Monitorizarea Calitatii Aerului Intr O Zona Urbana

Monitorizarea calității aerului într-o zonă urbană

CUPRINS

Pag.

1.1 Atmosfera și importanța calității ei în biodiversitatea mediilor urbane

Atmosfera este un cuvânt compus de origine greacă (athmos = aer și spherein = sferă, înveliș), care desemnează învelișul de aer al Pământului. Așadar aceasta reprezintă învelișul gazos al planetei, extins pe sute de kilometri deasupra suprafeței terestre. Atmosfera planetei noastre ar trebui să fie 100 % gazoasă, dar ea conține și urme de substanțe solide și lichide, prezente în stare fin divizată.

Dinamica atmosferei este caracterizata de doua componente de baza si anume: miscarea si stabilitatea, a caror existența depinde de prezenta curenților atmosferici denumiți si vânturi. Fenomenele de miscare în plan orizontal sunt completate de miscari verticale unde rolul cel mai important îl are gradientul de temperatura.

Atmosfera poate fi caracterizată, de asemenea, prin distribuția diverselor procese chimice care apar în aceasta, prin compoziția moleculară, precum și prin procesele dinamice și cinetice.

Primul strat atmosferic, cel mai apropiat de suprafața pământului, este troposfera, strat în care au loc marea majoritate a proceselor determinante în evoluția vremii. Dinamica meteorologică și chimică a aerului din troposferă este important de urmărit întrucât majoritatea proceselor chimice determinate de activitățile poluatoare au loc în acest strat. Constituenții de bază ai atmosferei sunt: azotul (N2), oxigenul (O2), bioxidul de carbon (CO2) și apa (H2O).

Atmosfera este unul dintre cele mai fragile subsisteme ale mediului datorită capacității sale limitate de a absorbi și a neutraliza substanțele eliberate continuu de activitățile umane.

Creșterea producției de energie, industria chimică, de ciment, metalurgică, circulația rutieră și aeriană, arderea gunoaielor, sunt tot atâtea cauze care fac ca în ultimul timp să devină tot mai acută poluarea atmosferei. Aceasta poate să apară fie datorită creșterii concentrației în aer a unor constituenți normali ai atmosferei (dioxid de carbon, oxizi de azot, ozon etc.), fie datorită patrunderii în atmosferă a unor compuși străini acestui mediu geografic (elemente radioactive, substanțe organice de sinteză etc.).

Poluarea atmosferei afectează calitatea vieții la scară planetară și, în general, ea reprezintă consecința unor activități umane fiind un fenomen actual al vieții urbane. Majoritatea poluanților atmosferici pornesc de la arderi generatoare de energie. Motoarele cu explozie internă utilizate în transporturi, arderi de combustibili gazoși, lichizi sau solizi (cărbuni, lemne) în unități industriale, pentru încălzirea locuințelor etc., provoacă emisii de substanțe care se degajă în atmosferă, putând atinge concentrații nocive.

Urbanizarea este un proces continuu, dinamic, care are loc permanent pe glob. Astăzi, zonele urbane sunt zone complexe: rezidențiale, industriale, culturale, administrative, științifice, de învățămant, comerț, având complexe căi de comunicație interne și cu exteriorul.

O caracteristica esențială a mediilor urbane o reprezintă „biodiversitatea”. Prin „biodiversitate” se înțelege variabilitatea organismelor vii, incluzând: diversitatea speciilor, diversitatea genetică, a sistemelor ecologice și diversitatea etno-culturală, adică a organizării sociale a populației umane.

Biodiversitatea trebuie conservată, deoarece generează pe de o parte bunuri – resurse ce alimentează sistemele socio-economice și asigură servicii direct utilizabile sistemului socio-economic uman – epurarea apelor, calitatea aerului – prin reglarea compoziției chimice a atmosferei, procesarea deșeurilor, influențează și modulează clima, controlul circuitului hidrologic, ceea ce ar duce la reducerea amplitudinilor precipitaților, etc., iar pe de altă parte menține procesele ecologice la nivel local, regional și global.

Biodiversitatea are o valoare directă pentru că oferă resurse regenerabile (bunuri), dar și valoare indirectă pentru că oferă servicii, prin valoarea etică, estetică, educațională și știintifică, economică, culturală și recreativă.

Impactul acestuia asupra mediului, în localitătile urbane, rezidă din:

– consumul de resurse energetice (combustibili, carburanți, gaze naturale etc);

– emisiile de poluanți atmosferici, în special gaze cu efect de seră;

– ocuparea spațiului cu căi de transport;

– poluarea fonică;

– antrenarea de pericole grave pentru om și mediu, generate de lipsa de securitate în cadrul unor activități industriale și de transport în care sunt utilizate sau manipulate substanțe inflamabile, toxice.

Calitatea atmosferei este considerată activitatea cea mai importantă în cadrul rețelei de monitorizare a factorilor de mediu, atmosfera fiind cel mai imprevizibil sector de propagare a poluanților, efectele făcându-se resimițite atât de către om cât și de către celelalte componente ale mediului.

1.2. Noțiuni generale privind poluarea atmosferei mediilor urbane

Conform unei definiții a [NUME_REDACTAT] a Sănătății (OMS) “se poate vorbi despre poluarea atmosferică atunci când una sau mai multe substanțe străine sau amestecuri de substanțe sunt prezente în atmosferă în cantități sau pe o perioadă de timp care pot fi periculoase pentru oameni, animale și plante și contribuie la punerea în pericol sau la vătămarea activităților sau bunăstării persoanelor.”

Se urmărește aplicarea unor măsuri pentru protejarea anumitor zone în care este importantă calitatea aerului, cum ar fi spitale, parcuri, locuințe.

În fiecare an devin disponibile informații noi cu privire la calitatea și poluarea aerului. În multe țări din lumea întreagă sunt desfășurate cercetări științifice privind sursele de poluare și efectele lor asupra sănătății și a mediului înconjurător. Aceste cercetări nu pot fi fundamentate fără să se facă corelația cu dinamica factorilor meteorologici. Pe baza acestor studii, factorii de decizie ai fiecărei țări stabilesc strategii ce au ca scop menținerea calității aerului în zonele în care aceasta este bună și îmbunătățirea calității acolo unde calitatea aerului nu corespunde standardelor.

Pentru evoluții curente a calității aerului se folosesc senzori și traductori care colectează date exacte din mediu la un moment dat, dar se pot face și estimări viitoare în vederea impactului pe care le-ar putea avea unele măsuri asupra mediului.

[NUME_REDACTAT] Cadru privind calitatea aerului, [NUME_REDACTAT] a preluat standardele derivate din Strategia OMS și le-a impus ca valori limită. Aceste valori limită sunt la rândul lor obiective ce trebuie îndeplinite într-o perioadă de timp bine determinată, în vederea conformării cu prevederile [NUME_REDACTAT].

În continuare sunt prezentate câteva limite, stabilite de [NUME_REDACTAT] a Sănătății,

pentru o serie de poluanți atmosferici:

▪ Dioxidul de sulf ( SO2)

Dioxidul de sulf este un gaz puternic reactiv, provenit în principal din arderea de combustibililor fosili sulfuroși (cărbuni, păcură) pentru producerea de energie electrică și termică și a combustibililor lichizi (motorină) în motoarele cu ardere internă ale autovehiculelor rutiere. Dioxidul de sulf poate afecta atât sănătatea oamenilor prin efecte asupra sistemului respirator cât și mediul în general (ecosisteme, materiale, construcții, monumente) prin efectul de acidifiere. Este foarte iritant si datorită unei bune solubilități în apă poate fi reținut în proporție de 90% pe traiectul respirator.

OMS recomandă valori limita maxime:

– 20 μg /m3 – valoarea limită pentru protecția ecosistemelor, anual;

– 125 μg /m3 – valoarea limită zilnică, (24h), pentru protecția sănătății;

– 350 μg /m3 – valoarea limita orară pentru protecția sănătății umane.

Prag de alerta: 500 μg /m3 – măsurat timp de 3 ore consecutive, în puncte reprezentative pentru calitatea aerului, pentru o suprafață de cel puțin 100 km2 sau pentru o întreagă zonă sau aglomerare.

▪ Oxizii de azot ( NO2 , NO, NOx )

Oxizii de azot provin în principal din arderea combustibililor lichizi, solizi și gazoși în diferite instalații industriale, comerciale, rezidențiale, instituționale și din transportul rutier. Oxizii de azot au efect eutrofizant asupra ecosistemelor și efect de acidifiere asupra multor componente ale mediului, cum sunt solul, apele, ecosistemele acvatice sau terestre , dar și construcțiile și monumentele. NO2 este un gaz ce se transportă pe o distanță lungă și are un rol important în chimia atmosferei, inclusiv în formarea ozonului troposferic. Expunerea la dioxid de azot în concentrații mari determină inflamații ale căilor respiratorii și reduce funcțiile pulmonare, crescând riscul de afecțiuni respiratorii și agravând astmul bronșic. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorării

calității apei, efectului de seră, reducerea vizibilității în zonele urbane.

OMS recomandă valori limită maxime:

– 30 μg /m3 – valoarea limită anuală pentru protecția vegetației;

– 40 μg /m3 – valoarea limită anuală pentru protectia sănătătii umane;

– 200 μg /m3 – valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane.

Prag de alerta: 400 μg /m3 – măsurat timp de 3 ore consecutive, în puncte reprezentative pentru calitatea aerului, pentru o suprafață de cel puțin 100 km2 sau pentru o întreagă zonă sau aglomerare.

▪ Ozonul ( O3 )

Ozonul se găsește în mod natural în concentrații mici în troposferă (atmosfera joasă). Spre deosebire de ozonul stratosferic, care protejează viața pe Pământ, ozonul troposferic (cuprins între sol și 8-10 km înălțime) este foarte toxic, având o acțiune puternic iritantă asupra căilor respiratorii, ochilor și are potențial cancerigen. De asemenea, ozonul are efect toxic și pentru plante, la care determină inhibarea fotosintezei, producerea de leziuni foliate, necroze.

Ozonul este un poluant secundar deoarece, spre deosebire de alți poluanți, el nu este emis direct de vreo sursă de emisie, ci se formează sub influența radiațiilor ultraviolete, prin reacții fotochimice în lanț între o serie de poluanți primari (precursori ai ozonului), și anume: oxizii de azot (NOx), compușii organici volatili (COV), monoxidul de carbon (CO).

Precursorii O3 provin atât din surse antropice (arderea combustibililor, traficul rutier, diferite activități industriale) cât și din surse naturale (COV biogeni emiși de plante și sol, în principal izoprenul emis de păduri, care, deși dificil de cuantificat, pot contribui substanțial la formarea O3). O altă sursă naturală de ozon în atmosfera joasă este reprezentată de mici cantități de O3 din stratosferă care migrează ocazional, în anumite condiții meteorologice, către suprafața pământului.

Formarea fotochimică a O3 depinde în principal de factorii meteorologici și de concentrațiile de precursori, NOx și COV. În atmosferă au loc reacții în lanț complexe, multe dintre acestea concurente, în care O3 se formează și se consumă, astfel încât concentrația O3 la un moment dat depinde de o multitudine de factori, precum raportul dintre NO și NO2 din atmosferă, prezența COV necesari inițierii reacțiilor, dar și de factori meteorologici, de la temperaturile ridicate și intensitatea crescută a luminii solare, care favorizează reacțiile de formare a O3, și până la precipitații, care contribuie la scăderea concentrațiilor de O3 din aer. Ca urmare, concentrațiile ozonului în atmosfera localităților urbane cu emisii ridicate de NOx sunt în general mai mici decât în zonele suburbane și rurale, datorită distrugerii O3 prin reacția cu NO. Aceasta explică de ce în zonele rurale, departe de sursele de emisie ale oxizilor de azot, unde traficul este redus și emisiile din arderi mai scăzute, concentrațiile de ozon sunt în general mai mari decât în mediul urban.

OMS recomanda valori limita maxime:

– 120 μg /m3 – valoarea tintă la 8 h pentru protectia sănătătii umane;

– 18000 μg /m3 – valoarea tintă anuală pentru protectia vegetatiei.

Prag alerta: 240 μg /m3 – media pe oră.

Obiectiv pe termen lung:120 μg /m3 – valoarea tintă la 8 h pentru protectia sănătătii umane si 6000 μg /m3 – valoarea țintă anuală pentru protecția vegetației.

▪ Monoxidul de carbon ( CO )

Monoxidul de carbon este un gaz extrem de toxic ce afectează capacitatea organismului de a reține oxigenul în sange, poate incetini reflexele, generează confuzie și somnolență, iar în concentrații foarte mari fiind letal. Provine din surse antropice sau naturale, care implică arderi incomplete a carbonului din carburanți sau a oricărui tip de materie combustibilă, atât în instalații energetice, industriale, cât și în instalații rezidențiale (sobe, centrale termice individuale) și mai ales din arderi în aer liber (arderea miriștilor, deșeurilor, incendii etc.).Se formeaza în principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili.

OMS recomandă valori limită maxime:

– 10 μg /m3 – valoarea limită anuală pentru protecția sănătății;

– 10 μg /m3 – valoarea maximă a mediilor pe 8 ore.

▪ Pulberi în suspensie ( PM10, PM2,5 )

Pulberile în suspensie, din atmosferă, sunt poluanți ce se transportă pe distanțe lungi, proveniți din cauze naturale, ca de exemplu antrenarea particulelor de la suprafața solului de către vânt, erupții vulcanice etc. sau din surse antropice precum: procesele de producție (industria metalurgică, industria chimică etc.), arderile din sectorul energetic, șantierele de construcții, transportul rutier, haldele și depozitele de deșeuri industriale și municipale, sisteme de încălzire individuale, îndeosebi cele care utilizează combustibili solizi etc.

Natura acestor pulberi este foarte diversă. Astfel, ele pot conține particule de carbon (funingine), metale grele (plumb, cadmiu, crom, mangan etc.), oxizi de fier, sulfați, dar și alte noxe toxice, unele dintre acestea având efecte cancerigene (cum este cazul poluanților organici persistenți PAH și PCB1 adsorbiți pe suprafața particulelor de aerosoli solizi).

Fracțiunea de particule fine (PM2.5 și chiar PM1) reprezintă o problemă specială de sănătate, datorită faptului că acestea pot penetra sistemul respirator profund și pot fi absorbite în sânge.

OMS recomandă valori limită maxime:

Faza 1 (pâna la 1 ianuarie 2007):

– 50 μg /m3 (PM10) – valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane;

– 40 μg /m3 (PM10) – valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane;

Faza 2: (pâna la 1 ianuarie 2010)

– 50 μg /m3 (PM10) – valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane;

– 20 μg /m3 (PM10) – valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane.

▪ Metale grele din pulberi în suspensie PM10

Metalele grele sunt emise ca rezultat al diferitelor procese de combustie și a unor activități industriale, putând fi incluse sau atașate de particulele de pulberi emise. Ele se pot depune pe sol sau în apele de suprafață, acumulându-se astfel în sol sau sedimente. Metalele grele sunt toxice și pot afecta numeroase funcții ale organismului. Pot avea efecte pe termen lung prin capacitatea lor de acumulare în țesuturi. Metalele grele monitorizate în anul 2010 au fost plumbul (Pb), cadmiul (Cd), nichelul (Ni) și arsenul (As) din pulberile în suspensie PM10.

plumbul (Pb) – este prezent în petrol, benzină, baterii, vopseluri, etc.; afectează în special copiii; poate provoca afecțiuni ale sistemului nervos și probleme digestive, iar în unele situații, chiar cancer);

Valoarea limită anuală pentru protecția sănătății de 0.5 μg/m3 pentru Pb;

cadmiul (Cd) – metal greu, care rezultă din acoperirea vaselor și metalelor, din substanțele colorante, care se folosesc în industria textilă și electrotehnică și care poate pătrunde în hrană, apă și alte surse ale mediului ambiant; se acumulează preponderent în rinichi și în cantități mai mici în ficat și alte organe;

Valoarea țintă de 5 ng/m3 pentru Cd;

arsen (As) – element chimic, semimetal; urme de arsen pot fi prezente și în aer, cele mai mari concentrații fiind găsite lângă topitoriile de neferoase; arsenul din atmosferă este un amestec de compuși tri- si pentavalenți;

Valoarea țintă de 6 ng/m3 pentru As;

nichel (Ni) –particule metalice, în suspensie, în fumul rezultat din procesele de ardere ale cărbunelui ; face parte din categoria poluanților cancerigeni ;

Valoarea țintă de 20 ng/m3 pentru Ni.

mercur (Hg) – prin inhalarea vaporilor de mercur sau a unor compuși ai săi are loc o intoxicare sau otrăvire datorită absorției unor cantități mari pe căile respiratorii;

▪ Hidrocarburi policiclice aromatice / benzo(a)piren (BaP) –

sunt eliminate prin arderea incompletă a carburanțillor, concentrația lor în atmosferă devenind periculoasă pentru om, cu efecte cancerigene, exemplu:clorantrenul si benzopirenul ; hidrocarburile produse prin fumat constituie o sursă importantă a impurificării mediului înconjurator .

Calitatea vieții pe Pământ este dependentă de calitatea aerului. Ritmul de creștere economică, înmulțirea autovehiculelor de toate genurile, suprapopularea marilor metropole, fumul și vaporii nocivi degajați de sutele de mii de coșuri de fabrici etc., impun măsuri bine gândite și știintific fundamentate pentru a stăpâni fenomenele periculoase de poluare a aerului, pentru a dirija dezvoltarea economico-tehnică în folosul omului și al umanității.

Despre poluare se poate vorbi încă de la descoperirea focului de către om, dar revoluția științifico-tehnică a adus schimbări deosebite în poluarea atmosferei, lărgind foarte mult sfera materialelor poluante și a surselor de poluare.

Fiind vorba de una din problemele actuale de importanță vitală, de igienă și sănătate publică, lupta împotriva poluării se duce cu toate mijloacele, atât pe plan tehnic, cât și pe plan politic și juridic. Împotriva poluării atmosferei se duce și o luptă preventivă, pentru eliminarea sau reducerea surselor de poluare, pentru împiedicarea prin mijloace tehnice moderne, a emisiei materiilor poluante.

Considerăm necesar să precizam că poluarea atmosferică face ravagii nu numai asupra omului, animalelor, plantelor, ci și asupra clădirilor, materialui tehnic fiind supus și el acestui fenomen, care îi accentuează uzura. Este vorba mai ales, de materialul electronic și electric, din ce în ce mai miniaturizat, mai compact, cu funcțiuni mai complexe și deci extrem de sensibile la poluarea aerului, ceea ce impune luarea nu numai a unor măsuri tehnice, ci și reglementarea legală a acestor activități.

În zonele și aglomerările în care, în urma evaluării calității aerului, se constată că valorile concentrațiilor în aerul înconjurător pentru unul sau mai mulți poluanți depășesc valorile limită și/sau valorile țintă, autoritatea publică teritorială de protecție a mediului inițiază elaborarea programului de gestionare și, respectiv, a programului integrat de gestionare în cazul în care poluarea atmosferei se datorează mai multor poluanți. Prin ordin al prefectului, la propunerea autorității teritoriale de protecție a mediului și a consiliului județean, se înființează la nivel județean Comisia tehnică pentru elaborarea programelor de gestionare. Pentru a putea lua cele mai eficiente masuri, [NUME_REDACTAT] trebuie să se bazeze pe date corecte, validate.

Scopul principal al lucrării de față îl constituie prezentarea unor sisteme și metode de monitorizare a poluării aerului care trebuie să contribuie la găsirea unor soluții pentru reducerea poluării în [NUME_REDACTAT] și Ilfov.

1.3. Efectul poluarii atmosferice asupra schimbărilor climatice la nivel planetar

Schimbările climatice reprezintă modificări ale climatului ce pot fi atribuite în mod direct sau indirect activităților omenești care alterează compoziția atmosferei la nivel global și care se adaugă variabilității naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile.

Impactul schimbǎrilor climatice se reflectă în: creșterea temperaturii medii cu variații semnificative la nivel regional sau alternarea unor temperaturi extreme, diminuarea resurselor de apă pentru populație, reducerea volumului calotelor glaciare, creșterea nivelului oceanelor, modificarea ciclului hidrologic, modificări în desfășurarea anotimpurilor, creșterea frecvenței și intensității fenomenelor climatice extreme, reducerea biodiversității.

Studiile efectuate au arătat că în anumite regiuni se vor înregistra creșteri ale temperaturii mai mari decât media globală. Regiunile situate în latitudinea nordică vor fi cele mai afectate.

Specialiștii consideră că până în anul 2100 nivelul oceanului planetar va crește cu circa 48 cm. Cele mai multe calcule prezic o creștere mai importantă în [NUME_REDACTAT] și mai scăzută în cel din sud. Se estimează că Groenlanda și [NUME_REDACTAT] pot crește nivelul apei cu 70 m, în condițiile în care s-ar înregistra o topire a ghețarilor acestora.

La nivel global vor fi înregistrate și creșteri ale cantităților de precipitații, mai ales în latitudinea nordică. Singura regiune de aici care va suferi o scădere a precipitațiilor, mai ales în lunile de vară, este regiunea mediteraneană. Din aceste modificări va rezulta și o schimbare a duratei efective a sezonului de vară și a celui de iarnă.

Fenomenele meteorologice extreme din ultimii ani – inundații brutale, canicula severă, furtunile violente și uraganele atotdistrugătoare ș.a. – arată că ordinea climatică instaurată în ultimii zeci de mii de ani este pe cale de a se deregla.

Așteptările societății față de știință și față de oamenii de știință se schimbă și ele: nevoia de a formula semnalele de alertă este însoțită din ce în ce mai mult de o cerere de ajutor în elaborarea și dimensionarea corespunzătoare a reacției societății. Este o sarcină dificilă, marcată de complexitatea problematicii și încărcată de responsabilitatea majoră a existenței vieții pe planetă și asigurării succesiunii generațiilor.

În partea superioară, atmosfera este alcătuită dintr-un strat de gaze, care înconjoară planeta formând un ecran protector față de radiațiile ultraviolete și permițând totodată pătrunderea căldurii solare care împiedică înghețarea apelor. Distrugerea stratului de ozon din atmosferă, de o grosime de câțiva mm intensifică proprietățile de absorbție ale atmosferei lăsând să treacă radiațiile solare în cantități exagerate și implicit o mare parte din radiațiile infraroșii. În felul acesta, echilibrul balanței energiei de radiație a pământului este astfel perturbat. În limite normale, gazele existente în atmosferă asigură o temperatură medie a globului de cca 15 oC, situație care favorizează existența vieții pe pământ.

Orice perturbare a echilibrului, datorită emisiilor de gaze poluante din activitățile umane, deteriorează pătura de ozon și declanșează “efectul de seră”.

Prin arderea combustibililor fosili (cărbunele, benzina sau petrolul) se emit oxizi de sulf, carbon și azot în atmosferă. Acești oxizi se combină cu umezeala din aer și formează acid sulfuric, acid carbonic și acid azotic. Când plouă sau ninge, acești acizi ajung pe pământ sub forma a ceea ce numim ploaie acidă. În secolul XX, aciditatea aerului și ploaia acidă au ajuns să fie recunoscute ca o amenințare capitală la adresa calității mediului. Cea mai mare parte a acestei acidități este produsă în țările industrializate din emisfera nordică și majoritatea țărilor din Europa de Est și de Vest.

Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viață, inclusiv pentru oameni. Aceste efecte sunt însă mai vizibile în lacuri, râuri și pârâuri și la nivelul vegetației. Aciditatea apei omoară practic orice formă de viață. La începutul anilor '90, zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acidă. Cele mai grave probleme au existat în Norvegia, Suedia și Canada.

Activitățile umane (arderea combustibililor fosili, depozitarea deșeurilor, folosirea gazelor industriale fluorurate, schimbarea folosinței terenurilor, etc.) contribuie la creșterea concentrațiilor emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă (dioxid de carbon, metan, protoxid de azot, hidrofluorocarburi, perfluorocarburi, hexafluorura de sulf), determinând schimbarea compoziției acesteia și încălzirea climei.

1.4. Mediul, sănătatea și calitatea vieții

Anumiți factori de mediu, cum ar fi expunerea la substanțe poluante prezente în apă, alimente sau atmosferă, sunt factori determinanți pentru sănătatea oamenilor. Se estimează, de exemplu, că aproape 16% din bolile și decesele înregistrate în rândul copiilor ar putea fi cauzate de calitatea factorilor de mediu. Oamenii sunt liberi să ia anumite decizii care le vor afecta stilul de viață și sănătatea, însă cu toții se așteaptă, în același timp, ca autoritățile publice să ia măsuri pentru a-i proteja în fața amenințărilor pentru sănătate.

Rezultatele preliminare ale unui studiu efectuat în Belgia, Finlanda, Franța,Germania, Italia și Țările de Jos, indică faptul că 6 – 12% din sarcina totală a bolii ar putea fi atribuită unor factori de mediu selectați, nouă la număr, din care pulberile în suspensie, zgomotul, radonul, și fumul de tutun conduc detașat. Din cauza incertitudinilor, rezultatele trebuie interpretate cu precauție, ca un clasament orientativ al impactului de mediu numai asupra sănătății.

1.4.1 Poluarea aerului și sănătatea

Factorul de mediu aer este supus unei poluări locale în acele zone unde s-a construit și funcționează unități industriale. De asemenea, poluarea aerului are loc și în zonele cu trafic auto intens. Nominalizarea poluanților atmosferici cu posibil efect rapid / lent asupra sănătății populației sunt:

– poluanți atmosferici (NO2, SO2, O3, Pb, PM10,CO).

– poluatorii cu efect asupra sănătății populației în flux rapid (CO, NO2, SO2, PM10) și în flux lent (PM10, Pb, O3,benzen)

Afecțiunile generate de o posibilă poluare atmosferică cu aceste noxe (acumulări peste concentrația maximă admisă la NO2, SO2, PM10 ) sunt :

intoxicații acute (ce apar numai accidental în caz de avarii industriale, avarierea unor cisterne cu poluanți iritanți etc.) cu afectarea aparatului respirator și ocular;

agravarea bronșitei acute;

creșterea semnificativă a mortalitații și morbidității prin boli respiratorii și cardio-vasculare;

acumulări peste concentrația maximă admisă la CO pot provoca tulburări produse de hipoxie sau anoxie funcție de procentul de carboxihemoglobina format, cu creșterea morbidității prin

afecțiuni ale SNC și cardio-vasculare și a mortalității cardio-vasculare;

acumulări peste concentrația maximă admisă la Pb în timp pot duce la tulburări neuropsihice, sanguine (anemii), cardio-vasculare (HTA), renale etc., în special la copii.

