MoúneguĠu Emilian Florin [618260]

MoúneguĠu Emilian Florin
GESTIONAREA DE ùEURILOR INDUSTRIALE
Curs didactic pentru uzul studen Ġilor
Bacău – 2007

3CUPRINS
Capitolul 1 De úeuri industriale categorii de de úeuri, noĠiuni, defini Ġii …………….. 9
1.1. Generalit ăĠi ……………………………………………………………………………………….. 9
1.2. Gestionarea de úeurilor în lume ……………………………………………………………. 11
1.3. Gestionarea de úeurilor în România ………………………………………………………. 14
1.4. Cadrul legislativ ………………………………………………………………………………… 17
1.4.1. Cerin Ġele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionarea
deúeurilor ……………………………………………………………………………………………….. 17
1.4.2. Strategia protec Ġiei mediului ………………………………………………………… 18
1.4.3. Situa Ġia existent ă în domeniul gestion ării deúeurilor ……………………….. 18
1.5. Principii úi obiective strategice privind gestionarea de úeurilor în românia … 19
1.5.1. Instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice ………………………. 20
1.5.2. Factori implica Ġi …………………………………………………………………………. 21
Capitolul 2 Surse de poluare …………………………………………………………………….. 22
2.1. Surse de poluare ……………………………………………………………………………….. 22
2.2. Natura úi originea de úeurilor industriale ……………………………………………….. 31
2.2.1. De úeuri industriale din turn ătorie ………………………………………………….. 32
2.2.2. De úeuri industriale rezultate la forjare …………………………………………… 33
2.2.3. De úeuri industriale în sec Ġiile de prelucr ări mecanice ……………………… 33
2.2.4. De úeuri industriale din sec Ġiile de construc Ġie a úasiului úi caroserie de
autovehicule ……………………………………………………………………………………………. 37
2.2.6. De úeuri industriale rezultate într-o vopsitorie pentru caroserii auto …… 37
2.2.7. De úeurile industriale într-un atelier de tapi Ġerie ………………………………. 37
Capitolul 3. De úeuri industriale …………………………………………………………………. 42
3.1. Înscrierea/clasificarea de úeurilor …………………………………………………………. 42
3.2. Catalogul tipurilor de de úeuri valabil în comunitatea european ă ………………. 43
3.3. Definirea de úeurilor în România ………………………………………………………….. 44
3.4. Directiva privind de úeurile periculoase (91/689/CEE) ……………………………. 44
3.5. Deúeuri periculoase conform Ordonan Ġei de Urgent ă nr. 78/2000 (legea
426/2001) ……………………………………………………………………………………………….. 44
3.6. Nomenclatorul de úeurilor industriale ……………………………………………………. 45
Capitolul 4. De úeuri solide ………………………………………………………………………… 48
4.1. Deúeuri feroase ………………………………………………………………………………….. 48
4.1.1. Materialele feroase de la sectorul furnale ………………………………………. 49
4.1.2. Materiale feroase de la sectorul o Ġelărie ………………………………………… 49
4.1.3. Materiale feroase de la sectorul de laminare …………………………………… 50
4.1.4. Materiale feroase de la sectorul forj ă …………………………………………….. 51
4.1.5. Materiale feroase din industria prelucr ătoare ………………………………….. 51

4 4.1.6. Materiale feroase din alte ramuri industriale ………………………………….. 52
4.1.7. Materiale feroase vechi rezultate în afara proceselor tehnologice ……… 52
4.2. Deúeuri neferoase ………………………………………………………………………………. 53
4.2.1. Terminologia de úeurilor neferoase ……………………………………………….. 53
4.2.2. De úeuri nemetalice ……………………………………………………………………… 54
4.2.2.1. Surse de colectare úi recuperare a hârtiei …………………………….. 54
4.2.2.2. Surse de colectare úi recuperare a sp ărturilor din sticl ă ………………… 54
4.2.2.3. Surse de colectare úi recuperare a materialelor din mase plastice ……….. 54
4.2.2.4. Surse de colectare úi recuperare a materialelor textile ………………………. 55
4.2.2.5. Surse de colectare úi recuperare a materialelor din cauciuc ……………. 55
Capitolul 5. Colectarea úi recuperarea reziduurilor solide ……………………………… 56
5.1. Colectarea reziduurilor ………………………………………………………………………. 57
5.1.1. Recipiente …………………………………………………………………………………. 57
5.1.2. Sisteme de colectare …………………………………………………………………… 61
5.1.2.1. Metode de colectare …………………………………………………………….. 61
5.1.2.2. Moduri de colectare …………………………………………………………….. 62
5.1.2.3. Proceduri de colectare …………………………………………………………. 64
5.2. Umplerea autovehiculelor de colectare ………………………………………………… 67
5.2.1. Instala Ġia de umplere a vehiculelor de colectare ……………………………… 67
5.2.2. Sistem de comprimare în autovehiculele de colectare ……………………… 67
5.3. Transportul de úeurilor ………………………………………………………………………… 68
5.3.1. Sisteme de transport ……………………………………………………………………. 68
5.3.2. Transbordarea în sta Ġii de transfer …………………………………………………. 71
5.4. Distan Ġa până la locul de procesare sau de eliminare final ă …………………….. 73
5.5. Considera Ġii sanitare úi de mediu privind transferul de úeurilor ………………… 73
5.6. Colectarea úi recuperarea de úeurilor solide ……………………………………………. 75
5.6.1. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile feroase pr ăfoase ….. 75
5.6.2. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile feroase sub form ă
de bucăĠi …………………………………………………………………………………………………. 76
5.6.3. Colectarea úi recuperarea a úchiilor metalice …………………………………… 76
5.6.4. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile provenite din
casarea autovehiculelor …………………………………………………………………………….. 76
5.6.5. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile feroase ………………. 77
5.6.6. Colectarea úi recuperarea materialelor metalelor neferoase ……………… 77
5.6.6.1. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din cupru úi
aliaje de cupru …………………………………………………………………………………………. 77
5.6.6.2. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din aluminiu .. 78
5.6.6.3. Colectarea úi recuperarea materialelor din zinc úi aliajelor de zinc 79
5.6.6.4. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din plumb úi
din aliaje de plumb …………………………………………………………………………………… 79
5.6.7. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile nemetalice …………. 79
5.6.7.1. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din hârtie ……. 79
5.6.7.2. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din sticl ă …….. 81
5.6.7.2. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din mase
plastic …………………………………………………………………………………………………….. 82

5 5.6.7.3. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din materiale
textile ……………………………………………………………………………………………………… 84
5.6.7.4. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din cauciuc …. 86
Capitolul 6. Clasificarea, sortarea úi verificarea calit ăĠii deúeurilor ………………… 88
6.1. Reglement ări privind clasificarea, sortarea úi verificarea calit ăĠii
materialelor refolosibile feroase ………………………………………………………………… 88
6.1.1. Clasificarea materialelor refolosibile feroase …………………………………. 88
6.1.2. Categorii de materiale refolosibile feroase …………………………………….. 88
6.1.3. Clasele dimensionale ale materialelor refolosibile feroase ……………….. 89
6.1.4. Condi Ġii de verificare a loturilor de materiale refolosibile feroase …….. 89
6.1.5. Sortarea materialelor refolosibile feroase în buc ăĠi …………………………. 90
6.2. Sortarea materialelor refolosibile metalice neferoase …………………………….. 91
6.2.1. Sortarea materialelor refolosibile din aluminiu ………………………………. 91
6.3. Sortarea materialelor refolosibile nemetalice ………………………………………… 92
6.3.1. Materialele refolosibile din hârtie …………………………………………………. 92
6.3.1.1. Condi Ġii tehnice de calitate a materialelor refolosibile din hârtie .. 92
6.3.1.2. Reguli pentru verificarea calit ăĠii ………………………………………….. 93
6.3.2. Materialele refolosibile din sticl ă …………………………………………………. 93
6.3.3.Materialele refolosibile din mase plastice ………………………………………. 94
6.3.3.Materialele refolosibile din textile …………………………………………………. 94
6.3.4.Materialele refolosibile din cauciuc ……………………………………………….. 95
6.3.5.Materialele refolosibile din camerelor de aer uzate ………………………….. 96
Capitolul 7. Preg ătirea úi prelucrarea de úeurilor solide …………………………………. 97
7.1. Tehnici de m ărunĠire a deúeurilor solide ……………………………………………….. 97
7.1.1. M ărunĠire prin lovire …………………………………………………………………… 97
7.1.1.1. Morile cu ciocane ………………………………………………………………… 97
7.1.1.2. Concasoare percutante …………………………………………………………. 98
7.1.2. M ărunĠire prin taiere …………………………………………………………………… 98
7.1.2.1. Mori cu cu Ġite sau toc ătoare ………………………………………………….. 98
7.1.2.1. Raspel cu sit ă ……………………………………………………………………… 99
7.1.3. Tehnici de sortare a de úeurilor ……………………………………………………… 100
7.1.3.1. Sortarea dimensional ă ………………………………………………………….. 100
7.1.3.2. Sortarea densimetric ă …………………………………………………………… 102
7.1.3.3. Separatorul rotativ cu curent de aer ……………………………………….. 102
7.1.3.4. Instala Ġie de aspira Ġie …………………………………………………………… 103
7.1.3.5. Hidrociclonul ……………………………………………………………… 103
7.1.3.6. Sortarea magnetic ă ………………………………………………………………. 104
7.1.3.7. Sortare optic ă ……………………………………………………………………… 105
7.1.3.8. Sortarea manual ă …………………………………………………………………. 106
7.1.3.9. Flotarea ……………………………………………………………………………… 106
7.1.4. Tehnici de cur ăĠare a deúeurilor ……………………………………………………. 106
7.1.4.1. Purificare mecanic ă …………………………………………………………….. 107
7.1.4.2. Sp ălare în tamburi ………………………………………………………………. 107
7.2. Prelucrarea de úeurilor solide ……………………………………………………………….. 107

6 7.2.1. Prelucrarea de úeurilor feroase grele ………………………………………………. 107
7.2.2. Prelucrarea de úeurilor feroase u úoare ……………………………………………. 108
7.2.3. Prelucrarea de úeurilor din font ă veche …………………………………………… 108
7.2.4. Prelucrarea a úchiilor metalice ………………………………………………………. 108
7.2.5. Prelucrarea de úeurilor provenite din casarea autovehiculelor ……………. 109
7.2.6. Preg ătirea deúeurilor din cupru …………………………………………………….. 109
7.2.7. Preg ătirea deúeurilor din aluminiu ………………………………………………… 110
7.2.8. Preg ătirea deúeurilor din zinc ……………………………………………………….. 111
7.2.9. Preg ătirea deúeurilor din plumb ……………………………………………………. 111
7.3. Tehnici de compactare úi balotare a de úeurilor ………………………………………. 112
Capitolul 8. De úeuri lichide ………………………………………………………………………. 114
8.1. Apelor reziduale industriale ………………………………………………………………… 114
8.1.1. Ape reziduale din industria carbonifera …………………………………………. 114
8.1.2. Apele reziduale din industria siderurgic ă, metalurgica úi a
construcĠiilor de ma úini …………………………………………………………………………….. 115
8.1.3. Apele reziduale de la extrac Ġia úi prelucrarea petrolului …………………… 115
8.1.4. Apele reziduale din industria chimic ă ……………………………………………. 116
8.1.5. Apele reziduale din industria alimentar ă ……………………………………….. 116
8.1.6. Apele reziduale din industria u úoară ……………………………………………… 118
8.1.7. Apele reziduale din industria lemnului, hârtiei úl celulozei ………………. 119
8.2. Tratarea apelor reziduale …………………………………………………………………….. 119
8.2.1. Tratamentul primar …………………………………………………………………….. 119
8.2.2. Tratamentul secundar …………………………………………………………………. 120
8.2.3. Tratament ter Ġiar (avansat) …………………………………………………………… 120
8.3. Egalizarea apelor uzate, uniformizarea debitelor úi a compozi Ġiei apelor
reziduale industriale 120
8.4. Procese fizice de tratare a apelor industriale ………………………………………….. 121
8.4.1. Separare gravita Ġională ………………………………………………………………… 121
8.4.2. Filtrarea …………………………………………………………………………………….. 124
8.4.3. Procese unitare care utilizeaz ă transferul între faze …………………………. 127
8.5. Procese chimice ………………………………………………………………………………… 130
8.5.1. Neutralizarea ……………………………………………………………………………… 130
8.5.2. Oxidarea úi reducerea ………………………………………………………………….. 131
8.5.3. Precipitarea ……………………………………………………………………………….. 132
8.5.4 Coagularea úi flocularea ………………………………………………………………. 133
8.5.5. Schimbul ionic …………………………………………………………………………… 138
8.6. Procese biologice ………………………………………………………………………………. 138
8.6.1 Procese aerobe ……………………………………………………………………………. 139
8.6.2. Procese anaerobe ……………………………………………………………………….. 140
8.7. Dezinfec Ġia ……………………………………………………………………………………….. 141
Capitolul 9. Procese unitare pentru tratarea n ămolurilor provenite din efluen Ġii
lichizi industriali ……………………………………………………………………………………… 144
9.1. Formarea úi caracteristicile n ămolurilor ……………………………………………….. 144
9.2. Caracteristicile fizico-chimice ale n ămolurilor ………………………………………. 146

7 9.2.1. Caracteristici biologice úi bacteriologice ……………………………………….. 147
9.3. Procese úi procedee de prelucrare a n ămolului ………………………………………. 148
9.3.1. Sitarea n ămolurilor ……………………………………………………………………… 148
9.3.2. M ărunĠirea nămolurilor ……………………………………………………………….. 149
9.3.3. Deznisiparea n ămolurilor …………………………………………………………….. 149
9.4. Condi Ġionarea chimic ă a nămolurilor ……………………………………………………. 149
9.5. Concentrarea (îngro úarea) nămolurilor …………………………………………………. 150
9.5.1. Îngro úarea gravita Ġională ……………………………………………………………… 150
9.5.2. Concentrarea (îngro úarea) mecanic ă a nămolurilor …………………………. 151
9.6. Stabilizarea n ămolurilor ……………………………………………………………………… 152
9.6.1. Fermentarea anaerob ă a nămolului ……………………………………………….. 152
9.6.2. Fermentarea aerob ă a nămolului …………………………………………………… 155
9.6.2.1. Stabilizarea aerob ă ………………………………………………………………. 156
9.6.2.2. Teoria stabiliz ării aerobe ………………………………………………………. 156
9.6.2.3. Dimensionarea stabiliz ării aerobe ………………………………………….. 157
9.6.2.4. Reducerea substan Ġelor volatile …………………………………………….. 157
9.6.2.5 Alte metode de stabilizare aerob ă …………………………………………… 157
9.6.2.6 Aerarea cu oxigen pur …………………………………………………………… 157
9.6.3. Stabilizarea alcalin ă ……………………………………………………………………. 158
9.7. Condi Ġionarea nămolului ……………………………………………………………………. 158
9.8. Deshidratarea n ămolului …………………………………………………………………….. 159
9.9. Uscarea …………………………………………………………………………………………….. 159
9.9.1. Fazele procesului ………………………………………………………………………… 160
9.9.2 Teoria usc ării nămolului ………………………………………………………………. 160
9.9.3. Principalele sisteme de uscare a n ămolului …………………………………….. 160
9.10. Incinerarea n ămolului ………………………………………………………………………. 162
Capitolul 10. Arderea de úeurilor industriale ………………………………………………… 163
10.1. Deúeuri industriale incinerabile …………………………………………………………. 163
10.2. Ape reziduale ………………………………………………………………………………….. 163
10.3. Tipuri de instala Ġii specifice pentru arderea de úeurilor industriale úi a
apelor reziduale ……………………………………………………………………………………….. 164
10.3.1. Considera Ġii tehnice generale, caracteristici determinate pentru
ardere …………………………………………………………………………………………………….. 164
10.3.2. Instala Ġii de ardere ……………………………………………………………………. 166
10.4. Preluarea de úeurilor …………………………………………………………………………. 167
10.5. Tratarea úi eliminarea cenu úei reziduale ……………………………………………… 171
10.6. Tratarea úi valorificarea altor emisii …………………………………………………… 172
10.7. Epurarea gazelor reziduale ………………………………………………………………… 173
10.8. Piroliza si gazarea de úeurilor …………………………………………………………….. 174
10.9. Coincinerarea de úeurilor …………………………………………………………………… 175
10.10. Procedee de uscare a de úeurilor ……………………………………………………….. 176
Capitolul 11. Depozitarea de úeurilor industriale …………………………………………… 178
11.1. Clasificare ………………………………………………………………………………………. 178
11.2. Depozitarea deschis ă ………………………………………………………………………… 181

811.3. Depozitarea închis ă ………………………………………………………………………….. 181
11.3.1. Amplasarea ……………………………………………………………………………… 191
11.3.2. Proiectarea ………………………………………………………………………………. 185
11.3.3. Monitorizarea úi controlul scurgerilor …………………………………………. 186
11.3.4. Planuri de închidere/post-închidere …………………………………………….. 191
11.4. Construc Ġii úi spaĠii tehnologice de prelucrare, depozitare úi transport a
materialelor refolosibil ……………………………………………………………………………… 192
11.5. Depozitarea materialelor neferoase …………………………………………………….. 192
11.5.1. Depozitarea materialelor refolosibile din hârtie …………………………….. 192
11.5.2. Depozitarea materialelor refolosibile din sticl ă …………………………….. 193
11.5.3. Depozitarea materialelor refolosibile din mase plastice …………………. 193
11.5.4. Depozitarea materialelor refolosibile din textile ……………………………. 193
11.5.5. Depozitarea materialelor refolosibile din cauciuc ………………………… 193

9Capitolul 1
DEùEURI INDUSTRIALE
CATEGORII DE DE ùEURI, NO ğIUNI, DEFINI ğII
1.1. GENERALIT ĂğI
În Ġara noastr ă,noĠiunea de de úeu,este definit ă în anexa nr. 1 A la Ordonan Ġa
de UrgenĠă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul de úeurilor, aprobat ă cu modific ări
prin Legea nr. 426/2001: ca fiind orice substan Ġă, un material sau obiect ap ărut în urma
unui proces biologic (defeca Ġie, excre Ġie, respira Ġie, căderea frunzelor etc.) sau
tehnologic (fabricarea unor piese, prepararea cimentului, a negrului de fum, sp ălarea
Fărbunilor etc.), care prin el însu úi, făUă a fi supus unei transform ări, nu mai poate fi
utilizat ca atare.
Sursele de poluare specifice sunt cele industriale, activit ăĠile menajere,
mijloacele de transport auto, etc .
De úeurile, de orice fel, rezultate din multiple activit ăĠi umane, constituie o
problemă de o deosebit ă actualitate, atât datorit ă creúterii continue a cantit ăĠii úi
varietăĠii acestora, cât úi datorită importan Ġei cantităĠii de materii prime nefolosite ce pot
fi recuperate úi reintroduse în circuitul economic.
Dezvoltarea urbanistic ăúi teritorial ă a oraúelor úi creúterea nivelului de trai
antreneaz ă producerea unei cantit ăĠi tot mai mari de de úeuri menajere, stradale úi
industriale. Efectele d ăunătoare ale de úeurilor constau în:
-Uăspândirea de infec Ġii prin agen Ġi patogeni;
-înmulĠirea unor insecte úi rozătoare (răspândirea unor maladii);
-poluarea solului, apelor de suprafa Ġăúi subterane, atmosferei;
-aspectul inestetic al mediului [9].
Pân ă în prezent, acela úi obiectiv este prezentat sub diverse denumiri, cum ar fi:
deúeuri solide urbane úi industriale, de úeuri organice sau anorganice, de úeuri menajere,
stradale úi industriale, rebuturi, refuzuri, gunoi menajer úi stradal etc. [10].
În domeniul industrial apar trei no Ġiuni: deúeuri, rebuturi úi reziduuri , care
se definesc astfel:
-deúeuri: material sau obiect care prin el însu úi, făUă a fi supus unei
transform ări, nu mai poate fi utilizat. Dup ă destinaĠie, deúeurile se pot
structura la rândul lor în dou ă subgrupe:
§recuperabile ;
§irecuperabile,
iar după origine pot fi grupate, de asemenea în dou ă subgrupe:
§rebut : o maúină, un utilaj sau un produs care nu mai poate
fi folosit direct. Produsele, la rândul lor, la faza de control

10tehnic se separ ă în produse bune pentru folosin Ġă úi
rebuturi care nu mai pot fi folosite direct.
§reziduuri : materii prime, materiale sau produse care sunt
respinse în cursul unei fabrica Ġii sau a unor activit ăĠi umane
(menaj, comer Ġ etc.). La rândul lor reziduurilor pot fi:
•specifice : sunt de úeuri caracteristice unei anume
prelucrări, ca exemplu: a úchiile de metal úi lichidul
de răcire pentru atelierele mecanice, nisipul úi
bavurile pentru turn ătorii etc.;
•curente : sunt deúeurile caracteristice în mod net unei
producĠii: hârtiile, ambalajele, cauciucurile,
plasticul, sticla úi altele care se g ăsesc în mod curent
în diferite industrii dar nu sunt specifice cu natura
acestora [9].
De úeurile pot fi:
a)Din punct de vedere al originii úi al administr ării (tabelul 1.1.) :
I.deúeuri urbane ;
II.deúeuri industriale ;
b)FuncĠie de natura úi locul de producere , deúeuri pot fi clasificate ca în tabelul
1.1.
c)Dupădurata (timpul) de producere , deúeuri se reg ăsesc într-un triplu flux:
I.de scurtă durată, adică în momentul în care se consum ă sau prelucreaz ă
materia, úi aici intră deúeurile menajere de fiecare zi úi deúeurile industriale
pentru produc Ġie sau pentru comercializare;
II.de durat ă medie , provenite din obiectele uzate de uz personal sau
gospodăresc;
III.de lungă durată, care apar în momentul când se elimin ă, degradeaz ă
materialul.
d)FuncĠie de gradul de descompunere :
I.biodegradabile , care sunt descompuse de bacterii aerobe úi anaerobe;
II.nonbiodegradabile , care nu sunt afectate de procesele biologice.
Tabelul 1.1
Clasificarea de úeurilor.
Nr.
crt.Denumirea de úeului Provenien Ġa
1. deúeuri menajere Locuin Ġe individuale sau colective
InstituĠii publice (gr ădiniĠe, úcoli, internate, c ămine,
creúe, hoteluri, restaurante, cantine, institu Ġii
administrative, unit ăĠi militare etc.)
Întreprinderi comerciale
UnităĠi alimentare
Întreprinderi industriale (exclusiv cele tehnologice)
2. deúeuri stradale Deúeuri aruncate sau depuse pe c ăile publice
úosele, străzi, alei, incinte, sc ări, căi ferate etc.)
3. deúeuri industriale De úeuri provenite din activitatea industrial ă (resturi
din materia prim ă, materiale de baz ă úi cele

11auxiliare)
4. deúeuri din construc Ġii Provenite din demontarea sau construirea de
obiective industriale sau civile
5. deúeuri comerciale De úeuri provenite din activitatea de comer Ġ
(ambalare, perisabilitate etc.)
6. deúeuri agricole Deúeuri provenite din unit ăĠile agricole úi
zootehnice (inclusiv dejec Ġiile animaliere)
7. deúeuri sanitare
(patologice)Deúeuri provenite din institu Ġii de săQătate (spitale,
dispensare, sanatorii etc.)
8. deúeuri speciale
(periculoase)Deúeuri explozive, radioactive etc., care necesit ă
Păsuri speciale de tratament
De úeuri industriale sunt generate de procedeele de fabrica Ġie úi pot fi încadrate
în trei mari categorii:
-deúeuri organice precum de úeurile de hidrocarburi, solven Ġi, gudroane;
-deúeuri minerale lichide precum cele provenite de la b ăile de captare úi
de tratare la suprafa Ġă a metalelor;
-deúeuri minerale solide precum nisipurile de topitorie, s ărurile de c ălire
cianurică.
Cantitatea de de úeuri generat ă de o Ġară este influen Ġată de o serie de factori,
cum ar fi [97]:
-sfera industriilor úi nivelul de industrializare;
-numărul de locuitori úi gradul lor de civiliza Ġie;
-poziĠia geografic ă, clima etc.
1.2. GESTIONAREA DE ùEURILOR ÎN LUME
Cantitatea de de úeuri generat ă în lume variaz ă de la an la an Ġinând cont de
factorii prezenta Ġi anterior. În figura 1.1 sunt prezentate cantit ăĠile de deúeuri pentru
câteva Ġările din Europa úi distribuĠia acestora pe ramurile generatoare [51].
01000020000300004000050000
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
AnulCantitatea de deseuri (x
1000 t)
Altele
Deseuri municipale
Canalizare
Constructii
Purificarea apei
Producerea energiei
Industrie
Minerit
Agricultura
a)

12
020000400006000080000100000120000140000160000
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
AnulCantitatea de deseuri (x 1000 t)
Altele
Deseuri municipale
Canalizare
Constructii
Purificarea apei
Producerea energiei
Industrie
Minerit
Agricultura
b)
0500010000150002000025000300003500040000
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
AnulCantitatea de deseuri (x 1000 t)
Altele
Deseuri municipale
Canalizare
Constructii
Purificarea apei
Producerea energiei
Industrie
Minerit
Agricultura
c)
050000100000150000200000250000300000350000400000450000
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
AnulCantitatea de deseuri (x 1000 t)
Altele
Deseuri municipale
Canalizare
Constructii
Purificarea apei
Producerea energiei
Industrie
Minerit
Agricultura
d)
Fig. 1.1 Distribu Ġia deúeurilor pe ramuri pentru urm ătoarele Ġări:
a) Republica Ceh ă; b) Polonia; c) Portugalia; d) România.
Pentru acelea úi Ġări, în figura 1.2 s-a prezentat distribu Ġia deúeurilor industriale
Ġinându-se cont de ramura industrial ă generatoare.

13
a)
b)
c)

14
d)
Fig. 1.2. Distribu Ġia deúeurilor industriale pe ramurile generatoare pentru urm ătoarele
Ġări: a) Republica Ceh ă; b) Polonia; c) Portugalia; d) România.
1.3. GESTIONAREA DE ùEURILOR ÎN ROMANIA
Din cele 77 milioane tone de de úeuri solide generate în cursul anului 1999, circa
69 milioane tone au fost de úeuri industriale (inclusiv steril minier). Cantitatea de steril
minier a fost de 36 milioane tone (circa 52%), iar cantitatea de alte deúeuri industriale
a fost de 33 milioane tone.
CantităĠile de deúeuri industriale au variat de la an la an; în 1995 s-a înregistrat
cea mai mare cantitate (353 milioane tone) datorit ă generării unei mari cantit ăĠi de steril
– 288 milioane tone; cea mai sc ăzută cantitate a fost înregistrat ă în 1999 (69 milioane
tone), datorit ă reducerii drastice a activit ăĠilor miniere, dar úi a activit ăĠilor din
metalurgie úi producerea de energie.
Cantitatea globala de de úeuri industriale, altele decât sterilul minier, a sc ăzut an
de an; dac ă în 1992 se produceau 111 milioane tone, în 1996 – doar 47,1 milioane tone,
iar în anul 1997 – 39,2 milioane tone de úeuri industriale.
FaĠă de 1997, cantitatea de de úeuri industriale a sc ăzut cu 1,5 milioane tone în
1998, iar cea de steril minier a sc ăzut cu 5,8 milioane tone.
Cantitatea de steril minier a avut o evolu Ġie fluctuant ă în decursul anilor, în
funcĠie de natura activit ăĠilor extractive; ca tendin Ġă generala se poate afirma c ă úi
cantitatea de steril a înregistrat o sc ădere continu ă.
JudeĠele care au generat cantit ăĠi mari de de úeuri industriale în 1999 au fost
Vâlcea, Mehedin Ġi úi Hunedoara, în care exploat ările miniere mai constituie înc ă una din
activităĠile industriale de baz ă. Alte jude Ġe mari produc ătoare de de úeuri sunt Alba,
Prahova Bac ău, Sălaj, Covasna, Gala Ġi, în care generarea de de úeuri este influen Ġată de
deúeurile provenite din activit ăĠile de tratare a minereurilor, de producere a energiei pe
baza de combustibili fosili, din metalurgie sau prelucrarea ĠLĠeiului.
Unele jude Ġe, cum ar fi Giurgiu, Boto úani, Vaslui, Br ăila, CăOăraúi, Vrancea au
raportat cantit ăĠi mici de de úeuri industriale produse úi gospodărite. Cantit ăĠile mici se
datorează fie restrângerii activit ăĠilor industriale din aceste zone, fie faptului ca aceste
judeĠe sunt mai pu Ġin industrializate.
Principalele categorii de de úeuri industriale generate în 1999 sunt (fig. 1.3.):
-steril minier 36,0 milioane tone;

15-cenuúăúi zgură de termocentral ă 64 milioane tone;
-deúeuri metalurgice 2,6 milioane tone;
-Qămoluri reziduale 2,5 milioane tone;
-deúeuri chimice 2,2 milioane tone;
-deúeuri feroase 1,9 milioane tone;
-deúeuri din construc Ġii 3,0 milioane tone.
Fig. 1.3.Distribu Ġia principalelor categorii de de úeuri industriale generate în anul
1999.
Activit ăĠile economice mari generatoare de de úeuri sunt urm ătoarele:
-industria extractiv ă 48,0 milioane tone;
-producerea energiei 8,1 milioane tone;
-metalurgie 3,6 milioane tone;
-rafinarea ĠLĠeiului 2,2 milioane tone;
-industria chimic ă 2,1 milioane tone;
-industria de ma úini, produse metalice 1,4 milioane tone;
-agricultur ă, zootehnie 1,2 milioane tone;
-industria alimentar ă 0,9milioane tone.
O categorie aparte de de úeuri industriale este reprezentat ă de deúeurile
periculoase.
În 1999, în România, au fost identificate 145 de tipuri de de úeuri periculoase,
din totalul de 237 înscrise în Catalog European de De úeuri. Toate aceste tipuri au
însumat o cantitate generata de peste 2,2 milioane tone de de úeuri, ceea ce reprezint ă
3% din totalul de úeurilor produse în 1999, inclusiv sterilul minier, sau 6,5% – dac ă se
exclude sterilul.
CantităĠi considerabile de de úeuri periculoase au fost înregistrate în jude Ġele
Vâlcea, Prahova, Alba, Dolj, Bac ău, Constanta, Olt. Majoritatea de úeurilor periculoase
provin din industria chimic ă (anorganic ăúi organică), de la rafinarea petrolului úi din
procesele termice.
Principalele tipuri de de úeuri periculoase generate în 1999 au fost:
-deúeuri de sod ă calcinată (leúii caustice);
-fosfogips;
-deúeuri petroliere;
-zguri din metalurgia neferoas ă (a plumbului);
-deúeuri halogenate din chimia organic ă;
-Qămoluri cianurate cu metale grele;
-baterii uzate cu plumb;

16-deúeuri de la epurarea gazelor;
-amestecuri de gr ăsimi úi uleiuri de la separarea gr ăsimilor din apele
uzate.
Cea mai mare cantitate de de úeuri periculoase s-a generat, a úa cum era de
Dúteptat, în cadrul industriei chimice – predominând de úeurile de sod ă calcinată
(judeĠele Alba, Dolj úi Vâlcea) úi fosfogips (jude Ġul Bacău).
Metalurgia este o alt ă activitate industrial ă care produce cantit ăĠi mari de
deúeuri periculoase, cu preponderen Ġă zguri din metalurgia aluminiului (jude Ġul Olt) úi
altor metale neferoase (jude Ġul Maramure ú).
În cadrul industriei de prelucrare a ĠLĠeiului, de úeurile periculoase (n ămoluri
din rezervoarele de petrol) s-au produs mai ales în jude Ġele Constanta, Olt úi Bacău.
Industria de echipamente electrice úi optice a produs în special n ămoluri cu
crom, nămoluri cianurate úi uleiuri uzate neclorurate.
În 1999 industria mijloacelor de transport (jude Ġele Argeú, Dolj, Constan Ġa) a
generat de úeuri periculoase ca uleiuri uzate, emulsii, hidroxizi, solven Ġi etc [44, 45, 46].
În anul 2004, cantit ăĠile totale de de úeuri generate în România au fost de
aproximativ 363.315 mii tone, din care 99,4% reprezint ă deúeurile nepericuloase úi 0,6%
deúeurile periculoase (tabelul 1.2.).
Tabelul 1.2.
CantităĠile de deúeuri generate pe principalele categorii, în anul 2004
CantităĠi de deúeuri
Periculoase
– mii tone –% Nepericuloase
– mii tone –% Total
– mii tone%
Deúeuri generate
de industria
extractivă1.214,4 0,4 325.386,4 99,6 326.600,8 100,0
Deúeuri generate
de alte activit ăĠi
industriale
(exclusiv
industria
extractivă)1.048,4 3,7 27.2467,2 96,3 28.515,6 100
Deúeuri
municipale- – 8.198,8 100 8.198,8 100
Total deúeuri 2.262,8 0,6 361.052,4 99,4 363.315,2 100
În anul 2004, cantitatea de de úeuri municipale generat ă pe cap de locuitor a
fost de aproximativ 380 kg/locuitor, în cre útere faĠă de anul 2003 (în care s-au
înregistrat aproximativ 365 kg/locuitor) (fig. 1.4).
Procentul de valorificare a de úeurilor municipale colectate a fost de aproximativ
1,2 %. În categoria de úeurilor menajere úi asimilabile, aproximativ 50% din acestea
reprezintă deúeurile biodegradabile.

17Cantitatea de deseuri menajere colectate = 5161,0 mii tone
49%
6%13%11%4%3%9%5%
Deseuri biodegradabile Deseuri textile Alte deseuri Deseuri inerte
Textile Materiale plastice Sticla Metale
Fig. 1.4. Compozi Ġia deúeurilor menajere úi asimilabile, colectate în anul 2004.
Ca urmare a transpunerii legisla Ġiei europene în domeniul gestion ării deúeurilor
úi conform prevederilor Ordonan Ġei de Urgen Ġă a Guvernului 78/2000 privind regimul
deúeurilor, modificat ăúi aprobat ă prin Legea 426/200, în România a fost elaborat ă
Strategia Na Ġională de Gestionare a De úeurilor (SNGD), care are ca scop crearea
cadrului necesar pentru dezvoltarea úi implementarea unui sistem integrat de gestionare
a deúeurilor, eficient din punct de vedere ecologic úi economic.
Prevederile SNGD se aplic ă pentru toate tipurile de de úeuri definite conform
OrdonanĠei de Urgen Ġă a Guvernului 78/2000 privind regimul de úeurilor, modificat ăúi
aprobată prin Legea 426/2001.
1.4. CADRUL LEGISLATIV
1.4.1. Cerin Ġele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionarea de úeurilor
Agenda 21 este programul de ac Ġiune pentru secolul XXI, aprobat unanim, în
iunie 1992, de c ătre cele peste 170 de state, participante la Conferin Ġa pentru Mediu úi
Dezvoltare a Na Ġiunilor Unite, a úa-numitul „summit planetar”, de la Rio de Janeiro.
ùefii de guvern ai 120 de na Ġiuni, úi-au luat angajamentul de a ac Ġiona continuu în
vederea îndeplinirii m ăsurilor propuse pentru atingerea obiectivelor Agendei 21.
Prima Conferin Ġă ONU despre mediu a avut loc înc ă în 1972. Comisia mondial ă
a NaĠiunilor Unite înfiin Ġată în 1984 a prezentat în 1987 raportul „Our common future”
(.Viitorul nostru comun.). No Ġiunea definit ă în acel raport, „sustainable development”
(dezvoltare durabil ă), este considerat ă ca fiind o dezvoltare economic ă, care ia în
considerare atât protec Ġia socială, cât úi protecĠia mediului înconjur ător.
În Agenda 21, gestionarea durabil ă a deúeurilor este tratat ă având în vedere
următoarele aspecte:
-îndepărtarea ecologic ă a deúeurilor periculoase;
-împiedicarea folosirii ilegale a unor astfel de de úeuri pe plan
internaĠional;
-gestionarea compatibil ă cu mediul a de úeurilor solide úi a nămolurilor de
la staĠia de epurare;
-gestionarea sigur ăúi ecologic ă a deúeurilor radioactive.

18Agenda 21 formuleaz ă obiective concrete, cuprinz ătoare privind gestionarea
bunurilor de consum úi a reziduurilor, în spiritul unei gospod ăriri ciclice, dup ă cum
urmează:
-Obiectivul comun al ac Ġiunilor în cadrul unei evalu ări integrative a
ciclului de via Ġă este evitarea form ării deúeurilor periculoase, diminuarea cantit ăĠii de
reziduuri, ca úi tratarea unor astfel de reziduuri într-un mod care s ă nu dăuneze nici
VăQăWăĠ ii, nici mediului.
– O gestionare a de úeurilor compatibil ă cu mediul trebuie s ă plece de la
înlăturarea sau valorificarea de úeurilor generate úi să fie orientat ă spre a descoperi cauza
problemei, prin încerc ări de schimbare a modelului de produc Ġie úi de consum.
Prin Agenda 21, reprezentan Ġii naĠiunilor au afirmat, c ă îúi asumă obligaĠia ca
până în anul 2000, 75% din de úeurile solide din ora úe să fie colectate úi valorificate sau
salubrizate, astfel încât mediul înconjur ător sa fie cat mai pu Ġin afectat [121].
1.4.2. Strategia Protec Ġiei Mediului
Programul guvernamental stabile úte principiile de baz ă ale politicii de mediu a
României, în conformitate cu prevederile europene úi internaĠionale, asigurând protec Ġia
úi conservarea naturii, a diversit ăĠii biologice úi utilizarea durabil ă a componentelor
acesteia.
În anul 1999, Guvernul a adoptat Strategia Na Ġională pentru Dezvoltare
Durabilă, iar în anul 2002 a fost elaborat ă Strategia Protec Ġiei Mediului. Acest document
stabileúte ca principii generale:
-conservarea úi îmbunăWăĠirea condi Ġiilor de săQătate a oamenilor;
-dezvoltarea durabil ă;
-evitarea polu ării prin m ăsuri preventive;
-conservarea diversit ăĠii biologice úi reconstruc Ġia ecologic ă a sistemelor
deteriorate;
-conservarea mo útenirii valorilor culturale úi istorice;
-principiul “poluatorul pl ăteúte”;
-stimularea activit ăĠii de redresare a mediului.
Criteriile pe baz ă cărora au fost stabilite obiectivele Protec Ġiei mediului sunt:
-menĠinerea úi îmbunăWăĠirea săQăWăĠ ii populaĠiei úi a calităĠii vieĠii;
-menĠinerea úi îmbunăWăĠirea capacit ăĠii productive úi de suport a
sistemelor ecologice naturale;
-apărarea împotriva calamit ăĠilor naturale úi accidentelor;
-respectarea prevederilor Conven Ġiilor interna Ġionale úi ale Programelor
internaĠionale privind protec Ġia mediului;
-maximizarea raportului beneficiu / cost;
-integrarea Ġării noastre în Uniunea European ă.
Au fost stabilite obiective pe termen scurt pân ă în anul 2004 úi obiective pe
termen mediu pân ă în anul 2010.
1.4.3. Situa Ġia existent ă în domeniul gestion ării deúeurilor
Cadrul legislativ general pentru protec Ġia mediului în România este reprezentat
prin:

19-Legea Protec Ġiei mediului 137/1995, republicat ă, modificat ă úi
completat ă prin Ordonan Ġa de Urgen Ġă 91/2002, aprobat ă prin Legea 294/2003;
-Legea apelor 107/1996;
-OrdonanĠa de Urgen Ġă a Guvernului 243/2000 privind protec Ġia
atmosferei, aprobat ă prin Legea 655/2001;
-OrdonanĠa de Urgen Ġă a Guvernului 78/2000 privind regimul de úeurilor,
modificat ăúi aprobată prin Legea426/2001;
-Hotărârea de Guvern 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de
evaluare a impactului asupra mediului úi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau
private supuse acestei proceduri;
-OrdonanĠa de Urgen Ġă 34/2002 privind prevenirea, reducerea úi controlul
integrat al polu ării;
-Hotărârea de Guvern 856/2002 privind evidenta gestiunii de úeurilor úi
pentru aprobarea listei cuprinzând de úeurile, inclusiv de úeurile periculoase.
Acquis-ul Comunitar în domeniul gestion ării deúeurilor cuprinde un num ăr de
11 acte normative, dintre care cele mai multe au fost deja transpuse în legisla Ġia română,
conform cu cele prezentate în tabelele 1.9 úi 1.10 [58, 83].
FaĠă de conĠinutul Aquis-ului Comunitar úi de legisla Ġia – cadru pentru protec Ġia
mediului, legisla Ġia română mai cuprinde o serie de acte normative ce con Ġin prevederi
referitoare la gestionarea de úeurilor, dup ă cum urmeaz ă:
-OrdonanĠa Guvernului 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare
a localităĠilor, aprobat ă prin Legea 139/2002;
-OrdonanĠa Guvernului 21/2002 privind gospod ărirea localit ăĠilor urbane
úi rurale;
-Hotărârea de Guvern 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind
condiĠiile de desc ărcare în mediul acvatic a apelor uzate;
-Ordinul 536/1997 al Ministrului S ăQăWăĠ ii, pentru aprobarea Normelor de
igienăúi a recomand ărilor privind mediul de via Ġă al popula Ġiei;
-Ordinul 219/2002 al Ministrului S ăQăWăĠ ii úi Familiei pentru aprobarea
Normelor tehnice privind gestionarea de úeurilor rezultate din activit ăĠile medicale úi a
Metodologiei de culegere a datelor pentru baza Na Ġională de date privind de úeurile
rezultate din activit ăĠile medicale;
-Legea 98/1994 privind stabilirea úi sancĠionarea contraven Ġiilor la
normele legale de igien ăúi săQătate public ă.
1.5. PRINCIPII ùI OBIECTIVE STRATEGICE PRIVIND GESTIONAREA
DEùEURILOR ÎN ROMÂNIA
Principiile care stau la baza activit ăĠilor de gestionare a de úeurilor sunt enun Ġate
în cele ce urmeaz ă.
-principiul ProtecĠiei resurselor primare – este formulat în contextul mai
larg al conceptului de “dezvoltare durabil ă” úi stabileúte necesitatea de a minimiza úi
eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând
accentul pe utilizarea materiilor prime secundare.
-principiul Păsurilor preliminare , corelat cu principiul utilizării
BATNEEC (“Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”) –
stabileúte ca, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea de úeurilor), trebuie s ă

20se Ġină cont de urm ătoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvolt ării tehnologiilor,
cerinĠele pentru protec Ġia mediului, alegerea úi aplicarea acelor m ăsuri fezabile din
punct de vedere economic.
-principiul prevenirii – stabileúte ierarhizarea activit ăĠilor de gestionare a
deúeurilor, în ordinea descresc ătoare a importan Ġei care trebuie acordat ă: evitarea
apariĠiei, minimizarea cantit ăĠilor, tratarea în scopul recuper ării, tratarea úi eliminarea în
condiĠii de siguran Ġă pentru mediu.
-principiul poluatorul pl ăteúte, corelat cu principiul responsabilit ăĠii
producătorului úicel al responsabilit ăĠii utilizatorului – stabileúte necesitatea cre ării
unui cadru legislativ úi economic corespunz ător, astfel încât costurile pentru gestionarea
deúeurilor să fie suportate de generatorul acestora.
-principiul substituĠiei– stabileúte necesitatea înlocuirii materiilor prime
periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apari Ġia deúeurilor
periculoase.
-principiul proximităĠii, corelat cu principiul autonomiei – stabileúte că
deúeurile trebuiesc s ă fie tratate úi eliminate cât mai aproape de sursa de generare; în
plus, exportul de úeurilor periculoase este posibil numai c ătre acele Ġări care dispun de
tehnologii adecvate de eliminare úi numai în condi Ġiile respect ării cerinĠelor pentru
comerĠul interna Ġional cu de úeuri.
-principiul subsidiarit ăĠii(corelat úi cu principiul proximit ăĠii úi cu
principiul autonomiei) – stabile úte acordarea competentelor astfel încât deciziile în
domeniul gestion ării deúeurilor să fie luate la cel mai sc ăzut nivel administrativ fa Ġă de
sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional úi naĠional.
-principiul integrării– stabileúte că activităĠile de gestionare a de úeurilor
fac parte integrant ă din activit ăĠile social-economice care le genereaz ă.
OpĠiunile de gestionare a de úeurilor urm ăresc urm ătoarea ierarhizare a
priorităĠilor, în conformitate cu strategia Uniunii Europene (fig. 1.5):
-prevenirea apari Ġiei – prin aplicarea “tehnologiilor curate” în activit ăĠile
care genereaz ă deúeuri;
-reducerea cantit ăĠilor – prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare
domeniu de activitate generator de de úeuri;
-valorificarea – prin refolosire (reutilizare), reciclare material ă úi
recuperare energetic ă;
-eliminarea final ă – prin depozitare.
1.5.1. Instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice
Instrumente de reglementare – va fi completat úi îmbunăWăĠit cadrul legislativ
referitor la activit ăĠile de gestionare a de úeurilor prin:
-acte de reglementare a impactului asupra mediului;
-acte de reglementare a activit ăĠilor de recuperare material ăúi energetic ă;
-acte de reglementare vizând responsabilit ăĠile generatorilor de de úeuri;
-acte de reglementare vizând responsabilit ăĠile autorit ăĠilor publice úi
relaĠiile ce trebuie definite între acestea úi ceilalĠi factori implica Ġi.

21Fig. 1.5 . PriorităĠi în abordarea gestion ării deúeurilor.
Instrumente economice care să încurajeze reflectarea costurilor activit ăĠilor de
gestionare a de úeurilor atât în pre Ġul produselor, cât úi în statutul pe pia Ġă al
producătorului. Aplicarea corect ă a stimulentelor financiare pe de o parte, úi a
penalităĠilor pe de alt ă parte, va încuraja activit ăĠile de gestionare prin prevenire,
reducere úi recuperare, conducând în acela úi timp la eliminarea practicilor de gestionare
cu impact asupra mediului sau care vin în contradic Ġie cu principiul “poluatorul
plăteúte”.
Instrumente statistice pe baza c ărora să se obĠină date corecte referitoare la
generarea úi gestionarea de úeurilor úi care să permită evaluarea situa Ġiei actuale úi
stabilirea obiectivelor de îndeplinit. Este necesar ă îmbunăWăĠirea úi adaptarea sistemului
actual de colectare, validare úi raportare a datelor la nivel jude Ġean úi naĠional.
Alte instrumente
-aplicarea úi controlul aplic ării legislaĠiei existente;
-elaborarea planurilor de gestionare a de úeurilor;
-crearea unor comitete care s ă cuprindă reprezentan Ġi ai tuturor factorilor
implicaĠi în activit ăĠile de gestionare a anumitor tipuri de de úeuri;
-introducerea acordului voluntar între patronate úi autorităĠile centrale de
resort pentru fixarea úi atingerea Ġintelor, stabilite de comun acord.
-analiza ciclului de via Ġă al produselor úi realizarea “bilan Ġurilor
ecologice”, în scopul implement ării celor mai bune practici de gestionare a de úeurilor.
1.5.2. Factori implica Ġi
Pentru îndeplinirea obiectivelor na Ġionale úi europene în domeniul gestion ării
deúeurilor este necesar ă implicarea, practic, a întregii societ ăĠi, reprezentata prin [83]:
-autorităĠi publice centrale úi locale (mediu, administra Ġie, săQătate,
industrie, finan Ġe);
-generatori de de úeuri (persoane fizice úi juridice de stat sau private);
-asociaĠii profesionale úi institute de cercetare;
-societate civil ă (consumatori de bunuri, organiza Ġii non-guvernamentale
etc.).

22Capitolul 2
SURSE DE POLUARE
2.1. SURSE DE POLUARE
Marile cantit ăĠi anuale rezultate, gradul de toxicitate sau de infestare asupra
factorilor mediului ambiant, úi în consecin Ġă, asupra vie Ġuitoarelor úi oamenilor, fac din
deúeuri, de orice fel ar fi ele, o mare úi complex ă problemă a acestui început de mileniu.
Principalele cauze al degrad ării factorilor mediului ambiant sunt legate de sporul
demografic accelerat (fig. 2.1 úi fig. 2.2), de perfec Ġionarea proceselor tehnologice
productive (mari consumatoare de materii prime) úi accentuarea procesului de
urbanizare, adesea dificil de controlat, cauze care merit ă să fie privite úi prin inter-
relaĠia lor[5, 107, 108].
0100200300400500600
1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020
AnulNumarul oraselor mari
Fig. 2.1. Prognoza num ărului de ora úelor cu num ăr mare de locuitori.
051015202530
Tokyo
Mexico City
Sao Paulo
New York
Bombay
Shanghai
Los Angeles
Calcutta
Buenos Aires
Seoul
Beijing
Lagos
Osaka
Delhi
Rio de Janeiro
Karachi
OrasulNumar locuitori (milioane)
1970 1996 2015
Fig. 2.2. Prognoza cre úterii numărului de locuitori din câteva metropole ale lumii.

23Procesul de urbanizare conceput ca o sum ă de procese economice úi sociale
mereu mai performante, afecteaz ă profund mediul ambiant în care se desf ăúoară.
ImplicaĠiile ecologice ale urbaniz ării diferă, funcĠie de condi Ġiile economice ale Ġărilor
în cauză. Astfel dac ăĠările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare nu- úi pot rezolva
problemele mediului înconjur ător decât, abordând problemele de alimenta Ġie, sanitare,
ale úomajului úi lipsei de servicii, în Ġările dezvoltate eforturile principale se îndreapt ă
spre problemele aferente polu ării solului, apelor subterane úi de suprafa Ġăúi aerului.
Efectele nocive ale de úeurilor [14] (poluare, impurificare), dar mai ales
depozitarea necorespunz ătoare a de úeurilor sunt determinate de:
-emanaĠiile de gaze nocive generate de procesul descompunerii de úeurilor
(gazele produse de fermentare) au ca efect poluarea aerului;
-scurgerile úi infiltraĠiile din precipita Ġii úi a substan Ġelor în dilu Ġie
transportate cu acestea úi din umiditatea proprie a de úeurilor (levigat) – au ca efect
poluarea apelor de suprafa Ġăúi a solurilor din zonele adiacente, sau ale solurilor de sub
amplasamentul depozitului úi, implicit, al apelor subterane.
În acest context, se poate vorbi úi de"resurse secundare" ce apar dintr-un proces
tehnologic primar ca produse secundare ale acestuia, f ăcând parte din categoria de
pierderi ale procesului sau de úeuri úi care din considerente tehnice úi de eficien Ġă
economic ă nu sunt utilizate decât în parte. Cota parte din resursele secundare care pot fi
folosite eficient economic este dependent ă de poten Ġialul energetic sau de substan Ġele
utile pe care acestea le con Ġin, de stadiul de dezvoltare a tehnologiei recuper ării úi de
nivelul de referin Ġă al costurilor energiei úi al materialelor utilizate.
Rezultă că valoarea resurselor secundare refolosibile prezente în de úeuri, ca
anumite resurse secundare, are un caracter dinamic în timp, cea ce azi nu este posibil
tehnic sau nu se justific ă economic a fi recuperat, mâine poate deveni posibil tehnic úi
eficient economic sau invers.
ApariĠia resurselor secundare este cauzat ă de caracteristicile calitative ale
materiei prime úi de imperfec Ġiunile de natur ă tehnologic ă sau energetic ă ale proceselor
care au loc în prelucr ările primare úi care sunt reliefate sintetic de randamentul ob Ġinut
[4].
Pierderile energetice se pot datora naturii procesului tehnologic úi
caracteristicilor tehnico-constructive ale agregatelor unde are loc prelucrarea.
Procesarea resurselor de origine minier ă reprezint ă un exemplu tipic pentru cele
expuse mai sus, în cazul când se valorific ă zăFăminte complexe de substan Ġe minerale
utile, din care nu se extrag decât unul sau doi componen Ġi minerali, ceilal Ġi situându-se
sub limita de rentabilitate datorit ă conĠinuturilor sc ăzute de mineral sau element util [5].
Ca úi consecin Ġă a celor anterior men Ġionate sursele /agen Ġii de poluare, cei mai
importanĠi atât prin cantit ăĠile evacuate, cât úi prin gradul lor de toxicitate, pot fi grupate
astfel (fig. 2.3.) [40, 43, 57, 72, 78, 94, 102]:
-activitatea industrial ă, cu prec ădere cea aferent ă industriei energetice,
siderurgice (marile halde de zguri, úlamuri, cenu úi, fenoli, cianuri, amoniu, ape acide,
acizi, baze, metale grele, etc), industria chimică anorganic ă /organic ă (acizi, baze,
fenoli, mercur, detergen Ġi, petrol, etc), industria materialelor de construc Ġii(ciment,
azbest, suspensii minerale, acizi, baze, carburan Ġi, etc) (fig. 2.4.a, b);
-industria extractivă (prin haldele de steril sau n ămoluri de la flota Ġie,
noroaie de foraj, materiale de cimentare, petrol brut, metale grele, acizi, baze, cianuri,
etc) (fig. 2.4.c);

24-activităĠi aferente gospodăriilor comunal – municipale (platformele úi
rampele de n ămoluri ale sta Ġiilor de epurare sau tratare, rampe de gunoi, re Ġele de
canalizare necorespunz ător etanúate sau între Ġinute) (fig. 2.4.d);
-activitatea agricolă a culturilor de câmp sau cea zootehnic ă
(îngrăúăminte, pesticide, resturi vegetale, evacu ările úi stocările necorespunz ătoare ale
dejecĠiilor animaliere, etc) (fig. 2.4.e);
-fluxurile rutiere sau feroviare (prin accidente, depozit ări
necorespunz ătoare, depozitele proprii de carburan Ġi, cimitire auto sau autoschrot-uri,
etc) (fig. 2.4.f).
Fig. 2.3 Sursele generatoare de de úeuri úi direcĠiile de prelucrare a acestora.
a)
b)
c)
d)Activitatea
agricolăActivităĠi
generatoare de
energie úi rafinarea
petroluluiActivitatea
industrial ăActivitatea de
turismActivităĠi
casniceActivităĠi de
transport
Descărcarea
directă a
substanĠelor
inofensiveDepozit de de úeuri IncineratorTratarea
deúeurilor
lichideTratarea úi
depozitarea
specialăDeúeuri reziduale din agricultur ă
Deúeuri rezultate de la prelucrare
Cenuúăúi alte deúeuri
solide
Procese de r ăcire úi de pr elucrare a
apei
Deúeuri radioactive
Deúeuri solide neincinerabile
Deúeuri solide incinerabile
Deúeuri lichide
Deúeuri municipale
Apă menajeră
Deúeuri chimice periculoaseComponente vechi
nerecuperabile úi
cauciucuri

25
e)
f)
Fig. 2.4. Sursele generatoare de de úeuri:
a) activitate industrial ă; b) úpan; c) industria extractiv ă; d) gropi de gunoi; e) dejec Ġii
animaliere; f) cimitir de fier vechi.
Ca urmare a activit ăĠii umane sunt eliberate în atmosfer ă o serie de noxe
(fig.2.5) [85].
Vehicule
61%Motoare cu
ardere
interna
16%Prelucrarea
metalelor
2%Alte surse
21%
a)
Carbune
70%Prelucrarea
metalelor
3%Petrochimie
14%Industria
chimica
2%Alte surse
11%
b)
Vehicule
28%
Alti
combustibili
8%Prelucrarea
metalelor
37%Deseuri
17%Alte surse
6%Motoare cu
ardere interna
4%
c)
Solventi
27%
Vehicule
27%Alte surse
18%
Stocare si
transport
8%
Depozite de
deseuri
10%Motoare cu
ardere
interna
10%
d)
Agricultura
15%Alte surse
10%
Drum pavat
14%Eroziune
naturala
6%
Praf din
constructii
27%Drum
nepavat
28%
e)
Fig. 2.5. Tipuri de noxe generate de activitatea uman ă:
a) monoxid de carbon; b) dioxid de sulf; c) plumb; d) componente organice
volatile; e) particule.

