Monitorizarea Multimodala a Pacientului Neurocritic

CUPRINS

Introducere

PARTEA GENERALĂ

1.MONITORIZAREA MULTIMODALĂ A PACIENTULUI NEUROCRITIC

1.1. Secția de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI)

1.2. Monitorizarea multimodală la pacientul neurocritic

1.3 Motoare cu piston și elice

2.2.1.1. Motor cu cilindrii în linie

2.2.1.2. Motor cu cilindrii în V

2.2.1.3. Motor cu cilindrii opuși

2.2.2. Motor cu elice cu reacție

2.MONITORIZAREA PRESIUNII INTRACRANIENE

2.1. Presiunea intracraniană (PIC

2.2.INVOS 2.3.Eco Doppler Transcranian

2.4. Examen CT/RMN

3.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

4.TEHNICILE APLICATE PLANULUI DE ÎNGRIJIRE

5.STUDIU STATISTIC

6.CAZURI CLINICE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Scopul și motivația lucrării

Partea generală

Date generale despre sistemul nervos

Sistemul nervos coordonează activitatea mușchilor, monitorizează organele, primește și prelucrează informațiile primite prin organele de simț și inițiază acțiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menținerea hemostaziei (echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos reprezintă o rețea de neuronii care din punct de vedere funcțional sunt asemanatori cu structura unui computer, datorita faptului ca ambele prezinta un sistem de introducere a datelor, un sistem de procesare a acestora si un sistem in care sunt afisate rezultatele obtinute; și celulele gliale care au un rol de susținere și de protecție. Cu cât urcăm pe scara de evoluție a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilitățile lui de a recepționa, interpreta și reacționa corespunzător informațiilor din mediul înconjurător sunt tot mai perfecționate.

Din punct de vedere structural sistemul nervos poate fi impartit in:

-sistem nervos central (SNC) , cuprinzand encefalul si maduva spinarii

-sistemul nervos periferic, ce include componenta somatica (nervii spinali si cranieni) si

componenta vegetativa (SNV – simpatic si parasimpatic).

Sistemul nervos, impreuna cu sistemul endocrin, regleaza majoritatea functiilor organismului. SN are rol, in special, in reglarea activitatii musculaturii si a glandelor secretorii(atat exocrine, cat si endocrine), in timp ce sistemul endocrin regleaza, in principal,functiile metabolice.Reglarea activitatii musculare scheletice este realizata de

Sistemul Nervos Somatic, iar reglarea activitatii musculaturii viscerale si a glandelor exo- si endocrine este realizata de Sistemul Nervos Vegetativ. Intre sistemul nervos si sistemul endocrin exista o stransa interdependenta.

Monitorizarea sistemului nervos

Monitorizarea sistemului nervos ridică două întrebări: cum funcționează sistemul nervos și cum poate fi observat pentru a îndeplini monitorizarea lui. Răspunsul la prima întrebare este că funcționarea sistemului nervos determină comportamentul umman, astfel monitorizând comportamentul uman duce implicit la detectarea funcționării anormale a sistemului nervos în timp util, ceea ce va permite o intervenție terapeutică de succes. Bolile neurologice pot afecta funcțiile intelectuale cu tulburări de limbaj, de percepție și de memorie sau pot să producă simptome specifice atribuibile structurilor subcorticale, măduvei spinării, nervilor periferici sau mușchilor.

Răspunsul la a doua întrebare este că sistemul nervos poate fi observat printr-o analiză atentă a caracteristicilor simptomelor, a profilului lor evolutiv, a semnelor de acompaniament și o inspecție vizuală a comportamentului (examen neurologic convențional) toate acestea ducând la monitorizarea sistemului nervos. Inspecția vizuală cuprinde o evaluare a pupilelor, a mișcărilor oculare, a fundului de ochi, a mișcărilor faciale, limbajului, forței membrelor superioare și inferioare, reflexelor tendinoase și plantare, sensibilității dureroase și vibratorii la mâini și picioare și a mersului.