Asocierea directă între poluarea aerului datorată traficului auto și sănătatea umană este foarte dificil să se stabilească în termeni absoluți, datorită numărului mare de variabile, oricum este evident impactul negativ al traficului asupra sănătății umane, fapt pentru care OMS, [NUME_REDACTAT] și majoritatea țărilor au stabilit o serie de standarde și reglementări referitoare la calitatea aerului citadin. Arderea (combustia) benzinei sau a motorinei în motoarele autovehiculelor este generatoare de emisia a peste 100 compuși chimici.

În anul 2010, nu au fost raportate cazuri de îmbolnăviri datorate poluării aerului în localitățile aflate pe teritoriul regiunii 8 .

1.4.2. Efectele aerului poluat asupra sănătății populatiei.

Influența directă a poluării aerului asupra sănătății populației constă în modificările ce apar în organismul persoanelor expuse, ca urmare a contactului lor cu diferiți poluanți atmosferici. De cele mai multe ori, acțiunea directă a poluării aerului este rezultanta interacțiunii mai multor poluanți prezenți concomitent în atmosferă și numai arareori acțiunea unui singur poluant. Cei mai reprezentativi poluanți din atmosferă sunt: 

Poluanți cu actiune iritantă: 

Pulberi (sedimentabile sau în suspensie) ce acționează la nivelul căilor respiratorii care, deși prezintă mecanisme de protecție față de efectele nocive ale poluanților (mucus, epitelii ciliate, etc), pot fi afectate de inflamații, rinite, faringite, laringite, bronșite sau alveolite. Dacă acțiunea poluantului este de lungă durată pot apărea afecțiuni cronice ca broho-pneumopatia cronică nespecifică.

Oxizii sulfului, ce apar în aer prin arderea combustibililor fosili sau din diferite procese industriale, au un grad mare de solubilitate, produc iritații ale căilor respiratorii ce se traduc prin salivație, expectorație, spasme și dificultăți in respirație, care permanentizate duc la apariția bronșitei  cronice.

Oxizii azotului , rezultă la fel ca cel ai sulfului și produc la nivelul căilor respiratorii blocarea miscărilor cililor epiteliilor brohice și traheale. La nivel sangvin, se combină cu hemoglobina rezultând methemoglobina care impiedică transportul gazelor respiratorii  (oxigenului) către țesuturi. 

Poluanți cu acțiune asfixiantă: 

Oxidul de carbon, rezultat din arderi incomplete, se combină cu hemoglobina dând carboxi hemoglobină, generând fenomene de lipsa de oxigen cu consecințe dintre cele mai grave asupra respirației diferitelor țesuturi și celule, ce se manifestă clinic prin dureri de cap, amețeli, somnolență, greață, aritmii, etc. 

Poluanți cu acțiune toxică sistemică

Plumbul, eliminat în atmosferă sub formă de vapori care se condeanseaza relativ repede, poate pătrunde în organismul uman atât pe cale respiratorie (mai periculoasă pentru că ajunge direct în sânge) cât și pe cale digestivă (ficatul are o mare putere de  detoxifiere a organismului). Acțiunea nocivă a plumbului se exercită la nivelul sângelului determinând apariția de anemii, și la nivelul sistemului nervos, provocând rămanerea în urma a dezvoltării intelectuale la copii. 

Poluanți cu acțiune cancerigenă:

Poluanți organici ce rezulta din arderea incompletă a combustibililor solizi și lichizi. Se concentrează în organism în condițiile unei expuneri prelungite.

Arsenul, cromul, beriliul, cobaltul, seleniul, azbestul sunt poluanți anorganici, prezenți mai ales în mediile industriale. 

Poluanți cu actiune alergizantă:

Pulberile minerale sau organice ca și gazele (oxizi de azot, sulf, carbon) sau substanțele volatile din insecticide, detergenți, mase plastice, medicamente produc rinite acute, traheite, astm sau manifestări oculare (conjunctivite și blefarite) sau cutanate (exeme, urticarii, etc).

Poluanți cu acțiune infectantă:

Sunt reprezenți de diversi germeni patogeni din atmosferă. Deși  majoritatea germenilor ce cauzează boli infecțioase cu poartă de intrare respiratorie, ca: difteria, scarlatina, tusea convulsivă, rujeola, rubeola, varicela, variola, gripa, guturaiul, etc, au o rezistență scazută în aer datorită unor factori ca: uscăciunea, temperatura scazută, radiațiile ultraviolete, totuși, contaminarea produsă prin aer este responsabilă pentru un număr mare de boli. 

În acest sens s-a efectuat o corelare dinamică între creșterea peste CMA (concentrarea maxima admisa) a poluanților iritanți din aer și creșterea morbidității și mortalității prin boli respiratorii și cardiovasculare (vezi Anexa 1).

Din aceste date a reieșit că mortalitatea prin afecțiuni respiratorii în anul 2010 a crescut față de anul 2009, atât în rândul copiilor, cât și a adulților, la aceștia din urmă adăugându-se și o creștere a mortalității prin boli cardiovasculare.

Un lucru îmbucurător este faptul că morbiditatea prin IACRS, emfizem pulmonar și astm bronșic a scăzut în anul 2010, în schimb morbiditatea prin afecțiuni la nivelul bronhiilor (în special bronșită acută/cronică/bronșiolita acută) a crescut față de anul 2009.

Cauza creșterii morbidității prin boli respiratorii în rândul populației indiferent de vârstă trebuie căutată în corelarea mai multor factori printre care cei mai importanți ar fi:

poluarea atmosferică (factori declanșatori sau de acutizare a unor predispoziții față de aceste boli sau a unor afecțiuni preexistente);

gradul de aglomerare în locuință;

microclimat de habitat neadecvat (temperatura, mod de încălzire, grad de aerisire), fumatul în locuință;

alte afecțiuni ale organismului.

Totodată se produce o suprasolicitare a sistemului imunitar al organismului cu reducerea capacității sale de răspuns la agresiunile mediului înconjurător. Exodul rural spre oraș cu supraaglomerarea aferentă din locuințe, schimbarea obiceiurilor populației dislocate, cunoștintele deficitare privind igiena alimentației neraționale, sunt toți atâția factori ce influențează creșterea morbidității copiilor prin afecțiuni respiratorii acute și cronice.

Diferențe semnificative ale calității mediului în cadrul Europei depind de presiunile legate de diferite aspecte, de exemplu, de urbanizare, poluare și utilizare a resurselor naturale. Expunerile și riscurile asociate de sănătate, precum și beneficiile de reducere a poluării și de un mediu natural, nu sunt uniform distribuite în cadrul populațiilor. Studiile arată că, condițiile precare de mediu afectează în special grupurile vulnerabile.

Capitolul 2

CADRUL LEGISLATIV ȘI INSTITUȚIONAL ÎN DOMENIUL

CALITĂȚII ATMOSFEREI ÎN ROMÂNIA

2.1.Cadrul legislativ în domeniul protecției atmosferei

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], statul recunoaște oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, garantând publicului accesul la informația privind mediul, precum și consultarea acestuia în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii și legislației de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor și programelor;

[NUME_REDACTAT] Mediului, de la apariția sa în anul 1995 și pâna azi, a avut mai multe forme. Principiile fundamentale s-au păstrat însă. Utimele modificări țin în special de necesitatea adaptării cadrului legislativ cu legislația uniunii europene și facilitarea accesului publicului la luarea deciziilor de mediu, conform practicilor UE și a conventiilor internaționale la care România este semnatară.

Tot în [NUME_REDACTAT] Mediului se precizează că Autoritățile administrației publice centrale și locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din implementarea legislației comunitare din domeniul protecției mediului și pentru programe de protecție a mediului și colaborează cu autoritățile publice centrale și teritoriale pentru protecția mediului în vederea realizării acestora.

Poluarea atmosferei are urmări neplăcute, adesea grave, asupra omului și mediului sau înconjurător, sub diferite forme : împiedică creșterea plantelor, diminuează valoarea produselor agricole, reduce vizibilitatea și adaugă mirosuri neplăcute mediului ambiant și cel mai important, afectează sănătatea omului.

Legislația comunitară privind protecția atmosferei a fost printre primele domenii ale protecției mediului transpuse în legislația română.

În anul 2007, România a încheiat procesul de transpunere a normativelor europene în legislația românească, pe sectorul „[NUME_REDACTAT]”.

Evaluarea calității aerului înconjurător este reglementată prin „Legea privind calitatea aerului înconjurător” (Legea 104/2011), ce transpune Directiva 50/2008 adoptată de Parlamentul și [NUME_REDACTAT] privind calitatea aerului ambiental și un aer mai curat pentru Europa.

Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător este ultima dintr-o serie de acte normative din domeniul calității aerului. Ea transpune Directiva 2008/50/EC privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa și modifică acte normative anterioare, printre care și vechea OUG 243/2000 privind protecția atmosferei. Deși acele HG, OUG și ordine de ministru la care ne referim au fost abrogate, noua lege de protecție a atmosferei înglobează, dar și modifică prevederi anterioare, abordând în mod integrat problema calității aerului și aliniind legislația română la noile cerințe europene.

Astfel, legea prevede măsuri la nivel național pentru :

– definirea și stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite și să prevină producerea unor evenimente dăunătoare și să reducă efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului ca întreg;

– evaluarea calității aerului înconjurător pe întreg teritoriul țării pe baza unor metode și criterii comune, stabilite la nivel european;

– obținerea informațiilor privind calitatea aerului înconjurător pentru a sprijini procesul de combatere a poluării aerului și a disconfortului cauzat de acesta, precum și pentru a monitoriza pe termen lung tendințele și îmbunătățirile rezultate în urma măsurilor luate la nivel național și european;

– garantarea faptului că informațiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziția publicului;

– menținerea calității aerului înconjurător acolo unde aceasta este corespunzătoare și/sau îmbunătățirea acesteia în celelalte cazuri;

– promovarea unei cooperări crescute cu celelalte state membre ale [NUME_REDACTAT] în vederea reducerii poluării aerului;

– îndeplinirea obligațiilor asumate prin acordurile, convențiile și tratatele internaționale la care România este parte.

Prevenirea și combaterea poluării atmosferei este o sarcină primordială a tuturor țărilor și guvernelor din lumea întreaga.

Efectele poluarii atmosferice asupra schimbărilor climatice la nivel planetar a reprezentat o preocupare primordiala a omenirii înca de la sfarsitul secolului trecut.

În anul 1985 a avut loc Convenția de la Viena pentru [NUME_REDACTAT] de Ozon. Încă din 1974, oamenii de știintă au transmis o avertizare că stratul de ozon va fi rapid depreciat dacă nu se stopeză utilizarea chimicalelor care au aceste proprietăți destructive. Eliberate în atmosferă, acestea se ridică și sunt descompuse de lumina solară, clorul reacționând și distrugând moleculele de ozon (până la 100000 de molecule de ozon la o singură moleculă de CFC).

În fiecare an, ziua de 16 Septembrie marchează data în care a fost semnat acordul internațional de la Montreal, cunoscut drept Protocolul de la Montreal pentru [NUME_REDACTAT] de Ozon. Pentru a sublinia importanța Protocolului, în 1994 Adunarea generală a [NUME_REDACTAT] a proclamat data de 16 septembrie drept [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] de Ozon.

Impactul schimbǎrilor climatice se reflectă în Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), adoptată cu ocazia Summit-ului desfășurat la Rio de Janeiro, în 1992 ([NUME_REDACTAT] Summit), care reprezintă un instrument fundamental pentru gestionarea acestei problematici.

Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, constituie un pas important în abordarea internațională a fenomenului schimbărilor climatice. Acest protocol face referire la respectarea angajamentelor de limitare cantitativă și reducere a emisiei de gaze cu efect de seră, față de nivelul anului 1999. România este parte la ambele instrumente juridice, prin ratificarea, de catre [NUME_REDACTAT], a Protocolului de la Kyoto la [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], în februarie 2001. Ca urmare a acestui fapt, României îi revine sarcina să reducă cu 92%, față de perioada de referință, emisiile de gaze cu efect de seră. În îndeplinirea acestui angajament și în scopul promovării unei dezvoltări durabile, vor trebui aplicate și elaborate politici și măsuri astfel încât să se reducă la minimum efectele adverse, inclusiv cele ale schimbărilor climatice și efectele asupra comerțului internațional și impactul asupra factorilor sociali și de mediu.

Perioada următoare este crucială pentru elaborarea și aprobarea de către statele membre ONU a unui nou cadru (acord) de gestionare a problematicii schimbărilor climatice post-Kyoto.

Eforturile internaționale în privința schimbărilor climatice nu au fost reflectate în cadrul ultimei Conferințe a Părților la Convenția-cadru a [NUME_REDACTAT] asupra schimbărilor climatice – COP 15 de la Copenhaga. Acordul de la Copenhaga nu prevede nici un angajament clar în privința țintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din partea grupului țărilor celor mai dezvoltate.

In politica sa privind schimbările climatice, [NUME_REDACTAT] si-a fixat două noi obiective dificile pentru negocierile mondiale asupra climei: reducerea cu 10 % a emisiilor companiilor aeriene și cu 20 % a celor ale vapoarelor până în anul 2020, dar proiectul este departe de a caștiga unanimitatea.

Pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, în decembrie 2008 [NUME_REDACTAT] a adoptat pachetul legislativ "Energie – Schimbări climatice" prin care la nivel European s-a stabilit realizarea a 3 obiective pe termen lung:

– reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 % până în anul 2020 (față de anul 1990) și cu 30 % în situația în care se ajunge la un acord la nivel internațional;

– o pondere a energiilor regenerabile în consumul final de energie al UE de 20 % până în anul 2020, incluzând o ținta de 10 % pentru biocombustibili din totalul consumului de combustibili utilizați în transporturi;

– creșterea eficienței energetice cu 20 % până în anul 2020.

Directiva 2009/29/CE de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră face parte din pachetul legislativ și se va aplica tuturor [NUME_REDACTAT] începând cu anul 2013 (EU ETS post – 2012).

H.G. nr. 1300/2010 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră ce transpune Directiva 2003/87/CE de instituire a unui sistem de tranzacționare a licențelor de emisie de gaze cu efect de seră.

Ordinul M.M.P. nr. 2069 din 26.10.2010 pentru modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1897/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008 – 2012.

H.G. nr. 60/2008 pentru aprobarea PNA privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007 și 2008-2012.

Ordinul nr. 254/2009 privind aprobarea metodologiei pentru alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din Rezerva pentru instalațiile nou intrate pentru perioada 2008 – 2012.

Directiva 2009/28/CE, privind promovarea utilizării surselor regenerabile de energie.

Directiva 2009/31/CE, privind captarea și stocarea geologică a dioxidului de carbon.

Alte acte normative în vigoare din domeniul calității aerului :

Ordinul M.M.D.D. nr. 1095/02.07.2007 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea indicilor de calitate a aerului în vederea facilitării informării publicului

Ordinul M.M.G.A. nr. 35/11.01.2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare și punere în aplicare a planurilor și programelor de gestionare a calității aerului (valabil doar până la apariția actului normativ care aprobă noua metodologie de elaborare a planurilor de calitate a aerului și a planurilor de acțiune pe termen scurt, așa cum sunt acestea definite în Legea 104/2011)

[NUME_REDACTAT] nr. 568/2001 privind stabilirea cerințelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuși organici volatili rezultați din depozitarea, încărcarea, descărcarea și distribuția benzinei la terminale și la stațiile de benzină,

Ordinul M.M.G.A. nr. 781/09.12.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind măsurarea și analiza emisiilor de compuși organici volatili rezultați din depozitarea și distribuția benzinei la terminale

Legea nr. 271/23.06.2003 pentru ratificarea protocoalelor Convenției asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 și la Gothenburg la 1 decembrie 1999

Directiva privind prevenirea și controlul integrat al poluării (IPPC) este transpusă în legislația românească prin O.U.G. nr. 152/2005, aprobată prin Legea nr. 84/2006 modificată și completată cu OUG nr. 40/2010 aprobată prin Legea nr. 205/2010.

2.2.Cadrul instituțional și organizatoric

Totodată cu realizarea cadrului legislativ , s-a avut în vedere întărirea capacității administrative și instituționale (atât la nivel central, cât și la nivel regional/local) în vederea implementării acquis-ul comunitar de mediu specific sectorului „[NUME_REDACTAT]”.

Punerea în aplicare a prevederilor Legii 104 se realizează prin [NUME_REDACTAT] de Evaluare și [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], denumit SNEGICA, care asigură cadrul organizatoric, instituțional și legal de cooperare între autoritățile și instituțiile publice, cu competențe în domeniu, în scopul evaluării și gestionării calității aerului înconjurător, în mod unitar, pe întreg teritoriul României, precum și pentru informarea populației și a organismelor europene și internaționale privind calitatea aerului înconjurător.

[NUME_REDACTAT] de Evaluare și [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] (SNEGICA) cuprinde, ca părți integrante, următoarele două sisteme:

– [NUME_REDACTAT] de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] (SNMCA), care asigură cadrul organizatoric, instituțional și legal pentru desfășurarea activităților de monitorizare a calității aerului înconjurător, în mod unitar, pe teritoriul României;

– [NUME_REDACTAT] de Inventariere a Emisiilor de [NUME_REDACTAT], (SNIEPA), care asigură cadrul organizatoric, instituțional și legal pentru realizarea inventarelor privind emisiile de poluanți în atmosferă, în mod unitar, pe întreg teritoriul țării.

SNEGICA îndeplinește următoarele atribuții:

– asigură evaluarea calității aerului înconjurător, în mod unitar, în aglomerările și zonele de pe întreg teritoriul țării;

– asigură clasificarea și delimitarea ariilor din zone și aglomerări în regimuri de evaluare și în regimuri de gestionare a calității aerului înconjurător;

– asigură realizarea inventarului național privind emisiile de poluanți în atmosferă;

– asigură elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de menținere a calității aerului, a planurilor de calitate a aerului și a planurilor de acțiune pe termen scurt;

– asigură informațiile necesare realizării rapoartelor către organismele europene și internaționale;

– asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător.

SNMCA îndeplinește următoarele atribuții:

– asigură monitorizarea calității aerului înconjurător prin [NUME_REDACTAT] de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] (RNMCA), obiectiv de interes public național, aflată în administrarea autorității publice centrale pentru protecția mediului. RNMCA include instrumentele de prelevare și măsurare amplasate în punctele fixe și echipamentele de laborator aferente acestora, precum și echipamentele necesare colectării, prelucrării, transmiterii datelor și informării publicului privind calitatea aerului înconjurător;

– asigură calitatea și controlul calității datelor, compatibilitatea și comparabilitatea acestora în întregul sistem;

– asigură obținerea de informații în timp real cu privire la calitatea aerului înconjurător și informarea publicului cu privire la aceasta;

– asigură obținerea datelor privind calitatea aerului în vederea îndeplinirii obligațiilor de raportare în conformitate cu prevederile legislației europene și ale convențiilor și acordurilor internaționale în domeniu la care România este parte.

SNIEPA îndeplinește următoarele atribuții:

– asigură colectarea datelor necesare în vederea elaborării inventarelor locale și a inventarului național privind emisiile de poluanți în atmosferă;

– asigură elaborarea și validarea inventarelor locale și a inventarului național privind emisiile de poluanți atmosferici;

– asigură raportarea inventarului național în conformitate cu prevederile legislației europene și ale convențiilor internaționale în domeniu la care România este parte.

Autoritățile și instituțiile publice cu competențe în realizarea atribuțiilor SNEGICA sunt:

– autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și autoritățile publice care funcționează în subordinea, sub autoritatea și în coordonarea sa:

– Centrul de Evaluare a [NUME_REDACTAT] (CECA)

– [NUME_REDACTAT] de Referință pentru [NUME_REDACTAT] (LNRCA);

– autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și autoritățile publice care funcționează în subordinea și sub autoritatea sa;

– autoritatea publică centrală pentru sănătate și autoritățile publice care funcționează în subordinea și sub autoritatea sa;

– autoritatea publică centrală pentru transporturi și autoritățile publice care funcționează în subordinea și sub autoritatea sa;

– autoritatea publică centrală pentru industrie;

– autoritatea publică centrală pentru comerț;

– autoritatea publică centrală pentru agricultură și autoritățile publice care funcționează în subordinea și sub autoritatea sa;

– autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului și lucrări publice;

-autoritatea publică centrală pentru administrație publică și autoritățile publice care funcționează în subordinea sa;

– autoritatea publică centrală pentru ordine publică și siguranță națională și autoritățile publice care funcționează în subordinea sa;

– consiliile județene și [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT];

– primăriile, primăriile sectoarelor municipiului București, consiliile locale și consiliile locale ale sectoarelor municipiului București;

– [NUME_REDACTAT] de Statistică și direcțiile regionale și județene din subordine.

Toate aceste autorități și instituții publice au rol de reglementare, decizie și control în domeniul evaluării și gestionării calității aerului înconjurător pe întreg teritoriul țării. De asemenea atribuțiile și responsabilitățile acestora sunt reglementate prin Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Titularul de activitate are următoarele atribuții și responsabilități:

– anunță, de îndată, autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului la producerea unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale etc.;

– aplică măsurile de reducere a emisiilor de poluanți în aer, cuprinse în planurile de calitate a aerului;

– la declanșarea de către autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului a planului de acțiune pe termen scurt, ia măsuri urgente și eficace de reducere a emisiilor de poluanți în aer în conformitate cu planul, astfel încât concentrația acestora în aerul înconjurător să fie redusă până la atingerea nivelului valorii-limită, inclusiv prin oprirea temporară a activității, dacă este cazul;

– monitorizează emisiile de poluanți în aerul înconjurător, utilizând metodele și echipamentele stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, și transmite rezultatele autorității publice teritoriale pentru protecția mediului;

– transmite autorității publice teritoriale pentru protecția mediului toate informațiile solicitate în vederea realizării inventarelor de emisii, în conformitate cu metodologia recomandată de [NUME_REDACTAT] și de [NUME_REDACTAT] de Mediu;

– asigură puncte de prelevare și control al emisiilor de poluanți în aer, în conformitate cu actele de reglementare;

– informează autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului în cazul înregistrării depășirii valorilor-limită de emisie impuse prin actele de reglementare.

2.3. [NUME_REDACTAT] de Monitorizare a [NUME_REDACTAT]

Implementarea acquis-ului de mediu pe sectorul [NUME_REDACTAT] a început din anul 2001, odată cu evaluarea preliminară a calității aerului în România.

Pe baza rezultatelor obținute, s-a demarat procesul de proiectare și dotare a [NUME_REDACTAT] de Monitorizare a [NUME_REDACTAT], finalizat la sfârșitul anului 2008; evoluția a fost următoarea:

dotarea cu echipament de monitorizare a calității aerului a A.P.M.-urilor Călărași, Giurgiu și Teleorman prin proiectul PHARE CBC 99; sistem operațional din octombrie 2002, în 4 localități de-a lungul graniței românești a Dunării și 4 localități în “oglindă” de pe malul bulgăresc;

dotarea cu echipament pentru monitorizarea calității aerului a A.P.M. București, prin proiectul PHARE 2000; sistem operațional din decembrie 2003; au fost instalate 8 stații de monitorizare;

dotarea cu echipament adecvat a A.P.M.-urilor Cluj, Craiova și Iași, prin proiectul PHARE 2002; sistem operațional din noiembrie 2005; în fiecare județ s-au instalat câte 5 stații de monitorizare;

dotarea cu echipament de monitorizare a calității aerului a celorlalte 34 de A.P.M.-uri, cu ajutorul unor fonduri provenite, atât dintr-un împrumut de la BDCE, cât și de la bugetul de stat; sistem operațional din februarie 2008; s-au instalat 94 de stații de monitorizare;

dotare suplimentară a [NUME_REDACTAT] de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] cu 25 de stații de monitorizare; au fost instalate până la sfârșitul anului 2008; vor fi operaționale în cursul anului 2009.

Capitolul 3.

SITUAȚIA ACTUALĂ PRIVIND POLUAREA ATMOSFEREI

IN ROMANIA

3.1.Emisii de poluanți atmosferici

România are obligația de a limita emisiile de poluanți anuale de gaze cu efect de acidifiere și eutrofizare și de precursori ai ozonului, sub valorile de 919 mii tone/an pentru dioxid de sulf (SO2), 438 mii tone/an pentru oxizi de azot (NOx), 523 mii tone/an pentru compuși organici volatili nonmetanici (NMVOC) și 210 mii tone/an pentru amoniac (NH3), valori ce reprezintă plafoanele naționale de emisie.

Plafoanele naționale de emisie pentru dioxid de sulf, compuși organici volatili, oxizi de azot și amoniac, stabilite pentru anul 2010, sunt cele prevăzute în [NUME_REDACTAT] din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 271/2003 și reprezintă cantitatea maximă de poluant ce poate fi emisă în atmosferă, la nivel național, în decursul unui an calendaristic.

România transmite anual estimări ale emisiilor de poluanți atmosferici care cad sub incidența Directivei nr. 2001/81/CE privind plafoane naționale de emisii pentru anumiți poluanți atmosferici (Directiva NEC) și a protocoalelor Convenției asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979 (UNECE/CLRTAP)

În acest sens, se întocmește inventarul național final de emisii de dioxid de sulf, compuși organici volatili, oxizi de azot și amoniac elaborat cu un an în urma anului curent, care se realizează respectând ghidurile EMEP/CORINAIR pentru estimarea și raportarea datelor de emisii și care asigură transparența, acuratețea, consistența, comparabilitatea și completitudinea acestora.

Figura 3.1. Evoluția emisiilor anuale de gaze cu efect acidifiant și eutrofizare și precursori ai ozonului (Sursa datelor – ANPM – [NUME_REDACTAT] privind starea mediului în România pe anul 2010)

Emisiile de dioxid de sulf, corespunzătoare anului 2009, sunt caracterizate de o scădere cu aproximativ 28,44% față de anul 2005, scăderi importante înregistrându-se în sectoarele „Arderi în industria metalurgică” (54,67%), și „Producția de energie termică și electrică” (23,53%). În sectorul „Navigație națională” s-a înregistrat o ușoară creștere a emisiilor de SO2, respectiv cu 16%. În sectorul „Transporturi rutiere”, pentru toate categoriile de vehicule, s-a înregistrat o descreștere semnificativă, de peste 90%, față de anul 2005, datorată scăderii conținutului de sulf din combustibili. În anul 2009, cea mai mare contribuție la totalul național o au instalațiile mari de ardere, care reprezintă sursele din sectorul „Producție de energie termică și electrică”, ale căror emisii au fost de aproximativ 450 kt (85,70%). Emisiile provenite din arderile din industria metalurgică au o pondere de 8,64%, iar cele din alte industrii, 3,04% din totalul național.

