Monitorizarea Impactului Activității Carierei

Cuprins

Capitolul 1

Definirea siturilor Natura 2000

1.1. Ce sunt siturile Natura 2000

Rețeaua Natura 2000 este o rețea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar. Această rețea a fost constituită nu doar pentru protejarea naturii, ci și pentru mentinerea acestor bogății naturale pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltarii socio-economice.

Realizarea Rețelei Natura 2000 se bazează pe două directive ale Uniunii Europene, Directiva Habitate și Directiva Păsări, ce reglementează modul de selectare și desemnare a siturilor și protecția acestora, iar Statele Membre au dreptul de a reglementa modalitățile de realizare practică și de implementare a prevederilor din Directive.

În legislatia românească, aceste două Directive sunt transpuse prin Ordonanța de Urgență nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatic, cu modificarile ulterioare.

Natura 2000 este o rețea ecologică constituită din situri Natura 2000 de două tipuri: arii Speciale de Conservare (SAC – Special Areas of Conservation) constituite conform Directivei Habitate și Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA – Special Protecțion Areas), constituite conform Directivei Păsări.

La definirea acestor situri NU s-a plecat de la ideea unei protecții stricte, care să interzică activitatea umană. Dimpotrivă, se consideră că în foarte multe situații activitățile umane de gospodărire a resurselor naturale pot continua

În multe situatii, speciile și habitatele protejate din siturile Natura 2000 au apărut și s-au menținut ca urmare a activităților umane de exploatare durabilă a resurselor naturale. Ca urmare, în majoritatea siturilor Natura 2000 se mențin activitățtile economice, dar cu accent deosebit pe conservarea speciilor și habitatelor pentru care au fost declarate. Managementul acestor zone va trebui să țină cont de faptul ca Natura 2000 este, în primul rând, un instrument de conservare a biodiversității.

În siturile Natura 2000 sunt permise activități agricole tradiționale, unele dintre acestea necesare pentru menținerea peisajelor (de exemplu, pajiștile montane), cultivarea și obtinerea produselor ecologice, activități de vânătoare și pescuit, cu condiția ca siturile Natura 2000 să își păstreze obiectul conservării.

Exploatarea terenurilor agricole nu trebuie să conducă la degradarea sau distrugerea habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale de interes comunitar, pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000.

Nu vor fi permise în zonele protejate construcții și lucrări de infrastructură care afectează habitatele/ speciile pentru care zona a fost declarata sit Natura 2000. Excepție vor face acele lucrări care sunt importante pentru siguranța oamenilor sau de importanță națională. Conform legislației în vigoare, activitățile din siturile Natura 2000 se vor supune procedurii de evaluare a impactului de mediu, dacă lucrările prevăzute afectează habitatele și/ sau speciile pentru care acea arie a fost declarată sit Natura 2000.

Evaluarea impactului asupra mediului nu este necesară pentru activitățile zilnice; de asemenea, declararea unei zone ca sit Natura 2000 nu afectează dreptul de proprietate asupra terenurilor. În cazul în care vor exista activități care trebuie stopate, datorita declarării unei zone drept sit Natura 2000, fermierii, proprietarii, administratorii și concesionari de terenuri vor primi plăți compensatori

1.2. Planul de management

Planul de management este un document oficial al unui proces continuu, care în timp face posibila realizarea unui management eficient, productiv și adaptabil al ariei protejate. În forma cea mai simplă, planul de management este un document care exprimă clar:

scopul ariei protejate;

de ce este nevoie pentru atingerea scopului;

ce este necesar să fie facut pentru realizarea acestora.

Un plan de management trebuie să joace rolul unui ghid, a unui instrument și a unui stimulent pentru ca echipa de management a ariei protejate să lucreze eficient și productiv pentru realizarea unui scop clar, trebuie să fie un document des folosit, aflat permanent pe birouri și nu un document neatins, așezat pe rafturile din bibliotecă.

Planificarea managerială nu trebuie înțeleasă doar ca elaborarea unui produs finit, ci ca un proces continuu pornind de la cercetare și strângerea de informații, evaluare și analiză, până la elaborarea planului însuși, implementarea lui și revenirea la faza de monitorizare și strângere de noi informații.

Planurile de management pentru siturile Natura 2000

Sunt elaborate de catre administratorii ariilor protejate;

Sunt aprobate de către Ministerul Mediului;

Sunt avizate de Academia Română;

Sunt elaborate împreună cu toți factorii de interes;

Pot fi modificate numai cu acordul instituțiilor care l-au aprobat;

P.U.G.-urile și P.U.Z.-urile vor fi armonizate cu prevederile planurilor de management;

Prevederile planurilor de management sunt prioritare față de orice alt plan de dezvoltare.

De ce este nevoie de un Plan de Management:

furnizează informațiile de bază și descrierea ariei protejate,

identifică politica de management ce trebuie urmată, obiectivele ce trebuie atinse și managementul necesar pentru atingerea obiectivelor,

anticipează orice conflict și sugerează cele mai bune căi de rezolvare a acestuia,

implementează politicile și strategiile curente, identifică monitoringul necesar pentru măsurarea eficacității managementului,

joacă rolul unui ghid pentru personalul nou și garantează continuitatea unui management eficace,

este un instrument de comunicare și educatie,

demonstrează că managementul este efectiv și eficient,

evidentiaza zonele legislative ce necesită îmbunătățiri,

furnizează îndrumare pentru dezvoltare fizică și pentru nevoile mai largi de planificare,

promovează recunoașterea unui set de valori a biodiversității/ariei protejate locale,

definește cui i se adresează activitatea de planificare și management

1.3. Descrierea sitului RO SPA0029 Defileul Mureșului Inferior și dealurile Lipovei

Situl Natura 2000 Defileul Mureșului Inferior desemnat ca arie specială de conservare a păsărilor (SPA) se întinde pe o suprafață de cca. 55.820 ha, conform măsurătorilor, suprapunându-se parțial peste limitele Ariei de Importanță Avifaunistică.

Situl cuprinde doar 3 rezervații naturale desemnate conform sistemului național de arii protejate, reprezentând mai puțin de 0.02% din suprafața sitului, dintre care două se află în custodia altei organizații (Asociația Speowest Arad). Rezervațiile permit asigurarea protecției siturilor naturale cu caracteristici excepționale, dar ele nu pot proteja funcționalitatea ecosistemelor naturale preponderente la nivelul sitului Natura 2000 și în mod special a râului Mureșul. Acesta este motivul pentru care situl Natura 2000 creat, trebuie să asigure conservarea funcționalității râului și a mediilor ecologice conexe, în corelare cu activitățile umane din zonă.

Gestiunea acestui sit implică trei județe: Arad, Hunedoara și Timiș. Munca de comunicare și de sensibilizare în gestiunea mediului și resurselor naturale se face în mod special în direcția comunelor care au teritorii administrative în sit (15) și a satelor care aparțin acestora (69).

Zonele urbane sunt mult mai puțin întinse și mai puțin importante. Numărul persoanelor care locuiesc permanent în sit este estimat la 4.600 locuitori (8 loc/kmp). Se constată o tendință de depopulare a zonei, mulți dintre tineri stabilindu-se la orașe.

În urma retrocedării terenurilor agricole și a pădurilor, proces care nu este încheiat, cea mai mare parte a terenurilor din sit vor fi în proprietate privată. Proprietarii privați dețin și în acest moment cea mai mare pondere. Majoritatea proprietarilor sunt mici proprietari care dețin până la 1 hectar de teren.

Cele mai multe terenuri din interiorul sitului sunt în proprietate privată (41%), urmată de proprietatea de stat (38%). Proprietarii privați (peste 10.000) dețin în cea mai mare parte terenuri arabile, fânețe, livezi, grădini în interiorul sitului.

O parte din acești proprietari dețin și păduri în proprietate care sunt gospodărite de ocoalele silvice de stat aflate în subordinea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva sau ocoale silvice particulare care au început să funcționeze de doar 4 ani. Tot ei dețin majoritatea livezilor și fânețelor care sunt folosite ca locuri de cuibărire pentru Crex crex și pentru Dendropopos syriacus.

84% din teritoriul sitului este acoperit de terenurile împădurite.

În proprietatea celor 15 consilii locale este 21% din suprafața sitului respectiv cca. 11.800 ha. Este de subliniat că comunele Bata, Birchiș, Margina au cele mai mari suprafețe în interiorul sitului, iar cele mai mici comunele Bârzava și Vărădia de Mureș, aflate la limita nordică a sitului. Primăriile dețin cele mai multe pășuni din acest teritoriu, precum și majoritatea pășunilor împădurite în decursul timpului. Aceste pășuni împădurite în care pășunatul nu mai este posibil în acest moment, ocupă o suprafață de 3200 ha în interiorul sitului Natura 2000, adăpostind o mare biodiversitate, care rivalizează cu suprafețele împădurite de zeci de mii de ani. Datorită lucrărilor de regularizare a râului din cursul secolului al XIX – lea, prin care o parte din meandrele râului au fost tăiate penru a scădea riscului inundării localităților limitrofe, consiliile locale dețin în proprietate majoritatea bălților și terenurilor umede din acest sit.

Acestea sunt foarte importante pentru speciile de păsări de ape care le folosesc ca locuri de cuibărire, migrare și hrănire tot timpul anului.

Fig. 1.1

Localizarea Site-ului Defileul Mureșului Inferior și Dealurile Lipovei

Din cele cca. 200 de specii de păsări inventariate în această zonă, 34 din ele sunt prioritare europeane, și din acestea majoritatea au un statut favorabil de conservare. Cum peste 75% din sit este împădurit este de remarcat statutul favorabil de conservare al speciilor de ciocănitori, dar acestea sunt supuse permanent unei amenințări legate de o proastă gestionare forestieră, prin care se extrag toți arborii uscați și arborele de foioase sunt înlocuite cu conifere.

Cele mai multe păsări cuibăresc aici și ca urmare trebuie să se țină cont de acest aspect astfel ca să fie asigurată liniștea în perioada de cuibărire. Cele mai afectate specii de păsări sunt cele legate de zonele umede, deoarece sunt supuse riscului de diminuare a populațiilor datorită scăderii nivelului apei din brațele moarte, de scăderea hranei din aceste zone și de amploarea pe care o are fenomenul de extracție de agregate minerale din albia minoră. Turismul necontrolat cu ambarcațiuni cu motor, de asemenea, le poate afecta datorită deranjării în perioada de cuibărire sau de hrănire, dar și în timpul migrației.

Majoritatea speciilor nu sunt cunoscute de către factorii implicați și ca urmare sunt necesare măsuri pentru conștientizarea lor.

În anul 2002 în acest sector al Mureșului a fost reintrodus castorul (Castor fiber) după ce acesta a dispărut din România în secolul al XIX –lea. S-a ales această locație datorită faptului că habitatul este extrem de favorabil. La cinci ani după reintroducerea celor 25 de exemplare se constată că aceasta specie se află în plină expansiune, răspândindu-se atât în amonte cât și în aval la câțiva zeci de km de locațiile unde au fost eliberați. Dovadă sunt numeroșii arbori de salcie de pe mal care sunt roși și au tulpinile culcate în apă. Un habitat foarte bun de dezvoltare există și pentru vidră, specie prioritară, a cărei prezență este sesizată deseori de pescarii care practică această activitatea de-a lungul Mureșului.