26Ciclul de "via Ġă" al oricărui material utilizat în activit ăĠile umane [28], deci
indubitabil úi producător de de úeuri, este prezentat schematic în figura 2.6, iar din
analiza acestui ciclu se pot identifica cu u úurinĠă sursele de producere ale de úeurilor.
Fig. 2.6. Ciclul materialelor
Sugestive în acest sens sunt cifrele publicate de c ătre O.E.C.D. [37, 128], pentru
Ġările continentului european, la nivelul anului 1990. Cantitatea total ă se ridică la cea 9,0
mld. tone de de úeuri, din care 420 mii. tone au fost de úeuri menajer – municipale, 1,5
mld. tone de úeuri industriale din care 300 mii. tone de úeuri periculoase, iar 7 mld. tone
deúeuri provenite din industria energetic ă, agricultur ă, minerit, demol ări úi nămoluri de
canalizare.
 ğ inându-se cont de cele prezentate anterior, în continuare este prezentat ciclul de
viaĠă al unei case (fig. 2.8).
În vederea studiului posibilit ăĠilor de realizare a evalu ărilor ambientale [16],
trebuie să se urmărească în principal presiunile ecologice úi nocivităĠile aferente acestor
componente, de exemplu în filiera industrial ă, după cum se poate observa din
organigrama prezentat ă în figura 2.9, exploatarea resurselor naturale constituie obiectul
industriei miniere úi agriculturii. Aceste ramuri economice produc materii prime de baz ă
úi materii – suport de energii primare.
Industriile chimice úi parachimice (incluzând industriile agro – alimentare)
produc, pornind de la aceste materii de baz ă, o serie de materii mai elaborate úi
materiale, care în continuare sunt utilizate de industriile de proces: mecanice, electrice,
textile, ú.a. pentru a fabrica obiecte manufacturate.
Aceste obiecte sunt reluate de industriile de servicii care asigur ă distribuĠia,
întreĠinerea, repararea úi reutilizarea (reciclarea) dup ă folosirea lor de c ătre fiinĠele
umane.Resurse naturale
ExtracĠie
Material natural
(brut)
Produse de
manufactur ă
Produse
Utilizare produsEnergieProducĠia
energiei
Emisii úi
deúeuriEmiúii úi deúeuri
Emiúii
úi
deúeuriRecuperareEmiúii
úi
deúeuri
Emiúii
úi
deúeuriDepozitare
Energie

27Fig. 2.7. Ciclul de via Ġă al unei case.
În paralel, industriile energetice au func Ġia de a converti energiile primare în
vectori de energie utilizabil ă (electricitate, combustibili, vapori de ap ă, ú.a.) pe care îi
distribuie în etapele succesive ale filierei industriale.
Fiecare opera Ġiune industrial ă consum ă materii úi energie provenind din
operaĠiunea plasat ă în amonte úi produce pe de o parte produse func Ġionale (deoarece
sunt definite prin func Ġia pe care o îndeplinesc în opera Ġiunile plasate în aval), úi pe de
altă parte subproduse, din care o parte este reutilizat ă chiar în sistem (sau adesea
reciclată în altă operaĠiune) úi o altă parte este evacuat ă în mediul ambiant.
Această analiză cantitativ ă este utilă în vederea stabilirii (cunoa úterii) naturii,
calităĠii úi cantităĠii poluanĠilor genera Ġi prin transform ările fizico – chimice úi biologice
care se produc în timp, úi implicit pentru g ăsirea solu Ġiei de eliminare.
Prin cantit ăĠile imense úi gradul lor de toxicitate, de úeurile rezultate din
activităĠile economico – sociale reprezint ă un real pericol pentru poluarea factorilor
mediului ambiant (aer, ape, sistemul sol – ape freatice, etc.) úi producerea
dezechilibrelor economice.
Demnă de comentat úi subliniat este masa alarmant de mare a deúeurilor
întâmplătoare care prin con Ġinutul lor se încadreaz ă în categoria de úeurilor periculoase.
Definirea úi evidenĠa lor este dificil ăúi diferită de la o Ġară la alta, sau de faptul c ă până
úi deúeurile menajere con Ġin deúeuri întâmpl ătoare (baterii, uleiuri, r ăúini, medicamente
expirate, ú.a.) se obĠine adevărata dimensiune a pericolului ce decurge de aici (poluarea
inconútientă a factorilor mediului ambiant).FăUămidă tencuialăferestre alte componente
transport 1 transport 2 transport 3 transport
CASĂ
încălzire
activitate
casnicădeúeuri
reciclarecasă operaĠională
întreĠineremateriale de
întreĠinere
transport
electricitate demolare
transport
incinerare/
depozitareelectricitate

28Fig. 2.8. Organigrama exploat ării resurselor naturale.
Deúeurile periculoase (grad mediu sau ridicat de periculozitate) centralizate pe
baza unor statistici na Ġionale oficiale reprezint ă, conform estim ărilor O.E.C.D.
aproximativ 16% din totalul de úeurilor industriale (338 mii. tone din cea. 2.100 mii,
tone) în zona vest european ă se estimeaz ă pentru de úeuri întâmpl ătoare intervalul de 30
– 45 mii. tone/an, iar pentru zona centrala úi estică o "produc Ġie" anuală de aproximativ
6 mii tone. La aceasta se mai adaug ă alte 25 – 30 mii. tone de de úeuri întâmpl ătoare
produse în fiecare an pe teritoriul Federa Ġiei Ruse.
Un clasament, pe Ġări, referitor la cantit ăĠile de deúeuri periculoase produse în
anul 1980, este prezentat în tabelul 21. [28]:
Tabelul 2.1 .
Cantitatea de de úeuri periculoase produse în anul 1980.
Nr.
crt.ğara Cantitatea de de úeuri
periculoase, (mii.
t/an)Nr,
crt.ğara Cantitatea de de úeuri
periculoase, (mii. t/an)
1. Rusia 20 9. Marea
Britanie
2. Slovacia 12 10. SpaniaUtilizatori umani
Industrii de servicii
distribuĠie-întreĠinere-repara Ġii
Obiecte manufacturate
Industrii de proces, textile,
electrice, electronice etc.
Materiale de
construcĠiiMateriale
consumabileReciclări
Industrii chimice úi parachimice
Materii
primeEnergii
primare
Industria minier ăúi agricultur ă
MEDIUL AMBIANT RESURSE NATURALEIndustrii de
conversie a
energiilorVectori energetici:
– electricitate;
– combustibili;
– vapori;
– fluide sub presiune.
DeúeuriDeúeuriDeúeuriDeúeuri
Deúeuri

293. Cehia 8,5 11. Grecia <2,0
Germania 6 12. Portugalia
5. Ungaria 4 13. Olanda
6. FranĠa 4 14. România
7. Italia 3,5 15. Austria
8. Slovacia 3,5 16. ElveĠia
Cantitatea generat ă pentru aceste tipuri de de úeuri – conform defini Ġiilor
naĠionale, prezint ă mari diferen Ġe între Ġări, lucru care reflect ă în cele mai multe cazuri,
diferenĠieri semnificative în modul de încadrare úi interpretare.
Pentru o mai bun ă înĠelegere, în tabelul 2.2, se prezint ă lista substan Ġelor
periculoase con Ġinute în de úeurile menajere.
ImportanĠa (gravitatea) acestei probleme const ă în faptul c ă aceste de úeuri sunt
depozitate, deci se, impune cu impetuozitate luarea m ăsurilor de precau Ġie / protec Ġie
aferente úi specifice de úeurilor periculoase. Prezen Ġa elementelor întâmpl ătoare în
deúeurile urbane limiteaz ă posibilitatea de reciclare a acestora datorit ă existenĠei
pericolului de contaminare.
Tabelul 2.2.
Lista substan Ġelor periculoase din de úeurile menajere.
Nr. crt. Denumirea produsului Tipul substan Ġelor întâmpl ătoare
conĠinut1. Plastic -compuúi organoleptici;
– solvenĠi organici în PVC.
2. Pesticide – compuúi organoclorici;
– compuúi organofosfa Ġi.
3. Medicamente expirate – solvenĠi úi reziduuri organice;
– urme de metale grele.
4. Pictura (tablouri, pânze
rebutate, tuburi de vopsele,
ú.a.)- metale grele;
– pigmenĠi, solvenĠi;
– reziduuri organice.
5. Baterii – metale grele.
6. Produse petroliere – ulei;
– fenoli, al Ġi compuúi organici;
– metale grele;
– amoniac;
– sare acid ă, sodă caustică.
7. Metale – metale grele;
– pigmenĠi;
– sare galvanic ă abrazivă;
– ulei, fenoli.
8. Piele – metale grele.
9. Textile – metale grele;
– compuúi organ oca lor ici.

30DiferenĠele de la o Ġară la alta, în ceea ce prive úte cantităĠile úi caracteristicile
deúeurilor, sunt dependente de gradul de dezvoltare industrial ă, tehnologic ă, nivel de
trai, civiliza Ġie sau densitate demografic ă, diferenĠe cuprinse între cea 150 – 600 kg/an x
cap de locuitor (fig. 2.9).
0150300450600Federatia Rusa
Germania de vest
Italia
U.K.
Turcia
Franta
Polonia
Spania
Ucraina
Olanda
Germania de Est
Romania
Ungaria
Austria
fosta Cehoslovacia
Belgia
Elvetia
Suedia
Grecia
Portugalia
Republica Ceha
Bulgaria
Danemarca
Moldova
Norvegia
Republica Slovaca
Croatia
Finlanda
Irlanda
Slovecia
Lituania
Luxembrug
Islanda0510152025
Deseuri / cap locuitor (kg/an)Total deseuri (mii. tone/an)
Tara Total deseuri
Deseuri / cap locuitor
Fig. 2.9. Cantit ăĠile de deúeuri după 1980 în Ġările Europei.
Din punct de vedere cantitativ, compozi Ġia deúeurilor, de úi alcătuită cam din
aceleaúi categorii, procentul difer ă de la o Ġară la alta, reliefând indubitabil nivelul
tehnologic al economiei úi gradul de civiliza Ġie. în figura 2.10 se prezint ă o analiz ă
comparativ ă a deúeurilor pe categorii, remarcându-se ponderea relativ mare a de úeurilor
industriale în România comparativ cu celelalte state luate în analiz ă.
012345
Deseuri urbane Deseuri industriale Deseuri agricole
Categoria de deseuCantitatea (t/loc/an)
Romania
California
Florinda
Fig. 2.10. Analiz ă comparativ ă a deúeurilor pe categorii
La scara unei na Ġiuni, a societ ăĠii în ansamblul ei, nimeni nu mai poate ignora
faptul că asemăQătoare unor forme de relief malefice, "mun Ġii" de de úeuri cresc în
fiecare an cu câ Ġiva metri, la por Ġile oraúelor moderne existând adev ărate centuri de
murdărie. Deúeurile, depozitele neecologice deformeaz ă peisajele, polueaz ă factorii
mediului ambiant. Sunt surse însemnate de germeni patogeni purta Ġi de aer (vânt) úi ape
curgătoare sau meteorice, devenind astfel vectori de transport úi dispersie.
Acestora li se adaug ă alĠi vectori biologici, animale (în special roz ătoarele),
SăVări sau chiar oamenii.

31În România, ca úi în alte Ġări, impactul de úeurilor asupra mediului a crescut
alarmant, administrarea (managementul) necorespunz ătoare a acestora generând
contaminări ale solurilor úi apelor freatice, atmosferei prin emana Ġiile de CO 2úi alte
gaze toxice cu efecte directe asupra s ăQăWăĠ ii populaĠiei.
Impactul social, se manifest ă cu precădere prin cre úterea accelerat ă, de la an la
an, ale costurilor unitare de depozitare a de úeurilor, cre útere determinat ă în primul rând
de sporurile cantitative ale acestora, de epuizarea spa Ġiilor existente úi de dificult ăĠile
întâmpinate în ac Ġiunea de g ăsire a altora noi.
În plus, pentru România, plata serviciului de depozitare pân ă în anul 1989 era
inclusă în costurile totale de salubrizare, solu Ġie păguboasă pentru eficientizarea acestor
servicii. Momentan, în foarte pu Ġine situaĠii se percep taxe de depozitare (ex.: Constan Ġa
– 8 $/t, Bucure úti 5 $/t, ajungând în unele cazuri la cea. 8,5 $/t).
Prin alinierea la concep Ġiile úi normativele în domeniu ale Ġărilor dezvoltate din
Europa, în România costul unitar de depozitare / neutralizare va cre úte în func Ġie de
cerinĠele tot mai severe privind protec Ġia mediului ambiant úi monitorizarea depozitelor,
atât în perioada de exploatare cât úi după închidere.
Impactul asupra s ăQăWăĠ ii popula Ġiei, se manifest ă prin epidemiile (boli
infecĠioase) provocate úi prin speran Ġa de viaĠă la naútere. FaĠă de cetăĠenii Ġărilor
dezvoltate (C.E.E.), românii tr ăiesc, în medie, eu 7 – 8 ani mai pu Ġin [14, 27].
Eliminarea (înl ăturarea) acestor situa Ġii se poate realiza doar prin elaborarea de
planuri strategice corespunz ătoare, punerea lor în aplicare (alocare de fonduri) úi
urmărirea realiz ării lor punct cu punct. Al ăturat acestei ac Ġiuni se situeaz ă, în egală
Păsură, educarea spre cre úterea responsabilit ăĠii sociale úi individuale, în scopul
implicării popula Ġiei la deciziile privind reciclarea materialelor úi acceptarea solu Ġiilor úi
costurilor aferente depozit ării.
De aceea, op Ġiunile de management úi planificare urban ă referitoare la de úeuri,
trebuie să vizeze:
-în planificare, reducerea cantit ăĠilor/normelor admise úi integrarea
managementului;
-în management, implementarea schemelor corespunz ătoare de reciclare
úi colectare separat ă;
-în instrumentarea economic ă, legiferarea sistemului eficient úi normal de
taxare;
-în standardizare, prin produc Ġii cât mai pu Ġin poluante úi producătoare de
deúeuri, ambalare performant ă care să permită reciclarea úi asigurarea colect ării
selective, pe cât posibil chiar din faza colect ării.
2.2. NATURA ùI ORIGINEA DE ùEURILOR INDUSTRIALE
Natura úi originea de úeurilor industriale sunt în func Ġie de materia prim ăúi
materialele introduse în fabrica Ġie, de specificul atelierelor úi al tehnologiilor de
prelucrare úi chiar de utilajele prelucr ătoare úi produsele rezultate, dac ă acestea sunt
casate, respectiv rebutate. Ele apar tot parcursul fluxului tehnologic din cadrul unui
atelier, sec Ġie sau întreprindere (fig. 2.11) [87]. Ar fi foarte laborios úi chiar excesiv a se
întocmi un studiu complet úi sistematic în care s ă se includ ă deúeurile industriale ce apar
în toate produsele tehnologice. În sec Ġiile sau fabricile în care se realizeaz ă un singur
material sau o pies ă omogen ă se simplific ă elaborarea studiului iar în acest caz

32elaboratorul trebuie s ă fie tehnologul sau specialistul pe problema din cadrul sec Ġiei
respective [9].
Fig. 2.11. Fluxul tehnologic în cadrul unei atelier, sec Ġii sau întreprinderi.
De aceea, în continuare sunt redate unele scheme ghid pentru reziduurile ce apar
în cadrul unor sec Ġii de: turn ătorie, forje, prelucr ări prin aúchiere, tratament termic,
debitare-ambutisare-asamblare, vopsitorie, montaj úi tapiĠerie.
2.2.1. Deúeuri industriale din turn ătorie
În structura organizatoric ă a unei turn ătorii se disting sectoare de activitate
productiv ă, sectoare de activitate auxiliar ă, depozite úi anexele sociale.
Dintre acestea sectorul de activitate productiv ă este produc ătorul de de úeuri
industriale, în atelierele:
-atelierul de topire úi elaborarea metalului lichid, care include úi
activităĠile de cânt ărire, pregătire úi preîncălzire a înc ărcăturii metalice;
-atelierul de miezuire úi pregătirea amestecurilor de miezuire;
-atelierul de formare úi de preg ătire a amestecurilor de formare úi de
asamblare a formelor;
-atelierul de turnare;
-atelierul de debitare úi de bavurare a pieselor turnate;
-tratamentul termic primar;
-sablarea pieselor turnare;
-controlul pieselor turnate.INTRARE PROCES IEùIRE
Material
SubstanĠe
chimice
Apă
Energie
PersonalAprovizionare
Manipulare/
transport
Stocare
Prelucrare
Ambalare
Transport
DistribuĠieProdus
Ieúi care nu reprezint ă produs:
-emisii
-efluenĠi
-deúeuri solide
-deúeuri periculoase
-pierderi de energie úi de
Făldură

332.2.2. Deúeuri industriale rezultate la forjare
În cazul sec Ġiilor de forjare (fig. 2.12), de úeurile pot proveni de la atelierele de
debitare, de la cuptoarele de înc ălzire, de la forjarea propriu zis ă sub ciocane sau prese
úi în continuare de la opera Ġiile le care se supun piesele forjate ca: debavurarea,
tratament termic, polizare úi centrul tehnic.
Astfel, a úa după cum rezult ă din schem ă (fig. 2.13) de úeurile de forjare au în
general urm ătoarea componen Ġă:
-capete de bar ă, aúchii metalice, c ăderi din bare de o Ġel defecte (fisuri)
din laminare, rupturi de scule etc., care apar la opera Ġia de debitare;
-cenuúe úi praf de c ărbune (huil ă), cocs metalurgic, mangal úi căptuúeli
bazice provenite de la cuptoarele de înc ălzire a metalelor;
-calamină care se depune pe metalul înc ălzit, rezultat ă din arderea
combustibililor folosi Ġi pentru înc ălzire úi înlăturată prin decalaminare;
-Ġunder, pulberi arsuri scorii, pierderi prin oxidare, care sunt considerate
normale între 0,5 – 1 % din greutatea materialului úi care apar ca de úeuri în timpul
operaĠiei de forjare;
-bavuri úi debuúeuri la opera Ġia de debavurare a pieselor forjate cu bavuri;
-alice, nisipuri sau p ăUĠi de metal dur folosite la sablarea pieselor forjate;
-pulbere metalic ă úi de materiale abrazive care apar ca de úeuri la
polizarea pieselor forjate;
-piesele rebutate la control cu defecte iremediabile cele arse, rupte sau
fisurate în adâncime).
Toate aceste de úeuri, în general, nu sunt reciclabile la intern (în cadrul forj ării).
În sec Ġia de forje se produc de úeuri curente numai din materiale de între Ġinere
cu ulei uzat de la ungerea utilajelor, cârpe de úters murdare etc. [9].
2.2.3. Deúeuri industriale în sec Ġiile de prelucr ări mecanice
Prelucr ările prin a úchiere ca: strunjirea, frezarea, rebutarea, mortezarea,
Jăurirea, alezarea úi pilirea sunt opera Ġii tehnologice care se reg ăsesc în toate
întreprinderile constructoare de ma úini úi în atelierele mecanice de scul ărie, matriĠerie úi
întreĠinere (mecano-energetice).
Aceste opera Ġii pot porni de la metale laminate în bare sau de la piese turnate
sau forjate. Unele piese au prev ăzute în tehnologia lor de fabrica Ġie úi operaĠiile de
tratament termic intermediar de îmbun ăWăĠire, între opera Ġiile de strunjire-degrasare úi
strunjire-finisare, sau tratament termic de c ălire după care urmeaz ă operaĠia de
rectificare úi úlefuire (fig. 2.14).
Execu Ġia mecanic ă a pieselor se mai face úi prin extrudere din pulbere metalic ă
însă, în general, pentru piese de dimensiuni reduse nu are o prea larg ă răspândire.
Reziuduurile industriale în cadrul prelucr ărilor mecanice sunt în cea mai mare
cantitate de natur ă metalică, feroase úi neferoase úi sub diferite forme úi dimensiuni:
capete de bar ă, aúchii, pulbere metalic ă, úi tot felul de rebuturi constatate la posturile de
control inter-faze sau la controlul final. Acestea pot fi din turnare, laminare úi forjare
care fiind ascunse n-au putu fi descoperite decât la faza de a úchiere: dac ă aceste defecte
sunt iremediabile, piesele se rebuteaz ăúi devin de úeuri industriale [9].

34Fig. 2.12. Schema de úeurilor industriale în turn ătorie.metal nou
fier vechi
fero aliaje
adaosuri úi
amestecuri
turnateTopire metal
lichidscursuri,
scoarĠe, halde,
zgură,
pulbere,
Făptuúeli de
cuptoare
Miezuri
FormareUscare
Nisip nou
Regenerare
nisip uzat
ConfecĠionarea
armăturilornisip nou
Uăúini
nisip uzat
arderea răúinilor
úi peliculizarea
nisipurilornisip
miezuri arse
armături
Prepararea
oalelor de
turnare
Prepararea
materialelor
refractareFăUămizi
mortare
argile
úamote
nisipuri
cuarĠateTurnare
Dezbatere
vibrare
Debitare debavurare
Tratament termic
Sablare
Polizare úlefuire
Controlamestec de nisip úi
pulbere din forme arse
Făptuúeli de
turnare
nisip ars de
miezuri
maselote
bavuri
alicealice
pulbere metalic ă
pietre polizor
emulsieDúchii metalice
praf abraziv
Piese rebuturiMATERIALE
lianĠi organici úi
anorganici
amestecuri de
formareATELIERE
AUXILIAREATELIERE
PRODUCTIVE DEùEURI

35Fig. 2.13. Schema de úeurilor industriale într-o sec Ġie de forje.bare, tagle, emulsiicapete de bar ă, tagle
rupturi de scule
bucăĠi defecte
Dúchii metaliceDebitare
Încălzire
CurăĠire, Ġundăr, oxizi
Forjare
Debavurare
Tratament termic
Sablare
Calibrare
Polizare-úlefuire
Control tehniccombustibili solizi,
lichizi sau gazo úi
lubrefianĠiMATERIALE OPERAğII TEHNOLOGICE DEùEURI
praf de cărbune
Făptuúeli, căUămizi
ğunder (arsuri)
Oxizi (rugin ă)
Ġunder
pulberi metalice
arsuri – scorii
arsuri – oxizi
bavuri
debuúeuriĠunder (arsuri)
oxizi (rugin ă)
alice
nisip – griblur ă alice, nisip
pulbere metalic ă
spărturi, praf abrazivabrazive
piese defecte
utilaje, scule casate
cârpe, bumbac, ulei de între Ġinerecârpe murdare
ulei uzat

36Fig. 2.14. Schema de úeurilor industriale într-o sec Ġie mecanic ă.bare laminate
piese turnate
lichid de r ăcire
(emulsie de petrol,
Văpun, bactericide)capete de bar ă,
Dúchii metalice
particule metalice
ulei uzat
rebuturiStrunjire
Frezare – rabotare
*ăurire – alezare
Suflare – sp ălare
Tratament termic
Spălare
Rectificare
Spălare
Control tehnicpiese forjate, turnate
lichide de r ăcire
(emulsie des ăpun,
bactericide)
aer comprimatMATERIALE PRELUCRARE PRIN A ùCHIERE DEùEURI
Dúchii metalice
particule metalice
ulei uzat
piese respinse
emulsie cu ulei uzat
hidraĠi, mâlsare
ulei
apă
spumă
Qămol – mâlapă
detergent
piese defecte
scule, dispozitive
maúini casate
cârpe, bumbac, ulei de între Ġinere a ma úinilor deúeuriDecantare – filtrare
Control
Decantare – filtrare
Control
apă
detergent
Decantare – filtrareulei solubil
petrol
bactericide
Controlparticule de metal
abrazive
ulei uzat
piese finite

372.2.4. De úeuri industriale din sec Ġiile de construc Ġie a úasiului úi caroserie de
autovehicule
De úeurile industriale mai substan Ġiale ce rezult ă în atelierele de construire a
úasiurilor úi caroseriilor de autoturisme úi autobuze sunt capete de Ġeavă rectangular ăúi
Fă]ături din tabla de grosime variabil ă de la 0,5 la 1,2 mm (fig. 2.15). Aceste de úeuri,
îndeosebi cele de tabl ă pot fi reutilizate pentru execu Ġia unor piese mai mici, fie direct,
fie prin asamblarea lor prin sudur ă.
În tinichigerie c ăderile sunt pu Ġin importante, mai ales c ă tabla sosind dup ă
planurile combinate acestea este în cantitatea mic ăúi se folose úte pentru opera Ġiuni
secundare. Ca de úeuri principale poate fi considerat electrodul de bronz. Celelalte
deúeuri de lemn, fâ úii de la diferite garnituri, ambalaje r ămase de la úuruburi de
asamblare etc., reprezint ă deúeurile diverse care sunt de mai mic ă importan Ġă decât
deúeurile metalice.
De úeurile metalice (c ă]ăturile de tabl ă sau Ġeavă) sunt compactate în baloturi
de 30 la 80 kg úi-úi urmează destinaĠia la cubilou sau la cuptoarele electrice de turnat
piese unde sunt acceptate baloturi mai u úoare decât în siderurgie. Prin balotare se
creează posibilitatea de a fi evacuate úi transportate mai u úor la destina Ġii de ordinul
zecilor úi sutelor de km.
În schema din fig. 2.15 este reprezentat fluxul tehnologic pentru construc Ġia
úasiului úi caroseriei de autobuze [9].
2.2.6. Deúeuri industriale rezultate într-o vopsitorie pentru caroserii auto
Într-o vopsitorie apar multe de úeuri industriale dar foarte pu Ġine pot fi
recuperate. În general acestea se prezint ă sub form ă de nămol sau diverse resturi solide
(fig. 2.16).
N ămolurile pot avea dou ă origini.
-din materialele necesare prepar ării caroseriei înainte de vopsire úi după
vopsire;
-Qămolurile au în con Ġinutul lor lichide alcaline sau acide.
De úeurile de n ămol sunt pu Ġin toxice îns ă aspectul lor este dezagreabil iar
manevrarea acestora este incomod ă.
N ămolul apare din cauz ă că în tot procesul tehnologic se folosesc lichide ca
apă, vopsea, lubrefian Ġi, solvenĠă care se amestec ă cu praful abraziv úi metalic, chit úi
alte resturi solide [9].
2.2.7. Deúeurile industriale într-un atelier de tapi Ġerie
În atelierele de tapi Ġerie se confec Ġionează îmbrăFămintea autovehiculelor în
interior úi a scaunelor. Aceast ă îmbrăFăminte poate fi din material plastic pe suport
textil sau din plu ú (pânză pluúată).

38Fig. 2.15. Schema reziduurilor industriale rezultate într-o sec Ġie de construc Ġii metalice
pentru úasiu úi carcasă de autovehicule.MATERIALE FLUX TEHNOLOGIC REZIDUURI
Ġevi rectangulare
Tablă în pachete
Ambutisare
tablă
Sudura elementelor
carcasă
Pansonare
Asamblare
carcasălubrefianĠi
Sudare
Redresare
Prindere în
úuruburielectrozi
úuruburiDebitare
Sudare piese
Ansamblare
úasiuelectrozi
electrozi
Grunduit
úasiu
Asamblare
carcasă
Redresare
Montaj
diverse
Montaj
diverse
Montaj
general învelit
cu tablă
Montaj capace
lateralecapete de Ġevi
electrozi
fâúii de tablă
perie de lemn
lubrefianĠi
bucăĠi Ġeavă
electrozi
debuúeuri
reziduuri de
electrozi
resturi diferite
– metalice
– nemetalice
úuruburi
ambalaje
Diverse c ă]ături
de metal, lemn,
cârpe de úters

39Fig. 2.16. Schema de úeurilor industriale într-o sec Ġie de vopsitorie auto.emulsie
apă + solvenĠimastic
hârtie
carton
pânză de
sifonpânză
abrazivă
buretehârtie de
protecĠia
vopseleiMATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DEùEURI
CAROSERIE
Polizat suduri
Degresat
Clătire – spălare
ùtergere cu lavete
Fosfatare
Spălare
Uscare
Chituire
Vopsire electroforez ă
Degazare
Polimerizare în etuv ă
LustruitVopsire prin pulverizare
Etanúare
Lustruire fin ă – lăcuire
Control finalpiatră abrazivă
apă
detergent
apă
apă
lavete, cârpe
apă
produse chimice
apă
aer, cârpe
chitpraf abraziv
apă
apăemulsie
emulsiedetergenĠi
grăsimi
Sământ
filtre
Qămol
solvenĠi
hârtie
vopsea
chit
vopsea
apă
înlăturarea pigmen ĠilorSpumă de
vopsea
apă
pânză abrazivă + apă
mastic
Spălare automat ăapăapă+abraziv
noroi resturi solide

40 Astfel, pentru autobuze tapi Ġeria are în fluxul s ău următoarele opera Ġii:
-pregătirea materialului din plastic pe suport textil (guterspan), pe masa
de croitori úi a úabloanelor de croire;
-croirea materialului dup ăúablon;
-asamblarea materialului la ma úina de cusut;
-lipirea materialului prin presare la presele speciale;
-îmbrăcarea blatului úi buretelui cu hus ă;
-fasonarea úi fixarea cu agrafe;
-tunsul materialului pe margini úi prinsul în col Ġuri R 25.
Din toate acesta opera Ġii deúeurile industriale mai substan Ġiale le formeaz ă
Fă]ăturile de la croitori úi tundere de material plastic pe suport textil úi de burete.
În schema din figura 2.17. rezult ă care sunt de úeurile industriale într-o sec Ġie
de tapiĠerie de confec Ġionat îmbr ăFămintea interioar ă pentru autoturisme. În cadrul
secĠiei de tapi Ġerie sunt mai multe ateliere asem ăQătoare (ca flux tehnologic) pentru a se
putea realiza întreaga produc Ġie necesar ă unei serii mari de autoturisme din întreaga
întreprindere [9].

41Fig. 2.17. Schema de úeurilor industriale într-o sec Ġie de tapiĠerie auto.Ġesături
aerifice
pvc – imita Ġie
de pieleMATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DEùEURI
Scărmănare
Cardare
Cusut suport
pânză cart
DecuparePregătiri material
Destrămare
Pre-cardarevată
pâslă
saci
iută
pânzăfire aĠă
Asamblat elemente
de garnituri de
scauneparticule metalice
Sământ
fibre scurte
deúeuri textile
praf de scame
panglici – sârm ă de
RĠel
praf de scame
deúeuri textile
Cardare praf de scame
Croitoriepânză de
cort
Decupat – t ăiatmochete
fetru
unsoare
deúeuri textile
Lipirepluú
Croitori
Decupat – t ăiatclei de
lipit
ambalaje de la
lipire
ambalaje de la a Ġă
deúeuri textile
fibre plastice
Tighelit
tapiĠat
perne
Cusut
confecĠiiDĠă de
cusut
DĠă de
cusut
ÎmbrăFăminte
scaunedeúeuri, defecte
Fă]ături textile
vată
Făptuúeală
rebuturi
ambalaje
TapiĠerieTapiĠat pavilion
(interiorul
carcasei)TapiĠat
duúumea
&ătre îmbrăcare final ă

42Capitolul 3
DEùEURI INDUSTRIALE
Deúeu industrial – reprezintă acele de úeuri rezultate în urma activit ăĠilor
industriale.
3.1. ÎNSCRIEREA/CLASIFICAREA DE ùEURILOR
Prin conceptul „determinare a de úeului” trebuie s ă se înĠeleagă în primul rând
încadrarea unui material din de úeu (tip de de úeu) într-o categorie de de úeuri general ă.
Este raĠional să se opereze o încadrare într-o grup ă de deúeuri în func Ġie de modul de
formare (generare úi colectare). Pentru scopuri statistice, este necesar ăúi o clasificare
supraordonat ă a tipurilor de de úeuri în func Ġie de bran úe, ramura industrial ă sau procese,
în cadrul c ărora este generat de úeul [23, 25].
În timpul determin ării deúeurilor, adic ă al stabilirii tipului, se constat ă dacă
acestea necesit ă sau nu necesit ă o manier ă specială de supraveghere, dup ă legislaĠia
europeană, dacă sunt sau nu periculoase. Ce de úeuri am putea reg ăsi aici, afl ăm din
originea lor sau de la elementele caracteristice materialelor. De obicei, de úeurile
„periculoase” provin de la întreprinderi industriale.
Pasul urm ător este identificarea unui metode adecvate de salubrizare. Metodele
úi instalaĠiile legate de aceasta sunt prezentate în tabelul 3.1. [121].
Tabelul 3.1
Metode de salubrizare.
Metoda de salubrizare Prescurtare
Depozite pentru gunoi menajer úi alte depozite pentru de úeuri care
necesită supraveghereDGM
Depozite supraterane pentru de úeuri speciale DDS
Depozite subterane pentru de úeuri speciale (de exemplu saline) DST
Mono-depozite (numai unul sau pu Ġine tipuri de de úeuri sau o grup ă) MD
InstalaĠii de incinerare a gunoiului menajer sau alte Instala Ġii de
incinerare pentru de úeuri nepericuloaseIGM
InstalaĠii de incinerare pentru de úeuri speciale IDS
InstalaĠii de tratare biologic ă (compostare, fermentare) ITB
InstalaĠii de tratare chimic ă-fizică TFC
Pentru domeniul depozit ării, la clasificarea de úeurilor trebuie luate în
considerare úi alte criterii, care vizeaz ă comportarea la depozitare (rezistent ă, macerare,
emisii de gaze).

433.2. CATALOGUL TIPURILOR DE DE ùEURI VALABIL ÎN COMUNITATEA
EUROPEAN Ă
Statele Uniunii Europene au fost de acord pe 12 octombrie 1993 cu propunerea
Comisiei Europene asupra unei liste a de úeurilor, conform directivei 75/442/CEE despre
deúeuri, modificat ă prin directiva 91/156/CEE. Comisia a denumit aceast ă listă Catalog
European de De úeuri – CED úi a obligat statele membre la introducerea CED in
legislaĠia proprie. CED creeaz ă astfel o baz ă unitară pentru denumirea de úeurilor în
interiorul Comunit ăĠii Europene úi pune la dispozi Ġia utilizatorului o terminologie
comună bogată. Ea trebuie preluat ă de statele membre în dreptul comunitar úi folosită
pentru a întocmi un cadru mai sigur pentru gestionarea de úeurilor – salubrizare,
valorificare etc.
La încadrarea de úeului într-un tip anume trebuie avut în vedere faptul c ă, în
cadrul titlurilor capitolului, care fixeaz ă primul úi al doilea loc pentru num ărul-cheie al
deúeului, pot ap ărea împăUĠiri după branúă, proces, origine úi tip de de úeu. Dacă s-ar
folosi alternativ mai multe titluri de capitole, ar trebui ca al doilea titlu (în func Ġie de
branúă sau proces) s ă fie plasat înaintea titlului privind tipul de de úeu.
Într-un capitol trebuie ales titlul mai special înainte celui mai general (locul 1-4)
(tabelul 3.2.). În grup ă, denumirea mai special ă precizeaz ă tipul de de úeu (tabelul 3.3.)
[121].
Tabelul 3.2
Construirea cheii de úeurilor în CED.
Locul 1 Locul 2 Locul 3 Locul 4 Locul 5 Locul 6
Locul 1-2 = titlu de
capitolObservaĠie: este preferabil s ă se aleagă un titlu de capitol
în funcĠie de bran úă sau proces!
Locul 1-4 = grupa de de úeu Este valabil titlul de grup ă
mai special!
Locul 1-6 = tipul de de úeu după denumirea de úeului
Exemplul 1:
CED – Grupa 15 01 = ambalaje
CED – Denumirea… 01 = hârtie úi carton
CED – Denumirea… 02 = plastic
Tabelul 3.3
Tipul de de úeu.
Cheia CED Denumirea CED a tipului de de úeu Grupa CED
15 01 01 Hârtie úi carton Ambalaje
15 01 01 Hârtie úi carton Ambalaje
15 01 02 Plastic Ambalaje
20 01 01 hârtie úi carton fracĠiuni colectate selectiv
20 01 02 sticl ă fracĠiuni colectate selectiv
20 01 03 buc ăĠi mici de plastic fracĠiuni colectate selectiv

44Exemplul 2
CED – Grupa 20 01 = frac Ġiuni colectate selectiv (din gunoiul din localit ăĠi)
CED – Denumirea 02 = sticl ă
CED – Denumirea 03 = buc ăĠi mici de plastic
CED – Denumirea 08 = resturi organice din buc ăWărie, compostabile
3.3. DEFINIREA DE ùEURILOR ÎN ROMÂNIA
Determinarea de úeurilor în România s-a realizat în trecut numai pe baza
standardului tehnic SR 13 350/96, prin care se efectua o încadrare foarte general ă în
grupe de de úeuri.
Prima preluare a CED in România s-a realizat în anul 1999, prin emiterea HG
nr. 155/1999, publicat ă pe 23 martie 1999 în Monitorul Oficial nr. 118. Aceasta a fost
abrogata recent, prin HG 856/2002 privind evidenta gestiunii de úeurilor úi pentru
aprobarea listei cuprinzând de úeurile, inclusiv de úeurile periculoase.
HG 856/2002 stipuleaz ă obligaĠia agenĠilor economici:
– Vă Ġină evidenĠa gestiunii de úeurilor generate, pe tipuri de de úeuri,
inclusiv cele periculoase, pe formulare speciale;
– Vă raporteze ATPM periodic datele solicitate privind gestiunea
deúeurilor;
– Vă utilizeze codificarea pentru fiecare tip de de úeu, după procedura din
hotărâre.
Toate datele statistice privind gestionarea de úeurilor transmise anual de agen Ġii
economici se p ăstrează de către ATPM intr-un registru de eviden Ġă pe o perioad ă de
minimum 3 ani.
În cazul în care agen Ġii economici desf ăúoarăúi activităĠi de depozitare, al ături
de datele despre cantit ăĠile din fiecare tip de de úeu, trebuie s ă se mai precizeze:
-tipul depozit ării;
-tipul tratării;
-scopul salubriz ării (de exemplu la ramp ă) sau al valorific ării (de exemplu
prin REMAT);
-cantitatea de úeurilor depozitate definitiv;
-locul de depozitare úi tipul depozitului.
3.4. DIRECTIVA PRIVIND DE ùEURILE PERICULOASE (91/689/CEE)
Înc ă din 1978, Comunitatea European ă a emis o directiv ă despre de úeurile
toxice úi periculoase, care trebuia aplicat ă de către statele membre. Directiva a fost
anulată în 1991 úi înlocuită de „Directiva Consiliului din 12 decembrie 1991 privind
deúeurile periculoase (91/689/CEE)”. Pe lâng ă informaĠii despre gestionarea de úeurilor
periculoase, directiva con Ġine în art. 1.4 defini Ġia conceptului „de úeuri periculoase”. Pe
22 decembrie 1994 Comunitatea European ă a introdus „Lista de úeurilor periculoase”.
3.5. DEùEURI PERICULOASE CONFORM ORDONAN ğEI DE URGENT Ă NR.
78/2000 (LEGEA 426/2001)
În România la ora actual ă se poate spune, pe baza Ordonan Ġei de Urgent ă nr.

4578/2000, aprobata prin Legea nr. 426/2001, dac ă un deúeu este periculos, dac ă necesită
deci măsuri de supraveghere speciale. Conform anexelor Ic pân ă la Ie, de úeul trebuie
încadrat în categoria „de úeu periculos” dac ă are anumite caracteristici (tabelul 3.4.)
[121].
Tabelul 3.4
Modul de încadrare a de úeurilor periculoase.
Domeniul de apreciere Criterii / caracteristici
Tipuri generale úi categorii de
deúeuri periculoase (nr. IC)Reziduuri din anumite domenii de utilizare úi
metode (de exemplu din protec Ġia plantelor
agricole, industria chimic ă, deúeuri din spitale,
pirotehnie).
Elemente specifice de úeurilor
periculoase (nr. IE)Anumite propriet ăĠi chimice úi fizice ale
materialului care pot conferi grad de
periculozitate (de exemplu, u úor inflamabile,
explozibile) úi care pot produce efecte care
Găunează săQăWăĠ ii (de exemplu malforma Ġii
genetice, riscul cancerului etc.)
SubstanĠe conĠinute în de úeurile
periculoase (nr. ID)Anumite elemente chimice úi compuúi dăunători,
din deúeul periculos, care con Ġin unul dintre
elementele men Ġionate în anexa.
Este posibil ă o încadrare a de úeurilor, în func Ġie de gradul lor de periculozitate úi
o dată cu aceasta, de necesitatea de a fi supravegheate, conform sistematiz ării de mai
sus. Totu úi, compatibilitatea cu sistemele de salubrizare ale statelor europene este de
abia la început, de úi a fost atins ă conformitatea terminologiei. Lista de úeurilor
periculoase specificate în Directiva 94/904/CE furnizeaz ă denumirile de úeurilor
periculoase ca úi posibilitatea de a le codifica, maniera care a fost preluata úi în dreptul
naĠional românesc.
3.6. NOMENCLATORUL DE ùEURILOR INDUSTRIALE
Din datele statistice rezult ă că au fost inventariate peste 700 de sorturi de
materiale care se reg ăsesc în de úeuri úi care pot constitui materii prime sau materiale
refolosibile. Pân ă în prezent, nomenclatorul materialelor refolosite are componen Ġa din
tabelele 3.5 úi 3.6., iar în Anexa nr.1 este prezentat Catalogul European al De úeurilor
(H.G. nr. 155 – 1999). Acest nomenclator nu este imuabil, el se l ărgeúte pe măsură ce
apar noi tehnologii conven Ġionale sau neconven Ġionale de prelucrare úi valorificare a
unei game tot mai mari de materiale ce ajung în de úeuri. Chiar úi în cadrul acestui
nomenclator pentru o parte din materiale s-au stabilit sarcini minimale de colectare
întrucât tehnologiile de prelucrare úi valorificare nu sunt perfec Ġionate din care cauz ă s-
au creat stocuri mari din asemenea materiale f ăUă miúcare cum este cazul unor
sortimente de textile sau cauciucuri (anvelope auto care nu mai pot fi ree úapate) [9].

46Tabelul 3.5.
Nomenclatorul materialelor refolosibile din industria metalelor
Nr.
crt.Codul Denumirea materialului ObservaĠii
1. 18 O Ġel din care:
2. 909 Oxizi de fier
Elemente de aliere:
3. 829 Nichel Nu sunt incluse
materialele
4. 856 Ferowolfram (72 % W) refolosibile din aliaje
cu:
5. 838 Feromolibden (60 % Mn) – cobalt
6. 811 Ferocrom (65 % Cr) – stibiu
7. 1005 Font ă – magneziu
8. 2509 Curpu – mercur
9. 2919 Cenu úi de cupru ( inclusiv Cu C – 1) – seleniu
10. 3505 Bronz – tantal
11. 3006 Alam ă – titan
12. 7106 Plumb – tungsten
13. 7302 Oxizi de plumb – cu excep Ġia celor
cuprinse
14. 7507 Staniu – compozi Ġii antifric Ġiune, aliaje de
lipit zincîn carburile sudate în
15. 6752 Zinc, inclusiv drojdii capătul uneltelor
Wăietoare
16. 6903 Cenu úi úi staniu de zinc (cuĠite, freze etc.)
17. 5506 Aluminiu
18. 6502 Cenu úi de aluminiu (inclusiv AlC – 1 úi
AlC – 2)
19. 2001 Metale dure (carburi)
20. 9107 C ăUămizi refractare silico-aluminoase
21. 9205 C ăUămizi refractare magneziene
22. 9508 Corpuri abrazive
Tabelul 3.6.
Nomenclatorul materialelor refolosite nemetalice
Nr. crt. Codul Denumirea materialului
11 009 Hârtie cartoane din care valorificate ca atare (intern)
12 005 Textile vechi
17 003 Cioburi sticl ă (pe sortimente: semialb ă, colorate, geam)
14 104 Anvelope refolosite din care:
14 113 Anvelope apte pentru reparare
14 309 Camere de aer uzate
15 002 Mase plastice din care:
15 109 Polietilen ă de mică densitate
15 207 Polietilen ă de mare densitate din care:
15 262 Navete

47 15 403 PVC
15 501 Polistiren, inclusiv ABS
În afar ă de nomenclatorul mai exist ă unele materiale – de úeuri – cu caracter
pur specific pentru care exist ă alĠi coordonatori cum este cazul uleiurilor minerale,
folosite de autovehicule ce se colecteaz ă de către Centrala PECO, sau a de úeurilor din
construcĠii ca: tâmpl ărie metalic ă, căUămizi úi altele rezultate din demol ări pe care le
colectează unităĠile primăriei.

48CAPITOLUL 4
DEùEURI SOLIDE
4.1. DEùEURI FEROASE
În orice activitate desf ăúurată în industrie, în agricultur ă, în comer Ġ, în
gospodăriile colective sau individuale, se produc reziduuri care au fost definite ca fiind
reziduuri industriale, reziduuri menajere úireziduuri stradale  úi că în componen Ġa
acestora exist ă materii prime, materiale refolosibile úi energie poten Ġială care pot fi
colectate, recuperate úi valorificate ca atare sau prin prelucrare.
Materialele refolosibile metalice î úi au sursele în reziduurile industriale (refuzuri,
resturi, rebuturi), în reziduuri menajere (obiecte metalice de uz casnic uzate) úi în
reziduuri stradale (diverse obiecte metalice casate, pierdute sau aruncate).
Materialele feroase refolosite apar în reziduurile industriale provenite din
industria siderurgic ă în care se elaboreaz ă fonta úi oĠelul, conĠinând cu toat ă diversitatea
de ramuri industriale în care produsele siderurgice sunt prelucrate (construc Ġii de
maúini) sau utilizate ca atare (în construc Ġii, căi ferate etc.) úi terminând cu recuperarea
SăUĠii feroase din mijloacele fixe casate.
În func Ġie de sursele industriale unde se formeaz ă materialele feroase se poate
stabili urm ătoarea clasificare:
-materiale feroase refolosite rezultate din industria siderurgic ă;
-materiale feroase refolosite provenite din activitatea industrial ă în care se
prelucreaz ă sau se utilizeaz ă produse siderurgice;
-materiale feroase refolosite provenite din cas ări de fonduri fixe.
Materialele refolosibile feroase din industria siderurgic ă. Structura acestei
grupe de materiale feroase rezultate în industria siderurgic ă este complex ăúi de aceea
clasificarea lor se rezum ă numai la urm ătoarele dou ă categorii:
-materiale feroase pr ăfoase;
-materiale feroase sub form ă de bucăĠi.
Materialele feroase pr ăfoase . Aceste materiale feroase, sub form ă de praf sau
mâl, provin de la instala Ġiile de epurare a gazelor evacuate úi a apelor uzat rezultate din
procesele tehnologice siderurgice. Colectarea lor se face atât sub aspect ecologic, pentru
evitarea polu ării aerului úi a apei, cât úi sub aspectul economic pentru valorificarea
intrinsecă ca materie prim ă de înlocuite a celei ob Ġinute în Ġară sau din import.
Cantitatea acestor materiale este de circa 25 % din componen Ġa gazelor
descărcate în atmosfer ă la secĠiile siderurgice, de unde rezult ă că la un milion de tone de
RĠel produs într-un an se pot ob Ġine, din gazele evacuate în atmosfer ă, între 25 – 30 mii
tone materiale feroase refolosibile cu un con Ġinut de 60 – 70 % Fe, care raportat la
producĠia de 1 milion tone o Ġel totalizeaz ă o cantitate de 20 mii tone pe an.

49 În apele uzate, evacuate din sectorul laminoare, se g ăsesc, de asemenea,
cantităĠi de materiale feroase cu un con Ġinut de 60 – 70 % Fe care, raportate la produc Ġia
anuală de 40 milioane tone o Ġel, totalizeaz ă o cantitate de circa 20 mii tone pe an.
Materiale feroase sub form ă de bucăĠi rezultă nemijlocit din procesele de
elaborare a fontei úi oĠelului úi din procesele de laminare úi nu din materiale secundare
provenite din epurarea gazelor úi a apei uzate, ca în cazul materialului feros sub form ă
de praf.
Din punct de vedere al cantit ăĠii, materialele feroase în buc ăĠi depăúesc cu mult
cantităĠile materialelor feroase sub form ă de praf.
În cadrul combinatelor siderurgice sursele de materiale feroase sub form ă de
praf sau buc ăĠi pot fi grupate în func Ġie de sectoarele tehnologice [8].
4.1.1. Materialele feroase de la sectorul furnale
Materialele feroase în buc ăĠi la sectorul furnale se reg ăsesc în cantit ăĠi mult
mai mici decât materialele feroase sub form ă de praf deoarece cele în buc ăĠi există doar
în reziduurile industriale care apar accidental precum scursurile úi lipiturile din font ă.
Aceste reziduuri solidificate se m ărunĠesc úi devin materiale feroase refolosibile, în
bucăĠi. În schimb materialele feroase sub form ă de praf în sectorul de furnale apar la
toate opera Ġiile de preg ătire a minereului ca: manipularea în depozite, concasare, sortare,
omogenizare, aglomerare, transport pe band ăúi în toate opera Ġiile în care minereul de
fier este manipulat pentru alimentarea furnalelor.
Instala Ġiile de preg ătire a încărcăturii feroase a furnalului, respectiv fabricile de
aglomerare úi instalaĠiile de paletizare a minereului, sunt surse deosebit de bogat în praf
de minereu cu un con Ġinut de fier între 30 – 40 % Fe.
În 24 ore o instala Ġie de aglomerare cu o capacitatea anual ă de 1 milion de tone
aglomerat, produce între 12 – 18 milioane m3 de gaze cu un con Ġinut de praf de 3 – 6
g/m3.
Ca locuri generatoare de reziduuri sub form ă de praf de minereu se poate
menĠiona în primul rând zona de captare a aerului de combustie care antreneaz ă
particulele din praful de înc ărcătură supus aglomer ării úi apoi zona de ciuruire a
aglomeratului cald sau rece, urmate apoi de locul de transbordare din circuitul
transportoarelor cu band ă.
La furnale, în cursul procesului de elaborare a fontei, gazele formate
antreneaz ă din încărcătura furnalului particule solide, denumite în mod curent praf
(gaze) de furnal.
Acest praf de furnal (gazele evacuate) con Ġin particule solide între limite
destul de largi (25 g/m3 – 100 g/m3) în funcĠie de calitatea înc ărcăturii (propor Ġia de
material fin) úi de regimul de func Ġionare a furnalului (la mersul cu presiune înalt ă
conĠinutul de praf scade în mod sensibil).
Mai sunt úi alte locuri unde apar materiale feroase sub form ă de praf, îns ă mai
puĠin importante, cum sunt: gura de înc ărcare a furnalului, locurile se sortare a
materiilor prime úi de dozare cu alimentatoare, la cânt ărire etc.
4.1.2. Materiale feroase de la sectorul o Ġelărie
La toate agregatele de elaborare a o Ġelului ce folosesc oxigenul de mare
puritate, care, suflat în baia de o Ġel pentru accelerarea reac Ġiilor de afânare m ăreúte
productivitatea acestora, provocând apari Ġia reziduurilor sub form ă de praf. Astfel, la

50cuptoarele Martin, la care se folose úte oxigen, se produce un volum de gaze evacuate de
5 – 8 m3/t de oĠel cu un con Ġinut de diferi Ġi oxizi care ajung în perioada de afânare la 5 –
8 g/m3 de gaz.
De asemenea, la cuptoarele electrice care folosesc oxigenul se ajunge la o
concentra Ġie a conĠinutului de praf de pân ă la 8 g/m3, care dup ă epurare, scade la 0,02 8
g/m3, rezultând deci o important ă cantitate de material feros, pr ăfos, cu un con Ġinut de
circa 40 % Fe.
Convertizoarele care folosesc oxigenul prin suflarea la partea superioar ă, cum
sunt cele de al Combinatul Siderurgic Gala Ġi, produc în gazele evacuate o cantitate de
praf ce variaz ă între 30 – 50 g/m3, ceea ce revine la 10 – 25 kg praf pe tona de o Ġel
elaborat.
Praful ob Ġinut având în propor Ġie de 80 % o granula Ġie de 0,8 – 0,05 µm
conĠine în jur de 60 % Fe.
În ceea ce prive úte materialele feroase în buc ăĠi, în cadrul o Ġelăriilor
reziduurile industriale solide sunt mai considerate decât în sectorul de furnale, ajungând
la o propor Ġie în medie de 2 – 4 % din produc Ġia de oĠel brut elaborat ă.
O Ġelul care se solidific ă în canalele de furnale, în pâlniile de turnare, în orificii,
lingourile turnate incomplet, lingourile cu defecte respectiv rebuturi, lingourile lipite de
lingotieră, oĠelul răcit úi solidificat în oalele de turnare, scursurile din oala de turnare,
sub formă de scoarĠe, stropi etc., sunt reziduurile industriale de turnare care constituie
materialele refolosite feroase ce apar în procesul de elaborare úi turnare a o Ġelului [8].
4.1.3. Materiale feroase de la sectorul de laminare
Sectorul de laminare (fig. 4.1.) dintr-un combinat siderurgic constituie cea mai
însemnată sursă de poluare a apei industriale, datorit ă Ġunderului (oxid de fier) úi
uleiului în suspensie rezultate în cursul diferitelor opera Ġii de răcire úi curăĠire care au
loc în procesul de laminare. Astfel, apele reziduale de la laminare con Ġin particule de
oxid de fier – Ġunder – într-o cantitate ce variaz ă între 1 g/l în cazul laminoarelor de
benzi la cald úi tablă groasăúi 5 g/l în cazul laminoarelor degresoare. Materialul feros
sub formă de praf refolosibil în cazul unui combinat este de circa 20 mii t cu un con Ġinut
de circa 70 % fier, la 1 milion de tone o Ġel.
Fig. 4.1. Imagini din sectorul de laminare.
La aceasta se mai adaug ăúi oxizii de fier ce apar la instala Ġiile de flamare în
flux, aplicate în scopul asigur ării calităĠii de suprafa Ġă a semifabricatelor laminate.
Materialele feroase în buc ăĠi constituie cantitatea cea mai important ă în cadrul
sectorului de laminoare.
Se începe de la laminorul degresor (bluming sau úleping), se continu ă cu
laminoarele de semifabricate úi se termin ă cu laminoarele finisoare de produse plate,
profile, Ġevi, sârm ă etc. În toate aceste sec Ġii de laminoare ob Ġinerea unor produse de

51calitate impune eliminarea prin t ăiere a capetelor sau laturilor, zone în care apar în mod
frecvent defectele de laminare.
Aceste reziduuri industriale, denumite în siderurgie úutaje , reprezint ă în medie
circa 27 % din produc Ġia de oĠel laminat ă. Acest procent variaz ă destul de mult în
funcĠie de tipul produsului laminat. Acest procent variaz ă destul de mult în func Ġie de
tipul produsului laminat. Astfel, în cazul produselor plate, procentul de úutaje variaz ă
între 29 % pentru band ă laminată la cald úi 31 % pentru tabl ă groasăúi bandă laminată
la rece, ca apoi s ă scadă la 20 % pentru profile grele, sau 22 % pentru profile u úoare. În
cazul sârmei acest procent este de 23 – 24 %.
Rezult ă că, datorită variaĠiei mari a procentului pentru determinarea resurselor
de materiale feroase, ( úutaje) provenite din sectorul laminoare, trebuie avut ă în vedere
structura sectorului respectiv.
La turnarea continu ă, în loc de laminare, acest procent de úutaje se reduce cu
circa 10 % [8].
4.1.4. Materiale feroase de la sectorul forj ă
Din prezentarea detaliat ă a reziduurilor industriale rezultate la forj ăúi din schi Ġa
fluxului tehnologic din figura 2.15. rezult ă că majoritatea materialelor refolosibile
feroase au în general aceea úi structur ă ca a acelora din sectorul siderurgic. Exist ăúi
materiale refolosibile pr ăfoase provenite din pulberi (praf) metalice, din Ġunder (oxizi de
fier) úi praf metalic combinat cu praful abraziv, dar mai important, cu cantit ăĠi
însemnate, sunt materialele refolosibile feroase în buc ăĠi: capete de bar ă sau de Ġigle,
rupturi, bavuri, buc ăĠi úi piese defecte úi rebutate precum úi aúchii metalice care se
regăsesc din abunden Ġă în sectorul prelucr ări prin aúchiere, úi în atelierele de debitare
(fig. 4.2) [68].
Fig. 4.2. Prezentarea opera Ġiei de forjare.
4.1.5. Materiale feroase din industria prelucr ătoare
Industria prelucr ătoare este industria constructoare de ma úini úi industria
construcĠiilor metalice care constituie a doua surs ă de reziduuri industriale respectiv de
materiale refolosibile feroase provenite din prelucrarea produselor siderurgice (laminate
sau turnate).
Acestea, a úa după cum rezult ăúi din schema reziduurilor industriale într-o sec Ġie
mecanică de prelucrare a produselor siderurgice laminate sau turnate, se prezint ă în
general sub forma resturilor rezultate prin t ăiere, útanĠare, ambutisare ca úi sub form ă de
Dúchii metalice rezultate de la a úchiere, frezare, rabotare, g ăurire, alezare, filetare úi alte
operaĠii de prelucrarea prin a úchiere.

52 Ponderea acestor materiale refolosibile feroase provenite din reziduurile
industriale ale industriei prelucr ătoare prin a úchiere a produselor siderurgice sau ale
construcĠiilor metalice este substan Ġialăúi în limite care variaz ă mult.
Valorile reprezentative în continuare dovedesc acest lucru:
– construc Ġii metalice 3 %;
– fabricarea materialului rulant feroviar 10 %;
– fabricarea recipien Ġilor úi a ambalajelor metalice 12 %;
– fabricarea locomotivelor 15 %;
– fabricarea ma úinilor electrice 16 %;
– industria naval ă 23 %;
– fabricarea de tractoare 24 %;
– fabricarea ma úinilor electrice 25 %;
– fabricarea ma úinilor unelte 27 %;
– industria autovehiculelor 30 %.
Aceste procente reprezint ă volumul de reziduuri feroase rezultate raportat la
consumul de produse siderurgice pentru fiecare din categoriile industriale analizate.
Pentru determinarea volumului materialelor feroase refolosite din reziduurile
industriale rezultate în aceste tipuri de industrie trebuie cunoscut consumul intern de
produse siderurgice (produc Ġia de laminoare plus importul de laminare minus exportul
de laminate) úi repartiĠia procentual ă pe ramurile industriale consumatoare a acestor
produse siderurgice [8].
4.1.6. Materiale feroase din alte ramuri industriale
În rândul surselor pentru ob Ġinerea de materiale refolosibile feroase trebuie
incluse úi unele reziduuri pr ăfoase cu con Ġinut feros, rezultate în cursul unor procese
tehnologice din alte ramuri industriale úi care pot folosi în industria siderurgic ă după o
prelucrare prealabil ă. Acestea sunt: cenuúile de pirit ăúi nămolurile ro úii.
Cenuúile de pirit ă rezultă prin prăjirea piritelor în procesul de fabricare a
acidului sulfuri úi care con Ġine 40 – 65 % fier, 0,08 – 1,8 % Zn, 0,01 – 1,2 % Pb, 2,0 –
29,5 argint/t, pân ă la 1,2 aur/t etc.
Exist ă diferite metode prin care metalele neferoase pot fi extrase, iar partea
reziduală a materialului care constituie un aglomerat feros se poate utiliza în înc ărcătura
furnalelor.
Prelucrarea cenu úilor de pirit ă în scopul valorific ării lor este necesar ăúi sub
aspectul evit ării poluării mediului înconjur ător.
1ămolurile ro úii. Nămolurile ro úii sunt reziduurile industriale care rezult ă în
procesul de fabricare a oxidului de aluminiu din bauxit ă. Acest reziduu industrial
conĠine 45 – 55 % FeO 3. Depozitarea controlat ă a acestor reziduuri industriale ar
provoca mari dificult ăĠi din punct de vedere al polu ării apelor. Din aceast ă cauză se
impune o neutralizare special ă.
Exist ă însă metode industriale de fabricare a acestor reziduuri care, în afar ă de
faptul că le neutralizeaz ă, la transform ă într-un aliaj de fier cu con Ġinut de carbon de 1 –
3 % ce poate fi utilizat în o Ġelării.
4.1.7. Materiale feroase vechi rezultate în afara proceselor tehnologice
Materialele refolosibile feroase sunt acele materiale provenite din cas ări,
reparaĠii sau colectarea de la popula Ġie.