Monitorizarea sistemului nervos în timpul unei anestezii generale, nu mai este corespunzătoare printr-o simplă observație a semnelor comportamentale ale pacientului, deoarece funcționarea sistemului nervos este suprimată reversibil. În timpul anesteziei și chirurgiei apar circumstanțe în care starea de bine a creierului și a maduvei spinării este pusă în pericol, de exemplu prin clamparea arterei carotide. Cu toate că este tolerată de majoritatea pacienților, unii vor fii afectați de aceste proceduri iar avertismentul precoce ar putea să prevină leziunea permanentă. Astfel anestezistul de pe urma monitorizării continue, are un control obiectiv asupra stării de sănătate a pacientului în timpul anesteziei. Problemele clinice pot rezulta din administrarea anestezicului în cantitate prea mică sau prea mare.

Generalități despre anestezie

Anestezia este metoda medicala prin care se suprima sensibilitatea dureroasa a unei parti sau chiar a intregului corp, pe o anumita perioada de timp necesara efectuarii unei interventii chirurgicale.

Anestezia generala reprezinta suprimarea starii de constienta si producerea miorelaxarii pe o perioada pasagera, prin inhalarea sau injectarea unui medicament anestezic. Anestezia generala se mai numeste narcoza.

Anestezist este un medic calificat sa administreze un anestezic.

Tipuri de anestezie:

I. Anestezie generala:

a. anestezia generala este realizata pe cale inhalatorie cu anestezice

volatile (halotan, enfluran etc ) care se administreaza pe sonda de

intubatie orotraheala (I.O.T.).

b. anestezia generala combinata se efectueaza pe cale inhalatorie si pe cale

intravenoasa.

Anestezicile gazoase sunt toxice pentru ficat, hematopoieza, fertilitate si

pentru cei care efectueaza anestezia .

Efectele anesteziei generale:

• pierderea cunostintei;

analgezie prin lipsa durerii;

• Hipnoza- bolnavul doarme ;

• relaxarea musculara asigura efectuarea operatiei in conditii optime;

• efect antisoc — oprirea factorilor traumatici.

Caile de administrare ale anesteziei generale :

– intubatia se realizeaza prin administrarea gazului pe sonda endotraheala (I.O.T.), fixarea sondei se face numai la adulti prin umflarea balonasului, la copii se foloseste sonda fara balonas;

– anestezia prin inhalatie pe masca se efectueaza prin folosirea de catre anestezist a unei masti duble care permite absorbtia imediata a gazului la locul unde acesta iese in exterior;

– prin injectii I. V

Ingrijiri in timpul anesteziei generale:

– monitorizarea functiilor vitale: puls, TA, miscari respiratorii, diureza, temperatura corporala; coloratia tegumentelor si mucoaselor;

– supravegherea pupilelor si secretiei lacrimale; pleoapele se inchid.

– Supravegherea pierderilor de sange aspirat si masurarea acestor pierderi.

– Protejarea ochilor – miscarile globului ocular si reflexul cornean sunt absente in timpul anesteziei, de aceea se inchid pleoapele pentru a preveni uscarea mucoasei, se va evita orice fel de compresiune asupra globilor oculari, deoarece leziunile produse pot da tulburari de vedere.

– Corectarea tuturor modificarilor constatate ;

– hipotermia se combate prin incalzirea pacientului cu saltele electrice.

– Aparatura de monitorizare va fi permanent controlata si supravegheata.

Alte tipuri de anestezie:

II. Anestezia spinala cuprinde:

– rahianestezia este o anestezie de conducere care impiedica transmiterea fluxului dureros prin interceptia fibrelor nervoase la orice nivel intre maduva spinarii si receptorii nervosi din piele §i mucoasa ; se realizeaza prin punctie/injectie intrarahidiana a anestezicului in spatiul subarahnoidian in LCR;

– anestezia peridurala se realizeaza prin blocarea nervilor spinali administrandu-se un anestezic local in spatiul peridural.

III. Anestezia regionala se clasifica in:

– tronculara — inseamna blocarea trecatoare a unui nerv periferic prin injectarea unui anestezic local in vecinatatea lui.

– plexala – inseamna blocarea la nivelul bratului a plexului brahial.

IV. Anestezia locala se efectueaza:

– prin contact direct, pe mucoase, tegument prin badijonare, refrigerare, spray, gel;

-prin injective I.D., SC

– infiltratie se face strat cu strat.

Anestezia este efectuata de medicul specialist ajutat de asistenta de la sala de operatie.

Anestezicile

Definitie

Prin anestezic se intelege un medicament care dupa administrare produce

anestezie.