La fel de bine se prezintă populațiile de Lucanus cervus și Cerambyx cerdo, destul de comune în pădurile din sit, a căror dezvoltare depind de prezența lemnului uscat. La polul opus se găsesc populațiunilor împădurite în decursul timpului. Aceste pășuni împădurite în care pășunatul nu mai este posibil în acest moment, ocupă o suprafață de 3200 ha în interiorul sitului Natura 2000, adăpostind o mare biodiversitate, care rivalizează cu suprafețele împădurite de zeci de mii de ani. Datorită lucrărilor de regularizare a râului din cursul secolului al XIX – lea, prin care o parte din meandrele râului au fost tăiate penru a scădea riscului inundării localităților limitrofe, consiliile locale dețin în proprietate majoritatea bălților și terenurilor umede din acest sit.

Acestea sunt foarte importante pentru speciile de păsări de ape care le folosesc ca locuri de cuibărire, migrare și hrănire tot timpul anului.

Fig. 1.1

Localizarea Site-ului Defileul Mureșului Inferior și Dealurile Lipovei

Din cele cca. 200 de specii de păsări inventariate în această zonă, 34 din ele sunt prioritare europeane, și din acestea majoritatea au un statut favorabil de conservare. Cum peste 75% din sit este împădurit este de remarcat statutul favorabil de conservare al speciilor de ciocănitori, dar acestea sunt supuse permanent unei amenințări legate de o proastă gestionare forestieră, prin care se extrag toți arborii uscați și arborele de foioase sunt înlocuite cu conifere.

Cele mai multe păsări cuibăresc aici și ca urmare trebuie să se țină cont de acest aspect astfel ca să fie asigurată liniștea în perioada de cuibărire. Cele mai afectate specii de păsări sunt cele legate de zonele umede, deoarece sunt supuse riscului de diminuare a populațiilor datorită scăderii nivelului apei din brațele moarte, de scăderea hranei din aceste zone și de amploarea pe care o are fenomenul de extracție de agregate minerale din albia minoră. Turismul necontrolat cu ambarcațiuni cu motor, de asemenea, le poate afecta datorită deranjării în perioada de cuibărire sau de hrănire, dar și în timpul migrației.

Majoritatea speciilor nu sunt cunoscute de către factorii implicați și ca urmare sunt necesare măsuri pentru conștientizarea lor.

În anul 2002 în acest sector al Mureșului a fost reintrodus castorul (Castor fiber) după ce acesta a dispărut din România în secolul al XIX –lea. S-a ales această locație datorită faptului că habitatul este extrem de favorabil. La cinci ani după reintroducerea celor 25 de exemplare se constată că aceasta specie se află în plină expansiune, răspândindu-se atât în amonte cât și în aval la câțiva zeci de km de locațiile unde au fost eliberați. Dovadă sunt numeroșii arbori de salcie de pe mal care sunt roși și au tulpinile culcate în apă. Un habitat foarte bun de dezvoltare există și pentru vidră, specie prioritară, a cărei prezență este sesizată deseori de pescarii care practică această activitatea de-a lungul Mureșului.

La fel de bine se prezintă populațiile de Lucanus cervus și Cerambyx cerdo, destul de comune în pădurile din sit, a căror dezvoltare depind de prezența lemnului uscat. La polul opus se găsesc populațiile de lup și râs care înregistrează doar câțiva indivizi. De-a lungul Mureșului și a zonelor umede a fost înregistrată specia de libelule Ophioghopus cecilia, ce reprezintă un indicator a apelor care nu prezintă un grad de alterare semnificativ. Este de remarcat și marea bogăție de specii de pești, șase dintre ele fiind de interes comunitar.

Principalele investiții din interiorul sitului sunt exploatarea forestieră și de agregate minerale. Cca. 10% din suprafața împădurită conține habitate naturale afectate de împăduriri cu arborete exotice sau din afara arealului. Arboretele sunt gospodărite de cele mai multe ori fără a se ține cont de biodiversitatea care o adăpostesc, astfel că măsurile ce trebuie luate pentru protecția păsărilor sunt noutăți în acest domeniu.

În ceea ce privește exploatarea de agregate minerale se remarcă o intensificare a acestei activități după anul 1990, ca urmare a cererii crescând pe piață a acestor materiale.

S-a constatat o scădere a efectivelor de pește, motivele ar putea să fie braconajul (vârșe, plase, șiruri, curent electric), nepopularea și activitatea crescândă privind extracția de agregate minerale.

În zona albiei minore a râului Mureș solurile sunt aluviare. Textura lor argiloasă, profunzimea lor care variază de la 0 la 30 cm se găsesc în majoritate pe un substrat granular. Acest substrat conferă solurilor fluctuații hidrodinamice foarte importante. Un important substrat geologic este cel din regiunea Căprioara – Pojoga format din calcare, dolomite, gresii, conglomerate, motiv pentru care în acest teritoriu sunt două cariere, una de travertin la Căprioara și una de calcar la Pojoga. Existența peșterilor nu este îndeajuns cunoscută, la ora actuală cunoscându-se că în zona Căprioara există 3 astfel de peșteri.

1.4 Descrierea Site-ului Natura 2000 ROSCI0064 Defileul Mureșului Inferior

Situl Natura 2000 ROSCI0064 Defileul Mureșului Inferior este situat pe teritoriul administrativ a trei județe: Arad, Hunedoara și Timiș și cuprinde suprafețe aparținând unui număr de 10 localități: Bata, Bârzava, Birchiș, Petriș, Săvârșin, Vărădia de Mureș în județul Arad, Burjuc, Gurasada și Zam în Hunedoara și Margina în Timiș.

Suprafața sitului cuprinde valea Mureșului, și suprafețe de pe versanții ce mărginesc cursul râului, în special pe malul drept al acestuia, fiind suprapus parțial cu situl Natura 2000 ROSPA0029 Defileul Mureșului Inferior. Situl se învecinează cu situl Natura 2000 ROSCI 0070 Drocea și Rezervația Naturală Runcu Groși.

Singurul tip de habitat de importanță comunitară identificat până acum pe teritoriul sitului este cel de păduri balcano-panonice de cer și gorun – 91M0. Habitatul acoperă cca. 20% din suprafața sitului.

La înființarea sitului au fost vizate următoarele specii de importanță comunitară:

Specii din Anexa II a Directivei Habitate a CEE:

Mammifere: 1303 Rhinolophus hipposideros, 1304 Rhinolophus ferrumequinum, 1305 Rhinolophus euryale, 1306 Rhinolophus blasii, 1310 Miniopterus schreibersi, 1324 Myotis myotis, 1335 Spermophilus citellus.

Amfibieni și reptile: 1166 Triturus cristatus, 1188 Bombina bombina, 1193 Bombina variegata, 1220 Emys orbicularis.

Pești: 2511 Gobio kessleri, 2522 Pelecus cultratus, 1124 Gobio albipinnatus, 1130 Aspius aspius, 1134 Rhodeus sericeus amarus, 1138 Barbus meridionalis, 1146 Sabanejewia aurata, 1159 Zingel zingel, 1160 Zingel streber.

Alte specii importante la nivel național și internațional: Alburnoides bipunctatus, Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Pelobates fuscus, Rana dalmatina, Rana temporaria, Salamandra salamandra, Triturus alpestris, Triturus vulgaris, Anguis fragilis, Coronella austriaca, Elaphe longissima, Lacerta agilis, Lacerta viridis, Natrix tessellate, Podarcis muralis, Vipera ammodytes, Vipera berus, Castor fiber, Lynx lynx, Canis lupus, Lutra lutra, Ophiogomphus cecilia, Pilemia tigrina.

Specii din Anexa I a Directivei Păsări a CEE: A229 Alcedo atthis, A089 Aquila pomarina, A215 Bubo bubo, A224 Caprimulgus europaeus, A031 Ciconia ciconia, A081 Circus aeruginosus, A122 Crex crex, A197 Chlidonias niger, A239 Dendrocopos leucotos, A238 Dendrocopos medius, A429 Dendrocopos syriacus, A236 Dryocopus martius, A026 Egretta garzetta, A027 Egretta alba, A098 Falco columbarius, A321 Ficedula albicollis, A320 Ficedula parva, A022 Ixobrychus minutus, A338 Lanius collurio, A339 Lanius minor, A023 Nycticorax nycticorax, A072 Pernis apivorus, A234 Picus canus, A151 Philomachus pugnax, A307 Sylvia nisoria, A166 Tringa glareola.

Din punctul de vedere al lucrării mele, prezintă un interes special formațiunile geologice ale zonei cercetate, care aparțin mezozoicului și neozoicului, fiind constituite din următoarele elementele:

a) Calcare neojurasice masive de tip stramberg și calcare micritice, în bază cu calcare alb- roșcate oxfordiene, așezate pe ofiolite. În calcarul masiv se deosebește o sedimentație calcaroasă de tip “haut fond” și o sedimentare de tip "shelf" (jurasicul terminal).

b) Roci ofiolitice, care au luat naștere din magma primară tholeitică formată în pătura bazaltică a Pământului, în urma magmatismului ofiolitlc alpin (jurasic – cretacic inferior), manifestat submarin în lungul unor falii profunde. A rezultat un complex bazaltic gros de aproximativ 3000 m, care cuprinde în plus variolite, anamesite și uneori piroclastite. În urma acestei prime etape a magmatismului ofiolitic alpin, a urmat o activitate vulcanică intermitentă (jurasic superior, neocomian).

c) În continuare se află flișul calcaros rezultat prin denudarea calcarelor de tip Stramberg pe marginea bazinului de sedimentare și flișuri grezoase, cu gresii cuarțoase în ci¬ment calcaros, conglomerate și marne.

d) Corpul intruziv banatic, de la Săvârșin (cretacic superior, paleogen), format pe linia de fracturi determinată de mișcările laramice, constituit din două părți:

partea de nord (Temeșești), constituită din diorite cuarțifere granodiorite și filoane de aplite și cuarț cu molibdenit.

partea de sud, constituită din granite, cu filoane de aplite și porfire granitice, care străbat de fapt și partea de nord.

La punctele de contact, banatitele au metamorfizat rocile ofiolitice, transformând rocile bazaltice în corneene bazice.

e) Cuvertura sedimentară de vârstă holocenă în lunca Mureșului și lunca pârâului Troaș.

Datorită factorilor climatici și structurii geomorfologice, procesele pedogenetice evoluează în sensul heterogenizării tipurilor genetice de sol. În urma generalizării se pot determina următoarele tipuri genetice fundamentale:

a) Sol brun de pădure cu subtipurile: tipic 47%, podzolit 19%, pseudogleizat 14% și acid 8%. Solurile brune ocupă suprafața cea mai mare în zona cercetată. Sunt soluri cu troficitate ridicată, reavăn – jilave, slab acide, mijlociu profunde până la profunde, fără schelet sau slab scheletice. În nord – vestul bazinului se întâlnește subtipul acid, cu valori ale pH – ului variind între 4,5 – 5,0.

b) Sol argiloiluvial brun – roșcat (12%), care se întâlnește la altitudini mici. Valorile pH – ului variază între 5 și 6.

c) Soluri aluvionare, de-a lungul pârâului Troașului și de-a lungul albiei Mureșului.

Capitolul 2

Prezentarea activității carierea SC DIABAS Bata

2.1 Prezentarea generală a comunei Bata

Bata este o localitate în județul Arad, Banat, România. Comuna Bata se află situată în zona de contact a Podișului Lipovei cu lunca Mureșului, respectiv în culoarul Brănișca-Păuliș, având o suprafață de aproximativ 8500 ha. Satele ce alcătuiesc comuna sunt: Bata – sat reședință de comună situat la o distanță de 67 km față de municipiul Arad, Bacăul de Mijloc, Bulci și Țela.