53 În general, în Ġara noastr ă în terminologia uzinal ă încă se mai folose úte noĠiunea
de „fier vechi” úi aceasta include toate reziduurile feroase care constituie partea feroas ă
solidă a încărcăturii cuptoarelor de elaborare a o Ġelului, indiferent de sursele din care
provin aceste reziduuri.
În conformitate cu STAS-ul 6058 – 88 materialele refolosibile feroase pentru
retopire se pot împarte astfel:
-materiale refolosibile feroase “vechi” sunt acele materiale provenite din cas ări,
reparaĠii sau colectate de la popula Ġie (fig. 4.3);
-materialele refolosibile feroase “noi” sunt acele materiale rezultate din
activităĠile de produc Ġie (metalurgie, construc Ġii de maúini, confec Ġii metalice,
construcĠii-montaj etc.).
Fig. 4.3. Materiale refolosibile feroase vechi.
Deci, materialele refolosibile feroase vechi care se încadreaz ă în denumirea de
„fier vechi” (în adev ăratul sens al cuvântului) provin din dou ă surse principale: sectorul
industrial – prin cas ările de utilaje, ma úini, agregate, instala Ġii, construc Ġii metalice,
autovehicule, material rulant, nave etc., úi sectorul particular – prin casarea de obiecte úi
aparate de uz casnic realizate integral sau în parte din materiale feroase (fonte sau o Ġel)
úi reziduuri menajere (ambalaje, cutii, bidoane etc.).
4.2. DEùEURI NEFEROASE
Colectarea, recuperarea úi valorificarea materialelor refolosibile neferoase a
devenit o problem ă economic ă deosebit ă datorită faptului c ă resursele de minereu úi
concentrate neferoase sunt în sc ădere, iar pre Ġul de cost al metalelor neferoase este în
creútere.
Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile neferoase din reziduuri
(deúeuri, rebuturi) constituie o surs ă care are o pondere medie între 20 – 40 % din
producĠia de metale neferoase (Zn – 20 %, Al – 30 % úi Cu – 40 %).
4.2.1. Terminologia de úeurilor neferoase
Toate standardele, cu excep Ġia STAS 3017 – 78 – Materiale secundare ;i
materiale neferoase -, odat ă cu înlocuirea celor vechi, au schimbat terminologia din
“materiale secundare” úi „deúeuri” în ”materiale refolosibile”. A úa de exemplu STAS
6058 – 78 – Materialele secundare úi deúeuri feroase – a fost înlocuit cu STAS 6058 –
88 – Materiale refolosibile feroase. La fel úi celelalte STAS- uri din domeniul hârtiei,
textilelor, de produc Ġie animalier ă etc., au înlocuit denumirea de “materiale secundare”
cu ”materiale refolosibile” úi este corect s ă fie aúa pentru c ă în trecut aceste de úeuri,
resturi, rebuturi úi alte refuzuri din industrii nu erau urm ărite ca acum pentru refolosite.

54 Sursa materialelor refolosibile neferoase o constituie reziduurile industriale
formate din capete de profile laminate, úutaje, reĠele de turnare, a úchii metalice
neferoase, rebuturi definitive (iremediabile), scursuri metalice, cenu úi, oxizi, zguri,
úlamuri precum úi cele rezultate din mijloace fixe casate, materiale casate, piese sau
subansamble de la mijloacele fixe casate sau scoase din uz cu ocazia repara Ġiilor úi cele
colectate direct de la popula Ġie sau din rampele de reziduuri menajere, cum sunt
obiectele de uz casnic úi de folosin Ġă îndelungat ă provenite de la popula Ġie.
4.2.2. Deúeuri nemetalice
Dintre materialele nemetalice mai importante, care au ca surse de colectare
reziduurile industriale, stradale úi menajere úi care figureaz ă în programele de colectare
ale unităĠilor de recuperare úi valorificare úi în programele de colectare direct de la
populaĠie, merită a fi men Ġionate materialele refolosibile ca: hârtie, textile, plastic,
cauciuc (anvelope, camere) úi spărturi de sticl ă, a căror colectare úi refolosire prezint ă
avantaje economice deosebite.
4.2.2.1. Surse de colectare úi recuperare a hârtiei
O ton ă de hârtie recuperat ă înlocuieúte o tonă de celuloz ă sau 4 m3 de masă
lemnoasă, 800 Kwh energie electric ăúi 250 kg combustibil conven Ġional (fig. 4.4) [54].
Fig. 4.4. De úeuri din hârtie
4.2.2.2. Surse de colectare úi recuperare a sp ărturilor din sticl ă
Sp ărturile din sticl ă se folosesc la fabricile de sticl ă, ca materie prim ă,
denumitămaterial de ad ăugire în procesul de fabrica Ġie, în propor Ġie de 15-20 %, iar în
ultimul timp chiar pân ă la 100 %.
Sticla este un materiale dintre cele mai energointensive întrucât consum ă în
procesul de elaborare în propor Ġii considerabile sod ă precum úi importante cantit ăĠi de
gaz metan.
Cu o ton ă de spărturi de sticl ă se pot economisi 630 kg nisip cuar Ġos, 40 kg
feldspat, 112 kg calcar (care nu mai trebuie s ăpat, transportat, purificat, prelucrat),
implicit mari cheltuieli de energie, 180 kg sod ă calcinatăúi 700 m3 gaz metan, f ăUă a
mai lua în calculul de recuperare úi reintroducerea în circuit a recipien Ġilor obiúnuiĠi.
4.2.2.3. Surse de colectare úi recuperare a materialelor din mase plastice
O cantitate deosebite de de úeuri din mase plastice este generat ă de popula Ġie,
datorită modul de ambalare a diferitelor produse lichide (fig. 4.5) [62].

55
Fig. 4.5. De úeuri din plastic.
4.2.2.4. Surse de colectare úi recuperare a materialelor textile
Materialele refolosite textile provin din reziduurile industriale, gospod ării
individuale, unit ăĠi militare, spitale etc.
4.2.2.5. Surse de colectare úi recuperare a materialelor din cauciuc
Materialele refolosibile din cauciuc care intr ă în obliga Ġiile de colectare de la
întreprinderi úi de la popula Ġie sunt compuse în general din anvelope úi camere de aer
uzate sau sparte.
Materialele refolosite provenite din reziduurile industriale în întreprinderile de
fabricaĠie a produselor, obiectelor úi articolelor din cauciuc au caracterul de materiale
circulante pentru care exist ă normative de recuperare cu circuit închis.

56CAPITOLUL 5.
COLECTAREA ùI RECUPERAREA
REZIDUURILOR SOLIDE
Prin colectarea reziduurilor se în Ġelege efectuarea opera Ġiilor de strângere,
prelucrare úi transport a acestor reziduuri în vederea neutraliz ării sau a valorific ării lor.
Una din coordonatele fundamentale ale politicii economice o constituie
dezvoltarea bazei de materii prime în cadrul c ărora un rol deosebit îl are intensificarea
colectării, recuper ării úi valorific ării materialelor refolosibile, astfel încât s ă se asigure
în mai mare m ăsură din produc Ġia internă, necesarul de resurse materiale, combustibil úi
energie [9].
Colectarea úi transportul de úeurilor úi a materialelor reciclabile reprezint ă o
component ă important ă în procesul de gestionare a de úeurilor, de úi aceasta este de cele
mai multe ori subevaluat ă, ea reprezint ă între 60 – 80 % din costul total de gestionare a
deúeurilor úi materialelor reciclabile, de aceea orice îmbun ăWăĠire adusă acestei
componente poate reduce mult acest cost.
Pentru realizarea eficient ăúi organizarea optim ă a colectării úi a transportului
deúeurilor úi materialelor reciclabile se vor avea în vedere anumite caracteristici de
referinĠă [56]:
-Părimea zonei de colectare
-structura economic ă a zonei
-nivelul de trai al popula Ġiei
-condiĠiile urbanistice
-cerinĠele clientului
-alegerea sistemului adecvat de colectare
Dup ă modul în care sunt transportate reziduurile exist ă următoarele sisteme de
colectare [9]:
–colectarea deschis ă este aceea în care desc ărcarea reziduurilor se face în
autovehiculele de transport deschise, prin golirea recipien Ġilor – în general úi aceútia
deschiúi sau făUă capac (fig. 5.1.a) [54]. Acest sistem, care se mai practic ă în Ġara
noastră, poluează mediul înconjur ător úi ar trebui abandonat.
–colectarea închis ă sau ermetic ă se face cu ajutorul recipien Ġilor (pubele,
containere) închi úi prevăzuĠi cu capac (fig. 5.1.b) [59], prin desc ărcare direct în
autogunoiere care, la rândul lor sunt dotate cu sisteme mecanice de ridicare úi golire a
acestora în bene închise;
–colectarea prin schimb de recipien Ġi care const ă în schimbarea
recipienĠilor plini, din punctele (platformele) de precolectare, cu al Ġii goi (fig. 5.1.c)
[111]. Este de fapt sistemul cu containere cu capacitatea de 3 úi 4 m3 care se aplic ă la
noi în Ġară, descris pe larg în cadrul precolect ării.

57–colectarea în saci (fig. 5.1.d) [98] const ă de fapt tot în schimb de
recipienĠi cu deosebirea c ă sacii pot fi închi úi úi nu mai sunt recupera Ġi, existând
posibilitatea ca precolectarea s ă se facă în mod diferen Ġiat direct la locul de producere.
a)
b)
c)
d)
Fig. 5.1. Sisteme de colectare.
5.1. COLECTAREA REZIDUURILOR
Tipul de container, volumul acestuia, combina Ġia containerelor úi frecvenĠa de
ridicare a de úeurilor este influen Ġată atât compozi Ġia deúeurilor, cât úi de cantitatea úi
calitatea materialelor reciclabile colectate separat [55].
Premerg ătoare opera Ġiei de colectare a reziduurilor industriale, care se realizeaz ă
de către aceste servicii (întreprinderi, unit ăĠi) organizate mai exist ă o fază care poate fi
considerat ă „precolectare” úi care se realizeaz ă de către personalul de Servicii al
InstituĠiilor.
Aúadar, precolectarea este opera Ġia de strângere úi depozitare pe timp limitat a
reziduurilor industriale.
La rândul ei, precolectarea are dou ă faze:
-precolectarea primar ă care const ă din strângerea reziduurilor úi
depozitarea lor în recipien Ġi mici construi Ġi special sau improviza Ġi (cutii, găleĠi) la locul
de producere;
-precolectarea secundar ă care se refer ă la adunarea reziduurilor rezultate
în precolectarea primar ăúi depozitarea lor în containere – pubele – a úezate în camere,
platforme, ghene sau alte locuri.
În final, colectarea propriu-zis ă este opera Ġia de ridicare a reziduurilor de la
punctele de precolectare secundar ă úi transportul lor la platforme de depozitare úi
neutralizare sau la instala Ġiile de valorificare.
5.1.1. Recipiente
Principiile de alegere a tipului de containere [5]:
-Containere confec Ġionate din materiale reciclate sau u úor accesibile;

58-Containere u úor de identificat: fie dup ă formă, fie după culoare sau dup ă
inscripĠionări speciale;
§containerele au culori vii, care contrasteaz ă cu mediul
înconjurător;
§containerele nu trebuie s ă fie prea atr ăJătoare, deoarece ar putea
fi sustrase pentru alte utilit ăĠi gospodăreúti;
-Containere robuste úi/sau uúor de reparat úi de înlocuit: esen Ġiale pentru
viabilitatea pe termen lung a unui sistem de colectare;
-Containere potrivite pentru obiectivele colect ării: uúor de deschis úi de
golit; suficient de mari pentru stocarea materialelor între zilele de colectare; suficient de
mici pentru înc ărcarea manual ă la nevoie.
-Containere adaptate terenului: pe ro Ġi (trasee lungi), impermeabile (acolo
unde plou ă mult), grele (acolo unde sunt vânturi puternice);
-Se va avea în vedere identificarea containerelor pe generatori prin
adresă, nume sau num ăr de cod.
Coúuri de gunoi úi tomberoane de gunoi (fig.5.2.) [59] – Pentru colectarea
deúeurilor, drept cea mai mic ă unitate se utilizeaz ă astăzi din ce în ce mai rar, co úurile
de gunoi cu un volum de 35 úi 50 1 din tabl ă de oĠel zincată sau din plastic.
Fig. 5.2. Co úuri de gunoi.
Urmează apoi tomberoanele cu un volum de 70 úi 110 1, care se realizeaz ă tot
cu secĠiune rotunda, dar numai din material plastic (fig. 5.3.) [60, 71, 84].
Fig. 5.3 Tomberoane.
Pubele mari úi containere pentru de úeuri (fig. 5.4.) [64, 91, 123] – Datorita
cantităĠii crescânde de de úeuri s-au proiectat containere cu volum de 660, 770 úi 1100 1
din tablă de oĠel úi pubele de 120 úi 240 1, mai rar de 360 1 din material plastic, care
sunt utilizate în special în colectarea de úeurilor menajere úi a materialelor reciclabile din
domeniul casnic. Pentru colectarea de cantit ăĠi mici de de úeuri periculoase, pubelele se
produc din tabl ă de oĠel.

59Pubelele, respectiv containerele, au o sec Ġiune dreptunghiulara úi sunt prev ăzute
cu 2, respectiv 4 ro Ġi. Ele pot fi mutate de c ătre utilizator úi se pot manipula u úor de
Fătre personalul firmelor de salubritate. Containerele de dimensiuni mari cu volum de
660, 770 úi 1100 1 sunt prev ăzute cu ro Ġi dirijabile. Containerele .suple proiectate în
special pentru utilizarea lor în locuri înguste (precum în subsol) cu volum de 660 úi 770
1 se produc úi din material plastic. Ele necesit ă un loc special de amplasare de unde
personalul de desc ărcare să le ia úi să le duca la autovehiculul de colectare úi înapoi.
Fig. 5.4. Pubele mari úi containere pentru de úeuri.
În special în cazul colect ării deúeurilor de produc Ġie úi acolo unde în perioade
scurte se produc regulat cantit ăĠi mari de de úeuri se folosesc pubele mari cu volum de
până la 40 m3. Acestea sunt în special recipiente între 4 úi 20 m3úi containere între 10 úi
4 0 m3, precum úi recipiente cu instala Ġie proprie de comprimare (container cu
compactare). Acestea sunt containere mari pentru de úeuri care se descarc ă prin
procedura de schimbare a pubelei. Transportul containerelor cu de úeuri lichide,
Qămoluri or ăúeneúti úi deúeuri periculoase se va efectua în condi Ġii tehnice úi de
siguranĠă speciale.
Containere de colectare pentru sticl ă(fig. 5.5.) [67] -Sticla este colectat ă în
pubele cu volum între 1,1 úi 5,5 m3 din oĠel sau plastic. Colectarea selectiv ă în funcĠie
de culoarea sticlei joac ă un rol din ce în ce mai important. Din ce în ce mai des se
amplaseaz ă pubele de colectare a sticlei separat pentru fiecare culoare în parte (alb ă,
verde úi brună). Sticla alb ă ocupa un procent foarte ridicat din produc Ġia de ambalaje.
Fig. 5.5. Containere de colectare pentru sticl ă.
Containerele de colectare au orificii rotunde care în parte sunt protejate ori de
Ġevi de ghidare ori de buc ăĠi de cauciuc. În autovehiculul de colectare aceste containere
se golesc prin preluarea cu macaraua de ridicare úi deschiderea clapetei de la baza

60containerului. Se utilizeaz ă autovehicule de colectare cu recipiente mari, de exemplu cu
un volum de pân ă la 60 m3 sau containere mai mici, cu volum de pân ă la 28 m3
Deoarece aceste containere sunt plasate în zone intens populate trebuie luate masuri de
limitare a zgomotelor (de exemplu, c ăptuúirea interiorului containerului cu cauciuc).
Containere de colectare pentru hârtie – De obicei se utilizeaz ă containere cu
volume de 1,1 pân ă la 5,5 m3 din oĠel sau material plastic. Acestea sunt prev ăzute cu
deschideri sub form ă de fantă dreptunghiular ă, pentru a îngreuna aruncarea altor tipuri
de materiale. Acestea se pot goli cu ajutorul macaralelor de la autovehiculul de colectare
prin deschiderea clapetei de la baza containerului sau prin schimbarea containerului.
Pentru a mic úora pericolul de incendiu se recomand ă, în cazul utiliz ării containerelor
din plastic, luarea unor m ăsuri speciale.
Containere de colectare pentru dozele de aluminiu si/sau conserve metalice
(fig. 5.5.) [92, 96] – Colectarea de doze de aluminiu si/sau conserve metalice în
containere separate are, spre deosebire de colectarea sticlei úi a hârtiei, o importanta
scăzuta. Se poate aduna fie numai aluminiu fie toate tipurile amestecate, uneori úi cu
alte deúeuri metalice. Aceasta colectare este problematica datorita costurilor ridicate de
preluare, determinate de cantit ăĠile scăzute de materiale colectate úi de greutatea sc ăzuta
a cutiilor din aluminiu comparativ cu volumul ocupat. Vânzarea acestor tipuri de
deúeuri este destul de dificila daca nu sunt prelucrate în vederea recicl ării în industrie.
Se pot folosi pubele din o Ġel sau plastic cu volum între 1,1 úi 5,5 m3. Golirea are
loc după ce pubela a fost preluata de macaraua unui autovehicul de colectare prin
deschiderea clapetei de la baza containerului în autovehiculul de colectare sau prin
schimbarea containerului.
Fig. 5.6. Doze de aliminiu úi conserve metalice.
Containere de colectare pentru ambalaje u úoare (fig. 5.7.) [55] -În acest tip
de container se colecteaz ă ambalaje comerciale din materiale plastice, metale úi
materiale compozite. Colectarea amestecat ă a acestora necesit ă o sortare ulterioar ă care
se face de obicei manual. Cantitatea de de úeuri care r ămâne dup ă sortare este destul de
mare astfel c ă pentru cre úterea gradului de recuperare este necesar s ă se dezvolte o
procedură mai eficienta de sortare a materialelor plastice precum úi crearea unei pie Ġe de
ambalaje din materiale plastice sortate úi de produse secundare din plastic.
Pentru fiecare tip de ambalaj din material plastic pot fi utilizate containere de 4
m3 capacitate, acestea trebuie pozi Ġionate în zone aglomerate, unde s ă poată avea acces
un număr cât mai mare de oameni.
Acest exemplu de containere prezentate în document sunt utilizate în Germania,
la noi în Ġară pot f utilizate containerele mari, metalice, de 1,1 m3 la care capacul se

61poate bloca cu lac ăt úi vor fi prev ăzute cu fante de forme úi dimensiuni diferite în
funcĠie de tipul de úeurilor reciclabile ce trebuie introduse
Fig. 5.7. Containere de colectare pentru ambalaje u úoare.
Containere cu mai multe compartimente – În containerele cu mai multe
compartimente, cu pere Ġi despăUĠitori parĠial reglabili, se colecteaz ă în compartimente
separate de úeuri din sticl ă (uneori úi separate pe culori), de úeuri din hârtie, de úeuri
metalice, de úeuri din plastic úi textile, precum úi deúeuri municipale periculoase (cum ar
fi baterii úi acumulatori uza Ġi sau medicamente expirate), în compartimente speciale.
Spre deosebire de celelalte containere, acestea se golesc doar prin procedura de
schimbare a containerului. Acesta este înc ărcat după ce a fost desc ărcat un container
similar de pe autovehiculul de colectare úi transport úi este golit într-un loc special
amenajat, astfel ca materialele reciclabile s ă rămână separate. Containerele cu mai multe
compartimente au de obicei volume între 7,7 úi 22 m3 (fig. 5.8.). Pentru
compartimentele de colectare ale sticlei se pot lua masuri suplimentare de reducere a
zgomotului.
Fig. 5.8. Containere cu mai multe compartimente.
5.1.2. Sisteme de colectare
5.1.2.1. Metode de colectare
Metodele de colectare sunt de cele mai multe ori împ ăUĠite în scheme cum ar fi:
"colectarea în puncte de colectare" (sau aport voluntar) úi "colectarea din poart ă în
poartă".
Metoda de colectare în puncte de colectare este aceea în care "locatarilor li se
cere să ducă deúeurile la unul din punctele de colectare special amenajate" de c ătre
autorităĠile locale responsabile sau de c ătre firma de salubritate. Pentru aceasta metod ă
un container sau mai multe containere de de úeuri de capacitate mai mare, sunt
poziĠionate în strad ă sau în locuri special amenajate în apropierea zonelor intens
populate. Specific pentru aceasta metod ă de colectare este faptul ca aceste containere
sunt pozi Ġionate în afara úi nu în interiorul propriet ăĠii locatarilor. În cazul colect ării
selective a de úeurilor, într-un astfel de punct de colectare vom reg ăsi atât containere
speciale pentru materialele reciclabile cat úi containere pentru de úeurile în amestec.

62În schemele de colectare din poart ă în poartă, "locatarii pun de úeurile într-o
pubelă/sac plasat într-un anumit loc, într-o anumit ă zi, în afara locuin Ġei lor".
De asemenea, în cazul colect ării selective a de úeurilor vor exista mai multe
astfel de pubele/saci în care se vor depune anumite tipuri de de úeuri úi care vor fi
preluate de firmele de salubritate în zile diferite de colectare. Tabelul de mai jos
prezintă unele caracteristici comune ale acestor categorii.
Tabelul 5.1
Compara Ġie între sistemele de colectare.
Caracteristici Metoda de colectare
în puncte de
colectareMetoda de colectare din
poartă în poartă
DefiniĠie: Deúeurile sunt duse de
Fătre locatar de la
locuinĠa sa la punctul
de colectare.Colectarea de úeurilor de la
locuinĠa/de acasă.
Sortare: Sortarea se face sau nu
de către locatar. Pot fi
sortate sau nu la
centru.Sortarea se face sau nu de
Fătre locatar. Pot fi sortate
sau nu la centru.
Materiale colectate: Materiale separate sau
materiale în amestec.Materiale separate sau
materiale în amestec.
Containere: Comunal Individual (poate fi comunal
în cazul blocurilor de
apartamente).
Necesitatea transport ării
de la consumator:Redusă până la mare Nu există
Necesitatea transport ării
pentru colectare:Redusă Mare
Cantitatea colectata De la mare la mica Mare
Nivelul de contaminare: Scăzut – în cazul
colectării selective,
Mare – în cazul
colectării mixteScăzut – în cazul colect ării
selective,
Mare – în cazul colect ării
mixte
5.1.2.2. Moduri de colectare
Colectarea în amestec – Colectarea în amestec este cea mai simpl ă metodă de
colectare. Totodat ă, acest mod de colectare limiteaz ă posibilităĠile ulterioare de reciclare
úi tratare a de úeurilor. Colectarea în amestec a de úeurilor nu implic ă nici un efort din
partea generatorului de de úeuri, în ceea ce prive úte selectarea pe tipuri de de úeuri.
Pentru sortarea materialelor reciclabile din de úeuri colectate în amestec este
nevoie de o instala Ġie de sortare mecanic ă (fig. 5.9) [74, 105]. În aceast ă instalaĠie vor fi
sortate, în diferite etape, elementele componente ale de úeurilor, cu utilaje
corespunz ătoare sau manual. Sortarea ulterioara a materialelor reciclabile din de úeuri

63implica mai putina aten Ġie úi mai puĠin interes în preg ătirea úi colectarea lor din partea
celor care produc de úeurile si, de asemenea, implica o munca suplimentara pentru
sortare cu consum de energie, for Ġa de munca úi mijloace tehnice. Calitatea materialelor
reciclabile sortate este inferioara dup ă ce acestea au fost amestecate în recipientele
autovehiculelor de colectare uneori chiar comprimate sau m ărunĠite. Materialele
reciclabile sortate pot fi murdare sau umede, ceea ce le face greu de procesat úi
valorificat în continuare. Preluarea amestecat ă a tuturor grupurilor de materiale
reciclabile a demonstrat ca hârtia, plasticul úi sticla sunt greu de sortat în jos, instala Ġii
de sortare ob Ġinând doar par Ġial materiale pentru procesul de reciclare.
Fig. 5.9 Sta Ġie de sortare:
1 ± zona de recep Ġie; 2 ± bandă de alimentare a sta Ġiei de sortare; 3 ± bandă de
sortare; 4 ± separator magnetic; 5 ± evacuarea de úeurilor respinse; 6 ± zonă de
depozitare; 7 ± grătar pentru colectare hârtie; 8 ± bandă transportoare cu racle Ġi; 9 ±
presă; 10 ± presă pentru materiale metalice.
În func Ġie de gradul de automatizare, procesul de sortare a de úeurilor se poate
realiza [69, 74]:
-manual de c ătre muncitori (fig. 5.10.a);
-automată (fig. 5.10.b).
a)
b)
Fig. 5.10 Metode de sortare a de úeurilor:
a) manual; b) automat.

64Colectarea selectiv ă -În cazul colect ării selective a materialelor reciclabile úi a
deúeurilor în amestec, intervalele de colectare trebuie s ă corespund ă sistemului de
colectare utilizat. Perioadele dintre colect ările succesive ale de úeurilor în amestec pot fi
scurtate având în vedere condi Ġiile de igien ă, pe baza reducerii cantit ăĠilor de de úeuri
prin preluarea în paralel a materialelor reciclabile. În cazul materialelor reciclabile
uscate, precum sticla úi hârtia, frecven Ġa colectării este determinat ă doar de dimensiunile
pubelelor. Pubelele cu de úeurile biodegradabile colectate separat vor fi golite, pe
considerente de igien ă, cel puĠin o dată pe săptămână.
Procesul de colectare a de úeurilor cuprinde úi traseul acestora de la umplerea
pubelei la umplere vehiculului de colectare úi la umplerea autovehiculelor de transport.
în acest context, un sistem de colectare se va baza pe combina Ġia mijloacelor tehnice de
lucru úi forĠa de munc ă umană, in special:
-procedura de colectare;
-tipurile de pubele folosite; .
-autovehiculele folosite;
-personalul.
Evaluarea unui sistem de colectare úi testarea organiz ării conform cererilor se
poate efectua pe baza urm ătoarelor criterii:
-nivel economic;
-siguranĠa muncii;
-condiĠii de igien ă;
-efectele asupra colect ării de materiale reciclabile;
-cerinĠele impuse de sta Ġiile de reciclare, tratare úi eliminare a de úeurilor;
-aspecte urbanistice;
-confortul utilizatorilor;
-frecvenĠa reparaĠiilor necesare;
-gradul de solicitare fizic ă a personalului de înc ărcare.
5.1.2.3. Proceduri de colectare
Există trei feluri de proceduri de colectare:
a)procedura de colectare prin golirea pubelei;
b)procedura de colectare prin schimbarea pubelei;
c)procedura de colectare în saci de unic ă folosinĠă.
La acestea se adaug ă colectarea f ăUă un sistem anume, care se utilizeaz ă în
transportul de úeurilor voluminoare. Pentru fiecare proces de colectare în parte exist ă
sisteme de recipiente úi utilaje speciale, cu sisteme de înc ărcare corespunz ătoare.
a) Procedura de colectare prin golirea pubelei
În cazul procedurii de colectare prin golirea pubelei, în special la transportul
deúeurilor menajere úi al deúeurilor asimilabile de la întreprinderi, se utilizeaz ă pubele
prevăzute cu roti, care se golesc prin intermediul unei instala Ġii de ridicare úi răsturnare
într-un autovehicul de colectare úi apoi se pun înapoi în acela úi loc. Transportul
pubelelor de la locul lor la marginea drumului úi înapoi se va face de c ătre utilizator sau
de către angaja Ġii firmei de salubritate (fig. 5.11).

65
Fig.5.11. Sisteme de colectare prin golirea pubelei.
În funcĠie de cantitatea de de úeuri úi condiĠiile de spa Ġiu se utilizeaz ă pubele de
diferite tipuri úi mărimi. În afar ă de sistemul de prindere autovehiculele de colectare
sunt prevăzute la ora actual ă cu un mecanism de compactare a de úeurilor, astfel încât s ă
se poată încărcă de două sau trei ori mai multe pubele. Se utilizeaz ă autovehicule cu
spaĠiu de colectare a de úeurilor de pân ă la 23 m3.
Tipurile de de úeuri colectate:
-deúeuri menajere sau asimilabile acestora, colectate în amestec;
-deúeuri menajere pe frac Ġiuni (sticla, hârtie, plastice, biodegradabile úi
restul);
Avantaje:
-XúurinĠa în manipulare;
-nu necesit ă un spaĠiu vast de desf ăúurare;
-costuri de exploatare mici.
Dezavantaje:
-costuri de investirii relativ mari;
-personal relativ numeros;
-durata colect ării relativ ridicat ă.
b) Procedura de colectare prin schimbarea pubelei
Această procedur ă poate fi utilizat ă în aceea úi măsură în cazul de úeurilor cu
densitate mare, precum de úeurile din construc Ġii úi demolări úi nămolul orăúenesc, cât úi
al deúeurilor cu densitate mai sc ăzuta cum ar fi de úeurile menajere úi deúeurile rezultate
în întreprinderile industriale, marile hoteluri, institu Ġii, administra Ġii úi spatiile de locuit.
În cazul acestei proceduri pubelele pline de la fa Ġa locului se schimba cu pubele
goale de acela úi tip (fig. 5.12). Dup ă golirea acestora, pubelele se vor plasa într-un alt
loc. Dacă este necesar s ă se transporte pubele de tipuri úi mărimi diferite, sau dac ă
golirea se face neregulat numai la cerere, atunci pubelele vor fi readuse dup ă golirea lor
în instalaĠia de eliminare înapoi de unde au fost luate. În acest caz se vorbe úte despre
„transport direct".
Fig. 5.12. Sisteme de colectare prin schimbarea pubelei/containerului.

66Din motive economice se utilizeaz ă containere de peste 4 m3 care se pot
manipula cu ajutorul unor sisteme de r ăsturnare diferite.
Este posibil ă comprimarea con Ġinutului containerului cu o pres ă fixă sau în
containere prev ăzute cu un sistem de compactare propriu.
Tipurile de de úeuri colectate:
-deúeuri menajere sau asimilabile acestora, colectate în amestec;
-deúeuri menajere pe frac Ġiuni nealterabile(sticla, hârtie, plastice)
-deúeuri cu densitate mare din construc Ġii úi demolări;
-Qămoluri or ăúeneúti;
Avantaje:
-XúurinĠa în manipulare úi întreĠinere;
-personal pu Ġin;
-durata colect ării relativ mic ă;
-costuri de investi Ġii relativ mici;
-costuri de exploatare mici.
Dezavantaje:
-necesită un spaĠiu de desf ăúurare relativ mare;
-riscul de a transporta containerele pe jum ătate goale.
c) Procedura de colectare în saci de unic ă folosinĠă
În cazul procedurii de colectare în saci de unic ă folosinĠă deúeurile sunt adunate
curat úi igienic în saci de hârtie sau plastic úi se încarc ă direct în autovehiculele de
colectare. Procedura de colectare se scurteaz ă datorită faptului c ă nu mai este nevoie ca
pubelele golite úi repuse la locul lor, iar opera Ġiunea de cur ăĠare a acestora este
eliminată. Încărcarea sacilor se face de obicei manual, ceea ce reprezint ă o solicitare
fizică mai mare a personalului.
Volumul sacilor este limitat datorita acestui fapt úi al rezistentei sacilor la maxim
110 l. În mod obi únuit se folosesc saci de 50 úi 70 1.
Având în vedere obiectivul de a evita producerea de de úeuri suplimentare,
creúterea cu 3% a cantit ăĠii de deúeu prin materialul sacului trebuie privit ă ca
îngrijorătoare.
Tipurile de de úeuri colectate:
-deúeuri menajere sau asimilabile acestora colectate în amestec;
-deúeuri menajere pe frac Ġiuni (sticl ă, hârtie, plastice, biodegradabile úi
restul);
Avantaje:
-XúurinĠa în manipulare úi întreĠinere;
-personal pu Ġin;
-durata colect ării este foarte scurt ă;
-costuri de investi Ġii mici;
-costuri de exploatare mici.
Dezavantaje:
-riscul ruperii sacilor;
-necesitatea diferitelor tipuri de saci în func Ġie de tipul de de úeu colectat;

67d) Procedura de colectare f ăUă sistem
Colectarea f ăUă sistem, în cadrul c ăreia deúeurile se colecteaz ă neunitar dup ă
Părime úi formă sau în containere deschise, se utilizeaz ă la ora actual ă numai în cazul
colectării deúeurilor voluminoase. De úeurile voluminoase trebuie a úezate la îndemâna
personalului de înc ărcare a autovehiculelor pentru a putea fi u úor încărcate.
5.2. UMPLEREA AUTOVEHICULELOR DE COLECTARE
5.2.1. Instala Ġia de umplere a vehiculelor de colectare
Printr-un sistem de ridicare úi răsturnare pneumatic sau hidraulic care se afl ă în
partea din spate a autovehiculului de colectare, pubelele pline cu de úeuri sunt preluate,
iar conĠinutul este golit printr-o deschidere adaptat ă formei úi dimensiunii pubelei în
interiorul vehiculului sau r ăsturnat într-o cavitate de preluare (albie). Golirea
recipientului în autovehicul se face prin r ăsturnarea úi totodată ridicarea acestuia. Se
poate asigura înc ărcarea vehiculului f ăUă a produce praf, atunci când între pubela úi
deschiderea pentru umplere se realizeaz ă o legătură integral ă. Pentru aceasta,
deschiderea trebuie s ă corespund ă diferitelor forme úi dimensiuni ale pubelei.
Preluarea pubelelor se face de obicei cu a úa numitul "sistem pieptene", care
apucă de jos un mâner fixat în partea din fata a pubelei. Un "pieptene dublu" poate
apuca independent una de alta 2 pubele de 120/240 1. Dup ă o modificare a parametrilor
este posibil ăúi ridicarea unei pubele de 1100 1. Un avantaj mare a apuc ării cu pieptene
este că pot fi manipulate pubele de diferite dimensiuni cu aceea úi instalaĠie de ridicare úi
Uăsturnare. Exist ăúi instalaĠii de apucare cu "pieptene cu bra Ġ de ridicare rabatabil"
pentru preluarea suplimentar ă a pubelelor de 1100 1 cu fus (fig. 5.13) [124].
Fig. 5.13. Instala Ġii de apucare cu "pieptene cu bra Ġ de ridicare rabatabil".
5.2.2. Sistem de comprimare în autovehiculele de colectare
La colectarea de úeurilor menajere úi asimilabile úi a deúeurilor voluminoase se
utilizează autovehicule speciale închise. Acestea au spatii de înc ărcare închise cu
sisteme diferite de comprimare a de úeurilor. Ele se înc ărcă prin deschiderile obi únuite
sau cu sisteme aflate la partea din spate a autovehiculului.

68În cazul autovehiculelor cu sistem de comprimare rotativ de úeurile cad prin
deschizătura din peretele posterior fix al vehiculului într-un tambur care se rote úte în
jurul propriei axe.
Autovehiculele cu sistem de presare a de úeurilor se înc ărca întotdeauna printr-o
anticamer ă plasată imediat dup ă deschiderea pentru înc ărcare. O plac ă de presiune
acĠionată hidraulic ce este legat ă de un perete de presare gole úte anticamera úi umple
prin comprimare containerul vehiculului de transport. Peretele din fa Ġă a containerului
poate fi ac Ġionat hidraulic pe toata lungimea containerului. Cel mai mare grad de
comprimare se ob Ġine în domeniile de lucru ale pl ăcii de presare úi peretelui împing ător
(fig. 5.14).
Fig. 5.14. Procesul de înc ărcare a containerului cu pres ă.
5.3. TRANSPORTUL DE ùEURILOR
Prin transportul de úeurilor se în Ġelege totalitatea proceselor care încep dup ă
colectarea de úeurilor úi se încheie cu predarea acestora la instala Ġiile de reciclare, tratare
úi sau eliminare a acestora. Transportul de úeurilor este de dou ă feluri:
-transport la distan Ġă mică;
-transport la distan Ġă mare.
După colectarea de úeurilor de la locul la care acestea au fost generate urmeaz ă
transportul la distan Ġă mică la instala Ġia de reciclare tratare úi/sau eliminare a de úeurilor
care se găseúte în apropiere sau la o sta Ġie de transfer. De la sta Ġia de transfer de úeurile
ajung prin transportul la distan Ġă mare la o instala Ġie centrală de reciclare, tratare úi/sau
eliminare.
5.3.1. Sisteme de transport
Din punct de vedere al gradului de înc ărcare exist ă 3 tipuri de transport:
-transport plin;
-transport gol;
-transport intermediar.
Principii de alegere a vehiculelor de colectare [5]:
-se vor alege vehicule care consum ă o cantitate minim ă de energie, dar cu
o complexitate tehnic ă necesară pentru a colecta în mod eficient materialele vizate –
trebuie Ġinut cont de faptul c ă operaĠiile de colectare úi transport au costuri relativ
ridicate;
-vor fi preferate echipamente fabricate local, cu o concep Ġie tradiĠională a
vehiculelor úi cu calificare local ă, ori de câte ori este posibil, completate la nevoie cu
asistenĠa experĠilor naĠionali úi internaĠionali (utilizarea de vehicule adaptate la
condiĠiile concrete de clim ă);
-se vor alege utilaje care pot fi între Ġinute úi reparate local úi pentru care

69suri disponibile pe plan local piese de schimb;
-în zonele deluroase sau aglomerate se vor alege vehicule ac Ġionate
manual, tractate de animale sau vehicule mecanice u úoare;
-se vor alege vehicule f ăUă compactoare, remorci, basculante sau dube în
zonele unde popula Ġia este dispersat ă sau deúeurile sunt deja dense; acestea sunt mai
eficiente în ceea ce prive úte consumul de carburan Ġi, exploatarea úi întreĠinerea lor;
-vor fi avute în vedere, dup ă caz avantajele sistemelor hibride: vehicule
mici- satelit ac Ġionate manual, electric sau cu propan, care alimenteaz ă un vehicul mai
mare staĠionar sau cu mi úcare lentă (vehicul cu compactare sau un autocontainer);
-vor fi avute în vedere, în zonele urbane industrializate, vehicule cu
compactare (atunci când pe traseele de colectare sunt mul Ġi generatori, iar de úeurile nu
sunt prea dense sau prea umede);
-utilizarea vehiculelor cu colectare automat ă – atunci când este posibil ă
aducerea pe ro Ġi a containerelor (cu capacit ăĠi de cea. 120 – 240 litri) din gospod ării la
punctele de colectare;
-în zonele industrializate, unde colectarea separat ă a deúeurilor organice
úi a altor materiale reciclabile este o prioritate, se vor alege vehicule mixte: cu dou ă
compartimente pentru colectarea eficient ă a două fluxuri de materiale;
-pentru colectarea materialelor reciclabile amestecate se vor alege
vehicule specializate în reciclare: care pot asigura compactarea materialelor plastice,
stocarea uscat ă a hârtiei, colectarea sticlei pe culori úi calităĠi separate, a metalelor úi
nemetalelor.
Vehiculele de colectare úi transfer trebuie s ă Ġină seama de teren, clim ă úi
profilul aúezării.
La selectarea unui vehicul, un factor important este densitatea locuin Ġelor úi
raportul existent între locuin Ġele pentru o familie úi pentru mai multe familii, fapt care
va determina num ărul de opriri ale vehiculului. Dispunerea str ăzilor, pantele, traficul úi
suprafaĠa drumurilor influen Ġează uúurinĠa de a manevra.
Vehiculele cu compactor lucreaz ă prost în zone cu clim ă foarte umed ă, deúeurile
sunt adesea umede úi dense. în aceast ă situaĠie, vehiculele cu compactare au tendin Ġa de
a stoarce umezeala úi de a împr ăútia scurgerile pe str ăzi. De asemenea, în zonele în care
se arde cărbune, unde de úeurile sunt bogate în cenu úă, acestea nu pot fi compactate mai
mult.
Luând în considerare cele prezentate anterior, au ap ărut diferite tipuri de ma úini
de transportat de úeuri (fig. 5.15) [53, 63, 65, 66, 101, 109, 111, 112, 114, 116].

70
Fig. 5.15. Metode de transporta al de úeurilor.
a) Transportul rutier al de úeurilor
Autovehiculele de colectare úi transport al de úeurilor sunt camioane cu
recipiente speciale, care se înc ărca direct sau camioane pe care se pot monta pentru
transport containere de capacitate mare care se monteaz ă deja încărcate. Acestea din
urmă se pot folosi atât pentru transportul la distante mici cat úi la distante mari.
La fixarea dimensiunii vehiculului de colectare úi transport se vor avea în
vedere:
-încărcătura utila;
-distanĠa către staĠia de transfer sau la sta Ġia reciclare, tratare úi/sau
eliminare;
-sistemul de recipiente;
-topografie, limit ările úi dificultăĠile în traficul rutier;

71-OăĠimea drumurilor pe distantele parcurse de vehiculele de colectare sau
de transport;
-timpul de lucru zilnic úi pauzele angaja Ġilor;
-Părimea echipei de colectare a de úeurilor.
b) Transportul de úeurilor pe cai feroviare
Toate transporturile feroviare au în comun faptul ca de úeurile dup ă colectarea lor
cu autovehicule rutiere trebuie s ă ajungă la o staĠie de transfer (fig. 5.16) [32, 93].
Acolo, de cele mai multe ori, dup ă compactare se înc ărca în vagoane úi se transporta la
diferite instala Ġii de reciclare, tratare úi/sau eliminare a de úeurilor. Transportul feroviar
se poate face în containere de comprimare, în containere cu sistem rotativ de
comprimare, sau în cazul de úeurilor necomprimate, în vagoane deschise la partea
superioară acoperite cu prelate sau plase.
Fig. 5.16. Transporul feroviar al de úeurilor.
Un avantaj în cazul transportului feroviar este independen Ġa acestui tip de
transport de condi Ġii meteorologice úi faptul că circulaĠia rutieră nu este îngreunat ă.
c) Transportul de úeurilor pe cai navale
Deúeurile pot fi înc ărcate în sta Ġiile de transfer úi pe nava de transport sau în
containere pe diferi nave (fig. 5.17) [106]. De asemenea, pe calea apei se pot transporta
cantităĠi mult mai mari de de úeuri în compara Ġie cu transportul pe c ăi rutiere.
Fig. 5.17. Nav ă petru trasportul de úeurilor.
5.3.2. Transbordarea în sta Ġii de transfer
Transportul de úeurilor implica transportarea acestora de la locul de colectare la
centrele de reciclare tratare úi/sau eliminare, iar în cazul distan Ġelor foarte mari,
deúeurile pot fi duse la sta Ġiile de transfer unde vor fi transbordate în autovehicule de
capacităĠi mari úi apoi transportate la centrele reciclare, tratare úi/sau eliminare.
Transbordarea de úeurilor la o sta Ġie de transfer se poate face fie direct din
autovehiculul de colectare într-un alt mijloc de transport fie indirect prin stocarea
intermediar ă într-un bunc ăr. În cazul folosirii unor prese pentru de úeuri este nevoie de
buncăre de stocare intermediare. Acestea îndeplinesc rolul unui depozit tampon, prin
care se asigur ă o funcĠionare continu ă, în cazul livr ării în etape a de úeurilor. De acolo

72deúeurile sunt transportate, de exemplu, cu ajutorul podurilor rulante cu benzi zim Ġate,
cu ajutorul platbenzilor sau a utilajelor de împingere c ătre dispozitivele de înc ărcare.
In principiu, într-o sta Ġie de transfer se desf ăúoară 3 operaĠiuni principale:
-predare (tipul de predare);
-pregătire (transbordare cu sau f ăUă comprimare);
-încărcare (corespunz ător tipului de mijloc de transport folosit în
continuare).
Predarea – Predarea de úeurilor se poate face doar cu ajutorul autovehiculelor
administra Ġiei locale sau, în unele cazuri, cu autovehicule private. Dac ă autovehiculele
private au permisiunea de a livra direct de úeuri, este necesar s ă se prevad ă, pe lângă un
cântar úi o casa de marcat, locuri de desc ărcare suplimentare corespunz ătoare
autovehiculelor private care au dreptul s ă livreze.
Pregătirea – Prin pregătire în cadrul opera Ġiunii de transbordare a de úeurilor se
înĠelege manipularea de úeurilor dup ă predare în cadrul sta Ġiei de transfer. De úeurile pot
fi încărcate direct sau dup ă ce au fost în prealabil stocate temporar într-un bunc ăr úi
compactate sau nu în mijloacele de transport pentru distante mari.
Încărcarea úi descărcarea mijloacelor de transport – Modul de înc ărcare
depinde de mijlocul de transport folosit. Transportul la distan Ġă se poate face pe c ăi
rutiere, navale sau feroviare. Predarea de úeurilor se face de regul ă cu autovehicule
rutiere. ùi transportul la distan Ġă a deúeurilor este indicat a se face de regul ă pe cai
rutiere (fig. 5.18). În cazul transportului rutier containerele de capacitate mare montate
pe vehicul se înc ărcă direct.
Fig. 5.18. Sisteme de transbordare rutiere.
În cazul transportului feroviar containerele de capacitate mare deja înc ărcate
sunt preluate de un pod rulant úi aúezate pe vagonul trenului. La destina Ġie de obicei
acestea sunt reînc ărcate în camioane, pentru a ajunge mai u úor la depozitul de de úeuri
sau la instala Ġia de reciclare, tratare úi/sau eliminare.

73
Fig. 5.19. Sisteme de transbordare feroviare
Este posibil ăúi descărcarea direct ă din autovehiculele de colectare în vagoane de
capacitate mare deschise la partea superioar ă. Descărcarea la destina Ġie se va realiza cu
ajutorul unei instala Ġii de macarale cu graif ăr. Ajustajele de tabl ă din interiorul
recipientelor înlesnesc utilizarea complet ă a capacit ăĠii de umplere. Golirea se face prin
rotirea recipientului în jurul propriei axe în sens invers, (fig. 5.19.). Capacitatea
recipientelor este de aproximativ 73 m3 până la 50 tone de úeuri.
La transportul naval la distan Ġe mari autovehiculele de colectare fie r ăstoarnă
direct con Ġinutul în nava de transport deschis ă la partea superioar ă (fig. 5.20), fie prin
intermediul unor prese de de úeuri în recipiente de capacitate mare care vor fi
transportate cu ajutorul macaralelor pe navele care transporta containere [124].
5.4. DISTAN ğA PÂNĂ LA LOCUL DE PROCESARE SAU DE ELIMINARE
FINALĂ
Întrucât unul din motivele principale ale includerii transferului într-un sistem de
deúeuri este m ărirea eficien Ġei de transport spre procesare sau eliminare, o practic ă
VăQătoasă trebuie s ă cuprindă o evaluare a distan Ġei de la zonele de colectare pân ă la
aceste amenaj ări comparativ cu transportul direct la amenajarea de eliminare.
5.5. CONSIDERA ğII SANITARE ùI DE MEDIU PRIVIND TRANSFERUL
DEùEURILOR
Din perspectiva la nivel de sistem, opera Ġiile de transfer pot aduce beneficii
pentru mediu úi săQătate în urm ătoarele moduri:
-pot reduce emisiile în aer úi consumul de carburant datorit ă eficienĠei
sporite a colect ării úi transportului; pot reduce úi consumul de energie;
-accesul la materiale pentru pre-procesare, culegerea de de úeuri sau
recuperarea de materiale, împreun ă cu îndep ărtarea articolelor voluminoase sau
YăWăPă toare, reduce consumul de carburant úi măreúte recuperarea;
-Păsurile sigure pentru pre-prelucrare úi culegere de de úeuri pot
îmbunăWăĠi condiĠiile sanitare úi de lucru ale culeg ătorilor de de úeuri care altfel ar
prelucra materialele din groapa de gunoi sau din depozitul deschis;

74Fig. 5.20. Reprezentarea sistematic ă a diferitelor variante de transportare a de úeurilor.
StaĠiile úi punctele de transfer pot crea probleme pentru s ăQătatea uman ăúi
pentru mediu:
-impactul negativ asupra vecin ăWăĠii poate include zgomotul, emisiile în
aer precum úi emisiile de scurgeri úi uleiuri de la vehiculele de colectare úi transferAutovehicule ale serviciilor
de salubrizare publice
Autovehicule ale serviciilor
de salubrizare particulare
Descărcarea direct ă făUă
staĠie de transfer
Descărcarea direct ă cu
staĠie de transfer
Vehicule de compactare
într-o staĠie de transfer
Compactor integrat în
autovehiculul de transport
Compactor sta Ġionar
Presă de compactare
în baloĠi
0ărunĠire
Pe căi rutiere
Pe căi feroviare
Pe căi navale
InstalaĠii în aer liber
ConstrucĠii din oĠel
ConstrucĠii din betonTipul transportului
la distanĠă
Transferare f ăUă
compactare
Transferare cu
compactareTipul transbord ării
deúeurilor
Tipul livr ării
deúeurilor
Clădiri din
prefabricate
Cu un etaj
Cu mai multe etajeTipul
instalaĠiilorSistematizarea
transportului
deúeurilor

75precum úi de la amenaj ările pentru între Ġinerea vehiculelor;
-staĠiile úi punctele de transfer au poten Ġialul de a produce probleme de
miros, gunoaie úi vectori de boli, dar cum ele faciliteaz ă o colectare mai intens ăúi mai
promptă, pot adesea s ă echilibreze problemele de acest fel.
-lipsa de control poate conduce la transformarea unui punct de transfer al
unei comunit ăĠi în loc de aruncare necontrolat ă a deúeurilor [124].
5.6. COLECTAREA ùI RECUPERAREA DE ùEURILOR SOLIDE
5.6.1. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile feroase pr ăfoase
Majoritatea materialelor refolosibile feroase rezult ă din gazele arse úi a apelor
uzate în procesele siderurgice.
Exist ă diferite tehnologii úi sisteme de epurare a materialelor refolosibile sub
formă de praf din gaze arse, pulberi metalice sau din apele reziduale industriale úi
menajere uzate.
Din industriile de despr ăfuire adecvate con Ġinutul de praf al gazelor evacuate în
sectorul siderurgic poate fi redus pân ă la valorile de 0,1 – 0,15 g/m3, ceea ce înseamn ă
Fă se poate recupera peste 97 % din cantitatea de praf ini Ġială. Prin sistemul de epurare
în mai multe trepte, con Ġinutul de praf de furnal din gazele evacuate se reduce la 0,01
g/m3. Praful de furnal astfel recuperat, evaluat la circa 30 kg/t font ă are un con Ġinut de
40 % Fe.
La sectorul o Ġelărie, la cuptoarele Martin, prin adaptarea unor instala Ġii (filtre de
epurare corespunz ătoare) se poate ajunge la reducerea con Ġinutului de praf în gazul
evacuat în atmosfer ă până la 0,1 – 0,15 g/m3. Praful recuperat reprezint ă circa 7 kg/t de
RĠel úi are un con Ġinut de fier de peste 50 %.
 ù i la cuptoarele electrice, în timpul sufl ării oxigenului pentru accelerarea
reacĠiilor de afânare, se ajunge la o concentrare a con Ġinutului de praf, de pân ă la 8 g/m3
care după epurare cu instala Ġii de captare úi desprăfuire a gazelor, scade la 0,02 g/m3,
rezultând deci o important ă cantitate de material feros cu un con Ġinut de circa 40 % fier.
La convertizoarele L.D. cantitatea de praf din gazele evacuate variaz ă între 30 –
50 g/m3 ceea ce revine la 10 – 25 kg praf raportat la tona de o Ġel elaborat.
Prin opera Ġia de epurare, cu con Ġinutul de praf din gazele evacuate se reduce la
mai puĠin de 0,1 g/m3.
Praful ob Ġinut, având în propor Ġie de 80 % o granula Ġie de 0,8 – 0,05 µm conĠine
în jur de 60 % fier.
Materiale feros se mai ob Ġine úi din zgur ă din turnătorii, din Ġunderul de la forje
úi din nămolul apelor reziduale uzate folosite la r ăcirea diferitelor procese sau prelucr ări
tehnologice.
Prin zdrobirea zgurei se ob Ġin particule de o Ġel cu granula Ġie cuprins ă între 5 –
300 mm granula Ġie, reprezentând circa 4 5 din total zgur ă. După măcinare pân ă la
granulaĠia de 5 %, rezult ă, prin separare magnetic ă, un concentrat feros cu circa 45 %
fier, în propor Ġie de peste 20 % din cantitatea total ă de zgură. Restul materialului, circa
74 %, nu mai are practic decât un con Ġinut sub 20 % fier ceea ce face s ă nu mai poat ă fi
folosit în siderurgie ci în alte utilit ăĠi ca la repararea drumurilor, la rampele de
depozitare controlate sau ca îngr ăúământ în agricultur ă.

765.6.2. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile feroase sub form ă de bucăĠi
Aceast ă categorie este foarte important ă, atât din punct de vedere cantitativ cât úi
calitativ. Calitatea produselor siderurgice este mult influen Ġată de categoria, clasa úi
calitatea materialelor refolosibile feroase introduse în cuptoarele de topire. Folosirea lor
în stare necontrolat ă sau nepreg ătită poate rebuta cantit ăĠi de oĠel de calit ăĠi
necorespunz ătoare.
5.6.3. Colectarea úi recuperarea a úchiilor metalice
În general, sistemele actuale de colectat a úchiile metalice – la sec Ġiile mecanice
de prelucrare prin a úchiere – au caracterul unei munci nemecanizate. Acesta deoarece
Dúchiile rezultate la ma úinile unelte sunt mai întâi strânse manual în l ăzi, care sunt
evacuate la sfâr úitul schimbului sau în timpul schimbului cu ajutorul unui mijloc
oarecare de transport pân ă la locul de depozitare unde se vars ă într-un bunc ăr de aúchii.
Acest sistem necesit ă forĠă de munc ă, spaĠiu úi timp, factori importan Ġi ai
reducerii pre Ġului de cost.
În tabelul 5.2. este redat ă cantitatea de a úchii rezultat ă de la diferite tipuri de
maúini-unelte [8].
Tabelul 5.2
Cantitatea de a úchii metalice produs ă în anumite locuri.
Locul de producere a a úchiilorCantitatea de a úchii
(kg/schimb de 8 h)
Strung pentru aparate 4 – 6
Strung revolver mic 12 – 16
Strung revolver mare 20 – 50
Strung de produc Ġie cu vârfuri (de m ărime medie) 15 – 30
Maúină de găurit (de m ărime medie) În medie 10 – 20
Maúină de frezat (de m ărime medie) În medie 18 – 30
De aici rezult ă că proiectan Ġii de ateliere a úchietoare trebuie s ă priveasc ăúi
problema colect ării úi evacuării aúchiilor, care este întotdeauna dificil ă.
La prelucrarea pieselor cu viteze mari úi pe maúini unelte de mare productivitate
se formeaz ă o cantitate atât de mare de a úchii încât ele blocheaz ă repede ma úina úi
împiedică lucrul. Dup ă unele date publicate, astfel de ma úini unelte, produc în medie
următoarele cantit ăĠi de aúchii, în kg/h:
– ma úini-unelte mici 3,5 – 4,5 kg/h
– ma úini-unelte mijlocii 3,5 – 7,5 kg/h
– ma úini-unelte mari 7,5 – 10 kg/h
– ma úini-unelte agregate speciale 14 – 18 kg/h.
5.6.4. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile provenite din casarea
autovehiculelor
Cre úterea produc Ġiei de autovehicule pe pia Ġa mondial ă, ca de altfel ca úi în Ġara
noastră, crează o problem ă dificilă mai ales pentru valorificarea efectiv ă a celor scoase
din uz, datorit ă complexit ăĠii materialelor care alc ătuiesc autovehicolul. Având în
vedere că un autoturism cânt ăreúte circa 1000 kg, din care datele cuprinse în tabelul 5.3.
rezultă că din punct de vedere al materialelor refolosibile, un autoturism casat prezint ă o

77sursă de recuperare de circa 700 kg o Ġel, 140 kg font ă, circa 5,5 kg neferoase, cauciuc 4
%, sticlă 2 % úi altele.
Tabelul 5.3
Materialele din care se compune un autoturism.
Denumirea materialului Procentul din
masa
autovehicului (%)
2Ġel 70
Fontă 14
Cupru 1
Zinc 2
Plumb 0,5
Aluminiu 2
Sticlă 2
Materiale combustibile (carton, textile, materiale plastice etc.) 4
Materiale necombustibile (p ământ, vat ă de sticl ă, produse
ceramice etc.)0,5
Cauciuc 4
Materialele feroase, în propor Ġie de 84 % cu 15 % impurit ăĠi (materiale textile,
cauciuc, materiale plastice) úi cu 1 % neferoase sunt colectate de c ătre un separator
magnetic.
5.6.5. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile feroase
Este interzis ă strângerea úi depozitarea materialelor refolosibile feroase nealite
în amestec cu cele aliate.
Materialele refolosibile feroase provenite din muni Ġii úi armament vor fi
prealabil delaborate de organele de specialitate conform instruc Ġiunilor de delaborare úi
apoi depozitate pe loturi de boxe închise sau l ăzi.
Materialele refolosibile feroase se colecteaz ăúi se livreaz ă separare, câte o
singură categorie, clas ăúi grupă de calitate în vagon, magazie a navei, autovehicului sau
containere.
5.6.6. Colectarea úi recuperarea materialelor metalelor neferoase
5.6.6.1. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din cupru úi aliaje de cupru
Materialele refolosite din cupru prezint ă un deosebit interes economic pentru
proprietăĠile cuprului – conductibilitate electric ăúi termică înaltăúi plasticitate mare.
Folosirea tot mai larg ă a cuprului úi aliajelor din cupru pe de o parte, iar pe de
altă parte sc ăderea resurselor de minereuri de cupru pe plan mondial a determinat
atenĠia úi importan Ġa care se acord ă colectării úi recuperării materialelor refolosite din
cupru.
Ca impurit ăĠi ce apar în cadrul reziduurilor industriale din cupru se pot
exemplifica: fierul, plumbul, bistumul, antimoniul, arsenul, nichelul, sulful, stanciul,
zincul, oxigenul úi altele.
Aliajele pe baz ă de cupru sunt alamele úi bronzurile.