I. Anestezicile generale
A. Eteri- Aetherum ethylicum;

• Aetherum pronarcoza, flacon – pentru anestezie chirurgicala;

administrarea se face prin inhalatie ceea ce produce anestezie generala.

B. Derivatii halogenati ai hidrocarburilor:

Efluran flacon. Inj.

Narcotan este o solutje de inhalatje (anestezic general administrat prin

inhalatie).

Halothane sau Fluothane (lichid incolor volatil) solutie inhalatorie – prin

masca sau IOT pentru anestezie generala.

Protoxidul de azot solutie inhalatorie ; este un gaz toxic se foloseste in

amestec 70% cu oxigen §i halogeni pentru anestezie generala aplicata

pe masca sau sonda. Se foloseste rar.

Izofluran; inhalatie (anestezie gazos).

C. Barbiturice

Brietal sodiu injectabila.

Thiopental flacoane injectabil.

Penthotal flacoane injectabil (anestezic general cu inductie rapida 10-20 sec, iar bolnavul se trezeste in 20 – 30 min de la interventje chirurgicala de scurta durata).

Reactiile adverse date de anestezicele generale:

• bradicardie si hipotensiune de aceea se administreaza preventiv Atropina

• postoperator pot da greata si varsaturi, de aceea se interzice alimentatia.

Analgezic opioid:

Fentanyl fiole 0,1 mg/2m/; fiole de 5ml; flacoane 0,50 mg/10ml, injectat iv , are actiune rapida de durata scurta 20 – 45 minute; se foloseste in inducerea si mentnerea anesteziei locale sau generale.

Alte anestezice:

Droperidol fiole 10ml concentrate 25 mg, solutje injectabila se foloseste pentru pregatirea pentru anestezie si mentinerea acesteia in cazul interventiilor de lunga durata; administrare pe cale iv. sau im. Se poate combina cu alte anestezice.

Anestezice locale :

• Clorhidrat de procaina solutie inj;

• Lidocaina sol. inj. fiole;

• Bupivacaina sau Marcaine spinal fiole 0,5%, se foloseste pentri rahianestezie, durata analgeziei 3-4 ore la nivelul membrelor inferioare;

• Xylocaina sol. inj;

• Xylina sol. inj; spray.

• Clorura de etil spray local.

Analgezicele folosite in practica medicala sunt narcotice stupefiante.

a) Derivati morfinici:

– Codeina cp; Antalgic cp;

– Hidromorfom sol. inj.

– Morfina sol. inj.

– Daltard comprimat retard;

– Vendal retard.

b) Fortral comprimate si fiole.

Alte analgezice – Tramadol, Mabron, Tramal cps, fiole, supozitoare.

Rolul asistentei

Anestezicele sunt administrate de medicul specialist – anestezistul.

Asistentul medical pregateste flacoanele, fiolele cu solutiile recomandate, le aspira in seringi sterile, le pregateste pentru administrare si serveste medicul ; supravegheaza starea bolnavului si functiile vitale.

Asistenta va pregati medicatia de urgenta si aparatura de resuscitare cardio-respiratorie pentru toate cazurile de urgenta care ar putea sa apara.

Capitolul I

Secția de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI)

Bolnavii în stare gravă care pot avea diferite afecțiuni de urgență care necesită supraveghere permanentă, instalație și aparatură deosebită în vederea redresării sau menținerii funcțiilor vitale sunt îngrijiți la seviciile de terapie intensivă cunoscute și sub denumirea de ATI (Anestezie și Terapie Intensivă).

Secțiile ATI au legături cu blocul operator și cu laboratoarele. De asemenea, bolnavii operați în perioada post narcotică – perioada critică în care pot apărea diferite accidente, sunt îngrijiți la terapie intensivă. Îngrijirea bolnavului la terapie intensivă, durează până la reechilibrarea dereglărilor și a funcțiilor vitale, după care bolnavul este transferat la secția de specialitate căreia îi aparține.

Saloanele din unitatea de terapie intensivă se necesită supraveghere permanentă, instalație și aparatură deosebită în vederea redresării sau menținerii funcțiilor vitale sunt îngrijiți la seviciile de terapie intensivă cunoscute și sub denumirea de ATI (Anestezie și Terapie Intensivă).