În podișul Lipovei și Valea Mureșului predomină două tipuri de așezări: sate de-a lungul văii și sate de-a lungul drumului. Satul Bata se numără printre cele așezate de-a lungul drumului cu ulițe largi, drepte și întretăiate, caracteristic satelor bănățene. Vechile case erau construite din bârne, acoperite cu paie, având planul interior specific satului românesc (în Bata se mai găsesc câteva case valoroase din punct de vedere etnografic – casa cu numărul 274, proprietatea lui Răcmănăștean Gheorghe și casa cu numărul 9 achiziționată de Muzeul Satului din București).

Localitatea Bata este atestată documentar din anul 1367, dar se pare că ea a luat ființă mai devreme, prin secolul al XIII-lea. Denumirea satului, după spusele bătrânilor, ar fi fost "Balta" sau "Batha", cu timpul pierzând consoana "l" , apoi "Batta" sau "Batha"în ortografie maghiară. La început, satul era așezat pe dealurile din împrejurimi,( Câmpul lui Ilie, Dealul Hotărel, Câmpul Bisericuței, Câmpul Cioacăi, Dealul Viilor), deoarece pe vatra actuală a satului era o baltă mare. Pe măsura ce s-au retras apele în albia Mureșului, oamenii au coborât spre șes, cu gospodăriile lor, construindu-și case noi și lucrând pământul asezat natural. Povestea numelui se trage de la locul mlăștinos, de baltă, din lunca mereu inundabilă a Mureșului, dovadă fiind "talpoanele" (fundațiile) foarte înalte ale caselor vechi și bălțile din preajma satului (Mureșul Mort, Balta Mare, Văduț) care mai dăinuie și astăzi.

În comuna Bata există un Muzeu local în care sunt expuse costume populare specifice acestei zone, podoabe de o rară frumusețe și rafinament artistic, obiecte de uz gospodăresc, unelte de muncă, mobilier și obiecte de artă populară colecționate de la păstrătorii de tradiție din satul Bata, având o vechime de 50-60 de ani până la 140 de ani, toate bine conservate.

În muzeu se pot întâlni elemente ale folclorului și tradiției populare, regăsite în lucrarea "Folclorul localității Bata"- editată cu prilejul sărbătorii europene a încheierii mileniului II sau înregistrate pe bandă magnetică în interpretarea unor rapsozi vestiți ai satului. Doinele sau cântecele bătrânești, ("Iorghină, Iorghină", "Dealul Lipovei se gată", "Trandafir de la Gornia", "Balada lui Nesa") au rămas mărturii ale talentului de necontestat al rapsozilor din satul Bata.

Localitatea Bata a cunoscut în toate elementele de natură etnografică și folclorică, fenomenul de interferență dintre Ardeal și Banat, ponderea deținând-o totuși, influența bănățeană.

Portul tradițional este mai solemn decât al bănățenilor. Roșu nu are ponderea întâlnită în arta populară bănățeană sau de pe Crișul Alb, aria cromatică de roșu și negru, subliniind sobrietate, dar și sensibilitatea celor care l-au creat și purtat.

Câteva elemente principale ale costumului tradițional din Bata ar fi "cojocul cu zbici" și "laibărul", "spăcelul cu puritab sau cu cheiță", "summa cu pecegi", "cătrința sau lații" cu mărgele aurii aplicate pe "somat" negru, șuba și cioarecii.

Pe raza comunei Bata, în satul Bulci se găseste Parcul dendrologic Bulci, aflat administrarea Direcției Sanitare a județului Arad, respectiv a Secției exterioare a Spitalului Municipal Arad de lângă satul Bulci.

Parcul, în suprafață de 4 ha, constituie locul de agrement pentru bolnavii internați la această secție și a fost înființat de baronul Mocsony care a avut în proprietate și castelul care, în prezenr, este transformat în secție exterioară a spitalului municipal.

Parcul are ca specii reprezentative: Ginkgo biloba, Larix europaea, Taxodium distchicum, Platanus acerifolia, Pinus strobus și un exemplar, de o rară frumusețe de Liriodendron tilipifera. În cadrul acestui obiectiv protejat se găsește o seră cu o arhitectură aparte care poate fi utilizată, cu mici reparații.

Activități specifice zonei:

Agricultură

Creșterea animalelor

Exploatări forestiere și cariere de piatră.

Facilități oferite investitorilor:

Cariere

Balastiere

Creșterea animalelor

Prelucrarea laptelui

2.1.1. Importanța comunei Bata în cadrul sitului Natura 2000

Comuna Bata, alături de comunele Birchiș și Margina au cele mai mari suprafețe în interiorul sitului, iar cele mai mici comunele Bârzava și Vărădia de Mureș, aflate la limita nordică a sitului.

Primăriile dețin cele mai multe pășuni din acest teritoriu, precum și majoritatea pășunilor împădurite în decursul timpului. Aceste pășuni împădurite în care pășunatul nu mai este posibil în acest moment, ocupă o suprafață de 3200 ha în interiorul sitului Natura 2000, adăpostind o mare biodiversitate, care rivalizează cu suprafețele naturale sau cvasi naturale.

Datorită lucrărilor de regularizare a râului Mureș din cursul secolului al XIX – lea, prin care o parte din meandrele râului au fost tăiate penru a scădea riscului inundării localităților limitrofe, consiliile locale dețin în proprietate majoritatea bălților și terenurilor umede din acest sit. Acestea sunt foarte importante pentru speciile de păsări de ape care le folosesc ca locuri de cuibărire, staționare în cursul migrației și hrănire tot timpul anului.

Suprafața unităților administrativ teritoriale care se suprapun pe teritoriul ROSPA0029 Defileul Mureșului Inferior – Dealurile Lipovei este următoarea:

Tabel 2.1

Comuna Bata ocupă locul 2 ca suprafață situată în interiorul sitului ROSPA0029.

Din punctul de vedere al gestionării sitului ROSPA0029, comuna Bata prezintă interes deoarece este locul de cuibărit al berzei albe.

Barza albă (Ciconia ciconia) este protejată prin tradiție, credința populară, conferindu-i-se un loc favorizat în întreg bestiarul neaoș. Practicile de drenare și asanare a întinse zone umede, a înlocuirii practicilor agricole tradiționale cu cele mecanice, a așa-zisei ”urbanizări” a satelor (acoperișuri din paie, stuf, șindrilă, înlocuite cu cele din tablă, azbociment), a instalării monoculturilor, a extinderii rețelelor electrice de medie și înaltă tensiune, a secetei excesive din timpul verilor, uneori a distrugerii deliberate a cuiburilor, toate acestea au dus un declin populațional începând cu perioada post-belică.

Fig 2.1

Barza alba (ciconia ciconia)

În situl ROSPA0029, barza albă cuibărește doar în extremitatea estică a acestuia. Luarea în evidență a speciei este argumentată deoarece este unul dintre exploatatorii trofici foarte importanți pe tot parcursul Mureșului.

Cele 27 de perechi clocitoare sunt permanent prezente în localitățile Bata, Țela, Bacău-de-Mijloc, Bulci, Ostrov, Virișmort, Birchiș, Căprioara și Sălciva. Abundența numerică de cuiburi pe un asemenea parcurs nu este greu de înțeles atâta vreme cât știm că lunca Mureșului se află pe calea de migrație NV-SE panonic-pontică a berzei albe.

În prezent, populația speciei prezintă o evoluție staționară, cu statut de conservare mediu și se urmărește menținerea sau îmbunătățirea cu până la 10% a statutului de conservare a populației speciei pe teritoriul sitului.

Importantă este limitarea folosirii substanțelor chimice remanente: insecticide, semințele otrăvite cu scopul stârpirii rozătoarelor; semințele și cadavrele sunt și ele parte componentă din hrana berzelor; noxele preluate de adult reverberează pe de o parte direct asupra să în timpul migrației prin consumul substanțelor de rezervă având uneori efect letal, pe de alta indirect, asupra fertilității ouălor.

Un alt element de interes este reprezentat cârstelul de câmp (Crex crex).

Nu există date, prin comparație cu cele afirmate în literatura de specialitate, care să dovedească schimbări esențiale în abundența populațiilor de cârstel-de-câmp în țara noastră. Presupunerea că efectivele s-ar fi diminuat se bazează pe faptul că specia a fost multă vreme obiect curent de vânătoare; principalii factori care au afectat însă populațiile de Crex crex sunt restrângerea habitatelor, drenarea luncilor umede, intensificarea și mecanizarea agriculturii, transformarea pajiștilor naturale în terenuri agricole, cositul mecanic, extinderea culturilor de porumb în defavoarea celor de păioase, aridizarea câmpiilor, pășunatul excesiv, prădarea prin câinii hoinari. Toți acești factori anunțați intră în categoria celor limitativi pentru specie.

Fig 2.2.

Cârstelul de câmp (Crex crex).

În ROSPA0029 Crex crex este specie subdominantă cu statut de vulnerabilă, cu statut de conservare redus. Crex crex nu este o prezență obișnuită în ROSPA0029. Se presupune cî în acest site ar exista între 5-8 perechi posibil cuibăritoare.

Observațiile noastre provin din lunca Mureșului în treimea să vestică și anume în dreptul localităților Bata și Bulci.

Se urmărește menținerea sau îmbunătățirea cu până la 20% a statutului de conservare a populației speciei pe teritoriul sitului.

Se impun luarea următoarelor măsuri:

Nealterarea habitatelor naturale existente; identificarea locurilor de cuibărit, a cuiburilor în sine prin monitorizări anuale pentru urmărirea evoluției sau declinului populației; reducerea până la anulare a activității umane acolo unde au fost identificate pontele speciei pe intervalul perioadei de cuibărit. Factorul liniște este, ca în cazul tuturor speciilor, hotărâtor întru reușita unei rate a natalității duse la bun sfârșit.

Înființarea unor arii de protecție specială în care managementul să fie corespunzător pretențiilor ecologice ale speciei. Cositul vegetației ierboase să nu se facă timpuriu și doar manual, abia după ce puii sunt capabili de zbor. Importantă este chiar menținerea unor suprafețe necosite. Dacă totuși se practică recoltarea mecanică aceasta să fie executată centri, dinspre centru spre margine, pentru ca puii încă nezburători să beneficieze de suficient timp pentru a fugi.

Importantă este de asemenea reducerea activităților pastorale, menținerea ca atare a zonelor (pajiștilor) umede din sit;

Rămâne de analizat care este influența practicilor actuale în agricultură urmare a privatizării fondului funciar și a achiziționării de întinse terenuri agricole de către străini asupra crâsteiului-de-câmp.

2.2 Descrierea generală a activității carierei Bata

Cariera de bazalte din perimetrul „Bata” este situată pe malul stâng al râului Mureș (la o distanță de cca 2 km sud de acesta) și la cca 2km NV de comuna Bata.

Activitatea minieră constă în exploatarea în carieră a bazaltelor din zăcământul Bata și prelucrarea (concasarea-sortarea) acestora în scopul obținerii agregatelor de carieră.

Suprafața aferentă rezervelor calculate este de 3,44 ha.

Pentru desfășurarea activității S.C. DIABAS BATA S.R.L. a concesionat o suprafață de 9999 m2 de la primaria comunei Bata și a închiriat de la Mocsoni Stârcea o suprafață de 20ha.

Anterior preluării Licenței de exploatare de către S.C. DIABAS BATA S.R.L., în cadrul carierei “Bata” s-a desfășurat o activitate intensă de exploatare și prelucrare a rocii utile extrase (bazalte). Acestă activitate a fost sistată în 2008 pentru obținerea noilor avize necesare desfășurării activității de extracție, fiind reluată în 2009.