78 În func Ġie de cantit ăĠile úi dimensiunile pentru transport mai ales intern se
folosesc autotransportoare de containere, autobasculante úi chiar transportoare cu benzi,
cu cupe sau oscilante.
5.6.6.2. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din aluminiu
În ceea ce prive úte consumul de metal pe plan mondial aluminiul ocup ă locul 2,
după oĠel, iar în cadrul metalelor neferoase locul întâi, reprezentând peste 45 % din
productivitatea mondial ă a metalelor neferoase.
Impurit ăĠile au, în general, aceea úi provenien Ġă cu a materialelor refolosibile din
aluminiu úi, mai precis, acela úi reziduuri industriale din care materialele refolosibile
sunt colectate úi prelucrate.
În tabelul 5.4. sunt prezentate natura úi provenien Ġa unor metale refolosibile úi
impurităĠile ce pot apare în cadrul acestora.
Tabelul 5.4
ImpurităĠile prezente în materialele refolosibile din aluminiu úi aliajele de
aluminiu.
Materiale refolosibile din aluminiu ImpurităĠi
Reziduuri de forje úi de tablă 2Ġel úi metale grele
Capete de bar ăúi reziduuri de la útanĠare Unelte mici din o Ġel, materiale plastice,
unsori
$úchii de la strunjire, g ăurire etc. $úchii de oĠel sau font ă, unelte mici
Praf rezultat de la úlefuire Praf abraziv de la polizoare
Reziduuri de sârm ăúi de cabluri Inimi de o Ġel, materiale de izola Ġie, plumb
Vase de menaj Mânere din alte metale, materiale plastice
Folii Vopsele, hârtie, staniu, materiale plastice
Tuburi úi capsule pentru sticle Pb, Zn, plut ă, materiale plastice
Reziduuri din avia Ġie (avioane) 2Ġel, diferite metale, cabluri, cauciuc,
vopsele, plastic
Reziduuri din tabl ă 2Ġel úi alte metale, vopsele, materiale
plastice
Reziduuri de la turn ătorie 2Ġel, fontă, diferite metale úi aliaje,
vopsele
ScoarĠe, zgură, cenuúi Oxizi, nisip, o Ġel
Propor Ġia acestor impurit ăĠi este destul de mare úi extragerea total ă din materiale
refolosibile practic nu este posibil ă iar după o anumit ă limită devine anevoioas ăúi
costisitoare. De aceea, în func Ġie de natura úi provenien Ġa reziduurilor industriale úi de
sursa de colectare, materialele refolosibile din aluminiu úi aliaje de aluminiu, pe care se
poate conta c ă pot fi ob Ġinute prin colectare úi prelucrare din cantitatea total ă de
aluminiu utilizat la fabricarea unor produse, au, cu aproximativ, urm ătoarele propor Ġii:
–70 – 75 % pentru mijloacele de transport rutier, naval úi aerian, instala Ġii
de apă, úine, obiecte de uz casnic;
–60 – 65 % în cazul produselor (pieselor) folosite în industria
construcĠiilor de ma úini, industria minier ă, mecanic ă fină, industria optic ă, vagoane,
indicatoare rutiere, articole de sport, juc ării, articole de voiaj, de muzic ă;
–85 % din cablurile electrice úi materialele electrotehnice, aparatur ă
chimicăúi din produse pentru industria alimentar ăúi agroindustrial ă;

79–70 % din aluminiul utilizat în construc Ġii;
–90 % în cazul ambalajelor din aluminiu.
O bun ă parte din aluminiu, care nu este inclus ă în propor Ġiile de mai sus, se
regăseúte în praful care apare în toate sec Ġiile de prelucrare a reziduurilor de aluminiu
sau aliajelor de aluminiu în scopul valorific ării acestora, astfel:
–la arderea uleiului de pe a úchii (până la 150 mg praf/m3, gaze);
–la prelucrarea zgurilor – m ăcinare, despr ăfuire ( sub 150 mg praf/m3);
–la topire, în func Ġie de cuptoare, apare praf de la 100 – 2000 mg praf/m3
(la cuptoarele de induc Ġie de joas ă frecvenĠăúi cuptoarele cu creuzet practic nu se degaj ă
praf).
Pentru separarea prafului din gazele rezultate de la cuptoare se folosesc
instalaĠii de separare (separatoare umede, filtre sac úi filtre electrice) care reu úesc să
reĠină praful ce con Ġine aluminiu cu un randament de:
–90 % în cazul separatoarelor umede;
–98,5 % cu separatoarele umede;
–99 % în cazul filtrelor cu sac.
Pentru ca opera Ġia de colectare a materialelor refolosibile de aluminiu s ă aibă
rezultatele cele mai bune, cantitativ úi calitativ, cu minimum de efort, este bine s ă se
facă la locul unde acestea rezult ăúi pe categorii, sorturi, m ărime úi compozi Ġie.
5.6.6.3. Colectarea úi recuperarea materialelor din zinc úi aliajelor de zinc
Reziduurile industriale din care se colecteaz ă zincul se prelucreaz ă prin
procedee metalurgice (ob Ġinându-se zincul în metal brut sau în aliaje) úi prin procedee
chimice (zincul sub form ă de compu úi chimici).
Pentru a se respecta limitele admise de impurit ăĠi trebuie ca în cadrul separ ării
Vă se Ġină seama de influen Ġa negativă a acestora astfel:
–plumbul determin ă fragilitate la laminare a zincului, dar m ăreúte
solubilitatea în acizi úi de aceea se admite 1 % Pb , la executarea zinc ărilor în poligrafie;
–staniul reduce plasticitatea úi se fisureaz ă la prelucrarea la cald, de aceea
limita admisibil ă este de maximum 0,002 % Sn;
–fierul măreúte duritatea úi fragilitatea;
–cadmiul oxideaz ă intercristalele úi formeaz ă crăSături.
5.6.6.4. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din plumb úi din aliaje de
plumb
Prelucrarea reziduurilor de plumb se face în uzine sau sectoare specializate.
5.6.7. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile nemetalice
5.6.7.1. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din hârtie
Dup ă modul de întrebuin Ġare, materialele refolosibile din hârtie, sunt cuprinse
în două mari grupe úi anume:
-materiale refolosibile din hârtie úi carton destinate producerii pastei
pentru utilizarea ca materie prim ă la fabricarea hârtiilor, cartoanelor, mucavalei úi
cartonului cu suport bituminat; materialele refolosibile din aceast ă grupă sunt constituite
din hârtii, cartoane úi mucavale folosite sau scoase din uz (colectarea de la popula Ġie úi

80de la unităĠile comerciale úi industriale de stat úi particulare (societ ăĠi úi regii), precum úi
din resturi tehnologii rezultate de la activit ăĠile de confec Ġii úi imprimare a hârtiei,
cartonului úi mucavalei, care nu pot fi folosite ca atare;
-materiale refolosibile din hârtie, carton úi mucava rezult ă de la finisarea
úi prelucrarea hârtiei, cartoanelor úi mucavalei, destinate a fi utilizate ca atare sau cu
mici prelucr ări, în vederea înlocuirii materialelor noi.
Hârtia úi cartonul trebuie s ă colectate separat de la gospod ării sau alĠi generatori
de deúeuri. Hârtia úi cartonul trebuie transportate direct la o firm ă ce se ocup ă cu
reciclarea de úeurilor, în cadrul acesteia trebuie s ă se asigure o platform ă pentru a servi
ca zonă tampon în cazul în care se întârzie transportul sau comercializarea acestui tip de
deúeu.
Hârtia reciclat ă poate fi destinat ă fie fabric ării din nou a hârtiei (valorificare
optimă), fie a cartoanelor úi mucavalelor (valorificare inferioar ă), CondiĠia care
determină opĠiunea o reprezint ă tehnologia de decernelizare care, cel pu Ġin în Ġara
noastră, în prezent, nu este înc ă pusă la punct. Ea este posibil de aplicat cu ajutorul
tehnologiilor moderne de flota Ġie inversă.
Calitatea materialelor refolosibile din hârtie folosit ă ca materie prim ă sau ca atare
se verifică pe loturi.
Prin lot se în Ġelege o cantitate maxim ă de 10.000 kg materiale refolosibile din
acelaúi sortiment. Verificarea calit ăĠii unui lot se face pe baza unei probe constituit ă din
baloturi, luate la întâmplare (în mod obiectiv) din lot. Num ărul de baloturi care
formează proba este în func Ġie de mărimea lotului, conform datelor din tabelul 5.5.
Tabelul 5.5.
0ărimea lotului úi numărul de
baloturiNumărul de unit ăĠi de ambalaj luate
pentru verificare
1-5 Toate
6-99 5
100 – 250 n/20
n = numărul baloturilor care formeaz ă lotul
Livrarea se face în baloturi sau leg ături, cu masa cuprins ă între 50 – 200 kg sau
cu alte mase (când exist ă o înĠelegere între p ăUĠi), ex. 10 kg,
Modul de formare al unui balot este urm ătorul [76]:
-materialul este împins într-o pres ă (fig. 5.21);
-dimensiunea presei corespunde cu dimensiunea balotului, care se
ambaleaz ă în folii de polietilen ă sau hârtie;
-un lot se ob Ġine din mal mul Ġi baloĠi aranjat pe categorii.
Fig.5.21. Pres ă de balotat hârtie.

81Avantajele procesului de balotare:
-reducerea volumului de de úeuri prin balotare de 5 – 20 ori;
-manipularea eficienta a baloturilor în cadrul depozitului de de úeuri cât úi
în afara lui;
-posibilitatea depozitarii baloturilor pe verticala în rastele speciale;
-eficientizarea transportului maculaturii la fabricile de hârtie (reducerea
mijloacelor de transport de 5 – 20 ori pentru aceeasi cantitate de maculatura);
-reducerea substantiala a volumului de depozitare (de 5 – 20 ori);
-cresterea calitatii hârtiei refabricate prin evitarea poluarii de úeurilor
balotate cu diversi contaminanti pe timpul transportului;
-imbunatatirea coeficientului de umplere a camerelor de lucru ale
utilajelor de preparare a pastei (hidropulbere, holendere, amestecatoare etc.).
Baloturile se preseaz ă bine úi se leagă cu minim dou ă legaturi în cruce – ou un
material rezistent (în exemplul prezentat polietilena) pentru a m asigura integritatea
balotului în timpul manipul ării úi transportului.
De legătura fiecărui balot este prins ă o etichetă cu sârmă, pe care se marcheaz ă cu
tuú sau vopsea urm ătoarele: denumirea furnizorului, sortul, masa brut ă (kg), STAS
4527/1 – 81:,
Depozitarea baloturilor se face în înc ăperi închise sau úoproane în stive acoperite
sau pe platform ă deschisă atunci când baloturile au fost ambalate în polietilen ă.
Fiecare lot de livrare trebuia s ă fie însoĠit de documentul de certificare a calit ăĠii
întocmit conform dispozi Ġiilor legale în vigoare.
5.6.7.2. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din sticl ă
Sticla nu este biodegradabil ă dar poate fi topit ăúi transformat ă în produse noi,
IăUă a-úi pierde calit ăĠile. Tot ce trebuie f ăcut este a se depozita sticlele úi borcanele
nefolositoare în locuri special amenajate, de unde vor fi luate úi refolosit ă.
"Spărturile din sticl ă" se folosesc la fabricile de sticl ă ca materie prim ă, denumit ă
material de ad ăugire în procesul de fabrica Ġie, în propor Ġie de 15 – 20%, iar în ultimul
timp chiar pân ă la 100%. Sticla este un material dintre cele mai energointensive întrucât
consumă în procesul de elaborare în propor Ġii considerabile sod ă, precum úi importante
cantităĠi de gaz metan.
Cu o ton ă de spărturi de sticl ă se pot economisi 630 kg nisip cuar Ġos, 40 kg
feldspat, 112 kg calcar (care nu mai trebuie exploatat, transportat, preparat), 180 kg
sodă calcinatăúi 700 m3 gaz metan, f ăUă a mai lua în calcul úi reintroducerea în circuit a
recipienĠilor din sticl ă obiúnuiĠi.
Dintr-o ton ă de cioburi se pot fabrica 3500 borcane alimentare (250 ml) sau 2000
sticle diferite (în tabelul 5.6 se prezint ă economia de energie rezultat ă prin utilizarea
cioburilor de sticl ă) [6, 95].
Tabelul 5.6
Procentul de sticl ă utilizat, [%]1 20 30 40 50 60 70
Economia de energie, [cal/kg
sticlă]79 159 239 318 397 477 556

82CondiĠiile tehnice de calitate ale materialelor refolosibile din sticl ă sub form ă de
spărturi (cioburi) provenite de la fabricarea sticlei, de la unit ăĠile produc ătoare de
medicamente, cosmetice, alimentare, de la centrele de achizi Ġii ale sticlelor úi
borcanelor, alte institu Ġii úi de la popula Ġie sunt prev ăzute în norma intern ă
departamental ă N.I.D. 29224/89.
Spărturile de sticl ă, în func Ġie de domeniul de provenien Ġă úi destinaĠie, se
clasifică pe sorturi ce sunt prezentate în tabelul 5.7.
Tabelul 5.7.
Clasificarea pe sorturi a sp ărturilor din sticl ă.
Sortul sp ărturilor de sticl ă CondiĠiile de admisibilitate
A. Cioburi provenite direct de la fabricile de sticl ă
Cioburi albe menaj, ambalaj iluminat 1
Cioburi semialbe menaj 1
Cioburi brune ambalaj 1
Cioburi verzi ambalaj 2
Cioburi colorate menaj (separat pe
culori)ImpurităĠi maxime, [%]
1
B. Cioburi provenite de la furnizori
Cioburi albe 3
Cioburi semialbe 3
Cioburi colorateImpurităĠi maxime, [%]
3
Umiditatea de referin Ġă este de 3%, dar la în Ġelegere între p ăUĠi ea poate diferi, în
funcĠie de aceasta stabilindu-se greutatea efectiv ă.
Nu sunt admise buc ăĠi de metal, pietre, beton, resturi alimentare de la fabricile de
conserve, cauciuc, materiale plastice, sfoar ă, cartoane, ú.a. Prin con Ġinutul de impuritate
se înĠelege pământ praf sau alte substan Ġe care nu sunt specific ă te mai sus. De
asemenea nu sunt admise cioburile de la ambalarea produselor toxice úi explozive.
Cioburile din grupa A úi B se livreaz ă pe culori, granulate sau negranulate.
Dimensiunile bulg ărilor de sticl ă proveniĠi de la scurgerea cuptoarelor trebuie s ă fie
cuprinse între 30 – 300 mm.
5.6.7.2. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din mase plastic
Materialele refolosibile din polietilen ă de joasăúi înaltă densitate, care se
colectează, sunt urm ătoarele:
a)folie, saci, saco úe, huse din polietilen ă de joasăúi înaltă densitate, de la:
-ambalajele produselor textile;
-ambalajele produselor alimentare;
-ambalajele produselor chimice, care nu sunt toxice úi se dizolv ă în apă;
-folii care nu au fost expuse radia Ġiilor.
b)folii din polietilen ă de joasăúi înaltă densitate provenite de la sere úi solarii,
care au fost expuse radia Ġiilor solare;
c)folii, saci, pungi, huse, saco úe care au fost fabricate din materiale recuperabile
marcate sau colorate în mod specific;

83 Alte produse din polietilen ă de înaltă densitate sunt:
a)navete compartimentate úi necompartimentate din polietilen ă;
b)butoaie, canistre, flacoane, butelii de polietilen ă;
c)materiale refolosibile din polietilen ă de înalt ă densitate de la fabricarea
calapoadelor sau alte produse din polietilen ă de înaltă densitate.
Ambalajele care au con Ġinut produse toxice se recupereaz ă numai de c ătre
unităĠile produc ătoare de specializare.
Colectarea úi recuperarea maselor plastice prezint ă avantaje atât de ordin
economic cât úi ecologic.
Recuperarea maselor plastice prezint ă dificultăĠi mai ales la sortarea lor pe
categorii, sortare care se face în func Ġie de densitate. în plus nici tehnologiile de
valorificare nu sunt în totalitate definitivate úi astfel produsele ob Ġinute sunt de calitate
inferioară celor obĠinute direct din materii prime [6].
În principiu instala Ġiile de reciclare a de úeurilor din materiale plastice se bazeaz ă
pe obĠinerea unor granule de plastic (fig. 5.22.) [88], care sunt livrate instala Ġiilor de
profil.
Fig. 5.22. Granule de plastic.
Câteva tipuri de instala Ġii standard de prelucrare a de úeurilor din materiale plastice
sunt prezentate în figura 5.23 [93].
Fig. 5.23. Instala Ġii standard de prelucrare a de úeurilor din materiale plastice.
Materialele refolosibile din polietilena de joas ă úi înaltă densitate, care se
colectează, sunt urm ătoarele:
a)Folie, saci, saco úe, huse din polietilen ă de joasăúi înaltă densitate, de la;
-ambalajele produselor textile;
-ambalajele produselor alimentare;
-ambalajele produselor chimice, care nu sunt toxice úi se dizolv ă în apă;
-folii care nu au fost expuse radia Ġiilor,

84b) Folii din polietilen ă de joasăúi înaltă densitate provenite de la sere úi solarii,
care au fost expuse radia Ġiilor solare;
c)Folii, saci, pungi, huse, saco úe care au fost fabricate din materiale recuperate
marcate sau colorate în mod specific.
Alte produse din polietilen ă de înalta densitate sunt:
-navete compartimentate úi necompartimentate;
-butoaie, canistre, flacoane, butelii;
-materiale refolosibile din polietilen ă de înaltă densitate de la fabricarea
calapoadelor sau alte produse din polietilen ă de înaltă densitate.
5.6.7.3. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din materiale textile
Colectarea materialelor refolosibile din textile este la fel de important ă ca úi a
celorlalte materiale refolosibile îns ă este mai preten Ġioasă, mai ales în cazul celor
colectate de la popula Ġie, pentru c ă trebuie ca acestea s ă se facă separat, nu numai pe
tipuri de materiale (lân ă, bumbac, m ătase etc.), ci úi pe grupe de culori (deschie, medii,
închise) (fig. 5.24).
Fig. 5.24. De úeuri textile.
Prin materiale textile refolosibile se în Ġeleg produsele Ġesute sau ne Ġesute,
tricotajele, din orice materie prim ă textilă, scoase din uz, provenite din gospod ării din
gospodării individuale, unit ăĠi militare, spitale, internate etc., folosite în industrie úi în
alte domenii.
În afara acestor materiale refolosibile din textile care nu provin din reziduuri
industriale (de úeuri, resturi, refuzuri, rebuturi ale proceselor industriale), mai exist ă
următoarele feluri de materiale refolosibile din textile:
a)materiale textile refolosibile din lân ă úi tip lână provenite din reziduurile
industriale ca: de úeuri úi răPăúLĠ e de fibre úi fire, peticele noi de Ġesuturi úi
tricouri, rezultate din procesele tehnologice de filare, Ġesere, finisare, tricotare úi
confecĠionare;
b)materiale textile refolosibile liberiene úi tip liberian, care sunt r ăPăúLĠ e noi de
fibre, tricoturi úi neĠesute, rezultate din procese de filare, Ġesere, tricotare,
finisare úi confecĠionare;
c)materialele textile refolosibile din bumbac úi tip bumbac, care sunt r ăPăúLĠ e noi
de fibre, Ġesături, tricoturi úi ne Ġesute rezultate din procesele de filare, Ġesere,
tricotare úi confecĠionare;
d)materiale textile refolosibile din m ătase úi tip mătase, în care se cuprind r ăPăúLĠ e
noi de fibre, fire, Ġesături, tricot ări úi ne Ġesute, rezultate din procesele de filare,
Ġesere, tricotare, finisare úi confecĠionare.

85 Aceste patru feluri de materiale refolosibile din textile (a, b, c úi d), fiind
materiale refolosibile noi care rezult ă în procesele tehnologice industriale, întrucât
aceste opera Ġii intră în sarcina întreprinderilor de la care rezult ăúi unde se încadreaz ă în
fluxul total de prelucrare úi valorificare ca materii prime úi materiale refolosibile
circulate (cu circuit intern).
Dup ă compozi Ġia fibroas ă materialele textile refolosibile se clasific ă în
următoarele grupe:
a)materiale textile refolosibile din lân ăúi tip lână;
b)materiale textile refolosibile din bumbac úi tip bumbac;
c)materiale textile refolosibile din fibre liberiene úi tip liberiene;
d)materiale textile refolosibile din m ătase úi tip mătase;
e)materiale textile refolosibile din fibre sintetice 100 %;
f)materiale textile refolosibile cu uzur ă mare, din diverse amestecuri fibroase.
CondiĠiile de colectare, clasificare, sortare úi condiĠiile tehnice de calitate a
materialelor textile refolosibile sunt prev ăzute în STAS 2091/5-86.
Fiecare grup ă se colecteaz ă, sorteazăúi livrează conform caracteristicilor grupei
respective, în func Ġie de:
-categoria materialului colectat;
-tipul materialului refofosibil;
-culoarea materialelor úi dimensiuni (unde este cazul).
Materialele textile refolosibile trebuie ca odat ă cu colectarea sau dup ă aceea, să
fie sortate úi livrate pe culori sau grupe de culori. Prin grupe de culori se în Ġelege:
-culori deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben;
-culori medii: ro úu, albastru, verde, kaki;
-culori închise: maro, bleumarin, violet, negru,
Existăúase grupe de materiale textile refolosibile la care se specific ă (conform
standardelor în vigoare) categoria, tipul, úi culoarea fiec ărui fel de material textil
refolosibil, de care trebuie s ă se Ġină seama la colectarea, dar mai ales la separarea lor în
vederea livr ării úi valorific ării în industria textil ă.
Principalele texturi ale firelor diferitelor Ġesături materialele textile refolosibile nu
trebuie să conĠină următoarele impurit ăĠi:
-bucăĠi de Ġesătură putredă, mucegăită, mâncată de molii sau roz ătoare;
-corpuri str ăine (lemn, carton, cauciuc, metal, sticl ă);
-materiale care se înt ăresc în contact cu apa (var, ciment, ipsos, f ăină,
Pălai, etc);
-urme de ulei, cear ă, bitum, vopsea, etc, care nu ies la sp ălat
ConĠinutul de praf admis pentru fiecare grup ă de materiale textile refolosibile este
următorul:
-materiale textile refolosibile din lân ăúi tip lână, cu excep Ġia celor de sub
darac – maxim 3%;
-materiale textile refolosibile din bumbac úi tip bumbac, din fibre
liberiene úi tip liberiene, din m ătase úi tip mătase, din fibre sintetice 100%, de maximum
5%;

86-materiale textile refolosibile cu uzur ă mare din diverse amestecuri
fibroase úi fibre de lân ăúi tip lână de sub darac, de maximum 12%.
Umiditatea maxim ă admisă la livrarea materialelor textile refolosibile trebuie s ă
fie de;
-15 % pentru materiale din lân ăúi tip lână;
-8 % pentru materiale din bumbac úi tip bumbac;
-16 % pentru materiale din fibre liberiene úi tip liberiene;
-10% pentru materiale din m ătase úi tip mătase;
-5% pentru materiale din fibre sintetice 100%,
-10% pentru materiale cu uzur ă mare din diverse amestecuri fibroase.
Materialele textile refolosibile trebuie úi fie dezinsectizate înainte de ambalare.
Tipul, dimensiunile (unde este cazul) úi culoarea trebuie s ă corespund ă
categoriilor impuse prin STAS.
Verificarea calit ăĠii materialelor textile refolosibile se face pe loturi:
-lotul este constituit din cantitatea prezentat ă deodată la verificare din
aceeaúi grupă, categorie, tip, culoare (conform STAS).
-proba medie se ia dintr-o cantitate egal ă cu 10% din num ărul baloturilor
care formeaz ă lotul, dar nu din mai pu Ġin de 2 baloturi. Fiecare balot luat se desface apoi
se scoate din trei locuri diferite câte o prob ă elementar ă în cantităĠi aproximativ egale.
Probele elementare astfel luate se amestec ă bine, făcându-se o prob ă medie de
cea. 50 kg,
Pe aceast ă probă se verific ă: grupa, categoria, tipul, culoarea, impurit ăĠile,
conĠinutul de praf úi dimensiunile (unde este cazul).
Pentru celelalte caracteristici, din proba medie se iau probe pentru analiz ă,
introducând câte cca. 0,5 kg în pungi de polietilen ă, care se închid ermetic úi se
sigilează, având urm ătoarele destina Ġii:
-probă pentru produc ător;
-probă pentru beneficiar;
-probă pentru litigiu.
Proba pentru litigiu poate fi folosit ă numai în cazul în care a fost luat ă în prezen Ġa
beneficiarului úi a fost sigilat ă de acesta.
În cazul în care se constat ă că grupa, categoria, tipul, con Ġinutul de praf umiditatea
úi culoarea nu corespund, se repet ă determinarea pe alt ă probă medie Dac ăúi în acest
caz rezultatele sunt necorespunz ătoare lotul se respinge pentru resortare úi prezentare la
o nouă verificare.
Verificarea grupei, categoriei, tipului, culorii úi a impurit ăĠilor se verific ă vizual
sau cu ajutorul unui microscop (acolo unde este cazul).
Determinarea umidit ăĠii úi calculul masei comerciale se fac conform STAS 7691-
82, [6, 7, 8].
5.6.7.4. Colectarea úi recuperarea materialelor refolosibile din cauciuc
Cauciucul, un material energointensiv, este supus uzurii, indiferent unde este
folosit anvelope, benzi elastice, tuburi, garnituri, etc. în prezent, anvelopele uzate de Ġin
ponderea cea mai mare în cantitatea total ă de cauciuc poten Ġial reciclabil (fig. 5.25) [47,

8752, 77]. Solu Ġiile tehnologice utilizabile vizeaz ă, de regul ă, revenirea lor în circuitul
economic într-un num ăr de cicluri limitat.
Fig. 5.25. Deseuri din cauciuc.
Materialele refolosibile din cauciuc care intr ă în obliga Ġiile de colectare de la
fabrici úi de la popula Ġie sunt compuse în general din anvelope úi camere de aer uzate
sau sparte.
Materialele refolosibile provenite din reziduurile industriale din unit ăĠile de
fabricaĠie a produselor, obiectelor úi articolelor din cauciuc au caracter de materiale
circulante pentru care exist ă normative de recuperare cu circuit închis.
Prin reeúapare se în Ġelege procesul tehnologic de aplicare a unei benzi de rulare noi
pe o coroan ă de anvelop ă uzată pregătită în prealabil, urmat ă de vulcanizare, prin care
se reface par Ġial potenĠialul de rulaj ai anvelopei.
Anvelopele sunt constituite din materiale polimerice complexe cu un adaos mare
de diferite alte produse; recuperarea acestei valori ad ăugate sub orice form ă, este mare
consumatoare de energie úi totodată periculoas ă. Haldele de anvelope pot cre úte uúor úi
rapid, creând nu numai probleme de folosire a terenului dar úi pericole pentru mediu.
Haldele se pot autoaprinde provocând incendii de lung ă durată, cu efecte negative
asupra săQăWăĠ ii oamenilor.
Când anvelopele uzate sunt depuse în depozite de de úeuri, ele se ridic ă adesea la
suprafaĠăúi fac dificil ă menĠinerea înveli úului de sol de deasupra de úeurilor.
RecondiĠionarea prin ree úapare este universal ă, iar în Ġările dezvoltate se
valorifică prin aceast ă metodă peste 25% din produc Ġia de anvelope. Cu o anvelop ă
reeúapată se poate parcurge în medie o distan Ġă care reprezint ă jumătate din rulajul
uneia noi, dar pre Ġul ei este de aproximativ 3 ori mai mic. prin ree úapare se înlocuie úte
doar banda exterioar ă de rulare, care reprezint ă cea. 1/3 din cantitatea de cauciuc
înglobată în produs [6].

88Capitolul 6
CLASIFICAREA, SORTAREA ùI VERIFICAREA
CALITĂğII DEùEURILOR
Sortarea este o opera Ġie care asigur ă o calitate superioar ă a materialelor
refolosibile. Ca úi colectarea, separarea trebuie s ă se facă la locul de reproducere a
materialelor refolosibile deoarece este mai u úoarăúi mai sigur ă.
6.1. REGLEMENT ĂRI PRIVIND CLASIFICAREA, SORTAREA ùI
VERIFICAREA CALIT ĂğII MATERIALELOR REFOLOSIBILE FEROASE
Colectarea materialelor refolosibile feroase pentru retopire este orientat ă să
îndeplineasc ă doi parametrii, care de astfel sunt parametrii de baz ă ai evolu Ġiei
siderurgice, úi anume sporirea cantit ăĠii úi îmbunăWăĠirea calităĠii produselor ob Ġinute.
Pentru ob Ġinerea cantit ăĠii, este necesar ă o organizare úi intensificare deosebit ă a
activităĠilor de depistare úi colectare a materialelor refolosibile feroase, iar din punct de
vedere calitativ, condi Ġiile din ce în ce mai preten Ġioase ale consumatorilor de produse
siderurgice în ceea ce prive úte calitate acestora impun o atent ă urmărire a proceselor de
elaborare a o Ġelurilor úi implicit a materiilor prime care intr ă în încărcătura cuptoarelor.
Condi Ġiile ce se impun materialelor refolosibile feroase privesc asigurarea
caracteristicilor fizice (form ă, dimensiuni, mas ă unitară, masă volumic ă, suprafa Ġa
specifică, conductibilitate termic ă) úi asigurarea condi Ġiilor fizice de puritate (propor Ġia
de impurit ăĠi nemetalice úi de păUĠi din metale neferoase, gradul de corodare, con Ġinutul
de elemente de aliere) [8].
6.1.1. Clasificarea materialelor refolosibile feroase
Materialele refolosibile feroase se clasific ă conform STAS 6058 – 88 în [8]:
-categorii de materiale refolosibile feroase;
-clase dimensionale pentru materiale refolosibile feroase úarjabile úi
materiale refolosibile feroase ne úarjabile;
-grupe de calitate în func Ġie de componen Ġa chimică.
6.1.2. Categorii de materiale refolosibile feroase
Categoriile de materiale refolosibile feroase sunt diferen Ġiate după sursa de
colectare (din industrie sau de la popula Ġie) după modul de prezentare ( úarjabile úi
neúarjabile) úi după natura lor (de o Ġel, de font ă sau de oĠel aliat).
Materialele refolosibile feroase úarjabile sunt cele care pot fi nemijlocit
încărcate în agregate de elaborare a o Ġelurilor, fontei, sau feroaliajelor. Materialele
neúarjabile sunt acele materiale care, pentru a fi utilizate în agregatele de elaborare a
RĠelului, fontei úi feroaliajelor, necesit ă operaĠiuni de prelucrarea (preg ătire).

896.1.3. Clasele dimensionale ale materialelor refolosibile feroase
Clasificarea dimensional ă a materialelor feroase úarjabile [8]:
-materiale refolosibile feroase noi: grele, mijlocii, u úoare, scurte,
Părunte;
-materiale refolosibile feroase vechi: grele, mijlocii, u úoare,
Părunte;
-materiale refolosibile tubulare: lungi, scurte;
-materiale metalic ă;
-strunjituri m ărunĠite;
-strunjituri m ărunĠite pentru brichetare;
-pachete mari, mijlocii úi mici din materiale refolosibile feroase
noi;
-pachete mari, mijlocii úi mici din materiale refolosibile feroase
vechi;
-brichete din strunjiri, f ăUă restricĠii;
-pachete din strunjiri, f ăUă restricĠii;
-bobine úi rulouri din sârm ă, cabluri, band ă;
-scoarĠe úi scursuri de metal;
-materiale granulare sau pulverulente.
6.1.4. Condi Ġii de verificare a loturilor de materiale refolosibile feroase
Loturile colectate de materiale refolosibile feroase pentru retopire se verific ă din
punct de vedere al calit ăĠii conform prevederilor din STAS 6058 – 88, dup ă cum
urmează [8]:
-verificarea încadr ării în categorii de materiale recuperabile feroase se face
vizual chiar úi în mijlocul de transport;
-verificarea încadr ării în clasa dimensional ăúi de provenien Ġă se stabile úte
vizual úi prin măsurări;
-verificarea mesei volumice pentru materialele refolosibile feroase în vrac se
face astfel:
opentru materialele refolosibile feroase necompacte masa volumic ă se
stabileúte prin împ ăUĠirea masei lotului (t) la volumul (m3) ocupat de
acel lot în mijlocul de transport (vagon, magazia sau hambarul navei,
bena remorcii sau a camionului) sau recipientul (container, lada etc.)
cu care lotul este livrat;
opentru materialele refolosibile feroase compacte masa volumic ă se
determină prin împ ăUĠirea masei (t) a unui pachet (balot) sau a unei
brichete la volumul acelui pachet sau brichete (m3);
opentru materialele refolosibile feroase (dac ă sunt sub form ă de
brichete sau pachet) verificarea se poate face úi prin stabilirea masei
volumice la 10 pachete (brichete) luate la întâmplare. Se admite ca
din acele pachete (brichete) maximum 1 pachet (brichet ă) să difere în
minus cu 5 % fa Ġă de limita minim ă prescrisă a clasei de dimensiuni;
-masa volumic ă prevăzută ca parametrul de livrare pentru materialele
refolosibile feroase poate prezentate o abatere admis ă de 5 % fa Ġă de cea
înscrisă de furnizor în documentele de livrare;
-verificarea încadr ării în grupa de calitate, respectiv a compozi Ġiei chimice, se
face la toate grupele cu excep Ġia grupei 00. Aceast ă verificare se face prin

90analize chimice conform standardelor în vigoare, la un num ăr de 5 probe
luate la întâmplare (buc., pachete);
În cazul în care nu se ob Ġin rezultate corespunz ătoare grupei de calitate
menĠionată în certificatul de calitate al furnizorului úi acesta nu se prezint ă în termenul
legal de la data primirii reclama Ġiei pentru solu Ġionare, lotul se încadreaz ă după analiza
chimică determinat ă de beneficiar.
În caz de litigiu, analiza chimic ă se efectueaz ă la un laborator neutru, pe un
număr de 10 elemente (buc., pachete) luate la întâmplare.
În caz de litigiu privind dep ăúirea procentului admis de impurit ăĠi nemetalice
sau de pachete úi brichete f ărâmiĠate din masa lotului, verificarea se face prin cânt ărire,
în prezenĠa furnizorului sau a unui delegat neutru.
6.1.5. Sortarea materialelor refolosibile feroase în buc ăĠi
Înainte de a se stabili opera Ġiile de prelucrarea a materialelor refolosibile
feroase se face separarea acestora, opera Ġie care difer ă în complexitate în func Ġie de
natura úi provenien Ġa reziduurilor colectate.
Dac ă aceste materiale refolosibile provin din sectorul siderurgic, reziduurile
sunt bine cunoscute úi separarea cât úi prelucrarea nu sunt opera Ġii complicate,
realizându-se în cadrul sectorului unde se úi folosesc (în circuit intern).
În sectorul de laminoare, materialele refolosibile sunt grupate dup ă structuri în
grele úi uúoare, úi o mare parte din acestea se consum ă în interiorul sectorului de
RĠelărie, făUă prelucrări suplimentare. Chiar úi separarea pe calit ăĠi de oĠel (carbon úi
aliat) se poate face în cadrul opera Ġiei de colectare.
O importan Ġă deosebit ă o prezint ă materialele refolosibile feroase provenite
din propriul proces tehnologic (maselote, re Ġete de turnare, scoar Ġe, rebuturi etc.),
cunoscute în turn ătorie ca materiale refolosibile, recirculante. De asemenea úutajele úi
capetele (c ăderile de o Ġel rotund, p ătrat, hexagonal, Ġevile, provenite din laminare)
constituie un materiale valoros pentru înc ărcătura cuptoarelor de turn ătorie. Aúchiile se
se utilizeaz ă bine numai brichetate sau balotate.
Toate materialele refolosibile trebuie depozitate pe sorturi (calitate, marc ă etc.)
evitându-se folosirea de fier vechi con Ġinând metale nefereoase (Sn, Pb, Cu, Zn etc.).
În industria prelucr ătoare, majoritatea materialelor refolosibile feroase se
formează la opera Ġiile de debitare, útanĠare, strunjire, g ăurire, alezare, frezare úi alte
operaĠii de prelucrare prin a úchiere. Separarea lor pe materiale din o Ġel carbon sau
RĠeluri aliate se poate face úi se impune acesta numai la produc ători, unde este posibil s ă
fie colectate pe sorturi.
Selectarea lor la sectoarele de prelucrare se rezum ă de regulă la separarea úi
îndepărtarea impurit ăĠilor nemetalice a unor p ăUĠi din loturile de materiale úi a păUĠilor
care sunt prea corodate sau impurificate cu uleiuri minerale.
Problemele cele mai dificile, din punct de vedere al opera Ġiei de sortare, le
prezintă materialele refolosibile feroase vechi provenite de la surse eterogene, adic ă fier
vechi.
La rândul lor se separ ă în: curate, cu impurit ăĠi nemetalice (p ământ, zguri,
nisip, beton, cauciuc, cârpe, plastic, lemn etc.), cu metale neferoase, cu acoperiri
metalice, cu p ăUĠi ruginite sau corodate de ac Ġiunea acizilor, bazelor sau focului. Se mai
sortează apoi dup ă dimensiuni, conform STAS úi se separ ă pentru prelucrarea prin
Wăiere, împachetare sau brichetare.

91 Dup ă terminarea opera Ġiunilor de sortare úi de repartizare a acestora pe grupe
de calitate úi dimensiuni intervine opera Ġia de prelucrare (preg ătire) cu ajutorul utilajelor
adecvate [8].
6.2. SORTAREA MATERIALELOR REFOLOSIBILE METALICE
NEFEROASE
Materialele refolosibile neferoase se clasific ă pecategorii, grupe úisortimente.
Pe categorii – se clasific ă în funcĠie de compoziĠia chimic ă. Categoria este
reprezentat ă prin simbolurile metalelor sau a aliajelor de la care provin materialele
refolosite.
Pe grupe – se clasific ă în funcĠie de form ăúi dimensiuni úi se noteaz ă cu
simbolurile [8]:
-grupa B – materiale refolosibile neferoase din buc ăĠi;
-grupa S – a úchii (strunjiri);
-grupa Ox – oxizi, cenu úi, zguri úi úlamuri;
-grupa C – cabluri úi conducte cu izola Ġii;
-grupa D – alte materiale refolosibile de metale neferoase.
Pe sortimente – se clasific ă materialele refolosibile neferoase, în func Ġie de
caracteristicile care se stabilesc prin cifre arabe.
Exemplu: materialele refolosibile din cupru (categoria Cu) din buc ăĠi (grupa
B) sortimentul 1 se noteaz ă: Cu/B – 1.
Dup ă natura lor, în cadrul caracteristicilor, este prev ăzut úi gradul de
impurificare.
Prin impurit ăĠi se înĠeleg elemente str ăine ca: umiditate, ulei, p ământ, pietri ú,
resturi de izola Ġie sau oĠel úi alte metale úi aliaje neferoase decât cele din metalul de
bază.
În documentele de recep Ġie a materialelor refolosibile neferoase se indic ă
simbolul conform STAS 3017 – 78. Simbolul cuprinde categoria de materiale notat ă
prescurtat (Cu, CuZn, CuSn, CuAl, CuPb, CuNiZn, Al, AAL, Zn, Pb, Sn. Ni) grupa
(indicată cu litere B, OX, C, S sau D desp ăUĠite de categorie printr-o linie oblic ă) úi
sortimentul (indicat prin cifre arabe, desp ăUĠite de restul printr-o linie orizontal ă).
6.2.1. Sortarea materialelor refolosibile din aluminiu
Sortarea materialelor refolosibile din aliaje de aluminiu este important ă,
întrucât chiar unele elemente de aliere a unor aliaje de aluminiu constituie impurit ăĠi
pentru alte aliaje.
Pentru aliajele de cupru cu aluminiu toate celelalte elemente: Fe, Si, Mn, Mg,
Un, Ni, Pb, Sn, St, Ti sunt impurit ăĠi.
Plumbul, fierul úi staniul sunt impurit ăĠi pentru orice tip de aliaj. Dintre
acestea, plumbul úi staniul sunt considerate periculoase úi de aceea nu se admit mai mult
de 0,05 % din total masa aliajului [8].

926.3. SORTAREA MATERIALELOR REFOLOSIBILE NEMETALICE
6.3.1. Materialele refolosibile din hârtie
6.3.1.1. Condi Ġii tehnice de calitate a materialelor refolosibile din hârtie
Materialele refolosibile din hârtie destinate a fi folosite ca materie prim ă la
fabricile de hârtie se vor colectate, sorta úi livra pe sorturi (tabelul 6.1.) [8].
Materialele refolosibile din hârtie folosite ca materie prim ă nu trebuie s ă
prezintă degradări datorită putrezirii.
Tabelul 6.1.
Sorturi de hârtie refolosibil ă colectată.
Sorturi Denumirea Caracteristica DestinaĠia
I Materiale refolosibile din
hârtie úi carton netip ărite úi
nescriseHârtii úi cartoane de culoare alb ă,
netipărite úi nescrise care nu pot fi
utilizate ca atareLa fabricarea pastei
papetare albite
II Materiale refolosibile din
hârtie úi cartoane tip ărite
sau scriseHârtii úi cartoane cu culoare alb ă,
tipărită sau scrise (ziare, reviste,
FăUĠi, broúuri, caiete úi alte materiale
din hârtii provenite din selectarea
arhivelor úi alte asemenea) f ăUă
coperĠi din materiale: papetare
colorate sau din materiale
nepapetare.La fabricarea pastei
papetare gri sau pastei
destinată descerneliz ării
III Materiale refolosibile din
carton ondulatConfecĠii scoase din uz úi resturi
tehnologice din carton ondulat care
nu pot fi utilizate ca atareLa fabricarea pastei
papetare de culoare
naturală
IV Materiale refolosibile din
hârtie rezistente, ambalajSaci úi pungi uzate, resturi de hârtie
de ambalaj, resturi tehnologice de la
confecĠii úi tipărituri din hârtii
rezistente care nu pot fi utilizate ca
atare; cartele folosite pentru
prelucrarea datelorLa fabricarea pastei
papetare de culoare
naturală pentru hârtie
rezistentă
V Materiale refolosibile din
diverse hârtii, cartoane,
mucavale úi produse din
aceste materialeMateriale uzate din hârtii úi cartoane
colorate, mucava, confec Ġii scoase
din uz din aceste materiale, coperte
patetare colorate, tehnice uzate,
resturi tehnologice de la confec Ġii úi
tipărituri din astfel de materialeLa fabricarea pastei
papetare de culoare
naturală úi a cartonului
suport pentru bitumare
VI ğevi úi tuburi din hârtie úi
carton,uzateğevi din hârtie, tuburi din hârtie de
la bobinele de hârtie úi cartonLa fabricarea partei
papetare naturale pentru
mucava úi carton suport
pentru bitumare
VII Materiale refolosibile din
hârtii úi cartoane
impurificate cu materiale
care nu permit reutilizarea
în industria celulozei úi
hârtieiAmbalaje din hârtii úi cartoane (saci,
pungi, cutii) recuperate din industria
lacurilor, pigmen Ġilor, a negrului de
fum úi altele asemenea.La fabricarea cartonului
suport bitumare úi alte
utilizări.
Denumirea corpurilor str ăine ce nu sunt admise:
– resturi de metale, sticl ă, cauciuc, celuloid, bachelit ă, materiale
plastice úi sintetice, alte corpuri str ăine care nu se pot transforma în past ă papetară;
– praf, nisip, resturi din materiale care l-au con Ġinut (în cazul
ambalajelor);
– negru de fum, pigmen Ġi, coloran Ġi;

93- hârtii impregate úi acoperite cu materiale sintetice, folii metalice
parafinate, bitumate, siliconate, sulfurizate;
– substanĠe toxice;
– umiditate 12 %.
6.3.1.2. Reguli pentru verificarea calit ăĠii
Calitatea materialelor refolosibile din hârtie folosit ă ca materie prim ă sau ca
atare se va verifica pe loturi.
Prin lot se în Ġelege o cantitate maxim ă de 10000 kg materiale refolosibile din
acelaúi sortiment.
Verificarea calit ăĠii se va face pe baza unei probe constituit ă din baloturi, luate
la întâmplare din lot.
Baloturile cu materialele refolosibile care se aleg pentru probe se desfac úi se
verifică dacă conĠinutul lor corespunde condi Ġii tehnice de calitate.
Pentru verificarea umidit ăĠii din diferite locuri (margini úi mijloc), ale fiec ărui
balot al probei se iau probe elementare, formându-se o prob ă de cca. 3 kg materiale úi se
introduc imediat într-un ambalaj etan ú, care se eticheteaz ăúi se sigileaz ă.
Pentru verificarea con Ġinutului de praf, nisip, p ământ ciment, negru de fum,
pigmenĠi, coloran Ġi se iau din prob ă 1/5 din num ărul baloturilor, dar nu mai pu Ġin de un
balot.
Dac ă probele verificate nu îndeplinesc condi Ġiile prevăzute în standard, lotul se
consideră necorespunz ător [8].
6.3.2. Materialele refolosibile din sticl ă
Sp ărturile de sticl ă, în funcĠie de domeniul de provenien Ġăúi destinaĠie, se
clasifică pe sorturi astfel:
-cioburi provenite direct de la fabricile de sticl ă:
i.cioburi albe, ambalaje iluminat;
ii.cioburi semialbe, menaj;
iii.cioburi brute ambalaj;
iv.cioburi verzi ambalaj (separat pe culori);
-cioburi provenite de la furnizor:
v.cioburi albe;
vi.cioburi semialbe;
vii. cioburi colorate.
Umiditatea de referin Ġă este de 3 %. La în Ġelegere între p ăUĠi, umiditatea úi
impurităĠile pot diferi, dar în func Ġie de acestea se stabile úte greutatea efectiv ă.
Nu sunt admise buc ăĠi de metal, pietre, beton, resturi alimentare de la fabricile
de conserve, cauciuc, material plastic, sfoar ă, cartoane.
Prin con Ġinutul de impuritate se în Ġelege pământ, praf sau alte substan Ġe care
nu sunt specificate mai sus.
Nu se admit cioburi care provin de la ambalarea produselor toxice sau
explozive.
Cioburile din grupa A úi B se livreaz ă pe culori granulate sau negranulate.
Dimensiunile bulg ărilor de sticl ă proveniĠi de la scurgerea cuptoarelor trebuie
Vă fie cuprinse între 30 – 300 mm [8].

94 Verificarea calit ăĠii cioburilor se efectueaz ă pe loturi între o ton ăúi 30 tone.
Verificarea lotului const ă din:
-verificarea culorii;
-verificarea con Ġinutului de impurit ăĠi úi alte corpuri str ăine;
-verificarea umidit ăĠii.
6.3.3.Materialele refolosibile din mase plastice
Materialele refolosibile de joas ăúi înaltă densitate trebuie s ă fie lipsite de
impurităĠi ca: piatr ă, lemn, hârtie, sfoar ă, cârpe, paie, nisip, corpuri metalice.
ImpurităĠile de praf vor fi de maximum 1 % din greutate.
Materialele refolosibile colectate vor fi livrate úi spălate cu ap ă sau cu solu Ġii
chimice.
Livrarea se va face pe sorturi, acestea fiind transportate în mijlocul de
transport cu un singur produs (articol) din aceea úi categorie de polietilen ă. Cele de
gabarit mare vor fi livrate, t ăiate în buc ăĠi, măcinate sau granulate, de comun acord cu
beneficiarul [8].
6.3.3.Materialele refolosibile din textile
Materialele textile refolosibile trebuie ca odat ă cu colectarea sau dup ă aceeam
Vă fie sortate úi livrate pe culori sau grupe de culori.
Prin grup ă de culori se în Ġelege:
-culori deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben;
-culori medii: ro úu, albastru, verde, kaki;
-culori închise: maro, bleumarin, violet, negru.
Materialele textile refolosibile provenite din colectarea confec Ġiilor cu
Făptuúeală úi vatelină destinate valorific ării în industria textil ă se vor sorta úi livra
separând c ăptuúelile úi vateline de Ġesăturile de fa Ġă.
Materialele textile refolosibile nu trebuie s ă conĠină următoarele impurit ăĠi:
-bucăĠi de Ġesătură putredă, mucegăită, mâncată de molii sau roz ătoare;
-corpuri str ăine (lemn, carton, cauciuc, metal sticl ă);
-materiale care se înt ăresc în contact cu ap ă )var, ciment, ipsos, f ăină,
Pălai etc.);
-urma de ulei, cear ă, bitum, vopsea etc., care nu ies la sp ălat;
Materialele textile refolosibile se pot colecta cu sau f ăUă nasturi, catarame,
capse, fermoare etc., dar se vor livra beneficiarilor f ăUă astfel de accesorii.
Con Ġinutul de praf admis pentru fiecare grup ă de materiale textile refolosibile
este următoarea [8]:
-materiale textile refolosibile din lân ăúi tip lână, cu excep Ġia celor sub
darac;
-materiale textile refolosibile din bumbac úi tip bumbac, din fibre liberiene
úi tip liberiene, din m ătase úi tip mătase, din fibre sintetice 100 % de maximum 5 %;
-materiale textile refolosibile cu uzur ă mare din diverse amestecuri
fibroase úi fibre de lân ăúi tip lână de sub darac, de maximum 12 %.
Umiditatea maxim ă admisă la livrarea materialelor textilelor refolosibile va fi
de:

95-15 % pentru materiale din lân ăúi tip lână;
-8 % pentru materiale din bumbac úi tip bumbac;
-16 % pentru materiale din fibre liberiene úi tip liberiene;
-10 % pentru materiale din m ătase úi tip mătase;
-5 % pentru materiale din fibre sintetice 100 %;
-10 % pentru materiale cu uzur ă mare din diverse amestecuri fibroase.
Materialele textile refolosibile trebuie s ă fie dezinsectizate înainte de
ambalare.
Reguli pentru verificarea calit ăĠii [8]:
-verificarea calit ăĠii materialelor textile refolosibile se face pe loturi;
-lotul este constituit din cantitatea prezentat ă deodată la verificarea din
aceeaúi grupă, categorie, tip, culoare;
-proba medie se ia dintr-o cantitate egal ă cu 10 % din num ărul baloturilor
care formeaz ă lotul, dar nu din mai pu Ġin de 2 baloturi.
6.3.4.Materialele refolosibile din cauciuc
Condi Ġiile tehnice de calitate pentru anvelope în construc Ġii diagonale uzate,
apte pentru re úapare, sunt cele prezentate în tabelul 6.2 [8].
Tabelul 6.2.
CondiĠiile de calitate pentru anvelopele în construc Ġie diagonal ă.
Nr
crt.Natura defec Ġiunii Limita admis ă
Anvelope pentru autoturisme, autoturisme de teren úi autoutilitare – sort I
1 Uzura benzii de rulare Adâncimea r ămasă a
canalului, profilului benzii
de rulare de min. 1,5 mm
2 Perfor ări de cui prin carcas ă în zona benzii de
rulare cu diametrul de:
– 3 mm
– 7 mmMaximum 2 la distan Ġa de
min. ¼ din circumferin Ġa
anvelopei
Nu se admite
3 Deterior ări ale brekerului f ăUă deteriorarea
carcaseiNu se admit
4 Deteriorarea carcasei pân ă la 50 % din pliuri în
zona benzii de rulare (nestr ăpunsă)Nu se admite
5 Deterior ări ale cauciucului în zona flancului
anvelopei, f ăUă afectarea cardului (ciupituri,
Wăieturi, crăSături superficiale)Maximum 2
6 Deterior ări în carcas ă care afecteaz ă maximum 50
% din stratul în zona flancului anvelopeiNu se admit
7 Deterior ări ale cauciucului de acoperire a talonului Se admit
8 Deterior ări ale fâúiei de terminare Nu se admit
9 Deterior ări ale inelului de talon Nu se admit
10 Anvelope re úapate o dat ă Nu se admit
În plus nu se admit pentru re úapare [8]:

96-anvelope diagonale care au suferit deterior ări prin contact cu produse
chimice;
-anvelope în construc Ġie diagonal ă cu grad de îmb ătrânire avansat,
recunoscut prin re Ġeaua dens ă de crăSături sau cr ăSături pătrunse pân ă la carcasă;
-anvelope în construc Ġie diagonal ă care nu au seria de fabrica Ġie iniĠială;
-anvelope în construc Ġie diagonal ă, care au vechime mai mare de 5 ani;
6.3.5.Materialele refolosibile din camerelor de aer uzate
Unit ăĠile deĠinătoare vor face o verificare organoleptic ă a anvelopelor úi
camerelor uzate înainte de predarea acestora pentru regenerare.
Sortarea anvelopelor pentru regenerare se face bucat ă cu bucat ă, fiind supuse
unui control vizual úi organoleptic, înl ăturându-se cele care nu corespund [8].

97Capitolul 7
PREGĂTIREA ùI PRELUCRAREA
DEùEURILOR SOLIDE
7.1. TEHNICI DE M ĂRUNğIRE A DE ùEURILOR SOLIDE
0ărunĠire a reprezint ă trecerea unui material într-o granula Ġie mai fin ă. Fiecare
PărunĠire serveúte extinderii suprafe Ġei exterioare specifice. Pentru alegerea ma úinii de
PărunĠire potrivite sunt necesare urm ătoarele informa Ġii:
-proprietăĠile fizice ale materialului care trebuie m ărunĠit precum
granulaĠia iniĠială consisten Ġa, duritatea, fragilitatea úi fisionabilitatea;
-scopul mărunĠirii, ca de exemplu, procesele fizice sau chimice la care va
fi supus materialul m ărunĠit;
-caracteristicile necesare ale materialului m ărunĠit precum m ărimea úi
distribuĠia particulelor m ărunĠite, mărimea medie a particulelor sau m ărimea specific ă a
particulelor.
0ărunĠirea este cel mai des utilizat ă pentru m ărirea suprafe Ġei specifice a
componentelor de úeurilor biodegradabile, în vederea gr ăbirii procesului de tratare
biologică Prin acest procedeu materialul se prepar ă pentru descompunerea microbian ă,
iar preluarea cantit ăĠii necesare de ap ă este îmbun ăWăĠită.
Pentru mărunĠire se pot utiliza:
-mori rapide cu ciocane;
-mori rapide sau lente de taiere;
-mori cu bile;
-tamburi rotativi;
-mori raspel;
-mori spiralate.
Pregătirea prin m ărunĠire a deúeurilor biodegradabile în scopul compost ării
presupune în special o destr ămare a materialului, de aceea sunt preferate morile rapide
de taiere cu cu Ġite.
În ceea ce prive úte mărunĠire a altor tipuri de de úeuri casante, cum ar fi de úeurile
din sticlăúi deúeurile din lemn sunt preferate morile cu ciocane.
7.1.1. MărunĠire prin lovire
7.1.1.1. Morile cu ciocane
Pentru m ărunĠire a deúeurilor municipale úi de produc Ġie, precum de úeurile din
lemn úi sticlă morile cu ciocane s-au dovedit a fi foarte eficiente. Ele se deosebesc, în
principial, doar dup ă tipul rotorului (fig. 7.1.) [41, 49, 70]. Exist ă mori orizontale úi
verticale cu ciocane montate flexibil.

98
Fig. 7.1. Moar ă orizontal ă cu ciocane:
După acest principiu de baz ă se folosesc o serie de mori în instala Ġiile de
reciclare a de úeurilor sau în depozitele de de úeuri, astfel ca s-a ob Ġinut o experien Ġă
vastă în cazul diferitelor compozi Ġii de deúeuri.
Versiunea vertical ă a morii cu ciocane este caracterizat ă de un rotor vertical
prevăzut cu ciocane de lovire. Acest tip de moar ă a fost conceput la sfâr úitul anilor 50
special pentru prepararea de úeurilor menajere. Pentru a creste debitul acestei mori, care
la început era sc ăzut, se aspir ă aerul din interiorul morii prin orificiul de evacuare.
Astfel se pot m ărunĠii úi păUĠile din de úeuri foarte u úoare precum hârtia sau masele
plastice.
Datorită faptului ca morile verticale cu ciocane nu au o limitare a granula Ġiei
printr-un gr ătar, distribu Ġia granula Ġiei se poate varia prin modificarea num ărului de
ciocane. Prin m ărirea num ărului de ciocane rezult ă o granula Ġie mai fin ăúi un debit mai
mic pe unitatea de timp.
7.1.1.2. Concasoare percutante
Concasorul percutant const ă dintr-o carcas ă sudată din mai multe p ăUĠi din tablă
sau profiluri din otel, al c ărei interior este c ăptuúit cu plăci de percu Ġie [75]. Arborele,
care se rote úte cu aproximativ 500-1000 rot/min este prev ăzut cu mai multe ciocane
preschimbabile din o Ġel rezistent la uzur ă. Arborele se rote úte într-un lag ăr montat pe
carcasă. Plăcile de percu Ġie sunt aúezate reglabil cu ajutorul unor pivo Ġi. Atât distan Ġa
dintre plăcile de percu Ġie úi ciocane, cât úi înclinaĠia plăcilor sunt reglabile. La intrarea
unor componente care nu se pot m ărunĠi în spaĠiul de percu Ġie plăcile de percu Ġie pot fi
ridicate, iar materialele nem ărunĠite sunt eliminate prin partea inferioar ă.
Concasoarele percutante se alimenteaz ă prin partea superioar ă cu ajutorul
benzilor transportoare, în timp ce materialele m ărunĠite se elimin ă prin partea inferioar ă.
Materialul este preluat în concasor de c ătre ciocane cu o viteza de aproximativ 25-40
m/s, úi sunt lovite de pl ăcile de percu Ġie de deasupra arborelui. Pl ăcile de percu Ġie sunt
astfel aranjate, încât materialul s ă fie adus înapoi în circuitul de lovire. Acest proces se
repetă până când materialul este m ărunĠit în aúa măsura încât s ă poată trece prin spa Ġiul
dintre arbore úi plăcile de percu Ġie, spaĠiu ce este reglat în func Ġie de dimensiunea dorit ă
a particulelor.
În cazul concasoarelor percutante trebuie avut în vedere, de exemplu, la
prelucrarea de úeurilor din construc Ġii úi demolări să nu fie introdus beton cu armaturi de
RĠel prea lungi, pentru ca acestea s-ar putea învârti în jurul rotorului úi ar duce la
blocarea instala Ġiei.
7.1.2. MărunĠire prin taiere
7.1.2.1. Mori cu cu Ġite sau toc ătoare

99Moară poate fi cu arbore orizontal simplu sau dublu. Prin rota Ġia în sensuri
diferite a arborilor dubli prev ăzuĠi cu cuĠite materialul este atras între cu Ġite. MărunĠirea
are loc între uneltele de t ăiere indiferent de tipul materialului: moale, elastic sau dur.
Gradul de m ărunĠire se fixeaz ă prin alegerea distantei dintre cu Ġite respectiv prin
OăĠimea dinĠilor la arborele cu cu Ġite (fig. 7.2.). Pentru m ărunĠire a deúeurilor menajere
distanĠa dorită dintre cu Ġitele arborelui este de 0,1 mm úi pentru a garanta succesul
procesului de tocare, nu trebuie s ă depăúească 0,8 mm. Dac ă gradul de m ărunĠire nu
este corespunz ător, sau dac ă distribuĠia granula Ġiei este neuniform ă, instalaĠiile pot fi
reglate în mai multe trepte pân ă când rezultatul final este cel dorit.
Fig. 7.2. V ederea unui arbore cu cu Ġite
Pentru a realiza un debit mare în cazul de úeurilor voluminoase acestea ar trebui
în prealabil presate ajutorul unei prese hidraulice înaintea umplerii morii cu cu Ġite. În
cazul în care buc ăĠi grele din metal sau alte p ăUĠi componente care nu pot fi m ărunĠite
ajung în moar ă, arborele cu cu Ġite dispune de sistem de siguran Ġa automat, care
acĠionează arborele în sens invers pentru a debloca materialul respectiv úi apoi îl
opreúte. În acest caz materialul trebuie îndep ărtat manual. Practica a demonstrat c ă, în
instalaĠiile de mărunĠire cu arbore cu cu Ġite, este mai convenabil dac ă se îndep ărtează
manual materiale dure precum metalele înainte de a fi admise în moar ă.
În funcĠie de mărimea din Ġilor, debitul de materiale m ărunĠite se situeaz ă în jurul
valorii de 3 t/h. Materialul m ărunĠit este caracterizat de margini t ăiate curat úi un
interval destul de mic al dimensiunilor particulelor [100].
7.1.2.1. Raspel cu sit ă
Acest tip de moar ă s-a dezvoltat special pentru prepararea de úeurilor în unit ăĠi de
compostare (fig. 7.6.). Modul de ac Ġionare a unui raspel cu sit ă poate fi comparat cu cel
al unei site din buc ăWărie. Deasupra bazei dispozitivului care par Ġial este prev ăzut cu
segmente cu orificii de cernere de diametre între 22 úi 45 mm úi cu segmente cu din Ġi de
rupere fic úi, se miúFă braĠele raspelului, care împing úi fac deúeurile să alunece cu viteze
între 8 úi 10 rot/min printre din Ġii de rupere úi prin site.
Fig. 7.3. Schema unui raspel cu sit ă

100Materialele greu de m ărunĠit, textilele, metalele, materialele plastice sau
materialele dure se adun ă în raspelul cu sit ăúi pot fi evacuate printr-o clap ă laterală a
braĠelor raspelului.
Raspelul cu sit ă se utilizeaz ă însă din ce în ce mai rar în tehnica de prelucrare a
deúeurilor, datorita faptului c ă:
-efectul de m ărunĠire în cazul acestor dispozitive este mai mic decât în
cazul morilor cu ciocane sau cu cu Ġite;
-faptul ca raspelul cu sita lucreaz ă discontinuu.
7.1.3. Tehnici de sortare a de úeurilor
Sortarea reprezint ă procesul de separare úi clasare a de úeurilor în func Ġie de
diferentele dintre caracteristicile lor fizice. În principiu exist ă sortarea dimensional ă,
sortarea densimetric ă, sortarea optic ă, sortarea magnetic ă, flotarea úi sortarea manual ă.
7.1.3.1. Sortarea dimensional ă
Prin cernere se separ ă materiale de granula Ġie diferit ă, în diverse clase
granulometrice propuse. Acest proces se mai denume úte úi clasare. Prin cernerea cu sit ă
se realizeaz ă separarea în func Ġie de dimensiunea caracteristic ă a granulelor, cu ajutorul
unei suprafe Ġe de separa Ġie, prevăzută cu orificii a úezate geometric. Granulele care, la
alunecarea peste sit ă, sunt într-o pozi Ġie potrivit ă úi au dimensiuni mai mici decât
orificiile sitei, cad prin aceasta úi formeaz ă astfel materialul cu granula Ġie fină. Restul
granulelor r ămân în sit ăúi formeaz ă materialul cu granula Ġie mare.
Materialele cu granula Ġie fină, umede, fibroase úi lipicioase obtureaz ă uúor sitele.
Astfel, se mic úorează suprafaĠa de cernere, iar debitul de cernere scade. Pentru a evita
obturarea sitelor, sunt folosite pentru materiale greu de cernut sisteme de site speciale
sau ajutoare pentru site. Cele mai importante ajutoare pentru site sunt periile, lan Ġurile,
încălzitoarele de site, jeturile de aer úi apă suplimentar ă pentru anularea for Ġelor dintre
particulele lipite una de cealalt ă.
Sunt folosite, în special, dou ă tipuri de site pentru sortarea dimensionala:
-site cilindrice;
-site cu vibra Ġie.
O sită este considerat ă eficientă dacă 70% din materialele cu dimensiunea
particulelor mai mic ă decât ochiurile plasei pot trece prin acestea.
a) Sita tambur
Sita tambur este o sit ă cilindrică (fig. 7.4) [38], aceasta reprezint ă un agregat de
clasare verificat care poate fi utilizat într-o instala Ġie de preparare a de úeurilor, atât în
prima treapt ă de preparare, cât úi după procesul de m ărunĠire. Debitul úi performantele
la separare ale unei site tambur sunt determinate de m ărimea orificiilor, diametrul,
turaĠia, elementele interiorului tamburului úi înclinaĠia acestuia.
Dat fiind faptul c ă suprafaĠa de cernere a unei site tambur este relativ mic ă, se
încearcă prin diferite construc Ġii ale peretelui interior (sita poligonal ă) ridicarea cât mai
mult a materialului de cernut pe peretele tamburului rotativ, pentru a ob Ġine o cernere
mai eficient ă.