Emisiile totale de NOx, în anul 2009, au atins valoarea de 247,26 kt, față de 291,13 kt cât erau în 2005. Emisiile de NOx provin în special din sectoarele „Transport rutier” (47,18%) și „Producția de energie termică și electrică” (33,73%). Emisiile de oxizi de azot calculate pentru anul 2009, care au înregistrat scăderi față de anul 2005, au fost cele din sectoarele „Producție de energie termică și electrică” (12,62%), „Arderi în industria metalurgică” (54,29%) și „Arderi în sectorul comercial/instituțional” (20,85%). Creșteri ale emisiilor de NOx față de anul 2005, s-au înregistrat în „Transport rutier – Autoturisme” (27,18%) și, „Arderi în sectorul rezidențial” (5,51%)

Emisiile de NH3 prezintă o scădere cu 5,4% față de anul 2005. În intervalul analizat, cea mai mare valoare a fost înregistrată în 2007 (202,63 kt). În 2009, emisiile totale de NH3 au fost de 187,74 kt. Variația emisiilor provenite din activitățile zootehnice este explicată de fluctuațiile numărului capetelor de animale ce oscilează în funcție de variația cererii de piață a acestora. Ponderile cele mai importante, în totalul național, le au managementul dejecțiilor provenite din creșterea vacilor de lapte (28,46%), scroafelor (22,43%) și a găinilor ouătoare (11,52%). O contribuție semnificativă la emisiile de NH3 o are și sectorul „Epurarea apelor uzate” cu pondere de 8,24% din totalul național.

Emisiile de NMVOC au crescut slab în 2009, față de 2005, respectiv cu 1,49%. Cea mai mare creștere este cauzată, în special, de sectoarele “Transportul rutier” (35,97%), ”Arderi în sectorul rezidențial” (19,13%) și “Emisii fugitive provenite din extracția combustibililor solizi” (8,41%)

Cele mai mari ponderi în emisiile totale sunt cele care provin din sectoarele „Producția de fontă și oțel” (35,85%), „Arderi în industria metalurgică” (20,38%), și „Transport rutier” (13,36%).

Principalele surse de emisii de dioxină sunt reprezentate de sectoarele: „Arderi în sectorul rezidențial” (71,34%), „Incinerarea deșeurilor spitalicești” (12,11%), „Arderi în industria metalurgică” (6,36%) și „Producția de fontă și oțel” (4,13%)

3.2. Evaluarea calitatii aerului in [NUME_REDACTAT] nivelul anului 2010, calitatea aerului în România a fost monitorizată permanent prin intermediul a 139 stații automate repartizate pe întreg teritoriul țării, ce fac parte din [NUME_REDACTAT] de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] (RNMCA). Stațiile sunt dotate cu analizoare automate ce măsoară continuu concentrațiile în aerul ambiental ale poluanților: dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NO2, NOx), monoxid de carbon (CO), benzen (C6H6), ozon (O3), particule în suspensie (PM10 și PM2,5) din aerosoli. Acestora li se adaugă echipamente de laborator utilizate pentru măsurarea concentrațiilor de metale grele: plumb (Pb), cadmiu (Cd), arsen (As), nichel (Ni), concentrațiilor de particule în suspensie din aerosoli și din depuneri (PM10 sau PM2,5).

Stațiile de monitorizare sunt amplasate în concordanță cu criteriile stabilite de directivele europene privind calitatea aerului, în vederea protecției sănătății umane, a vegetației și ecosistemelor pentru a evalua influența diferitelor tipuri de surse de emisii poluante. Din acest punct de vedere stațiile sunt clasificate după cum urmează:

stații de trafic – pentru evaluarea influenței traficului asupra calității aerului;

stații industriale – pentru evaluarea influenței activităților industriale asupra calității aerului;

stații de fond urban și suburban-pentru evaluarea influenței așezărilor urbane asupra calității aerului;

stații de fond rural și regional – pentru evaluarea calității aerului în zone depărtate de sursele de emisie.

În continuare sunt prezentate date și informații sintetice privind rezultatele monitorizării calității aerului în anul 2010, care ilustrează calitatea aerului în raport cu valorile limită, valorile țintă, praguri de alertă sau de informare stabilite în legislația specifică pentru fiecare poluant.

Dioxidul de azot (NO2) și oxizii de azot (NOx)

Concentrațiile de NO2 din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane (200 μg/m3) care se permite a se depăși de 18 ori/an și valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane (40 μg/m3).

Concentrațiile medii anuale de dioxid de azot în aerul înconjurător arată depășiri ale valorii limite anuale pentru sănătatea umană (40 μg/m3) în unele aglomerări urbane, respectiv:

– București, două stații ce monitorizează poluarea provenită din trafic ([NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT])

– Brașov – la stația de fond urban și la stația de trafic

Depășirea valorii limită orare (200 μg/m3 ) pentru protecția sănătății umane a concentrației de NO2 peste numărul permis de ore pe an s-a înregistrat la stațiile de tip trafic ([NUME_REDACTAT]) și industrial (Berceni) din București.

Nu s-au înregistrat depășiri ale valorii pragului de alertă (concentrația 400μg/m3 măsurată timp de 3 ore consecutiv) pentru dioxidului de azot. Nu s-au înregistrat depășiri ale valorii limită anuală pentru protecția vegetației (30μg/m3) la stațiile de fond rural și regional destinate monitorizării ecosistemelor și vegetației.

Dioxidul de Sulf (SO2)

Concentrațiile de SO2 din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane (350μg/m3) care se permite a se depăși de 24 ori/an, și valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane (125μg/m3) care se permite a se depăși de 3 ori/an

Depășirea valorii limită orare (350μg/m3) pentru protecția sănătății umane a concentrației de SO2 peste numărul permis de ore pe an (24) s-a înregistrat la stația de fond urban MM2 din municipiul [NUME_REDACTAT].

Depășirea valorii limită zilnice (125μg/m3 ) pentru protecția sănătății umane a concentrației de SO2 peste numărul permis de zile pe an (3) s-a înregistrat la stația de fond urban MM2 din municipiul [NUME_REDACTAT].

Nu s-au înregistrat depășiri ale valorii pragului de alertă (500μg/m3) pentru dioxidul de sulf. Nu s-au înregistrat depășiri ale valorii limită anuală pentru protecția ecosistemelor (20μg/m3), la stațiile de fond rural și regional destinate monitorizării ecosistemelor și vegetației.

Monoxidul de carbon (CO)

Concentrațiile de CO din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită pentru protecția sănătății umane (10 mg/m3), calculată ca valoare maximă zilnică a mediilor pe 8 ore (medie mobilă).

Din analiza datelor semnificative, statistic obținute din monitorizarea CO, în anul 2010, se constată că valorile maxime zilnice ale mediilor concentrațiilor pe 8 ore, s-au situat mult sub valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane (10 mg/m3) la toate stațiile din RNMCA.

Ozonul (O3)

Ca urmare a complexității proceselor fizico-chimice din atmosferă și a strânsei lor dependențe de condițiile meteorologice, a variabilității spațiale și temporale a emisiilor de precursori, a creșterii transportului ozonului și precursorilor săi la mare distanță, inclusiv la scară inter-continentală în emisfera nordică, precum și a variabilității schimburilor dintre stratosferă și troposferă, concentrațiile de ozon în atmosfera joasă sunt foarte variabile în timp și spațiu, fiind totodată dificil de controlat.

Concentrațiile de ozon din aerul înconjurător se evaluează folosind pragul de alertă (240 μg/m3) calculat ca medie a concentrațiilor orare (valoare ce trebuie măsurată timp de 3 ore consecutiv), pragul de informare (180 μg/m3) calculat ca medie a concentrațiilor orare și valoarea țintă pentru protecția sănătății umane (120 μg /m3) calculată ca valoare maximă zilnică a mediilor pe 8 ore (medie mobilă), pentru care sunt permise un număr de 25 de depășiri pe an calendaristic.

Datele semnificative din punct de vedere statistic, obținute din monitorizarea ozonului în anul 2010, analizate în raport cu cerințele din Legea privind calitatea aerului înconjurător, arată că valorile medii orare nu au depășit pragul de alertă

Pragul de informare a fost depășit de 3 ori la stația industrială de fond suburban DJ-4 Ișalnița, pe data de 16 august, intervalul orar 15-17.

S-au înregistrat depășiri ale valori țintă pentru protecția sănătății umane în limita numărului admis de 25 zile. La stația de fond rural EM-3 s-au înregistrat 25 de depășiri ale valorii țintă.

Pulberi în suspensie (PM10 și PM2,5)

O evaluare a impactului asupra sănătății a expunerii la PM2.5 în 32 de țări membre ale Agenției de [NUME_REDACTAT], realizată în anul 2005, estimează o pierdere de 5 milioane de ani de viață pe an datorită pulberilor fine PM2,5. Acesta este motivul pentru care Directiva 2008/50/EC privind calitatea aerului și un aer mai curat pentru Europa a stabilit limite obligatorii pentru acest poluant. Pe baza măsurătorilor efectuate la stațiile de fond urban pentru poluantul PM2.5 se calculează indicele mediu de expunere (IME) exprimat în μg/m3. [NUME_REDACTAT], IME pentru anul de referință 2010 este concentrația medie a anilor 2009, 2010, 2011.

a)Pulberi în suspensie PM10

Concentrațiile de pulberi în suspensie cu diametrul mai mic de 10 microni din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită zilnică (50μg/m3) pentru care sunt permise 35 depășiri/an și valoarea limită anuală (40μg/m3).

Valorile concentrațiilor medii anuale de PM10, determinate prin metoda de referință gravimetrică, au depășit valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane (40μg/m3) la stația de trafic B-3 [NUME_REDACTAT], media anuală 42μg/m3, precum și la o stație de tip industrial, GJ-2 Rovinari, media anuală 46.73μg/m3, care suportă influența unor mari poluatori industriali.

Deasemenea, valorile medii zilnice pentru stațiile cu captură reprezentativă din punct de vedere statistic au depășit valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății la stațiile de trafic și industriale din București și Timișoara și la stațiile industriale GJ-1 și GJ-2 situate în municipiul Târgu-Jiu respectiv în orașul Rovinari.

Legea de calitate a aerului înconjurător reglementează următoarele norme pentru evaluarea concen-trațiilor de metale grele din fracția PM10:

Valoarea limită anuală pentru protecția sănătății la Pb a fost depășită la stația de fond industrial MM4 din municipiul [NUME_REDACTAT]: valoarea medie anuala 0.818 μg/m3

Valori ridicate ale concentrațiilor de metale grele se înregistrează în cele două zone cu poluare istorică: municipiul [NUME_REDACTAT] și orașul [NUME_REDACTAT]. Metalele grele rezultă din activitatea industrială specifică, dar și din pulberile cu conținut în metale grele de la iazurile de decantare din zona [NUME_REDACTAT] antrenate vânt. Nu s-au înregistrat depășiri ale valorilor țintă pentru Cd, As, Ni.

3.3. Poluări accidentale, accidente majore de mediu

Pe parcursul anului 2010 s-au produs 16 evenimente care au generat poluări accidentale ale factorilor de mediu. Evenimentele care au afectat calitatea aerului sunt următoarele:

● un incendiu produs din cauza scânteilor electrice de la linia electrică aeriană 110 Kw – Stația de [NUME_REDACTAT] – amplasament SC TCE 3 Brazi SRL – [NUME_REDACTAT], sola 6.9;

● un incendiu produs la depozitul ecologic de deșeuri care deservește municipiul Brașov și localitățile limitrofe în perioada 18-20.09.2010. S-au luat măsurile necesare stingerii incendiului, acțiunea fiind coordonată de ISU Brașov. După colectarea tuturor datelor necesare finalizării raportului de informare, adresa primită de la APM Brașov și DSP Brașov, în urma cărora evenimentul a fost încadrat în categoria incidentelor de mediu, societatea care administrează depozitul a fost sancționată cu 20.000 lei, în conformitate cu prevederile legale.

● scurgeri de acid clorhidric (HCL)30% dintr-un vagon cisternă de capacitate 50.393 litri (capacitate netă 49.300 litri) aparținând de SC OLTCHIM SA [NUME_REDACTAT]. Vagonul a fost încărcat în gara Râureni în data de 03.11.2010 cu destinația [NUME_REDACTAT] DOO, din Bosnia și Herțegovina. Data producerii incidentului: 07.11.2010. Localizarea fenomenului – Gara CFR Jebel, județul Timiș. Fenomenul a fost observat în timpul transportului, în gara Pădureni județul Timiș. Cauza producerii poluării – fisură apărută pe una din virole la o distanță de aproximativ 1/3 de partea superioară. Măsuri luate pentru înlăturarea efectelor poluării: ISU BANAT a asigurat stropirea cu apă a zonei afectate de scurgere, pentru accelerarea neutralizării acidului, reducerea și eliminarea poluării solului și aerului în imediata vecinătate a vagonului afectat. Defecțiunea a fost remediată în data de 07.11.2010 ora 16,30 de către echipa de intervenție a SC OLTCHIM SA, eliminându-se orice scurgeri.

● deteriorarea unui recipient din incinta S.C. REMAT SCHOLZ FILIALA OLTENIA S.R.L datorită manipulării, angajații unității efectuând operații de debitare a deșeurilor metalice depozitate pe aceeași platformă cu recipientul în cauză, în data de 04.05.2010, Echipele de pompieri militari ai ISUJ Olt au intervenit cu perdea de apă pentru a limita dispersia vaporilor de clor în atmosferă și depunerea pe sol a acestora (potrivit Procesului-verbal de intervenție nr. 106/04.05.2010). Suplimentar, cu sprijinul forțelor de intervenție pentru situații de urgență a S.C. ALRO S.A., s-a administrat pentru neutralizarea conținutului recipientului metalic circa 200 l de soluție de hidroxid de sodiu 10%.

3.4. Identificarea problemelor privind calitatea aerului din [NUME_REDACTAT]

Protecția mediului este domeniul care necesită o abordare specifică în toate ramurile economiei naționale. Industria reprezintă sectorul economic cu cea mai mare contribuție la poluarea mediului, prin cantitatea mare de poluanți gazoși, solizi și lichizi eliminată în factorii de mediu aer, apă și sol.

Scopul sistemului integrat este implementarea unor măsuri de prevenire sau de reducere a emisiilor în atmosferă, apă și sol, inclusiv a măsurilor privind managementul deșeurilor, pentru atingerea unui înalt nivel de protecție a mediului ca un întreg. În acest sens, este necesară reglementarea și controlul integrat al acestor activități, astfel încât să se asigure respectarea legislației în domeniul protecției mediului și a principiilor dezvoltării durabile (Directiva IPPC 2008/1/CE).

Industria energetică este reprezentată pe întreg teritoriul țării, de unitățile de producere a energiei termice și electrice. Ca urmare a acestei activități, rezultă emisii importante de poluanți în atmosferă (în principal emisii de CO2, SOx, NOx și pulberi). De asemenea, sunt afectate și alte elemente ale cadrului natural (sol, vegetație, faună) și se generează cantități mari de deșeuri.

Industria metalurgică este reprezentată prin unități importante din industria siderurgiei și industria producătoare de feroaliaje. Principalul factor de mediu afectat este aerul, prin emisii rezultate din pregătirea materiei prime, prelucrarea finală a produselor, transportul și depozitarea materiei prime și a produselor auxiliare. De asemenea, industria metalurgiei neferoase are un impact semnificativ asupra mediului, prin emisii de noxe în atmosferă (gaze de ardere și pulberi), prin evacuare de ape tehnologice uzate, depozitare deșeuri etc.

Industria materialelor de construcții este reprezentată prin unități importante de producere a cimentului, varului, cărămizilor refractare etc., activități care determină eliminarea unor mari cantități de pulberi, precum și emisii de gaze (în special CO2, SO2, etc.).

Industria chimică este reprezentată prin instalațiile pentru producerea substanțelor chimice organice și anorganice de bază, a îngrășămintelor chimice, produselor de uz fitosanitar, produselor farmaceutice de bază și a explozibililor.

Industria alimentară deține un loc important în economia multor regiuni, fiind reprezentată de instalații de producere a alimentelor și băuturilor din materii prime de origine animală și vegetală. Acest tip de activitate poate avea un impact semnificativ asupra mediului, prin emisii de poluanți în atmosferă, emisii de substanțe provenite de la instalațiile frigorifice, prin evacuarea apelor uzate tehnologice cu încărcare organică mare, producerea de deșeuri solide specifice acestor tipuri de activitate. De aceea, operatorii au acordat o atenție mărită eliminării acestor probleme, prin realizarea de stații de epurare, achiziționarea de incineratoare ecologice pentru deșeuri de origine animală etc.

Creșterea intensivă a animalelor este reprezentată prin fermele de porci sau păsări, care generează cantități mari de poluanți care afectează în principal aerul și apa.

Industria constructoare de mașini are un impact semnificativ asupra mediului prin deșeurile metalice rezultate din producția de serie și poluanți specifici, rezultați în urma tratării cu solvenți organici a suprafețelor metalice, obiectelor sau produselor realizate în cadrul acestei ramuri industriale.

Industria ușoară este reprezentată de fabricile de pretratare (operațiuni precum cele de spălare, albire, mercerizare) sau de vopsire a fibrelor ori a textilelor, activități care sunt surse generatoare de deșeuri și ape uzate.

[NUME_REDACTAT] activității de transport asupra mediului se traduc, la nivelul factorilor de mediu atmosferă, prin poluarea aerului, ca efect al emisiilor rezultate din procesele de combustie ale motoarelor cu ardere internă și prin poluare fonică și vibrații – în marile intersecții, de-a lungul șoselelor, în apropierea nodurilor feroviare și a aeroporturilor.

În domeniul transporturilor, România deține o poziție-cheie la frontiera estică a [NUME_REDACTAT] lărgite, ca zonă de tranzit, atât pe direcția est-vest (racordul cu Asia prin [NUME_REDACTAT]), cât și nord-sud (de la [NUME_REDACTAT], la [NUME_REDACTAT]). Trei dintre axele prioritare TEN-T traversează teritoriul României.

Tipurile de transport din România sunt: transportul rutier; transport feroviar; transport naval (pe căi navigabile interioare și maritim); transport aerian; transport nemotorizat; transporturi speciale (prin conducte și transport electric aerian).

Efectul direct al emisiilor generate de activitățile de transport asupra stării de sănătate umană este reprezentat de nocivitatea gazelor de eșapament care conțin NOx, CO, SO2, CO2, compuși organici volatili, particule în suspensie încărcate cu metale grele (plumb, cadmiu, cupru, crom, nichel, seleniu, zinc), poluanți care pot provoca probleme respiratorii acute și cronice, precum și agravarea altor afecțiuni. Traficul greu este generator al unor niveluri ridicate de zgomot și vibrații, care determină condiții de apariție a stresului, cu posibile implicații majore asupra stării de sănătate.

Din punct de vedere al impactului asupra mediului înconjurător, există o gamă largă de factori care influențează variația emisiilor de poluanți rezultați din activitățile de transport, cum ar fi:

– cererea și oferta de autoturisme;

– necesitățile de mobilitate individuală;

– disponibilitatea / lipsa disponibilității serviciilor publice de transport în comun;

– costurile asociate deținerii unui autoturism proprietate personală;

– costul combustibililor.

Referitor la transportul rutier, din datele furnizate de către [NUME_REDACTAT] Român, se pot observa creșteri numerice ale flotei auto pe toate cele 4 sectoare mari de inventariere a emisiilor generate de acestea, respectiv: autoturisme, vehicule ușoare, vehicule grele, autobuze, mopede și motociclete, creșterea fiind semnificativă în sectoarele autoturismelor și vehiculelor ușoare.

3.5. Obiective și măsuri pentru reducerea poluării atmosferice

[NUME_REDACTAT] industrială de dezvoltare durabilă vizează stimularea competitivității, urmărind creșterea economică stabilă, de durată și protecția mediului.

Numărul activităților industriale, care se supun prevederilor Directivei IPPC au avut o ușoară tendință crescătoare în anul 2010 (793 instalații) comparativ cu anii 2009 (765 instalații) și 2008 (734 instalații).

Activitățile industriale joacă un rol important în bunăstarea economică și crearea locurilor de muncă dar cu toate acestea, ele generează un impact semnificativ asupra mediului.

Dintre componentele Acquis-ului comunitar de mediu, o importanță deosebită trebuie acordată acelora care se adresează sectorului poluării industriale, cunoscut fiind aportul la poluare adus de astfel de activități și efectele cumulate pe parcursul multor ani de dezvoltare industrială intensivă, ani în care protecției mediului nu i s-a acordat importanța necesară.

Directiva 2008/1/CE privind prevenirea și controlul integrat al poluării (IPPC) este una dintre directivele care se adresează direct activităților industriale și prin obiectivul ei principal se suprapune cel mai bine conceptului de “dezvoltare durabilă”. Obiectivele și principiile politicii de mediu promovate prin Directiva IPPC 2008/1/CE se referă în special la prevenirea, reducerea și, pe cât posibil, eliminarea poluării prin favorizarea intervențiilor la sursă și prin asigurarea unei gestionări prudente a resurselor naturale, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește” și cu principiul prevenirii poluării.

Directiva IPPC prevede principiile esențiale care guvernează autorizarea și controlul instalațiilor, pe baza unei abordări integrate și prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT, best available techniques), care reprezintă tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel înalt de protecție a mediului, luând în considerare costurile și beneficiile.

Directiva LCP 2001/80/CE se referă la limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanți proveniți din instalații mari de ardere, care se constituie în principalele surse de emisie a unor poluanți (în principal CO2, SO2, NOx și pulberi) din domeniul industriei energetice.

Din totalul de 173 instalații mari de ardere, 41 instalații au derogare de la respectarea valorilor limită de emisie (vor funcționa în limita a 20.000 de ore în perioada 01.01.2008-31.12.2015), iar ulterior vor fi închise.

Emisiile de dioxid de sulf provenite de la toate instalațiile mari de ardere în anul 2010 au fost de 300.694 t, reprezentând 89% din plafonul național pentru 2010 (336.000 t).

Emisiile de oxizi de azot provenite de la toate instalațiile mari de ardere în anul 2010 au fost de 54.428 t, reprezentând 48% din plafonul național pentru 2010 (114.000 t).

Emisiile de pulberi provenite de la toate instalațiile mari de ardere în anul 2010 au fost de 13.689 t, reprezentând 59% din plafonul național pentru 2010 (23.200 t).

Directiva 1999/13/CE privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuși organici volatili (COV) datorate utilizării solvenților organici în anumite activități și instalații are ca scop prevenirea sau reducerea efectelor, directe sau indirecte, emisiilor de compuși organici volatili (COV) în mediu, în principal din aer și a potențialelor riscuri pentru sănătatea umană, prin măsuri și proceduri care să fie puse în aplicare, în anumite activități industriale, ale căror consumuri de solvenți se situează la un nivel superior pragurilor stabilite.

Agenții economici care exploatează instalațiile ce intră sub incidența acestei directive au obligația aplicării măsurilor și a tehnicilor asociate celor mai bune tehnici disponibile care să asigure conformarea condițiilor de operare cu una din următoarele cerințe:

– respectarea valorilor limită de emisie de COV prin folosirea echipamentelor de captare și tratare a emisiilor de COV;

– aplicarea unei Scheme de reducere a COV, pentru reducerea consumului de solvenți prin tehnici corespunzătoare, sau înlocuirea solvenților pe bază de COV cu solvenți pe bază de apă, sau cu substanțe cu conținut mai mic de COV, care să ofere posibilitatea reducerii emisiilor la sursă, reducere echivalentă cu cea pe care ar realiza-o aplicând valorile limită de emisie.

Numărul instalațiilor a căror activități se supun prevederilor Directivei COV din solvenți, inventariate în anul 2011 pentru anul 2010, a fost de 609 (41 instalații intră și sub incidența Directivei 2008/1/CE IPPC), din care o pondere importantă o au următoarele activități:

– tipărirea, cu o pondere de 4.4 %;

– curățarea și acoperirea suprafețelor, cu o pondere de 31%;

– acoperirea suprafețelor din lemn, cu o pondere de 7,75 %;

– curățarea chimică „uscată”, cu o pondere de 33,59 %;

– fabricarea încălțămintei, cu o pondere de 10,94 %;

– fabricarea vopselei, lacurilor, cernelurilor și adezivilor, cu o pondere de 5,93 %;

– extracția și rafinarea uleiurilor vegetale și a grăsimilor animale, cu o pondere de 2,89 % din totalul activităților inventariate.

[NUME_REDACTAT] de dezvoltare durabilă a [NUME_REDACTAT], în ceea ce privește transportul, este „de a se asigura că sistemele actuale de transport îndeplinesc nevoile economice, sociale și de mediu, minimizând în același timp efectele nedorite asupra economiei, societății și mediului".

În ceea ce privește emisiile de CO2 provenite de la vehicule utilitare ușoare, valoarea medie a acestora, aferenta parcului de automobile noi, trebuie să atingă ținta de 140 g/km pentru anii 2008 – 2009, și 120 g/km în anul 2012.

Pentru diminuarea impactului asupra mediului produs de transportul rutier se pot lua în considerare următoarele situații:

– „nicio schimbare de politică" – strategia comunitară de reducere a emisiilor de CO2 provenite de la autoturisme și de îmbunătățire a eficienței consumului de combustibil rămâne neschimbată, în sensul că obiectivul comunității europene de 120 g CO2/km trebuie să fie atins prin punerea în aplicare, combinată, a celor trei piloni deja existenți ai strategiei, și anume: acorduri voluntare din partea asociațiilor producătorilor de autoturisme pentru a ajunge la 140 g CO2/km până în 2008/2009, informarea consumatorilor prin etichetarea vehiculelor și măsuri fiscale pentru a promova eficiența consumului de combustibili;

– „doar măsuri care vizează tehnologia vehiculelor" – obiectivul comunității europene în privința mediei de emisii aferente parcului de automobile noi este de 120 g CO2/km până în 2012 și se atinge doar prin îmbunătățiri aduse tehnologiei de fabricație a autoturismelor;

– abordarea „integrată" – obiectivul comunității europene în privința limitării emisiilor de CO2 la 120 g/km, pentru flota de automobile noi este realizat printr-o abordare integrată ce implică producătorii de autoturisme dar și alte părți interesate cum ar fi producătorii de anvelope, autoritățile competente din statele membre etc.

[NUME_REDACTAT], politica în domeniul transporturilor urmărește alinierea continuă a sistemului național de transport la principiile [NUME_REDACTAT] de Transport definite în [NUME_REDACTAT] a transporturilor (cu actualizările aferente) și cerințele de dezvoltare durabilă a României.