În cuprinsul acestei unități predomină solurile de tip podzol. Acesta are un profil de până la 50 cm, este de culoare brun închis și are reacție acidă. Pe porțiuni destul de mari solul are caracter scheletic, roca de bază – diabazele – aflorând pe numeroase porțiuni. Sub stratul de sol se găsesc depozite deluviale, tranziția la aceste fiind greu de sesizat.

Grosimea profilului de sol și a depozitelor deluviale nu depășește 1,5 m la baza versantului, iar în zona de maximă altitudine a carierei aceasta este de circa 1 m.

Zona analizată se caracterizează prin altitudinile mai coborâte, substratul petrografic mai variat cu forme de relief diversificate. Se remarcă fragmentarea accentuată, îndeosebi în partea de vest, unde s-au format depresiunile – golf.

Subsolul este bogat în resurse diversificate (minereuri de fier, auro-argentifere, bauxita, minereuri de cupru și polimetalice, cărbuni, roci de construcție, minereuri rare – mercur, molibden, crom, nichel, magneziu.). Se cunoaște faptul că resurselor de minereuri au fost utilizate din cele mai vechi timpuri (epoca bronzului și fierului, epoca daco-romana, evul mediu).

Din punct de vedere geologic zăcământul aparține structurii tectonice majore Depresiunea Panonică, iar zăcământul se încadrează în unitatea Apusenilor Sudici – unitatea Căpâlnaș – Techereu iar vârsta geologică este Jurasic mediu-inferior.

Din punct de vedere mineralogic, roca prezintă o masă fundamentală alcătuită în principal din feldspați plagioclazi și augit, având o structură ofitică alterată hidrotermal, cu depuneri pe fisuri de epidot, feldspați, carbonați și cuarț.

Diabazele de la Bata sunt roci magmatice cu caracter bazic, bazaltic de culoare cenușie-neagră în spărtură proaspătă și cu tente verzui sau brune.

Zăcământul de diabaz de la Bata se prezintă sub forma unui corp masiv omogen dezvoltat în versant deasupra și dedesubtul căilor de acces și văii Mureșului, având extindere pe direcția SE – NV de circa 250 m și o lățime de 140 m. Acesta are caracter masiv cu fisuri care compartimentează roca în coloane și blocuri mari cu puține intercalații sterile.

Grosimea medie a zăcământului a fost determinată cu ajutorul unor foraje, aceasta fiind 86 m deasupra căilor de acces în zonă.

Impactul exploatării pietrei asupra solului este sever prin modificarea formelor de relief preexistente și formarea altora noi, dar cu păstrarea stabilității taluzurilor și refacerea vegetației.

Activitatea ce se desfășoară în cadrul perimetrului avizat constă în exploatarea în carieră a bazaltelor din zăcământul Bata și în prelucrarea (concasarea-sortarea) acestora în scopul obținerii agregatelor de carieră. Se estimează că extrasul geologic anual este de aproximativ 300.000 tone de resursă minerală (bazalte).

Se utilizează metoda de exploatare în trepte descendente, drepte, cu depozitarea sterilului în haldă exterioară, iar extracția rocii utile face cu ajutorul explozivilor introduși în găuri de sondă verticale.

În 2011, societatea a depus o cerere de extindere a activității carierei.

Zonele analizate ca extindere a Carierei Bata, Perimetrul Camenita – Lalașinț, jud. Arad sunt alăturate carierei existente, în partea de nord –vest.

Extinderea carierei este propusă pe terenuri situate în extravilan pe teritoriul administrativ al comunelor Bata și Bârzava, jud. Arad.

Accesibilitatea în zona analizata se face prin intermediul drumului comunal DC 83 care face legătura dintre localitățile Bata și Lalașinț.

Amplasamentul studiat este în suprafață totala, S=285.891 m2, din care S=99 440 m2 constitue o rezerva de agregate care se va exploata dupa epuizarea resursei din trupurile adiacente carierei existente.

Se propune extinderea carierei după cum urmează:

Zona 1 – cariera de piatră existentă în functiune, în suprafață de 1,30 ha.

Zona 2 – platforma de prelucrare a pietrei existentă, în suprafață de 3,2 ha.

Zona 3 – platforma de prelucrare, în suprafața de 3,3 ha este situată pe teritoriul administrativ al comunei Bata, folosința pășune în extravilan.

Zona 4 – prima extindere a carierei de piatră, în suprafața de 6,8 ha este situată pe teritoriul administrativ al comunei Bata și pe teritoriul administrativ al comunei Bârzava, folosința pădure în extravilan.

Zona 5 – face parte din a doua extindere a carierei de piatră, este în suprafața de 1,7 ha și este situată pe teritoriul administrativ al comunei Bârzava, folosinta pădure în extravilan.

Zona 6 – constitue o rezerva de agregate minerale pentru dezvoltari viitoare, după epuizarea resursei din zonele mentionate. Este în suprafața de 9,9 ha, este situată pe teritoriul administrativ al comunei Bârzava, folosința pădure în extravilan.

Principalii factori care au contribuit la alegerea amplasamentului în zona Bata sunt:

Potențialul și calitatea resursei minerale, conform datelor furnizate din studiile de cercetare intocmite;

Existența licenței de exploatare nr.8321/2007 pe o suprafață de 63,80 ha din care 1,30 ha exploatare în prezent;

Terenul liber de constructii cu stabilitate generala asigurata, precum și disponibilitatea proprietarilor de a pune la dispozitie terenul;

Din punct de vedere geotehnic teren bun de fundare;

Existența căilor de acces cu declivitate redusă și distanțe relativ scurte până la drumurile asfaltate;

Resursa umană disponibilă și calificată existentă în prezent;

Întreținerea și dezvoltarea infrastructurii atrage noi oportunități pentru locuitorii din zona și îmbunătățește calitatea vieții;

Principalele disfuncționalități :

Perimetrul de exploatare este inclus în suprafața împădurită din extravilan;

Apartenența zonei studiate în situl „Natura 2000 ROSPA0029 Defileul Mureșului inferior și dealurile Lipovei”;

Rezerva de agregate minerale este neregenerabila;

Pe parcursul activității de exploatare se execută, în etape succesive:

– lucrări de deschidere a zăcământului;

– lucrări de pregătire

– lucrări de exploatare și prelucrare a rocii utile extrase

2.2.1. Lucrări de deschidere

Lucrările de deschidere constau, în principal, din:

lucrări de amenajare a drumurilor de acces la carieră;

lucrări de descopertare, transport și haldare a solului vegetal;

lucrări de amenajare a haldei de steril

lucrări de organizare de șantier (montare campuri, grup sanitar, pichet PSI etc);

Amenjarea drumului de acces la carieră și a bretelei de acces la platforma de lucru a treptei superioare a fost realizată în anii precedenți.

Lucrări de descopertare, transport și haldare a solului vegetal

Coperta zăcământului de bazalte este reprezentată prin o pătură subțire (0,5 – 1,0 m) de sol cu fragmente de roci coerente (bazalte alterate) care stă direct peste roca utilă.

Grosimea medie a copertei de sol vegetal este de 10 cm.

Prin lucrările de descopertare se recuperează un volum de cca 1000 m3 sol vegetal. Pătura de sol extrasă este depozitată separat, pe o platformă special amenajată cu suprafața de cca 1000 m2, situată în apropierea drumului de acces la carieră.

Măsuri pentru realizarea unei stabilități mai bune a haldei de sol:

asigurarea unei bune înfrățiri a haldei cu terenul de bază prin brăzdarea cu buldozerul a păturii superficiale de sol vegetal;

nivelarea materialul haldat cu buldozerul;

realizarea unui unghi de taluz al haldei de maxim 25°;

înălțimea maximă a haldei = 5 m;

la piciorul haldei se vor executa drenuri colectoare pentru preluarea apelor de șiroire;

plantarea cu arbori și arboret a haldei.

Halda de steril.

Întregul volum de steril rezultat în procesul de exploatare și prelucrare a rocii utile este utilizat, pe măsura formării, la amenjarea și întreținerea drumurilor de acces în perimetru și la întreținerea drumurilor secundare din comuna Bata. Cantitățile de steril care nu își vor găsi utilizarea vor fi haldate (rambleate) pe vatra exploatată a carierei, în sectoarele cu procesul tehnologic încheiat.

Organizarea de șantier: este amplasată la cca. 200 m în apropierea drumului de acces și ocupă o suprafață de cca. 250 m2. Este amenajat și un punct de cântărire, format din pod-basculă și camp-laborator analize primare.

2.2.2 Lucrări de pregătire

Acestea constau din deschiderea zăcământului prin semitrepte și din amenajarea platformelor de lucru pentru instalațiile de foraj și crearea unor spații de manevră și circulație pentru utilajele de încărcat și mijloacele de transport.

Lucrările de pregătire a zăcământului au fost executate, în cea mai mare parte, de fostul deținător al licenței de exploatare.

2.2.3. Lucrări de exploatare

Metoda de exploatare adoptată este cu fronturi lungi și trepte drepte descendente.

Sunt asigurate următoarele cerințe principale: securitatea deplină a muncii; înaltă eficiență economică; pierderi de rezerve minime; nivel tehnic ridicat; protecția zăcământului și a obiectivelor de la suprafață, precum și protecția mediului înconjurător.

Lucrările de exploatare constau, în principal, din:

execuția unor aliniamente de găuri de sondă, paralele cu frontul carierei;

încărcarea găurilor de sondă cu explozivi și pușcarea masivului de rocă;

încărcarea rocii extrase cu excavatorul în mijloacele de transport auto și transportul acesteia la stația de concasare – prelucrare.

lichidarea prin pușcare a pintenilor și pragurilor de pe berma de lucru, în vederea menținerii orizontalității acesteia;

copturirea taluzului de bucățile de rocă rămase suspendate în urma împușcării și îndepărtarea deșeurilor de pe bermă, în scopul începerii unui nou ciclu de operații.

Lucrările de foraj și împușcare se fac de către o firmă specializată, atestată, iar pentru operațiunile de forare se folosesc foreze prervăzute cu captator de praf și un compresor cu motor termic.

Sortimentele de agregate de carieră rezultate prin prelucrarea rocii extrase în stația de concasare-sortare sunt depozitate pe platforma adiacentă stației de concasare de unde vor fi încărcate (autoîncărcătorul în autobasculante de 24 tone) și transportate la beneficiari.

2.2.4. Activitatea de prelucrare

Materialul derocat obținut în urma derocării este transportat la instalația de prelucrare-sortare situata pe platforma amenajata în fața carierei. Aici se depozitează într-un depozit de unde cu ajutorul excavatorului sau încarcatorului va fi introdus în alimentatorul instalației de prelucrare.

Capacitatea de prelucrare a instalației este funcție de sortimentația agregatelor ce trebuiesc obținute. Astfel pentru obținerea întregii game de cribluri capacitatea este de 100-150 tone / ora.

2.2.5. Cantitățile de materii prime, auxiliare și combustibili intrate în proces

Cantitatea de rocă utilă (bazalte) prevăzută a fi extrasă pe parcursul unui an de exploatare este de 107.142 m3/300.000 tone rezervă geologică. În condițiile unei pierderi la exploatare de 10%, cantitatea de rocă ce va fi prelucrată în stația de concasare-sortare, sub formă de agregate de carieră, va fi de 96.428m3 / 270.000 t.

În condițiile desfășurării activității de exploatare pe parcursul a 10 luni (activitatea fiind oprită în perioada de iarnă – ianuarie – februarie), cantitatea lunară de rocă extrasă este de 10.714m3 /30.000 tone rezervă geologică iar cantitate lunară ce va fi prelucrată sub formă de agregate de carieră va fi de 9.642m3 / 27.000 t.