101
c)
Fig. 7.4. V edere úi secĠiune schematic ă a unei site tambur:
a) prezentarea elementelor componente ale sitei tambur; b) prezentarea sitei tambur în
ansamblu; c) imagini din interiorul sitei tambur.
Pentru a reduce úi mai mult timpul de prelucrare a de úeurilor, sita tambur poate
avea pe pere Ġii interiori diferite accesorii cu ajutorul c ărora să taie sacii în care sunt
colectate de úeurile. Astfel, sacii de de úeuri menajere colecta Ġi de agen Ġii de salubritate
pot fi desf ăcuĠi úi sortaĠi rapid úi automat cu ajutorul sitei tambur.
b) Sita cu vibra Ġie
Aceasta sit ă face parte din categoria ma úinilor de cernere dinamice úi s-a dovedit
a fi eficient ă ca agregat de cernere a de úeurilor care nu se înfund ă.
Pentru acest gen de cernere se folosesc site maleabile din cauciuc sau materiale
plastice, montate pe un sistem de bare care basculeaz ă în contra timp. Aceast ă miúcare
de basculare antreneaz ă sita într-o mi úcare de tip und ă, cu o amplitudine considerabil ă
de 30 pân ă la 50 mm pentru frecven Ġe de oscila Ġie de 600 pân ă la 800 /min úi imprimă
materialului de cernut accelera Ġii considerabile.
c) Separator balistic
Acest mecanism a fost realizat pentru separarea de úeurilor municipale în trei
fracĠii: grea, u úoarăúi fină. Separatorul balistic este format din pâlnia de înc ărcare úi
puntea format ă din mai multe benzi metalice perforate úi care vibreaz ă în contrasens
una faĠă de cealalt ă. Puntea are o mic ă înclinaĠie pentru a imprima frac Ġiei grele o
anumită acceleraĠie (fig. 7.5).
Fig. 7.5. Schema de func Ġionare a unui separator balistic
Deúeurile mărunĠite, în func Ġie de forma úi gravitatea specific ă fiecărei particule
se deplaseaz ă susul sau în josul pun Ġii. Particulele mai grele au tendin Ġa să se deplaseze
în jos odat ă cu miúca benzilor úi astfel se separ ă fracĠia grea. Datorit ă miúFării de
vibraĠie úi de rearanjare continu ă a deúeurilor pe puntea separatorului, particulele u úoare
cum ar fi hârtia, cartonul úi foliile de plastic se deplaseaz ă către marginea superioar ă a
separatorului, astfel formându-se frac Ġia uúoară. Iar frac Ġia fină reprezint ă particulele
care au trecut prin orificiile benzilor metalice.

102Procentajul de frac Ġie grea úi fracĠie uúoară se determin ă prin modificarea
înclinaĠiei punĠii. Înclina Ġia se află, în general, între 15-20%; aceast ă înclinaĠie este
proiectată pentru o rat ă de încărcare aproximativ 10 tone/h sau 90 m3/h.
d) Sita plat ă cu disc
O sită cu disc este un aparat de clasare în cascad ă care const ă dintr-un gr ătar de
clasare cu mai multe site par Ġiale, aúezate în trepte formate dintr-o multitudine de arbori
paraleli plasa Ġi la distante egale unul de altul cu discuri de antrenare hexagonale. Fiecare
dintre aceste discuri de antrenare se rotesc în golul dintre dou ă corpuri de discuri
învecinate.
DistanĠele dintre aceste discuri determin ă mărimea orificiilor de cernere ale
fiecărui nivel de cernere. De exemplu, de úeurile presortate din construc Ġii se introduc
printr-un dispozitiv de înc ărcare către primul nivel de separare úi sunt accelerate úi
separate în procesul de cernere prin a úezarea discuri de antrenare pe arbori precum úi
prin creúterea tura Ġiei arborilor pe fiecare nivel în direc Ġia de antrenare a materialului
Fătre celelalte nivele de separare. Arborii rotunji Ġi dintre discurile antrenare úi colturile
rotunjite împiedic ă înĠepenirea materialului de separat.
7.1.3.2. Sortarea densimetric ă
Sortarea densimetric ă este o metod ă de clasare care se bazeaz ă pe echivalen Ġa
specifică a materialelor asem ăQătoare într-un curent de aer ascendent. Acest proces se
mai denume úte úi clasare. Echivalen Ġa înseamn ă că diferite particule vor atinge aceea úi
viteză finală de cădere. Dac ă particulele sunt echivalente, atunci acestea ar trebui s ă aibă
în aceleaúi condiĠii iniĠiale aceea úi traiectorie, respectiv aceea úi viteză de coborâre.
Sortarea densimetric ă se poate realiza úi cu ajutorul apei (vezi hidrociclonul).
Separarea se realizeaz ă în funcĠie de viteza de c ădere a particulelor. Viteza de
Fădere depinde de forma granulei úi de greutatea specific ă a fiecărui material. Debitul
este influen Ġat de masa volumetric ă, de umiditate, de compozi Ġia deúeurilor úi de
PărunĠirea prealabil ă a deúeurilor de sortat.
O serie de tipuri de separatoare cu ajutorul curentului de aer s-au testat în
Uniunea European ă. Din multitudinea de instala Ġii de separare existente, în prelucrarea
deúeurilor se folosesc cu prec ădere 2 tipuri: separatorul cu aer rotativ úi instalaĠia de
aspirare.
7.1.3.3. Separatorul rotativ cu curent de aer
Separatorul rotativ cu curent de aer are trei elemente principale: un tambur
rotativ, o camer ă de separare úi decantare úi un sistem de aer comprimat. Tamburul
rotativ este înclinat cu aproximativ 15 grade fa Ġă de orizontal ăúi are form ă conică cu
baza mare în sus (fig. 7.6).
De úeurile mărunĠite úi deja cernute sunt transportate cu ajutorul unei benzi
rulante către partea superioar ă a tamburului. Prin duze de aer comprimat se sufl ă aerul,
paralel cu axa tamburului. în acest fel materialele u úoare sunt antrenate în sus c ătre
camera de decantare. Materialul greu este transportat prin tambur în continuare úi iese
prin baza mic ă a tamburului.

103
Fig. 7.6. V ederea unui separator rotativ cu curent de aer
Pentru a asigura un curent de aer continuu de-a lungul întregului tambur, se sufl ă
aer suplimentar prin baza mic ă a tamburului. M ărimea granula Ġiei úi selectivitatea pot fi
variate prin schimbarea volumului de aer, schimbarea presiunii aerului comprimat, prin
modificarea unghiului de înclina Ġie al tamburului úi prin modificarea modului de
încărcare a materialului m ărunĠit.
7.1.3.4. Instala Ġie de aspira Ġie
Componentele u úoare din de úeuri sunt aspirate de obicei de pe o band ă
transportoare, de pe o sit ă cu vibraĠii sau dintr-o sit ă tambur úi sunt eliminate printr-un
ciclon (fig. 7.11). Componentele u úoare pot fi: buc ăĠi de hârtie, pungi de plastic, buc ăĠi
de plastic, etc.
Fig. 7.7. Instala Ġia de aspira Ġie
7.1.3.5. Hidrociclonul
Separarea diferitelor frac Ġiuni de materiale plastice dintr-un amestec de granule
se realizeaz ă în cazul hidrociclonului într-un câmp de for Ġe centrifugale. Geometria
ciclonului realizeaz ă un vârtej interior ascendent prin care este eliminat ă fracĠiunea
Xúoară a amestecului úi un vârtej exterior descendent cu ajutorul c ăruia se elimin ă
fracĠiunea grea (fig. 7.8).
Hidrociclonul a fost proiectat special pentru separarea diferitelor tipuri de
deúeuri din plastic. Calitatea separ ării tipurilor de materiale cu ajutorul hidrociclonului
sunt determinate de tipul úi calitatea m ărunĠirii în prealabil a de úeurilor din plastic.

104
Fig. 7.8 Vederea unei instala Ġii cu hidrociclon.
În cadrul test ărilor făcute s-a utilizat un hidrociclon cu capacitate de 1 ton ă/h.
Materialele plastice folosite au fost sortate din de úeurile menajere. Impurit ăĠile au fost
de 1 până la 5 % (hârtie, metal, nisip). Compozi Ġia medie era de 80 – 85 % PE, 2-10 %
PS úi 8 -15 % PVC. Testele au condus la eliminarea 100 % a polietilenei cu impurit ăĠi
de 2-3 % PS. Impurit ăĠi de PVC nu au fost g ăsite în PE. Prin sortarea ulterioar ă a
fracĠiunii grele format ă din PS úi PVC care a rezultat din hidrociclon s-a ob Ġinut o
concentra Ġie de 100% PVC, pentru PS s-a ob Ġinut o concentra Ġie de aprox. 95%,
impurităĠile au fost din PVC úi PE. Majoritatea impurit ăĠilor au fost eliminate împreun ă
cu PVC-ul în frac Ġiunea grea.
7.1.3.6. Sortarea magnetic ă
O sortare magnetic ă eficient ă se realizeaz ă atunci când elementele
feromagnetice sunt preluate de magne Ġi în urma unei m ărunĠiri a deúeurilor úi a unei
afânări, eliberându-se astfel, de alte impurit ăĠi.
0ărimea elementelor feroase nu este limitat ă, dat fiind faptul ca magne Ġii pot
atrage orice fel de greut ăĠi. Acest tip de magne Ġi sunt utiliza Ġi în principal pentru
presortarea magnetic ă grosieră a deúeurilor mărunĠite sau nem ărunĠite.
a) Separator magnetic
Sortarea magnetic ă se face în mare m ăsură cu magne Ġi aúezaĠi deasupra benzilor
rulante de transport a de úeurilor care sorteaz ă materialele feroase din curentul de de úeuri
úi le elimin ă, ori perpendicular, ori paralel cu direc Ġia transportorului de de úeuri (fig.
7.9.) [86].
Sortarea magnetic ă s-a dovedit a fi eficient ă după mărunĠire. Până acum au e úuat
toate încerc ările de ob Ġinere a unui produs feromagnetic de bun ă calitate prin sortarea
metalelor feroase înainte de a utiliza un agregat de m ărunĠire. În cazul sort ării
magnetice a de úeurilor casnice, m ărimea optim ă a elementelor este în jur de 10 pân ă la
100 mm.
Fig. 7.9 Tipuri constructive de separatoare magnetice:
a) tambur magnetic; b) magnet sta Ġionat.

105b) Separator cu curen Ġi turbionari
Tehnologia de separare const ă în inducerea unor curen Ġi turbionari în corpuri
care conduc electricitatea, care prin acestea dezvolta for Ġe într-un câmp magnetic.
În acest domeniu sunt mai cunoscute efectele secundare nedorite ale curen Ġilor
turbionari: frânarea datorit ă curenĠilor turbionari, levitarea sau suspensia magnetic ă, sau
pierderile datorate curen Ġilor turbionari din transformatoare. Dar în cazul separ ării cu
ajutorul curen Ġilor turbionari, rezultatele sunt la fel de eficiente ca úi în cazul separ ării
metalelor feroase cu ajutorul magne Ġilor.
CurenĠii turbionari se formeaz ă atunci când un conductor electric se afl ă într-un
câmp magnetic care se modific ă în timp úi spaĠiu sau se mi úFă în acest câmp magnetic.
CurenĠii turbionari curg în interiorul conductorului pe traiectorii închise úi forma lor nu
este legată de forma conductorului.
Conform legilor lui Lenz ace úti curenĠi formeaz ă la rândul lor un câmp magnetic
în sens invers celui care i-a creat. Din aceasta rezult ă o forĠă care acĠionează asupra
conductorului, accelerandu-1 s ă iasă din câmpul magnetic ini Ġial. Prin sc ăderea
conductibilit ăĠii, forĠa asupra conductorului este mai mic ă. Cu creúterea densit ăĠii (la
volum constant aceasta înseamn ă masa mai mare) trebuie aplicat ă o forĠă mai mare
pentru a învinge iner Ġia masei úi a devia particula respectiv ă.
7.1.3.7. Sortare optic ă
Sortarea optic ă are rolul de a separa materialele valorificabile în func Ġie de
culoare, iar cu ajutorul echipamentelor cu infraro úu se pot sorta úi în funcĠie de tipul de
material din care este confec Ġionat (Fig. 7.10).
Fig. 7.10. Mecanism de sortare optic.
Lumina care trece prin materialul reciclabil este preluata de un senzor. Un
conductor de lumin ă din materialul plastic conduce semnalul c ătre unitatea de evaluare.
Semnalul luminos este descompus în culorile ro úu, verde úi albastru iar separarea se
face după culoare.
De exemplu, cu ajutorul unei instala Ġii de sortare a sticlei se ob Ġine o puritate de
aproximativ 99,7 %.
Cu ajutorul echipamentelor cu infraro úu se realizeaz ă forma curbei caracteristice
pentru fiecare tip de material, iar dup ă evaluarea cu ajutorul unui program urmeaz ă
activarea mecanismului de comand al clapetelor de evacuare, iar de úeurile cărora nu le
sunt recunoscute curbele caracteristice sunt eliminate din circuit. Aceasta sortare este, în
principal utilizat ă pentru separarea diferitelor tipuri de materiale plastice: PET, PS, PP,
HDPE, LDPE, PVC, etc [124].

1067.1.3.8. Sortarea manual ă
La ora actual ă, sortarea manual ă este totu úi cea mai de încredere metod ă de
separare voit ăúi de foarte bun ă calitate a produselor secundare dintr-un amestec de
deúeuri (fig. 7.11.) [42].
Fig. 7.11. Sta Ġie de sortare manual ă.
Din deúeurile casnice sau din mica industrie, comer Ġ úi instituĠii, dar úi din
fracĠiunile de de úeuri colectate separat, personalul de sortare poate separa diferite
calităĠi de hârtie recuperat ă, sticle de diferite culori sau amestecate, folii din polietilen ă
albă sau colorata etc, dar poate îndep ărta impurit ăĠi sau componente d ăunătoare.
Prin conducerea direc Ġionată a sortării manuale se poate ac Ġiona rapid úi făUă
intervenĠii tehnice asupra fluctua Ġiilor preĠurilor de pe pia Ġă a materiilor prime
secundare.
Datorită faptului c ă sortarea manual ă este foarte costisitoare, trebuie m ărit randamentul
de selecĠie cu ajutorul utilajelor speciale. Pentru a m ări productivitatea sort ării manuale,
materialele cu granula Ġie mică sunt îndep ărtate prin sitare. Separatoare magnetice,
suflătoare, benzi înclinate, ma úini de împins au toate scopul de a preg ăti deúeurile
pentru sortarea manual ăúi de a mari productivitatea personalului de sortare. Exist ă două
tipuri de sortare: negativ ăúi pozitivă.
În cazul sort ării pozitive este extras materialul recuperabil din fluxul de de úeuri
úi este aruncat în sertarele corespunz ătoare.
În cazul sort ării negative materialele care sunt considerate impurit ăĠi care
deranjeaz ă sunt extrase din fluxul de materiale, pe banda transportoare r ămânând doar
fracĠiunea dorit ă.
Prin sortare negativ ă se obĠin productivit ăĠi mai mari, dar de calitate mai sc ăzută,
în timp ce în cazul sort ării pozitive se ob Ġine calitate foarte bun ă cu productivitate îns ă
mult mai mic ă. Colectarea separat ă a materialelor recuperabile creste considerabil
randamentul opera Ġiunii de sortare.
7.1.3.9. Flotarea
Sortarea prin flota Ġie este avut ă în vedere când densit ăĠile specifice ale unui
amestec de materiale sunt foarte apropiate.
FlotaĠia se folose úte la îndep ărtarea impurit ăĠilor din c ărbuni, minereuri, barita, zgur ă,
cernelurile negre de tipar, de úeurile din materiale plastice úi multe altele. Domeniul
principal de utilizare este cel al fabric ării de hârtie, în care se prelucreaz ă prin flota Ġie
hârtia tipărită recuperat ă, obĠinându-se o hârtie grafic ă deschisă la culoare.
7.1.4. Tehnici de cur ăĠare a deúeurilor
În general cur ăĠarea deúeurilor se realizeaz ă pentru de úeurile care pot ajunge
materie prim ă secundar ă într-un proces de fabricare a ambalajelor alimentare. Astfel, în
procesele de reciclare a de úeurilor din plastic úi opĠional úi pentru de úeurile din sticl ă

107regăsim úi o etapă de curăĠare a deúeurilor. Pentru ob Ġinerea unor granule din plastic de
calitate ridicat ă este absolut necesar ă curăĠarea acestora. Cur ăĠarea poate fi realizat ă cu
apă sau făUă apa, astfel întâlnim purificarea mecanic ăúi spălarea în tamburi speciali.
7.1.4.1. Purificare mecanic ă
Aceasta metod ă de tratare mecanic ă a deúeurilor din plastic permite îndep ărtarea
deúeurilor de hârtie, carton úi alte reziduuri f ăUă apa.
Ambalajele colectate de la popula Ġie sunt presate pentru a se elimina con Ġinutul
Uămas în acestea úi sunt apoi tocate sub forma de fulgi. Materialul tocat este apoi supus
într-o centrifug ă unor acĠiuni úi deformări mecanice semnificative. Ca urmare a acestui
proces de centrifugare hârtia este descompus ă în celuloz ă, alte reziduuri aderente
fulgilor de plastic úi aluminiul fiind îndep ărtate mecanic úi pneumatic. Jeturi de aer sub
forĠe mecanice ridicate împing aceste impurit ăĠi printr-o sit ă. Hârtia ajut ă la absorb Ġia
grăsimilor úi umidităĠii de pe fulgii de plastic, iar materialul rezultat din procesul de
purificare mecanic ă este de o calitate foarte ridicat ă.
7.1.4.2. Sp ălare în tamburi
Acest proces are dou ă avantaje, sp ălarea fulgilor de plastic úi sortarea prin
flotare a diferitelor tipuri de plastic. Instala Ġiile de cur ăĠare a deúeurilor pot fi u úor
integrate în orice tip de instala Ġie de reciclare a de úeurilor de ambalaje.
7.2. PRELUCRAREA DE ùEURILOR SOLIDE
7.2.1. Prelucrarea de úeurilor feroase grele
Stabilirea de materiale feroase grele sau u úoare se face în func Ġie de masa
volumică care, spre deosebire de masa specific ă, care este relativ aceea úi, diferă foarte
mult de la form ă la alta de prezentare (în vrac, în pachete, în buc ăĠi etc.) úi tipul úi
dimensiunile materialelor.
7ăierea cu flac ăUă oxiacetilenic ă [51, 73]. Din cauz ă că această operaĠie de
Wăiere se execut ă manual, cu o productivitate redus ă (în medie 5 t/schimb), cu un
personal numeros úi un consum ridicat de oxigen, ea se folose úte tot mai rar, l ăsând
locul debit ării cu foarfeci mecanice. În nici un caz nu se aplic ă la tăierea úutajelor la
laminoare care se debiteaz ă numai cu fier ăstraie sau cu foarfece mecanice.
T ăierea oxiacetilenic ă se mai folose úte în cazul unor buc ăĠi foarte mari cu
grosimi ce nu intr ă în utilajele de debitat mecanic.
7ăierea cu foarfeca hidraulic ă [115]. ParĠial, tăierea materialelor feroase
grele se face cu foarfeca mecanic ă de tip aligator (crocodil) sau cu ghilotina, alimentate
manual úi cu forĠe de tăiere reduse putând t ăia diametre între 50 – 90 mm úi oĠel pătat cu
latura între 50 – 80 mm, cu productivitate între 5000 – 15000 t într-un an.
În prezent, pentru t ăierea materialelor refolosibile grele, se folose úte tot mai
mult foarfeca hidraulic ă de 800 tf de mare capacitate, care asigur ă creúterea masei
volumice la 1000 – 1100 kg/m3, precum úi tăierea la dimensiuni de 300 – 400 mm, ceea
ce asigură o folosire optim ă a sortimentului de material feros în o Ġelăriile electrice.
Materialele refolosibile feroase provenite din casarea mijloacelor fixe, utilaje,
instalaĠii, maúini diferite grele sau asamblate scoase din uz sau colectate de la popula Ġie
se prelucreaz ă prin dezmembrare care se realizeaz ă prin demontare mecanic ă ci ajutorul
sculelor úi dispozitivelor sau prin t ăiere cu o flac ăUă oxigaz. P ăUĠile dezmembrate se
repartizeaz ă pe categorii, clase sau grupe de calitate.

1087.2.2. Prelucrarea de úeurilor feroase u úoare
În aceast ă categorie intr ă materialele feroase cu masa volumic ă până la 1,3
t/m3úi cu o grosime de maximum 10 mm Aceste limite pot suferi fluctua Ġii în funcĠie de
posibilităĠile de manevrare úi de prelucrare.
Balotarea materialelor refolosibile feroase u úoare, în special provenite din
deúeuri de tabl ă subĠire, din sârm ă etc., se f ăcea la început manual úi avea ca scop
manipularea mai u úoară pentru transport. Dup ă aceea s-au realizat prese mecanice care
în prezent se afl ă într-o gam ă foarte variat ăúi deci s-a trecut la o productivitate m ărită.
Astfel sunt presele hidraulice pentru balotarea materialelor refolosibile din o Ġel
cu grosimea de pân ă la 10 mm.
În general presele hidraulice de balotat sunt dotate cu cuve de alimentare de
mari dimensiuni, dat fiind masa volumic ă foarte redus ă a materialelor feroase u úoare în
stare nepreg ătită.
Materialul introdus în cuv ă este apoi în mod succesiv comprimat pe cele trei
dimensiuni cu ajutorul unor pistoane ac Ġionate de pompe hidraulice pân ă la
dimensiunile finite ale balotului, care apoi este expulzat pe gura de evacuare.
7.2.3. Prelucrarea de úeurilor din font ă veche
În general sursele principale de font ă veche sunt piesele din font ă (batiuri,
volante, carcase etc. de la utilajele casate), utilajele de turnare (lingouri, poduri de
turnare scoase din uz) úi scoarĠele (scursurile de font ă).
Prelucrarea fontei vechi const ă în mărunĠirea prin spargere a acesteia la
dimensiunile úi masa, pe buc ăĠi, corespunz ătoare cerin Ġelor tehnologice impuse de
agregatele de turnare.
M ărunĠirea fontei úi a scoarĠelor de font ă, ca úi de oĠel, se face cu zdrobitoare
mecanică cu bilă de 10 t sau cu sonete cu bil ă de 3 – 5 t, care asigur ă fragmentarea
materialelor la dimensiunile cerute de folosirea optim ă a acestora în turn ătorii úi oĠelării.
Spargerea pieselor grele din font ă, úi chiar din o Ġel, a scoar Ġelor, etc., provenite
din utilajele de turnare úi din casări, se face în gropi pirotehnice.
Pentru evitarea zgomotului úi trepidaĠiilor de la spargerile pirotehnice în gropi
sau pe plaje deschise, se folose úte úi spargerea pirotehnic ă în mediu lichid (ap ă).
7.2.4. Prelucrarea a úchiilor metalice
O linie tehnologic ă pentru prelucrarea a úchiilor metalice în concep Ġia
organizării din Ġara noastr ă este compus ă din sortatoare, foarfece de por Ġionat,
sfărâmător, presă de brichetat úi transportoare metalice, în dou ă variante úi anume:
-tip 1 – mic ă – pentru o produc Ġie de minimum 1500 t/an;
-tip 2 – mare – pentru o produc Ġie de minimum 4000 t/an.
Ca o prim ă operaĠie e prelucrare a a úchiilor se poate considera sortarea
acestora în a úchii lungi (peste 50 mm) úi scurte (sub 50 mm), cu ajutorul unui sortator
rotativ prev ăzut cu un tambur cu g ăuri úi aúezat în pozi Ġie înclinat ă. Aúchiile mărunte
pot fi utilizate ca atare în înc ărcătura furnalelor úi cuptoarelor Martin sau pot fi
brichetate cu ajutorul utilajelor de presat la cald, având productivit ăĠi variind între 1,5 –
2,5 t/h. Brichetele astfel realizate au o mas ă variind, dup ă tipul utilajului, între 2 kg/buc.
– 40 kg/buc., úi o masă volumică de circa 5000 kg/m3úi se pot utiliza în bune condi Ġii úi
la cuptoarele electrice.

109 A úchiile lungi pot fi utilizate (cele din o Ġel moale, în special) într-o propor Ġie
de până la 20 % în amestecul de úeurile feroase u úoare la formarea de pachete cu ajutorul
preselor hidraulice de balotat, iar în rest trebuie sf ărâmate (m ărunĠite) cu utilaje speciale
având productivit ăĠi de 2-6 t/h
7.2.5. Prelucrarea de úeurilor provenite din casarea autovehiculelor
Pentru prelucr ări corespunz ătoare sunt cunoscute tehnologii úi instalaĠii
speciale cum este aceea a sf ărâmării (fragment ării) în buc ăĠi mici în instala Ġia denumit ă
„Shredder” úi metoda criogenic ă prin care pachetele de material refolosibil sunt realitate
din carcasele auto, f ăUă o prealabil ă operaĠie manual ă, se separare am etapelor
neferoase. Dup ă ce sunt presate caroseriile, pachetele ob Ġinute sunt trecute prin tunelul
de răcire criogenic. R ăcirea se face în dou ă etape:
-cu azot gazos, în prima parte a tunelului ob Ġinându-se o r ăcire a pachetului
la 7oC;
-cu azot lichid, în cea de a dou ă parte a tunelului ob Ġinându-se în final o
temperatur ă a pachetului de –120oC.
Dup ă răcire, pachetele sunt împinse pe o cale cu role în ma úina “Shredder”
unde sunt sf ărâmate. Datorit ă faptului c ă oĠelul răcit la o temperatur ă foarte sc ăzută
devine casant. (spre deosebire de metalele neferoase) tot ce este metal feros se sf ărâmă,
iar metalele neferoase, în propor Ġie de 90 % sunt colectate separat.
Materialele feroase, în propor Ġie de 84 % cu 15 % impurit ăĠi (materiale textile,
cauciuc, materiale plastice) úi cu 1 % neferoase sunt colectate de c ătre un separator
magnetic [8].
7.2.6. Preg ătirea deúeurilor din cupru
Preg ătirea materialelor refolosibile din cupru în buc ăĠi constă din:
-dezmembrarea, care se realizeaz ă la întreprinderile de profil sau la centrele
de colectare úi prelucrare a materialelor refolosibile cu utilaje mecanizate
(cu foarfeca tip aligator) sau manual, cu scule úi dispozitive speciale
(perforator);
-sortarea se face de regul ă manual, folosindu-se benzi cu separator magnetic
pentru fier, ciururi úi sortator (stiloscop);
-balotarea se realizeaz ă cu ajutorul presei de tip UNIO de 55 tf.
Pregătirea aúchiilor metalice de cupru . Aúchiile se ob Ġin din reziduurile
industriale rezultate în atelierele de prelucrare úi de aceea sunt îmbibate cu ulei úi
emulsie. Uleiul, apa úi în plus alte impurit ăĠi ca praful úi pământul, fierul sub form ă de
Dúchii sau pulberi, îngreuneaz ă topirea úi înrăutăĠHúte calităĠile produselor din cupru. De
aceea, pentru îndep ărtarea acestor impurit ăĠi, aúchiile de cupru sunt supuse unui proces
tehnologic de preg ătire care este compus din fluxul urm ătoarelor opera Ġii: descărcarea în
containere-depozit, sitarea (cernerea), f ărâmiĠarea, centrifugarea, depozitarea în
buncăre, uscarea, din nou sitarea, separarea pe electromagnet, depozitarea în bunc ăre de
úarjare în care se face analiza exact ă pentru úarje (dacă se toarnă), pentru brichete sau
pentru containere dac ă se încarcăúi transport ă.
Pregătirea cenu úilor, zgurelor úi oxizilor de cupru . Cenuúile cuprifere úi
praful de cupru volatil din produc Ġia proprie de cupru se introduc într-o instala Ġie

110mecanizat ă de aglomerare cu aglomerator discontinuu cu cup ă de aglomerare sub
aspiraĠie.
Granularea se face prin paletizarea în granulatoare cu cupe, dup ă o prealabil ă
tratare în o solu Ġie sulfitic ă de la fabricarea celulozei. Dup ă granulare peretele se usuc ă.
Brichetarea se aplic ă materialelor m ărunte úi se realizeaz ă cu presa de brichetat folosind
ca liant bitumul petrolifer. Brichetarea se realizeaz ă la temperatura de 100 – 150oC, sub
o presiune de 200 – 400 kgf/cm2 după care se calcineaz ă într-un cuptor de uscare la
temperatura de 200 – 400oC cu gaze arse sau cu exces de aer.
Mai eficient pentru prelucrarea acestor materiale sunt morile cu bile pentru
Păcinare prev ăzute cu curent de aer úi cu separare pneumatic ă [8].
7.2.7. Preg ătirea deúeurilor din aluminiu
Preg ătirea deúeurilor de aluminiu, ca úi cele de cupru sau de fier, se aplic ă în
funcĠie de dimensiunile úi forma materialelor: buc ăĠi, aúchii, folii, cenu úi.
Prima opera Ġie constă în aducerea la dimensiuni care s ă permită încărcarea în
cuptoare de topire. Aceasta se realizeaz ă rin tăierea cu flac ăUă oxiacetilenic ă sau
electrică, cu curen Ġi de înaltă frecvenĠă, cu foarfeca ghilotin ă, cu foarfece hidraulic ă sau
se mărunĠHúte în mori cu ciocane. Cu foarfeca hidraulic ă se taie materialele din aluminiu
amestecate (table, profile, pân ă la maximum 800 mm).
Cu mori cu ciocane speciale se m ărunĠHúte materialele de aluminiu de toate
sorturile: piese turnate, carcasa de motoare, cartere, pistoane, Ġevi, table etc.
Modern úi eficient este ca preg ătirea materialelor refolosibile din aluminiu s ă
se facă mecanizat în linii úi flux tehnologic, cu utilaje specializate.
Astfel, ar trebui ca separarea materialelor feroase de cele neferoase s ă se dacă
cu separatoare electromagnetice cu band ă sau cu tambur.
Separarea de diverse impurit ăĠi ca: lemn, plastic, cauciuc úi metale feroase úi
neferoase se realizeaz ă în medii dense. Cu ajutorul acestui procedeu se separ ă corpurile
cu densit ăĠi diferite utilizându-se unele suspensii solide în ap ă. În cazul separ ării
materialelor de aluminiu se folose úte o suspensie de fero-siliciu m ăcinat (12 – 15 % Si)
care dă o greutate specific ă minimă a suspensiei de 3,2 g/cm3, fero-siliciu pulverizat fin
care conduce la o greutate specific ă de 3,8 sau suspensie din magnetit ă (Fe 3O 4) úi fero-
siliciu în ap ă, cu greutatea specific ă de 3 – 3,2 la temperatura de 20oC.
Materialele din aluminiu, m ărunĠite în concasare pân ă la 25 – 75 mm, dup ă ce
au trecut printr-un separator magnetic, se introduc în medii dense cu ajutorul unui
jgheab oscilant.
Suspensia de medii dense circul ă orizontal printr-un tambur care se rote úte cu
4 rot/min. Frac Ġiunea care plute úte conĠine componen Ġi nemetalici (fiind u úori) úi
magneziu, aluminiu úi aliajele lor. Aceasta este eliminat ă de tambur peste un prag, în
timp ce frac Ġiunea grea, care se scufund ă, este evacuat ă cu niúte lopeĠi fixate pe tambur.
P ăUĠile nemetalice úi magneziu din frac Ġiunea care plute úte se separ ă de aliajele
de aluminiu prin introducerea într-o suspensie cu greutatea specific ă de 2 – 2,2 kg/dm3,
în care partea grea o constituie aliajele de aluminiu.
Acest procedeu poate fi aplicat în func Ġie de necesitate pentru orice materiale
prin introducere în suspensii cu greutatea specific ă adecvată materialelor ce se separ ă.
Dup ă această separeu se aplic ă spălarea úi uscarea materialelor refolosibile.
A úchiile pot fi preg ătite prealabil úi cu productivitate ridicat ă în cadrul unor
linii tehnologice.

111 O linie tehnologic ă pentru preg ătirea aúchiilor de aluminiu este compus ă din:
sită vibratoare, sf ărâmător cu ciocane articulate, elevator, usc ător rotativ, transportor
oscilant, separator cu disc magnetic, bunc ăr sortator fin, transportor ci band ă, maúină de
împachetat a úchiile fine. Transportor cu band ă pentru aúchiile de cuptor úi pupitrul de
comandă.
Balotarea a úchiilor se face ca úi în cazul a úchiilor de cupru sau de o Ġel cu o
presă hidraulic ă care de regul ă este alimentat ă cu ajutorul podului rulant cu greifer.
Separarea materialelor refolosibile de aluminiu, pe baz ă de compozi Ġie
chimică, care rezult ă din casări de utilaje (carcase diferite, pistoane, piese m ărunte etc.),
se poate face cu o instala Ġie care const ă dintr-un transportor cu band ă de cauciuc
alimentat continuu cu un bunc ăr înclinat ac Ġionat hidraulic úi care se descarc ă în paralel
cu axa benzii transportoare pe o lungime de circa 4 m. Banda are lungimea de circa 20
m úi lăĠimea de 1 m úi este deservit ă de 7 – 8 muncitori care sorteaz ă manual de pe
bandă în containere separate materiale: pistoane, carcase, piese de metal feroase sau
neferoase – pe tipuri úi compozi Ġie chimică [8].
7.2.8. Preg ătirea deúeurilor din zinc
Separarea de úeurilor din zinc de materialele feroase se realizeaz ă manual, cu
magneĠi sau electromagne Ġi. Lipiturile se decupeaz ă cu foarfeca de tabl ă, manuală sau
mecanicăúi cu arzătoare de tăiat.
Gr ăsimile se îndep ărtează prin spălare cu ap ăúi cu solven Ġi.
În mod obi únuit separarea zincului de alte aliaje se ob Ġine pe cale termic ă
uscată sau umed ă (băi).
Astfel, aliajele de lipit se separ ă prin agregarea în cuptoare mici metalice în
care cositorul curge úi este colectat de pe vatra cuptorului, sau se scufund ă benzi cu
lipituri într-o baie de plumb înc ălzită la 350oC în care aliajul se tope úte, plumbul
îmbogăĠindu-se cu cositor úi impurificându-se cu ceva zinc, apoi se elimin ă prin
clorurare ulterioar ă.
Sulfatul de zinc sau oxidul de zinc se produc din úlamul de zinc. Prelucrarea
constă iniĠial din sp ălare, apoi urmeaz ă solubilizarea impurit ăĠilor pe care le con Ġine, în
apă caldă (70 – 80oC) cu amestec, urmat ă de centrifugare úi calcinare final ă a
sedimentului la o temperatur ă de 1000oC timp de 8 ore. Produsul finit con Ġine 94 – 95
% ZnO, 2 % substan Ġe solubile în ap ăúi 1,4 % substan Ġe insolubile în acid clorhidric.
Pentru prelucrarea reziduurilor oxidice de zinc în oxid de zinc se folose úte úi
cuptorul rotativ cu func Ġionare continu ă, la care procesul de înc ărcare a cenu úii sau
hidroxidului de zinc, de afânare a úarjei úi îndepărtarea zgurei, se face mecanizat [8].
7.2.9. Preg ătirea deúeurilor din plumb
De úeurile de plumb se descarc ă în containere pe platforma de depozitare unde
se sorteaz ă pe o mas ă de sortare ca úi cuprul úi aluminiul úi se prelucreaz ă cu foarfece
tip aligator.
Pentru t ăierea căPăú ii de plumb a cablurilor electrice se folose úte o maúină
specială. După tăierea căPăú ii de plumb se scot sârmele de cupru sau de aluminiu.
Diametrul cablurilor ce se prelucreaz ă variază de la 15 – 60 mm.
Un alt utilaj specific este cel folosit la îndep ărtarea benzii de blindaj de pe
cablu plumburit, cu diametrul de la 20 mm la 110 mm, lungime pân ă la 2 m.

112 Mai recent se aplic ă o instalaĠie care tope úte plumbul de pe cablul deformat úi
are posibilitatea s ă ardă izolaĠia. Instala Ġia are forma unui cuptor tunel unde topirea úi
arderea se realizeaz ă în containere de o Ġel.
Cenu úile úi zgurile de plumb se împart în dou ă fracĠiuni cu un ciur vibrator.
FracĠiunea măruntă se topeúte prin aglomerare, se paletizeaz ă sau se bricheteaz ă.
Bateriile de acumulatoare se dezmembreaz ă manual sco Ġându-se pl ăcile de
plumb din celulele de ebonit ă. Capacele de ebonit ă se sparg cu ciocanul.
Pl ăcile sau n ămolurile foarte acide se spal ă, iar apoi se trateaz ă cu carbonat de
calciu pentru a precipita metalul.
În prezent exist ă instalaĠii în care opera Ġiile de separare a plumbului din
bateriile de acumulatoare se realizeaz ă mecanizat, iar procesul de lucru este ermetizat
pentru protejarea muncitorilor de intoxica Ġii. Procedeul aplicat cu aceste instala Ġii al
separării metalelor, const ă din folosirea de medii dense, dup ă o prealabil ă sfărâmare a
bateriilor de acumulatori.
Impurit ăĠile din plumbul brut (Cu, Zn, Sn, Sb, Fe, As etc.) se elimin ă prin
rafinare.
Prelucrarea scoar Ġelor pentru ob Ġinerea plumbului brut se face în cuptoare
rotative, la 1200 – 1400oC cu adaos de pirit ă, nisip de cuar Ġúi sodă calcinată sau în
cuptoare electrice.
Rafinarea plumbului brut de Sn, SB úi Zn se realizeaz ă prin metoda
electrolitic ăúi alcalină.
Rafinarea electrolitic ă constă din rafinarea plumbului recuperat rafinat de
staniu prin metoda alcalin ă úi apoi turnarea topiturii în anozi pentru rafinarea
electrolitic ă de Sb, Zn, As, Au etc.
Rafinarea alcalin ă se aplică la productivitate relativ mic ă.
Reducerea plumbului úi antimoniului din topituri se face pân ă la obĠinerea unui
aliaj intermediar cu con Ġinut ridicat de antimoniu utilizat pentru compozi Ġii de legare.
De la rafinare se ob Ġine plumbul moale tehnic úi plumbul pentru paterii de
acumulatori, în func Ġie de materia prim ă utilizată, precum úi plumb bare în cazul în care
se urmăreúte obĠinerea unor aliaje.
În continuare sunt prezentate materialele refolosibile din materialele neferoase
a căror colectare î úi are provenien Ġa în reziduurile industriale, întrucât se produc numai
în procesele tehnologice din industrii; produsele rezultate din asemenea materiale
neferoase nereg ăsindu-se în gospod ăriile popula Ġiei nu apare nici sursa de colectare a
acestora. De aceea prezentarea lor se va limita numai la prevederile din STAS 3017 –
78. Prelucrarea acestor materiale neferoase f ăcându-se în unit ăĠile de profil unde se
produc, exist ă normative interne de preg ătire, mai ales c ă se folosesc în majoritatea lor
în recirculare în interiorul acestor unit ăĠi.
A úchiile se vor depozita în cutii metalice, în atelierele prelucr ătoare, cu cea
mai mare aten Ġie, folosind culorile conven Ġionale ale materialelor din care sunt turnate
piesele, culori ce trebuie s ă fie imprimate clar úi pe cutiile metalice pentru a úchii [8].
7.3. TEHNICI DE COMPACTARE ùI BALOTARE A DE ùEURILOR
Compactarea de úeurilor se realizeaz ă în vederea reducerii volumului de úeurilor,
în special pentru transportul acestora sau pentru stocare. Prin compactare se reduc,
astfel, costurile de transport úi dimensiunile spa Ġiului de stocare necesar.

113În funcĠie de tipurile de de úeuri prelucrate au fost dezvoltate diferite
echipamente de compactare a acestora. De exemplu, pentru de úeurile de ambalaje din
plastic sunt recomanda Ġi tamburii cu Ġepi, care perforeaz ă deúeurile de ambalaje din
plastic úi uúurează compactarea lor (fig. 7.12. úi fig. 7.13).
Fig. 7.12. Instala Ġie de compactare a de úeurilor de ambalaje din plastic.
Fig. 7.13. Vedere instala Ġie compactare de úeuri de ambalaje din plastic.
Compactarea poate fi realizat ă cu prese operate mecanic sau hidraulic. Presele
pot fi dotate úi cu un mecanism de balotare a de úeurilor compactate pentru u úurarea
transportării lor.
Compactarea poate fi întâlnit ă, de asemenea úi în autovehiculele de colectare sau
în autovehiculele de transport cu mecanisme speciale. În acest caz, exist ă containere
prevăzute cu mecanisme de compactare a de úeurilor. În cazul autovehiculelor f ăUă astfel
de mecanisme, compactarea poate fi realizat ă într-o sta Ġie de transfer, înainte de
transbordarea de úeurilor într-un container de capacitate mai mare.
Compactarea mai este utilizat ă în cazul pres ării deúeurilor ce pot fi utilizate ca úi
combustibil alternativ într-o forma mai dens ă, úi anume pelete sau brichete. Presele de
pelete au fost preferate fa Ġă de cele pentru brichete, datorit ă cantităĠii mult mai mare de
procesare úi a gradului de compactare mult mai ridicat. Prin aceasta compactare a
deúeurilor pentru combustibil alternativ, pe lâng ă avantajele men Ġionate mai sus, se
poate obĠine úi o creútere a energiei termice dezvoltate de acestea [124].

114Equation Chapter 1 Section 8
Capitolul 8
DEùEURI LICHIDE
8.1 APELOR REZIDUALE INDUSTRIALE
În întreprinderile industriale se formeaz ă în general trei categorii de ape
reziduale: ape industriale sau tehnologice, rezultate din procesele de produc Ġie
–ape menajere, rezultate de la obiectele sanitare (WC-uri, b ăi, cantine
etc);
–ape pluviale úi de răcire.
În mod obi únuit, pentru aceste trei categorii de ape se construiesc re Ġele separate,
având moduri diferite de evacuare úi epurare.
CompoziĠia apelor reziduale industriale este extrem de variata, în func Ġie de
caracterul industriei respective.
În unele dintre ele predomin ă impurităĠile minerale (exploat ările miniere), în
altele cele organice (industria alimentar ă, industria hârtiei úi celulozei), în altele
amândouă. Numeroase industrii prezint ă un grad mare de înc ărcare cu substan Ġe
chimice (uzinele prelucr ătoare de metale, rafin ăriile de petrol, fabricile de coloran Ġi
organici, fabricile de piel ărie etc). În sfâr úit în multe industrii, apele reziduale au o
temperatur ă foarte înalt ă, până la 80°C úi mai mult.
BineînĠeles că faĠă de marea diversitate a tipurilor de ape reziduale industriale,
vor corespunde numeroase metode specifice de epurare a lor [11].
8.1.1. Ape reziduale din industria carbonifer ă
Opera Ġiile de extrac Ġie, separare úi sortare a c ărbunelui produc urm ătoarele
categorii principale de ape reziduale:
–ape de min ă;
–ape de la rambleerea hidraulic ă a galeriilor de min ă;
–ape de la prepararea c ărbunelui;
–ape fecaloid-menajere din subteran úi din prepara Ġii.
a) Epurarea apelor de min ă.
Apele de min ă provin de la evacuarea apelor de infiltra Ġie din galerii. Cantitatea
úi calitatea lor depinde de natura straturilor traversate de galerii.
b) Epurarea apelor de la prepararea c ărbunelui
Procesele tehnologice utilizate în prepara Ġiile de cărbune au ca scop preg ătirea
pentru folosire a materialului brut extras din min ă, prin opera Ġii care urm ăresc separarea
Fărbunelui utilizabil drept combustibil de roca cu care este asociat în strat ( úistul steril),
precum úi sortarea – dup ă granulometrie úi după cantitatea de cenu úă conĠinută – a
particulelor de c ărbune.

115 În succesiunea opera Ġiilor din fluxul tehnologic, separ ările úi sortările se
efectueaz ă pe particule cu m ărime descresc ătoare, începând cu preclasarea sorturilor
mari úi terminând cu separarea c ărbunelui fin. Pe parcurs, buc ăĠi de cărbune se separ ăúi
se sorteaz ă, fragmentele de úist steril se elimin ă, iar mixtele — care cuprind c ărbune
asociat cu steril — se concaseaz ăúi se reintroduc în circuitul de separare úi sortare sau
se sorteaz ă după conĠinutul de c ărbune pentru a fi utilizate drept combustibil inferior.
PreparaĠiile de cărbune folosesc cantit ăĠi importante de ap ă pentru:
–separarea hidro-gravimetric ă a cărbunelui de steril, opera Ġie denumit ă,
generic, sp ălare;
–udarea particulelor la sortarea granulometric ă pe ciururi, pentru
Xúurarea sort ării prin mic úorarea coeficientului de frecare intre particule úi între
particule úi ciur; udarea se mai utilizeaz ă în acelaúi mod úi pentru ajutarea împr ăútierii
materialului care intr ă într-un dispozitiv din prepara Ġie, pe toat ă lăĠimea de alimentare;
–stropirea particulelor de c ărbune, cu scopul de a le cur ăĠa, după
spălare; aceast ă operaĠie se poate realiza concomitent cu clasarea pe sorturi.
8.1.2. Apele reziduale din industria siderurgic ă, metalurgica úi a construc Ġiilor de ma úini
UnităĠile din industria siderurgic ă úi metalurgic ă evacueaz ă ape a c ăror
impurificare variaz ă, după provenien Ġa úi încărcarea lor, dup ă cum urmeaz ă:
–ape „conven Ġional curate", dar cu temperatur ă crescută, provenind de
la răcirea suflantelor, furnalelor, cuptoarelor, pieselor turnate, forjelor etc;
–ape încărcate cu suspensii, provenind de la sec Ġiile de aglomerare a
minereului pr ăfos, granularea zgurii, turnarea fontei pe band ă, transportul zgurii de la
laminoare, cur ăĠirea în atelierele de turn ătorie etc;
–ape impurificate chimic, provenind de la instala Ġiile de gazogene,
uzinele cocsochimice, furnale, decap ări, degres ări, instala Ġiile de acoperiri metalice,
tratamente superficiale etc. [11].
8.1.3. Apele reziduale de la extrac Ġia úi prelucrarea petrolului
Apele reziduale din industria petrolului reprezint ă una din cele mai grave surse
de impurificare a cursurilor de ap ă, atât prin larga lor r ăspândire pe teritoriu, cât úi prin
caracterul lor foarte nociv.
Cele dou ă mari sectoare productive din aceast ă industrie sunt: extrac Ġia cu
schelele petroliere úi prelucrarea cu rafin ăriile.
a) Ape reziduale de la extrac Ġia petrolului.
Principalele surse de formare a apelor reziduale sunt:
–sondele în curs de forare, de la care se scurg: noroaiele folosite pentru
foraj, apele scurse de la pr ăjinile de foraj, extrasele de sond ă, apele de la sp ălarea
sondei, apele sp ălarea de la probele de pompare etc.;
–sondele în exploatare, de la care se scurg: apele de la sp ălarea
depunerilor de nisip din sond ă, apele de la scurgerea pr ăjinilor în timpul repara Ġiilor, de
la spălarea sondelor etc.;
–instalaĠiile de colectare ale grupelor de sonde, de la care se scurg:
apele sărate de strat – separate în decantoare – apele de la sp ălarea periodic ă a nămolului
depus în decantoare (ambele con Ġin ĠLĠei) apele de r ăcire ale instala Ġiilor de pompare
etc.;
–parcurile centrale de decantoare, de unde se evacueaz ă intermitent
cantităĠi importante de ape reziduale de strat, care con Ġin concentra Ġii mari de s ăruri

116(50—200 g/l) úi de ĠLĠei;
–staĠiile de desalinare chimic ă úi electric ă, evacuând continuu ape
reziduale de strat, care pe lâng ă săruri úi ĠLĠei mai con Ġin úi naftenaĠii folosiĠi ca
desemulsionan Ġi chimici;
–instalaĠiile de compresoare úi staĠiile de pompare, de la care se scurg
ape de răcire încărcate cu uleiuri;
–staĠiile de înc ărcare în cisternele de cale ferat ă, de pe platformele
Fărora se scurge ĠLĠeiul risipit din neglijen Ġă;
–garajele, platformele etc. de la care se scurg ape de sp ălare încărcate
cu uleiuri.
b) Ape reziduale din rafin ării
Într-o rafin ărie există în general urm ătoarele categorii de ape reziduale:
–apele tehnologice, impurificate cu produse petroliere sau chimice;
–apele de r ăcire, care în mod normal nu trebuie s ă fie impurificate;
–apele menajere;
–apele pluviale, dintre care o parte úi anume acelea de pe platformele
pe care se manipuleaz ă petrol, sunt înc ărcate cu produse úi reziduuri petroliere.
8.1.4. Apele reziduale din industria chimic ă
Industria chimic ă anorganic ă prelucreaz ă materii prime minerale, ob Ġinând
substanĠe cu mare pondere în producerea altor bunuri de consum, din cele mai diferite
ramuri industriale. Apele uzate din industria chimic ă anorganic ă se încadreaz ă în trei
categorii principale [2, 17, 19, 21]:
–ape uzate cu impurit ăĠi relativ nenocive, în concentra Ġii acceptabil de
mici pentru evacuarea direct ă în receptori, având debite de dilu Ġii mari fa Ġă de debitul
evacuat;
–ape uzate cu concentra Ġii de impurit ăĠi suficient de mari pentru a nu
permite evacuarea lor direct în receptori, dar prea mici pentru a fi recuperate;
–ape uzate cu concentra Ġii de impurit ăĠi suficient de mari pentru ca
recuperarea acestora s ă fie avantajoas ă.
8.1.5. Apele reziduale din industria alimentar ă
Caracteristica principal ă a apelor reziduale din industria aliment ă este conĠinutul
lor ridicat în materii organice, care întrece cu mult pe acela al apelor reziduale
menajere. În paralel, úi numai pentru unele din ramurile industriei alimentare, apare úi o
important ă încărcare mineral ă.
Un specific al modului de producere a apelor reziduale — úi în general al
reziduurilor—din industria alimentar ă îl constituie faptul c ă volumul úi nocivitatea lor
se pot reduce într-o mare m ăsură prin măsuri interne tehnologice úi organizatorice, în
care recuperarea substan Ġelor valorificabile úi folosirea procedeelor uscate joac ă un rol
din cele mai eficace.
TrăVăturile generale schi Ġate mai sus le vom urm ări în diferitele ramuri ale
acestei industrii, ar ătând totodat ăúi metodele generale de epurare mai uzuale:
a) Industria laptelui.
Apele uzate provin în general de la sp ăOări de recipien Ġi, hale de fabrica Ġie etc. úi
conĠin resturi de lapte, zer, brânz ă etc, toate fiind substan Ġe cu o pronun Ġată tendinĠă de
fermentare. Con Ġinutul în materii organice, respec Ġi biochimic de oxigen, are valori

117ridicate – de la 500 la peste 1500mg/l – iar fermentarea lor se produce cu degajare de
gaze, în special bioxid de carbon. Totodat ă conĠinutul de acid butiric úi acid lactic, care
emană un miros extrem de nepl ăcut, favorizeaz ă formarea ciupercilor filiforme.
b. Industria c ărnii
Apele reziduale, în special cele de la abatoare, se caracterizeaz ă printr-un
conĠinut mare de resturi úi corpuri în suspensie, gr ăsimi úi în general o cantitate de
materii organice; CBO 5 atinge valori de pân ă la 30000 mg/l.
ùi în aceast ă ramură trebuie luate m ăsuri prealabile tehnologice pentru re Ġinerea
în halele de fabrica Ġie a resturilor úi corpurilor str ăine, a recuper ării grăsimii, părului,
copitelor, sângelui, toate fiind produse valorificabile; trebuie de asemenea generalizate
procedeele de cur ăĠire uscată a halelor, toate acestea fiind m ăsuri pentru reducere
debitelor úi nocivităĠii apelor evacuate la canalizare.
c. Industria conservelor
 ù i în aceast ă ramură, apele reziduale provin în special de la sp ăOări. De aici, o
primă măsură se impune pentru reducerea debitului úi încărcării apelor reziduale, este
generalizarea procedeelor uscate de cur ăĠire a halelor úi instalaĠiilor. De asemenea
trebuie luate m ăsuri pentru re Ġinerea corpurilor plutitoare, cojilor, semin Ġelor, pulpei de
fructe úi a altor de úeuri de fabrica Ġie; acestea se re Ġin prin gr ătare úi site la sifoanele de
pardoseal ă, pentru a fi apoi supuse compost ării, utilizate ca hran ă pentru animale sau
folosite la fabricarea alcoolului.
d. Industria zah ărului
La fabricile de zah ăr din sfecl ă apele reziduale au urm ătoarele provenien Ġe:
–apele de la sp ălarea úi transportul sfeclei;
–apele de la difuzie úi presarea t ăLĠeilor;
–apele de la condens;
–apele de la diferite sp ăOări (saci, pânze, depozite).
e. Industria berii
Fabricarea unui hl de bere necesit ă 2—7 m3 apă, din care 25% se impurific ă, iar
restul se scurge relativ curat ă sau se evapor ă. Pentru reducerea gradului de murd ărire a
apelor reziduale trebuie luate m ăsuri speciale ca:
–reĠinerea semin Ġelor de cereale úi folosirea lor ca hran ă pentru
animale;
–hameiul consumat trebuie de asemenea re Ġinut úi împrăútiat pe câmp
sau ars;
–recuperarea drojdiei pentru a fi folosit ă ca hrană animalelor.
i. Industria alcoolului úi drojdiei
În fabricile de alcool din cartofi se produc urm ătoarele ape reziduale:
–ape de la cur ăĠirea cartofilor
–ape de la fierberea cu vapori a cartofilor;
–ape de la fabricarea sau înmuierea mal Ġului verde;
–ape de răcire curate, ape de sp ălare úi limpezire.