În calitate de membru efectiv al UE, de la 1 ianuarie 2007, România a urmărit implementarea prevederilor aplicabile ale [NUME_REDACTAT] European și ale Consiliului nr. 1692/1996/EC din 23 iulie 1996 privind liniile directoare comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, amendată prin Decizia nr. 1346/2001, precum și a viitoarei rețele TEN-T pe teritoriul său definită prin Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de transport de interes național și european, cu modificările ulterioare.

În acest context, prioritățile pe termen mediu, stabilite prin Programul de Guvernare 2009-2012, precum și alte documente de politici publice și angajamente instituționale (strategii sectoriale, planuri naționale de dezvoltare, programe de dezvoltare) sunt, în principal:

– modernizarea și dezvoltarea infrastructurilor de transport;

– dezvoltarea și modernizarea mijloacelor și instalațiilor de transport în vederea îmbunătățirii calității serviciilor, siguranței circulației, securității, calității mediului și asigurarea interoperabilității sistemului de transport;

– întărirea coeziunii sociale și teritoriale la nivel național și regional prin asigurarea legăturilor între orașe și creșterea gradului de accesibilitate a populației la transportul public, inclusiv în zonele cu densitate mică a populației și/sau nuclee dispersate;

– creșterea competitivității în sectorul transporturilor, liberalizarea pieței interne de transport;

– îmbunătățirea comportamentului transportului în relația cu mediul înconjurător, diminuarea impacturilor globale ale transporturilor (schimbările climatice) și reducerea degradării calității ambientale în mediul natural și urban.

Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național (programul “Rabla”) a fost instituit în baza O.U.G. nr. 217 din 4 decembrie 2008, a Ordinului nr. 89 din 10 februarie 2009 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind modalitățile de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 217/2008 și Ordinului nr. 148 din 03 iulie 2009 și a avut următoarele obiective:

– diminuarea efectelor negative a poluării aerului asupra sănătății populației și a mediului, în aglomerările urbane, ca urmare a emisiilor de gaze de eșapament de la autoturisme, cu nivel de poluare foarte ridicat;

– încadrarea emisiilor în valorile limită admise la nivel european pentru aerul ambiental;

– prevenirea formării deșeurilor, ca urmare a abandonării autoturismelor uzate și atingerea țintelor prevăzute de aquis-ul comunitar de mediu privind recuperarea și reciclarea deșeurilor provenite din vehicule uzate.

O modalitate de reducere a presiunii exercitate de activitățile de transport de mărfuri asupra calității aerului o reprezintă eficientizarea traseelor și a consumului de combustibili în transportul de marfă, prin dezvoltarea și utilizarea sistemului de transport intermodal.

În „Strategia de transport intermodal în România 2020”, se regăsește ideea de mai sus, lucrarea menționând faptul că: „Obiectivul general este dezvoltarea sistemului național de transport intermodal de mărfuri în scopul eficientizării transportului de marfă și al îmbunătățirii impactului transportului asupra mediului și a siguranței traficului în România.” Pentru atingerea acestui obiectiv general, strategia propune următoarele obiective specifice:

– modernizarea și/sau construirea unor terminale intermodale și a infrastructurii aferente;

– realizarea unor servicii intermodale de calitate;

– implementarea unui sistem de urmărire, planificare și management a transportului intermodal de marfă, utilizând sistemele inteligente de transport disponibile pe piață;

– stimularea promovării sistemului național de transport intermodal.

Având în vedere impactul semnificativ al transporturilor asupra calității aerului, este necesar a se acționa rapid și eficient, în sensul reducerii acestuia, prin alinierea la standardele [NUME_REDACTAT], atât în ceea ce privește infrastructura de transport, cât și normele de reglementare tehnologice în privința emisiilor autovehiculelor, toate acestea împreună cu programe de stimulare a înnoirii parcurilor auto.

Capitolul 4.

PRINCIPII SI METODE DE MASURARE/MONITORIZARE

A CALITĂȚII AERULUI ÎNTR-O ZONA URBANA

În urma evaluării preliminare a calității aerului în aglomerarea București, ținând cont de sursele de poluare prezentate anterior, s-a luat decizia de a proiecta și dota cu echipament adecvat, care să respecte directivele [NUME_REDACTAT], Rețeaua de Monitorizare a [NUME_REDACTAT]

Evaluarea calității aerului se poate face prin două metode principale :

măsurători în puncte fixe;

inventare de emisii urmate de modelarea dispersiei poluanților.

Ambele metode , după cum se va vedea în cele ce urmează, se bazează atât pe principiile fizicii și chimiei atmosferei cât și pe datele de meteorologie.

Prima metodă este mai eficientă însă necesită costuri extrem de mari, atât de investiții cât și de operare.

A doua metodă, deși prezintă un grad de incertitudine, este mai ușor de obținut, fiind necesare doar resurse umane și cunoașterea datelor legate de activitățile poluatoare (producție, consum de combustibil, înălțimea, diametrul coșurilor etc) și de meteorologie. Metodologia CORINAIR de calcul a emisiilor este aprobată de [NUME_REDACTAT] , ea fiind întocmită ca urmare a unor cercetări intense în domeniu, pe baza atât a masurătorilor directe cât și a aplicării cercetărilor de chimie a aerului.

Combinând datele de emisii cu metodele de modelare și cu datele meteo se poate face o evaluare a calității aerului, iar dacă se folosesc date de prognoză meteo, se pot realiza chiar prognoze ale calității aerului.

4.1. Masurătorile în puncte fixe

Situația actuală în [NUME_REDACTAT]

Bucureștiul este prima aglomerare din România care a fost dotată cu echipamente automate de monitorizare a calității aerului.

Rețeaua de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] din aglomerarea București este constituita din:

4.1.1 Subsistemul de monitorizare a calitatii aerului la nivelul solului

a)Imisii

8 puncte fixe de monitorizare:

Balotești – stație de fond regional

Măgurele – stație de fond suburban

[NUME_REDACTAT] – stație de fond urban

[NUME_REDACTAT], Titan, Berceni – stații industriale

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Militar – stații de monitorizare a traficului

Pe langa masuratorile din posturi fixe, se fac masuratori mobile cu autolaboratorul APM: analizoare monoxid de carbon, dioxid de sulf – hidrogen sulfurat, oxizi de azot -amoniac, ozon, BTEX, pulberi (PM2,5 si PM10)

b) [NUME_REDACTAT] cu monitorizare continua a emisiilor: [NUME_REDACTAT] Bucuresti : CET Vest, CET Grozavesti, CET Progresu, CET Sud, CET [NUME_REDACTAT] fara monitorizare continua a emisiilor: [NUME_REDACTAT], CET Grivita, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] monitorizați: NO2, SO2, O3, CO (analizoare automate, sunt transmise medii orare) și particule în suspensie (PM10 și PM2.5), Pb, (prelevare pe 24 ore și analiza în laborator, medii zilnice).

APM București preia concentratiile medii orare înregistrate la stații pentru NO2, SO2, CO, O3), astfel încat se pot observa imediat depășirile valorilor limită și se pot lua masuri imediate în cazul depășirii pragurilor de alertă . Datele de PM10 si Pb sunt introduse manual în baza de date, dupa recoltarea probelor și analiza în laborator.

Rețeaua de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] a început să funcționeze la începutul anului 2004

Au existat instruiri ale personalului agenției, atât în ceea ce privește cerințele directivelor [NUME_REDACTAT] în domeniu, cât și în ceea ce privește lucrul cu echipamentele și asigurarea calității datelor

Pentru a indeplini cerințele de informare a publicului și a construi sistemul de avertizare, datele de calitate a aerului sunt transmise automat, în fiecare ora catre:

3 panouri externe de afisaj – Moghioros, Obor, Universitate

3 display-uri interne – [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Bucuresti și APM [NUME_REDACTAT] de poluare a aerului în [NUME_REDACTAT] sunt:

a) Traficul rutier

sursă importantă de poluare, responsabil de aprox. 70 % din poluarea atmosferică; din combustie rezulta poluanți ca: NOx, SO2, CO, CO2, plumb, hidrocarburi, pulberi, benzen;

în jur de 22 % din populația Bucureștiului este expusă poluării atmosferice și a zgomotului produse de sursele mobile (trafic), în special în zona centrală, care este majoritar rezidenți ala.

b) [NUME_REDACTAT]

5 mari centrale electrotermice (CET-uri) care folosesc, atât combustibil lichid (păcură), cât și gaz natural;

poluanții emiși în atmosferă includ SO2, dar și particule în suspensie (PM10), NOx, CO, CO2

c) Surse industriale

extrem de diversificata, peste 800 întreprinderi cu profile variate de activitate;

unele zone industriale sunt situate lângă zone rezidențiale;

poluanții emiși: SO2, NOx, CO, CO2, NH3, HCl, COV-precursori ai ozonului, particule în suspensie – organice sau anorganice, cu conținut de metale

d) Lucrările de constructie- pulberi

e) Incălzirea rezidențială

Sursa datelor : [1], [2].

Poluanții trebuie monitorizați atât la emisie (pentru anumite categorii de surse), cât mai ales la imisie, pentru a se urmări impactul poluării atmosferice asupra sănătății umane.

Traseul poluanților de la sursa de emisie până la receptorul de imisie este puternic influențat de fenomenele meteorologice și de procesele de chimie ale atmosferei.

4.1.2.Influența parametrilor meteorologici asupra concentrațiilor de poluanți

Principalii parametri meteorologici ce influențează concentrațiile de poluanți sunt :

Direcția vântului

Viteza vântului

[NUME_REDACTAT] de temperatură

[NUME_REDACTAT] solară

[NUME_REDACTAT] și precipitațiile influențează în principal concentrațiile de pulberi în suspensie. Cu cât atmosfera este mai uscată și precipitațiile lipsesc, cu atât concentrațiile de PM10 sunt mai mari.

Viteza vântului influențează în mod diferit nivelurile concentrațiilor de poluanți atmosferici. O viteză mare a vantului produce pe de o parte o mai bună dispersie a poluanților gazoși, deci scăderea concentrațiilor de dioxid de azot, dioxid de sulf, monoxid de carbon, iar pe de altă parte creșterea concentrațiilor de pulberi, datorită resuspensiei acestora de la nivelul solului.

Graficul nr. 1 evidențiază creșterea concentrației de NO2 în condițiile scăderii vitezei vântului. Datele sunt înregistrate la stația [NUME_REDACTAT], în perioada 24 – 26 octombrie 2004. La acea dată s-a înregistrat depășirea pragului de alarmă (400 µg/m3 cel puțin 3 ore consecutiv)

Grafic nr. 1 –Concentrații de NO2 înregistrate la stația [NUME_REDACTAT] 24-26 oct. 2004 [1]

Direcția vântului , este foarte importantă în determinarea sursei de poluare. Punând pe același grafic direcția vântului și concentrația poluantului, se poate determina cu ușurință direcția din care provine poluarea

grafic nr. 2 – set de date de concentrații de NO2 înregistrate la stația Berceni în perioada 01 – 04 ianuarie 2004 [1]

Se observă că valorile cele mai ridicate s-au înregistrat când vântul bătea din direcția SE

Radiația solară este factorul determinant în producerea ozonului.

Pentru a forma ozonul, moleculele de oxigen se separă în prezența radiației de undă scurtă. Radiația de undă lungă însă, pătrunde în atmosferă pană în straturile mai joase și poate distruge ozonul. Ca rezultat, cantitatea de ozon descrește odată cu descreșterea înălțimii. Totuși, nivelul ozonului este ridicat în apropierea solului, deoarece se creează prin reacții chimice între poluanții de tipul emisiilor auto, vapori de carburanți și alte emisii. La nivelul solului, o concentrație mare de ozon este toxică pentru oameni și plante.

Ecuația chimică (reversibilă) care indică modul de formare al ozonului troposferic este următoarea:

NO2 + O2 NO + O3

Este deci de așteptat ca valorile cele mai ridicate ale concentrațiilor de ozon să se înregistreze în perioada de vara, așa cum reiese și din setul de date prezentat în graficul nr. 3

Grafic nr. 3 – Variația mediilor zilnice de Ozon în anul 2004 la stația Măgurele [1]

Temperatura și gradientul de temperatură

Pământul primește energie dinspre Soare sub forma de radiație. O parte din aceasta, aproximativ 30%, este reflectată, iar cantitatea ramasă este absorbită, ducând la incălzirea solului, a atmosferei și oceanelor. Pămantul radiază energie ca un corp negru, proporțional cu temperatura sa.

Transferul de caldură se face de la suprafața terestră spre stratul atmosferic cel mai jos, aerul din apropierea solului este mai cald decât cel din altitudine. Ca urmare, distribuția medie a temperaturii în troposferă arată o scădere cu înălțimea, cu 6,5 grade Celsius la 1000 m, valoare numită gradient mediu vertical al temperaturii.

Inversiunea termică apare atunci când în anumite zone temperatura crește odată cu înălțimea. Inversiunea poate fi la nivelul solului, sau liberă.

Inversiunea termică acționează ca “un capac pe oală”. Produce limitarea mișcării pe verticală a maselor de aer. În consecință, emisiile de poluanti nu se mai dispersează pe verticală, iar dacă și viteza vantului este scăzută, atunci concentrațiile de poluanți cresc drastic.

Creșterea concentrațiilor poluanților în perioadele în care apare inversiune termică nu apare doar în teorie, ci și în practică, acest lucru fiind pus în evidență de echipamentele de monitorizare automate. Întrucât în București senzorii de măsurare a temperaturii aerului montați în punctele fixe de monitorizare sunt la amplasați la 2 și la 10 m, este dificil de evidențiat stratul de inversiune. De aceea am ales pentru exemplificare un caz înregistrat în Halle, Germania. Perioada de inversiune termică este marcată cu albastru, iar poluanții monitorizați sunt dioxidul de azot și pulberile PM10. Se observă foarte clar că în perioada de inversiune, concentrațiile măsurate ale acestor poluanti cresc.

Sursa datelor: [3]

În funcție de înălțimea obstacolelor întâlnite și de înălțimea coșului față de clădire situația se prezintă astfel:

Dacă înălțimea coșului este mică față de înălțimea clădirii, apare un vârtej iar pana de poluant ajunge la nivelul solului în imediata vecinătate a sursei.

O situație asemănătoare apare în cazul străzilor canion:

Datorită vârtejului care se formează, poluantul are concentrații mai ridicate pe partea adăpostită.

Temperatura acționează și în mod indirect asupra calității aerului. Scăderea temperaturii (sub 10 grd. Celsius) determină creșterea cantității de combustibil ars pentru realizarea încălzirii domestice. Deasemenea, creșterea temperaturii, în perioada de vară, este asociată foarte des cu perioada concediilor. Multă lume pleacă in concediu cu mașina, deci este posibilă creșterea concentrațiilor de poluanți în zonele de trafic.

În funcție de rezultatele măsurătorilor, factorii de decizie în domeniul protecției mediului trebuie să întocmească programe de gestionare a calității aerului. Pentru a avea măsuri corecte și eficiente, este foarte important ca datele măsurate să fie corecte și să nu fie rezultatul funcționării incorecte a echipamentelor de monitorizare. Datele măsurate incorecte și informațiile false nu sunt numai nefolositoare; ele pot conduce la luarea deciziilor false și pot influența sănătatea umană.

Iată de ce este foarte importantă corelarea datelor de poluare măsurate cu datele meteo.

4.2. Inventarele de emisii și modelarea dispersiei poluanților

Utilizarea exhaustivă în monitoring a metodelor instrumentale nu va reuși niciodată să furnizeze toate datele și informațiile necesare atingerii scopurilor și obiectivelor acestei activități. Aceasta deoarece, pe de o parte este imposibil să se acopere spațial, temporar, cantitativ și calitativ întreaga gamă de probleme, chiar cu eforturi financiare enorme, iar pe de altă parte, interpretarea și corelarea rezultatelor, precum și predicțiile nu pot fi realizate decât cu metode teoretice.

Singura cale pentru obținerea unor rezultate bine fundamentate, care să permită realizarea sarcinilor, obiectivelor și scopurilor activității de monitoring al calității atmosferei este utilizarea ratională, combinată și în corelație a metodelor teoretice și instrumentale. Aceasta este, de altfel, calea folosită pretutindeni în lume.

Inventarele de emisii reprezintă o sumă de informatii cantitative asupra surselor și a cantităților de poluanți emise într-un interval de timp și a substanțelor emise.

Inventarele de emisii înseamnă cuantificarea cauzei poluării atmosferei.

Realizarea unui inventar de emisii, mai puțin sau mai mult real, se poate face prin mai multe categorii de metode. Aceste metode sunt funcție de nivelul cunoașterii la un moment dat, de posibilitățile materiale, financiare și umane disponibile.

[4] Metodele uzuale pentru efectuarea inventarelor de emisii pot fi clasificate în trei categorii:

– Metode bazate pe bilanțuri de masă și tehnologice. Aceste metode au avantajul unor costuri relativ reduse, dar implică participarea unor tehnologi cu înaltă specializare în domeniul respectiv. Dezavantajele metodelor constau în aria relativ limitată de aplicabilitate, precum și într-un grad de incertitudine destul de ridicat în unele situații.

– Metode directe bazate pe măsurători. Avantajele constau în gradul ridicat de certitudine al datelor, atunci când măsurătorile se efectuează corect și cu aparatură performantă. Dezavantajele constau în costurile foarte ridicate, ceea ce le limitează foarte mult utilizarea curentă .

– Metode bazate pe factori de emisie. Aceste metode au luat o dezvoltare foarte mare fiind, de fapt, singurele capabile să ofere date cu erori acceptabile, să aibă o arie teoretic nelimitată de aplicabilitate și să implice costuri moderate. Metodele cum sunt EEA / EMEP / CORINAIR, US EPA / AP-42, OECD / IPCC elaborate pe baze științifice riguroase și având ca fundament studii experimentale (măsurători) produc inventare credibile care pot fi folosite cu succes pentru foarte multe cerințe privind protectia mediului.

Cele mai importante utilizări ale inventarelor de emisii sunt:

elaborarea strategiilor și reglementărilor;

evaluarea tendințelor de evoluție a emisiilor;

modelarea dispersiei poluanților;

analizarea noilor surse;

stabilirea taxelor pentru emisii;

conformarea cu legislația;

revizuirea reglementărilor și standardelor privind calitatea aerului.

Dispersia și transportul poluanților în atmosferă reprezintă procese complexe dificil de studiat. Studiul interacțiunii poluantului cu mediul în care are loc împrăștierea se face având în vedere toți factorii care influențează major evoluția acestuia în timp și în spațiu. Aici punctul cel mai important, după cum se va vedea în cele ce urmează, îl constituie studierea parametrilor meteorologici la scală locală.

Cercetările efectuate în domeniul modelării fizico-matematice a proceselor de difuzie și transport al poluantilor în atmosferă sunt deosebit de importante deoarece prin modelare vom putea:

stabili impactul asupra mediului al unor obiective poluatoare înainte ca acestea să fie construite (poziționarea acestora astfel încât să putem proteja zonele locuite, stabilirea caracteristicilor optime pentru surse astfel încât valorile limită ale poluanților specifici emiși sa nu fie depășite, etc.);

avea o imagine a situației poluării într-o zonă cu mijloace ieftine;

proiecta rețelele de monitorizare a calității aerului;

elabora strategii pentru reducerea emisiilor de poluanți atmosferici în vederea respectării normelor de calitatea aerului pentru anumite zone;

prevedea impactul în cazul unor posibile accidente etc.

Complexitatea modelelor diferă funcție de scopul urmărit precum și de scara la care se studiază procesul, astfel avem modele pentru: scară locală, mezoscară, scară mare. Categoriile principale de date necesare pentru modelarea procesului de difuzie sunt:

caracteristicile surselor;

date meteorologice și caracteristici ale rugozității zonei studiate.

Influența atmosferei terestre se introduce în modele prin date meteorologice – ca date de intrare, necesare pentru reproducerea structurii stratului limită atmosferic în care evolueaza poluantul. Stratul limită atmosferic (SLA) se poate defini ca stratul care conține în mod obișnuit 10% din masa totală a aerului și în care curgerea este controlată parțial de frecarea aerodinamică cu suprafața pământului și de stratificarea termică a aerului care rezultă din diferența de temperatură dintre suprafața și masa aerului. În intervalul acestui strat are loc dispersia poluanților și deci cunoașterea comportării SLA și a evolutiei acestuia în diverse situații este deosebit de importantă.

Cunoașterea structurii stratului limită atmosferic este foarte importantă pentru realizarea modelării proceselor de difuzie și transport al poluantilor, deoarece atunci când poluantul emis printr-un coș își pierde densitatea sa proprie, el se deplasează în direcția vântului, distribuindu-se pe aceasta direcție, difuzând atât lateral cât și vertical. Principalele variabile meteorologice care permit estimarea concentrației la nivelul solului la o anumită distanță de sursă sunt direcția și viteza vântului precum și structura turbulenței în zonă.

Dispersia poluanților în atmosferă este un fenomen care face obiectul a numeroase cercetări teoretice și experimentale. În acest domeniu au fost obținute numeroase rezultate practice, în special în cazul poluanților pasivi (care nu suferă transformări fizice și chimice), în condiții de teren plat, însă există multe probleme în faza de cercetare ca de exemplu: difuzia în relief complex, difuzia în mediu urban, difuzia poluanților care suferă transformări, studiul acestor fenomene în timp-real mai ales în cazul accidentelor când este necesar să se ia decizii rapide de neutralizare a efectelor generate de eveniment, etc.

Deși au fost elaborate numeroase modele pentru evaluarea dispersiei poluanților, există multe incertitudini privind alegerea parametrilor de dispersie.

În studiul difuziei poluanților atmosferici la distanțe mari, pentru calculul concentrațiilor de poluanți trebuie să se țină cont de relațiile complexe ce au loc între: viteza și direcția vântului, stabilitate, adâncimea stratului de amestec, procesele de depunere uscată și umedă, reacții chimice etc.

În momentul actual există o paletă largă de modele fizico-matematice pentru tratarea dispersiei poluanților în atmosferă specifice diverselor aplicații. O clasificare a acestor modele se poate face funcție de scara la care se tratează aceste fenomene, de complexitatea datelor de intrare, metodele de abordare a acestor fenomene etc. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că rezultatele modelelor utilizate trebuie interpretate funcție de limitele de aplicabilitate indicate pentru acestea.

Voi prezenta câteva elemente de bază privind modelarea matematică a proceselor de dispersie a poluanților în atmosferă la scară locală. Este de subliniat faptul că informațiile ce pot fi obținute în urma rulării modelelor de dispersie completează suportul informațional necesar pentru fundamentarea deciziilor în ceea ce privește problemele de mediu.

[4] În probleme de poluarea aerului există cinci procese majore care trebuie simulate:

advecția poluantului,

difuzia,

depunerea,

reacțiile de transformare (reacții chimice în atmosferă)

emisia.

Aceste procese necesar a fi simulate depind de scara de transport a fenomenelor, cele mai multe fenomene aparând în partea joasă a atmosferei, acolo unde au loc emisiile de poluanți.

Fenomenele de transport, difuzie, depunere și transformare în atmosferă a poluanților sunt determinate de caracteristicile fizico-chimice ale mediului aerian.

Modelele de poluare a aerului reprezintă expresia simulării proceselor fizico-chimice care fac legătura între sursa de poluare (emisia) și câmpurile concentrațiilor de poluanți.

Modelele pot fi clasificate în două categorii:

modele matematice de dispersie

modele fizice

Modelele matematice se clasifică, la rândul lor, în două categorii:

modele deterministe

modele statistice

Modelele deterministe sunt cele care calculează concentrațiile de poluanți, în spațiu și în timp, în funcție de anumite variabile independente ca: emisiile în atmosferă, variabilele meteorologice și parametrii care descriu procesele de reducere și de transformare a poluanților.

Modelele deterministe, mai mult sau mai puțin sofisticate, calculează concentrația de poluant în aerul ambiant, folosind o soluție a diferitelor ecuații care descriu procese fizice și chimice fundamentale. Acestea necesită, desigur cunoașterea parametrilor ce definesc sursa și principalele variabile meteorologice.

Modelele statistice calculează concentrațiile folosind relații statistice empirice stabilite între parametrii meteorologici și concentrațiile măsurate. Pentru acest tip de modele nu sunt necesare date privind sursa de emisie. Elaborarea și utilizarea modelelor statistice sunt limitate, aceste modele presupunând pe de o parte o rețea de monitoring (meteo și concentrații de poluanți) deosebit de reprezentativă, dotată cu echipamente capabile să furnizeze date în timp real, iar pe de alta parte o arie în care nivelul emisiilor este relativ constant.

Modelele fizice sunt cele care simulează în laborator, la scara redusă, de exemplu într-un tunel aerodinamic, fenomenele naturale. Acest tip este foarte scump și, de regulă, nu este folosit pentru informații cantitative.

Modelele deterministe sunt cele mai potrivite pentru rezolvarea unei serii mari de probleme legate de poluarea atmosferei. Sunt ieftine, operative și sunt cele mai potrivite pentru luarea deciziilor.

Cercetările efectuate în această direcție s-au bazat pe studiul interacțiunii poluantului cu mediul în care are loc împrăștierea ceea ce a impus o abordare multidisciplinară a acestor fenomene deosebit de complexe.

Mișcarea aerului în stratul limită atmosferic este caracterizată prin transportul turbulent al impulsului, căldurii și masei. Interacțiunea unei mase de aer cu suprafața Pământului are drept rezultat, într-un punct dat, apariția a trei componente ale mișcării care variază aleator și continuu in timp. Această fluctuație continuă în trei dimensiuni este turbulența, ea fiind unul dintre procesele importante care favorizează difuzia poluanților.

Vântul observat într-un punct este caracterizat printr-o mișcare medie peste care se suprapun mișcări de fluctuație cu trei componente. Distincția între cele două mișcări este data de scara de dimensiuni. Fluctuațiile de scară mare dau mișcarea medie, iar cele de dimensiuni mult mai mici dau turbulența.

Se presupune o emisie instantanee de poluant la o anumită înălțime deasupra solului. În urma acestei emisii rezultă un “nor” de formă aproape sferică, în interiorul căruia concentrația scade de la centru spre periferie.

În cazul unei atmosfere staționare și omogene ca masă și temperatură, poluantul s-ar împrăștia prin difuzie moleculară, distribuția concentratiei cu distanța de la centrul norului la periferie fiind normală (clopot Gauss). [4]

Turbulențele apar datorită neomogenităților verticale în distribuția temperaturii și densității aerului și a neomogenităților orizontale termice și orografice.