Pe parcursul unei luni calendaristice, pentru desfășurarea activității de exploatare a unei cantități bazalte de 10.714m3 /30.000 tone rezervă geologică și prelucrare a extrasului industrial (sub formă de agregate de carieră) sunt necesare următoarele cantități de materii prime, auxiliare și carburanți pe tona de rocă utilă extrasă și prelucrată.

Pentru extracția, încărcarea și transportul produselor miniere extrase și a celor finite de către titular este estimată o cantitate de motorină de 15,9 t/lună.

Cantitatea de exploziv utilizată la o detonare este de 2.000 Kg echivalent TNT, din care: 220 Kg astralită și 2432 Kg nitramoniu, pentru o treaptă cu hmax = 20 m.

2.2.6. Cantitățile de produse rezultate

Producția fizică medie anuală prevăzută a fi realizată pe perioada de valabilitate a Licenței de exploatare, în care portofoliul de lucrări al S.C. DIABAS BATA S.R.L. prevede realizarea de agregate de carieră, va fi de 300.000 tone de rocă utilă din care:

Sortimentele producției realizate și valorificate sunt următoarele agregate de carieră:

piatră spartă 63-80 mm

piatră spartă 40-63 mm

criblură 4-8 mm

criblură 8-16 mm

criblură 16-25 mm

savură 0-8 mm

nisip de concasaj 0-4 mm

2.2.7. Pierderile pe faze de activitate și emisiile în mediu

Pierderile la exploatare sunt stabilite la 10% din extrasul geologic și însumează un volum de cca 10.714 m3 / lună.

Pierderile la prelucrarea extrasului industrial (9.642m3), în stația de concasare-sortare, se ridică la cca 5%, însumând un volum de 481 m3/lună.

2.3. Emisiile în mediu rezultate din activitatea carierei

2.3.1. Emisii datorate utilajelor și mașinilor dotate cu motoare termice.

Cantitățile de substanțe poluante emise în atmosferă au fost în baza unui consum de motorină estimat de cca 15,9 t/lună și a ghidului Comisiei europene “ATMOSPHERIC EMISSION INVENTORY GUIDE BOOK – Ajoint EMEP/ CORINAIR PRODUCTION”, rezultând următoarele valori:

Tabel 2.2.

Cantități de emisii poluante

2.3.2. Emisii datorate lucrărilor de împușcare

În carieră se vor utiliza numai acele materiale explozive care dezvoltă la detonație gaze toxice (CO, NO2, N2O4) în volum maxim de 60 l/Kg exploziv exprimat în CO convențional.

Pentru lucrările de împușcare în cariera “Bata”, explozivii de bază utilizați vor fi: NITRAMON și/sau ROVEX EXTRA ș.a. Pentru inițiere se vor se vor folosi dinamita, booster, emulgit sau alte geluri sau amestecuri explozive de înaltă brizanță.

Având în vedere cantitațile de explozibil folosite și factorii de emisie pentru detonarea încărcăturilor explozive emisiile de noxe sunt următoarele:

Tabel 2.3.

Emisii de noxe datorate lucrărilor de împușcare

Emisia de particule în suspensie apare ca efect al detonării, pe când celelalte noxe sunt produse de ardere ale componentelor explozivilor.

2.3.3. Emisiile datorate depozitului de carburant

Aceste emisii sunt reprezentate prin compușii organici volatili (COV), și anume hidrocarburile.

Debitele masice de COV (hidrocarburi) evacuați în atmosfera sunt:

– debit masic max. de la depozitarea motorinei

D1 = 0,12 Kg/ m3/zi x 5 mc/24 h = 0,075 Kg/h (2.1)

– debitul masic mediu de la alimentarea autovehiculelor:

D2 = 1,4 Kg/mc x 1 m3/24 h = 0,002 Kg/h (2.2)

2.3.4. Emisii de praf și pulberi

Emisiile de praf și pulberi datorate activității de încărcare și transport a rocii utile extrase și a produselor finite nu depășesc valoarea CMA (8 mg/m3) stabilită prin norme.

2.3.5. Ape uzate.

Apa industrială va fi utilizată la umectarea cu ajutorul unor pulverizatoare a rocii concasate și sortate, la stropirea periodică a fronturilor de carieră și a căilor de acces și transport pentru împiedicarea ridicării prafului în atmosferă), cât și pentru grupul social. Cea mai mare cantitate de apă industrială este utilizată la stația de concasare – sortare, pentru umectarea prin pulverizare, la toate treptele de prelucrare, a rocii concasate.

În procesul de prelucrare a rocii utile nu rezultă ape uzate care să fie deversate în emisar.

2.3.6. Steril pentru valorificare minieră.

Volumele de solul vegetal din coperta zăcământului sunt recuperate prin lucrări de descopertare și depuse în halda de sol vegetal.

Volumele de steril rezultate din activitatea de extracție și prelucrare a rocii utile vor fi utilizate, în întregime la amenajarea și întreținerea drumurilor și platformelor din incintă și a drumurilor secundare din comuna Bata. Ulterior, o parte din sterilul rezultat, care nu își va găsi utilizarea, va fi depozitat, pe vatra exploatată a carierei (haldă interioară).

CAPITOLUL 3

Monitorizarea impactului activității Carierei SC Diabas Bata asupra biodiversității și speciilor de interes comunitar din ROSPA și ROSCI Defileul Mureșului Inferior

3. 1. Protecția calității apelor

3.1.1. Surse de ape uzate și compușii acestor ape

Rețeaua hidrografică de suprafață este reprezentată de valea pârâului Suliniș, situat în estul carierei Bata. Pârâul este afluent al râului Mureș, punctul de confluență fiind la circa 750 m de carieră. Distanța față de râul Mureș este de aproximativ 2 km.

În procesul de prelucrare a rocilor, nu rezultă volume de ape uzate care să fie evacuate în emisar.

Pentru apele subterane, sursele potențiale de poluare sunt reprezentate de :

eventualele scurgeri de carburanți de la utilajele și vehiculele de transport și dela utilajele stației de concasare;

poluarea datorată organizării de șantier se referă la evacuarea apelor menajere și a deșeurilor, la scurgerile-scăpările accidentale de combustibili și uleiuri.

Tinând cont de faptul că vatra carierei (+145,0 m) se găsește la o cotă situată cu cca. 8,0 m deasupra cotei de eroziune locală (reprezentat de valea Mureșului), se poate considera că acest lucru este puțin probabil.

3.1.2. Protecția calității apelor

În scopuri tehnologice cea mai mare cantitate de apă va fi folosită de instalațiile mobile de concasare-sortare pentru reducerea emisiilor de praf. Aceasta se va face prin pulverizarea a apei printr-un sistem de diuze astfel incat nu vor rezulta ape uzate.

Pentru colectarea apelor din precipitații sunt executate o serie de drenuri, care nu vor avea legătură cu emisarul:

– în jurul platformei organizării de șantier;

– la baza taluzului haldei de sol vegetal;

– în lungul drumurilor de acces (unde profilul transversal o impune).

3.2. Protecția aerului

3.2.1. Surse de poluare

Sursele posibile de poluare a aerului sunt următoarele:

utilajele și mijloacele de transport folosite în procesul de derocare și transport a rocilor utile și a produselor. Acestea contribuie la poluarea aerului prin gazele și pulberile rezultate în urma arderii combustibilului lichid (motorina);

activitatea de extracție a rocii utile prin detonarea explozivilor introduși în găuri de sondă;

activitatea de prelucrare a rocii utile;

activitatea de încărcare și transport a rocii utile și a produselor finite, pe drumuri neasfaltate;

poluanții specifici depozitului de carburanți – sunt reprezentați de COV (hidrocarburi din grupa motorinelor), rezultați din evaporarea carburanților în cursul operațiilor de stocare și de manevrare (aprovizionare și distribuire)

3.2.2. Instalații pentru colectarea, epurarea și dispersia gazelor reziduale și a pulberilor

Dispersia activităților în perimetru nu permite adoptarea soluțiilor de epurare și de colectare a gazelor în atmosferă cu instalații fixe. În schimb, în carieră s-au adoptat măsuri tehnico – organizatorice pentru reducerea la maxim a poluării atmosferei prin întreținerea adecvată a utilajelor, verificarea lor periodică și înlocuirea celor cu deficiențe majore.

Instalațiile stației de concasare sunt prevăzute cu mijloace ecologice de reținere a prafului. Concasorul și benzile transportoare sunt prevăzute cu ecrane protectoare de cauciuc și cu pulverizatoare de apă pentru umezirea rocii concasate la toate treptele de prelucrare (la concasor, granulatoare, benzi transportoare).

Pentru a asigura calitatea corespunzătoare a aerului după începerea activității de exploatare se efectează prelevări de probe și analize pe o rază de 150-200 m de frontul carierei și de platforma de lucru pe care este amplasată sondeza. Acestea se compară cu parametrii probelor analizate ca etalon, înainte de demararea lucrărilor.

În cazul constatării unor depășiri, se vor lua măsuri de diminuare a concentrației de gaze toxice, emisă în momentul exploziei și dispersată în afara perimetrului de exploatare, sub limita maximă admisă de normele în vigoare (CMA), prin redistribuirea încărcăturii explozive în mod corespunzător.

Valorile măsurate trebuie să fie inferioare celor din CMA STAS 12.574 – 87 (0,15 mg/m3 pentru pulberi, 0,25 mg/m3 pentru SO2 și 0,10 mg/m3 pentru NO2 – medii zilnice).

Dacă totuși, în anumite perioade, măsurătorile vor indica concentrații mari, peste CMA, se recomandă udarea periodică (zilnic, în perioadele secetoase) a drumurilor care constituie potențiale surse de praf.

3.3. Protecția impotriva zgomotului și a vibrațiilor

3.3.1. Sursele de zgomot și vibrații

Zgomotele din perimetrul de exploatare, se vor datora surselor din zonele de lucru, compuse din emisii acustice de origini diferite, fixe și mobile.

Sursele de poluare de zgomot și vibrații sunt următoarele:

încărcătorul frontal, într-un ciclu de încărcare a unei autobasculante, emisie sonoră la 30 m = 61 dB (A);

excavatorul, într-un ciclu de încărcare a unei autobasculante, emisie sonora la 30 m = 85 dB (A);

autobasculanta de 24 t încărcată, emisie sonora la viteza de 12 Km/ ora, la 30 m = 65 dB (A);

instalația de foraj în funcțiune, la distanța de 6,0 m = 110 dB (A).

stație concasare–sortare acționată termic, putere acustică =115-120 dB (A);

în cazul exploziilor se estimeaza puteri acustice echivalente de 165- 170dB (A).

3.3.2. Dotările, amenajările și măsurile pentru protecția împotriva zgomotului și vibrațiilor

Vibrațiile au ca sursa exploziile din frontul de lucru și circulația autobasculantelor pe drumurile dintre carieră și pe drumurile publice dintre carieră și beneficiari, unde sunt transportate produsele extrase. Nivelul de vibrații se încadreayă în limitele prevăzute în instrucțiunile normative în vigoare. Calculele efectuate conform anexelor 3a și 3b din Normele tehnice din Legea nr. 126/1995, privind regimul materialelor explozive, au indicat faptul că receptorul, comuna Bata, care se află la cca. 2 Km SE de carieră, nu va fi afectat de vibrațiile produse de activitatea de exploatare a zăcământului de bazalte din cariera “Bata”.