118h. Industria amidonului
Pentru tratarea apelor reziduale din fabricile de amidon din cartofi, se
recomand ă ca în prealabil acestea s ă fie bine cur ăĠate prin mijloace mecanice , ca site de
sârmă, de pânz ăúi alte mijloace asem ăQătoare, similare cu acelea de la fabricile de
zahăr. Pentru particulele p ământoase, se folose úte decantarea în iazuri de n ămol. Se
foloseúte de asemenea tratarea chimic ă cu coagulan Ġi úi apoi epurarea biologic ă
artificială, apa trebuind s ă fie în acest caz cât se poate de proasp ăWăúi făUă a fi intrat în
fermentare acid ă. Ca procedeu de epurare natural ă se folosesc iriga Ġiile [11].
8.1.6. Apele reziduale din industria u úoară
Apele reziduale din industria u úoară au un caracter foarte variat, în func Ġie de
ramura respectiv ă, mergând de la un con Ġinut mare de substan Ġe organice puternic
putrescibile în t ăEăFă rii, până la o variat ă gamă de substan Ġe chimice toxice în vopsitorii
úi în alte sectoare.
Sistemele de epurare sunt úi ele la fel de variate; úi în aceast ă ramură trebuie
aplicate mai întâi procedeele tehnologice de reducere a debitelor úi substanĠelor nocive
evacuate, prin recircularea úi recuperarea substan Ġelor chimice valoroase, dup ă care se
face epurarea propriu-zis ă, prin procedee mecanice, chimice úi biologice. Dup ă
reducerea nocivit ăĠii specifice, o bun ă parte din apele industriei u úoare se pot trata în
comun cu apele reziduale or ăúeneúti.
a) Industria pielei — t ăEăFă riile
În funcĠie de procedeul de t ăEăcire úi de mărimea întreprinderii, consumul de
apă variază foarte mult, între 0,8 úi 3 m3 /bucata de piele t ăEăcită.
b. SpăOătoriile de lân ă
Efluen Ġii conĠin importante cantit ăĠi de murd ării de tot felul provenite de pe lâna
oilor: grăsime, nisip, praf, scaie Ġi etc.
c. Industria de prelucrare a lânii
În întreprinderile industriei de prelucrare a lânii se face albirea úi vopsirea lânii,
precum úi vopsitul úi finisatul Ġesăturilor de lân ă.
d. Topitoriile de in úi cânepă
Apele uzate de la aceste unit ăĠi conĠin substan Ġe organice úi minerale rezultate
din tulpinile plantelor supuse procesului de topire.
e. Industria bumbacului
CompoziĠia apelor reziduale din industria bumbacului variaz ă în funcĠie de
procedeul tehnologic folosit pentru finisaj (albire—vopsire), care este principalul proces
de fabrica Ġie din care rezult ă ape reziduale. Acestea con Ġin, pe lâng ă adaosurile
necelulozice naturale ale fibrei de bumbac, cleiurile provenit de la încleierea urzelilor,
precum úi reactivii úi coloranĠii utilizaĠi. Ape uzate se mai formeaz ă la spălarea filtrelor
de la sistemul de umidificare a aerului.
Cele mai murdare ape se formeaz ă la fierberea Ġesăturilor, la acidulare úi la spălarea în
cazane dup ă albire.

119f. Fabricarea sticlei
Prezintă un grad mai mare de impurificare apele provenite de la gazogene. În
diferite Ġări această problem ă se rezolv ă prin concentrarea reziduurilor úi separarea
gudroanelor úi apelor fenolice, acestea fiind apoi r ăspândite pe haldele de zgur ă, după
care sunt decantate úi reluate în procesul de produc Ġie.
O astfel de schem ă conĠine:
–Făzi pentru prepararea solu Ġiei de acizi;
–bazin de acidulare a apelor brute;
–Fămin de distribu Ġie;
–decantoare verticale;
–rezervor de acumulare a apelor degudronate;
–filtre cu straturi multiple;
–rezervor de acumulare a gudroanelor cu dispozitiv de pompare;
–halde de zgur ă cu sistem de pulverizare.
8.1.7. Apele reziduale din industria lemnului, hârtiei úl celulozei
Apele reziduale din industria lemnului, hârtiei úi celulozei se caracterizeaz ă prin
debite deosebit de mari úi încărcări foarte variate cu substan Ġe în special organice.
În fabricile de hârtie úi celuloză există în general urm ătoarele categorii de ape
reziduale, canalizate de cele mai multe ori în re Ġele separate [11]:
–ape chimic impure, rezultate de la prepararea solu Ġiilor de fierbere, de
la regenerarea s ărurilor din solu Ġiile de, fierbere, solu Ġii de fierbere epuizate etc;
–ape cu fibre de la defibrarea, deshidratarea úi eventual albirea
celulozei;
–ape cu fibre úi alte suspensii de la fabricarea diferitelor sorturi de
hârtie din celuloz ă;
–ape menajere;
–ape de răcire úi pluviale.
8.2. TRATAREA APELOR REZIDUALE
Procesele incluse in tratamentul apelor reziduale din uzinele specializate sunt
clasificate de obicei ca tratamente primare, secundare úi terĠiare (fig. 8.1).
8.2.1. Tratamentul primar
Apa care intr ă în uzina de tratare con Ġine agenĠi care pot strica pompele úi
mecanismele. Aceste materiale sunt înl ăturate prin ecrane verticale, iar materialele
Uămase sunt arse sau îngropate dup ă înlăturarea lor din ap ă. Apa trece printr-o camera
de separare unde frunzele úi alte materii organice sunt mic úorate ca volum pentru o
tratare a apei mai eficient ă.
Dup ă ce materiile organice au fost comprimate, apa intr ă într-un rezervor de
sedimentare în care aceste materii se depun pe fund úi sunt înlăturate. Dup ă ce au fost
separate din apa, reziduurile sunt uscate úi sunt folosite ca îngr ăúământ natural sau la
nivelarea solului.

120
Fig. 8.1. Schema de tratare a apelor reziduale.
8.2.2. Tratamentul secundar
Pe parcursul tratamentului primar, din apa sunt înl ăturate aproximativ 40-60%
din reziduurile solide úi 20-40% din BOD 5. Tratamentul secundar reduce pe c ăi
biologice materia organic ă care a rămas în lichid. Bacteriile, în prezenta oxigenului,
transform ă materia organic ă în formule stabile cum ar fi dioxidul de carbon, nitra Ġi,
fosfaĠi.
8.2.3. Tratament ter Ġiar (avansat)
Dac ă apa rezultat ă trebuie s ă aibă o calitate sporit ă, atunci este necesar
tratamentul ter Ġiar, un tratament avansat. În aceast ă etapă este înlăturat fosforul úi până
la 99% din BOD 5.
Pentru apele care sunt reutilizate, tratamentul cu ozon este cea mai sigur ă
metodă.
8.3. EGALIZAREA APELOR UZATE, UNIFORMIZAREA DEBITELOR ùI A
COMPOZI ğIEI APELOR REZIDUALE INDUSTRIALE
Apele uzate, indiferent de surs ă, prezintă variaĠii în timp ale debitelor úi
compoziĠiei, datorit ă lipsei de uniformitate a consumurilor de ap ă, a cantităĠilor de ap ă
eliminată din proces úi a conĠinutului acestora în substan Ġe poluante. Sunt relativ rare
cazurile în care debitul úi compozi Ġia sunt constante, cum ar fi procesele industriale cu
caracter continuu, ce func Ġionează în regim sta Ġionar úi în care nu intervin opera Ġii
ciclice, cum sunt industria de sintez ă a amoniacului, acidului azotic, metanolului,
prepararea minereurilor, unele procese metalurgice, etc. În majoritatea industriilor
intervin opera Ġii discontinue care, pe ansamblu, conduc la evacuarea de ape uzate cu
caracter aleator. Prezen Ġa mai multor surse de evacuare discontinue, cu periodicitate
diferită, determin ă variaĠii dezordonate ale debitului úi compozi Ġiei apelor uzate.
Variabilitatea compozi Ġiei apelor uzate poate fi o consecin Ġăúi a modific ării în
timp a profilului úi a capacit ăĠii de produc Ġie. De exemplu, în fabricile de zah ăr úi
conserve, debitele de ape uzate sunt sezoniere iar în industria chimic ă de sintez ă, de
obĠinere a medicamentelor úi coloranĠilor, unde se ob Ġin cantităĠi mici de produse pe
perioade variabile de timp, se produc ape uzate numai în aceste perioade.
În aceste condi Ġii, pe platformele industriale complexe, compozi Ġia apelor uzate

121este aleatoare, iar debitele prezint ă fluctuaĠii, până la limita maxim ă determinat ă de
capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu ap ă. Aceste debite sunt influen Ġate
úi de gradul de recirculare a apelor din industria respectiv ă, iar în cazul sistemelor de
canalizare mixte úi de regimul precipita Ġiilor. Varia Ġiile de debit sunt întotdeauna
însoĠite úi de variaĠii de concentra Ġii ale substan Ġelor poluante. Concentra Ġiile poluan Ġilor
sunt determinate de evacu ările specifice de ap ă pe unitatea de produs, precum úi de
evacuarea materialelor nedorite.
În instala Ġiile de tratare a apelor uzate, rezultatele depind de stabilitatea,
respectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate în sistemul de tratare.
VariaĠiile de debit în sta Ġiile de tratare au ca rezultat salturi de vitez ă ce perturb ă regimul
de curgere. Instabilitatea vitezelor de curgere este d ăunătoare mai ales în bazinele de
decantare, în care vitezele mari de curgere antreneaz ă în efluent materiale în suspensie
sau chiar materiale deja sedimentate.
Uniformizarea debitelor úi a compozi Ġiei apelor uzate se face în bazine de
uniformizare amplasate în serie sau în deriva Ġie cu colectorul de canalizare úi permite
dimensionarea sta Ġiei de tratare la nivelul debitelor medii.
În instala Ġiile de uniformizare a apelor uzate, respectiv în bazinele de
uniformizare, cu forme úi dimensiuni adaptate fiec ărui caz în parte, pot avea loc úi
transform ări chimice între diferi Ġii poluan Ġi din aceste ape, cum ar fi reac Ġii de
neutralizare, de oxigenare, redox, de precipitare sau procese biochimice, toate
conducând la o degrevare a etapei de epurare.
8.4. PROCESE FIZICE DE TRATARE A APELOR INDUSTRIALE
Principalele grupe de procese fizice au la baz ă separarea gravita Ġională, filtrarea
úi transferarea poluan Ġilor din faz ă apoasă în altă fază.
În aceste procese substan Ġele poluante nu sufer ă, în cursul separ ării lor din ap ă,
transform ări în alte substan Ġe.
8.4.1. Separare gravita Ġională
Se bazeaz ă pe faptul c ă asupra unui corp aflat într-un câmp gravita Ġional
acĠionează o forĠă, ce determin ă deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare
[13, 23]. Separarea particulelor relativ grosiere, nedizolvate în ap ă, sub influen Ġa
câmpului gravita Ġional, are loc prin sedimentare sau flotaĠie. Dacă sedimentarea
gravitaĠională nu este eficient ă se utilizeaz ă o separare sub ac Ġiunea unui câmp de rota Ġie
creat artificial, în care iau na útere forĠe gravitaĠionale, aceast ă separare fiind denumit ă
centrifugare [30].
Sedimentarea particulelor într-un bazin ideal de form ă rectangular ă este
prezentată schematic în figura 8.2, unde sunt reprezentate traiectoriile teoretice ale
particulelor discrete (traiectorii drepte) úi ale celor întâlnite în practic ă (traiectorii
curbe).
Bazinul de sedimentare poate fi împ ăUĠit în patru zone:
–zona de admisie în care amestecul de ap ă cu suspensii este distribuit
pe secĠiunea transversal ă a bazinului;
–zona de sedimentare în care particulele cad prin masa de ap ă, aflată în
curgere orizontal ă cu viteză constantăvd ;
–zona de n ămol în care se adun ă particulele depuse ;

122–zona de evacuare a apei limpezite care mai con Ġine particulele care nu
s-au depus.
Fig. 8.2. Schema sediment ării în apă a particulelor solide:
Particule disperse cu vitezaoo
oh
vt= ;
Particule disperse cu viteza v < v o;
Particule cu sedimentare stânjenit ă;
Particule care floculeaz ă în timpul sediment ării.
În funcĠie de modul de alimentare úi de evacuare, bazinele de sedimentare sunt
[23]:
-bazin rectangular în curent rectiliniu;
-bazin circular cu alimentare central radial ă;
-bazin circular cu alimentare periferic ă radială;
-bazin circular cu alimentare periferic ă tangenĠială;
-bazin rectangular cu alimentare central radial ă;
FlotaĠia este procesul unitar de separare din ap ă, sub ac Ġiunea for Ġelor
gravitaĠionale, a particulelor cu densitate medie mai mic ă decât a apei. Astfel de
particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu
densităĠi diferite. În procesul de flota Ġie naturala, particulele materiale mai u úoare decât
apa (uleiuri, gr ăsimi, hidrocarburi) formeaz ă asociaĠii cu bule de aer sau gaz din
procesele microbiologice ridicându-se la suprafa Ġa apei care sta Ġionează sau care se afl ă
în curgere liber ă [10 , 31].
Stratul de material plutitor, ridicat prin flota Ġie, este îndep ărtat prin raclare.
FlotaĠia este procesul prin care particulele mai grele decât apa sunt antrenate la
suprafaĠă, datorită asocierii lor cu bulele de aer, ce sunt suflate în ap ă prin partea
inferioară a bazinului. Aceast ă asociere cu bule de aer are consecin Ġe pozitive deoarece
particulele mai grele decât apa cap ăWă o viteză ascensional ă datorită particulelor de aer.
În flotaĠia cu aer, aerul este introdus fie sub form ă de bule, ob Ġinute prin trecerea
aerului prin difuzoare poroase, fie prin degazarea aerului dizolvat în ap ă, ca urmare a
unei detente, când se produce sc ăderea brusc ă a presiunii gazului, aflat ă în echilibru în
apă. FlotaĠia cu aer dispersat se utilizeaz ă la prepararea minereurilor úi la îndep ărtarea
materiilor grase din apele uzate. Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. La aceste

123dimensiuni bulele de aer au o vitez ă ascensional ă foarte mare úi pot provoca distrugerea
suspensiei coagulate din ap ă.
Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decât 0,1 mm) se pot ob Ġine prin
destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer.
Ridicarea particulelor insolubile în ap ă, de către bulele de aer, este rezultatul
asocierilor reciproce, ce are loc în dou ă moduri [20, 89, 99]:
– aderarea particulelor de gaz la suprafa Ġa particulei solide;
– încorporarea de bule de aer în interiorul particulei floculate cu
structură afânată;
– aderarea particulelor insolubile la suprafa Ġa bulei de aer (gaz).
0ărimea forĠelor care re Ġin particule insolubile pe interfa Ġa apă-aer sau ap ă-gaz
depind de m ărimea suprafe Ġei particulelor úi de prezen Ġa unei substan Ġe tensioactive, ce
are tendin Ġa de acumulare úi orientare a moleculelor pe interfe Ġe.
În practic ă, în cazul separ ării prin flota Ġie cu aer nu este suficient doar ridicarea
particulelor la suprafa Ġă ci este necesar ăúi formarea unei spume utilizând substan Ġe
spumante – (CH 3)2NH, (C 2H5)2NH, CH 3CH2CH2CH2NH2, (C4H9)2NH[15]. Astfel de
substanĠe pot fi chiar unii constituen Ġi din apele uzate, iar când ace útia nu exist ă în apă
trebuiesc ad ăugaĠi. Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei,
textilă, industria de prelucrare a proteinelor úi în industriile fermentative.
Pentru a se ob Ġine o bun ă separare prin flota Ġie trebuie luate m ăsuri pentru a
reduce la minimum turbulen Ġa din zona de separa Ġie. Datorit ă vitezelor mari de urcare a
particulelor în procesul de flota Ġie, timpul de reten Ġie a apelor uzate în bazinul de flota Ġie
este mai mic decât în bazinul de decantare.
Necesarul de aer variaz ă funcĠie de natura úi concentra Ġia suspensiilor úi depind
de condiĠiile care trebuie îndeplinite de apa tratat ă.
Într-o instala Ġie de flota Ġie cu aer difuzat, consumul de aer este de cca. 0,2-1 m3
aer/m3 apă uzată [13, 20, 30].
Centrifugarea este un proces de separare gravita Ġională a suspensiilor din ap ă în
care intervin accelera Ġii superioare celei gravita Ġionale. În cazul centrifug ării se obĠin
viteze mari de sedimentare, ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii în
unitatea de timp. Prin centrifugare se ob Ġin concentrate mai compacte, cu un con Ġinut
mai mare de solid (fig. 8.3 [30].
Fig. 8.3. Etapele opera Ġiei de centrifugare.
Datorită costurilor mari ale instala Ġiilor úi a consumului de energie, acest
procedeu se aplic ă de preferin Ġă apelor uzate cu con Ġinut mare de suspensii sau pentru
concentrarea n ămolurilor.

124 În epurarea apelor se utilizeaz ă, de regul ă, centrifugele decantoare cu ax
orizontal, cu func Ġionare continu ă. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro – conic
rotativ în care se rote úte, la rândul s ău, – cu o vitez ă ceva mai mic ă – un ax melcat
(fig.8.4). Apa cu suspensii este introdus ă prin axul corpului melcat úi este proiectat ă
spre faĠa interioar ă a peretelui corpului centrifugei. Solidele depuse pe acest perete
datorită forĠelor centrifuge sunt raclate úi împinse de c ătre corpul melcat spre zona
conică a corpului centrifugei. Lichidul limpezit, numit centrat, este evacuat pe la cap ătul
opus al centrifugei. Adâncimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este
stabilită cu ajutorul unor deversoare circulare reglabile, peste care se evacueaz ă lichidul
limpezit. Transportul materialului concentrat pe zona conic ă este o sarcin ă delicată,
datorită forĠelor mari de forfecare care intervin, precum úi datorită posibilităĠilor de
stropire cu lichid limpezit, ceea ce poate readuce materialul solid în corpul centrifugei
[30].
Fig. 8.4. Centrifug ă cu melc .
8.4.2. Filtrarea
Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros, pe care are loc
reĠinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituen Ġii apelor. Func Ġie de
spaĠiile libere ale mediului poros, în instala Ġiile de filtrare se pot re Ġine din ap ă
impurităĠi de dimensiuni variabile, de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluan Ġii
grosieri, pân ă la poluan Ġi foarte fini [24]. La mediile poroase cu pori mari, mecanismele
de reĠinere pe filtre este simplu, fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari
decât porii filtrelor. Se vorbe úte astfel de un fenomen de sitare. Pe m ăsură ce
dimensiunile porilor se mic úorează, mai intervin úi alte fenomene.
Mecanismele care contribuie la re Ġinerea din ap ă a particulelor de impurit ăĠi pe
un filtru sunt foarte complexe. Re Ġinerea pe suprafa Ġa filtrant ă depinde de
caracteristicile fizico-chimice ale particulelor, de caracteristicile mediului filtrant, de
viteza de filtrare úi de caracteristicile fizice ale apei.
ReĠinerea pe gr ătare úi site .
Grătarele servesc pentru îndep ărtarea din ap ă a impurit ăĠilor grosiere care pot
forma depuneri greu de evacuat úi care ar bloca sistemele de raclare, pompele úi vanele,
gurile de evacuare úi deversoarele. Gr ătarele sunt formate din bare cu grosimi de 0,8–
1,2 cm aúezate la o distan Ġă de 12–60 mm, înclinate cu 30-90° fa Ġă de orizontal ă [19,
29]. Materialele re Ġinute, cu dimensiuni mai mari decât intersti Ġiile dintre bare, formeaz ă
ele însele straturi filtrante care m ăresc treptat pierderea de sarcin ă a apei pe gr ătar úi
trebuiesc îndep ărtate periodic. Viteza apei la intrarea apei în gr ătare trebuie s ă fie de
0,3-1 m/s pentru evitarea depunerilor în camera gr ătarului. Pentru re Ġinerea impurit ăĠilor

125de dimensiuni mai mici se utilizeaz ă site statice sau mobile.
ReĠinerea pe filtre
Cele mai utilizate filtre pentru îndep ărtarea suspensiilor sunt filtrele granulare úi
filtrele cu prestrat [29].
Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuar Ġos. Filtrele cu nisip sunt
formate din mai multe straturi cu densit ăĠi diferite care într-un curent de ap ă ascendent
se stratific ă conform densit ăĠii úi la care, dup ă spălare, se ob Ġine spontan o aranjare a
granulelor cu diametrul descrescând în sensul de curgere din timpul fazei de filtrare,
fapt care permite o folosire mai eficient ă a adâncimii filtrului.
Filtrele de nisip sunt împ ăUĠite în:
–filtre lente cu viteze de filtrare de 0,1 – 0,6 m3/h;
–filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 – 6 m3/h.
Aceste dou ă tipuri de filtre difer ă prin caracteristicile granulometrice ale
nisipului úi prin modul de regenerare.
În epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaz ă în treapta secundar ă de
epurare sau pentru finisarea efluen Ġilor treptei biologice. În aceste filtre au loc, pe lâng ă
procesele fizice de re Ġinere a particulelor insolubile úi procese microbiologice de
degradare a unor materiale organice dizolvate sau în suspensie.
Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide a úezate într-o
carcasă, pe care se depune un strat sub Ġire de material filtrant granular, format din
particule foarte fine de 5 – 100 µm. Fazele unui ciclu de func Ġionare cuprind formarea
prestratului, filtrarea úi regenerarea. Pentru a prelungi durata fazei de filtrare, uneori se
adaugă în apa supus ă tratării materialul granular chiar în timpul filtr ării.
Separarea prin membrane – î n procesele de epurare a apei, membrana este
definită ca o fază ce acĠionează ca o barier ă pentru speciile moleculare sau ionice din
apă, prin membran ă putând trece în general numai molecule de ap ă. Membranele pot fi
constituite din materiale solide (membrane consistente), din geluri îmbibate cu solven Ġi
sau din lichide imobilizate într-o structur ă poroasăúi rigidă [18, 24], aflate sub dou ă
forme de suprafe Ġe plane sau tubulare [13, 30].
Practic o membran ă trebuie s ă aibă o permeabilitate mai mare pentru unele
specii decât pentru altele, deci s ă fie permeoselectiv ă.
Separarea prin membrane este utilizat ă în cea mai mare m ăsură pentru ob Ġinerea
apei potabile, dar úi pentru tratarea apelor uzate.
Dintre metodele ce utilizeaz ă separarea prin membrane, cea mai mare utilizare o
au osmoza, osmoza invers ă, ultrafiltrarea úi electrodializa.
În soluĠie, ionii substan Ġelor ionice sau ionii forma Ġi prin ruperea unei molecule
polare sunt hidrata Ġi astfel încât volumul ionilor este mult mai mare decât volumul unei
molecule de ap ă, sau chiar a moleculelor de ap ă asociate prin leg ături de hidrogen.
Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea
trece molecule de ap ă, dar nu vor putea trece ionii hidrata Ġi.
Osmoza úi osmoza invers ă
În cazul solu Ġiilor apoase când dou ă soluĠii de concentra Ġii diferite sunt separate
printr-o membran ă semipermeabil ă, apa va trece prin membran ă din soluĠia mai diluat ă

126spre cea mai concentrat ă [10].
Acest proces, cunoscut sub numele de osmoză înceteaz ă când presiunea
hidrostatic ă care se exercit ă asupra solu Ġiei mai concentrate atinge o anumit ă valoare de
echilibru numit ăpresiune osmotic ă (fig. 8.5, a úi b). Presiunea osmotic ă variază
proporĠional cu concentra Ġia substan Ġei dizolvate în ap ăúi cu temperatura.
a)
b)
c)
Fig. 8.5. Osmoza direct ăúi osmoza invers ă
Procesul normal de osmoz ă poate fi inversat dac ă asupra solu Ġiei concentrate se
va exercita o presiune mai mare decât presiunea osmotic ă (fig. 8.14 c). În acest caz, se
va produce, datorit ă presiunii exterioare mari, o circula Ġie a apei în sens invers. Astfel,
dintr-o ap ă bogată în săruri se va ob Ġine în compartimentul 1 o ap ă curată. Acest proces
este utilizat pentru ob Ġinerea apei dulci din apa de mare.
Aplica Ġiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisf ăFătoare în
următoarele condi Ġii:
–reducerea cantit ăĠilor de ape uzate prin ob Ġinerea unor solu Ġii
concentrate cu volum mai mic decât al celor de ape uzate;
–dacă există posibilitatea recuper ării de materiale utile;
–dacă se impune recuperarea apei în zonele s ărace în ap ă;
–dacă se poate realiza concentrarea poluan Ġilor în volume mici de ap ă,
reducându-se cheltuielile de evacuare a poluan Ġilor.
Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influen Ġa unei
diferenĠe de presiune. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate
selectivă pentru anumi Ġi componen Ġi ai unei solu Ġii lichide. Se aplic ă mai ales pentru a
separa substan Ġele dizolvate cu greutate molecular ă peste 500,care la concentra Ġii mici
au presiuni osmotice mici úi nu pot fi separate prin osmoz ă.
Prin ultrafiltrare pot fi îndep ărtate din ap ă bacterii, viru úi, amidon, proteine,
pigmenĠi din vopsele. Limita superioar ă a greutăĠii moleculare a substan Ġelor care pot fi
reĠinute prin ultrafiltrare este de circa 500000, peste aceast ă limită separarea având loc
prin filtrare obi únuită.
Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu
permeabilitate selectiv ă la anioni, respectiv la cationi, deplasarea acestora realizându-se
sub acĠiunea unui câmp electric ca în procesul de electroliz ă. Utilizarea unei instala Ġii de
electrodializ ă cu o singur ă celulă este ne-economic ă, din cauza consumurilor mari de
energie în compartimentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor).
Dacă numărul de compartimente dintre electrozi este m ărit (figura 8.6.),
proporĠia de energie consumat ă pentru transportul ionilor cre úte în raport cu aceea

127pentru deshidratarea acelor ioni care ajung în compartimentele electrozilor. În practic ă
se folosesc baterii de electrodializ ă cu 40-500 compartimente. Modul de func Ġionare al
unei instala Ġii de epurare prin electrodializ ă reiese din figura men Ġionată.
Electroliza poate fi utilizat ă pentru îndep ărtarea sărurilor din apele uzate (de
exemplu a nitra Ġilor din apele evacuate de pe terenurile agricole), cu condi Ġia ca
substanĠele organice, eventual prezente în acestea, s ă fi fost îndep ărtate în prealabil [22].
Fig. 8.6. Schema unei instala Ġii de electrodializ ă:
A – Membrane permeabile de anioni
C – Membrane permeabile de cationi
8.4.3. Procese unitare care utilizeaz ă transferul între faze
În timp ce în cazul proceselor fizice descrise mai înainte, dup ă izolarea din ap ă,
impurităĠile rămân tot în faza apoas ă sub forma unor concentrate, exist ă alte procese în
care epurarea are la baz ă transferul poluan Ġilor din ap ă într-o alt ă fază nemiscibil ă cu
apa lichid ă, solidă sau gazoas ă. Între aceste procese se încadreaz ă extracĠia lichid-lichid,
antrenarea poluan Ġilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare), distilarea, spumarea úi
adsorbĠia.
ExtracĠia lichid-lichid – ExtracĠia este o opera Ġie de separare bazat ă pe diferen Ġa
de solubilitate a componen Ġilor din ap ă în unul sau mai mul Ġi solvenĠi nemiscibili cu apa
[30].
Notând apa cu A, poluantul cu P úi solventul cu S, iar cantit ăĠile mici ale
acestora în diferite faze cu a, p, úi respectiv s, principiul extrac Ġiei este redat prin
schema:
(A+P) + S = (A – a) + a + p + s + (P – p) + (S – s) (8.1)
apa de epurat solventul apa extras ă extrasul
Apa de epurat este pus ă în contact cu solventul S în care poluantul P este mult
mai solubil decât apa. Dup ă agitare ( pentru realizarea unei suprafe Ġe cât mai mari de
contact între cele dou ă lichide) úi după sedimentare se formeaz ă conform schemei de
mai sus dou ă straturi: apa extras ă úi extractul. Dup ă separarea acestora urmeaz ă

128recuperarea solventului (de obicei prin distilare), ceea ce în cazul ideal al recuper ării
totale a solventului duce la rezultatul final exprimat prin schema:
(A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) (8.2)
ap ă uzată ap ă epurată concentratul de poluant
O extracĠie înaintat ă a poluantului din ap ă se realizeaz ă prin repetarea opera Ġiei
de extracĠie cu porĠiuni noi de solvent proasp ăt. Cea mai ra Ġională variantă a procesului
este extrac Ġia în contracurent. În figura 8.7 este ilustrat ă schematic extrac Ġia cu contact
multiplu în contracurent. Eficien Ġa este úi mai mare în cazul extrac Ġiei diferen Ġiale în
contracurent, unde nu exist ă unităĠi distincte de amestecare úi de decantare. În acest caz,
apa úi solventul circul ă în contracurent într-o coloan ă cu úicane sau cu umplutur ă, pe
baza diferen Ġei de densitate. Într-o astfel de coloan ă se menĠin pe tot parcursul, diferen Ġe
de concentra Ġie diferite de cele de echilibru, fapt care promoveaz ă difuzia poluantului
din apă în solvent.
Fig. 8.7. Schema extrac Ġiei cu contact multiplu în contracurent.
Un bun solvent pentru extrac Ġia poluanĠilor din ape uzate trebuie s ă îndeplineasc ă
următoarele condi Ġii:
–Vă posede fa Ġă de impurit ăĠi o afinitate cât mai ridicat ă în compara Ġie
cu a apei, s ă aibă o solubilitate cât mai sc ăzută în apăúi să dizolve cât mai pu Ġină apă pe
un domeniu larg de temperatur ă;
–Vă nu formeze emulsii cu apa;
–Vă aibă o densitate cât mai diferit ă de a apei;
–Vă nu sufere transform ări chimice în timpul utiliz ării;
–Vă aibă punct de fierbere cât mai îndep ărtat de al apei;
–Vă fie ieftin.
Pentru epurarea apelor uzate se folosesc, în special, hidrocarburi alifatice, dintre
care hexanul este utilizat cel mai frecvent.
Transferul lichid-gaz -SubstanĠele volatile prezente în ap ă pot fi îndep ărtate
(stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer, gaze de ardere, vapori de ap ă). Procesul
este analog cu acela de extrac Ġie descris mai sus, rolul solventului fiind preluat de faza

129gazoasă sau de vapori. Desf ăúurarea procesului este favorizat ă de crearea unor condi Ġii
care duc la mic úorarea solubilit ăĠii în apă a substan Ġei poluante, aceasta putându-se
obĠine, de obicei, prin modificarea pH-ului úi prin ridicarea temperaturii, pH-ul
acĠionând favorabil prin transformarea unor poluan Ġi în forma lor neionizat ă,
molecular ă, mai greu solubil ă. Astfel, la valori mici ale pH-ului, devine posibil ă
îndepărtarea hidrogenului sulfurat,
S2- + 2 H+ĺ H 2 S (8.3)
sulfur ă solubilă hidrogen sulfurat molecular
în ap ă greu solubil în ap ă
a mercaptanilor úi a bioxidului de carbon úi, în general, a acizilor slabi volatili, iar la
valori ridicate ale pH-ului a amoniacului, aminelor alifatice inferioare úi în general a
bazelor slabe volatile,
NH 4+ + OH-ĺ NH 3 + H 2O (8.4)
ioni de amoniu amoniac molecular
solubili în ap ă greu solubil în ap ă caldă
Striparea componen Ġilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei
suprafeĠe mari de contact între ap ăúi faza gazoas ă sau de vapori, fiind avantajoas ă
circulaĠia în contracurent a celor dou ă faze. Contactul lor se poate asigura prin
barbotarea gazului în ap ă în bazine deschise sau coloane cu talere, ori prin prelingerea
apei peste o umplutur ă prin care circul ă în contracurent faza gazoas ă, în acest din urm ă
caz putându-se folosi instala Ġii asemăQătoare cu turnurile de r ăcire. Un contact bun
poate fi ob Ġinut úi prin pulverizarea apei în faza gazoas ă (de obicei în aer).
Distilarea – este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei în faz ă de
vapori prin înc ălzire, urmat ă de condensarea vaporilor [3]. Datorit ă volatilităĠii reduse a
majorităĠii impurit ăĠilor dizolvate, se ob Ġine, de obicei, o ap ă cu calitate net
îmbunăWăĠită. Prin distilare se îndep ărteazăúi materii în suspensie, iar microorganismele
sunt distruse aproape în totalitate.
ÎngheĠarea – ca proces de epurare, const ă în trecerea apei din faz ă lichidă în fază
solidă sub form ă de cristale de ghea Ġă constituite din ap ă aproape pur ă, care se separ ă de
soluĠia rezidual ă îmbogăĠită în impurit ăĠi. Prin topirea cristalelor de ghea Ġă (după
prealabila lor sp ălare cu ap ă curată) se obĠine o apă de puritate ridicat ă.
Spumarea – este procesul de separare din ap ă a unor impurit ăĠi organice
dizolvate ca urmare a tendin Ġei de acumulare a lor pe interfa Ġa apă – aer, respectiv
datorită respingerii lor din masa de ap ă. Cantitatea de poluant separat ă este
proporĠională cu aria interfe Ġei aer – ap ă, úi în acest caz este avantajoas ă existenĠa unei
arii cât mai mari, care poate fi ob Ġinută prin spumare. Formarea spumei este
condiĠionată de prezen Ġa în apă a substan Ġelor superficial-active, care au capacitatea de a
micúora tensiunea superficial ă a apei. Astfel de substan Ġe, de exemplu detergen Ġii,
proteinele úi hidrolizate de proteine, s ăruri ale unor acizi organici sulfonici úi
carboxilici, saponine etc., pot fi prezente ca poluan Ġi în apele uzate.

130AdsorbĠia ± (ca proces de epurare), are la baz ă fenomenul de re Ġinere pe
suprafaĠa unui corp a moleculelor unei substan Ġe dizolvate în ap ă. Materialul solid sau
lichid pe care are loc re Ġinerea se nume úteadsorbant iar substan Ġa care este re Ġinută
adsorbat. SubstanĠele reĠinute pot fi îndep ărtate prin înc ălzire sau extrac Ġie, astfel încât
adsorbantul î úi recapăWă aproape în întregime propriet ăĠile iniĠiale. Adsorb Ġia permite
reĠinerea unor poluan Ġi chiar când ace útia sunt prezen Ġi în concentra Ġii mici úi prezintă
selectivitate pentru anumite substan Ġe.
Cercetările privind adsorb Ġia pe cărbune activ a impurit ăĠilor dizolvate în ap ă au
condus la urm ătoarele concluzii:
-capacitatea de adsorb Ġie este puternic influen Ġată de greutatea molecular ă
a adsorbatului, crescând o dat ă cu aceasta;
-creúterea temperaturii mic úorează capacitatea de adsorb Ġie, dar m ăreúte
viteza de adsorb Ġie;
-scăderea pH-ului influen Ġează de obicei favorabil capacitatea de
adsorbĠie;
-capacitatea de adsorb Ġie úi viteza de adsorb Ġie cresc la mic úorarea
dimensiunilor particulelor de adsorbant;
-capacitatea de adsorb Ġie depinde de timpul de contact, fiind maxim ă la
atingerea echilibrului.
AdsorbĠia se aplic ă, de regul ă, pentru îndep ărtarea din ap ă a unor impurit ăĠi în
concentra Ġie scăzută, rămase dup ă aplicarea altor procese de epurare úi atunci când se
impune un grad de epurare foarte ridicat. Sunt rare cazurile în care substan Ġele adsorbite
din apă sunt separate din adsorbant prin desorb Ġie în vederea valorific ării; adsorban Ġii
epuizaĠi sunt fie arunca Ġi, în cazul adsorban Ġilor ieftini, fie regenera Ġi pentru refolosire
[22].
8.5. PROCESE CHIMICE
Procesele chimice de epurare sunt acelea în care poluan Ġii sunt transforma Ġi în
alte substan Ġe mai uúor de separat, cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi
stripate, cu nocivitate mai sc ăzută sau mai susceptibile de a fi îndep ărtate prin alte
procese de epurare, de exemplu prin procese biologice.
8.5.1. Neutralizarea
Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate, având valori în afara
intervalului favorabil dezvolt ării florei úi faunei acvatice ( pH = 6,5 – 8,5), este reglat
prin adaus de acizi sau baze dup ă caz. Neutralizarea apei are ca efect úi micúorarea
însuúirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine în
contact, cum ar fi conducte , construc Ġii úi instalaĠii de transport sau de epurare.
Neutralizarea apelor acide
Industriile care evacueaz ă acizi sunt foarte variate: fabrici de acizi úi de
explozivi, industria metalurgic ă, decapări úi acoperiri metalice, rafin ării de petrol,
fabrici de îngr ăúăminte, instala Ġii de obĠinere a deriva Ġilor organici halogena Ġi, etc.
Înainte de a stabili m ăsurile de neutralizare este necesar, în primul rând, s ă se epuizeze
toate posibilit ăĠile de a mic úora cantitatea de acizi evacuat ă; prin aceasta, în afar ă de
economia de acizi se ob Ġine úi micúorarea cheltuielilor pentru neutralizare. În al doilea

131rând, trebuie examinat ă posibilitatea de neutralizare reciproc ă, totală sau parĠială, a
apelor uzate acide úi alcaline, rezultate din aceea úi întreprinderea sau din întreprinderi
învecinate. În astfel de cazuri, se prev ăd bazine de egalizare separate pentru ape acide úi
cele alcaline, bazine din care se poate realiza apoi o dozare propor Ġională cu debitele
medii ale celor dou ă categorii.
Neutralizarea apelor alcaline
CantităĠile de alcalii care se evacueaz ă cu apele uzate industriale sunt în general
mai mici decât cele de acizi.
Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezulta Ġi din
diferite procese industriale, cu condi Ġia ca ace útia să nu conĠină în concentra Ġii
supăUătoare alte impurit ăĠi.
La instala Ġiile de neutralizare cu func Ġionare continu ă se recomand ă
automatizarea doz ării reactivilor în func Ġie de pH-ul urmărit. Cum în practic ă aciditatea
sau alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabil ă, nu este posibil ă reglarea
manuală a dozei de reactivi de neutralizare. În cazul debitelor mici de ape uzate se pot
adopta instala Ġii de neutralizare cu func Ġionare discontinu ă, simple, u úor de exploatat úi
sigure.
În fig. 8.8 este prezentat ă schema unei instala Ġii de neutralizare în regim
continuu.
Fig. 8.8. Instala Ġie de neutralizare
8.5.2. Oxidarea úi reducerea
Oxidarea úi reducerea sunt procese în care substan Ġele se transform ă în altele ca
urmare a schimbului de electroni. Despre materialele care se transform ă cedând
electroni se spune c ă se oxideaz ă, iar despre cele care accept ă electroni, c ă se reduc,
cele din prima categorie fiind materiale reduc ătoare, iar cele din a doua, materiale
oxidante. Întrucât nu poate exista o reac Ġie de oxidare f ăUă o reacĠie cuplată de reducere,
procesul în ansamblul s ău este numit o reac Ġie de oxido-reducere. Aceast ă interpretare a
reacĠiilor de oxido-reducere este aplicabil ă compuúilor anorganici. În cazul celor
organici, oxidarea se poate defini ca având loc atunci când are loc un transfer de specii
diferite de cele ionice normale, úi anume: electronul e-, atomul liber de hidrogen Hx,
atomul liber de oxigen Ox, radicalul hidroxil OHx, atomul liber de clor Clx, ionul de
clor Cl+ sau alte specii asem ăQătoare. Pentru scopuri practice, în domeniul epur ării
apelor se poate accepta interpretarea reac Ġiei de oxidare ca aceea în care are loc adi Ġie de
oxigen sau îndep ărtare de hidrogen.
Oxidarea -Scopul oxid ării în epurarea apelor uzate este de a converti compu úii
chimici nedori Ġi în alĠii care nu sunt, sau sunt mai pu Ġin supăUători. În acest scop, nu este

132necesară oxidarea complet ă, de exemplu, în cazul substan Ġelor organice, nu este
necesară transformarea lor pân ă la bioxid de carbon, ap ăúi alĠi oxizi. Oxidarea se aplic ă
atât substan Ġelor anorganice (de exemplu Mn2+, S2-, CN-, SO32- etc.) cât úi celor organice
(de exemplu fenoli, amine, acizi humici, diverse combina Ġii cu însu úiri toxice, bacterii
etc.).
Reducerea – Ca úi oxidarea poluan Ġilor, reducerea este folosit ă pentru
transformarea unor poluan Ġi cu caracter oxidant, nociv, în substan Ġe inofensive sau care
pot fi îndep ărtate din ap ă prin aplicarea altor procese de epurare. Un caz tipic este
reducerea cromului hexavalent la crom trivalent în vederea precipit ării acestuia ca
hidroxid, conform reac Ġiei:
Cr2O72- + 6FeSO 4 + 7H 2SO4ĺ Cr2(SO4)3 + 3Fe 2(SO4)3 + 7H 2O + SO 42- (8.5)
Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros în mediu acid.
8.5.3. Precipitarea
Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluan Ġilor din
apele uzate în produ úi greu solubili. Precipitarea este, de regul ă, rezultatul unor reac Ġii
chimice din care rezult ă substanĠe mai greu solubile, dar ea poate avea loc úi în urma
schimbării unor condi Ġii fizice, cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare,
micúorarea solubilit ăĠii unor substan Ġe organice prin sporirea concentra Ġiei de electroli Ġi,
micúorarea solubilit ăĠii unei sări prin m ărirea concentra Ġiei unuia dintre ionii care o
compun respectiv a ionului cu nocivitate sc ăzută. În legătură cu acest ultim exemplu,
este ilustrativ ă mărirea eficien Ġei de îndep ărtare a fluorurilor din ap ă, la precipitarea lor
ca fluorur ă de calciu, prin introducerea de ioni de calciu, eventual prin adaus de CaCl 2.
Acest adaus deplaseaz ă echilibrul în favoarea transform ării unei cantit ăĠi mai mari de
ion F- în fluorur ă de calciu greu solubil ă, conform reac Ġiei:
2 F- + Ca 2+ ĺ CaF 2 (8.6)
precipitat
Precipitarea chimic ă se aplică frecvent la îndep ărtarea din ap ă a ionilor metalelor
grele, având în vedere c ă aceútia formeaz ă hidroxizi cu solubilitate sc ăzută la anumite
valori ale pH-ului, în tabelul 8.1 fiind prezentate valori ale pH-ului la care solubilitatea
hidroxizilor unor metale scade sub anumite limite.
Tabelul 8.1
Valorile pH la care solubilitatea hidroxizilor unor metale se situeaz ă sub 10mg/l
respectiv sub 1 mg/l.
Valoarile pH-ului pentru Ionul metalic
S < 10 mg/l S < 1 mg/l
Mg2+11,5 12,0
Mn2+10,1 10,6
Fe2+8,9 9,4
Ni2+7,8 8,3
Co2+7,8 8,3
Zn2+7,2 7,7

133Cr3+5,1 5,4
Al3+5,0 5,3
Fe3+3,2 3,5
În tabelul 8.2 sunt prezenta Ġi diverúi poluanĠi úi reactivii care pot fi utiliza Ġi
pentru precipitarea lor.
Tabelul 8.2
PoluanĠi care pot fi îndep ărtaĠi prin precipitare .
Poluantul Agentul de precipitare Produúii obĠinuĠi
Cianuri 6ăriri de fier bivalente Ferocianuri greu solubile, slab
disociate, cu nocivitate sc ăzută
6ăruri ale metalelor
alcaliniVar, hidroxizi alcalini
SulfaĠiCarbonat de calciu úi hidroxid de
magneziu greu solubili
Formarea de sulfa Ġi greu solubili
(ex. BaSO 4)
6ăruri ale unor
metale greleXantaĠi
Sulfuri solubile
Proteine (de úeuri de p ăr,
coarne, copite, sânge)XantaĠi metalici (ex. Cd)
Sulfuri insolubile (de Hg, Cd,
etc.)
CombinaĠii greu solubile (ex.
Pentru îndep ărtarea Hg)
Sulfuri 6ăruri sau hidroxizi de fier Sulfur ă de fier solubil ă
8.5.4 Coagularea úi flocularea
$úa cum s-a men Ġionat la începutul capitolului, dimensiunea particulelor de
impurităĠi care pot fi prezente în apele uzate variaz ă de la 10 – 7 mm la circa 1 mm. O
parte din acestea pot fi separate prin sedimentare. Întrucât îns ă o parte din impurit ăĠi au
dimensiuni úi deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din ap ă pe
această cale, se recurge la agregarea lor în particule mai mari, care pot fi îndep ărtate
prin coagulare úi sedimentare. Particulele foarte fine sunt înconjurate de înveli úuri de
ioni úi posedă deci o înc ărcare electric ă care provoac ă repulsia particulelor între ele,
pentru agregarea particulelor fiind necesar ă învingerea sau anularea acestor for Ġe de
repulsie.
Conform concep Ġiei stratului dublu electric exist ă un strat de adsorb Ġie, care
aderă direct la nucleu úi este denumit strat fix sau Helmholtz úi un strat difuz, care este
format din antiioni sau contraioni. Stratul fix este asem ăQător unui condensator úi este
denumit strat dublu electric.
În literatura de specialitate, termenul de coagulare este folosit pentru a descrie
procesul de destabilizare produs prin compresia celor dou ă înveliúuri electrice care
înconjoar ă particulele coloide, ceea ce face posibil ă agregarea lor, iar termenul de
floculare se referă la destabilizarea prin adsorb Ġia unor molecule mari de polimeri care
formează punĠi de legătură între particule. Aceast ă semnifica Ġie a termenilor nu este
unanim acceptat ă. MulĠi speciali úti folosesc termenul de floculare pentru a descrie
fenomenele de transport care concur ă la realizarea coagul ării. Procesul de coagulare se
petrece în dou ă faze:
-faza pericinetic ă, la introducerea reactivului, într-un timp foarte scurt,
când are loc neutralizarea úi formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber;
-faza ortocinetic ă, în care are loc formarea de flocoane mari, vizibile cu

134ochiul liber, chiar agregate, u úor sedimentabile.
Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei, respectiv de pH,
alcalinitatea (HCO 3), valoarea indicatorilor Cl, SO 42, de substan Ġe organice prezente în
special acizi humici úi acizi fulvici.
De asemenea, procesul de coagulare este dependent în cazul apelor cu înc ărcare
biologică de tipul algelor existente.
Coagularea cu s ăruri de aluminiu -6ărurile de aluminiu, cele mai utilizate în procesul
de coagulare sunt:
-sulfatul de aluminiu, Al 2SO3, 18H 2O;
-aluminat de sodiu NaAlO2 ;
-clorură de aluminiu AlCl3 6H 2O ;
-policlorura bazic ă de aluminiu (PCBA) etc.
Cel mai folosit reactiv la scar ă industrial ă este sulfatul de aluminiu.
La introducerea sulfatului de aluminiu în ap ă are loc reac Ġia de hidroliz ă, pe baza
alcalinităĠii naturale a apei dat ă de bicarbona Ġi (HCO 3) úi carbona Ġi (CO 32) , conform
reacĠiei:
Al2(SO 4)3+3Ca (HCO 3)2+ 6H 2O⇔ 2Al(OH) 3↓ + CaSO 4 + 6CO 2 + 6H 2O (8.7)
ReacĠia are loc la un pH = 6,5-7,5 care reprezint ăpH-ul solubilit ăĠii minime a
Al(OH 3).
Studiile f ăcute asupra reac Ġiei de coagulare cu sulfat de aluminiu au ar ătat
existenĠa mai multor specii de ioni care se formeaz ă la dizolvarea úi diluarea s ărurilor de
aluminiu în ap ă, conform reac Ġiilor:
A l3+ + H2OЊ Al (OH)2+ + H+
Al3++ 2H 2OЊ Al (OH)+
2 + 2H+(8.8)
Al3+ + 3H 2OЊ Al (OH) 3 + 3H+ precipitat amorf (8.9)
Al3+ + 4H 2OЊ Al (OH)í
4 + 12Al ĺ Al12(AlO 4)(OH)7+
27ĺ nAl13 (8.10)
LapH = 6-7, hidroliza se produce în microsecunde; polimerii se formeaz ă după
1 s, iar Al OH precipit ă în 1-7 sec.
Coagularea cu s ăruri de fier -6ărurile de fier sunt utilizate în cazul purific ării apelor
reziduale,domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decât la Al(OH)3,
începând de la pH=3. În graficul din figura 8.41 este dat ă distribuĠia speciilor în func Ġie
depH. Sărurile de fier utilizate în tratarea apei, cât úi la procesul de epurare sunt:
–Sulfat feros FeSO 4 7H2O;
–Sulfat feric Fe2(SO 4)3 9H2O;
–Clorură ferică FeCl 3 6H2O.
Coagularea optim ă cu sulfat feros are loc în mediu alcalin, cu adaos de var. Mai
întâi se formeaz ă hidroxid de Fe2+ care este instabil úi în prezen Ġa O2 din apă se
transform ă în hidroxid feric, conform reac Ġiilor:specii monomere

135 FeSO 4 + Ca(OH) 2⇒ Fe(OH) 2 + CaSO 4 (8.11)
4Fe(OH) 2 + O2 + 2H 2O⇒ 4Fe(OH) 3 (8.12)
Coagulan Ġi organici. Polielectroli Ġi cationici
În calitate de coagulan Ġi primari pot fi utilizate unele substan Ġe organice cu
greutate molecular ă mai mare de 104 cu denumire de polielectroli Ġi organici, tip
cationic. Ace útia înlocuiesc total sau par Ġial coagulan Ġii pe bază de aluminiu úi fier.
Coagulan Ġii organici de sintez ă se utilizeaz ă în doze de 10-50 mg/l úi pot fi
grupaĠi în trei clase de compu úi:
-melaminformaldehide cu formula:
-epiclorhidrin – dimetilamina:
-policrorur ă de dialidimetil amoniu:
Coagularea electrochimic ă (electrocuagularea)
Electrocoagularea const ă în introducerea în ap ă a ionilor metalici necesari
coagulării, prin procesul de electroliz ă. Se folosesc celulele de electroliz ă cu anozi
metalici, de aluminiu, fier, cupru. Prin procesul de dizolvare anodic ă, elementul metalic
este trecut în stare ionic ă conform reac Ġiilor:
Al í 3eí⇔ Al3+(8.13)
Fe í 2eí⇔ Fe2+(8.14)
Cu í 3eí⇔ Cu2+(8.15)
În continuare are loc reac Ġia de hidroliz ă în Al(OH) 3 sau Fe(OH) 2:

136Al3+ + 3HOH ⇔ Al (OH) 3+ 3H+ (8.16)
În cazul anozilor de fier, hidroliza conduce la Fe(OH) 2; Fe2+ se oxideaz ă pe baza
oxigenului din ap ă sau a clorului, la fier trivalent cu formarea Fe(OH) 3, care coaguleaz ă
particulele coloidale, prin sorb Ġia acestora pe particulele coloizilor.
De remarcat este faptul c ă la electrodul anod au loc úi reacĠii secundare în afar ă
de cea de ob Ġinere a Al3+. Astfel, ionul clor din ap ă se transform ă în clor gazos:
2Cl-⇔ Cl2 + 2e- ; EO = 1,36 V (8.17)
Cl2 + H2O⇔ HOCl + HCl (8.18)
care poate reac Ġiona úi forma HCl reducând pH-ul.
La catod au loc reac Ġii de formare atât a hidrogenului gazos, cât úi a ionilor
oxidril.
H+ + e-⇒ ½ H 2 ( 8 . 1 9 )
H2O + e-⇒ ½ H 2 + OH- ( 8 . 2 0 )
O2+ 2H 2O + 4e-⇒ 4OH- ( 8 . 2 1 )
Ca urmare a acestor reac Ġii,pH-ul apei electrocoagulate sufer ă modificări, unele
date experimentale indicând c ă pe măsură ce tensiunea cre úte,pH-ul scade.
AdjuvanĠi sau floculan Ġi
În scopul îmbun ăWăĠirii procesului de coagulare – floculare , în tratarea apei se
utilizează diferite substan Ġe cu efect de m ărire a flocoanelor úi a vitezei de sedimentare.
Aceste substan Ġe sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanĠi. Adjuvan Ġii utilizaĠi
în coagulare – floculare sunt de origine mineral ă, sau de origine organic ă.
AdjuvanĠi minerali
Din aceast ă grupă fac parte:
–silicea activ ă (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4);
–silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al);
–argile (bentonit ă, caolin);
–nisip fin;
–Fărbune activ;
–carbonat de calciu;
–kiselgur (diatomee);
Silicea activ ă este constituit ă din acid polisilicic ob Ġinut prin polimerizarea
controlată a acidului silicic, ob Ġinut prin neutralizarea silicatului de sodiu, de la pH=12
până lapH = 9±0,2, conform reac Ġiei:
H2SO4 + Na 2SiO3⇒ H2SiO3 + Na 2SO4 (8.22)

137 acid metasilicic
Acidul metasilicic polimerizeaz ă în acid polisilicic. Ob Ġinerea unui grad de
polimerizare satisf ăFător se face prin diluarea solu Ġiei, după timpul de activare de 2h la
unPH = 9 ± 0,2. Sc ăderea pH-ului conduce la transformarea solului de silice în gel.
Silicea activ ă este stabilit ă 24 h. Dozele folosite în tratare sunt de 0,4 – 4 mg/l SiO 2 (în
general 10% din doza de sulfat de aluminiu).
Silico-aluminat de sodiu este analog silicei active úi se obĠine prin neutralizarea
silicatului de sodiu cu sulfat de aluminiu sau cu alt ă sare de aluminiu.
AdjuvanĠi organici de sintez ă
Sunt macromolecule cu catene lungi, ob Ġinute prin asocierea monomerilor
sintetici, având sarcini electrice sau grupe ionizabile. Ace úti produúi au masa molecular ă
104 – 1 05úi prezintă eficienĠă superioar ă polimerilor naturali. Adjuvan Ġii organici de
sinteză se prezint ă ca produse solide, ca emulsii (polimer în solvent organic) sau ca
soluĠii (20 g/l în ap ă). În practica trat ării este necesar ă prepararea de solu Ġii diluate (0,1
– 1%).
AdjuvanĠii organici de sintez ă se clarific ă în trei grupe:
–neutri (neionici) de tip policrilamid ă:
–anionici , care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic;
sunt caracteriza Ġi prin existen Ġa unui grup ce permite adsorb Ġia úi alt grup ionizat
negativ, carboxilic (COOH) sau sulfuric (SO 3H):
– cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. Ex.
metacrilat de dimetilaminoetil:
AdjuvanĠii naturali
AdjuvanĠii naturali sunt polimeri naturali extra úi din substan Ġe de natur ă animală

138sau vegetal ă. Din aceast ă categorie fac parte algina Ġii, amidonul , polizaharidele etc.
AlginaĠii de sodiu sunt ob ĠinuĠi din acid alginic extras din algele marine.
Prezentă o structur ă polimeric ă constituit ă din acid mannuronic úi acid glucuronic.
AdjuvanĠii sunt eficace ca floculan Ġi mai ales cu s ărurile de fier dar dau rezultate bune úi
cu cele de aluminiu. Dozele utilizate sunt de ordinul 0,1-2 mg/l.
8.5.5. Schimbul ionic
Acest proces de epurare are la baz ă proprietatea unor metale (mai ales solide) ca,
atunci când sunt puse în contact cu o ap ă mineralizat ă (conĠinând săruri ionizate), s ă
înlocuiasc ă (să schimbe) ionii din ap ă cu ioni proprii (prezen Ġi în materialul însu úi). Se
deosebesc schimb ări de cationi (cationi Ġi) úi schimbări de anioni (anioni Ġi). În ecua Ġiile
care urmeaz ă se ilustreaz ă mecanismul de ac Ġiune al schimb ătorilor de ioni: cationi Ġii
reĠin cationii eliberând ioni de hidrogen (cationi Ġi în forma H), iar anioni Ġii reĠin anionii
eliberând ioni OH- (anioniĠi în forma OH) [22]:
demineralizare
2 R-H + Ca2+ R 2Ca + 2H+ (8.23)
regenerare
cationit cationit
(forma H) epuizat
demineralizare
2 ROH + SO 42- R 2SO4 + 2 OH-(8.24)
regenerare
anionit anionit
(forma OH) epuizat
8.6. PROCESE BIOLOGICE
SubstanĠele organice pot fi îndep ărtate din ap ă de către microorganismele
(bacterii, fungi, alge, protozoare, crustacee úi viruúi) [10, 20] care le utilizeaz ă ca hrană,
respectiv drept surs ă de carbon (fig. 8.9 úi fig. 8.10). O parte din materiile organice
utilizate de c ătre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru
miúcare sau pentru desf ăúurarea altor reac Ġii consumatoare de energie, legate de sinteza
de materie vie, respectiv de reproducerea (înmul Ġirea) microorganismelor. Epurarea
realizată cu ajutorul microorganismelor este numit ă biologică. Ea se desf ăúoară prin
reacĠii de descompunere úi de sintez ă, mijlocite de enzime, catalizatori biologici
generaĠi de către celulele vii.
Fig. 8.9. Microorganisme utilizate în procesele biologice.

139
Fig. 8.10. Bacterii mutante utilizate în cadrul proceselor biologice.
Se presupune c ă reacĠiile enzimatice se desf ăúoară în mai multe etape. Într-o
primă fază, între moleculele de enzim ăúi de substan Ġă utilizată ca hrană (substrat) se
formează complecúi care, într-o faz ă următoare, se descompun eliberând produsul (sau
produúii) de reac Ġie úi enzima regenerat ă, care poate ac Ġiona succesiv asupra unor noi
molecule de substrat. Ecua Ġiile care ilustreaz ă schematic acest concept sunt:
k1
E + S ĺ E S ; (8.25)
k1’
enzim ă substrat complex
k2
E S ĺ E + P (8.26)
complex enzim ă produúi de reacĠie
Epurarea biologic ă se realizeaz ă pe baza unui transfer de materiale dinspre ap ă
spre celulele vii úi dinspre acestea înapoi spre masa de ap ă. În prima faz ă, impurităĠile
trec din apa uzat ă spre filmul, flaconul sau alte forme sub care apare masa de
microorganisme (biomas ă) prin contactul interfacial úi prin procese de adsorb Ġie –
desorbĠie. Acest transfer este cu atât mai eficient cu cât aria interfe Ġei lichid-biomas ă
este mai mare, gradientul de concentra Ġie este mai pronun Ġat úi dacă pe interfa Ġă nu sunt
acumulări de substan Ġe care pot frâna procesul. Substan Ġele de la interfa Ġă sunt adsorbite
úi transferate în prezen Ġa enzimelor din celula vie. Drept rezultat sunt sintetizate celule
noi, iar produ úii finali de descompunere trec înapoi în ap ă, de unde cei volatili se degaj ă
în atmosfer ă.
În procesele de epurare substan Ġele organice sunt oxidate, în sensul general úi îúi
micúorează conĠinutul de hidrogen.
După tipul microorganismelor care asigur ă îndepărtarea poluan Ġilor organici din
apă se disting procesele aerobe úi cele anaerobe.
8.6.1 Procese aerobe
În practic ă, epurarea biologic ă aerobă se realizeaz ă în incinte deschise,
construcĠii în care biomasa este fie suspendat ă în apă sub form ă de agregate de
microorganisme (flocoane), fie este fixat ă pe suprafa Ġa unui suport solid sub forma unei
pelicule gelatinoase. În ambele cazuri, sistemele sunt aprovizionate cu oxigen, de obicei
din aer. Concomitent cu asimilarea combina Ġiilor organice ale carbonului,
microorganismele ac Ġionează úi asupra compu úilor cu azot. Astfel, azotul din
substanĠele organice este transformat treptat în amoniac, azoti Ġi úi azotaĠi (nitrificare) úi
final în azot molecular (denitrificare).