Secțiile ATI au legături cu blocul operator și cu laboratoarele. De asemenea, bolnavii operați în perioada post narcotică – perioada critică în care pot apărea diferite accidente, sunt îngrijiți la terapie intensivă. Îngrijirea bolnavului la terapie intensivă, durează până la reechilibrarea dereglărilor și a funcțiilor vitale, după care bolnavul este transferat la secția de specialitate căreia îi aparține.

Saloanele din unitatea de terapie intensivă sunt grupate pe zone distincte, septici și aseptici, și sunt prevăzute cu camere, filtre, unde se schimbă halatele și încălțămintea de protecție. Saloanele trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

-un microclimat optim, aer condiționat și sterilizat;

-temperatura trebuie să fie de 20° -22°;

-paturile trebuie să fie prevăzute cu instalații pentru administrarea oxigenului, instalații pentru aspirație, tensiometre fixe la perete, instalații de lumină, precum și cu monitoare de supraveghere a funcțiilor vitale.

Semnalizarea modificărilor în starea pacientului este realizată de monitoare, acustic si optic.

Monitorizarea multimodală la pacientul neurocritic în Terapie Intensivă

Monitorizarea pacientului neurocritic în terapie intensivă prezintă o importanță deosebită pentru evoluția ulterioară a acestuia și influențează într-o manieră semnificativă decizia terapeutică și prognosticul. Pe lângă monitorizarea generală specifică pacientului de TI pacientul neurocritic necesită utilizarea unor tehnici diferite și specifice de monitorizare:

1. Monitorizarea oxigenării:

a) La pacientul neintubat se urmărește:

-examinarea clinică cu evaluarea: -necesității administrării de oxigen și stabilirea debitului;

-amplitudinii și simetriei mișcărilor toracice;

-culorii tegumentelor;

-frecvenței respiratorii;

-prezenței/absenței efortului respirator;

-SpO2 cu stabilirea nivelului de alarmă și a intensității volumului pentru alarmă

b) La pacientul intubat se urmărește:

-examenul clinic ce permite: -verificarea poziționării corecte a sondei de intubație

-verificarea permeabilității sondei de intubație

-aprecierea gradului de sincronizare a pacientului cu ventilatorul

-determinarea gradului de analgo-sedare

-stabilirea FiO2 cu limita de alarmă

-prezența EtCO2 cu limita de alarmă

-mod de ventilație cu verificarea și ajustarea parametrilor respiratori

-verificarea parametrilor de apnee

-verificarea setărilor de alarmă

-monitorizarea parametrilor gazelor sanguine

2.Monitorizarea circulației:

Monitorizarea EKG continuă cu stabilirea frecvenței cardiace și a tulburărilor de ritm cu limita de alarmă setate;

Monitorizarea tensiunii arteriale-gold standard = monitorizare invazivă.

Indicatii de monitorizare invazivă (modificat dupa SUAREZ-Critical Care Neurology and Neurosurgery)

-AVC ischemic datorită potențialului de agravare în funcție de TA;

-Posttromboliza cresterea TA este asociata cu dezvoltarea hemoragiei intracraniane;

-Hemoragia intracerebrala unde cresterea TA determina cresterea in dimensiuni a hematomului;

-HAS unde hipotensiunea creste riscul de vasospasm;

-Stenoze vasculare critice;

-Sindromul guillan-Barre unde pot apare oscilatii tensionale datorita disautonomiei;

-Meningite bacteriene ce pot evolua cu soc septic;

-Status epilepticus unde autoreglarea este compromisa si in plus utilizarea propofol/midazolam poate duce la dezvoltarea hTA;

-HIC unde doar TAM adecvat poate asigura o presiune de perfuzie cerebrala eficienta.

3.Monitorizarea temperaturii:

-evitarea hipotermiei

-evitarea hipertermiei

4.Monitorizarea diurezei:

Este importantă atat pentru depistarea și diagnosticarea sindroamelor cerebrale (SIADH, diabet insipid, CSWS) cat si pentru monitorizarea functiei renale (sindrom de strivire, de reperfuzie, diureza osmotica, ingestie de substante nefrotoxice, IRA de cauza prerenala).

5.Monitorizare SNG:

-Utilizare sonda orogastrica in fractura de baza de craniu;

-Verificare pozitionare corecta( nu se mobilizeaza sonda transanastomotica);

-Monitorizare aspect si cantitate continut gastric.