Pentru reducerea vibrațiilor induse de detonarea explozivilor întroduși în găuri de sondă asupra obiectivelor de protejat se va lucra cu încărcături reduse și se va utiliza metoda de împușcare cu întârziere de milisecunde.

Pentru reducerea undei aeriene se pot adopta următoarele măsuri:

utilizarea mai eficientă a energiei exploziei prin îmbunătățirea cantitativă a burajului;

reducerea încărcăturii totale de explozivi folosită la împușcare;

Măsurile pentru reducerea efectului seismic sunt:

mărirea numărului de trepte de întârziere, dar nu mai mult de patru trepte;

repartizarea cât mai uniformă a încărcăturii totale de explozivi pe treapta de întârziere și în ordine crescătoare a treptelor de întârziere;

3.3.3. Nivelul de zgomot și de vibrații produs

Intensitatea zgomotelor produse de utilajele de încărcare și transport poate depăși 50 – 60 dB (A) numai în situații de avarie, în care utilajele prezintă defecțiuni, iar sistemele de amortizare a zgomotelor nu functionează în condiții normale. Chiar și în aceste cazuri impactul este redus, local și de scurta durată.

În cazul transportului auto a rocii extrase din zăcământ, acesta se efectuează pe drumuri, neasfaltate (pietruite) și apoi pe șoseaua asfaltată care traversează comuna Bata.

Se impune efectuarea de măsurători cu sonometrul integrator, respectând prevederile standardului SR ISO 1996 – 1. Vor fi testate unele date cantitative, cum sunt: originea zgomotului, natura sursei sonore, caracterul sunetului, conotația acestuia.

Toate aceste date se raportează la prevederile STAS-ului 10.009 – 88 și ale ordinului M.S. nr. 981/94, iar în cazul – puțin probabil – în care se vor constata depășiri ale nivelurilor admise se vor lua măsuri de diminuare.

Detonarea unei încărcături explozive în carieră provoacă, până la o anumită distanță, mișcarea armonică a particulelor de rocă, cu o frecvență relativ mare, manifestată prin fenomenul de vibrare a terenului. Aceste vibrații transmit asupra obiectivelor din zona de influență a exploziilor, eforturi de compresiune – întindere, forfecare și încovoiere, ce pot provoca fisuri în casele aflate la o distanță oarecare de perimetrul carierei

Prin prisma distanțelor minime măsurate dintre locul exploziei și obiectivele de protejat, se poate evalua cu un anumit grad de certitudine, că pericolul de deteriorare a obiectivelor poate lipsi, în cazul celor mai apropiate obiective de protejat:

Cele mai apropiate locuințe din comuna Bata, aflate la cca 2500 – 3000 m SE de frontul carierei (sunt ecranate de piciorul dealului Bata).

3.4. Protecția solului și a subsolului

3.4.1. Surse posibile de poluare a solului și subsolului

Sursa principală de degradare a solului o constituie activitatea de răzuire și îndepărtare a stratului de sol vegetal, în vederea realizării lucrărilor miniere deschidere, pregătire și de exploatare a zăcământului.

Cantitatea de pulberi sedimentate rezultate din procesul tehnologic este scăzută, iar aria de răspândire a acestora este, aproape, exclusiv, incinta carierei și a platformei stației de concasare-sortare.

Totuși, solul, din zona perimetrului de exploatare, mai poate fi afectat și de pulberile transportate de vânt și depuse la distanțe mai mari față de obiectiv.

Sursa principală de degradare a subsolului o constituie activitatea propriu-zisă de extracție a rocii utile prin străpungerea formațiunilor geologice cu foreze și dislocarea rocii prin împușcarea cu explozivi în găurile de sondă;

O altă sursa posibilă de degradare a subsolului o constituie utilizarea unor procedee de abatare inadecvate condițiilor geologo-miniere, care pot conduce la valorificarea nerațională a resursei minerale utile, respectiv la activarea și dezvoltarea fisurilor naturale existente sau la apariția unor noi fisuri în zonele adiacente.

Deșeurile menajere reprezintă o alta sursă de poluare a solului și subsolului, dacă nu vor fi colectate în recipienți adecvați și depozitate numai în locuri special amenajate.

De asemenea, poate apare o poluare accidentală a solului și subsolului cu uleiuri, combustibili și alte fluide, provenite de la instalațiile și utilajele în funcțiune din zona carierei sau de la stația de concasare.

3.4.2. Lucrările și dotările pentru protecția solului și a subsolului

Lucrările și dotările pentru protecția solului constau în:

recuperarea și conservarea păturii superficiale de sol vegetal de la partea superioară a zăcământului și depunerea acestuia în halda special amenajată; aceste volume de roci vor fi utilizate la refacerea ecologică, obligatorie, a carierei (după epuizarea întregii rezerve de rocă utilă) în vederea unei redări în circuitul economic a terenului afectat de exploatare;

efectuarea de operațiuni de conservare ale haldei în scopul prevenirii fenomenelor de depreciere, impurificare, împrăștiere și alterare a solului vegetal. Acestea vor consta în: compactarea și nivelarea materialului descopertat depus, crearea de pante de scurgeri și drenuri, înierbarea sau plantarea hălzi, temporar, cu lăstăriș;

limitarea dimensiunile altor lucrări de amenajare ale organizării de șantier, platforme, depozite, etc., la strictul necesar atingerii obiectivului;

amenjarea de șanțuri de scurgere în lungul drumurilor de acces, ale căror taluzuri vor fi înierbate împotriva eroziunii.

recuperarea solului impregnat cu hidrocarburi și depozitarea în excavații speciale, care să nu aibă contact direct cu nivelul acvifer sau va fi depus în habe metalice.

Lucrările și dotările pentru protecția subsolului

se vor lua măsuri de evitare a activării și dezvoltării fisurilor naturale preexistente în masivul adiacent carierei, precum și pentru eliminarea posibilității de apariție de noi fisuri artificiale. În acest sens se vor intreprinde următoarele:

se va evita supraîncărcarea artificială a bermei superioare a treptei în lucru;

se vor elimina șocurile seismice date de exploziv, controlând derocările prin adaptarea împușcărilor cu microîntârzieri și prin ecranarea masivului adiacent cu un mediu cu ingredienta acustică mai mică decât cea a mediului în care se propagă undele seismice. În acest scop se va utiliza împușcarea de prefisurare;

se vor limita vibrațiile produse de funcționarea utilajelor din carieră la un nivel nepericulos pentru stabilitatea taluzurilor;

se va menține în permanență panta taluzurilor în limite normale de siguranță;

3.5. Protecția fondului forestier

Peste 90% din exploatările de roci utile în carieră din județul Arad își desfășoară activitatea în zone împădurite. Astfel, numai în vecinătatea carierei „Bata” sunt în activitate cca 3 cariere care furnizează agregate pentru diferite lucrări de construcții și pentru drumuri.

3.5.1. Situația afectării fondului forestier

Pentru a putea desfășura activitatea de exploatare S.C. DIABAS BATA S.R.L., a solicitat scoaterea suprafețelor necesare dezvoltării exploatării din fondul forestier. Scoaterea acestor suprafețe se va face etapizat astfel încât, suprafața solicitată anual să nu depășească 1 ha. Scoaterea din fondul forestier a suprafețelor necesare are un caracter temporar întrucât prin programul de refacere a mediului, la terminarea activității, suprafața afectată de lucrările de exploatare va fi redată circuitului silvic prin replantarea unor specii de arbori și arbuști specifi zonei.

Se estimează că exploatarea bazaltelor pe durata licenței de exploatare nu va afecta o suprafață mai mare de 15 ha.

3.5.2. Lucrări și măsuri pentru diminuarea și eliminarea impactului negativ produs asupra vegetației și ecosistemelor forestiere

La sfârșitul perioadei de exploatare, după epuizarea întregii rezerve de roci utile, lucrarile de refacere a mediului cu cea mai mare pondere vor fi cele de la nivelul carierei și vor consta în lucrări de ecologizare a suprafeței afectate:

transportul sterilului din halda exterioară și/sau direct din front și depunere în halda interioară și/sau pe trepte și taluze;

nivelarea depunerilor de steril și a depunerea de sol fertil (folosit cu precadere pentru arbuști la gropile de plantare) pe trepte și taluzele definitive din carieră;

unghiul de taluz va fi de maxim 500, astfel încât să se poate realiza construcția de gărdulețe de nuiele care să permită resolificarea taluzelor treptelor finale;

realizarea de lucrări de fertilizare, inierbare a suprafetei pregătite, plantarea de arbori și menținerea acestor lucrari (anul II = 60 % din suprafața anului I și anul IIl 30 % din suprafata anului II);

realizarea de lucrări de fertilizare și plantări arbori și arboret pe suprafața pregătită și menținerea acestor lucrări (anul II = 30 % din suprafața anului I).

Pe suprafețele recultivate se vor efectua urmăriri vizuale și măsurători specifice privind densitatea vegetației, analizarea stării de vegetației, numărul de exemplare de puieți de arbori viabili, înălțimea și dimensiunile coronamentului acestora. Vor fi identificate zonele în care nu s-a efectuat revegetarea și cele cu deficit de vegetație, pentru a se efectua lucrări de fertilizare și reînsămânțări de ierburi perene și plantarea de puiet arboricol. Constatarea calității culturilor forestiere se repetă în fiecare an, până în momentul când sunt considerate cu reușită definitivă și sunt introduse în fondul forestier.

Lucrările de ecologizare se pot realiza cu un decalaj de 3 – 4 ani față de excavațiile din carieră, pentru a se putea realiza taluzurile și treptele definitive în spatele frontului (și lateral), fata de avansul carierei .

La execuția lucrărilor de exploatare a bazaltelor se vor respecta toate soluțiile tehnice din proiectul tehnic (unghiuri de taluz, berme, unghiul final al carierei).

3.6 Protecția ecosistemelor, biodiversității și ocrotirea naturii

Conform HG 1284/2007 perimetrul carierei Bata se încadrează în Situl Natura 2000 Defileul Mureșului Inferior și Dealurile Lipovei ROSPA0029.

Din punct de vedere geo-botanic teritoriul localității Bata aparține provinciei daco-ilirice, districtului Dealurilor Banatului și culoarului Mureșului, având ca notă particulară alternanța de fitocenoze în care sunt prezente cerul (Quercus ceris) și gârnița (Quercus frainetto) și diverși hibrizi de Quercus sp.

Apeoximativ 11% din perimetrul localității Bata face parte din Aria de Protecție Specială Avifaunistică Defileul Inferior al Mureșului – Dealurile Lipovei – RO SPA0029.

Speciile pentru care a fost desemnată Aria de Protecție Specială Avifaunistică Defileul Inferior al Mureșului ca zonă de protecție sunt:

Aquila pomarina – acvila țipătoare mică;

Caprimulgus europaeus – caprimulgul;

Ciconia nigra – barza neagră;

Circaetus gallicus șerparul;

Dendrocopos medius – ciocănitoarea;

Dryocopus martius – ciocănitoarea neagră;

Hieraaetus pennatus – acvila mică;

Lanius minor – sfrânciocul cu frunte neagră;

Pernis apivorus – viesparul;

Picus canus – ghionoaia sură;

Strix uralensis – huhurezul mare;

Sylvia nisoria – silvia porumbacă;

Alcedo atthis – pescărușul albastru;

Lullula arborea – ciocârlia de pădure.

3.6.1. Surse posibile de afectare a ecosistemelor acvatice și terestre, a monumentelor naturii, parcurilor naționale și rezervațiilor naturale

Distanța, în linie dreaptă față de albia minoră a râului Mureș este de aproximativ 2 km. Se estimează că prin lucrările de exploatare a rocii utile ecosistemul acvatic al râului Mureș nu va fi afectat.