140Cea mai uzual ă variantă de epurare în care microorganismele sunt suspendate în
apă sub form ă de flocoane este procesul cu n ămol activ, care este reprezentat schematic
în figura 8.11.
Fig. 8.11. Schema unei instala Ġii de epurare biologic ă aerobă prin procesul cu n ămol
activ
Epurarea biologic ă aerobă în sisteme cu biomas ă fixată sub form ă de pelicul ă pe
un suport solid se realizeaz ă, de asemenea, în mai multe variante, dintre care cea mai
uzuală o constituie filtrele biologice [36].
O altă variantă de sistem de epurare aerob ă cu masa biologic ă fixată pe o
suprafaĠă solidă o reprezint ăreactoarele biologice rotative , la care suportul solid sub
forma unui tambur cu suprafa Ġă specifică mare, imersat pân ă sub ax într-o cuv ă
străEătută continuu de apa uzat ă, este men Ġinut într-o mi úcare de rota Ġie lentă (câteva
rotaĠii pe minut). Prin aceasta, la fiecare rota Ġie, elementele suprafe Ġei suportului
Sătrund în ap ăúi apoi revin în aer, ceea ce asigur ă contactul peliculei biologice, formate
pe suprafa Ġa suportului, atât cu poluan Ġii din apa uzat ă cât úi cu oxigenul atmosferic.
8.6.2. Procese anaerobe
Epurarea anaerob ă a apelor uzate, spre deosebire de cea aerob ă, se realizeaz ă în
incinte închise (bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhib ă activitatea
microorganismelor anaerobe.
Epurarea anaerob ă a apelor uzate poate fi intensificat ă prin ridicarea
temperaturii în bazinul de fermentare la valori de 20 – 400C (domeniul mezofil) sau mai
mari, de 45 – 600C (domeniul termofil), dar poate avea loc úi la temperaturi de 10 – 200C
(domeniul criofil).
Epurarea anaerob ă a apelor uzate prezint ă faĠă de cea aerob ă avantaje mai ales
din punct de vedere energetic, întrucât treapta de aerare, mare consumatoare de energie
electrică, este eliminat ă, iar din descompunerea poluan Ġilor organici rezult ă gaze de
fermentare combustibile (datorit ă conĠinutului ridicat de metan) care pot servi la
acoperirea unor nevoi de energie din sta Ġia de epurare. Pe de alt ă parte, produc Ġia de
Qămol excedentar este nul ăúi neînsemnat ă, prin aceasta evitându-se cheltuielile legate
de evacuarea final ă a unor astfel de n ămoluri.
ùi la epurarea anaerob ă a apelor uzate se utilizeaz ă variante cu masa biologic ă,
fie sub form ă de suspensie, fie sub form ă de pelicul ă fixată pe un suport solid. Pentru
prima categorie este tipic procesul anaerob de contact , în care apa uzat ă supusă epurării
este agitat ă cu suspensia de microorganisme în bazinul de fermentare úi de aici, pe
Păsura aliment ării cu ap ă uzată, amestecul este transferat într-un decantor închis.

1411ămolul anaerob sedimentat în acesta este recirculat în bazinul de fermentare, iar apa
epurată este evacuat ă din instala Ġie. În altă variantă, masa de microorganisme anaerobe,
dezvoltată pe un suport granular poros (granule de 1-3 mm) format de exemplu din
Fărbune activ sau din argil ă calcinată, este men Ġinută în stare de expansiune la partea
inferioară a bazinului de fermentare sub ac Ġiunea bulelor de gaze formate úi a vitezei
ascensionale a apei ( procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de n ămol).
În sfârúit, în varianta de filtru anaerob , apa uzat ă este pus ă în contact cu un
material filtrant asem ăQător cu acel de la filtrele biologice, cu deosebirea c ă accesul
aerului este împiedicat, bazinul fiind închis, iar materialul filtrant complet înecat.
Microorganismele anaerobe dezvoltate úi fixate pe materialul filtrant asigur ă
degradarea impurit ăĠilor organice.
Prin procesele anaerobe pot fi ob Ġinute grade de îndep ărtare din ap ă a poluan Ġilor
organici (m ăsuraĠi prin CBO), cuprinde între 50 úi 90% la înc ărcări organice care uneori
pot să le depăúească pe cele realizate la instala Ġiile de epurare aerob ă, ceea ce duce la
scăderea cheltuielilor de investi Ġii. Experien Ġa a demonstrat c ă procesele de epurare
anaerobă, mai ales ultimele dou ă variante, pot fi aplicate úi apelor uzate cu con Ġinut
relativ scăzut de poluan Ġi organici. În acest fel, epurarea anaerob ă poate asigura în multe
cazuri îndep ărtarea înaintat ă a substan Ġelor organice f ăUă a mai fi necesar ă asocierea
unei trepte finale de epurare biologic ă
aerobă.
Procesele anaerobe se aplic ă pentru epurarea apelor uzate din zootehnie,
industria alimentar ă, industria textil ă úi a pielăriei, precum úi anumitor ape uzate din
industria chimic ă.
8.7. DEZINFEC ğIA
Dezinfec Ġia este procesul de îndep ărtare din apele uzate a microorganismelor
patogene. Aplicarea procesului este oportun ă în cazul apelor uzate industriale care
conĠin astfel de microorganisme (t ăEăFă rii, abatoare, unit ăĠi de creútere a animalelor,
fabrici de conserve, industrie fermentativ ă, etc.). Trebuie s ă se facă distincĠie între
dezinfecĠie úi sterilizare. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor
(bacterii, alge, spori, virusuri etc.), în timp ce dezinfec Ġia nu distruge toate
microorganismele. Mecanismul dezinfec Ġiei cuprinde dou ă faze: p ătrunderea
dezinfectantului prin peretele celular pe de o parte úi denaturarea materiilor proteice din
protoplasm ă, inclusiv a enzimelor, pe de alt ă parte. Agen Ġii chimici (ozon, clor, bioxid
de clor, brom, iod, etc.) pot degrada materia celular ă reacĠionând direct cu aceasta, în
timp ce metodele fizice induc modific ări chimice ale acestui material.
Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reac Ġii de ordinul
întâi, respectiv viteza de dispari Ġie a microorganismelor este propor Ġională cu
concentra Ġia acestora în momentul considerat:
dNkNdt=⋅ ( 8 . 2 7 )
unde:
N – este num ărul de organisme pe unitatea de volum la timpul t;
k – constanta de vitez ă.

142Prin integrarea ecua Ġiei de mai sus se ob Ġine relaĠia (8.27), care exprim ă numărul
de organisme la timpul t în funcĠie de num ărul acestora, No, la timpul to (concentra Ġia
iniĠială)
N = N o e-k t ( 8 . 2 8 )
Viteza de distrugere a organismelor este influen Ġată úi de concentra Ġia
dezinfectantului, C, între aceasta úi timpul necesar distrugerii, t, existând rela Ġia:
Cn x t = const. (8.29)
Pentru a exprima influen Ġa temperaturii asupra vitezei de dezinfec Ġie, s-a propus
relaĠia empiric ă:
kt = k2 d(t í20) ( 8 . 3 0 )
în care:
k t – este constanta de vitez ă la temperatura t;
k2 – constanta de vitez ă la 20 0C;
d – constant ă empirică.
Influen ĠapH-ului este ilustrat ă în figura 8.12.
Fig. 8.12. Concentra Ġii ale clorului liber care, la diferite valori ale pH, ucid Escheria
coli în 30 min.
Efectul de dezinfec Ġie este influen Ġat úi de prezen Ġa în apă a altor substan Ġe, mai
ales compu úi organici, care pot reac Ġiona cu agen Ġii dezinfectan Ġi inactivându-i.
Dintre metodele fizice de dezinfec Ġie se men Ġionează metoda termic ă úi de
iradiere cu radia Ġii de energie ridicat ă. Dezinfec Ġia termică este rar aplicat ă, datorită
consumurilor mari de energie. Iradierea este foarte eficient ă ca metod ă de dezinfec Ġie;
se presupune c ă efectul se datoreaz ă formării în celule a unor radicali liberi în urma
absorbĠiei energiei radiante, mai ales de c ătre acizii nucleici. Se pot aplica cu succes
razele gama, razele X úi cele ultraviolete, cele din urm ă fiind preferate.
Un dezinfectant obi únuit pentru ape este clorul activ, care ac Ġionează sub form ă
de ion e hipoclorit; efectele sunt mai pronun Ġate la valori mici ale pH, când hipocloritul
acĠionează sub forma de acid hipocloros slab disociat. Amoniacul prezent în ap ă

143reacĠionează cu clorul activ dând na útere (în func Ġie de raportul clor activ-amoniac) la
monodi- úi tricloramin ă, care la rândul s ău poate fi oxidat ă de un exces de clor la azot
molecular. ùi cloraminele exercit ă efecte dezinfectante datorit ă clorului activ pe care îl
conĠin: La doze sporite de clor, acestea sunt oxidate la azot molecular. ùi cloraminele
exercită efecte dezinfectante datorit ă clorului activ pe care îl con Ġin. La doze sporite de
clor, acestea sunt oxidate la azot molecular, ceea ce determin ă scăderea clorului activ
remanent în solu Ġie. După oxidarea lor total ă (punctul de "rupere") concentra Ġia clorului
începe să crească din nou (fig. 8.13) [20].
Fig. 8.13. Varia Ġia concentra Ġiei clorului activ la tratarea cu clor a apelor cu con Ġinut
de amoniac.
Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor, care are avantajul de a
forma în mai mic ă măsură derivaĠi halogena Ġi cu substan Ġe organice.
Pentru dezinfec Ġie au fost folosi Ġi, dintre ceilal Ġi halogeni, iodul úi bromul, dar
într-o măsură mai mică datorită costului mai ridicat.
Ozonul este folosit în epurarea apelor uzate atât pentru însu úirile sale
dezinfectante, cât úi pentru capacitatea sa de a îndep ărta unii poluan Ġi organici.

144Equation Chapter 1 Section 9
CAPITOLUL 9
PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA
1ĂMOLURILOR PROVENITE DIN EFLUEN ğII
LICHIZI INDUSTRIALI
9.1. FORMAREA ùI CARACTERISTICILE N ĂMOLURILOR
Epurarea apelor uzate, în vederea evacu ării în receptorii naturali sau a
recirculării, conduce la re Ġinerea úi formarea unor cantit ăĠi importante de n ămoluri ce
înglobeaz ă atât impurit ăĠile conĠinute în apele brute, cât úi cele formate în procesele de
epurare.
Schemele tehnologice aplicate pentru epurarea apelor uzate industriale úi
orăúeneúti, din care rezult ă nămoluri se pot grupa în dou ă mari categorii: cele privind
epurarea mecano-chimic ăúi cele privind epurarea mecano – biologic ă. În fig. 9.1 úi 9.2
se prezint ă principalele surse de n ămol în cadrul schemelor de epurare men Ġionate [22].
Fig. 9.1.Surse de n ămol din sta Ġia de epurare mecano-biologic ă.
Din punct de vedere fizic, n ămolurile provenite din epurarea apelor uzate se

145consideră sisteme coloidale complexe, cu compozi Ġii eterogene, con Ġinând particule
coloidale ( d < 1 µm), particule dispersate (d = 1 – 100 µm), agregate, material în
suspensie etc., având un aspect gelatinos úi conĠinând foarte mult ă apă. Din punct de
vedere tehnologic, n ămolurile se consider ă ca fază finală a epurării apelor, în care sunt
înglobate produse ale activit ăĠii metabolice, materii prime, produ úi intermediari úi
produse finite ale activit ăĠii industriale.
Fig. 9.2. Surse de n ămol din sta Ġia de epurare mecano – chimic ă.
Principalele tipuri de n ămol ce se formeaz ă în procesele de epurare a apelor
uzate sunt:
-Qămol primar , rezultat din treapta de epurare mecanic ă;
-Qămol secundar , rezultat din treapta de epurare biologic ă;
-Qămol mixt , rezultat din amestecul de n ămol primar úi după decantarea
secundară, obĠinut prin introducerea n ămolului activ în exces în treapta mecanic ă de
epurare;
-Qămol de precipitare , rezultat din epurarea fizico-chimic ă a apei prin
adaos de agen Ġi de neutralizare, precipitare, coagulare – floculare.
Dup ă stadiul lor de prelucrare în cadrul gospod ăriei de nămol, se pot clasifica:
-Qămol stabilizat (aerob sau anaerob);
-Qămol deshidratat (natural sau artificial);
-Qămol igienizat (prin pasteurizare, tratare chimic ă sau compostare);
-Qămol fixat , rezultat prin solidificare în scopul imobiliz ării compu úilor
toxici;
-cenuúă, rezultată din incinerarea n ămolului;
Clasificarea n ămolurilor dup ă compozi Ġia conduce la luarea în considerare a
două mari categorii:

146-Qămoluri cu compozi Ġie predominant organic ă, ce conĠin peste 50%
substanĠe volatile în substan Ġa uscatăúi care, de regul ă, provin din epurarea mecano-
biologică;
-Qămoluri cu compozi Ġie predominant anorganic ă, ce conĠin peste 50%
din substan Ġa uscatăúi care de regul ă, provin din epurarea fizico- chimic ă.
9.2. CARACTERISTICILE FIZICO-CHIMICE ALE N ĂMOLURILOR
Pentru caracterizarea n ămolurilor se apeleaz ă la:
-indicatori generali (umiditate, greutate specific ă, pH, raport mineral
volatil, putere caloric ă etc.);
-indicatori specifici (substan Ġe fertilizante, detergen Ġi, metale, uleiuri úi
grăsimi etc.) în func Ġie de provenien Ġa apei uzate industriale.
Datorit ă naturii complexe a n ămolurilor, indicatorii generali úi specifici se
completeaz ă cu alĠi parametri ce caracterizeaz ă modul de comportare a n ămolurilor la
anumite procese de prelucrare (fermentabilitate, filtrabilitate, compresibilitate,
flotabilitate).
Principalele caracteristici fizico-chimice ale n ămolurilor care prezint ă interes
în tehnologia de prelucrare úi evacuare sunt analizate în cele ce urmeaz ă.
Umiditatea sau con Ġinutul de ap ă
Aceasta variaz ă în limite foarte largi, în func Ġie de natura n ămolului (mineral
sau organic), de treapta de epurare din care provine (primar, secundar, de precipitare
etc.).
Astfel materialele grosiere re Ġinute pe gr ătare úi site au umiditate de 60%,
Qămolul primar proasp ăt 95-97%, n ămolul activ în exces 98-99,5% úi nămolul de
precipitare 92-95%. În practica prelucr ării nămolului este important a cunoa úte modul
de legare a apei úi energia necesar ă pentru îndep ărtare.
Greutatea specific ă a nămolului
Aceasta depinde de greutatea specific ă a substan Ġelor solide pe care le con Ġine,
de umiditatea lor úi de provenien Ġa nămolului în cadrul sta Ġiei: nămolul primar brut are o
greutate specific ă de 1,004-1,010 t/m3, nămolul activ excedentar are valori mai mici, în
jur de 1,001 t/m3, iar după îngroúare 1,003 t/m3.
Mineral úi volatil în substan Ġă uscată
Acesta este un criteriu de clasificare a n ămolurilor ( n ămol organic în care M /
V < 1 úi nămol anorganic în care M / V > 1 ) úi un criteriu de selec Ġie a procedeelor de
prelucrare, întrucât un n ămolul organic este putrescibil úi se are în vedere mai întâi
stabilizarea sa mai ales pe cale biologic ă (fermentare anaerob ă, tabilizare aerob ă), pe
când nămolul anorganic se prelucreaz ă prin procedee fizico- chimice (solidificare,
extracĠie de componente utile etc.).
RezistenĠa specific ă la filtrare úi compresibilitate
Ace úti parametrii reprezint ă unii dintre cei mai importan Ġi parametri pentru
deshidratarea n ămolurilor úi instrumente de apreciere a condi Ġionării nămolurilor.
RezistenĠa specific ă la filtrare se caracterizeaz ă cu relaĠia:

14722bPArcη⋅ ⋅⋅=⋅ ( 9 . 1 )
în care:
r – rezisten Ġa specific ă la filtrare, în cm/g;
P – diferen Ġa de presiune aplicat ă, în dyn/cm2;
A – suprafa Ġa de filtrare, în cm2;
 Ș – vâscozitate dinamic ă a filtratului (la temperatura probei), în g/cm s;
b – panta dreptei din reprezentarea grafic ă a raportului t/v ĺ v, în s/cm6;
c – concentra Ġia de solide în turb ă, în g/cm3.
Pentru determinarea experimentale a rezisten Ġei specifice la filtrare se m ăsoară
volumele de filtrat scurse la anumite intervale de timp într-o instala Ġie special ă de
laborator, prin filtrare la diferen Ġă de presiune negativ ă sau pozitiv ă.
În tabelul 9.1. se prezint ă valori ale rezisten Ġei specifice la filtrare úi
coeficientul d compresibilitate pentru unele n ămoluri rezultate din epurarea apelor uzate
industriale.
Puterea caloric ă a nămolului
Aceasta variaz ă în funcĠie de con Ġinutul în substan Ġă organică. Orientativ,
putându-se determina cu rela Ġia:
PCn = SV x 44,4 (9.2)
în care:
PC n – puterea caloric ă netă;
SV – con Ġinutul în substan Ġe volatile.
Metale grele úi nutrienĠi
Con Ġinutul de nutrien Ġi (K, P, N) prezint ă o importan Ġă deosebită atunci când se
are în vedere valorificarea n ămolului ca îngr ăúământ agricol sau agent de condi Ġionare a
solului. De asemenea, utilizarea agricol ă a nămolului este condi Ġionată de prezen Ġa úi
cantitatea metalelor grele care prezint ă grad ridicat de toxicitate. Dac ă nămolul menajer
conĠine cantit ăĠi reduse de metale grele, în general sub limitele admisibile, n ămolul
rezultat din epurarea în comun a apelor or ăúeneúti cu cele industriale conduce, în func Ġie
de profilul industriei, la cre úterea concentra Ġiei de metale grele în n ămol. Prezen Ġa úi
concentra Ġia metalelor în n ămolurile industriale depinde de profilul úi procesul
tehnologic al industriei.
9.2.1. Caracteristici biologice úi bacteriologice
N ămolurile proaspete (primare úi secundare) prezint ă caracteristici biologice úi
bacteriologice asem ăQătoare cu cele ale apei supuse epur ării, cu men Ġiunea că
diminuarea lor în faz ă apoasă se traduce cu o concentrare în faza solid ă.
Diferitele procedee de prelucrare a n ămolului, conduc úi la diminuarea
potenĠialului microbiologic al n ămolului úi în mod deosebit al poten Ġialului patogen. În

148cadrul unor procedee de prelucrare se creeaz ă condiĠii de dezvoltare a
microorganismelor capabile s ă transforme unele substan Ġe prezente din n ămol în
substanĠe utile sau neutre în raport cu mediul înconjur ător. Astfel, în bazinul de
fermentare anaerob ă se dezvolt ă microorganisme capabile de mineralizarea materiilor
organice care realizeaz ăúi o reducere relativ ă a potenĠialului patogen. În procesul de
compostare, prin procese biochimice complexe se produce o humificare a materiei
organice, iar datorit ă temperaturii se produce úi o dezinfec Ġie a nămolului. N ămolurile
rezultate din epurarea unor ape uzate industriale cu poten Ġial patogen ridicat (ferme de
animale, t ăEăFă rii, abatoare etc) trebuie prelucrate în mod corespunz ător. Unele
categorii de ape uzate ce nu prezint ă un mediu prielnic de via Ġă pentru microorganisme
(pH acid, prezen Ġa unor metale toxice etc) conduc la formarea de n ămoluri făUă potenĠial
patogen.
9.3. PROCESE ùI PROCEDEE DE PRELUCRARE A N ĂMOLULUI
Procesele de prelucrare a n ămolurilor sunt multiple úi variate, în func Ġie de
provenien Ġa úi caracteristicile lor, dar úi în funcĠie de modul final de evacuare.
Clasificarea proceselor de prelucrare se poate face dup ă diferite criterii, cum ar
fi reducerea umidit ăĠii, mineralizarea componentei organice etc.
În tabelul 9.1. se prezint ă o grupare a procedeelor de prelucrare sugerând
posibilitatea alegerii unei scheme tehnologice convenabile fiec ărui tip de n ămol úi
condiĠiilor specifice locale.
Tabelul 9.1.
Procedee de prelucrare a n ămolului.
Tip de
QămolÎngroúare
OmogenizareFermentare
IgienizareCondiĠionare Dishidratare Uscare Oxidare
totalăEvacuare
finală
PRIMAR Gravita Ġională Fermentare
anaerobăChimică Platforma pt.
uscarea
QămoluluiVetre
etajate
rotativeIncinerare Îngr ăúămînt
agricol
Fermentare
aerobăTermică Filtru pres ă Depozitare
Vacuum
filtruMateriale
construcĠii
Flotare Stabilizare
chimicăÎngheĠare Atomizare Oxid.
umedă
SECUNDAR Centrifug ă
Filtru band ă
Tratare
termicăCu material
inertConcentrator
rotativUscare
solarăPiroliză
Centrifugare
Compostare LagunăAgent de
condiĠionare
a solului
DE LA
TRATARE
CHIMICĂEvacuare în
subteran sau
în
mediu
marin
9.3.1. Sitarea n ămolurilor
Prin sitarea unui n ămol se înĠelege procesul prin care se re Ġin din acesta particule
de dimensiuni mai mari úi de diverse compozi Ġii (plastic, lemn, metal, materiale textile,
cauciuc, hârtie, etc.) care pot îngreuna procesele de prelucrare ulterioar ă.
Cele mai frecvente perturb ări în func Ġionarea proceselor de prelucrare a n ămolurilor
datorate corpurilor cu dimensiuni mai mari se refer ă la:

149-blocarea úi acelerarea uzurii rotoarelor pompelor care vehiculeaz ă nămol
;
-blocarea únecului centrifugelor, în cazul concentr ării úi/sau deshidrat ării ;
-blocarea sistemului de distribu Ġie a nămolului, a rolelor de ghidare a
benzii, precum úi creúterea uzurii acesteia în cazul concentr ării úi/sau deshidrat ării cu
filtre band ă ;
-blocarea arm ăturilor úi pieselor speciale montate pe conductele ce
transportă nămol.
Se vor prevedea instala Ġii de sitare cur ăĠite automat, cu dimensiunea
deschiderilor cuprins ă între 3 úi 6 mm [126].
Cele mai frecvent utilizate instala Ġii de sitare sunt:
-sitele păúitoare ;
-instalaĠii montate pe conducta de transport a n ămolului prev ăzute cu
sistem de presare a re Ġinerilor;
9.3.2. MărunĠirea nămolurilor
0ărunĠirea nămolurilor este un proces, în care o cantitate mare de material
fibros (vâscos) con Ġinut de nămol este t ăiat sau împ ăUĠit în particule mici astfel încât s ă
se previn ă colmatarea sau înf ăúurarea în jurul echipamentelor în mi úcare. Un toc ător
tipic este prezentat în fig. 9.3 [126].
Tocătoarele, înc ă de la început au necesitat o aten Ġie deosebit ă pentru între Ġinere,
dar noile proiecte de toc ători cu vitez ă redusăs-au dovedit mult mai durabile úi mai
fiabile.
9.3.3. Deznisiparea n ămolurilor
În staĠiile de epurare unde nu se folosesc instala Ġii separate pentru îndep ărtarea
nisipului înainte de decantoarele primare, sau acolo unde procesul nu permite, este
necesar s ă se îndep ărteze nisipul înainte ca n ămolul să poate fi procesat. Cea mai
eficientă metodă de deznisipare a n ămolului este supunerea acestuia unor for Ġe
centrifuge pentru separarea particulelor de nisip de n ămolul organic. Aceast ă separare
se obĠine prin folosirea unui deznisipator tip ciclon, ce nu are p ăUĠi mobile.
EficienĠa deznisipatorului tip ciclon este influen Ġată de presiunea úi de
concentra Ġia de substan Ġe organice din n ămol. Pentru a ob Ġine separarea efectiv ă a
nisipului, n ămolul trebuie diluat pân ă la 1 – 2% substan Ġă uscată. Din moment ce
concentra Ġia creúte, mărimea particulelor ce pot fi îndep ărtate descre úte.
9.4. CONDI ğIONAREA CHIMIC Ă A NĂMOLURILOR
CondiĠionarea chimic ă reprezint ă procedeul de prelucrare a n ămolurilor utilizat
pentru îmbun ăWăĠirea eficien Ġei proceselor de concentrare úi deshidratare ale acestora.
Adaosul de reactivi chimici conduce la mic úorarea rezisten Ġelor specifice la filtrare a
namolurilor úi implicit la separarea mai u úoară a apei din n ămolul trimis la prelucrare.
Pentru condi Ġionarea chimic ă a nămolurilor se utilizeaz ă în mod frecvent dou ă
grupe de reactivi:
-reactivi anorganici ;
-polielectroli Ġi organici.

150Din categoria reactivilor anorganici mai des utiliza Ġi se pot enumera: varul,
clorura feric ă (FeCl 3), sulfatul feric [Fe 2(SO4) 9H 2O], sulfat feros (FeSO 4 7H2O),
clorosulfat feric ( FeSO 4Cl).
Deasemenea, înanumite situaĠiisefolosesc úiVăruri dealuminiu precum
sulfatul dealuminiu Al 2(SO4)3.
Doza optim ă de reactiv reprezint ă cantitatea cea mai mic ă de substan Ġă chimică
care, în condi Ġii de laborator, produce un n ămol cu rezisten Ġa specific ă de filtrare egal ă
cu 10 × 1010 cm/g pentru o diferen Ġă de presiune aplicat ă în laborator ǻP = 0,5 bar .
Prin doză maximă se înĠelege cantitatea cea mai mare de reactiv c ăreia îi
corespunde o rezisten Ġa specific ă de filtrare minim ă (valoare ce nu mai poate fi redus ă
prin mărirea dozei) [126].
9.5. CONCENTRAREA (ÎNGRO ùAREA) N ĂMOLURILOR
Procedeul de concentrare (îngro úare) a n ămolurilor const ă în reducerea
umidităĠii acestora în vederea prelucr ării ulterioare a unor volume mai mici. Se poate
aplica tuturor n ămolurilor ce rezult ă în urma epur ării apelor uzate.
FuncĠie de propriet ăĠile nămolului ce urmeaz ă a fi concentrat, se pot aplica
scheme cu sau f ăUă condiĠionarea chimic ă sau termic ă a acestuia.
Aceast ă metodă constituie cea mai simpl ă úi larg răspândită metodă de
concentrare a n ămolului, având drept rezultat reducerea úi ameliorarea rezisten Ġei
specifice la filtrare. Îngro úarea se poate realiza prin decantare, flotare sau centrifugare,
gradul de îngro úare depinzând de mai multe variabile, dintre care mai importante sunt:
tipul de n ămol, concentra Ġia iniĠială a solidelor, temperatur ă, utilizarea agen Ġilor
chimici, durata de îngro úare etc.
Prin îngro úare, volumul n ămolului se poate reduce de circa 20 de ori fa Ġă de
volumul ini Ġial, dar îngro úarea este eficient ă tehnico-economic pân ă la o concentra Ġie de
solide de 8-10%.
Cele mai utilizate procedee de concentrare a n ămolurilor provenite dintr-o sta Ġie
de epurare sunt:
-concentarea gravita Ġională ;
-concentrarea mecanic ă, care poate fi realizat ă în instala Ġii specifice
precum:
-filtru cu vacuum ;
-filtru pres ă ;
-filtru band ă ;
-unitate de flota Ġie cu aer dizolvat ;
-centrifugă ;
-instalaĠie de concentrare cu únec.
9.5.1. Îngro úarea gravita Ġională
Se realizeaz ă în instala Ġii convenĠionale de tipul decantoarelor circulare, având
radierul cu pant ă spre centru, dotate cu echipamente mecanice de amestec lent, pentru a
favoriza dirijarea n ămolului spre centru, de unde se extrage, apa separat ă evacuându-se
pe la partea superioar ă.
La proiectarea concentatoarelor de n ămol se va Ġine seama de urm ătoarele
criterii:
-numărul minim de unit ăĠi n = 2 ;

151-evacuarea supernatantului s ă se realizeze pe cât posibil gravita Ġional ;
-se va Ġine seama ca înc ărcarea cu substan Ġă uscată să nu depăúească
limita maxim admis ă.
9.5.2. Concentrarea (îngro úarea) mecanic ă a nămolurilor
Reprezint ăprocedeul dereducere aumidităĠiiQămolurilor cuajutorul unor
utilaje úi echipamente specializate, capabile s ă realizeze performan Ġe superioare
concentratoarelor gravita Ġionale.
Atunci când se aplic ă concentrarea (îngro úarea) mecanic ă este obligatorie
condiĠionarea n ămolului ce urmeaz ă a fi prelucrat. Prin condi Ġionare se urm ăreúte
reducerea rezisten Ġei specifice la filtrare „ r” úi a coeficientului de compresibilitate “ s”.
Concentrarea mecanic ă a nămolurilor poate fi realizat ă cu unul din urm ătoarele
utilaje:
-unităĠi de flotaĠie cu aer dizolvat ;
-centrifuge ;
-concentratoare gravita Ġionale cu band ă ;
-concentratoare cu tambur rotativ.
Îngro úarea prin flotare se aplică pentru suspensii care au tendin Ġa de flotare úi
sunt rezistente la compactare prin îngro úare gravita Ġională.
Procesul de flotare cu aer se poate realiza prin: flotarea cu aer dispersat, flotare
cu aer dizolvat sub presiune, flotare cu aer la presiune negativ ăúi flotare biologic ă. Cel
mai larg utilizat este procesul de flotare cu aer dizolvat sub presiune, care prin
destindere la presiunea apropiat ă de cea atmosferic ă elimină bule fine (d § 80 µm), care
se ataúează sau se înglobeaz ă în flocoanele de n ămol úi le ridică la suprafa Ġă. Pentru
asigurarea unei concentra Ġii convenabile de materii în suspensie la alimentare, se
practică recircularea unei frac Ġiuni de efluent.
Principalii parametri ce influen Ġează procesul de îngro úare prin flotare sunt:
presiunea, raportul de recirculare, concentra Ġia de solide la alimentare, durata de
retenĠie, raportul aer / solide, tipul úi calitatea n ămolului, înc ărcarea hidraulic ă în solide,
utilizarea agen Ġilor chimici [126].
Dimensionarea instala Ġiei de presurizare a aerului va Ġine seamă de mai mu Ġi
factori, precum:
-încărcarea superficial ă cu materii solide Is , considerat ă la proiectare ;
-eficienĠa sistemului de presurizare ;
-presiunea de func Ġionare a sistemului ;
-temperatura lichidului ;
-concentra Ġia în materii solide a n ămolului ce urmeaz ă a fi îngro úat.
Îngro úarea prin centrifugare se aplică în general pentru n ămolul activ în exces,
atunci când nu se dispune de spa Ġiu pentru alte instala Ġii mai puĠin compacte.
Utilizând centrifuga cu transportor elicoidal se poate atinge o concentrare de
solide de circa 4% úi un grad de re Ġinere a solidelor de 90%, la îngro úarea nămolului
activ cu adaos de floculan Ġi. ğinând seama de viteza de rota Ġie mare a echipamentului
(6000 rot/min), consumul de floculan Ġi este mai mare datorit ă fragilităĠii úi ruperii
flocoanelor, deci costurile de exploatare sunt mai mari decât în cazul altor procedee.
Concentrator gravita Ġional cu band ă – Echipamentul const ă dintr-o band ă

152filtrantă tensionat ă acĠionată de un sistem de role cu vitez ă variabilă. Nămolul introdus
la concentrare este distribuit într-un strat uniform pe toat ă lăĠimea activ ă a benzii.
Datorită materialului filtrant din care este realizat ă banda, supernatantul se separ ă pe
cale gravita Ġionalăúi este evacuat într-un jgheab la partea inferioar ă a instalaĠiei [126].
Concentratoare cu tambur rotativ -Sunt instala Ġii alcătuite dintr-o sit ă cilindrică
rotativă, acĠionată de un electromotor având în componen Ġă atât sistemul de injectare a
reactivilor cât úi reactorul de floculare a particulelor solide din n ămol. În timpul
funcĠionării tamburul se rote úte cu o vitez ă de 5 – 20 rot/min [126].
9.6. STABILIZAREA N ĂMOLURILOR
Procesul destabilizare aQămolului sepoate realiza prin treimetode: stabilizare
anaerobă (fermentare), stabilizare aerob ăúi stabilizare alcalin ă.
Stabilizarea anaerob ă (fermentarea) este probabil metoda cea mai des folosit ă
în staĠiile de epurare aapelor uzate. Produce unQămolrelativ stabil cucosturi moderate
úicaunbeneficiu suplimentar, produce biogaz în a c ărei componen Ġă se găseúte
preponderent gaz metan. Acest biogaz poate fi folosit pentru înc ălzirea nămolului
influent úi a nămolului de recirculare la temperatura de proces, iar în marile sta Ġii de
epurare poate fi folosit pentru producerea de electricitate úi agent termic.
În cadrul sta Ġiilor mari de epurare, unde se aplic ă epurarea avansat ă a apelor
uzate, se pot prevede rezervoare de fermentare acidogen ă, necesare pentru producerea
sursei de carbon în procesul de denitrificare.
Unele dezavantaje ale procesului sunt urm ătoarele: costuri ini Ġiale ridicate, o
cantitate însemnat ă de echipamente mecanice (înspecial acolo unde gazul este
valorificat), unsupernatant aFărui concentra Ġii în poluan Ġi este foarte mare la
fermentarea în dou ă trepte, n ămolul trebuie înc ălzit pentru a men Ġine temperatura úi
procesele dorite úi tendinĠa de supraînc ărcare a proceselor ca rezultat al unei slabe
mixări, nevoia de control a temperaturii, prezen Ġa metalelor grele sau a altor agen Ġi
toxici în influent.
Stabilizarea aerob ă se întâlne úte în staĠiile de epurare mici úi medii. Este un
proces ce necesit ă multă energie (datorit ă energiei consumate pentru transferul
oxigenului) comparat cu fermentarea anaerob ă, dar necesit ă costuri mai mici pentru
investiĠie. Stabilizarea aerob ă este mai pu Ġin complex ă din punct de vedere func Ġional úi
uneori nu are procese separate. Stabilizarea aerob ă a nămolului se poate produce fie în
bazine dedicate, ca stabilizatoare de n ămol (pe linia n ămolului), fie în bazine de aerare
de pe linia apei în care se realiezeaz ă o epurare avansat ă (de exemplu nitrificare cu
stabilizare, unde datorit ă timpilor de reten Ġie mari, n ămolul activat rezult ă deja
stabilizat.
Stabilizarea alcalin ăeste stabilizarea în urma c ăreia produsul rezultat con Ġine
puĠini agenĠi patogeni úi poate fi folosit cu succes în agricultur ă sau pentru
îmbunăWăĠirea parametrilor unui p ământ. Un dezavantaj al stabiliz ării alcaline este acela
Fă masa produsului se m ăreúte prin ad ăugarea de material alcalin.
9.6.1. Fermentarea anaerob ă a nămolului
Fermentarea n ămolului, în vederea unei prelucr ări ulterioare sau a depozit ării
se poate realiza prin procedee anaerobe sau aerobe – primele fiind cel mai des folosite.

153În procesul de fermentare, materialul organic este mineralizat, iar structura coloidal ă a
Qămolului se modific ă. Nămolul fermentat poate fi mai u úor deshidratat, cu cheltuieli
mai mici decât în cazul n ămolului brut.
Fermentarea anaerobăareloc, carezultat alunei serii complicate dereacĠii
chimice úi biochimice. ReacĠiilecare aulocimplicămulte tipuri debacterii, fiecare tip
furnizând o biotransformare unic ăúi indispensabil ă. Procesele de fermentare cuprind
următoarele etape: hidroliza, formarea de compu úi organici solubili úi acizi organici cu
catene scurte úi formarea de metan (fig. 9.3) [126]. În prima etap ă (hidroliza),
proteinele, celuloza, lipidele, úi alte materii organice complexe sunt solubilizate. În cea
de-a doua etap ă (formarea acizilor), produ úii primei etape sunt transforma Ġi în compu úi
organici solubili incluzând acizii gra úi cu catene lungi; ace úti compuúi organici solubili
sunt apoi transforma Ġi în acizi organici cu catene scurte (cunoscut ă ca acidifiere). În cea
de-a treia etap ă (formarea metanului), acizii organici sunt transforma Ġi în metan úi în
dioxid de carbon. Eficien Ġa stabiliz ării prin fermentare anaerob ă este măsurată prin
cantitatea de materii volatile (organice) reduse în timpul procesului. Deoarece
fermentarea anaerob ă este realizat ă biologic úi depinde de dezvoltarea
microorganismelor, nu are loc o reducere complet ă a materiilor volatile ci în propor Ġie
de 40-60% (procent numit limit ă tehnică de fermentare), în mod obi únuit. Eficien Ġa
scăzută are loc atunci când sunt prezente substan Ġe greu biodegradabile. Un procent
ridicat de descompunere a materiilor solide se ob Ġine atunci când n ămolul estecompus
dinmaterii Xúordegradabile, cum sunt carbohidra Ġiisimpli, carbohidra Ġii compu úi
(celuloza), proteinele úi lipidele.
Fig. 9.3. Procesele care au loc în timpul ferment ării anaerobe.
Cinetica ferment ării anaerobe se desf ăúoară sub influen Ġa a două grupe
principale de bacterii:
-facultativ anaerobe, acido-produc ătoare, care transform ă substanĠele
organice complexe (hidra Ġi de carbon, proteine, gr ăsimi)în substan Ġe organice mai
simple (acizi organici, alcooli, cetone etc) cu ajutorul enzimelor extracelulare;
-anaerobe, metano-produc ătoare, care utilizeaz ă ca hrană moleculele mai
simple de substan Ġe organice úi cu ajutorul enzimelor intracelulare sunt transformate în
compuúi simpli: ap ă, bioxid de carbon úi metan.
Viteza de reac Ġie globală este dată de faza cea mai lent ă, cea de gazeificare,
datorită vitezei de multiplicare redus ă a bacteriilor úi de marea sensibilitate la condi Ġiile
de mediu. A úa cum este cunoscut, din procesul de fermentare anaerob ă rezultă gazul de
fermentare combustibil (biogaz) utilizat ca surs ă neconven Ġională de energie.

154 Factorii care influen Ġează procesul de fermentare se pot grupa în dou ă
categorii:
-caracteristicile fizico-chimice ale n ămolului supus ferment ării:
concentra Ġia substan Ġelor solide, raportul mineral / volatil, raportul dintre componenta
organicăúi elemente nutritive, prezen Ġa unor substan Ġe toxice sau inhibitoare etc;
-concepĠia úi condiĠiile de exploatare ale instala Ġiilor de fermentare:
temperatura, sistemul de alimentare úi evacuare, sistemul de înc ălzire, de recirculare, de
omogenizare, timpul de fermentare, înc ărcarea organic ă etc.
Factorii care influen Ġează procesul de fermentare anaerob ă:
1. Temperatura este important ă deoarece influen Ġează gradul de fermentare, viteza
reacĠiei de hidroliz ăúi formarea biogazului. Temperatura de func Ġionare stabile úte
timpul minim de reten Ġie al materiilor solide necesar ob Ġinerii unei distrugeri suficiente
a materiilor volatile. Majoritatea sistemelor de fermentare anaerobe sunt proiectate s ă
funcĠioneze la o temperatur ă de 30 – 38ș C, caz în care fermentarea se nume úte mezofil ă,
iar unele rezervoare de fermentare sunt proiectate s ă funcĠioneze la temperatur ă de 50 –
57ș C, caz în care fermentarea se nume úte termofil ă. De asemenea, fermentarea se poate
face úi la temperatur ă de15 – 25ș C, caz în care fermentarea se nume úte criofilă (făUă
încălzirea nămolului úi făUă recirculare). Aceasta din urm ă este mai rar utilizat ă datorită
volumelor mari ale rezervoarelor de fermentare ce rezult ă.
Cea mai eficient ă fermentare o reprezint ă fermentarea termofil ă, care prezint ă o
reducere a substan Ġei organice substan Ġială, o distrugere într-o propor Ġie mai mare a
agenĠilor patogeni úi o fermentare sporit ă a spumei formate. În schimb, datorit ă cerinĠei
de menĠinere a temperaturii la o valoare de 50 – 57șC, necesit ă costuri foarte ridicate de
exploatare, respectiv de înc ălzire a nămolului (influent úi de recirculare) [127].
2.Concentra Ġia substan Ġelor solide din n ămol trebuie să fie astfel aleas ă încât să asigure
apa fiziologic ă necesară bacteriilor. Se recomand ă concentra Ġii de 5-10% materii solide.
Concentra Ġii mai ridicate ale materialului, peste 12% creeaz ă dificultăĠi la pompare úi
omogenizare. Componenta organic ă a fazei solide prezint ă, de asemenea, importan Ġă în
procesul de mineralizare úi în produc Ġia gazului. Se apreciaz ă că o reducere minim ă de
50% a componentei organice asigur ă o stabilitate relativ ă a nămolului. Compozi Ġia
gazului nu este influen Ġată de gradul de descompunere al materiei organice, ci de
componentele organice.
Principalele grupe de substan Ġe organice prezente în componenta volatil ă, cu
implicaĠie asupra cantit ăĠii úi compozi Ġiei gazului de fermentare sunt: hidra Ġii de carbon,
proteinele úi grăsimile.
3.Componenta mineral ă, în special s ărurile de azot úi fosfor prezint ă importan Ġă în
fermentarea anaerob ă. Sunt stabilite anumite rapoarte optime între carbon organic, azot
úi fosfor, o produc Ġie bună de gaz ob Ġinându-se la raportul C org / Norg = 13 – 14. O serie
de cationi ( Ca2+, Mg2+, Na+, K+, NH+) produc inhibarea ferment ării anaerobe la
concentra Ġii peste 10 g/l. S ărurile de sodiu sunt relativ toxice fa Ġă de bacteriile metanice,
astfel că în cazul de neutralizare a n ămolului supus ferment ării este indicat s ă se evite
hidroxidul de sodiu.
4.InfluenĠa substan Ġelor toxice ca: nichel, crom (tri- úi hexavalent), zinc, cupru, plumb
etc.au efect de inhibare úi dereglare a procesului de fermentare anaerob ă. Limitele de
inhibare úi dereglare a procesului sunt uneori controversate, influen Ġa toxică a metalelor
fiind strâns corelat ă cu prezen Ġa sulfurilor care produc, cu ionii metalici, complexe
netoxice pentru bacterii.

155 O alt ă categorie de substan Ġe cu caracter inhibitor sau toxic sunt úi unele
substanĠe organice, în concentra Ġie mare, cum ar fi alcool metilic, etilic, propilic,
izoamilic, benzen, toluen, peste 1 g/l; alcooli superiori peste 0,1 – 0,2 g/l; substan Ġe
tensioactive peste 20 mg/l ,n ămol. De asemenea pesticidele, în special cele organo-
clorurate, produc deregl ări în procesul de fermentare.
5.InfluenĠa pH-ului . Fermentarea anaerob ă se desfăúoară în condiĠii optime la pH = 6,8
– 7,6, interval în care produc Ġia úi compozi Ġia gazului sunt normale. Modificarea pH-ului
apare la modificarea calit ăĠii nămolului de alimentare sau la exploatarea incorect ă a
instalaĠiei
6.Amestecul – recircularea – inoculare are ca scop principal amestecul n ămolului
fermentat de la baza rezervorului de fermentare cu cel de la suprafa Ġă, prin aceasta
obĠinându-se o mai rapid ă degradare a substan Ġei organice, respectiv o mai rapid ă
terminare a ferment ării [126].
9.6.2. Fermentarea aerob ă a nămolului
Acest proces const ă, ca úi fermentarea anaerob ă, dintr-un proces de degradare
biochimic ă a compuúilor organici u úor degradabili.
Fermentarea aerob ă se realizeaz ă în practic ă prin aerarea separat ă a nămolului
(primar, secundar sau amestec) în bazine deschise. Echipamentul de aerare este acela úi
ca úi pentru bazinele de n ămol activ. Fermentarea aerob ă a nămolului se recomand ă mai
ales pentru prelucrarea n ămolului activ în exces, când nu exist ă treaptă de decantare
primară, sau când n ămolul primar nu se preteaz ă la fermentare anaerob ă.
Avantajele procedeului sunt:
-exploatare simpl ă;
-lipsa mirosurilor nepl ăcute;
-igienizarea n ămolului (reducerea num ărului de germeni patogeni) úi
reducerea cantit ăĠii de grăsimi.
Dintre dezavantaje se semnaleaz ă, ca mai importante, consumul de energie
pentru utilajele de aerare proprii, comparativ cu fermentarea anaerob ă care produce úi
gaz de fermentare.
Un n ămol se consider ă fermentat aerob când componen Ġa organică s-a redus cu
20-25%, cantitatea de gr ăsimi a ajuns la maximum 6,5 % (fa Ġă de substan Ġa uscată),
activitatea enzimatic ă este practic nul ă, iar testul de fermentabilitate este negativ.
Instala Ġiile de fermentare aerob ă se dimensioneaz ă, de regul ă, pentru durata de
retenĠie de 8-15 zile, în func Ġie de caracteristicile n ămolului, în care se include úi o
perioadă de aclimatizare la condi Ġiile aerobe (n ămol primar).
Comparând cele dou ă sisteme de stabilizare biologic ă a nămolului organic,
apare net avantajos procedeul de stabilizare anaerob ă, mai ales sub aspectul energetic.
În tabelul 9.2. se dau date comparative ale celor dou ă procedee.
Tabelul 9.2.
Date comparative privind fermentarea anaerob ăúi aerobă
Metoda Perioada de
retenĠie zileConsum de
energie
KWh/m3 nămolCaracteristici
Fermentare
aerobă8 – 15 5 – 10 Simpl ă; cost scăzutde investi Ġie;
consum mare de energie

156Fermentare
anaerobă15 – 20 0,2 – 0,6 Cost de exploatare ridicat; cost de
investiĠie ridicat; consum mic de
energie; produc Ġie de gaz (surs ă
de energie)
9.6.2.1. Stabilizarea aerob ă
Stabilizarea aerob ăare loc prin oxidarea substan Ġelor organice biodegradabile úi
reducerea organismelor patogene prin mecanisme biologice, aerobe. Procesul de
stabilizare aerob ă este un proces de epurare biologic ă cu pelicul ă în suspensie úi este
bazat pe teoriile biologice similare cu cele ale aer ării prelungite ale n ămolului activat.
Obiectivele proceselor de stabilizare aerob ă, care pot fi comparate cu cele ale
proceselor de fermentare anaerobe, includ producerea de nămol stabil prin oxidarea
substanĠelor organice biodegradabile, reducerea masei úi a volumului, reducerea
organismelor patogene úi condiĠionarea pentru prelucrarea ulterioar ă. Avantajele acestor
procese aerobe comparate cu fermentarea anaerob ă sunt:
-producerea de n ămol inofensiv, stabil din punct de vedere biologic;
-costuri totale mai sc ăzute;
-funcĠionare mai simpl ă în reducerea concentra Ġiei substan Ġelor volatile
decât la procesele de fermentare anaerobe;
-funcĠionare sigur ă făUă pericolul exploziei úi probleme reduse ale
degajării mirosului; úi
-un nămol stabilizat cu o concentra Ġie în cbo5 mai mic ă decât cea ob Ġinută
prin procesele anaerobe. Primul dezavantaj atribuit procesului destabilizare aerobăsunt
costuri mari pentru energie asociate cu energia necesar ă pentru transferul oxigenului.
Dezvoltările recente în cadrul proceselor de stabilizare aerob ă, cum sunt: eficien Ġa
ridicată a echipamentului de transfer a oxigenului úi studiile în func Ġionarea la
temperaturi ridicate, pot reduce aceast ă problem ă. Alte dezavantaje includ limitarea
aplicabilit ăĠii la staĠiile de epurare mici úi medii, eficien Ġa redusă a proceselor în timpul
perioadelor reci, incapacitatea de a produce un produs secundar folositor, cum este
gazul metan din procesele anaerobe úi rezultate variate ob Ġinute în timpul deshidrat ării
mecanice a n ămolului stabilizat anaerob [126].
9.6.2.2. Teoria stabiliz ării aerobe
Stabilizarea aerob ă se bazeaz ă pe principiul biologic al respira Ġiei endogene.
RespiraĠia endogen ă are loc atunci când nu se mai face aprovizionare cu hran ăúi
microorganismele încep s ă consume propria lor protoplasm ă pentru a ob Ġine energia
necesară menĠinerii reac Ġiilor din interiorul celulei.
În timpul proceselor de stabilizare, Ġesutul celular este oxidat aerob în dioxid de
carbon, ap ăúi amoniac sau nitra Ġi. Deoarece procesele de oxidare aerob ă sunt exoterme,
în timpul reac Ġiilor are loc o eliberare de c ăldură. Deúi procesele de stabilizare teoretic
ar trebui realizate în totalitate, de fapt doar 75-80% dinĠesutul celular este oxidat. Ce
Uămâne, înproporĠiede20-25%, este compus din componente inerte úi componente
organice ce nu sunt biodegradabile.
Procesul de stabilizare aerob, de fapt, implic ă doi paúi: oxidarea direct ă a
materiei biodegradabile úi oxidarea materialului celular. Aceste procese sunt descrise de
ecuaĠiile de mai jos:
SubstanĠe organice + NH 4+ + O2ĺ material celular + CO 2 + H2O (9.3)

157 Material celular + O 2ĺ nămol fermentat + CO 2 + H2O + NO 3 (9.4)
ReacĠia din cea de-a doua ecua Ġie este în mod normal un proces de respira Ġie
endogenăúi este reac Ġia predominant ă ce are loc în sistemul de stabilizare aerob.
Datorită necesităĠii menĠinerii procesului în faza de respira Ġie endogen ă, nămolul
activat în exces se stabilizeaz ă. Includerea n ămolurilor primare în proces poate influen Ġa
reacĠia totală, deoarece ele con Ġin puĠin material celular. Majoritatea materialului
organic din n ămolul primar constituie o surs ă de hrană externă pentru biomasa activ ă
conĠinută în nămolul biologic. De aceea, este necesar un timp de reten Ġie cât mai mare
pentru a se acomoda metabolismul úi dezvoltarea celular ă ce trebuie s ă se petreac ă
înaintea de atingerea condi Ġiilor de respira Ġie endogen ă [126].
9.6.2.3. Dimensionarea stabiliz ării aerobe
Numeroase variabile guverneaz ă dimensionarea unui sistem de stabilizare aerob
convenĠional – aceste sisteme func Ġionează la o temperatur ă cuprinsă între 20 úi 30șC úi
folosesc aerul ca surs ă de oxigen pentru activitatea biologic ă [126].
9.6.2.4. Reducerea substan Ġelor volatile
Reducerea substan Ġelor volatile (organice) variaz ă între 35 úi 50% (procent
numit limita tehnic ă de stabilizare) din cantitatea materiilor solide în suspensie ce sunt
obĠinute în timpul procesului de stabilizare aerob ă.
Temperatura defuncĠionare asistemului destabilizare aerobăesteunparametru
critic dincadrul procesului. Un dezavantaj frecvent al procesului aerob este varia Ġia în
eficienĠa procesului rezultat ădin schimb ările temperaturii de func Ġionare. Schimb ările
temperaturii de func Ġionare sunt aprobiate de temperatura mediului ambiant, deoarece
majoritatea sistemelor de stabilizare aerob ă folosesc rezervoare deschise.
ReacĠiile biologice ce au loc în timpul procesului de stabilizare aerob ă necesită
oxigen pentru respira Ġia materialului celular din biomasa activ ă iar în cazul amestecului
cu nămol primar, oxigenul necesar transform ării materialul organic în material celular.
În plus, func Ġionarea corespunz ătoare a sistemului necesit ă un amestec adecvat al
conĠinutului pentru a asigura un contact corespunz ător al oxigenului, materialul celular
úi materialul organic ce constituie sursa de hran ă
Volumul necesar sistemului de stabilizare aerob ă este guvernat de timpul de
retenĠie necesar pentru reducerea dorit ă a substan Ġelor volatile (organice). Timpul de
retenĠie necesar pentru a reduce 35-50% din substan Ġele volatile (organice), variaz ă între
10 úi 12 zile la o temperatur ă de funcĠionare de aproximativ 20°C. Timpul deretenĠie
total necesar este dependent detemperatur ăúide biodegrabilitatea n ămolului, putând
creúte până la 15 – 16 zile când temperatura scade sub 20°C.
9.6.2.5 Alte metode de stabilizare aerob ă
Mai multe sisteme de stabilizare aerobe mezofile standard, cu aerare, au fost
cercetate în ultimii ani. Dintre acestea se remarc ă aerarea cu oxigen pur, stabilizarea
termofilă autoterm ăúi stabilizarea la temperatur ă criofilă.
9.6.2.6 Aerarea cu oxigen pur
Aceste modific ări ale proceselor de stabilizare aerob ă înlocuiesc aerul cu oxigen
pur. Sistemele cu oxigen pur sunt insensibile laschimbăriletemperaturii mediului
ambiant datorităactivităĠii microbiene crescute úi naturii exoterme a procesului.

158În timp ce o variant ă a acestei modific ărifoloseúte rezervoarele deschise,
stabilizarea aerob ă ce folose úte oxigenul pur se face în rezervoare închise, similare cu
acelea folosite în procesele n ămolului activat cu oxigen pur. Folosirea sistemului de
stabilizare aerob ă cu oxigen pur, în rezervoare închise, va avea ca rezultat temperaturi
mari pentru func Ġionare, datorit ă naturii exoterme a procesului de stabilizare.
Dezavantajul principal acestei stabiliz ări este costul ridicat pentru generarea
oxigenului pur [126].
9.6.3. Stabilizarea alcalin ă
Scopul stabiliz ării alcaline poate include urm ătoarele: reduce semnificativ
numărului de agen Ġi patogeni inhibând cre úterea acestora úi reduce mirosul produs de
organisme.
Procesul de stabilizare alcalin ă este un proces simplu. Un reactiv chimic alcalin,
este adăugat pentru a cre úte pH-ul influentului úi prin asigurarea unui timp de contact
suficient. La pH = 12, sau mai mare, cu un timp de contact suficient úi cu un amestec
omogen al varului cu influentul, agen Ġii patogeni úi microorganismele sunt aduse în
stare inactiv ă sau chiar distruse. Caracteristicile fizice úi chimice alemateriilor solide
produse sunt, deasemenea, modificate dereacĠiileceauloccu substan Ġele alcaline.
Chimismul procesului nu este înc ă bine înĠeles, deúi se crede c ă unii compu úi moleculari
sunt influen ĠDĠi de reacĠie, cum este hidroliza úi saponificarea.
Atât staĠiile de epurare mici cât úi staĠiile de epurare mari folosesc stabilizarea
cu var ca un prim proces de stabilizare. Oricum, stabilizarea cu var este mai des folosit ă
pentru sta Ġiile mici. Este mult mai ieftin decât în cazul stabiliz ării cu alte tipuri de
reactivi. Unele sta Ġii de epurare mari au folosit stabilizarea cu var ca un proces interimar
când procesul de stabilizare primar ă (ca fermentarea aerob ă sau anaerob ă) este temporar
nefuncĠională. Stabilizarea cu var este, de asemenea, folosit ă pentru a suplimenta
procesul de stabilizare primar ă în timpul perioadelor de producere a n ămolului [126].
9.7. CONDI ğIONAREA N ĂMOLULUI
Aducerea n ămolurilor primare, secundare sau stabilizate în categoria
Qămolurilor u úor filtrabile se realizeaz ă, în principal, prin condi Ġionare chimic ă sau
termică. Se pot ob Ġine, teoretic, rezultate satisf ăFătoare úi prin adaos de material inert
(zgură, cenuúă, rumegu ú etc.), dar acest procedeu prezint ă dezavantajul de a cre úte
considerabil volumul de n ămol ce trebuie prelucrat în continuare.
CondiĠionarea chimic ă
Condi Ġionarea n ămolului cu reactivi chimici este o metod ă de modificare a
structurii sale, cu consecin Ġă asupra caracteristicilor de filtrare.
Agen Ġii de condi Ġionare chimic ă a nămolului se pot grupa în trei categorii:
-minerali : sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorur ă ferică, sulfat
feros , oxid de calciu, extracte acide din de úeuri;
-organici : polimeri sintetici (anioni, cationi sau neionici), produ úi de
policondensare sau polimeri naturali;
-micúti: amestec de polimeri sintetici cu s ăruri minerale sau amestec de
coagulanĠi minerali.
CondiĠionarea termic ă

159 Acest mod de condi Ġionare se realizeaz ă la temperaturi de 100-2000C, presiuni
de 1-2,5 atm úi durate de înc ălzire până la 60 min, depinzând de tipul úi caracteristicile
Qămolului úi de procesul utilizat. P ăUĠile principale ale unei instala Ġii de condi Ġionare
termică sunt: reactorul, în care se realizeaz ă tratarea n ămolului la temperaturi
menĠionate mai sus; schimb ătorul de c ăldură, în care n ămolul proasp ăt este preînc ălzit
de nămolul tratat; boilerul pentru prepararea aburului necesar ridic ării temperaturii în
reactor úi decantorul de n ămol tratat.
Avantajele principale ale condi Ġionării termice sunt: lipsa mirosurilor nepl ăcute
în timpul condi Ġionării, condi Ġionare făUă adaos de substan Ġe chimice úi sterilizarea
Qămolului.
Alte procedee de condi Ġionare
Condi Ġionarea prin înghe Ġare produce un efect similar cu condi Ġionarea termic ă.
La temperaturi sc ăzute, structura n ămolului se modific ă, iar la dezghe Ġare cedeaz ă cu
XúurinĠă apa.
Condi Ġionarea cu material inert trebuie analizat ă pentru anumite tipuri de
Qămol úi surse de materiale inerte locale, fie pentru cre úterea puterii calorice a
Qămolului (în cazul inciner ării), fie pentru valorificarea n ămolului (agricol ă,
ameliorarea solului, redare în circuitul agricol).
9.8. DESHIDRATAREA N ĂMOLULUI
În scopul prelucr ării avansate sau elimin ării finale, apare necesitatea reducerii
conĠinutului de ap ă din nămol pentru diminuarea costurilor úi volumelor de manipulat.
În cazul sta Ġiilor mici de epurare (debite mici de n ămol), deshidratarea se poate
realiza prin procedee naturale (platforme pentru uscarea n ămolurilor sau iazurilor de
Qămol) în cazul în care se dispune de spa Ġiu úi sunt asigurate condi Ġiile de protec Ġie ale
mediului înconjur ător (protec Ġia apelor subterane, a úezărilor umane, aerului etc).
Metodele mecanice de deshidratare sunt larg aplicate pentru diferite tipuri de
Qămol (nămol brut, fermentat, de precipitare etc). Pentru a ob Ġine o separare eficient ă a
fazelor se impune condi Ġionarea prealabil ă a nămolului [29, 126].
9.9. USCAREA
Reducerea avansat ă a umidit ăĠii nămolului se poate realiza prin evaporarea
forĠată a apei, pân ă la o umiditate de 10-15%, în instala Ġii speciale úi cu aport de energie
exterioară.
Principalele tipuri de instala Ġii utilizate pentru uscarea termic ă a nămolului
sunt: uscătoare cu vetre etajate, usc ătoare rotative úi uscătoare prin atomizare. Pentru
calcului necesarului de c ăldură ce trebuie furnizat ă sistemului trebuie s ă se Ġină seama,
în principal, de necesarul pentru evaporarea apei din n ămol, preînc ălzirea materialului,
dezodorizarea gazelor rezultate etc. Întrucât randamentul termic al instala Ġiilor nu
depăúHúte, de regul ă, 50%, s-a calculat c ă pentru uscarea unui n ămol cu umiditate d
circa 80%, pân ă la umiditate de circa 10%, sunt necesare circa 4500 kcal/kg substan Ġă
uscată. Pentru reducerea necesarului de c ăldură se recomand ă deshidratarea prealabil ă a
Qămolului, preînc ălzirea aerului admis în sistem úi recuperarea c ăldurii reziduale. De úi
procedeul este costisitor úi puĠin aplicat, are totu úi o serie de avantaje legate, mai ales,
de valorificarea agricol ă a nămolului: produce n ămol steril, reduce considerabil volumul

160de materialului datorit ă îndepărtării apei, necesit ă suprafeĠe de depozitare mici, este
practic neinfluen Ġat de prezen Ġa substanĠelor toxice sau inhibatoare.
9.9.1. Fazele procesului
Cele treifaze importante aledeshidratăriitermice includ faza deîncălzire, ofază
constantăúi una de descre útere. În timpul fazei de înc ălzire, temperatura n ămolului úi
eficienĠa uscării cresc pân ă la condiĠiile staĠionare ale fazei constante. Faza de înc ălzire
în mod normal este scurt ă, úi are ca rezultat o uscare redus ă. În timpul fazei constante,
umiditatea interioar ă se înlocuie úte cu umiditatea exterioar ă deoarece se evapor ă de la
suprafaĠa saturată a nămolului. Transferul c ăldurii la suprafa Ġa de evaporare controleaz ă
eficienĠa de uscare similar cu evaporarea apei dintr-un lac. Faza constant ăcare în
general este faza cu perioada de desf ăúurare cea mai lung ă, este faza cea mai important ă
din procesul de uscare.
EficienĠa de uscare, independent ă de mecanismul intern precum debitul de
lichid, depinde de urm ătorii trei factori externi: coeficientul de transfer al c ăldurii sau
transferul de mas ă, suprafaĠa expusă mediului de uscare, diferen Ġele de temperatur ăúi
de umiditate dintre mediul uscat úi suprafaĠa umedă a nămolului. În final, în timpul fazei
de descre útere, umiditatea extern ă se evapor ă rapid úi este înlocuit ă de umiditatea
internă. Ca rezultat, suprafa Ġa expusă nu mai este saturat ă, căldura latent ă nu este
transferat ă la fel de repede ca úi căldura sensibil ă ce vine de la suprafa Ġa de încălzire,
temperatura n ămolului cre úte úi eficienĠa uscării scade. Punctul de trecere de la faza
constantă la cea de descre útere este numit umiditate critic ă.
9.9.2 Teoria usc ării nămolului
Clasificarea utilajelor de uscare este bazat ă pe o metod ă predominant ă de
transfer a c ăldurii la materiile solide umede. Aceste metode sunt: convecĠia,conducĠia,
radierea sauocombinaĠiea acestora.
În sistemele de uscare prin convec Ġie (uscare direct ă), nămolul umed intră în
contact direct cu mecanisme de transfer a c ăldurii, de obicei gaze fierbin Ġi.
În sistemele de uscare prin conduc Ġie (uscare indirectă),peretele ce re Ġine
materiile solide separ ă nămolul umed de suprafa Ġa de transfer a c ăldurii, în mod normal
aburi sau un fluid fierbinte.
În sistemele de uscare prin radiere ,sistemele cuOămpicuinfraroúu,sistemele
cu rezisten Ġe electrice sau energia radiant ă de alimentare a refractorilor înc ălziĠi cu gaz
ce se transfer ă la nămolul umed úi evaporă umezeala.
9.9.3. Principalele sisteme de uscare a n ămolului
Utilajele de uscarea n ămolului sunt grupate în patru categorii: directe, indirecte,
combinate úi cu infraro úu.
Utilaje directe
Utilajele directe (prin convec Ġie) ce au fost folosite cu succes în deshidratarea
Qămolului rezultat de la epurarea apelor uzate, includ utilaje de uscare prin pulverizare,
utilaje de uscare rotative, utilaje de uscare cu pat fluidizat.
Utilajele cu pat fluidizat, sau utilajele cu transportor pneumatic se compun dintr-
un cuptor de ardere, mixer, dezintegrator, separator tip ciclon, ventilator pentru
împrăútierea vaporilor. Mixerul are rolul de a amesteca n ămolul umed cu turtele uscate
pentru a realiza un amestec de alimentare cu 40-50% umiditate.