Legătura între intensitatea turbulenței și parametrii de dispersie s-a stabilit experimental, prin corelarea măsurătorilor simultane de concentrații și de intensitate a turbulenței.

Proprietăți ale turbulenței:

-Caracter neregulat sau întâmplător. Aceasta face imposibilă abordarea deterministă a problemei dar se pot folosi metodele statistice;

-Difuzivitatea. Aceasta este o trăsătură importantă a curgerilor turbulente și produce o amestecare rapidă

-Turbulența este rotațională și tridimensională. Curgerea este caracterizată printr-un nivel înalt al fluctuației vorticității. Rotaționalitatea se manifestă printr-o cascadă de vârtejuri de dimensiune din ce în ce mai mică, cascadă ce sfârșește prin disipare și care este strâns legată de tridimensionalitate și neliniaritate

-Disiparea. Curgerea turbulentă este totdeauna disipativă adică energia mecanică este transformată în energie internă.

Modelele utilizate în mod curent în România, în mod operativ, pentru calcularea concentrațiilor de poluanți sunt cele bazate pe soluțiile Gaussiene ale ecuației difuziei. Aceste modele se pot aplica următoarelor tipuri de surse: surse punctuale momentane și continue, surse liniare și surse de suprafață. Modelele sunt aplicabile pentru una sau mai multe surse.

Nu sunt încă utilizate modele care iau în considerare reacțiile poluanților în atmosferă. Deasemenea, nu sunt utilizate în mod curent modelele la mezo-scară, datorită lipsei datelor meteorologice necesare.

Restricțiile în selectarea modelelor care pot fi utilizate în mod curent în România sunt impuse de următoarele circumstanțe existente:

datele meteorologice sunt greu accesibile în mod automatizat, în timp real;

datele meteorologice la înălțime sunt disponibile la puține stații;

relieful complex al țării limitează posibilitatea extrapolării datelor.

Aceste limitări impun, pentru problemele curente, nu cele de cercetare, utilizarea modelelor bazate pe datele meteorologice standard, la suprafața Pământului. Acestea trebuie introduse într-un format care nu necesită o conexiune permanentă cu rețeaua meteorologică.

Modelele utilizate consideră aceeași formă analitică pentru ecuația concentrației pentru un tip de sursă, ele fiind diversificate dupa modelarea următorilor parametri de intrare:

supraînălțarea,

profilul vitezei vântului,

deviațiile standard,

clasele de stabilitate.

Modelarea parametrilor de intrare depinde de geometria sursei și topografia suprafeței.

Unul dintre cele mai cunoscute modele este Modelul “CLIMATOLOGIC” elaborat de [NUME_REDACTAT] Branch, [NUME_REDACTAT], EPA, [NUME_REDACTAT] Park, N.C. (Adrian D. Busse & John R. Zimmerman). [4]

Acest model este utilizat în România de către ICIM (Institutul de Cercetări pentru [NUME_REDACTAT]) precum și de câteva Agenții de Mediu (Ex : Deva, Mureș) care au fost instruite în cadrul proiectului EAPS ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) finanțat de USAID – [4]

Modelul se bazează pe teoria modelului Martin& Tikvart și se aplică pentru una sau mai multe surse punctuale și surse de suprafață. Alegerea domeniului de mediere a concentrațiilor de poluanti ține seama de regimul de funcționare al surselor (de exemplu centrale termice) astfel încât acesta să rămână constant în intervalul de mediere considerat.

Condițiile de aplicare sunt: surse continue punctiforme sau de suprafață cu emisia constantă în intervalul de timp considerat pentru care se calculează concentrațiile medii de poluanți.

Datele de intrare ale modelului sunt:

caracteristicile emisiilor de poluanți:

cantitatea de poluant evacuată în atmosferă în unitatea de timp,

temperatura gazelor evacuate,

viteza de evacuare a gazelor;

parametrii fizici ai surselor: înălțimea, diametrul sau suprafața de emisie;

parametrii meteorologici – sub forma funcției de frecvență F (k,l,m) a tripletului direcția vântului, clasa de viteză a vântului și clasa de stabilitate, stabilită pe șiruri lungi de date (plurianuale); temperatura mediului ambiant;

Grila de calcul cuprinde:

coordonatele surselor în raport cu originea stabilită a grilei, pasul de calcul,

dimensiunea grilei (distanța maximă până la care se efectuează calculele).

Modelul permite calculul concentrației medii a poluantului în orice punct aflat la anumite distanțe de sursă/surse, prin luarea în considerare a contribuției tuturor surselor. Ca urmare, este posibil să se calculeze concentrațiile pe o arie în jurul sursei. În acest scop, se delimitează aria de interes, iar pe suprafața ei se fixează o grilă, de regulă pătratică, ale cărei noduri constituie receptorii.

Numărul de noduri și pasul grilei se aleg în funcție de caracteristicile sursei, ale ariei de interes și ale problematicii la care trebuie să se răspundă.

Datele de iesire (rezultate) ale modelului sunt:

valorile maxime ale concentrațiilor mediate pe termen scurt,

frecvențele anuale de depăsire a valorilor limită (%),

concentrațiile medii anuale.

Parametrii meteorologici cuprind distribuții orare sau de frecvență pentru:

Viteza vântului

Directia vântului

Clasa de stabilitate (computerizat)

Înălțimea de amestec (adesea computerizat)

[NUME_REDACTAT] de nori

Măsuratorile datelor meteorologice sunt prelucrate în mod obișnuit cu un program computerizat, cunoscut ca un preprocesor pentru calcularea clasei de stabilitate și a înălțimii de amestec și care transformă aceste date într-o formă adecvată utilizării pentru modelele de dispersie.

4.3. Direcții viitoare de acțiune. Sistem complex de prognoza, supraveghere si avertizare a impactului poluarii aerului asupra mediului urban

[NUME_REDACTAT] de Meteorologie (ANM) utilizează în activitatea operațională un sistem integrat de prognoză meteorologică.

Urmare a programului de cercetare în domeniu, ANM implementează în prezent, în parteneriat cu Agenția pentru [NUME_REDACTAT] București (APM-B), Autoritatea de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] (ASP-B), Institutul de [NUME_REDACTAT] (IB-AR) și Centrul de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] (CPUM-B) , în cadrul proiectului LIFE AIR-AWARE un nou sistem de prognoză, de data aceasta de prognoză a poluării, prin tratarea proceselor chimice din atmosferă și cuplarea modelului de chimie cu modelul de prognoză atmosferică.

Proiectul AIR-AWARE îsi propune sa implementeze un sistem pilot de prognoza a poluarii aerului, evaluarea impactului acesteia asupra starii de sanatate a populatiei si avertizarea factorilor responsabili, în corelare cu planurile de dezvoltare urbanistica pe termen scurt, mediu si lung în zona Bucuresti.

De asemenea, sistemul AIR-AWARE constituie un instrument deosebit de util ce va permite luarea deciziei, având o baza complexa de informatii deterministe geo-referentiate, pentru documentarea, prevenirea si diminuarea pericolului de degradare cronica si accidentala a calitatii aerului, atât in beneficiul populatiei cât si al mediului.

Reunirea intr-un singur sistem: monitorizarea, prognoza, studiul impactului, aplicarea si planificarea in domeniul calitatii aerului, intr-un punct fierbinte precum Bucurestiul va conduce la crearea unui instrument al dezvoltarii durabile in managementul calitatii aerului in mediul urban.

Astfel, se realizează un pas important spre prognoza cantitativă, plecând de la date de emisii în timp real, a concentrațiilor 3D a poluanților atmosferici și a depunerilor pe sol.

Aceste performanțe pot fi operative în momentul în care se dispune de date de emisii în timp real. De asemenea, validarea și calibrarea sistemului de prognoză a poluării este condiționată de disponibilitatea de date de imisii dintr-o rețea relativ densă pentru simulări numerice de rezoluție înaltă.

[NUME_REDACTAT] există foarte puține instalații care să fie dotate cu aparatură automată de monitorizare a emisiilor. În momentul de față doar instalațiile mari de ardere au obligația să aibă un astfel de sistem și chiar în cazul acestora sunt analizați doar câțiva poluanți (oxizii de azot, dioxidul de sulf, monoxidul de carbon si pulberile). În rest, singurele măsurători de emisie se fac lunar sau trimestrial (câte o masurătoare), conform cerințelor din autorizația de mediu. În aceste cazuri, singurele indicații privind emisiile provin din inventarele de emisie.

Măsurătorile de emisie cad în sarcina operatorilor economici.

Din anul 2004, sub coordonarea [NUME_REDACTAT] și apoi a [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], Agentia pentru [NUME_REDACTAT] București a creat rețeaua automată de monitorizare a imisiilor, mijloace precise de evaluare a stării calitătii aerului și instrumente utile în luarea deciziilor în flux rapid. Legislația prevede ca , în cazul depășirii pragurilor de alertă, să se identifice în primul rând sursa poluării.

De aceea, atât APM-urile cât și [NUME_REDACTAT] de Mediu trebuie să dispună de date corecte și actualizate privind emisiile operatorilor economici.

Stabilirea factorilor specifici de emisie și calculul emisiilor pot fi aplicate atât în domeniul protecției mediului (inventare de emisie, modelare, politici de mediu, planificare de mediu), cât și în domeniul energetic, prin stabilirea unui raport cost energie/cost investiții de mediu.

România, ca țară membră a [NUME_REDACTAT] de la 1.01.2007, trebuie să asigure date despre calitatea aerului ambiental și date despre emisii conform cerințelor [NUME_REDACTAT] de Mediu.

Începând din anul 2000, conform Ordinului M.A.P.P.M nr. 524/2000, APM București întocmește anual inventarul emisiilor de poluanți în atmosferă utilizând metodologia factorilor de emisie CORINAIR.

Metoda EEA / EMEP / CORINAIR este metoda bazată pe factori de emisie dezvoltată de [NUME_REDACTAT] de Mediu. Pentru fiecare poluant rezultat dintr-o anumită activitate este furnizat un factor de emisie. Acesta depinde atât de tipul activității , cât și de tehnologia utilizată sau de existența echipamentelor de reducere a emisiilor. Calculul emisiei se face prin înmulțirea factorului de emisie cu producția sau consumul de combustibil, după caz (depinde de tipul activității pentru care dorim să calculăm emisiile de poluanți). O metodologie similară cu CORINAIR este US EPA / AP-42, metodologie dezvoltată de [NUME_REDACTAT] de Mediu a SUA

[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] a transmis in anul 2002 o adresă către Agențiile de Protecție a Mediului prin care se comunicau factorii de emisie pentru o serie de activități, factori recomandați a fi utilizați în calculul emisiilor, pentru o abordare unitară a metodologiei CORINAIR la nivel național.

Este important ca operatorii economici și autoritățile de mediu (APM, [NUME_REDACTAT] de Mediu) să lucreze după proceduri comune, pentru a nu se furniza, pe căi diferite, date diferite privind valorile emisiilor. Totodată este important să se verifice și funcționarea corectă a aparaturii automate de monitorizare a emisiilor.

Sistemul automat de prognoză a calității aerului va fi funcțional anul acesta. Proiectul își propune să furnizeze atât un sistem operațional de prognoză a calității aerului, cât și studii privind relația dintre poluarea aerului și sănătatea umană (pe baza datelor statistice preluate din rețeaua de medici de familie, policlinici și spitale) sau dintre poluare și indicatorii biologici.

Pe termen lung, datele pot fi folosite la proiectarea urbană a Bucureștiului, la revizuirea PUG.

Sistemul AIR-AWARE va integra urmatoarele subsisteme:

Subsistemul de monitorizare a calitatii aerului la nivelul solului;

Subsistemul de monitorizare spatiala 3D a calitatii aerului/poluarii aerului;

Subsistemul de modelare atmosferica si prognoza a calitatii aerului.

Subsistemul distribuit pentru suport decizional.

Subsistemul ce realizeaza integrarea în OpenGIS a ansamblului datelor implicate în subsistemul pentru suport decizional în flux rapid si lent

4.3.1.Subsistemul de monitorizare a calitatii aerului la nivelul solului.

Sistemul de statii fixe de monitorizare este format din 8 statii automate ce monitorizeaza urmatorii poluanti: NO , SO , O , particule (PM10 si PM2.5), Pb, C H , CO. Datele sunt colectate în mod continuu înca din anul 2003 si pot fi integrate în cadrul oricarei retele Europene a calitatii aerului. Sistemul de vizualizare este format din 3 panouri informative externe si respectiv 5 interne pentru informarea populatiei (vezi figura 5 arata 6 de la paragraful ).

Sistemul de monitorizare al imisiilor este completat de masuratori mobile efectuate cu un autolaborator specializat. Inventarul emisiilor este realizat si actualizat periodic de catre APMB pe baza datelor transmise de unitatile asociate în proiect, responsabile cu emisiile industriale, centrale termice si alte surse. Inventarul emisiilor din trafic este realizat de catre RAR (colaborator în proiect) si actualizat prin campanii de masuratori periodice.

4.3.2. Subsistemul de monitorizare spatiala 3D a calitatii aerului/poluarii aerului.

Utilizeaza în proiect un sistem de analizoare a gazelor de tip DOAS (ce scaneaza atmosfera orizontal, pentru diferite înaltimi) cât si analizoare mobile pentru prelevarea de mostre din atmosfera de la nivelul solului si altitudine în diferite locatii. Sistemul de monitorizare 3D este necesar pentru determinarea cu precizie a starii actuale 3D a calitatii aerului si obtinerea de conditii initiale precise pentru simularile numerice prognostice, cât si pentru calibrarea modelelor si validarea rezultatelor. Utilizarea masuratorilor spatiale cu ajutorul echipamentului LIDAR/DIAL (figura 6), extind masuratorile de aerosoli si de parametri atmosferici specifici în întreaga troposfera inferioara (< 5km), ceea ce permite modelarea prognostica 3-Dimensionala cu un grad ridicat de acuratete precum si definirea unui complex informational spatial 3-Dimensional al contaminarii aerului ambiental în timp real.

Figura 6. Exemplu de serie de înregistrari continue (mai mult de 24h),

a retrodifuziei atmosferice ex. semnal corectat în intervalul 532 nm

4.3.3. Subsistemul de modelare atmosferica si prognoza a calitatii aerului.

Implica modelarea proceselor chimice, de transport si dispersie a norului poluant pentru o stare prognozata complexa (3D) a atmosferei libere si a stratului limita planetar; subsistemul are scopul de a prognoza evolutia insulei de poluant 3-dimensionale pentru diferite anticipatii temporale, de la câteva ore pâna la 2 zile, cunoscand emisiile din intervalul de timp prognozat si parametrii surselor (figura 7). La scara mai mare traiectoriile prognozate furnizeaza estimari ale comportamentului climatologic privind transportul poluantului care traverseaza suprafata urbana si peri-urbana a Bucurestiului (figura 8). Datele existente si prognoza „insulei de poluant” vor fi utilizate în cadrul celor doua fluxuri informationale: fluxul de decizie rapida si fluxul decizional pe termen lung.

Figura 7. Grosimea optica din date satelitare MODIS Figura 8. Prognoza traiectoriei pentru 48 h,

TERRA, pentru lungimea spectrala de 0,55 microni integrata în Open GIS, pornind din Bucuresti

(în imagine zona Bucuresti apare cu un nivel la 850 hPa

important de poluare)

4.3.4. Subsistemul distribuit pentru suport decizional.

Situat la nivelul a patru parteneri: APM-B, ASP-B, CPUM-B si IB-AR; fiecare dintre cele patru nuclee ale subsistemului trebuie dimensionate pe directiile specifice de luare a deciziilor (figura 9) . Aceasta consta în functii de analiza special construite în infrastructura OpenGIS. Fiecare functie este specifica locatiei si tipului de poluare si furnizeaza suport pentru tipul actiunilor ce trebuie parcurse în fluxul rapid sau în fluxul lent.

Figura 9. Fluxul de date în cadrul sistemului AIR-AWARE si legaturile

dintre furnizori de date si utilizatori finali

4.3.5. Subsistemul ce realizeaza integrarea în OpenGIS a ansamblului datelor implicate în subsistemul pentru suport decizional în flux rapid si lent.

Acesta implica integrarea on-line în OpenGIS pe info-straturi specifice a datelor: de monitorizare a calitatii aerului (spatiale si la nivelul solului), a datelor de prognoza a calitatii aerului si de impact al prognozei distributiei si transportului poluantilor asupra: bio-indicatorilor, indicatorilor de sanatate a populatiei si de mortalitate cât si asupra indicatorilor de planificare urbana si de calitate a microclimatului (figura 10). Aceasta baza de date actuale (alimentata în flux continuu) este în conexiune cu baza fixa Open-GIS a indicilor statistici de morbiditate umana si de bio-indicatori pentru interogari pentru analiza si alimentare prin acces la distanta via Internet. Serverul de date GIS poate fi interogat si accesat pe baza unui orar, permitând utilizatorilor sa aiba acces periodic la date.

Figura 10. Detectie si distributie automata pentru modelul de prognoza

[NUME_REDACTAT] concentrațiilor de poluanți din atmosferă trebuie să fie în strânsă legătură cu monitorizarea datelor meteo.

În lucrarea de față au fost prezentate cele două importante metode de evaluare a calității aerului: monitorizarea în puncte fixe și modelele de dispersie. Ambele metode depind foarte mult de obținerea și interpretarea datelor meteo.

În cazul monitorizării în puncte fixe este necesară înțelegerea și urmărirea relațiilor dintre concentrații și parametrii meteorologici în procesul de validare a datelor. În etapa de validare a datelor, pe baza urmăririi datelor de concentrații și a datelor meteo, se poate depista de multe ori funcționarea necorespunzătoare a unui echipament de monitorizare. Întrucât datele de monitorizare stau la baza deciziilor pe care le iau autorităților de mediu pentru îmbunătățirea calității atmosferei, procesul de validare a datelor este de o importanță deosebită. Datele greșite nu sunt doar inutilizabile, ci pot conduce la luarea unor măsuri greșite.

În ceea ce privește modelele de dispersie, acestea sunt dependente de datele meteorologice, întrucât le înglobează în partea de input care trebuie furnizată pentru calculul concentrațiilor.

În ceea ce privește viitorul, tehnicile de modelare sau de prognozare a poluării încep să se dezvolte în România, însă , pentru ca modelele să funcționeze, este necesară dezvoltarea unor parteneriate strânse între Agențiile de Mediu și [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] 5.

MONITORIZAREA CALITĂȚII AERULUI ÎN

REGIUNEA 8 BUCURESTI-ILFOV.

STUDIU DE CAZ

5.1. Profil de regiune. Date geografice și climatice.

Regiunea 8 București–Ilfov , situată în SE țării, este constituită din municipiul București, capitala României și județul Ilfov.

Rețeaua de localități a Regiunii 8 București – Ilfov este constituită din 8 orașe în județul Ilfov (Buftea, Otopeni, Popești – Leordeni, Pantelimon, Voluntari, Măgurele, Bragadiru, Chitila), la care se adaugă municipiul București, 32 de comune(1 Decembrie, Afumați, Balotești, Berceni, Brănești, Cernica, Chiajna, Ciolpani, Ciorogârla, Clinceni, Copăceni, Corbeanca, Cornetu, Darăști-Ilfov, Dascălu, Dobroiești, Domnești, Dragomirești-Vale, Găneasa, Glina, Grădiștea, Gruiu, Jilava, [NUME_REDACTAT], Mogoșoaia, Nuci, Periș, Petrăchioaia, Snagov, Ștefăneștii de Jos, Tunari, Vidra) și 91 de sate.

Regiunea 8 București – Ilfov este situată în sudul țării, la 44°25'50" latitudine nordică și 26°05'50" longitudine estică.

Regiunea 8 [NUME_REDACTAT] este situată numai în bazinul hidrografic Argeș, din punct de vedere hidrografic.

Influența maselor de aer din vest și sud explică existența toamnelor lungi și călduroase, a unor zile de iarnă blânde sau a unor primăveri timpurii. Regimul temperaturii aerului se diferențiază, în ansamblul său, în zona propriu-zisă a municipiului București și pentru arealele din județul Ilfov.

Clima este temperat-continentală, cu ușoare nuanțe excesive și cu unele diferențieri ale valorilor temperaturii aerului cauzate de încălzirea suplimentară a rețelei stradale din interiorul municipiului București, de arderile de combustibili casnici și industriali, de radiația exercitată de zidurile clădirilor etc. Astfel, valorile temperaturii medii anuale cresc de la periferia orașului către centrul acestuia. Temperatura maximă absolută înregistrată a fost de 42,5 oC ( 5 iulie 2000, la stația meteorologică [NUME_REDACTAT]), iar minima absolută de -32,2 oC (25 ianuarie 1942, la stația meteorologică [NUME_REDACTAT]). Verile sunt calde uneori toride și deseori secetoase, iar iernile sunt reci, cu zăpezi abundente însoțite frecvent de viscole. În general iernile durează de la sfârșitul lunii noiembrie până la sfârșitul lunii februarie. Primăverile sunt de obicei scurte, cu contraste termice evidente de la o zi la alta. Cantitatea de precipitații însumează cca. 600 mm anual, cele mai mari valori înregistrându-se în perioada mai-iulie, ploile având și caracter torențial. Prima ninsoare cade de obicei în ultima decadă a lunii noiembrie, iar ultima către sfârșitul lunii martie. Vânturile dominante bat dinspre E și NE ( îndeosebi iarna), cu viteze medii anuale de 3-4 m/s și dinspre S și SV în restul anului. Cele mai mari viteze ale vântului se înregistrează iarna, spulberând și viscolind zăpada.

Din datele primite de la [NUME_REDACTAT] de Meteorologie, a reieșit că în anul 2010 valorile precipitațiilor au fost sub norma climatologică, iar temperaturile medii anuale au fost în general în jurul valorii normei climatologice.

Principalii parametri climatici la stațiile meteorologice din municipiul București și regiunea București- Ilfov în anul 2010

Tabel 5.1.1.

Sursa datelor: [NUME_REDACTAT] de Meteorologie

5.2. Emisiile de poluanți atmosferici in Regiunea 8 [NUME_REDACTAT]

Informațiile prezentate în acest capitol provin în totalitate din sistemul de monitorizare a calității aerului și din inventarul de emisii atmosferice întocmit de ARPM București și APM ILFOV.

Poluarea aerului în regiunea [NUME_REDACTAT] are un caracter specific, datorită în primul rând condițiilor de emisie, respectiv existenței unor surse multiple, înălțimi diferite ale surselor de poluare, precum și o repartiție neuniformă a acestor surse, dispersate însă pe întreg teritoriul , și mai ales in municipiul București.

5.2.1. Surse de poluare a aerului în regiunea 8 București-Ilfov – efecte locale

Concentrarea industrial – urbană a regiunii 8 [NUME_REDACTAT] cu larga sa diversitate de activități antropice prezintă și dezavantajele generate de poluarea habitatului ca efect secundar al acestor activități.

Sursele de poluare a aerului se pot clasifica astfel:

surse fixe: sunt sursele industriale, de obicei concentrate pe mari platforme industriale, dar și intercalate cu zone de locuit intens populate (cu dezvoltări preponderent pe verticală) . Gama substanțelor evacuate în mediu din procesele tehnologice este foarte variată : pulberi organice și anorganice care au și conținut de metale (Pb, Zn, Al, Fe, Cu, Cr, Ni, Cd), gaze și vapori (SO2, NOx, NH3, HCL, CO, CO2), solvenți organici, funingine etc; În categoria surselor fixe intră și centralele electrotermice, surse importante prin cantitățile de poluanți emiși dar care sunt însă favorizate de dispersia ce se realizează la înălțime mare.

surse mobile – în regiunea 8 [NUME_REDACTAT], și mai ales în [NUME_REDACTAT] sursa cea mai importantă de poluare o constituie traficul auto. Sunt emise atât gaze anorganice (oxizi de azot, dioxid de sulf, oxid de carbon) cât și compuși organici volatili (benzen) sau pulberi PM10, PM2.5 cu conținut de metale. Impactul cel mai mare apare în zonele construite și cu artere de trafic supraaglomerate, unde dispersia poluanților este dificil de realizat. Concentrațiile poluanților atmosferici sunt mai crescute în zonele cu artere de trafic străjuite de clădiri înalte sub formă compactă, care împiedică dispersia. La depărtare de arterele de trafic intens, poluarea aerului scade rapid și este destul de rar semnalată în zonele suburbane sau rurale.

surse de suprafață: în categoria surselor de suprafață intră în special încălzirea rezidențială, dar și alte surse difuze de combustie care sunt lipsite de avantajul relativ al dispersiei prin coșuri înalte.

O categorie specială o constituie șantierele de construcții, surse care pot fi încadrate, în funcție de obiectiv, atât la sursele fixe (pentru construcții de clădiri) cât și la sursele de suprafață (pentru reparațiile, modernizările arterelor rutiere). Aceste surse, dacă nu sunt organizate corespunzător, aduc o contribuție majoră la poluarea cu pulberi.

Poluarea aerului în regiunea 8 are un caracter specific datorită, în primul rând, amplasării si traficului din [NUME_REDACTAT], iar județul Ilfov preluând prin dispersie și emisiile de aici, existența unor surse multiple, înălțimi diferite ale surselor de poluare, precum și o repartiție neuniformă a acestor surse.

Dezvoltarea socio-economică a regiunii 8 într-un ritm alert față de alte regiuni (județe) din țară, cu larga sa diversitate de activităti antropice, prezintă dezavantajele generate de poluarea habitatului ca efect secundar al acestor activităti.

Sursele de poluare a aerului sunt sursele fixe industriale, de obicei concentrate pe platformele industriale existente, zone industriale noi, amplasate în general de-a lungul Soselei de Centură a Capitalei, extinderea pe suprafețe mari cu noi zone de locuit, circulația auto, în special de-a lungul drumurilor naționale ce fac legătura cu [NUME_REDACTAT] și de asemenea circulația pe Șoseua de Centură a mașinilor cu tonaj mare, s.a.

Localizarea principalelor surse de poluare atmosferică

Sursele de poluare a aerului se pot grupa în câteva mari categorii principale, astfel:

Obiective industriale

Obiectivele industriale din regiunea [NUME_REDACTAT] sunt amplasate în platformele existente ce se situau la marginea [NUME_REDACTAT] cum ar fi: platforma Jilava, platforma Măgurele, platforma Pantelimon – Neferal, dar și locații noi în care s-a dezvoltat o industrie preponderent alimentară (oraș Popești – Leordeni, Tunari, Domnești, etc.), activități de depozitare – comerț, hipermarketuri. [NUME_REDACTAT] de Centură s-au dezvoltat, de asemenea obiective diverse cu o contribuție majoră la poluarea aerului cum ar fi cele din domeniul contrucțiilor (stații de betoane, mixturi asfaltice, fabricare borduri, etc.). În ceea ce privește zonele de locuit, acestea s-au extins masiv, de la an la an, pe teritoriul județului. În unele localități, locuințele sunt mai puțin expuse poluării datorită obiectivelor industriale, întrucât acestea nu există, dar sunt localități în care s-a dezvoltat concomitent și zonele de locuit dar și obiective economice (Otopeni, Măgurele, Popești-Leordeni, Pantelimon, Cernica, Voluntari, Afumați etc.). În astfel de zone, cartierele de locuințe pot fi expuse unui potențial mai ridicat de poluare momentană a aerului, rezultată din desfășurarea activităților.