6.Monitorizarea analizelor de laborator.

7.Monitorizarea abordurilor venoase periferice si centrale.

8.Monitorizarea poziției pacientului.

Sarcinile generale ale asistentei medicale în secția de Anestezie și Terapie Intensivă

Rolul asistentei medicale într-o secție de terapie intensivă este important deoarece trebuie să îndeplinească anumite sarcini precum:

a) întretinerea inventarului tehnic în stare perfecta de functionare si sterilitate, cum ar fi:

– trusa pentru reanimare cardiaca si defibrilator;

– trusa pentru reanimare respiratorie;

– ventilatoare pentru respiratie asistata.

– aparate pentru reechilibrare circulatorie, infuzomate, injectomate;

– trusa cu medicamente de prima urgenta;

Aparatura de investigatii si tratament trebuie sa cuprinda:

– monitoare EKG;

– electroencefalograf;

– aparatul Roentgen portabil;

– aparate de respiratie artificiala;

– dispozitive de administrare a oxigenului.

Aparatura electronica de supraveghere a bolnavilor:

– aparat de masurare PVC (presiune venoasa centrals);

– monitor pentru puls, temperatura, respiratie.

Sarcinile asistentei medicale în secția de Anestezie și Terapie Intensivă în perioada postoperatorie

1. Preia bolnavii din Sala de Operate de la medicul anestezist, urmarind constantele vitale;

2. Instituie oxigenarea prin sonda nazala sau prin pipa Guedel, masca, ochelari;

3. Urmareste buna functionare a perfuziei I.V.;

4. Daca bolnavul are in continuare nevoie sa fie ventilat artificial, supravegheaza functionalitatea aparatului si semnele clinice care atesta o ventilatie corecta: presiunea de ventilatie stabilita si expansiunea ambelor arii pulmonare, coloratia tegumentelor;

5. Depistarea unui eventual glob vezical pe care il sesizeaza medicului, pentru montarea unei sonde vezicale;

6. Supravegheaza plaga operatorie pentru depistarea unei sangerari precoce aparuta postoperator;

7. In caz de voma vegheaza ca aceasta sa nu fie urmată de inundarea cailor respiratorii si sesizeaza medicul, care va aprecia daca este necesara montarea unei sonde de aspiratii;

8. Masoara si inregistreaza constantele biologice principale (T.A,.P,.T, respiratie, diureza, lichide – aport) facand bilantul zilnic si cumulativ;

9. Sesizeaza medicul asupra eventualelor modificari patologice care pot sa apara;

10. Verifica permeabilitatea si pozitionarea sondei de aspiratie gastrica, aspectul

si cantitatea lichidului de aspiratie;

11. Urmareste permeabilitatea sondei urinare și estimeaza diureza;

12.Mobilizeaza din pat bolnavii operati recent sau imobilizati la pat o perioada de timp si ii supravegheaza. Mobilizarea bolnavilor din A.T.I, se face la indicatia medicului, de multe ori o mobilizare intempestivă sau nesupravegheata poate duce la accidente nedorite;

13.Recolteaza sange si produse biologice pentru analize de laborator si instaleaza perfuzii indicate de medic;

14.Aduce analizele de laborator (rezultatele) pe cat posibil în aceeasi zi si le inregistreaza in foaia de observație.;

15.Administreaza tratamentul indicat de medic, respectand ritmicitatea prescrisa;

16.Asigura aprovizionarea cu solutii perfuzabile, materiale consumabile si medicamente de la aparatul de urgenta, astfel incat baremul sa fie in permanenta intreg;

17. Asigura in zilele care nu se pot asigura continuitate la punctul de transfuzie si sunt solicitari – determinarea grupelor saguine si a Rh-ului, aprovizionarea cu sange, livrarea sangelui dupa efectuarea probelor de compatibilitate;

18. Asigura efectuarea de urgenta pe tot parcursul zilei.

Capitolul II

Monitorizarea presiunii intracraniene la pacientul neurocritic (PIC)

INTRODUCERE

Craniul este intolerant la schimbarile de volum. În condiții fiziologice normale, celulele țesutului nervos, sângele și lichidul cerebro-spinal menține o presiune constantă la nivelul craniului și măduvei spinării. Când apare orice modificare de creștere a presiunii, acestea au o capacitate limitată de acomodare prin deplasarea în spații accesorii prevenind o creștere în presiunea intracraniană și astfel mențin stabilă presiunea de perfuzie la nivel cerebral. Odată ce capacitatea de tamponare este atinsă rezerva compensatorie cerebrală este diminuată dramatic și orice mică creștere de volum produce o creștere exponențială în presiune. La acest punct în curba de presiune-volum apare riscul de sindrom de herniere acută a creierului și orice scădere excesivă în presiunea de perfuzie cerebrală devine un real pericol.