Impactul asupra vegetației se rezumă la suprafețele scoase din circuitul silvic și care nu mai pot fi readuse la starea inițială, distrugerea ecosistemului fiind ireversibilă.

De asemenea, vegetația din zona apropiată carierei este afectată într-o oarecare măsură de depunerile de praf și pulberi rezultate în procesul de exploatare și prelucrare a rocii utile. Datorită depunerii pe frunze, stomatele sunt în mare parte obturate, împiedicând pătrunderea CO2 și evacuarea O2 și a vaporilor de apă.

Afectarea fiziologiei vegetale (fotosinteza, evapo-transpirația) de către depunerile de pulberi pe frunze, conduce treptat la degradarea acestora, la scăderea taliei, uscarea, fructe degradate.

Activitatea desfășurată în carieră afectează fauna din zonă, producând agitație în rândul animalelor.

Întreaga activitatea viitoare a carierei de bazalte “Bata” produce modificări prin afectarea unor suprafețe de teren cu destinația pădure.

În aceste condiții, se poate aprecia că impactul asupra vegetației și faunei este destul de important și impune luarea unor măsuri de refacere a terenurilor degradate.

3.6.2. Măsuri pentru protecția ecosistemelor și biodiversității

Pentru reducerea impactului potențial asupra vegetației și faunei terestre se vor intreprinde următoarele măsuri:

lucrările de deschidere, pregătire și exploatare, se vor face astfel, încât să se evite, pe cât posibil, deteriorarea terenurilor adiacente perimetrului carierei;

se va urmări reducerea zgomotului și a prafului chiar prin plantarea în lungul segmentului drumului de acces de la baza carierei și în jurul platformei stației de concasare-sortare a unor perdele de protecție, formate din arbori și arbuști.

În condițiile respectării normelor privind emisiile de gaze și pulberi rezultate din activitatea de exploatare se consideră că vegetația arboricolă și de tufăriș dezvoltată pe versantul dealului pe care este amplasată cariera „Bata”, aflată la distanță de cca 50 m față de frontul de exploatare activ nu va fi afectată peste limitele admise.

Pentru asigurarea protecției ecosistemelor față de presiunile activităților umane, titularul activității este obligat să respecte și următoarele obligații legale:

este interzisă orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor speciilor sălbatice de floră și faună protejate la nivel național și/sau internațional, aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic, prezente pe amplasament sau care ar putea ajunge accidental în zona perimetrului de lucru;

datorită prezenței pe amplasament a speciilor de păsări oaspeți de vară, oaspeți de iarnă și a unor specii sedentare, se va acorda o importanță deosebită acestui aspect și se vor lua toate măsurile necesare de protecție în vederea evitării perturbării ciclurilor biologice ale acestor specii;

respectarea statutului de conservare a sitului Natura2000 RO SPA 0029 și RO SCI0064, a prevederilor planului de management și a Regulamentului ce se vor elabora pentru protecția acestora, și a conditiilor impuse de custodele ariei naturale protejate.

în cazul în care pe teritoriul perimetrului de exploatare se vor observa cuiburi de păsări, vizuini de animale, titularul activității va lua toate măsurile necesare pentru conservarea acestora și va anunța ARPM Timișoara și custodele sitului Natura2000;

Este necesară monitorizarea structurii vegetației prin observații privind modificarea procentului de acoperire cu vegetație arboricolă și prin măsurări ale coronamentului la arbori și arbuști. Acest lucru se poate realiza prin metode standard de măsurare a acoperirii cu coronament, efectuate sezonier sau cel puțin anual în același anotimp. Perturbarea semnificativă a habitatului este în general indicată de modificări ale gradului de acoperire a coronamentului și ale speciilor predominante. Înregistrările vor trebui efectuate pe o perioadă îndelungată pentru a lua în calcul fluctuațiile pe termen scurt cauzate de alți factori antropici (externi activității din carieră) sau condițiile meteorologice.

În aria în care se desfășoară aceste activități există o faună slab reprezentată, care are posibilitatea de a se refugia în zonele apropiate unde au un habitat similar cu cel original.

Beneficiarul obiectivului s-a obligat să protejeze, prin mijloacele adecvate, eventualele specii vegetale și animale care vor fi identificate în timpul procesului realizării lucrărilor de investiții, precum și biodiversitatea existentă.

Deoarece efectele negative asupra biodiversității sunt datorate în special prafului mineral și zgomotului produs de utilaje, se impune ca masură specială reținerea și diminuarea efectelor acestora prin măsuri tehnologice speciale:

Lucrarile miniere de exploatare a rocilor de constructie și a bazaltelor se vor realiza numai în perimetrul aferent rezervelor din cadrul Licenței de exploatare, aprobat de catre ANRM și institutele competente de mediu.

Utilizarea în exclusivitate a gaurilor de foreza și a sistemului Nonnel de pușcare cu trepte de microîntarziere pentru diminuarea șocului seismic.

Montarea sistemelor de umectare a rocilor la stația de concasare și sortare .

Stropirea drumurilor de exploatare în perioada de secetă prelungită și temperaturi ridicate, pentru reducerea concentrațiilor de pulberi în atmosferă .

Montarea ecranelor de protecție cauciucate la concasoare și eventual la benzile transportoare, daca materialul finit impune aceasta tehnologie, în lipsa sistemelor de umectare.

Amenajarea haldei pentru depozitarea temporară a solului vegetal excavat, în vederea utilizarii acestuia pentru reconstructia ecologica a carierei dupa incetarea activitatii.

Utilizarea echipamentelor, utilajelor și autovehiculelor performante, care sa nu produca un impact semnificativ asupra mediului prin noxele emise.

Evitarea realizarii lucrarii de reparatii și intretinere pe amplasament, cu exceptia interventiilor minore .

Inierbarea și plantarea de puieti pentru cresterea capacitatii de sustinere vegetativa a solului decopertat.

Se recomandă monitorizarea pulberilor în suspensie și a nivelului de zgomot la limita perimetrului de exploatare astfel ca să se poată lua măsurile tehnice corespunzătoare pentru diminuarea și reducerea oricarui tip de poluare sau de efecte asupra biodiversității din zonele invecinate.

La încetarea activității de exploatare se impune folosirea unor proceduri de reconstrucție ecologică adaptate condițiilor din zona. Cu toate acestea, reabilitarea ecologică de readucere a terenului în forma actuală este imposibil de realizat.

Se va institui un plan anual de monitorizare a prezenței, evoluției și comportamentului populațiilor a cel puțin 5 specii indicatoare de interes comunitar, incluse în listele care definesc situl ROSPA0029 Defileul Mureșului Inferior- Dealurile Lipovei și RO SCI0064 Defileul Mureșului. Lista speciilor ce urmează a fi monitorizate și planul de monitorizare vor fi stabilite de titularul PP și custodele siturilor Natura2000, precum și cu respectarea condițiilor impuse de acpm prin acordul de mediu și a celor impuse de custode prin avizul nr.9/11.05.2011. Rezultatele monitorizării se vor transmite anual custodelui Sitului Natura 2000 și ARPM Timișoara.

Speciile faunistice care vor beneficia de o monitorizare atentă și în detaliu sunt: Aquila pomarina, Triturus vulgaris și Salamandra salamandra.

Tabel 3.1.

Perioade favorabile pentru monitorizare

3.7. Protecția peisajului și zonelor de interes tradițional

Consecințele degradării aspectului peisajistic al zonei vor trebui mult reduse la un nivel cât mai scăzut posibil și pentru o perioadă de timp îndelungată.

Pentru reducerea impactului asupra aspectului peisagistic (și pentru reducerea zgomotului la < 65 dB (A) și a prafului), se va urmări reducerea zgomotului și a prafului chiar prin plantarea în lungul segmentului de drum de acces, din zona carierei a unei perdele de protecție, formate din arbori și arbuști. Pentru protecția depozitului de sol vegetal recuperat în faza de descopertare a zăcământului, acesta va fi plantat cu arboret.

Pentru readucerea ecosistemului și al peisajului la un stadiu cat mai apropiat celui inițial, în proiectul tehnic de refacere a mediului sunt prevăzute lucrările necesare a fi executate, astfel ca la sfârșitul perioadei de exploatare, arealul să poata fi reconstruit și redat circuitului natural.

3.8. Gestiunea deșeurilor – surse de deșeuri, tipuri, compoziție și cantități de deșeuri rezultate

În cadrul carierea “Bata” se pot acumula următoarele tipuri de deșeuri:

Deșeuri menajere:

deșeuri din hârtie și carton.

resturi mărunte de materiale plastice, de la recipienți, pungi, PET-uri.

resturi mărunte de metale-conserve, etc.

Deșeuri tehnologice:

sol vegetal + roci bazaltice, coezive și fisurate, alterate (din coperta sterilă), ca steril pentru valorificare minieră.

material mărunt, blocuri agabaritce, blocuri de bazalte, ca deșeuri de la exploatarea și prelucrarea rocii utile.

Deșeuri rezultate din activități conexe:

uleiuri de motor uzate, de transmisie și de degresare.

baterii de acumulatori.

anvelope uzate.

deșeuri metalice (piese uzate)

3.9. Lucrările de reconstrucție ecologică

Principalele lucrări pentru refacerea mediului la terminarea activității de exploatare sunt fi cele legate de calitatea solului și asigurarea stabilității acestuia. De asemenea, sunt necesare lucrări menite să îndepărteze din fostul perimetru de exploatare toate sursele de poluare.

Terenurile folosite ca amplasamente pentru organizare de șantier și depozite de combustibil vor fi curățate de uleiuri, combustibili și alte resturi de materiale solide (solul impregnat cu hidrocarburi va fi depozitat în excavații speciale, care nu vor avea contact direct cu nivelul acvifer) se vor reface prin repunerea stratului de sol și prin înierbări sau plantări de arbori cu creștere rapidă.

Lucrările ce se impun a se executa la terminarea activității de exploatare sunt următoarele:

retragerea utilajelor și instalațiilor din zona de exploatare;

refacerea unghiurilor de taluz a exploatării (maxim 500) pentru evitarea alunecărilor de teren și favorizarea acumulării de sol fertil;

nivelarea și finisarea bermelor la treptelor finale;

executarea lucrărilor de umplutură și nivelare a terenului;

stabilizarea haldelor interioare de steril;

acoperirea suprafețelor treptelor și taluzurilor cu un strat de sol vegetal;

ameliorarea terenului prin îmbunătățirea calitativă a solului vegetal;

lucrări de fertilizarae și inierbare a suprafeței exploatate;

lucrări de plantare puieți de arbori și arboret specifici zonei.

O parte din aceste lucrări vor fi executate eșalonat și în timpul funcționării obiectivului – ex.: prin aplicarea metodei de exploatare cu haldarea sterilului, în halde interioare, în sectoarele deja exploatate ale carierei, vor fi depuse, volumele de steril rezultat din activitatea de exploatare și prelucrare, care nu își vor găsi utilizarea (la întreținerea drumurilor de acces și platformelor). Astfel, haldele interioare vor putea fi incluse în programul de stabilizare antierozională. Aceste lucrări se vor stabili la începutul fiecărui an în funcție de “Planul de dezvoltare a activității miniere” în perimetrul de exploatare “Bata”.