Gama substanțelor evacuate în mediu din procesele tehnologice este foarte variată: pulberi organice și anorganice care au și conținut de metale (Pb, Zn, Al, Fe, Cu, Cr, Ni, Cd), gaze și vapori (SO2, NOx, NH3, HCL, CO, CO2, H2S), solvenți organici, funingine etc.

Traficul auto

Poluarea aerului cauzată de traficul auto este un amestec de câteva sute de compuși diferiți. Au fost evidențiați în urma unor studii recente peste 150 de compuși și grupuri de compuși.

Măsurarea tuturor acestor poluanți este imposibilă și de aceea evidențierea se concentrează numai pe acei poluanți care au cel mai larg impact asupra sănătății umane sau care sunt considerați buni indicatori.

Acești poluanți, care sunt urmăriți în mod curent atunci când se dorește evaluarea impactului generat de traficul auto asupra calității aerului, sunt grupați în mai multe categorii:

gazele anorganice : oxizii de azot, dioxidul de sulf, oxidul de carbon, ozonul

pulberi: pulberi totale în suspensie, particule cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 µm sau decât 2,5 µm, fumul negru

componente ale pulberilor: carbon elementar, hidrocarburi policiclice aromatice, plumb.

compuși organici volatili: benzen, butadiena.

Prin arderea completă a combustibililor în motoarele autovehiculelor, ar rezulta următoarele substanțe principale:

vapori de apă = 13 % ;

bioxid de carbon = 13 % ;

azot = 74 %

În realitate însă, ținând cont de caracterul incomplet al arderilor, în funcție de calitatea amestecului (coeficientul de dozaj), se mai formează CO și oxigen în cazul amestecurilor foarte sărace.

Prin ardere rezultă totodată, în proporții reduse, oxizi de azot, hidrocarburi, produși oxidanți, oxizi de sulf, particule. Cu excepția vaporilor de apă (azotul și oxigenul fiind principalele elemente constituente ale aerului atmosferic), toate celelalte substanțe precizate mai sus sunt considerate emisii poluante.

Arderea (combustia) benzinei sau a motorinei în motoarele autovehiculelor este generatoare de emisia a peste 100 compuși chimici.

În urma a numeroase studii pe plan internațional s-a dovedit că peste anumite niveluri de poluare apar efecte asupra sănătății oamenilor expuși, dar pot fi afectate și persoanele de vârstă foarte redusă, cei care suferă de astm sau cu probleme cronice respiratorii sau cardiovasculare.

Nivelurile de poluare a aerului datorate traficului auto sunt foarte variabile în timp și spațiu. Impactul cel mai mare apare în zonele construite și cu artere de trafic supraaglomerate, unde dispersia poluanților este dificil de realizat.

Aici este de menționat traficul de pe DN1, ce străbate orașul Otopeni. La un trafic înregistrat în 2008 de cca. 30 000 de mașini zilnic, exceptând zilele libere unde traficul se dublează, putem aprecia o poluare momentană ce se menține la nivel respirator, până la realizarea dispersiei.

În localitățile județului Ilfov, față de zonele locuite ale [NUME_REDACTAT], există avantajul că dispersia poluanților în aer este mai rapidă, deoarece nu sunt clădiri cu multe nivele și așezate ca o barieră în calea acestora.

Concentrațiile poluanților atmosferici sunt mai crescute în zonele cu artere de trafic intens, la depărtarea de arterele de trafic intens, poluarea aerului scade rapid și este destul de rar semnalată în zonele suburbane sau rurale.

Singura excepție de la această regulă o constituie ozonul care este diferit față de ceilalți poluanți generați de traficul auto.

Șantiere de construcție și betoniere

Ponderea activităților de construcții fata de anii precedenti a scazut, șantierele și betonierele, rămânând totusi, surse potențiale de poluare a aerului, în special cu pulberi.

Centralele electrotermice

CET-urile, reprezintă surse majore de poluare a aerului, prin modul de funcționare cu combustibili lichizi ce au un conținut ridicat de sulf, deversând în atmosferă importante cantități de SO2, NOx, CO, CO2, pulberi, fum, cenușă volantă. Ca instalații de reținere a principalilor poluanți chimici, NOx și SO2 , au fost alese variante constructive ce prevăd dispersia prin coșuri înalte care realizează concentrații locale mai reduse, dar amplifică efectele de poluare la distanță.

Astfel, CET-urile care funcționează în București, pot afecta calitatea aerului din localitățile limitrofe situate în județul Ilfov.

Surse difuze de combustie

Numeroasele centrale termice pentru încălzirea spațiilor, locuințelor, din care, multe funcționează pe combustibil lichid sau solid, constituie o sursă de natura celei de la punctul precedent, lipsită însă, pe lîngă instalații de epurare, și de avantajul relativ al dispersiei prin coșuri înalte; combustia este de cele mai multe ori incompletă datorită neautomatizării arderii, randamentului redus și unei supravegheri precare și determină degajări de poluanți deloc neglijabile.

De asemenea, încălzirea locuințelor pe timp de iarnă cu combustibil solid, combustia neautorizată, în aer liber, a unor deșeuri de tip menajer, cauciucuri uzate, mase plastice, deșeuri stradale, neîntreținerea salubrității domeniului public, depozitarea inadecvată a reziduurilor industriale și a deșeurilor menajere se constituie prin cumul într-o sursă globală de poluare permanentă cu pulberi organice, gaze nocive, fum, funingine, mirosuri dezagreabile, aspecte sesizabile mai ales în condiții meteorologice nefavorabile (ceață, calm atmosferic, inversiune termică).

La începutul anului 2004 în cadrul unui program PHARE 2000 a fost pusă în funcțiune rețeaua automată de monitorizare a calității aerului în regiunea 8 București – Ilfov, care funcționează la parametrii proiectați, respectând cerințele [NUME_REDACTAT] Europene.

Fig. 5.2.1.Poluanții  monitorizați in Regiunea 8 București–Ilfov:

NO2, SO2, O3, CO  ( analizoare automate, sunt transmise medii orare),

particule (PM10 si PM2.5)și Pb, (prelevare pe 24 ore și analiză în laborator,  medii zilnice).

Datele referitoare la calitatea aerului în regiunea [NUME_REDACTAT] (poluanții măsurați fiind: SO2, NOx, CO, O3, benzen, PM10, PM2,5, plumb) sunt furnizate în timp real – inclusiv publicului – și provin de la cele 8 stații automate, repartizate astfel :

stație de fond regional – Balotești;

stație de fond suburban – Măgurele;

stație de fond urban – Crângași (APM București);

2 stații de trafic – Sos. [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Național;

3 stații industriale – [NUME_REDACTAT], Titan și Berceni.

Punctele de informare pentru cetățeni sunt în număr de șase și sunt compuse din:

3 panouri de afișaj – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Celibidache și [NUME_REDACTAT]’s Obor;

3 display-uri montate la [NUME_REDACTAT] și Pădurilor, la [NUME_REDACTAT] București și la A.R.P.M. București.

5.2.2. Emisii de gaze cu efect acidifiant

Poluanții principali cu efect acidifiant sunt: dioxidul de sulf, oxizii de azot și amoniac.

Emisii anuale de SO2.

Principalele emisii de SO2 evacuate în atmosferă, în București si judetul Ilfov, au fost:

Tabel 5.2.2.1. – Emisii anuale de SO2

Fig. 5.2.2.1. – Distribuția pe grupe a emisiilor de SO2 în [NUME_REDACTAT]

În anul 2010 emisiile de SO2 au provenit în special de la CET-uri (grupa 1- arderi în industria energetică) și industria de prelucrare (grupa 3). Se poate menționa că la realizarea inventarului de emisii pe anul 2010 nu s-a intrat în posesia datelor actualizate privind parcul auto, în consecință emisia corespunzătoare grupei 7 (trafic rutier) este cea de la nivelul anului 2009.

Emisii anuale de monoxid și dioxid de azot (NOx)

Principalele emisii de NOx evacuate în atmosferă, (conform inventarului de emisii realizat), au fost:

Tabel 5.2.2.2. – Emisii anuale de NOx

Fig.5.2.2.2 – Distribuția pe grupe de activități a emisiilor de NOx (tone)

Datorită faptului că nu s-a primit actualizarea datelor privind parcul auto, pentru grupa 7 (trafic) s-a luat in considerare aceeasi cantitate de emisii ca in anul 2009 (10961 tone).

În anul 2010 emisiile de NOx au provenit în special de la trafic (grupa 7) și CET-uri (grupa 1- arderi în industria energetică)

Emisii anuale de amoniac (NH3)

Tabel 5.2.2.3 – Emisii anuale de NH3

Fig. 5.2.2.3 – Distribuția pe grupe de activități a emisiilor de NH3 (tone)

Datorită faptului că nu s-a primit actualizarea datelor privind parcul auto, pentru grupa 7 (trafic) s-a luat în considerare aceeași cantitate de emisii ca în anul 2009 (335 tone) .

În anul 2010 emisiile de NH3 au provenit în special de la trafic (grupa 7 ) și CET-uri (grupa 1- arderi în industria energetică).

5.2.3. Emisii de compuși organici volatili nemetanici

Compușii organici volatili (COV) sunt compuși organici cu o presiune de vapori de minim 0,01 kPa la o temperatura de 293.15 K sau având o volatilitate corespunzătoare în condiții speciale de utilizare. Acești compuși nu au culoare, miros sau gust și includ o gamă largă de substanțe cum ar fi: hidrocarburi, compuși organici halogenați și oxigenați.

Hidrocarburile compușilor organici volatili sunt grupate în metan și alți compusi organici volatili. Metanul, cel mai important compus organic volatil, este cel mai eficient gaz cu efect de seră, care contribuie la intensificarea încălzirii globale.

Surse generatoare de compuși organici volatili: activitățile de depozitare, încărcare, descărcare și distribuția benzinei, de la un terminal la altul sau de la un terminal la o stație de benzină și activitațile industriale care utilizeazǎ solvenți organici cu conținut de compuși organici volatili.

Tabel 5.2.3.1 – Emisii anuale de COV

Fig. 5.2.3.1 – Distribuția pe grupe de activități in Bucuresti a emisiilor de COV (tone)

Datorită faptului că nu s-a primit actualizarea datelor privind parcul auto, pentru grupa 7 (trafic) s-a luat în considerare aceeași cantitate de emisii ca în anul 2009 (7734 tone) .

În anul 2010 emisiile de COV au provenit în special din trafic (grupa 7) și grupa 6 (utilizarea solvenților și a altor produse).

5.2.4. Emisii de metale grele

Tabel 5.2.4.1 – Emisii anuale de Cadmiu (tone)

În anul 2010 emisiile de cadmiu au provenit în special de la CET-uri (grupa 1- arderi în industria energetică)

Tabel 5.2.4.2 – Emisii anuale de mercur (tone)

5.2.5. Pulberi în suspensie

Tabel 5.2.5.1 – Emisii anuale de Pulberi totale

Fig. 5.2.5.1 – Distribuția pe grupe de activități a emisiilor de pulberi totale (tone)

Datorită faptului că nu am primit actualizarea datelor privind parcul auto, pentru grupa 7 (trafic) vom lua în considerare aceeași cantitate de emisii ca în anul 2009 (577 tone) .

În anul 2010 emisiile de pulberi au provenit în special de la trafic (grupa 7) și grupa 1- arderi în industria energetică

Tabel 5.2.5.2 – Emisii anuale de Pulberi PM10

5.2.6. Emisii de plumb

Tabel 5.2.6.1 – Emisii anuale de Pb (tone)

Fig.5.2.6.1 – Distribuția pe grupe de activități a emisiilor de plumb (kg)

În anul 2010 emisiile de plumb au provenit în special din grupa 3 (arderi în industria de prelucrare).

5.2.7. Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră

Emisii anuale de CO2-echivalent

Tabelul 5.2.7.1 – Emisii anuale de CO2-echivalent din [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT]: Inventarul de emisii atmosferice întocmit de A.R.P.M. București și A.P.M. Ilfov.

Emisii anuale de dioxid de carbon:

Tabelul 5.2.7.2 – Emisii anuale de CO2 din [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT]: Inventarul de emisii atmosferice întocmit de către A.R.P.M. București și A.P.M. Ilfov.

Fig 5.2.7.1 – Distribuția emisiilor de CO2 pe activități în [NUME_REDACTAT]: Inventarul de emisii atmosferice întocmit de către A.P.M. București.

Așa cum se observă din grafic, în anul 2010, emisiile majoritare de CO2 au provenit din sectorul energetic, de la CET-uri și din la traficul rutier.

Emisii anuale de metan

Tabelul 5.2.7.3 – Emisii anuale de CH4 din [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT]: Inventarul de emisii atmosferice întocmit de către A.R.P.M. București și A.P.M. Ilfov.

Emisii anuale de protoxid de azot

Tabelul 5.2.7.4 – Emisii anuale de N2O din din [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT]: Inventarul de emisii atmosferice întocmit de către A.R.P.M. București și A.P.M. Ilfov.

Tabelul 5.2.7.5 – Estimarea emisiilor de metan rezultate din tratarea

anaerobă a apelor uzate industriale din producția de bere în anul 2009

Sursa: Inventarul național de emisii de gaze cu efect de seră, întocmit de către A.R.P.M. București și A.P.M. Ilfov.

Emisii anuale de gaze fluorurate

Substanțele care distrug stratul de ozon și principalele lor aplicații sunt:

-cloroflorocarburi (CFC) – utilizate ca agenți frigorifici, solvenți, aerosoli farmaceutici și cosmetici, agenți de expandare,

– haloni – substanțe împotriva incendiilor,

– hidrocarburi parțial halogenate (HCFC) – ca agenți frigorifici,

– tetraclorura de carbon și metilcloroformul – ca solvenți.

– bromura de metil

Tabelul 5.2.7.6 – Consum de HFC/PFC/SF6 pe anul 2009

Sursa: Inventarul național de emisii de gaze cu efect de seră pentru anul 2009, întocmit de către A.R.P.M. București și A.P.M. Ilfov.

1. Inventarierea se face pe “Categoriile de surse” menționate mai sus și pe fiecare substanță care intră în clasa poluanților de interes: HFC, PFC și SF6.

2. “Cantitatea de substanță introdusă în echipamentele noi” se aplică unităților cu profil de producție frigidere, aparate aer condiționat, spume, solvenți, aerosoli, extinctoare, echipamente electrice, semiconductori. care utilizează ca fluid de umplere una dintre substanțele de interes.

3. “Cantitatea de substanță folosită pentru reumplerea unor echipamente aflate deja în funcțiune” se aplică unităților cu profil de service pentru frigidere, aparate aer condiționat, care utilizează aceste substanțe pentru reumplerea aparatelor.

4. Informații referitoare la recuperarea acestor substanțe. “Cantitatea de substanță rămasă în aparat după scoaterea din uz a acestuia”, precum și “Cantitatea de substanță recuperată”.

Situația halonilor si agenților de spumare utilizați în 2010:

Tabel 5.2.7.7. Situația halonilor utilizați în 2010

Tabel 5.2.7.8 Situația agenților de spumare utilizați in 2010

Situația tetraclorurii de carbon utilizată în 2010

MADR [NUME_REDACTAT] Fitosanitar din Ilfov deține pe stoc o cantitate de 42,93 kg utilizată pentru efectuarea de analize fizico-chimice.

Agenții economici care utilizau tetraclorura de carbon – CCl4 (în special ca agent de curățare a textilelor) au înlocuit deja în activitatea lor acest solvent cu percloretilena ramânând în uz doar pentru cercetare și în laboratoare de analize.

În județul Ilfov nu există producători de clorofluorocarburi (freon-11, freon-12, freon – 112, freon – 113, freon 114, freon – 115) alte clorofluorocarburi complet halogenate, haloni, tetraclorură de carbon, 1,1,1 – tricloretan, hidrobromofluorocarburi.

Bromura de metil nu se mai produce începând cu data de 01.01.2005. În județul Ilfov nu se produce bromură de metil. Utilizarea bromurii de metil este permisă pentru operațiuni de carantină și pre-expeditie, pe baza de derogări excepționale dacă nu există cantități reciclate sau regenerate de bromura de metil. În cazuri de urgență când proliferarea unor paraziți sau boli impune acest lucru, la solicitarea Autorităților competente ale unui stat membru Comisia poate autoriza utilizarea temporară a bromurii de metil, pentru o perioadă de maxim 120 zile și în cantitate de maxim 20 tone. [NUME_REDACTAT] a județului Ilfov a precizat, că în județul Ilfov nu există cantități de bromură de metil și nici nu a fost utilizată în anul 2010.

În anul 2011 s-a procedat la identificara utilizatorilor de agenți de refrigerare cu potențial de încălzire globală a atmosferei. Au fost identificați agenții economici care au utilizat Hidrofluorocarburi (HFC) și diverși solvenți în anul 2010. Situația este prezentată, în tabelul din Anexa 2

5.2.8. Emisii de poluanți organici persistenți

Poluanții organici persitenți sunt substanțe chimice cu proprietăți toxice, rezistente la degradare, se acumulează în organisme vii și se transportă pe calea aerului, apei și prin speciile migratoare dincolo de frontierele internaționale fiind depozitate departe de locul lor de emisie unde se acumulează în ecosisteme terestre și acvatice.

Convenția de la Stockholm, transpusă in România prin Legea 261/2004, ia în considerare riscul produs de cei 12 mari dăunatori chimici considerați ca fiind cei mai periculoși. Lista cuprinde: 8 pesticide organo-clorurate: aldrin, chlordan, DDT, dieldrin, eldrin, heptachlor, mirex și toxafen; 2 produse chimice industriale : hexachlorbenzen, bifenilpolichlorurati (PCB, PCT) ; 2 grupe de produse secundare: dioxinele și furanii. Există propuse propuse pentru a fi incluse în Protocol urmatoarele substante chimice : octaBDE- substanță sever restricționată; pentaBDE – substanță sever restricționată; naphtalina polichlorurată, paraphinachlorurată (SCCPs); dicofol; endosulphon. Agenții economici din regiunea 8 care au desfășurat activități cu compuși organici persistenți:

S.C. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] SRL care a desfășurat in anul 2010 activități de import.

SC Milser SRL care deținea în stoc la începutul anului 2010 deșeuri de pesticide. Aceste cantități de deșeuri au fost ulterior eliminate prin intermediul SC [NUME_REDACTAT] SA.

De asemenea, la solicitarea [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], ARPM București a chestionat în luna aprilie 2010 agenții economici de pe raza [NUME_REDACTAT] prin intermediul cărora a fost distribuit produsul Thionex 35EC, cu un conținut de 35% endosulfan în vederea eradicării rozătoarelor de câmp. Acești agenți economici au fost : SC Alcedo SRL și SC Agricover SRL.

Pe teritoriul județului Ilfov nu au fost identificate substanțe din grupele menționate, dar se utilizează în anumite condiții substanța DDT pusă pe piață de SC Alcedo SRL , dintr-un depozit situat pe teritoriul județului Giurgiu. În anul 2010, pe teritoriul județului Ilfov nu au fost identificate substanțe de tipul dioxinelor și furanilor.

La solicitarea [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], A.R.P.M. București a realizat inventarierea și identificarea operatorilor economici de pe raza [NUME_REDACTAT] care în decursul anului 2010 au importat substanțe/preparate chimice periculoase sub incidența Regulamentului 689/2008 privind importul/exportul anumitor produse chimice periculoase.

În anul 2010 au mai fost chestionați [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] a județului Ilfov și [NUME_REDACTAT] Ilfov de Dezinsecție și Ecologizare.

Principalul poluant organic persistent este dioxina.

Emisiile mici de dioxină se datorează în primul rând faptului că în regiunea [NUME_REDACTAT] incineratorul IRIDEX funcționează doar din anul 2006 la capacitatea proiectată. Principala metodă de eliminare a deșeurilor nereciclabile rămâne depozitarea la groapa orășenească.

În județul Ilfov se pot nominaliza surse staționare ce pot produce emisii de poluanți organici persistenți rezultați din:

– incinerare corpuri de animale și deșeuri din activități veterinare

– arderi din industria de prelucrare.

Tabel 5.2.8.1 – Emisii anuale de poluanti organici persistenti (kilograme)

5.2.9. Emisii de hidrocarburi aromatice policiclice

În anul 2010, cantitatea emisă de hidrocarburi aromatice policiclice a fost de 15.07 kg, provenind în majoritate din grupa 1 (arderi în industria energetică).

5.2.10. Emisii de bifenili policlorurați

În anul 2010 , conform inventarului de emisii, nu au existat emisii de bifenili policlorurați.

5.2.11. Emisii de hexaclorbenzen

În anul 2010 emisia de hexaclorbenzen (HCB) pe regiunea Bucuresti-Ilfov a fost de 35.41 kg, provenind în special din grupa 3 (Arderi în industria de prelucrare).

5.3. Evaluarea calitatii aerului in regiunea Bucuresti-Ilfov

5.3.1. Dioxidul de azot și oxizii de azot

Tabel 5.3.1.1 Situația statistică a concentrațiilor de dioxid de azot în anul 2010

Figura 5.3.1.1- Evoluția mediilor anuale de NO2 în perioada 2004-2010

Pentru acest poluant a fost necesară alcătuirea [NUME_REDACTAT] de Gestionare a [NUME_REDACTAT] (s-a depășit valoarea limită pentru protecția sănătății umane de mai mult de 18 ori în anii 2007 și 2008, situația continuând apoi și în anii 2009 și 2010, după aprobarea programului).

Depășirea pragului de alertă s-a semnalat de 3 ori în anul 2004, iar în anii 2005, 2006 și 2007 valorile nu au mai depășit acest prag. În anii 2008 și 2009 s-a înregistrat din nou câte o depășire a pragului de alertă, iar în anul 2010 nu a mai fost înregistrată depășirea acestui prag. Valorile medii anuale au scăzut foarte mult în anii 2009 și 2010 comparativ cu anii anteriori. Totuși, valorile medii anuale depășesc valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane la stațiile [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] , datorită traficului rutier.

În perioada 2006 – 2008 dioxidul de azot a avut o depășire accentuată a pragurilor de calitate, în [NUME_REDACTAT]:

Figura 5.3.1.2.- Evoluția mediilor anuale de NO2 în perioada 2006-2008

În ceea ce privește oxizii de azot (NOx), concentrația medie anuală înregistrată la stația de fond regional de la Balotești a fost de 9 μg/mc, sub valoarea limită anuală pentru protecția vegetației(30 μg/mc).

5.3.2. Dioxidul de sulf

Tabel 5.3.2.1 Situația statistică a concentrațiilor de dioxid de sulf în anul 2010

Pentru SO2 nu s-au semnalat probleme deosebite, concentrațiile înregistrate încadrându-se în anul 2010 sub valorile limită orare (350 μg/mc) sau zilnice (125 μg/mc). Comparativ cu anii anteriori, concentrațiile de dioxid de sulf se mențin la același nivel, mult sub valorile limită pentru protecția sănătății umane.

Pentru dioxidul de sulf, în anul 2010 nu s-a înregistrat depășirea pragului de alertă la nici o stație de monitorizare.

Media anuală a concentrațiilor de SO2 înregistrată la stația de fond regional de la Balotești nu a depășit valoarea limită pentru protecția ecosistemelor (20 μg/mc)

5.3.3. Pulberi în suspensie

Pulberile monitorizate, conform cerințelor Directivelor UE sunt pulberile PM10 și PM 2.5, adică particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10μm, respectiv mai mic de 2,5 μm. Aceste pulberi fine sunt cele mai periculoase, întrucât pot intra foarte adânc în sistemul respirator și cauza sau acutiza boli pulmonare.

Tabel 5.3.3.1 Situația statistică a concentrațiilor de pulberi PM10 în anul 2010

Figura 5.3.3.1- Evoluția mediilor anuale de PM10 în perioada 2005-2010

În perioada 2006 – 2008 poluantul pulberi în suspensie (PM10) a avut cea mai accentuată depășire a pragurilor de calitate, în [NUME_REDACTAT]:

Figura 5.3.3.2- Evoluția mediilor anuale de PM10 în perioada 2006-2008

Pentru acest poluant a trebuit întocmit [NUME_REDACTAT] de Gestionare a [NUME_REDACTAT]. Și în anul 2010 concentrația medie anuală a depășit Valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane (40 μg/mc) însă doar la stațiile [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], stații de trafic.

Față de anii anteriori, se observă o scădere a concentrațiilor medii anuale de pulberi, însă nu suficient, înregistrându-se încă mai mult de 35 de zile cu depășiri la aproape toate stațiile de monitorizare

În ceea ce privește pulberile PM 2.5, situația statistică este prezentată în tabelul următor:

Tabel 5.3.3.2 Situația statistică a concentrațiilor de Pulberi PM 2.5 în anul 2010

Concentrația medie anuală de PM 2,5 nu a depășit valoarea limită anuală plus marja de toleranta (30 μg/mc) la niciuna din cele 3 stații în care se monitorizează PM 2,5.

5.3.4. Metale grele

Tabel 5.3.4.1- Măsurătorile de plumb din anul 2010

În anul 2010 valorile concentrațiilor medii anuale de Pb au fost sub valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane (0.5 µg/m3).

Tabel 5.3.4.2 – Măsurătorile de cadmiu din anul 2010

Pentru acest poluant nu s-a înregistrat depășirea valorii țintă anuale (5 ng/mc) la niciuna dintre stațiile de monitorizare, însă la aproape toate stațiile s-a depășit pragul superior de evaluare. În consecință, deși nu este nevoie de întocmirea unui program de gestionare a calității aerului pentru acest poluant, este necesară o atenție sporită, obligativitatea continuării programului de monitorizare și întocmirea unui program de mentinere a calității aerului, sub valorile limită.

5.3.5. Monoxidul de carbon

Tabel 5.3.5.1- Situația statistică a concentrațiilor de monoxid de carbon în anul 2010

În anul 2010 nu s-a înregistrat depășirea valorii limită pentru protecția sănătății umane (10 mg/mc, medie la 8 ore) pentru monoxid de carbon.