În Terapie Intensivă tehnicile de monitorizare a creșterii de presiune intracraniană se pot adresa:

A. Monitorizării întregului creier

B. Monitorizării regionale sau focale

A. Monitorizarea întregului creier

Monitorizarea întregului creier se poate efectua prin:

1) Determinarea presiunii intracraniene prin montarea de cateter intraventricular, acesta determină adesea drenajul ventricular extern și este gold standard-ul. Cateterul măsoară creșterea globală de presiune intracraniană care este transmisă la ventriculul plin cu lichid cerebro-spinal, iar de acolo la tuburile umplute cu lichid care interferă cu un transducer standard extern.

DEFINIȚII ȘI FIZIOLOGIE

Presiunea intracraniană poate fi interpretată ca fiind presiunea mediului care acționează în interiorul cavității craniene….

IMPORTANȚA MONITORIZĂRII PRESIUNII INTRACRANIENE

Semnificația fiziologică a unei presiuni intracraniene crescute stă în efectul ei asupra…

VALORI NORMALE

Presiunea intracraniană normală este de 0-10 Hg sau 100-130 mm coloană de LCR. Hipertensiunea intracraniană poate fii:

-minoră când presiunea intracraniană este între 10-20 mmHg

-moderată când presiunea intracraniană este între 10-40 mmHg

-severă când presiunea intracraniană este mai mare de 40 mmHg

Spațiul endocranian este un spațiu închis cu pereți osoși inextensibili la adult. Volumul spațiului endocranian este reprezentat de suma volumelor structurilor endocraniene:

-volumul parenchimului cerebral

-volumul LCR

-volumul masei sanguine cerebrale

Astfel orice tendință de creștere a volumelor amintite sau apariția unui volum structural neoformativ cum ar fii tumorile, hematoamele, abcesele, va conduce la un dezechilibru anatomofiziologic între conținut și conținător care determină creșterea presiunii intracraniene. La sugar și copilul mic, craniul nefiind osificat, creșterea presiunii intracraniene poate determina dehiscența suturilor și mărirea perimetrului cranian.

Cateterul intraventricular determină adesea drenajul ventricular exterrn și este gold standard-ul pentru monitorizarea…

SCOPUL MONITORIZĂRII PRESIUNII INTRACRANIENE

Scopul monitorizării presiunii intracraniene este de a aduna informații în ajutorul medicului practician și pentru managementul parametrilor fiziologici care mențin perfuzia ideală cerebrală și evită ischemia și hiperemia. Graficul presiunii intracraniene poate fii folosit ca prognostic pentru rezerva compensatorie cerebrală și PRx. Interesele de viitor includ alte modalități de monitorizare a perfuziei crebrale. Următoru pas în managementu pacienților cu leziuni cerebrale includ monitorizarea presiunii intracraniene împreună cu parametrii adiționali care analizează fiziologia cerebrală presiunea de oxigenare a creierului.

ETIOLOGIA HIPERTENSIUNII INTRACRANIENE

DIAGNOSTIC

COMPLICAȚII

TRATAMENT

CONCLUZIE

Monitorizarea presiunii intracraniene reprezintă piatra de temelie pentru îngrijirea pacienților cu leziuni cerebrale. Cu toate că este invazivă, de această tehnnică poate beneficia o gamă largă de pacienți, diagnosticul depinzând de interpretarea datelor ce către clinicial și totodată relevă un răspuns terapeutic favorabil sau nu.