Pentru diminuarea sau eliminarea efectelor negative provocate de activitatea de exploatare a zăcământului de bazalte din cariera “Bata”, județul Arad se propun următoarele măsuri:

solul fertil (solul vegetal) rezultat din lucrările viitoare de descopertare a unor noi panouri cu rezerve, se va depune (halda) într-o zona separată, special aleasă, în vecinatătea drumului de acces la zăcământ și se va folosi pentru acoperirea suprafețelor după terminarea lucrărilor de exploatare;

stropirea zilnică, în perioada de vară a drumurilor din incinta exploatării;

realizarea și menținerea în folosință continuă a șanțurilor de gardă, a canalelor de scurgere și a rigolelor din zona treptelor de lucru și în zona haldei de steril și sol vegetal;

folosirea de utilajele și mijloacele de transport dotate cu motoare tip Euro-3 și verificarea tehnică periodică a motoarelor cu combustie internă.

Diminuarea impactului produs asupra mediului trebuie să se realizeze prin refacerea vegetației sacrificate în urma demarării lucrărilor de amenajare și a activității de exploatare propriu-zise, prin reconstruirea, în măsura posibilului, a peisajului zonei și prin utilizarea unor dispozitive și mașini moderne și metode de exploatare, care să fie menținute la parametri optimi, pentru a aduce la cel mai jos nivel emisia de gaze, pulberi, zgomot și vibrații.

Deoarece programul de implementare a extinderii carierei Bata prevede exploatarea în trepte și restaurarea ecologică a unei suprafețe echivalente celei exploatate se poate concluziona că efectuarea graduată a lucrărilor de exploatare și restaurare va permite o succesiune mai rapidă a vegetației, ceea ce va duce la revenirea într-un timp mai scurt a habitatului inițial. În acest scop, se are în vedere ca în cadrul lucrărilor de restaurare să se utilizeze specii autohtone carcateristice habitatului în cauză pentru a se grăbi procesul de reecologizare și să se prevină invazia de specii străine dăunătoare.

3.10. Monitorizarea mediului – dotări și măsuri prevăzute

Măsuri privind instruirea personalului:

Personalul din cadrul carierei va fi instruit trimestrial cu privire la legislația de mediu în vigoare și respectarea prevederilor acestora. Aceste lucrari vor fi completate cu o tematica de instruire a personalului cu privire la:

manevrarea corecta a carburantilor și lubrifiantilor;

intreținerea și repararea instalatiilor și utilajelor;

gestionarea corespunzatoare a deșeurilor tehnologice și reciclabile;

respectarea tehnologiilor de lucru;

tehnicile de combatere a noxelor;

modalitati de interventie în cazul poluarilor accidentale;

modul de desfășurare a activității de extracție în limitele legale.

Managementul exploatării:

Activitatea de exploatare este coordonată de Directorul Departamentului Cariere din cadrul societății și de către Șef Compartiment Carieră. Din punct de vedere al protecției factorilor de mediu, activitatea desfășurată în carieră este controlată periodic de un cadru de specialitate din Departamentul Managementul Calității și a Mediului.

Monitorizarea deșeurilor

Evidența gestiunii deșeurilor se va face conform prevederilor Ordinului 856/2002.

Se va ține evidența eliminării de deșeuri din incinta exploatării și se vor păstra înregistrări privind transportatorul de deșeuri: numele, specificul activității, autorizația de funcționare.

Monitorizarea factorilor de mediu afectați

pentru evitarea apariției unor efecte negative asupra mediului înconjurator dar și pentru aprecierera eficienței măsurilor de protecție a acestuia, se va institui un sistem de monitorizare periodică a factorilor de mediu (aer, apă, sol, subsol, vegetație, faună) și remedierea aspectelor de neconformare (dacă este cazul).

Va fi monitorizat, în special a factorului de mediu sol/subsol pentru sesizarea, în timp util a eventualelor suprafețe de desprindere (alunecare) în cadrul carierei și în cadrul haldelor interioare de steril (din momentul constituirii) și de sol vegetal, ce ar putea provoca, în sezoanele mai ploioase, alunecări locale în perimetrul minier. De asemenea, va fi monitorizată calitatea solului prin evaluarea gradului de afectare a acestuia cu eventuale reziduuri petroliere scurse de la utilajele în funcțiune, în perimetrul de exploatare.

Calitatea factorilor de mediu va fi supravegheată prin efectuarea de analize și măsurători.

Trimestrial se va analiza gradul de conformare al activității extractive din carieră, pentru controlul emisiilor de poluanți.

Cantitatile anuale de poluanti emiși din activitatea de transport se calculeaza folosind metodologia Corinair și AP 42 (pentru pulberi). în acest scop se va ține evidența lunară a consumului de combustibili.

Lucrările de exploatare vor continua în cadrul Licenței de exploatare, până la epuizarea întregii rezerve de rocă utilă, fiind urmate de lucrări de reecologizare aferente fazei de închidere și post închidere.

Programul de urmărire a lucrărilor realizate pentru protecția și refacerea factorilor de mediu va începe să se deruleze după închiderea exploatării și se referă la:

a) monitorizarea stabilității fizice a lucrărilor realizate (berme definitive, taluzuri de lungă durată, halde, lucrări de cercetare, lucrări de semnalizare, etc.).

În cadrul acestei măsuri se vor urmări:

stabilitatea suprafaței amenajate a hălzii interioare;

stabilitatea terenului de fundare a hălzii.

stabilitatea zonelor încojurătoare amplasamentului hălzii (taluze definitive);

starea drumurilor de acces, a șanțului de gardă și a celorlalte canale drenoare executate pentru eliminarea apelor meteorice de pe suprafața hălzii și de pe bermele treptelor.

controlul geometriei materialului steril depus (rambleeat) pe vatra exploatată a carierei prin măsurători topografice (aliniamentele vor fi realizate cu plecarea din reperi stabili, situați în afara zonei de influență a hălzii).

De asemenea, se vor preciza contururile taluzelor definitive la marginea în exploatare a carierei în funcție de proprietățile fizico-mecanice ale rocilor din masiv și durata de serviciu programată pentru taluzurile respective, iar în cazul constatării unor fenomene de instabilitate a taluzurilor, se vor lua măsuri de stabilizare a acestora.

b) monitorizarea stabilității chimice (ape de suprafață, carieră inundată, ape subterane).

Această monitorizare se referă atât la cantitatea de apa evacuată din carieră cât și la calitatea acesteia. Analizele probelor de apă vor urmări:

pH;

materii în suspensie;

consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5),

consum chimic de oxigen – metoda cu dicromat de potasiu (CCOCr);

continutul în cationi: Cu+2, Pb+2, Zn+2, Mn+2, Fe+2,

continutul în anioni: S04-2, Cl -;

reziduu fix.

Indicatorii de calitate ai apelor din cariera evacuate trebuie să se încadreze în limitele maxime admise stabilite în conformitate cu prevederile NTPA 002/2002 (Normativului privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptorii naturali), aprobat prin H.G.R. Nr. 188/28.02.2002.

c) monitorizarea biologică (calitatea apelor și habitatelor, vegetației, etc).

Monitorizarea creșterii plantelor de pe suprafețele recultivate constă în urmăriri vizuale și măsurători specifice privind densitatea vegetației, analizarea stării de vegetației, numărul de exemplare de puieți de arbori viabili, înălțimea și dimensiunile coronamentului acestora. Se vor identificae zonele cu deficit de vegetație sau chiar cele unde nu s-a efectuat refacerea vegetației, pentru a se efectua lucrări de fertilizare și reînsămânțări de ierburi perene și plantarea de puiet arboricol.

Constatarea calității culturilor forestiere se repetă în fiecare an, până în momentul când sunt considerate cu reușită definitivă și pe baza unui proces verbal se trec în fondul forestier.

Monitorizarea solului se referă atât la determinarea în timp calității acestuia, de pe amplasamentele care au fost resolificate. Probele de sol prelevate vor fi analizate pentru (anual până se încadrează în limitele ordinului 756/1997)

conținutul de metale grele

pH

Datele obținute din activitățile specifice de monitorizare vor fi introduse într-o bază de date care va fi utilizată ca instrument de management în sprijinul planificării și efectuării la timp a activităților de monitorizare solicitate și a identificării din timp a oricăror tendințe negative, în scopul anihilării sau atenuării acestora.

Personalul implicat în activitatea de monitorizare, va vizita cu regularitate amplasamentul pentru a inspecta perimetrul aferent exploatării miniere, în timpul perioadei de închidere și va fi instruit să identifice zonele problematice (de exemplu zonele în care nu s-a efectuat revegetarea, zone care manifestă semne de stres fizic, eroziune sau instabilitate) care pot apărea între perioadele de monitorizare regulată.

După închiderea finală, amplasamentul va fi inspectat în mod regulat de personal calificat. Inspecțiile vor continua până în momentul în care se va stabili că obiectivele etapei de închidere au fost atinse.

Concluzii

Prin demararea și dezvoltarea lucrărilor miniere de exploatare la zi a bazaltelor din zăcământul “Bata”, cu aplicarea metodei de exploatare cu front lung, trepte descendente, depunerea sterilului în haldă interioară (varianta de extracție a rocii utile cu explozivi introduși în găuri de sondă și mină), activitatea desfășurându-se în conformitate cu legislația și normativele interne (Legea Minelor 85/2003, Legea Mediului ), nu se încalcă nici o prevedere a convențiilor internaționale la care România a aderat.

Activitățile de exploatare din carieră nu generează fragmentare de habitate, nu distrug relațiile structurale sau funcționale din cadrul siturilor RO SPA0029 și ROSCI0064 și nu vor periclita integritatea acestora. Echilibrul siturilor este generat de mozaicul de habitate existent, determinat de o mare varietate stațională, precum și de durata implementării proiectului de exploatare (termen lung și implementare treptată).

Se remarcă impactul pozitiv asupra sănătății psihice a populației, având în vedere caracterul multiplicator al activității desfășurate în carieră asupra altor activități conexe care vor conduce la dezvoltarea durabilă a zonei și la cresterea calității vieții.

Cantitatea medie de rezervă extrasă anual (cca. 300.000 tone) și capacitatea anuală de prelucrare a rocii utile proiectate (270.000 tone) nu se produc perturbări ale factorilor de mediu care să producă efecte transfrontaliere.

Impactul prognozat al lucrărilor rămâne în limitele suportabilității și adaptabilității speciilor și habitatelor. Realizarea proiectului nu va fi un impediment în desfășurarea proceselor bio-ecologice a speciilor, nu va periclita, nu va distruge și nu va elimina integral nici o specie observată în zonă și nu va modifica cadrul natural definitiv în așa fel încât să elimine posibilitatea de revenire a speciilor afectate în zonă.

Bibliografie

*** http://www.mures-goldis.ro/

*** http://natura2000.mmediu.ro/site/333/rosci0064.html

*** http://www.natura2000.ro/

*** Studiu de evaluare a impactului al proiectului ,,Extindere carieră de piatră perimetrul Cameniță-Lalașinț, jud. Arad”, beneficiar S.C. DIABAS BATA S.R.L

Anexe

Harta ariei de protecție specială avifaunistică ROSPA0029 – Defileul Mureșului Inferior – Dealurile Lipovei (Hotărârea Guvernului1284/2007, anexa 2)

Harta sitului de importanță comunitară ROSCI0064 – Defileul Mureșului Inferior (Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007, Anexele 2-5)

Habitate comunitare pe teritoriul sitului Natura 2000 “Defileul inferior al Mureșului și Dealurile Lipovei”

(după Planul de management al sitului Natura 2000)

Rețeaua hidrografică pe teritoriul sitului Natura 2000 “Defileul inferior al Mureșului și Dealurile Lipovei”

(după Planul de management al sitului Natura 2000)