5.3.6. [NUME_REDACTAT] 5.3.6.1- Situația statistică a concentrațiilor de benzen în anul 2010

În anul 2010 nu s-a înregistrat depășirea valorii limită anuale pentru benzen (5 μg/mc). Trebuie menționat că sistemul de monitorizare a benzenului a funcționat la unele stații doar o mică perioadă de timp, iar setul de date existent nu este suficient pentru a permite o evaluare corectă a calității aerului pe anul 2010 în ceea ce privește concentrațiile de benzen.

5.3.7. [NUME_REDACTAT] se efectuează măsurători ale concentrațiilor acestui poluant în cadrul programului de monitorizare a calității aerului în municipiul București. [NUME_REDACTAT] București nu există surse importante care să emită amoniac.

5.3.8. Ozonul troposferic (poluarea fotochimică)

Ozonul este un constituent natural al atmosferei (formula chimică O3) fiind prezent la o altitudine între 15 și 40 km și realizând un înveliș protector pentru planeta Pamânt.

Prin activitatea antropogenă  intensă din a doua jumătate a secolului al XX lea, a fost modificat echilibrul chimic al formării și menținerii stratului protector de ozon stratosferic și a fost pusă în evidență creșterea concentrației de ozon  la nivelul troposferic, unde, în contextul existenței altor poluanți, devine generator de smog și de o serie de efecte negative asupra sistemului climatic, productivității ecosistemelor și a sănătății umane.

Zonele cele mai afectate de poluare cu ozon troposferic sunt cele urbane întrucât precursorii  ozonului (în principal oxizii de azot, oxizii de sulf și compușii organici volatili) sunt generați de activitățile industriale și de traficul rutier.

În perioada de primavară – vară, când intervalul de iluminare diurnă este mare, reacțiile fotochimice din atmosferă sunt accelerate, fapt ce are ca rezultat creșterea concentrațiilor de ozon în special în timpul zilelor foarte călduroase (cu temperaturi de peste 30 0C).

Oxidanții fotochimici, în special ozonul, reprezintă un factor nociv pentru vegetație, pentru  sănătatea oamenilor și a animalelor.

Principalii poluanți primari care determină formarea, prin procese fotochimice, a ozonului și a altor oxidanți în atmosfera joasă sunt: oxizii de azot, oxizii de sulf și compușii organici volatili proveniți din surse antropice.

Cele mai importante activități umane care conduc la evacuarea în atmosferă a acestor poluanți primari sunt:

– arderea combustibililor fosili (cărbune, gaze naturale, produse petroliere) în surse fixe (centrale electrice și termice, încălzirea rezidențială, procese industriale) și mobile (trafic rutier, transportul feroviar, naval și aerian);

– extracția, prelucrarea și distribuția petrolului și a produselor petroliere;

– extracția și distribuția gazelor naturale;

– utilizarea solvenților organici.

Tabel 5.3.8.1- Concentrațiile măsurate de ozon în cadrul rețelei de monitorizare

Depășirile valorii țintă pentru ozon (120 µg/m3 – valoare ce trebuie atinsă în anul 2010) s-au înregistrat în special în perioada de vară, însă nu a fost depășit pragul de alertă (240 µg/m3 timp de 3 ore consecutiv ). Deasemenea nu s-au înregistrat mai mult de 25 zile depășire într-un an calendaristic, conform OM 592/2002. În anul 2010 nu a fost depășit nici pragul de informare (180 µg/m3 ), valoarea maximă înregistrată fiind de 174,3 µg/m3, la stația Balotești.

Figura 5.3.8.1 Mediile anuale ale concentrațiilor de ozon în perioada 2004-2010

Pentru acest poluant s-a înregistrat o creștere ușoară a valorilor medii anuale față de anii precedenți.

5.3.9. Radioactivitatea aerului. Aerosoli atmosferici

În anul 2010, stația de monitorizare a radioactivității aerului aferentă APM Ilfov nu a funcționat ea fiind introdusă într-un program experimental de transmitere a datelor.

Numărul total al analizelor beta globale efectuate în anul 2010 în cadrul SSRM București a fost de 5582. Probele prelevate de către SSRM București sunt retransmise către ANPM pentru analizele gama spectrometrice.

Prelevarea aerosolilor atmosferici se realizează în cadrul programului de lucru specific Stației de Suprevegere a [NUME_REDACTAT], cu un program de lucru standard de 24 h efectuând 4 aspitații: 02 – 07, 08 – 13, 14 – 19 și 20 – 01. Probele de aerosoli atmosferici sunt prelevate prin aspirare, timp de 5 ore, prin filtre, care apoi sunt analizate beta global.

Filtrele prelevate sunt analizate beta global după 3 minute de la încetarea aspirației, determinându-se activitatea beta globală imediată a aerosolilor. Măsurarea are ca scop detectarea imediată a oricărei creșteri semnificative a radioactivității mediului.

Filtrele sunt apoi remăsurate după 20 ore, determinându-se nivelul radioactivității naturale a descendenților radonului și toronului – gaze radioactive inerte (datorate emanațiilor de scoarța terestră în mod natural).

Ultima remăsurare a filtrelor se face după 5 zile de la prelevare, determinând-se nivelul global al radioactivității artificiale a mediului.

Influența variațiilor diurne asupra activității beta globale a aerosolilor atmosferici aspirați la SSRM București se poate observa în tabelul 5.3.9.1. și figurile 5.3.9.1 -5.3.9.4

Tabel 5.3.9.1. Aerosoli atmosferici, activități specifice beta globale imediate (Bq/m3).

Fig. 5.3.9.1

Fig. 5.3.9.2

Fig. 5.3.9.3

figura Fig. 5.3.9.4

Valorile din figurile anterioare reprezintă media lunară a rezultalelor analizelor beta globale obținute zilnic de SSRM București, pentru fiecare interval de aspitație.

Valorile înregistrate în cursul nopții sunt mai ridicate decât cele din cursul zilei (maxima obținâdu-se în intervalul de aspirație 02 – 07), datorită condițiilor reduse de difuzie în atmosferă.

Debitul dozei gama în aer

Debitul dozei gama absorbită în aer este înregistrat din oră în oră, efectuându-se medii zilnice pe durata programului de lucru (24h). Valorile prezentate în figura nr. 8.6.3.5 au fost obținute prin medierea valorilor orare înregistrate în anul 2010, având la dispoziție un număr total de 7296 valori de debit de doză. Eroarea asociată acestei analize este sub 15%.

Depuneri atmosferice totale și precipitați

Probele de depuneri atmosferice se obțin prin prelevarea zilnică, de pe o suprafață de 0,3 m2, a pulberilor sedimentabile și a precipitațiilor atmosferice. După prelevare și pregătire, probele de depuneri totale sunt măsurate pentru determinarea activității beta globale imediate și după 5 zile de la prelevare.

Variația radioactivității beta globale pentru probele de depuneri atmosferice umede și uscate, pentru SSRM București în anul 2010, este prezentată în Tabelul 5.3.9.3 și figura nr. 5.3.9.6

Probele de precipitații se obțin prin colectarea tuturor tipurilor de precipitații, de câte ori se înregistrează de-a lungul fiecărei luni. După colectare și pregătire, probele sunt retransmise pentru analiza beta spectrometrică către ANPM.

5.3.10. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu

În cursul anului 2010, în regiunea 8 [NUME_REDACTAT] nu s-au înregistrat poluări cu impact major asupra mediului.

5.4. Evoluția calității aerului

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] au fost înregistrate depășiri în ceea ce priveste pulberile în suspensie (PM10) și dioxidul de azot. Media anuală de PM 10 a fost depășită la stațiile [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], stații de trafic. Deși mediile anuale sunt în scădere, datorită implementării măsurilor din Programul integrat de gestionare a calității aerului, în anul 2010 s-a depășit valoarea limită zilnică de mai mult de 35 ori în anul calendaristic la aproape toate stațiile de monitorizare . Calitatea aerului este în îmbunătățire față de anul 2009 în ceea ce privește poluarea cu PM10, concentrațiile scăzând ca amplitudine (rezultând implicit scăderea mediilor anuale) dar rămânând multe valori peste valoarea limită.

Concentrațiile de dioxid de azot (atât medii anuale cât și medii orare) sunt mai mici decât cele din anii anteriori. Mediile anuale depășesc valorile limită doar la stațiile [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], datorită traficului rutier

Ca și în anul 2009, în anul 2010 nu au fost înregistrate depășiri la monoxid de carbon, iar la ozon, numărul de zile de depășire a valorii țintă este sub cel permis de Ordinul nr. 592/2002.

Dioxidul de sulf și plumbul au , ca și în anii anteriori, valori ale concentrațiilor mult sub valorile limită.

5.5 Presiuni asupra stării de calitate a aerului din Regiunea 8 [NUME_REDACTAT] mediului, factor determinant în ceea ce privește sănătatea și starea de bine a populației, este determinată printre altele și de compoziția aerului (cu referire la poluanții chimici, fizici, biologici sau de altă natură).

Poluarea aerului, deteminată în general de activitățile antropice (industrie, trafic rutier, arderea necontrolată a deșeurilor etc) are ca efecte nedorite depășirea concentrațiilor maxime admise la emisii, reducera stratului de ozon, degradarea ecosistemelor și a habitatelor și au un impact puternic asupra schimbării climatice, sănătății și calității vieții umane, ecosoistemelor și habitatelor, apei, solului și chiar asupra mediului construit.

Factorul de mediu aer este supus unei poluări locale în acele zone unde s-a construit și funcționează unități industriale.

Regiunea 8 [NUME_REDACTAT] este în continuă dezvoltare urbanistică. Sectorul industrial nu este preponderent în această dezvoltare, dar exercită un impact asupra tuturor factorilor de mediu, prin afectarea calității aerului, apelor, solului, generarea de deșeuri de diverse tipuri și prin utilizarea resurselor naturale și energiei. Dezvoltarea majoră a județului este în imobiliare și servicii. Ca unități industriale cu un potențial impact asupra mediului sunt cîteva unități ce s-au menținut din vechiul sector industrial-prelucrare metale neferoase, instalații pentru creșterea intensivă a păsărilor și porcilor, instalație pentru eliminarea și valorificarea carcaselor de animale și a deșeurilor de animale. Putem aprecia o îmbunătățire majora a activității acestor sectoare de activitate in ultimii ani, întrucât s-au făcut investiții în instalații de reținere a noxelor, în tehnologii ecologice, aparatură de monitorizare, etc.

Pentru anul 2010 au fost investigați operatori ale căror instalații/activități se supun directivei IPPC.

Instalațiile/activitățile care au fost investigate sunt următoarele:

– instalație de fabricare tuburi din poliesteri armați cu fibră de sticlă prin metoda de centrifugare;

– instalație de morărit;

– instalații utilizând procedee chimice – fabricarea produselor farmaceutice;

– instalație de recuperare aliaje de metale neferoase din deșeuri;

– depozit ecologic de deșeuri urbane și de deșeuri urbane și industriale asimilabile;

– instalație pentru creșterea intensivă a porcilor;

– instalație pentru creșterea intensivă a păsărilor având o capacitate > 40 000 locuri pentru păsări;

– tratare și procesare în scopul fabricării produselor alimentare din materii prime de origine vegetală, având o capacitate de producție mai mare de 300 tone produse finite /zi de exploatare (valoare medie trimestrială)

– instalație pentru eliminarea sau valorificarea carcaselor animaliere și a deșeurilor de animale având o capacitate de tratare ce depășește 10 tone/an.

5.6. Aplicatii ale sistemului de supraveghere si avertizare a impactului poluarii aerului AIRAWARE

Sectiunea “Harta” reprezinta punctul de plecare pentru vizualizarea datelor GIS si a prognozelor de calitate a aerului. Contine opt sectiuni principale: Imisii/Emisii,Traiectorii, Meteo, Trafic, Media, OML, OSPM, Mocage, dispuse sub forma de tab-uri orizontale (figura 5.6.1). Tab-ul selectat în mod implicit este Imisii/Emisii. Aditional, în partea inferioara a ecranului se gaseste o bara de stare, ce contine numele utilizatorului autentificat la sistem, precum si optiunea de parasirea sistemului prin închidere securizata a sesiunii active (delogare). Aceasta bara se regaseste în configuratie aproape similara (în functie de context mai poate cuprinde si alte informatii) în mai toate paginile sistemului AIRAWARE.

[NUME_REDACTAT] Pagina ne permite întoarcea la pagina de start din oricare din sectiunile site-ului. Banner-ul din partea dreapta face legatura cu pagina oficiala a proiectuluiAIRAWARE.

Fig. 5.6.1. Optiunile disponibile din sectiunea „Harta”

Harta inclusa in sistemul online AIRAWARE este una dinamica, utilizatorii putand interactiona cu aceasta prin intermediul unor controale bine definite,determinand astfel, in functie de pozitionare si nivelul de zoom, continutul hartii (Figura 5.6.2) Figura 5.6.3 prezinta toate controalele care raporteaza starea hartii sau prin intermediul carora se poate interactiona cu aceasta. 

Link-ul “Permalink” functioneaza ca un bookmark, salvarea acestuia permitind utilizatorului intoarcerea la o anumita extindere si nivel de zoom al hartii. Controlul de straturi permite atat adaugarea sau eliminarea de informatii la harta baza cat si schimbarea hartii baza cu una oferita de servicii de webmapping consacrate, cum sunt [NUME_REDACTAT] sa [NUME_REDACTAT].

Vizualizarea “Imisii/Emisii” se realizeaza activand tab-ul respectiv. Pentru aceasta actiune, sistemul permite analizarea datelor provenite de la doua surse: reteaua de monitorizare a calitatii aerului APM Bucuresti (imisii), reteaua de obiective industriale (emisii) -Figura 5.6.4. 

Figura 5.6.4

Afisarea pe harta a pozitiei acestor puncte de interes se face prin bifarea checkbox-ului asociat fiecarei tip de surse in parte. Figura 5.6.5. prezinta rezultatul activarii optiunii “Imisii” iar figura 5.6.6. pe cea de “Emisii”. 

Cele doua tipuri de informatii pot fi afisate si simultan prin activarea ambelor casete. Informatiile disponibile la aceste surse pot fi accesate executand click stinga de punctul de interes.

Concentratiile diferitilor poluanti sunt prognozate (anticipatie 48 ore) cu ajutorul mai multe modele matematice (OML, Media, OSPM, Mocage). Rezultatele pot fi vizualizate de catre utilizatori in aceeasi maniera ca si hartile cu prognoza meteo. Bara de instrumente din tab-ul dedicat fiecarui model contine comenzi pentru afisarea/ascunderea hartilor, afisarea legendei sau ajustarea transparentei (Figura 5.6.7.).

Figura 5.6.8. Exemplu bara de intrumente OML

Hartile se gestioneaza si analizeaza la fel ca si cele de prognoza meteo (Figurile 5.6.9. si 5.6.10.)  

Datele pot fi vizualizate si sub forma de grafic, folosind optiunile din sectiunea Grafice (Figura 5.6.11.).

Figura 5.6.11. Exemplu grafic concentratii CO rezultat din modelul OSPM

Traiectoriile posibile ale particulelor de poluant, reprezinta o alta iesire a sistemului on-line AIRAWARE. Traiectoriile pot fi afisate pentru oricare din cele 31 de surse aflate in monitorizare, pe intervale orare, cu o anticipatie de 48 de ore. Bara de optiuni permite selectarea a uneia sau mai multor surse, unul sau mai multe intervale orare, generarea traiectorie si afisarea pe harta, stergerea traiectoriilor de pe harta, salvarea traiectoriilor in format [NUME_REDACTAT] – .kml (Figura 5.6.12.).

Figura 5.6.12. Bara de intrumente [NUME_REDACTAT] particulelor este reprezentata prin puncte portocalii semitransparente (un punct la fiecare cinci minute). Hartile pot contine traiectoriile plecate dintr-o singura sursa intr-un singur interval de timp (Figura 5.6.13); mai multe traiectorii plecate intr-un singur interval temporar (Figura 5.6.14); mai multe traiectorii plecate in intervale de timp multiple (Figura 5.6.15).

Pentru utilizatorii care doresc sa analizeze traiectoriile intr-un mediu 3D exista posibilitatea de a descarca traiectoriile afisate la un moment dat pe ecran sub forma de fisier .kml ([NUME_REDACTAT] Language) compatibil cu populara aplicatie [NUME_REDACTAT]. 

Capitolul 6

CONCLUZII

6.1. Contextul european si local privind calitatea aerului

Calitatea vietii a aprox. 97% din cetatenii Europei ce traiesc in zone urbane este direct influentata de starea mediului urban, acestia fiind expusi la niveluri ale poluarii ce depasesc obiectivele calitative stabilite pentru UE. Calitatea superioara a mediului urban contribuie la îndeplinirea prioritatii stabilite prin noua Strategie de la Lisabona, si anume: “a face Europa un loc mai atractiv pentru a munci si a investi”. Atractivitatea oraselor Europene va ridica potentialul acestora pentru dezvoltare si creare de noi locuri de munca, si de aceea orasele prezinta o importanta cheie in implementarea [NUME_REDACTAT].

Al 6-lea Program de Actiune pentru Mediu, “Environment 2010: Our future, our choice”, include mediul si sanatatea ca fiind unul din cele 4 domenii de actiune prioritara, pentru care sunt necesare eforturi suplimentare. Poluarea aerului este una din problemele prioritare, obiectivul fiind acela de “a atinge acel nivel al calitatii aerului care nu genereaza un impact si riscuri inaceptabile pentru sanatatea populatiei si pentru mediu”. [NUME_REDACTAT] a condus la dezvoltarea unei [NUME_REDACTAT] privind Mediul urban, având ca obiectiv “imbunatatirea calitatii vietii printr-o abordare integrata concentrata asupra zonelor urbane”, precum si obtinerea “unui nivel ridicat al calitatii vietii si al standardului social al cetatenilor prin asigurarea unui mediu in care nivelul poluarii nu genereaza efecte daunatoare asupra sanatatii umane si mediului, precum si prin stimularea dezvoltarii urbane durabile”

[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] sprijina implementarea celui de-al 6-lea Program de Actiune pentru Mediu, si are patru teme prioritare: managementul urban durabil, transportul urban durabil, mediul construit durabil, si planificarea urbana durabila.

In iunie 2003 [NUME_REDACTAT] a lansat Strategia privind Mediul si Sanatatea, document ce propune o abordare integrata ce implica strânsa colaborare intre domeniile relevante, si anume sanatate, mediu si cercetare. Astfel, valoarea adaugata consta in dezvoltarea unui sistem la nivelul comunitatii ce integreaza informatia privind starea mediului, sanatatea ecosistemului si sanatatea umana. Efectele starii mediului asupra grupurilor vulnerabile reprezinta un aspect caruia i se acorda o mare atentie. Strategia acorda o atentie speciala copiilor, deoarece expunerea si vulnerabilitatea acestora sunt mai mari decât in cazul adultilor. Astfel, actuala provocare consta in punerea in aplicare a angajamentelor luate privind dreptul copiilor de a creste si trai intr-un mediu sanatos, consemnate nu numai in cadrul Strategiei, ci si in cadrul Conventiei pentru [NUME_REDACTAT], si in cadrul Summit- ului Mondial pentru [NUME_REDACTAT].

Bucurestiul este capitala si cel mai mare oras al României ca suprafata si populatie (2 milioane locuitori, zona urbana acoperind o suprafata de 228 km ). Bucurestiul este singurul oras din România ce are statut de zona metropolitana.

Strategia de dezvoltare pentru zona municipala si metropolitana a Bucurestiului a fost elaborata pentru un orizont de timp ce atinge anul 2025. Viziunea acestei strategii este ca Bucurestiul va deveni o metropola Europeana, având un rol regional, continental si inter-continental bine definit.

[NUME_REDACTAT] General (PUG) elaborat pentru Bucuresti este orientat catre stimularea dezvoltarii economice, sociale si spatiale, conform principiilor dezvoltarii durabile. Astfel, este asigurata o oferta cât mai diversificata necesara atragerii investitiilor publice si private, respectând in acelasi timp interesele nationale, ale comunitatii locale si ale fiecarui locuitor.

În prezent Bucurestiul se confrunta cu serioase probleme din punct de vedere al asigurarii unui cadru de viata sanatos pentru cetatenii sai, calitatea aerului fiind un factor de mediu influentat negativ de multiple surse de poluare. Poluarea aerului in municipiul Bucuresti are un caracter specific datorita, in primul rând conditiilor de emisie, respectiv existentei unor surse multiple, inaltimi diferite ale surselor de poluare, precum si o repartitie neuniforma a acestor surse, dispersate insa pe intreg teritoriul orasului.

Astfel, Bucurestiul este unul dintre cele mai poluate orase din România datorita traficului intens, centralelor electrotermice si industriei (rolul acesteia din urma scazând numai în ultimii ani datorita reducerii activitatii industriale urbane cât si a masurilor adecvate de protectie deja puse în practica). Cu o distributie de aproximativ 37% dintre autoturisme mai vechi de 8 ani (378 mii din totalul de peste 1 milion, conform celor mai recente date înregistrate la [NUME_REDACTAT] Român – RAR) si cu o perspectiva de crestere continua a parcului auto (de aprox. 10-15% în ultimii ani), traficul detine o cota importanta din nivelul poluarii (92% din totalul poluarii atmosferice cu NOx în centrul urban). Pe locul doi, conform inventarelor de emisii, se afla centralele termice la majoritatea poluantilor (de exp. 92% din poluarea cu SO2 ), urmând industria poluatoare (utilaje, industria chimica, industria usoara, etc., principal contribuabil la poluarea cu PM, unde numai 27% sunt datorate centralelor termice si 26% traficului), aceste surse fiind amplasate pe zone întinse din estul, vestul si sudul orasului. O importanta semnificativa o are impactul poluarii si în plan tri-dimensional, odata cu intensificarea construirii cartierelor cu blocuri de câte 10 niveluri.

O alta particularitate a Bucurestiului, din punct de vedere urbanistic, si care contribuie la un nivel de poluare ridicat este faptul ca principalele artere si bulevarde ale orasului sunt dispuse in forma de stea al carei centru coincide cu centrul orasului, acestea reprezentând principalele conexiuni ale centrului cu celelalte zone ale orasului (Figura 1). Astfel, acest concept urbanistic este vizibil depasit de nivelul de dezvoltare si expansiune a orasului, precum si de traficul tot mai intens al unui parc auto in continua crestere, perspectivele deteriorarii permanente a calitatii aerului fiind evidente si ingrijoratoare.

Figura 1. Bucuresti – [NUME_REDACTAT] (zona pilot in rosu)

În contextul inventarierii surselor de emisii în Bucuresti, dar si pentru a crea un cadru de informare reciproca si colaborare în vederea diminuarii impactului acestor surse asupra calitatii aerului, Agentia pentru [NUME_REDACTAT] Bucuresti (APMB) a primit concursul si suportul unora dintre agentii industriali prezenti pe teritoriul administrativ al Bucurestiului în demersul comun de a proteja si creste calitatea vietii urbane, cu care a încheiat protocoale de colaborare, precum: BANEASA [NUME_REDACTAT] SA, CET Grivita, DOOSAN IMGB SA., IRIDEX [NUME_REDACTAT]-Export srl, Lasselsberger SA (fost CESAROM), LG METAL Industry srl, [NUME_REDACTAT], ROMBETON SA., [NUME_REDACTAT] Bucuresti, STIROM SA, SIN S.A., [NUME_REDACTAT], ZENTIVA SA.

Pentru sursele de poluare de suprafata datorate traficului, acestea sunt furnizate si actualizate prin campanii de masuratori de catre Departamentul de Cercetare al [NUME_REDACTAT] Român, colaborator în cadrul proiectului.

In ceea ce priveste perspectiva sanatatii publice exista raportari privind afectiuni si îmbolnaviri datorate impactului poluarii atmosferice. Astfel, morbiditatea infantila specifica grupei de vârsta 0-1 an datorata bolilor respiratorii defineste o clasa de indicatori de sanatate deosebit de relevanta în contextul poluarii urbane, datorita faptului ca aceasta categorie de subiecti au o mobilitate redusa si sunt cei mai afectati de mediul înconjurator locuintei, oferind o buna descriere stochastica a calitatii mediului.

Datele rezultate pot fi comparate cu hartile actuale si de prognoza privind poluarea în vederea elaborarii politicilor de alarmare publica si prevenire privind sanatatea si mediul. Autoritatea pentru [NUME_REDACTAT] Bucuresti a identificat acele unitati medicale care vor alimenta sistemul AIR-AWARE cu date si indicatori de sanatate, unul dintre criteriile ce au stat la baza nominalizarii fiind reprezentativitatea acestor unitati (ca tip, locatie a sursei de date) pentru efectul cumulat al poluarii industriale, rezidentiale si traficului, în conditiile existentei unor conditii climatice specifice.

Astfel, unitatile asociate in cadrul proiectului sunt: [NUME_REDACTAT] al ASP-B, Serviciul de [NUME_REDACTAT], Spitalul de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], Spitalul pentru copii “[NUME_REDACTAT]”, Spitalul pentru boli infectioase “[NUME_REDACTAT]”, Spitalul pentru boli infectioase “[NUME_REDACTAT]”, Institutul “[NUME_REDACTAT]”, 7 cabinete medici de familie (Str. Avrig nr.9-19, sector 2, Bd. [NUME_REDACTAT] nr. 41, sector 3, Str. [NUME_REDACTAT] nr. 11, sector 4, P-ta [NUME_REDACTAT] nr. 3-5, sector 4, Str. Malcoci nr. 4, sector 5, Bd. Timisoara nr. 15, sector 6).

Metodele specifice de determinare a indicatorilor de sanatate se aliniaza la tehnicile stiintifice internationale în domeniu: astfel ASP-B va utiliza clasificarea persoanelor afectate pe baza a 4 grupe, si anume: toate vârstele, 0-14 ani (copii), 15-64 ani (adulti), 65+ ani (vârstnici), un indicator specific poluarii urbane care va fi considerat în proiect fiind indicatorii de sanatate având codul D (mortalitate post-neonatala, în care vor fi incluse datele aferente cazurilor de deces pentru vârste cuprinse între 1 luna si 11 luni).

Un alt aspect important ce necesita atentia specialistilor este reprezentat de identificarea si utilizarea bioindicatorilor (plante si animale) în monitorizarea calitatii aerului în zonele urbane.

Acestia reactioneaza la efectele asupra mediului, modificându-si functiile vitale si/sau compozitia chimica , numarul , distributia spatiala/temporala, facând astfel posibila emiterea unor concluzii privind starea mediului. Bioindicatorii considerati în proiect pot fi grupati în doua categorii, si anume: indicatori de acumulare si indicatori de raspuns.