Anumite studii ale Fundației pentru traume cerebrale au determinat publicarea în anul 2007 a unor ghiduri pentru monitorizarea presiunii intracraniene în leziuni traumatice cerebrale recomandând amplasarea unui monitor pentru detectarea creșterii presiunii intracraniene la toți pacienții cu leziuni cerebrale care pot fii salvați și au un CT cranian anormal, cu scopul de a folosi această informație pentru a optimiza presiunea de perfuzie cerebrală. Aspectul undelor din monitorizarea presiunii intracraniene oferă informații prețioase despre tendințele și evenimentele iminente, precum și o prognoză finală în cazul pacienților cu leziuni cerebrale. Mai mult această fundație recomandă stabilirea unor ghiduri bazate pe tratamentul creșterii de presiune intracraniană. O astfel de abordare bazată pe ghiduri sau un management codus pe baza unui protocol a demonstrat o scădere atât a mortalității cât și a costurilor spitalicești și în același timp nu determină creșterea numerică a supraviețuitorilor cu dizabilități și au demonstrat un rezultat clar a beneficiilor pentru pacienții a căror creștere de presiune intracraniană este monitorizată și care beneficiază de o terapie ghidată în comparație cu cei care nu beneficiază de această monitorizare.

2) Monitorizarea saturației în oxigen a bulbului venos jugular

3) Electroencefalograma

4) Potențiale evocate

B. Monitorizarea regională sau focală

Monitorizarea regională sau focală se poate efectua prin:

1) Oximetria cerebrală prin spectroscopie în infraroșu (INVOS)

2) Eco Doppler transcranian

3) Examen Computer Tomograf/Rezonanță Magnetică Nucleară (CT/RMN)

Capitolul III

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului din terapie intensivă

BIBLIOGRAFIE

1. Peter C. Whitfield, Elfyn O. Thomas, Fiona Summers, Maggie Whyte, Peter J. Hutchinson. (2009). Head Injury. A Multidisciplinary Approach. New York: Cambridge University Press.

2. Antoun Koht,  Tod B. Sloan,  J. Richard Toleikis. (2012). Monitoring the Nervous System for Anesthesiologists and Other Health Care Professionals. New York: Springer US. Aurel

3. Aurel Constantin Costea. (2001). Patologia neurochirurgicală. Curs pentru anul V – medicină genrală. Timisoara: Editura Mirton.

4. A. Zolog, L. Matcău, Dorina Scutelnicu, Miahela Simu, Dana Ruxandra Chirileanu, Maria Bednar, D. C. Jianu. (2000). Curs de neuroogie. Timișoara: Editura LITO U.M.F.T.

5. http://www.oradeaur.ro/cursuri

6. http://www.scoalacantemir.ro/files/uploads/Nursing-ATI.doc

7. Olteanu, A.& Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

8. Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neuroștiințe. De la mecanisme moleculare și celulare la comportament și evoluție. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Dacia, Cluj-Napoca.

9.http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizicakineto/pdf/studenti/cursuri%20master/note_curs_nervos.pdf

10. http://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/notiuni-generale-ale-sistemului-nervos.html laura fuduli

BIBLIOGRAFIE

1. Peter C. Whitfield, Elfyn O. Thomas, Fiona Summers, Maggie Whyte, Peter J. Hutchinson. (2009). Head Injury. A Multidisciplinary Approach. New York: Cambridge University Press.

2. Antoun Koht,  Tod B. Sloan,  J. Richard Toleikis. (2012). Monitoring the Nervous System for Anesthesiologists and Other Health Care Professionals. New York: Springer US. Aurel

3. Aurel Constantin Costea. (2001). Patologia neurochirurgicală. Curs pentru anul V – medicină genrală. Timisoara: Editura Mirton.

4. A. Zolog, L. Matcău, Dorina Scutelnicu, Miahela Simu, Dana Ruxandra Chirileanu, Maria Bednar, D. C. Jianu. (2000). Curs de neuroogie. Timișoara: Editura LITO U.M.F.T.

5. http://www.oradeaur.ro/cursuri

6. http://www.scoalacantemir.ro/files/uploads/Nursing-ATI.doc

7. Olteanu, A.& Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

8. Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neuroștiințe. De la mecanisme moleculare și celulare la comportament și evoluție. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Dacia, Cluj-Napoca.

9.http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizicakineto/pdf/studenti/cursuri%20master/note_curs_nervos.pdf

10. http://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/notiuni-generale-ale-sistemului-nervos.html laura fuduli