Primii înmagazineaza cantitati de poluant fara a prezenta schimbari evidente în metabolismul acestora. Indicatorii de raspuns reactioneaza vizibil prezentând simptome de deteriorare. Indicatorii de acumulare pot reactiona similar indicatorilor de raspuns în cazul în care cantitatile de substante daunatoare depasesc capacitatea lor de acumulare.

Figura 2. Zona pilot (parcuri din centrul Bucurestiului) pentru colectarea bio-indicatorilor

[NUME_REDACTAT], principalele surse de bio-indicatori monitorizati si analizati se regasesc în parcurile Cismigiu, Izvor si Unirii (Figura 2), arealele definite ca “control” (indicator de poluare de fond la scara mare) fiind zona padurilor Baneasa si Balotesti.

Având în vedere aceste date actuale de emisii/imisii, indicatori de sanatate si bio-indicatori, precum si pentru a contribui la atingerea obiectivului asumat prin “Strategia de dezvoltare pentru zona municipala si metropolitana a Bucurestiului” (2005), institutiile si autoritatile cu responsabilitati au creat un parteneriat al carui scop principal este dezvoltarea unui instrument de decizie si actiune în domenii precum planificarea si amenjarea teritoriului, managementul traficului si controlul poluarii în zona metropolitana Bucuresti pe termen scurt si lung.

6.2. Acțiuni pentru atenuarea și adaptarea la schimbările climatice

Combaterea schimbărilor climatice este una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm în momentul de față. Dacă nu luăm rapid măsuri globale pentru a stabiliza creșterea temperaturii, riscăm producerea unor pagube ireversibile și catastrofice.

UE a adoptat, în decembrie 2008, o politică integrată în materie de energie și schimbări climatice, care prevede obiective ambițioase pentru anul 2020. Astfel, Europa s-ar putea îndrepta către un viitor durabil și o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, bazată pe un consum mai redus de energie, prin acțiuni care vizează:

reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 % (sau chiar 30 %, dacă se ajunge la un acord internațional în acest sens);

reducerea consumului de energie cu 20 %, prin creșterea eficienței energetice;

acoperirea a 20 % din necesarul energetic prin folosirea surselor regenerabile.

Încălzirea globală este determinată de cantitatea enormă de energie pe care oamenii o produc și o consumă. Pe măsură ce nevoile noastre energetice cresc, devenim din ce în ce mai dependenți de combustibilii fosili (petrol, gaze naturale și cărbune). Utilizarea acestui tip de combustibili, care generează emisii ridicate de CO2, acoperă aproximativ 80 % din consumul energetic al UE.

UE are nevoie de o reformă majoră în domeniul producției și consumului de energie, pentru a-și putea atinge obiectivele propuse și pentru a combate schimbările climatice. Acțiunile UE vor viza, așadar, anumite arii esențiale precum piața electricității și a gazelor naturale, sursele de energie, comportamentul consumatorilor și consolidarea cooperării internaționale.

Începând cu anul 2002, România transmite anual Secretariatului UNFCCC, Inventarul național al emisiilor de gaze cu efect de seră, realizat conform metodologiei IPCC, utilizând formatul de raportare comun tuturor țărilor. Conform obligațiilor asumate la nivel internațional, ultimul inventar național al României a fost transmis în anul 2009 și conține estimările emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 1989-2007. Emisiile totale de gaze cu efect de seră (excluzând contribuția sectorului [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Terenurilor și Silvicultură) au scăzut în anul 2007 cu 44,83 %, comparativ cu nivelul emisiilor din anul 1989.

Măsurile de reducere a emisiilor de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră vor fi benefice și din alte puncte de vedere, inclusiv al îmbunătățirii calității aerului. Multe dintre măsurile ce vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră au ca avantaj secundar reducerea emisiilor poluanților care afectează mediul și sănătatea populației.

Aplicarea unor metode mai eficiente de producere a energiei, îmbunătățirea transportului în comun și a tehnologiilor motoarelor autovehiculelor private și comerciale, vor ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și a emisiilor de poluanți cum ar fi dioxidul de azot, monoxidul de carbon și particulele ce afectează negativ sănătatea populației. România va trebui sa majoreze cota parte a surselor regenerabile (solara, eoliana, hidro, geotermala, biogazul etc.).

În anul 2010 toți operatorii economici din Regiunea 8, București–Ilfov, care dețin instalații ce intră sub incidența prevederilor H.G. nr. 1300/2010 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră au realizat și depus, la Agenția pentru [NUME_REDACTAT] București și la [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] București planurile de măsuri pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru anul 2011.

[NUME_REDACTAT] 8, București-Ilfov sunt în prezent inventariați 12 operatori care intră sub incidența Directivei 2009/29/CE de modificare a Directivei 2003/87/CE. Aceștia au fost autorizați pentru perioada 2008-2012, pentru instalațiile identificate la data notificării [NUME_REDACTAT] de Alocare către [NUME_REDACTAT], odată cu aprobarea propunerii de plan de măsuri pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră (conform Art. 8 alin. 1 al Ordinului M.M.P. nr. 2069/2010 pentru modificarea și completarea anexei la Ordinul M.M.D.D. nr. 1897/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008 – 2012, astfel:

în [NUME_REDACTAT]: S.C. CET Grivița S.R.L., S.C. Vest- Energo S.A., S.C. Stirom S.A.,

RADET București-CTZ [NUME_REDACTAT] Libere, S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L., S.C. [NUME_REDACTAT] S.A. (CET [NUME_REDACTAT], CET Titan, CET [NUME_REDACTAT], CET Progresu, CET Grozăvești),

S.C. Doosan IMGB S.A;

în [NUME_REDACTAT]: S.C. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Acești operatori au fost autorizați de către [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] București și Agenția pentru [NUME_REDACTAT] București pentru anul 2008, pe baza Planului de măsuri pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră, depus până la data de 15 decembrie 2007, conform Art. 8. alin. 3 al Ordinului M.M.D.D. nr. 1897/29.11.2007.

Schimbarea climaticǎ se evidențiazǎ în datele de observație, în cazul Bucureștiului, prin tendințe crescǎtoare ale valorilor temperaturii lunare, sezoniere și anuale (figura 6.2.1). Aceste tendințe ale temperaturilor medii sunt însoțite de tendințe de creștere a temperaturilor extreme, mai ales în anotimpurile de varǎ și iarnǎ.

Proiecțiile viitoare folosind modele numerice globale și regionale sugereazǎ cǎ aceste tendințe vor continua și chiar se vor intensifica în deceniile ce urmeazǎ, în condițiile schimbǎrii climatice. Rezultatele experimentelor numerice realizate cu generația actualǎ de modele sugereazǎ cǎ pentru orizontul de timp 2020-2050, comparativ cu intervalul de referințǎ 1961-1990, temperaturile medii sezoniere în București ar putea crește iarna și toamna cu valori cuprinse între 1,7 ºC-1,8 ºC, vara cu valori cuprinse între 1,8 ºC-1,9 ºC, iar primǎvara cu valori cuprinse între 1,3 ºC -1,4 ºC.

Figura 6.2.1 Evoluțiile temperaturilor medii lunare de iarnǎ și varǎ

pe perioada cu observații instrumentale la stația [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] este convinsă de importanța reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceasta este posibil fără să afectăm nivelul și calitatea vieții. Trebuie modificate comportamentul și obiceiurile noastre pentru a consuma mai puțină energie. Dezvoltarea tehnologiilor curate va participa la reducerea emisiilor.

Schimbarea climatică nu va dispărea imediat, dar cu cât mai repede o vom lua în considerație și vom reacționa, cu atât vom putea stăpâni mai bine viitorul nostru, păstrând frumsețea și diversitatea planetei noastre.

6.3. Programul integrat de gestionare a calității aerului

Datorită depășirilor valorilor limită înregistrate pentru indicatorii PM10 și NO2, atât la nivelul anului 2006, cât și pentru anul 2007, A.N.P.M. a raportat aceste date [NUME_REDACTAT], conform cerințelor normelor europene. În baza acestor raportări către instituțiile europene, A.P.M. București a realizat și a demarat procesul de implementare a Programului integrat de gestionare a calității aerului.

A.P.M. București a inițiat în data de 26 iunie 2007 elaborarea programului integrat de gestionare a calității aerului. Programul integrat de gestionare a fost elaborat de o comisie tehnică inființată la nivelul Bucureștiului și a fost supus dezbaterii publice. [NUME_REDACTAT] a fost aprobată prin [NUME_REDACTAT] și are în componență reprezentanți ai [NUME_REDACTAT] și Regionale de Mediu, [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] de Mediu, [NUME_REDACTAT] București, Primăriile de Sector, [NUME_REDACTAT] de Meteorologie, Direcția pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Român, Autoritatea de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], RATB, Termoelectrica–SEB, [NUME_REDACTAT] de Cadastru, Geodezie și Cartografie.

Acest document a fost întocmit în baza H.G. nr. 543/2004, precum și a O.M. nr. 35/2007. El cuprinde măsuri pe care instituțiile cu responsabilități în domeniu trebuie să le îndeplinească, având un termen maxim de 5 ani pentru finalizarea acțiunilor specifice.

Programul integrat de gestionare a calității aerului pentru aglomerarea București a fost aprobat de către [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] la sfârșitul anului 2008.

Dintre măsurile prevăzute în Programul integrat de gestionare a calității aerului sunt specificate acțiuni care vizează , atât diminuarea impactului traficului rutier asupra calității aerului, cât și diminuarea influenței activităților industriale asupra acesteia.

Poluanții pentru care a fost necesară întocmirea acestui program, datorită depășirii valorilor limită în anii 2006 și 2007 sunt: NO2, PM10, CO

• Surse de NO2- procese de combustie- trafic și producere energie

• Surse CO – ardere incompletă – traficul rutier (benzină)

• Surse PM10- trafic, construcții,industrie

Având în vedere cunoașterea surselor de emisie, precum și existența bazelor de date de imisii (rețeaua automată de monitorizare) și emisii (inventare de emisii), [NUME_REDACTAT] a putut elabora un set de măsuri menite să acționeze atât la sursa emisiilor, dar și să îmbunătățească sistemul de control sau să promoveze transportul nepoluant.

Măsurile propuse de către [NUME_REDACTAT] în cadrul acestui program vizează în special reducerea poluării cauzată de autovehicule, creșterea suprafețelor de spații verzi, controlul șantierelor de construcții etc. Programul de gestionare a calității aerului a fost aprobat prin HCGMB nr 347/25.11.2008.

La nivelul anului 2008 au fost întreprinse deja unele măsuri, printre care amintim pe cele:

a) referitoare la diminuarea impactului traficului rutier;

b) referitoare la diminuarea influenței activităților industriale, precum și

c) realizarea unor amenajări de spații verzi:

▪ 84 ha regenerări naturale și 20 ha împăduriri;

▪ lucrări de completări în plantații pe o suprafață de 12 ha și lucrări de refacere a regenerărilor în zone calamitate pe o suprafață de 32 ha;

▪ s-au folosit, pentru lucrările amintite, 64.100 bucăți puieți forestieri;

▪ [NUME_REDACTAT] București, împreună cu primăriile de sector, au finanțat plantarea în [NUME_REDACTAT] a 14.510 arbori și a 42.700 de arbuști.

A.P.M. București a început în ianuarie 2009 etapa de monitorizare a [NUME_REDACTAT], fiecare instituție responsabilă de implementarea sau monitorizarea unor măsuri nominalizând persoana responsabilă cu raportarea stadiului îndeplinirii măsurilor din program.

Întrucât la finalul anului 2009 s-a constatat că se depășesc în continuare valorile limită , în special pentru pulberi, Programul a intrat în etapa de revizuire, revizuire finalizată în anul 2010 prin aprobarea programului revizuit (HCGMB nr. 234/2010). Trebuie însă să menționăm că depășirile înregistrate în anul 2009 și 2010 sunt datorate neimplementării corespunzătoare de către autoritățile publice locale a măsurilor ce le revin și mai puțin a faptului că PIGCA nu ar conține măsurile care să conducă la conformarea cu valorile limită.

Pentru realizarea Planului integrat de gestionare a calității aerului, în cazul depășirii pragurilor de informare și de alertă, A.P.M. București, trebuie sa ia urmatoarele masuri:

A.P.M. București trebuie sa identifice depășirile pragurilor de informare și de alertă, după care validează datele. A existat o singură depășire a pragului de alertă pentru indicatorul NO2, în vara anului 2008;

Publicul trebuie informat, prin afișarea pe pagina de web a instituției a următoarelor date:

– poluantul pentru care s-a depașit pragul de informare/alertă, data, ora și locul producerii depășirii pragului de informare/alertă și motivele acesteia, dacă se cunosc; se prezintă și se actualizează valorile concentrațiilor înregistrate pe o perioadă care începe cu 6 ore înaintea producerii episodului de poluare și pe perioada de desfășurare a planului (3 zile)

– prognoze privind:

▪ modificarea concentrațiilor (îmbunătățire, stabilizare sau deteriorare), împreună cu motivele acestei modificări;

▪ aria geografică afectată;

▪ durata incidentului.

– tipul de populație potențial sensibilă la acest incident;

– precauțiile ce trebuie luate de către populația sensibilă în cauză.

După validare se informează A.N.P.M. și M.M. cu privire la apariția episodului de poluare și se raportează periodic asupra stadiului realizării măsurilor, conform planului de gestionare a calității aerului realizat și implementat conform O.M. nr. 35/2007;

A.P.M. București trebuie sa informeze Comisariatul județean al [NUME_REDACTAT] de Mediu, precum și pe toate celelalte instituții cu atribuții în domeniu – pe baza protocoalelor încheiate cu acestea – stabilindu-se modalitatea de implementare a măsurilor cuprinse în plan;

În cazul în care cauza depășirilor pragului de informare/alertă este traficul rutier, A.P.M. București trebuie sa transmita autorităților publice locale ([NUME_REDACTAT] București – Comisia tehnică de circulație) toate datele necesare și solicită informarea periodică privind stadiul realizării măsurilor aplicate în scopul reducerii concentrațiilor de poluanți în aerul încojurător. Autoritățile locale sunt responsabile de aplicarea măsurilor de fluidizare/interzicere a traficului, iar [NUME_REDACTAT] Român și Politia rutieră pentru aplicarea regulamentelor privind limitarea emisiilor autovehiculelor

În cazul în care depășirea pragului de informare/alertă se datorează unor surse industriale, [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] de Mediu, împreună cu A.P.M. București, impun și verifică modul în care titularii de activitate aplică măsuri urgente de reducere a concentrațiilor emisiilor în aer, conform obligațiilor prevăzute de art.7 al HG nr.543/2004

6.4. Obiective privind realizarea programului integrat la nivelul Regiunii 8 [NUME_REDACTAT] obiective care se doresc a fi realizate în cadrul programului integrat la nivelul municipiului București, sunt :

Reducerea poluării produsă de traficul auto prin încurajarea transportului în comun și reducerea numărului de autovehicule. Se doreste creșterea numărului de străzi cu banda 1 alocată doar transportului în comun. În acest mod autovehiculele RATB ar ajunge mai rapid la destinație, cetățenii ar opta treptat pentru acest mijloc de transport și nu s-ar mai deplasa la serviciu cu mașina personală. În consecință se va reduce fluxul de autovehicule și emisiile poluante;

Devierea/interzicerea traficului greu din zonele centrale ale municipiului București;

Implementarea unor sisteme informatizate de fluidizare a traficului;

Extinderea și integrarea superioară a traseelor de transport public de suprafată și subteran, urban și regional, inclusiv cu sistemul feroviar, prin utilizarea preponderentă a vehiculelor nepoluante

Asigurarea necesarului de locuri de parcare prin:

– Folosirea multifuncțională a spațiilor în vederea măririi numărului de parcări prin realizarea parcărilor pe mai multe niveluri și subterane;

– Amenajarea parcărilor auto la sol prin utilizarea sistemului dalelor înierbate, acolo unde condițiile tehnice o permit;

Salubrizarea corespunzătoare a străzilor. Salubrizarea ar trebui să se facă prin spălarea carosabilului cu jet puternic de apă și/sau mecanizat prin aspirarea prafului de la marginea străzii. Această măsură nu poate fi implementată cu succes dacă banda 1 nu este eliberată de autovehiculele staționate neregulamentar. Totuși, la revizuirea programului, s-a propus o măsură suplimentară care se referă la dotarea operatorilor de salubritate cu mijloace tehnice de aspirare pe sub autovehicule.

Introducerea etapizată de către firmele de salubritate a mijloacelor mecanizate de salubrizare a trotuarelor;

Crearea de facilități pentru deplasarea cu bicicleta;

Creșterea suprafețelor de spații verzi și întreținerea corespunzătoare a acestora. Deși există o prevedere legislativă în acest sens, care stipulează că autoritățile publice locale au obligația de a asigura din terenul intravilan o suprafață de spațiu verde de minimum 20 m2/locuitor, până la data de 31 decembrie 2010, și de minimum 26 m2/locuitor, până la data de 31 decembrie 2013, suprafețele totale de spații verzi scad datorită retrocedărilor. Creșterea suprafețelor de spații verzi s-ar putea realiza prin demararea proiectului privind centura verde a Bucureștiului, proiect intens mediatizat în anumite perioade de timp de către PMB dar care a rămas tot în stadiul de proiect, fără soluții de realizare și fără finanțare.

Asigurarea unui control mai eficient al modului în care organizările pentru șantierele de construcții respectă prevederile legislației de mediu și condițiile specifice stipulate în actele de reglementare deținute. Se vor urmări amenajarea de puncte de spălare a autovehiculelor la ieșirea din șantier. Se vor folosi mijloace de izolare pentru limitarea emisiilor de pulberi. Mașinile care transportă deșeurile din construcții și material excavat vor fi acoperite cu prelate.

Respectarea și verificarea îndeplinirii măsurilor din planurile de acțiune pentru agenții economici ce dețin instalații IPPC ce produc poluarea aerului;

Conform cerințelor UE, PIGCA trebuie să conțină toate măsurile necesare pentru conformarea cu directivele UE de calitate a aerului și încadrarea în valorile limită. În cazul declanșării procedurii de Infringement pentru nerespectarea Directivelor de calitate a aerului, cei care nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de OUG 243/2000 aprobată de Legea 655/2001 (legea protecției atmosferei) și HG 543/2004 pentru elaborarea și punerea în aplicare a programelor și planurilor de gestionare a calității aerului, pot fi trași la răspundere.

Ameliorarea calității aerului în zonele industriale, prin achiziționarea de noi seturi de elemente filtrante (saci și casete) cu performanțe tehnologice superioare, precum și implementarea unui sistem de monitorizare trimestrială a calității aerului, prin măsurarea emisiilor de gaze de ardere, COV, pulberi în suspensie.

Aer ambiental a cărui calitate să asigure protecția sănătății umane și a mediului în localitățile județului Ilfov, prin extinderea rețelei de distribuție a gazului metan conform strategiei județene de distribuție a gazului metan.

Conștientizarea populației privind participarea la procesul de reciclare a deșeurilor astfel încât să se evite arderea acestora în gospodării.

Pentru localitatea Măgurele, în urma centralizării datelor măsurate în anul 2006 la stația automată ce face parte din sitemul regional de măsurare a calității aerului s-au înregistrat depășiri a valorii limită la poluantul PM10, întocmindu-se Programul de gestionare a calității aerului în anul 2008, în cadrul căruia s-au propus măsuri pentru îmbunătățirea calității aerului. Pâna în anul 2010 s-a îndeplinit un pachet de măsuri pentru reducerea pulberilor. S-a revizuit Programul de gestionare a calității aerului, urmind a aplica măsurile pentru perioada urmatoare 2010 – 2013:

Principalele obiective care se doresc să fie realizate în cadrul programului integrat la nivelul județului Ilfov, sunt :

reglementarea prin HCL Măgurele a limitării accesului în centrul orașului a mașinilor mai mari de 7,5 t și reducerea vitezei legale în zonele aglomerate;

utilizarea de către firmele de salubrizare a mijloacelor mecanice de măturare, aspirare, stropire a străzilor;

colectarea deșeurilor din demolări și construcții în containere închise și/sau transportul acestora cu mijloacele de transport speciale (acoperite);

controlul legislației de mediu și condițiilor stipulate în actele de reglementare privind organizările pentru șantierele de construcții din zonă (puncte de spălare a autovehiculelor la ieșirea din șantier, stropirea drumurilor de acces pe o rază de 100 m în jurul ieșirii din șantier, instalații de pulverizare apă etc);

notificarea APM-Ilfov cu privire la deschiderea de noi șantiere atât de către agentul economic cât și de primărie (data inceperii lucrărilor, perioada derulării lucrărilor)

îmbunătățirea activității de salubrizare a orașului prin concesionarea serviciului de salubrizare, firmelor specializate în colectarea deșeurilor menajere, salubrizarea trotuarelor și străzilor;

amenajarea unui parc cu spații verzii și arbori cu coroana mare în localitatea Vârteju;

îmbunătățirea stării de calitate a căii rutiere pe un număr de 19 străzi (7,8 km – străzi cu pământ sau pietriș stabilizat) din Măgurele prin asfaltare;

reducerea la jumătate a traficului în zona centrală – prin realizarea circulației cu sens unic astfel : – str Atomiștilor (zona monumentul eroilor) – str. Aluniș spre Jilava respectiv str. Aluniș-str. Atomiștilor;

înlocuirea combustibilului solid (lemn, cărbune) utilizat de populație și agenții economici în încălzirea spațiilor, prin extinderea rețelei de gaze (8 km) în Măgurele și localitățile aflate în juristricția orașului.

Având în vedere potențialele mari ale substanțelor care epuizează stratul de ozon (în jur de cifra 1,0), în conformitate cu prevederile Regulamentului 2000/2037/CE, este necesar să se procedeze, pe întreg teritoriul regiunii 8, la actualizarea permanentă a:

inventarierea agenților economici (persoane fizice sau juridice) care defășoară activități de reparații ale aparaturii electrocasnice (frigidere, combine frigorifice, vitrine frigorifice, instalații de condiționare aer, instalații de făcut gheață) pentru a se inventaria cantitățile de agenți frigorifici (ce nu se mai produc), modul de stocare, modul de manipulare și utilizare. În acest scop este necesar că aceste activități să fie autorizate din punct de vedere al protecției mediului (în prezent aceste activități se desfasoară atât în mediul urban cât și în mediul rural dar pe baza unei declarații pe propria răspundere),

inventarierea tuturor deținătorilor de agenți frigorifici (care nu se mai produc) – înmagazinați în instalații frigorifice mai vechi de anul 1996, inclusiv instalațiile frigorifice montate pe mijloacele auto. Această inventariere trebuie luată în considerare întrucât cantitățile ce se vor înlocui cu alți agenți frigorifici reglementați de Regulamentul 20037/2000 trebuie distruse în instalații autorizate (în tară sau în alte țări din UE),

în cazul halonilor (agenți frigorifici de tipul: Halon-1211, 1301, 2402), identificați a fi utilizați pe aeronavele de transport – în extinctoare pentru stingerea incendiilor dar și stocate se impune supravegherea modului cum sunt stocate cantitățile de haloni (1211, 1301) identificate la [NUME_REDACTAT] –TAROM ,

având în vedere că pentru cantitățile înmagazinate pe aeronavele de transport (halon 1211- 57 Kg, și halon 1301-270 Kg ) se prevede o perioadă de exploatare se impune luarea în considerare a acestor cantități – atunci când vor deveni deșeuri – pentru recuperare.

În concluzie, gestionarea substanțelor care epuizează stratul de ozon este de actualitate alături de substanțele care provin din activități antropice. Autoritatea care gestionează importul, exportul și tranzitul substanțelor care epuizează stratul de ozon este [NUME_REDACTAT] și Pădurilor împreună cu [NUME_REDACTAT].

BIBLIOGRAFIE

[1] Agenția pentru [NUME_REDACTAT] București – Sistemul de monitorizare a calității aerului – site www.apmb.ro;

[2] Agenția pentru [NUME_REDACTAT] București – Raportul anual privind calitatea factorilor de mediu;

[3] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Twinning project RO/2004/IB/EN/08- Tehnici de validare a datelor de calitate a aerului;

[4] [NUME_REDACTAT], David L Calkins, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Joy, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Elemente metodologice privind elaborarea inventarelor de emisii și modelarea dispersiei poluanților atmosferici – Manual elaborat în cadrul Activității de "Întărire a capacitãtii de monitorizare a calității aerului în România" din proiectul EAPS ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) finanțat de USAID.

[5] Agentia pentru [NUME_REDACTAT] Bucuresti – Sistem integrat de monitorizare a emisiilor si imisiilor in zona urbana [NUME_REDACTAT], 27 aprilie 2007

[6] [NUME_REDACTAT] – Rețeaua de monitorizare a calității aerului în [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], A.N.P.M. București, 10 aprilie

[7] [NUME_REDACTAT] – Monitorizarea mediului. [NUME_REDACTAT], București, 2007.

[8] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], V. Nistreanu, N. Vasiliu– Sistemul informațional al mediului. Vol.II. Editura PRINTECH, 2000.

[9] V. Ionescu, ș.a. – Traductoare pentru automatizări industriale. Vol. 2. [NUME_REDACTAT], București, 1996.

[10] [NUME_REDACTAT] – Apararea naturii;

[11] [NUME_REDACTAT] – Poluarea mediului si sanatatea;

[12] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Poluarea si protectia mediului înconjurator;

[12] [NUME_REDACTAT]: Un singur pamânt.

[12] [NUME_REDACTAT] – addVANTAGE A 730. Ghid de utilizare, Viena, 1999.

[12] Endress + Hauser – Catalog de produse, 2009.

[12] ESRI – ArcGIS [NUME_REDACTAT], 2009.

www.calitateaer.ro

Precizez, de asemenea, că acest document s-a realizat cu informațiile furnizate de către următoarele instituții:

Autoritatea de [NUME_REDACTAT] Ilfov,

Direcția de [NUME_REDACTAT] a municipiului [NUME_REDACTAT] Națională de Mediu – [NUME_REDACTAT] Ilfov, Comisariatul municipiului [NUME_REDACTAT] Regională de Statistică a munipiului [NUME_REDACTAT] Națională de Meteorologie

ARPM București compartimentele monitorizare, arii protejate, schimbări climatice

APM ILFOV – compartimentele – calitatea aerului, monitorizare, arii protejate,

Anexa 1

Sursa :Serviciul de [NUME_REDACTAT] din cadrul DSP [NUME_REDACTAT] 2

Situația agenților frigorifici în 2010 în Regiunea 8 București-Ilfov