161Uscătoarele rotative sunt folosite pentru uscarea n ămolului primar, a n ămolului
în exces úi a nămolului fermentat.
Un utilaj de uscare rotativ este alc ătuit dintr-o carcas ă din oĠel ce se rote úte pe
un lagăr úi este montat în mod normal cu axa înclinat ă uúor faĠă de orizontal ă. Nămolul
influent este amestecat împreun ă cu turtele de n ămol deshidratate într-un malaxor
localizat la un cap ăt al utilajului de uscare rotativ. Amestecul are o umiditate de
aproximativ 65%, ceea ce îl face capabil s ă se miúte făUă să se lipeasc ă de utilaj.
Produsul, amestecat continuu, intr ăpe la cap ătul superior al utilajului de uscare,
împreună cu gazul, la o temperatur ă ce variaz ă intre 260 si 482șC. Amestecul úi gazele
fierbinĠi sunt transportate spre cap ătul de evacuare al utilajului. În timpul transportului,
trecerea axial ă împreună cu rotirea u úoară a peretelui interior a utilajului evacuaeaz ă
Qămolul în exterior. Aceasta creaz ă un strat sub Ġire de particule tasate, ce iau contact
direct cu gazele fierbin Ġi úi se usucă rapid. Gazele evacuate ies din utilaj la temperaturi
ce variază între 66 úi 105șC úi trec printr-un echipament de control, pentru îndep ărtarea
mirosului úi a particulelor în suspensie. Produsul rezultat în urma usc ării are un con Ġinut
în materii solide cuprins între 90 úi 95% úi este uúor de manipulat, de depozitat úi de
valorificat ca fertilizator sau ca material de îmbun ăWăĠire calitativ ă a solului.
Utilajul de uscare cu pat fluidizat con Ġine o camer ă verticală fixă, perforat ă la
partea inferioar ă prin care sunt for Ġate să treacă gazele fierbin Ġi de către un grup de
suflante. Usc ătorul produce un n ămol granulat similar cu cel ob Ġinut în sistemele de
uscare rotative. În interiorul patului fluidizat se men Ġine o temperatur ă de aproxiamtiv
120șC.
Utilajele de uscare indirecte
Utilajele de uscare indirecte sunt echipamente pozi Ġionate vertical sauorizontal.
Eleinclud utilajele de deshidratare cu palete (raclete), utilajele de uscare cu discuri úi
utilajele tip evaporator cu efect multiplu.
Utilajele cu raclete úi cele cu discuri sunt constituite dintr-un rezervor orizontal
fix, cu o carcas ă prin care circul ă căldura. Rezervorul sau jgheabul con Ġine un ansamblu
de agitatoare (discuri, palete) montate pe un arbore rota Ġional. Rotorul úi agitatoarele
permit transferul c ăldurii úi circulaĠia agentului termic prin partea central ă. Pot fi
folosiĠi úi alĠi agenĠi termici ca ap ă fierbinte sau ulei. Agitatoarele nu au rol doar de
transport a n ămolului prin unitate, ci úi rol de transfer a c ăldurii la suprafa Ġa de contact
cuQămolul. Discurile sunt fabricate dinRĠelsaudininox iarunele utilaje sunt furnizate
cuo combina Ġie de cele dou ă tipuri de materiale. Unit ăĠile pot fi de asemenea, construite
din diferite aliaje speciale dac ă sunt prezente medii puternic corozive. O schem ă de
principiu este prezentat ă în figura
Concentra Ġii de materii solide din n ămolul uscat variaz ă între 65 úi 95 % în
funcĠie de utilizarea sau dispunerea final ă.
Utilaje de uscare combinate
Utilajul de uscare combinat, este alc ătuit dintr-un rezervor sau un jgheab
Făptuúit ce folose úte un volum mare de gaze înc ălzite ca mediu de înc ălzire sau care
face trecerea gazului apoi la utilajul indirect. Acest mod de func Ġionare reduce punctul
de fierbere a substan Ġelor volatile úi are efect de fluidizare, acestea îmbun ăWăĠind
coeficientul de transfer al c ăldurii dintre n ămol úi suprafaĠa încălzită. Alt avantaj al
acestei metode de func Ġionare este acela c ă încălzirea direct ă sau indirect ă poate varia
pentru a minimiza consumul de energie úi pentru a m ări eficienĠade uscare.

162Utilaje de deshidratare cu radia Ġii infraroúii.
AplicaĠiile de uscare a n ămolului provenit de la epurarea apelor uzate or ăúeneúti
cu radiaĠii infraroúii în mod normal implic ă combustia (un cuptor de uscare cu infraro úu
sau multiple cuptoare de uscare).
Caracteristicile n ămolului uscat depind de natura n ămolului influent, de tipul
proceselor din amonte, de suprafa Ġa expusă procesului de uscare. Granulele de n ămol
vor varia între 6 úi 8 mm. Pentru comercializare, granulele trebuie s ă aibe dimensiuni
cuprinse între 3 úi 5 mm úi pentru aceasta se va proceda la o sitare a acestuia [126].
9.10. INCINERAREA N ĂMOLULUI
Dac ă nămolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale con Ġin
compuúi organici úi/sau anorganici toxici ce nu permit valorificarea agricol ă,
depozitarea pe sol sau aplicarea procedeelor de recuperare a substan Ġelor utile, se face
apel la incinerare ca singura alternativ ă acceptabil ă. În timpul inciner ării compu úii
organici sunt oxida Ġi total, iar compu úii minerali sunt transforma Ġi în oxizi metalici ce se
regăsesc în cenu úă.
Pentru incinerare se recomand ă reducerea prealabil ă a umidit ăĠii nămolului
brut úi evitarea stabiliz ării aerobe sau ferment ării anaerobe, care diminueaz ă puterea
calorică a materialului supus inciner ării.
Prelucrarea n ămolului înainte de incinerare trebuie s ă conduc ă la
autocombustie. ğinând cont de un necesar de 2,6 MJ/kg pentru evaporare úi pierderi de
energie de minimum 10%, se recomand ă o umiditate a n ămolului la alimentare de circa
50 %. Dac ă umiditatea este mai mare sau dac ă temperatura de combustie trebuie s ă fie
mai mare de 7500C, pentru a evita degajarea mirosurilor nepl ăcute apare necesitatea
combustibilului suplimentar.
Toate instala Ġiile de incinerare trebuie echipate cu instala Ġii de spălare sau
filtrarea gazelor de ardere, pân ă la obĠinerea unui con Ġinut de suspensii (cenu úă) la
evacuare de 150-200 g/m3.
Incinerarea n ămolului semiplastic, cu putere caloric ă micăúi conĠinut ridicat de
apă impune echipament special, pentru a men Ġine un raport adecvat suprafa Ġă/volum în
timpul combustiei.
În acest scop, pentru incinerarea n ămolului se utilizeaz ă cuptoare rotative
cilindrice, cu vetre multiple sau cu pat fluidizat.
Incinerarea n ămolului este o transformare par Ġială sau total ă a substan Ġelor
organice în produ úi oxidaĠi (dioxid de carbon, ap ăúi cenuúă) sau oxidare par Ġialăúi
volatilizarea substan Ġelor organice prin arderea în prezen Ġa oxigenului. Primul obiectiv
al reducerii termice este acela de a reduce cantitatea de materii solide necesară
cerinĠelor dedepozitare. Termenul deincinerare sereferălareducerea substan Ġei
organice la temperatur ă ridicată în prezen Ġa excesului de aer. Turtele deshidratate ce
conĠin materii solide în propor Ġie de 20-30 %, pot fi incinerate cu combustibili auxiliari.
Turtele uscate cu materii solide în propor Ġie de 30-50 % sau chair mai mult pot între Ġine
arderea.
Elementele ce intr ă în componen Ġa carbohidra Ġilor, a acizilor úi a proteinelor
conĠinute în n ămol sunt substan Ġe precum carbonul, oxigenul, hidrogenul úi azotul.
Procentul în care se g ăseúte fiecare element în parte se determin ă în laborator pe baz ă de
analize.

163Cantitatea deoxigen necesarăîntreĠinerii fenomenului deoxidare sedetermină
pebaza cantit ăĠilor de C, O, N úi H conĠinute în nămol úi a relaĠiei:
CaObHcNd + (a +0,25 c – 0,5 b) O 2ĺ aCO 2 + 0,5 c H 2O + 0,5 d N 2 (9.5)
iar cantitatea teoretic ă de aer va fi de 4,35 ori mai mare decât cea a oxigenului necesar,
deoarece aerul con Ġine 23% oxigen. Pentru a se asigura procesul de incinerare,
cantitatea de aer va fi suplimentat ă cu aproximativ 50%.
Procesul de combustie sau de incinerare, reprezint ă o combina Ġie rapidă a
oxigenului cu combustibilul rezultat din eliberarea c ăldurii. Elementele combustibile ale
Qămolului în exces precum carbonul, hidrogenul, sulful, apar combinate chimic în
Qămolul organic subformădegrăsimi, carbohidra Ġi úi proteine. Partea combustibil ă a
Qămolului are un con Ġinut energetic aproximativ egal cu cel al lignitului. Produ úii
arderii complete sunt dioxidul de carbon, vaporii de ap ă, dioxidul de sulf úi cenuúa. O
incinerare corespunz ătoare necesit ă o dozare corespunz ătoare úi o amestecare bine
Iăcută a combustibilului cu aerul, aprinderea úi menĠinerea procesului de ardere a
amestecului.
Gazul rezultat din incinerarea substan Ġelor organice umede con Ġine gaze de
combustie umede, aer în exces úi vapori de ap ă proveniĠi din amestec úi oxidarea
hidrogenului. Puterea caloric ă a gazului de combustie rezult ă prin însumarea puterilor
calorice a fiec ărui gaz constituent la temperatura de evacuare. Dacă se folose úte
combustibil suplimentar, volumele úi capacităĠile calorice ale gazelor rezultate din
incinerarea combustibilului úi a nămolului trebuie calculate separat.
9.10.1. Procese de incinerare
Existăcinci tipuri diferite deprocese deincinerare cefolosesc următoarele tipuri
de echipamente (utilaje): cuptoare cu vetre multiple, incineratoare cu pat fluidizat,
condiĠionarea termic ă cu unde infraro úii, o combina Ġie de incineratoare cu vetre multiple
úi incineratoare cu pat fluidizat úi proces de zgurificare. [29, 126].
9.10.2. Controlul emisiilor
Proiectarea sau exploatarea inadecvat ă a procesului pentru prelucrarea
Qămolurilor pot avea o contribu Ġiesemnificativ ălapoluarea aerului. Douăprobleme
importante asociate cuprocesul de incinerare sunt mirosul úi emisiile rezultate în urma
arderii.
Cantitatea úi calitatea emisiilor rezultate în urma arderii depind de metoda
folosită pentru incinerare, de compozi Ġia nămolului úi de compozi Ġia carburantului
auxiliar [126].

163CAPITOLUL 10.
ARDEREA DE ùEURILOR INDUSTRIALE
10.1. DEùEURI INDUSTRIALE INCINERABILE
Prin de úeuri industriale incinerabile se în Ġeleg acele reziduuri din procesele
tehnologice organice, care, de úi au o anumit ă putere caloric ă, nu úi-au găsit nici o utilizare fie
din cauza toxicit ăĠii lor (sau a altor pericole pentru mediu), fie pentru c ă ocupă loc de stocare
(teren).
De obicei de úeurile industriale incinerabile reprezint ă reziduuri de blaz, gaze
industriale nocive, úlamuri sau úlopsuri provenite din diverse procedee de separare, izomeri
inactivi (rezulta Ġi concomitent cu cei activi), ambalaje uzate (saci) etc.
Sursele de de úeuri industriale incinerabile:
–Deúeuri industriale de la fabricarea metioninei úi a acidului acrilic:
-reziduuri de blaz de la coloana de rectificare a metioninei;
-reziduuri de la purificare metioninei;
-produs de blaz de la ob Ġinerea acidului acrilic (polimer)
–Deúeuri industriale de la o platform ă petrochimic ă
–Deúeuri industriale de la fabricarea solven Ġilor clorura Ġi. La obĠinerea
solvenĠilor clorura Ġi (perclor etilen ă úi tetraclorur ă de carbon), în faza de recuperare a
solvenĠilor din reziduuri, apare un de úeu industrial sub form ă de reziduu de blaz în cantitate
de cca. 5 %, produs care este foarte lipicios, la reînc ălzire are tendin Ġa de întărire pe conducte,
astfel încât singura solu Ġie de a-l îndep ărta este incinerarea. La ardere, care are loc la cca.
1200 – 13000C în exces de oxigen formeaz ă pe lângă CO2úi H2O (produse normale de
ardere) úi HCl (fapt comun tuturor substan Ġelor organohalogenate, cânt se formeaz ă XH)
–deúeuri industriale de rafinare. În procesul de rafinare al produselor petroliere
úi al celor de cocserie, apar ca de úeuri industriale gudroanele acide în cantit ăĠi mari, de úeu
care însă nu úi-a găsit în ciuda numeroaselor studii úi încercări nici o utilizare, fiind
actualmente depozitat pe halde.
–Deúeuri din rezervoare petroliere . La exploatarea normal ă a parcurilor de
produse petroliere (brute úi finite), în rezervoarele acestora se depun úlamuri úi nămoluri, în
cantitate important ă, ceea ce impune cur ăĠirea lor periodic ă. De preferin Ġă operaĠia de curăĠire
se face vara, cu decuplarea din flux, pe rând, a rezervoarelor úi curăĠirea lor, hidraulic sau
manual [1].
10.2. APE REZIDUALE
Concep Ġia general ă a epurării apelor reziduale în cadrul unei platforme petrochimice
este utilizarea epur ării biologice pentru totalitatea apelor reziduale, combinat ă cu epurări
locale – amplasate lâng ă diverse instala Ġii componente ale platformei – în condi Ġiile
neintroducerii în efluent a apelor componente ale platformei a apelor reziduale cu caracter
toxic pentru flora bacterian ă. Aceste ape cu caracter toxic, se dirijeaz ă separat, la fiecare

164instalaĠie în parte, în recipiente speciale, Ġinând seama îns ă de compatibilitatea lor reciproc ă;
diferitele categorii de ape nu trebuie s ă ducă la reacĠii violente în recipiente.
Apele reziduale toxice apar frecvent în industria chimic ă organică (petrochimic ă,
sinteză, farmaceutic ă, cosmetic ă, pesticide etc.) úi în special acolo unde produsele finale sau
intermediare sunt produse de toxicitate deosebit ă. Astfel, se pot da de exemplu ape reziduale
toxice de la fabricarea acrilonitrilului, de la pesticide etc.
Substan Ġele poluante cu grad ridicat de periculozitate:
–Pesticidele organo – halogenice persistente úi compuúii care pot forma
asemenea substan Ġe în mediul acvatic, de exemplu DDT, HCH, toxafen, aldrin, heptaclor,
brommetan.
–Pesticidele organo – silicice persistente úi compuúi care pot forma asemenea
substanĠe în mediul acvatic ca de exemplu xiloxani.
–Pesticidele organo – fosforice ca de exemplu parathion, metil parathion, rogon,
metathion.
–Pesticidele organo – stanice, ca de exemplu: acetat de trifenilstaniu, hidroxid
de trifenilstaniu.
–SubstanĠe cancerigene, ca de exemplu: benzopirenul úi compu úii săi,
benzoantracenul úi compuúii săi.
–Compuúi organici ai mercurului ca de exemplu alchil mercur.
–Deúeuri radioactive care se concentreaz ă în mediu sau organisme acvatice.
Din punct de vedere al distrugerii prin incinerare a apelor reziduale toxice de pe o
platformă chimică, trebuie s ă se Ġină seama úi de reziduurile rezultate în procesele industriale
de exemplu: reziduuri de blaz (gudroane), subproduse neutilizabile în stadiul actual de
dezvoltare tehnico-economic ă, în scopul cre ării unei gospod ării de ansamblu a platformei. În
plus apele reziduale toxice sunt, în procesul de distrugere termic ă energofage, în timp ce
majoritatea de úeurilor industriale din industria chimic ă organică sunt purt ătoare de energie,
astfel încât prin incinerarea lor concomitent ă, de cele mai multe ori, nu este nevoie de
combustibil suport exterior platformei.
Apele reziduale toxice apar în general acolo unde materiile prime utilizate, produ úii
intermediari reziduali sau produsele finite, au caracter toxic, mai mult sau mai pu Ġin
pronunĠat; cele mai periculoase rezult ă în fabrica Ġiile următoarelor produse:
–pesticide – care în general sunt substan Ġe cu un pronun Ġat caracter toxic, atât
ele cât úi intermediarii rezulta Ġi în procesul de fabrica Ġie;
–intermediari úi coloran Ġi. În chimia organic ă de sintez ă, noĠiunea de
intermediar are sens deosebit de larg, aproape fiecare produs finit fiind la rândul lui un
intermediar în fabricarea altui produs. În acest sens, aplicabil platformelor chimice organice
din industria chimic ă, toate fabrica Ġiile de produse toxice evacueaz ă în cele mai multe cazuri
ape cu un caracter toxic. Astfel sunt apele reziduale rezultate de la fabricarea acrilonitrilului,
acetonitrilului, benzopirenului úi benzidrinei, antracenului úi derivaĠii săi, ultimele fiind
cunoscute úi prin efectul lor cancerigen;
–medicamentele úi odorizantele , care de fapt se pot include în categoriile
specificate mai sus pentru intermediari [1].
10.3. TIPURI DE INSTALA ğII SPECIFICE PENTRU ARDEREA DE ùEURILOR
INDUSTRIALE ùI A APELOR REZIDUALE
10.3.1. Considera Ġii tehnice generale, caracteristici determinate pentru ardere
Caracteristici termotehnice generale ale apelor uzate toxice úi deúeurilor industriale
sunt specifice úi hotărâtoare pentru procesul de ardere.

165 Din punct de vedere termotehnic, se precizeaz ă următoarele caracteristici:
a)Analiza tehnic ă, elementar ăúi compozi Ġia chimică;
b)Puterea calorific ăúi consisten Ġa;
c)Alte propriet ăĠi fizico-chimice (vâscozitatea, temperatura de congelare,
temperatura de aprindere úi autoaprindere).
De obicei, toate aceste date se ob Ġin prin determin ări de laborator asupra apelor uzate
toxice úi deúeurilor industriale în cauz ă, servind astfel ca datele sigure pentru proiectarea atât
a agregatelor de prelucrare – camera de ardere úi cazanul recuperator – cât úi pentru alc ătuirea
unei scheme tehnologice corecte.
A)Analiza tehnic ă, elementar ă úi compozi Ġia chimic ă. Prin compozi Ġia chimic ă se
înĠeleg, speciile moleculare care alc ătuiesc apele uzate toxice úi deúeurile industriale. Ea d ă o
imagine general ă a unor propriet ăĠi fizico-chimice cât úi asupra produselor de ardere. Un
factor deosebit de important al compozi Ġiei chimice este pH-ul apelor uzate toxice úi deúeurile
industriale în cazul când acestea sunt lichide sau p ăstoase (sau chiar solide) obligând deseori
fie alegerea de materiale adecvate, fie opera Ġii de corectare, fie ambele. De foarte multe ori (în
special la ape reziduale toxice) complexul pH – temperatur ă – compozi Ġia chimic ă pune
probleme deosebite de schem ă, alegerea de materiale úi tehnologie, cu rezolv ări nu totdeauna
din cele mai fericite.
B)Puterea caloric ăúi consisten Ġă.Aceste caracteristici ale de úeurilor industriale úi
apelor reziduale toxice dau indica Ġii asupra cantit ăĠii de căldură ce se degaj ă la ardere úi starea
deúeurilor industriale (lichid, p ăstos sau solid). Dac ă nu există date analitice privind puterea
calorică a deúeurilor industriale úi a apelor reziduale toxice, acestea se pot calcula cu
următoarele formule aproximative:
– pentru de úeurile solide sau p ăstoase (Mendeleev):
Hi = 339 Cl + 1030 + Hl – 109 (Ol – Sl) – 25,1 Wl [kJ/kg]
unde: Cl; Hl; Ol; Sl; Wl sunt date în % gravimetrice.
– pentru lichide combustibile:
Hi = 46410 + 3169 d – 8791 d2 [kJ/kg]
unde d este densitatea produsului în kg/dm3.
C) Alte caracteristici importante în procesul de ardere ale apelor reziduale toxice úi
deúeurilor industriale sunt:
– vâscozitatea – care se determin ă în general cu vâscozimetrul Engler ( úi se exprim ă în
grade Engler) – d ă indicaĠii asupra fluidit ăĠii lichidului (ape reziduale toxice úi pastă) la
diferite temperaturi, astfel încât acesta s ă poată fi uúor pompat úi pulverizat (mecanic úi
penumatic). Arat ă de asemenea temperatura la care lichidul trebuie p ăstrat în rezervoare úi în
rezervoarele instala Ġiei de ardere.
– temperatura de congelare este temperatura (sau domeniul de temperaturi) la care
apar în masa lichidului (ape reziduale toxice sau past ă) formaĠiuni solide. La sc ăderea sub
această temperar ă formaĠiunile solide duc la înfund ări de conducte, foarte greu de desfundat
ulterior, deoarece de obicei reînc ălzirea la temperatur ă peste cea de congelare nu duce la
fluidizarea materialului (fiind înso Ġită de descompuneri termice cu formarea de
macromolecule úi cocs) úi necesită deseori utilizarea de solven Ġi sau înlocuirea tronsoanelor
afectate.

166 – temperatura de aprindere úi autoaprindere, dau indica Ġii asupra comport ării apelor
reziduale toxice úi deúeurilor industriale în condi Ġii standard, la aprinderea de la o flac ăUă
(temperatura de aprindere) sau în lipsa acesteia (temperatura de autoaprindere). Este evident
Fă apele reziduale toxice úi deúeurile industriale nu trebuie s ă depăúească temperatura de
autoaprindere úi dacă aceasta este joas ă trebuie luate m ăsuri speciale de protec Ġie cu gaze
inerte.
– comportarea cenu úii în procesul de ardere . Totalitatea substan Ġelor minerale r ămase
după arderea, în condi Ġiile standard a masei organice combustibile se nume úte cenuúă. Ea
poate apărea fie sub form ă granulară (cenuúă propriu-zis ă), fie sub form ă topită (zgură). De
obicei apari Ġia zgurii în procesul de ardere provoac ă complica Ġii, ea nefiind de dorit. Din
aceste motive, cât úi datorită faptului c ă zgura atac ă de obicei zid ăria refractar ă a focarului
corodând-o, se determin ă în condiĠii standard comportarea cenu úii la încălzire (temperatura de
înmuiere, reprezentând începutul de deformare, temperatura de topire úi temperatura de
curgere) cât úi acĠiunea ei asupra diferitelor tipuri de zid ărie refractar ă.
– comportarea “cocsului” . Denumirea de “cocs” este conven Ġională, ca desemnând
partea organic ăúi anorganic ă rămasă după eliminarea substan Ġelor volatile. Caracteristicile
cocsului (dac ă se lipeúte sau nu de zid ăria refractar ă, dacă arde încet sau repede, dac ă degajă
multă sau puĠină în procesul lui de ardere) dau indica Ġii importante asupra dimension ării úi
alegerii tipului de focar [123].
10.3.2. Instala Ġii de ardere
Structura de principiul úi modalitatea de func Ġionare a unei instala Ġii de incinerare a
deúeurilor este explicat ă pe baza câtorva componente úi agregate ale instala Ġiei. Acestea sunt
oferite de numero úi producători.
O instala Ġie de incinerare a de úeurilor const ă din următoarele domenii de func Ġionare:
–prelucrarea de úeurilor
–stocarea temporar ă, pretatarea (dac ă este cazul);
–alimentarea în unitatea de incinerare;
–incinerarea de úeurilor;
–eliminarea úi tratarea cenu úei reziduale;
–tratarea úi valorificarea emisiilor.
În figura 10.1. este prezentat ă schema general ă a unui incinerator [123].
Fig. 10.1. Schema general ă a unui incinerator:
1 – zona de desc ărcare; 2 – bunc ăr deúeuri; 3 – pu Ġ de încărcare deúeuri; 4 – camera de
incinerare; 5 – gr ătar de ardere; 6- eliminare cenu úă; 7 – generator aburi; 8 – precipitator
electrostatic; 9 – filtru de cur ăĠare gaze; 10 – co ú.

167 Plecând de la cele prezentate anterior se poate spune c ă o instalaĠie de incinerare este
compusă din trei p ăUĠi principale:
–partea de stocare úi prelucrare a de úeurilor care vor fi incinerate;
–incinerarea de úeurilor;
–instalaĠiile de eliminare, tratare úi valorificarea a cenu úei úi a gazelor reziduale.
10.4. PRELUAREA DE ùEURILOR
La preluarea de úeurilor are loc mai întâi o cânt ărire în vederea stabilirii cantit ăĠii de
deúeuri livrate. Anumite de úeuri pot fi îndreptate c ătre locuri de desc ărcare prestabilite, în
funcĠie de deúeu, respectiv c ătre o pretratare înainte de a fi incinerate. De asemenea, este
necesar un control vizual pentru fiecare autovehicul cânt ărit. În cazul primirii unor de úeuri noi
sau în cazul unor suspiciuni este indicat ă realizarea unor teste în laborator pentru: con Ġinutul
de metale grele, pH, pietre de calcinare, puterea caloric ă, punctul de aprindere, clor, sulf etc.
Zona de desc ărcare trebuie s ă asigure posibilitatea desc ărcării oricăror tipuri de ma úini
de colectare sau transport a de úeurilor (fig. 10.2). Un incinerator poate accesa diferite tipuri de
deúeuri pentru incinerare, de la de úeuri solide la de úeuri semilichide úi chiar lichide (fig. 10.3).
De asemenea, în func Ġie de tipurile de de úeuri acceptare zona de desc ărcare trebuie s ă prevadă
toate accesoriile necesare desc ărcării acestor de úeuri [123].
Fig. 10.2. Zon ă de descărcare a de úeurilor
Fig. 10.3. Ramp ă de descărcare a uleiurilor uzate.
Stocarea temporar ă, prelucrarea
Pentru de úeurile livrate trebuie s ă existe un loc de stocare temporar ă, deoarece livrarea
deúeurilor are loc discontinuu, iar alimentarea unei instala Ġii de incinerare a de úeurilor trebuie
Vă fie continu ă. Buncărul de deúeuri serve úte pe de o parte drept tampon pentru cantitatea de
deúeuri, iar pe de alt ă parte aici pot fi detectate materialele neadecvate pentru incinerare úi
sortate, sau pot fi îndrumate c ătre o pretratare. În plus, în bunc ăr are loc o omogenizare a
deúeurilor.

168Prelucrarea de úeurilor se poate realiza prin intermediul sort ării, astfel de úeurile ce nu
ard (materialele neadecvate inciner ării, cum ar fi materialele inerte, metalele feroase úi
neferoase) sunt eliminate, astfel încât func Ġionarea instala Ġiei să nu poată fi întrerupt ă, iar
componentele voluminoase incinerabile trebuie m ărunĠite înaintea inciner ării. MărunĠirea
deúeurilor voluminoase înseamn ă o reducere de volum úi astfel o mai bun ă folosire a spa Ġiului
disponibil din bunc ăr úi o incinerare mai eficient ă a acestor de úeuri (fig. 10.4). Dac ă în pâlnia
de alimentare a unit ăĠii de incinerare trec de úeuri voluminoase nemarun Ġite, se poate ajunge la
formarea unor dopuri úi la nefunc Ġionarea instala Ġiei [123].
Fig. 10.4. Dispozitiv de m ărunĠire a deúeurilor voluminoase amplasat în rampa de
descărcare.
La mărunĠirea deúeurilor voluminoase se pot utiliza mori cu ciocane sau mori de
Wăiere, care pot fi prev ăzute la nevoie cu instala Ġii de aspirare. M ărunĠirea poate avea loc într-o
zonă a buncărului rezervat ă în acest scop sau chiar înaintea intr ării deúeurilor în bunc ăr. Aici
pot fi tratate pe de o parte materialele care trebuie excluse din de úeuri, pe de alt ă se pot soita
deúeurile declarate ca fiind voluminoase la preluare.
În hala de desc ărcare úi în buncărul de deúeuri trebuie men Ġinută o presiune mai joas ă
comparativ cu zona învecinat ă, pentru a evita împr ăútierea emisiilor úi a prafului. Aerul
aspirat ori se incinereaz ă ori se dezodorizeaz ă printr-un filtru biologic.
Alimentarea in camera de incinerare
Pâlniile de umplere sunt de regul ă astfel gradate, încât s ă asigure o func Ġionare
continuă prin preluarea capacit ăĠii de produc Ġie pe oră a unităĠii de incinerare. De úeurile din
pâlnia de umplere ajung printr-un pu Ġ de umplere în instala Ġia de alimentare (fig. 10.5).
PuĠul de umplere este prev ăzut cu o clapet ă ce închide pâlnia de umplere, pentru a
evita pâlpâirea fl ăFării din camera de incinerare. Instala Ġiile de alimentare sunt supuse unei
presiuni mecanice puternice prin transportul de de úeuri úi unei presiuni termice prin alinierea
directă la grătarul de incinerare [123].
Fig. 10.5. Pâlnia úi puĠul de alimentare cu de úeuri a camerei de incinerare.

169Incinerarea propiu-zis ă
Pentru incinerarea de úeurilor se folosesc, de regula, instala Ġiile de ardere cu gr ătar si
instalaĠiile cu cuptor rotativ.
Alte tipuri de incineratoare utilizate pentru arderea de úeurilor sunt:
-instalaĠii de ardere cu injectarea de úeurilor lichide;
-instalaĠii de ardere cu vetre multiple;
-instalaĠii de ardere în pat fluidizat;
-instalaĠii de ardere cu s ăruri de topire;
-instalaĠii de ardere cu arc de plasm ă [10].
Incineratorul cu gr ătar
Indiferent de sistemul folosit, structur ă de bază a cuptorului este caracterizat ă de un
grătar de ardere la baz ă (fig. 10.6), pere Ġii camerei de ardere úi în partea superioar ă un plafon.
Grătarul poate fi orizontal sau pu Ġin înclinat. În cazul gr ătarului înclinat cea mai întâlnit ă
versiune este acea a cuptorului cu gr ătar cu acĠiune invers ă. În ambele cazuri, barele gr ătarului
sunt miúcate continuu pentru a asigura arderea complet ă a deúeurilor úi transferul acestora în
cuptor. Barele gr ătarului pot fi r ăcite cu aer sau cu apa (fig.10.7. a úi b).
Fig. 10.6. Cuptor cu gr ătar.
Fig. 10.7. Sisteme de r ăcire:
a) cu apă; b) cu aer.
Cele cinci zone de combustie ale cuptorului sunt:
-uscarea: în partea superioar ă a grătarului de úeurile se înc ălzesc pân ă la peste
100 °C prin intermediul iradierii cu c ăldura sau a convec Ġiei, astfel are loc îndep ărtarea
umezelii;
-degazarea: prin continuarea procesului de înc ălzire până la temperaturi de
peste 250 °C se exclud materiile volatile. Acestea sunt în primul rând umezeala rezidual ăúi
gazele reziduale. Procesul de piroliz ă are loc la presiune atmosferic ă scăzutăúi la creúterea
temperaturii;
-arderea complet ă: în cea de-a treia parte a gr ătarului se atinge temperatura de
ardere complet ă a deúeurilor;

170-gazarea: numai o mic ă parte din de úeurile arse sunt oxidate în procesul de
piroliză. Cea mai mare parte a de úeurilor se oxideaz ă în partea superioar ă a camerei de
incinerare la 1000 °C.
-post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale r ămase neincinerate úi a
CO din emisii exist ă mereu o camer ă de post-combustie. Aici se adaug ă aer sau gaz rezidual
desprăfuit în vederea realiz ării inciner ării complete. Timpul de p ăstrare în aceast ă zonă este
de minim 2 secunde la 850 °C.[58, 79].
Trecerea de la o faz ă la alta depinde de compozi Ġia úi valoarea caloric ă a deúeurilor de
incinerat.
Pentru pornirea instala Ġiei este necesara preînc ălzirea spa Ġiului de ardere. În acest scop
sunt instalate arz ătoare ce func Ġionează cu gaz, ulei, praf de c ărbune sau orice alt tip de
combustibil, ce au rolul de a preînc ălzi camera de ardere úi de a între Ġine flacăra în cazul unei
compoziĠii mai dificile a de úeurilor. Când camera de ardere a atins temperatura
corespunz ătoare, atunci de úeurile pot fi aprinse cu ajutorul arz ătoarelor de aprindere, instalate
în camera de ardere [127] .
Alimentarea cu aer se face atât prin barele gr ătarului de jos în sus (alimentarea
primară), cât úi cu ajutorul unor dispozitive suplimentare prev ăzute în camera de ardere
(alimentarea secundar ă) (fig. 10.8). M ăsurarea debitului de aer de combustie este adaptat la
procesul de incinerare în timp úi spaĠiu. Deoarece compozi Ġia deúeurilor variaz ă în limite largi
úi amestecarea înainte de incinerare nu asigur ă omogenizarea total ă a deúeurilor, mi úcarea
grătarelor úi măsurarea aerului de combustie sunt mereu adaptate la situa Ġia de func Ġionare a
cuptorului [123, 127].
Fig. 10.8. Alimentarea cu aer pentru o incinerare complet ă.
Incineratorul rotativ
Cuptorul rotativ este întâlnit în industria cimentului, de aici fiind preluat úi pentru
incinerarea de úeurilor (fig. 10.9). În cazul inciner ării cu cuptor rotativ temperatura atins ă în
camera de ardere este mult mai ridicat ă faĠă de incineratoarele cu gr ătar.
Fig. 10.9. Cuptor rotativ.

171 Datorit ă rotirii continue úi înclinării uúoare a cuptorului, transferul de úeurilor dintr-un
capăt în altul a cuptorului este realizat u úor. În func Ġie de temperatura de ardere, dispozitivul
de ardere a cenu úei poate fi necesar sau nu. În cazul unor temperaturi de 11500C cenuúa este
aglomerat ă, iar la temperaturi de 13000C cenuúa este topit ăúi vitrifiată. De asemenea, cenu úa
de fund úi cenuúa de recuperare din filtre pot fi reintroduse în cuptorul rotativ pentru
aglomerare sau vitrifiere [90, 127, 128].
10.5. TRATAREA ùI ELIMINAREA CENU ùEI REZIDUALE
Cenu úa rezidual ă rezultă în urma inciner ării úi constă în principal din material
neincinerabil cum ar fi silica Ġi nedizolva Ġi în apă, oxizi de aluminiu úi oxizi de fier.
Cenu úa rezidual ă pură conĠine, în general, urm ătoarele:
-3 – 5 % material neincinerabil;
-7 – 10 % metale feroase úi neferoase;
-5 – 7 % granule mari;
-80 – 83 % granule fine.
La incinerarea de úeurilor apar diverse reziduuri solide úi lichide. Cenu úa rezidual ă se
elimină la capătul grătarului de incinerare úi trebuie transportat ă. Cele mai importante cerin Ġe
de la aceast ă instalaĠie de eliminare sunt evitarea dopurilor la eliminarea cenu úei reziduale
precum úi împiedicarea infiltr ării de aer fals (fig. 10.10). În acest scop sunt oferite mai multe
sisteme de eliminarea cenu úei reziduale, dependente în parte de sistemul de Ġevi folosit.
Eliminarea prin gr ătar are loc exclusiv prin intermediul for Ġei gravita Ġionale în pu Ġuri de
Fădere, ce duc direct la instala Ġiile de eliminare a cenu úei reziduale [123].
Fig. 10.10. Instala Ġie de eliminare a cenu úii cu apă.
Problema principal ă la eliminarea prin gr ătar constă în temperatura indicat ă a cenuúei
reziduale, ce poate fi între 600 – 9000C. Printr-un surplus de aer prea sc ăzut se poate atinge
punctul de înmuiere a cenu úei reziduale (950 – 10000C), astfel putându-se transforma într-o
stare păstoasă. Stingerea cenu úei reziduale se poate face prin sisteme cu ap ă (fig. 10.11) [123].

172
Fig. 10.11. Dispozitiv de eliminare a cenu úei.
Metodele de tratare ale cenu úei reziduale depind de componenta de úeurilor incinerate,
de legisla Ġie în vigoare úi posibilit ăĠile economice. Principalele metode de tratare a cenu úei
reziduale sunt:
-îmbătrânirea cenu úei reziduale;
-separarea materialului fin;
-vitrificare.
Utiliz ările ulterioare ale cenu úei reziduale tratate pot fi: material de umplutur ă pentru
construcĠii de baraje, de drumuri, de pere Ġi de protec Ġie etc. Cenu úa nu poate fi utilizat ă în
umplerea zonelor cu o pânz ă freatică bogată.
10.6. Tratarea úi valorificarea altor emisii
Deúeurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. Resursele
energetice secundare reprezint ă cantităĠile de energie sub toate formele care con Ġin încă un
potenĠial energetic ce poale fi utilizat în trei direc Ġii: termică, electroenergetic ăúi combinat ă.
Recuperarea sub aspect termic are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde ob Ġinute
în instalaĠiile recuperatoare de c ăldură pentru alimentarea cu c ăldură a proceselor:
– tehnologice;
– de încălzire;
– ventilaĠie;
– climatizare;
– alimentarea cu ap ă caldă menajeră a consumatorilor urbani.
Absolut necesar ă este răcirea fumului rezultat în urma incinerarii de úeurilor menajere
de la 1000 – 12000C până la 200 – 3000C, aceasta reducere a temperaturii este necesar ăúi
din motive tehnice procedurale, deoarece procedeele de purificare a fumului necesita
temperaturi sub 350 °C. R ăcirea filmului provenit de la incinerarea de úeurilor are loc de
obicei indirect, adic ă prin schimb ătoare de c ăldura recuperative aer-apa respectiv abur. Drept
instalaĠie de transfer al c ăldurii serve úte un cazan, în care c ăldura fumului (energie cinetic ă —
energie a c ăldurii) se transfer ă într-un purt ător de căldura adecvat (abur sau ap ă). Cantitatea
de energie recuperat ă este dată de produsul dintre masa de úeurilor tratate, puterea caloric ă
inferioară a acestora úi randamentul termic al ansamblului cuptor incinerare úi cazan
recuperator.

173O altă particularitate la incinerarea de úeurilor const ă în transportul mare de praf a
fumului ce trebuie r ăcit Pentru evitarea impurit ăĠilor de fum la cazan, ce pot conduce la
acumulări ce minimizeaz ă durata de transport, sunt necesare o serie de m ăsuri.
Valoarea caloric ă viitoare a de úeurilor va fi probabil mai mare decât cea de azi. Acest
fapt este dovedit de cercet ări ce determin ă influenĠa diverselor cote de reciclare asupra valorii
calorice a de úeurilor reziduale.
Următoarele valori pentru ob Ġinerea energiei din incinerarea de úeurilor stau la baza
datelor de pornire medii pentru instala Ġiile moderne de incinerare a de úeurilor:
–valoarea calorica inferioar ă a deúeurilor (H u): 9,5 – l0 MJ/kg;
–randamentul de producere a aburului: 65 – 76 %,
–producerea de abur pe tona de de úeuri: 1,9-2.4 tone,
–producerea de curent electric pe tona de de úeuri, folosindu-se randamentele
pentru producerea aburului úi pentru curent la func Ġionarea în condens: 350 – 400 kWh.
Folosirea c ăldurii de incinerare pentru producerea de abur este categoric influen Ġată de
împrejurimi. În instala Ġii mai mari se produce în principal abur de calitate relativ ridicat ă (40
bar, 400 °C) în vederea producerii de curent, par Ġial combinat ă cu încălzirea la distan Ġă. În
instalaĠii mai mici se produce în principal abur cu parametri mai sc ăzuĠi (15 — 20 bar, 200 —
2500C) ce se folose úte direct în scopuri de înc ălzire sau în domeniul industrial sub form ă de
Făldură de proces [123].
10.7. Epurarea gazelor reziduale
După arderea complet ă, epurarea gazelor reziduale este cea mai important ă posibilitate
de a controla nivelul emisiilor evacuate din incinerator.
Pentru separarea substan Ġelor din gazele reziduale evacuate din camerele de ardere a
incineratorului sau de la boiler, pot fi utilizate mai multe procedee, pentru alegerea úi
proiectarea c ărora trebuie luate în considerare urm ătoarele elemente:
–substanĠele poluante specifice din gazele reziduale;
–tipul, volumul úi schimbările conĠinutului gazelor reziduale;
–concentra Ġiile maxime admisibile ale poluan Ġilor în gazele epurate;
–evitarea, minimizarea úi epurarea apelor uzate evacuate din instala Ġii;
–probleme în func Ġionare (coroziune, uzura, murd ărirea instala Ġiilor);
–temperatura gazelor la evacuarea din co úul de dispersie;
–evitarea, recuperarea úi depozitarea reziduurilor;
–disponibilit ăĠi de suprafe Ġe pentru depozitarea reziduurilor.
Materialele nocive apar în forma gazoas ă sau sub forma de particule de impurit ăĠi. La
purificarea fumului se efectueaz ă mai întâi o eliminare a materialelor sub form ă de particule,
iar apoi o îndep ărtare a impurit ăĠilor gazoase. Instala Ġiile moderne de purificare a fumului vor
îndepărta materialele nocive din fum pe cât posibil cantitativ. De aceea ele sunt structurate în
mai multe etape úi necesită un mare efort financiar. Eliminarea prafului, adic ă îndepărtarea
impurităĠilor sub form ă de particule, se efectueaz ă înaintea sp ăOării fumului, pentru a nu
solicita acest din urma procedeu.
Aparatura de urm ărire a instala Ġiilor este necesar ă pentru monitorizarea exploat ării
corecte a arderii, procedurii de abur úi nivelului de epurare a gazelor reziduale úi pentru
prevenirea apari Ġiei de situa Ġii neprevăzute în func Ġionare. Nivelul de monitorizare si urm ărire
a acesteia depinde de tipul de de úeu incinerat úi de cerinĠele legale. Dup ă alegerea aparaturii úi
a punctelor de amplasare a aparaturii trebuie acordata aten Ġie reproductibilit ăĠii adecvate úi
fiabilităĠii funcĠionale necesare a aparaturii.

17410.8. PIROLIZA SI GAZAREA DE ùEURILOR
Piroliza este cunoscut ă din tehnica procedural ă industrial ă. În ceea ce prive úte tratarea
deúeurilor s-au dorit printre altele urm ătoarele avantaje ale pirolizei:
-procedee necomplicate care s ă poată funcĠiona úi cu cantit ăĠi nuci de prelucrare
de până la 10 tona/h;
-posibilitatea recuper ării energiei úi materiei prime;
-posibilitatea de depozitare a produselor valorificabile în mod energetic;
-flexibilitate fa Ġă de diversele úi schimbătoarele componente ale de úeurilor;
-evitarea în mare m ăsură a impactului asupra mediului.
Cu ajutorul pirolizei de úeurilor s-a urm ărit un scop asem ăQător cu cel al inciner ării.
Volumul de úeurilor se reduce considerabil úi se transform ă într-o form ă ce face posibil ă o
depozitare f ăUă impact semnificativ asupra împrejurimilor.
La o incinerare conven Ġională, procesele de uscare, degazare, gazare úi incinerare au
loc într-o singur ă cameră. La piroliz ă, unele dintre aceste procese par Ġiale pot fi în reactori
separaĠi, astfel încât degazarea úi gazarea s ă devină procedee de tratare a de úeurilor de sine
stăWătoare.
Piroliza ca instala Ġie de tratare a de úeurilor nu s-a putut impune în fa Ġa incinerării
deúeurilor, din cauza diverselor probleme úi a redusei disponibilit ăĠi. Însă se are în vedere
utilizarea pirolizei combinate cu incinerarea la temperaturi înalte. Aici, gazele pirolitice
obĠinute se vor folosi într-o a doua etap ă procedural ă la incinerarea úi vitrifierea cocsului
pirolitic.
Degazarea
Degazarea sau piroliza reprezint ă descompunerea termic ă a materialului organic
eliminându-se compu úi, cum ar fi oxigenul, aerul, CO 2, aburul etc. În intervalele de
temperatura între 150 – 900 °C se elimin ă materii volatile, iar compu úi de carbohidra Ġi se
descompun.
Prin transformarea pirolitic ă a deúeurilor iau na útere diverse produse dependente de
componenta materialului ini Ġial, de parametru de func Ġionare ai instala Ġiei, de condi Ġiile de
încălzire ale temperaturii de degazare úi de durata reac Ġiei. Următoarele produse finite pot
apărea:
-combustibil respectiv, materii prime sub form ă de asfalt, ulei, gaze de ardere;
-apa de condens cu impurit ăĠile dizolvate în ea;
-reziduuri cum ar fi cocs metale, sticl ă, nisip etc
Pentru unele produse provenite din piroliz ă există o piaĠă limitată. În special uleiurile
provenite din degazarea anvelopelor uzate se pot folosi drept materie prim ă în industria
chimică sau petrolier ă. CondiĠia este îns ă ca instala Ġia pirolitic ă să se afle în apropierea
instalaĠiei prelucr ătoare de ulei. Acela úi lucru este valabil úi pentru gazul pirolitic ce trebuie
utilizat par Ġial la încălzirea propriului proces de piroliz ă.
Gazarea
Gazarea se refer ă la conversia la temperaturi înalte a materialelor cu con Ġinut de
carbon în combustibil gazos.
Gazarea difer ă de piroliza prin faptul ca se adaug ă gaz reactiv ce transform ă
reziduurile carbonizate în alte produse gazoase. Gazarea, la fel ca úi piroliza, este un procedeu

175de sine st ăWător, însăúi un proces par Ġial al inciner ării. Produsele ivite ca urmare a gaz ării
sunt, în func Ġie de solu Ġia gazantă, gaz, slab, aburi, etc.
Energia necesar ă reacĠiei pentru procesul de gazare se produce prin incinerarea
parĠială a materialului organic în interiorul reactorului. Procedeele executate la temperatur ă
înaltă în intervalul de temperatura între 800 – 1100 °C livreaz ă cea mai mare cantitate de gaz,
care este îns ă cu o valoare caloric ă scăzută.
Este de dorit o valorificare imediat ă a gazelor într-o camera de ardere ulterioar ă,
deoarece astfel se poate valorifica úi căldura. Gazul de generator prezint ă o valoare caloric ă
mai scăzuta decât gazul pirolitic, îns ă comparativ cu volumul de úeurilor intrate în proces,
rezultă un volum de gaz mai mare decât la piroliz ă.
Reziduurile solide din procesul de gazare sunt similare celor provenite din incinerare,
ele prezint ă un conĠinut ridicat de cenu úăúi unul scăzut de carbon.
Apa reziduala provenita din piroliza
Apa rezidual ă provenit ă din piroliz ă se compune din umiditatea de úeurilor, apa de
descompunere úi apa de incinerare, mai pu Ġin apa care s-a consumat în timpul reac Ġiei.
Apa rezidual ă provenită din piroliz ă păUăseúte reactorul sub form ă de abur úi apare
după răcirea gazului drept condensat. Apele reziduale cu con Ġinut organic mare, în special în
cazul pirolizei de úeurilor necesit ă o pretratare chimico-fizic ă, deoarece materialele nocive pot
fi reduse în instala Ġii de epurare biologice numai par Ġial. O alt ă posibilitate a evit ării
materialelor nocive în apele reziduale este descompunerea termic ă a gazelor de ardere
mocnită [123].
10.9. COINCINERAREA DE ùEURILOR
De când de úeurile úi combustibilii alternativi produ úi din acestea prin diferite metode
de tratare au fost accepta Ġi ca surse de energie sunt folosit principal, în centralele electrice,
fabricile de ciment úi oĠelării.
Avantajele coinciner ării:
-reducerea cantit ăĠii de deúeuri depozitate;
-valorificarea energetic ă a deúeurilor acolo unde valorificarea material ă nu este
posibilă;
-conservarea resurselor de matern prime necesare pentru producerea energiei.
Coincinerarea in centralele electrice
Centralele electrice ca uzine produc ătoare de electricitate sunt proiectate pentru
folosirea eficienta a combustibililor conven Ġionali. Îns ă ele pot fi adaptate úi pentru utilizarea
combustibililor alternativi.
Folosirea de úeurilor úi a combustibililor alternativi este limitat ă de urm ătoarele
elemente:
-posibilităĠile de stocare a acestora în centralele electrice;
-cerinĠele de pretratare a de úeurilor pentru a le aduce într-o form ă utilizabil ă
sistemelor de ardere particulare în instala Ġiile utilizate în centrale;
-comportarea de úeurilor pe durata procesului de combustie, respectiv reducerea
procesiuni de combustie prin depunerea pe pere Ġii cuptorului, apari Ġia coroziunii úi
influenĠarea sistemelor de epurare a gazelor reziduale
Coincinerarea în cuptoare de ciment
Un aspect esen Ġial în fabricarea cimentului îi reprezint ă producerea clincherului în
cuptorul rotativ. Materia prim ă pentru producerea clincherului este uscat ăúi încălzită până la

1761400 °C úi datorită reacĠiilor chimice ce au loc se formeaz ă clincherul de ciment. Indiferent de
metoda de fabricare, ob Ġinerea clincherului este un proces de conversie în care materialele
folosite (combustibili úi matern prime) sunt consumate sau integrate în produsul final.
Datorita temperaturilor înalte din cuptorul de ciment con Ġinutul organic al
combustibililor alternativi este distrus în totalitate. Câteva caracteristici ale procesului de
fabricare a clincherului în cazul utiliz ării combustibililor alternativi, ar fi:
-prelungirea timpului de sta Ġionare a gazelor reziduale în cuptorul rotativ la
temperaturi de peste 1200 °C;
-folosirea cenu úei rezultate de la arderea combustibililor alternativi ca parte
component ă a clincherului împreun ă cu alte materiale;
-fixarea din punct de vedere chimic úi mineralogic în clincher a elementelor
aflate în concentra Ġii foarte mici.
Caracteristicile combustibililor alternativi utiliza Ġi în fabricile de ciment trebuie
stabilite clar, deoarece utilizate în producerea clinchetului pot schimba concentra Ġia anumitor
elemente în produsul final.
10.10. PROCEDEE DE USCARE A DE ùEURILOR
În cadrul procedeelor de uscare cea mai mare important ă a obĠinut-o uscarea
Qămolului. La alegerea procedeului este important dac ă nămolul este puternic mirositor sau
nu. În cazul n ămolului mirositor se recomand ă utilizarea unui proces indirect de uscare, cum
ar fi uscarea cu pat fluidizat cu recirculare de vapori. Aici apa transformat ă în abur poate fi
condensat ă, iar mediul fluidizant (abur supraînc ălzit) este introdus în circuitul procedural.
Mirosurile sunt astfel în mare parte excluse.
La uscarea cu transmitere, mediile de uscare cum ar în gazele reziduale, aburul
supraîncălzit în vapori sau aerul, se afla în contact direct cu n ămolul úi preiau apa ce se
evaporă din acesta. La sistemele închise cu abur supraînc ălzit, un condensator realizeaz ă
condensarea aburului în exces. La sistemele deschise, gazele reziduale înc ă fierbinĠi păUăsesc
uscătorul împreun ă cu aburul.
La uscarea cu contact, c ăldura este condus ă direct către materialul de uscat (fig.
10.12). N ămolul úi mediul de înc ălzire sunt separate prin diferite tipuri de pere Ġi.
Fig. 10.12. Tehnologii de uscare.
În funcĠie de alimentarea cu c ăldură se regăsesc în principal urm ătoarele tehnologii de
uscare:

1771.Uscarea cu contact:
a)uscător cu pelicul ă;
b)uscător cu disc;
c)uscător cu par fluidizat.
2.Uscarea cu transmitere:
a)uscător cu cilindru rotativ;
b)uscător cu suspensii;
c)uscător cu etaje;
d)uscător cu band ă.
La uscarea n ămolului din sta Ġiile de epurare rezult ăúi alte substan Ġe volatile. Gazele ce
nu pot fi condensate, pot fi dezodorizate prin coincinerare în generatorul de c ăldură.
Aceste usc ătoare au rol de a reduce umiditatea din n ămol într-un timp scurt, în vederea
valorificării materiale a acestuia în agricultur ă ca îngrăúământ sau în vederea valorific ării
energetice a acestuia în incineratoare, centrale electrice, cuptoare de ciment, etc. [123].

179Equation Chapter 1 Section 11
CAPITOLUL 11.
DEPOZITAREA DE ùEURILOR INDUSTRIALE
1. CLASIFICARE
Pân ă în prezent, în practica mondial ă ca úi în Ġara noastr ă predomin ă încă evacuarea
reziduurilor în a úa zisele “gropi de gunoi” care de fapt sunt ni úte gropi provenite fie din depresiuni
geografice naturale, fie rezultate în urma unor decopert ări de teren sau cariere de construc Ġii (pentru
nisip úi căUămizi).
Dup ă modul în care se asigur ă protecĠia mediului înconjur ător, poartă denumirea de:
-depozitare simpl ă: constă în descărcarea simpl ă, neorganizat ă a reziduurilor
în diverse gropi, foste cariere, sau pe alte terenuri, f ăUă a se lua m ăsuri speciale pentru protec Ġia
mediului înconjur ător. Aceste sistem de depozitare a fost în trecut sistemul cel mai r ăspândit,
deoarece este cel mai ieftin, mai comod, dar nu úi cel mai igienic. Substan Ġele organice existente în
componen Ġa reziduurilor constituie locul prielnic de ad ăpostire úi înmulĠire a tot felul de insecte,
muúte úi úobolani. În acela úi timp resturile alimentare din con Ġinutul lor atrag turme de porci úi alte
animale (oi). De aceea, acest sistem de depozitare simpl ă este unanim recunoscut ca periculos
pentru igiena public ă, este inestetic úi răspândeúte mirosuri nepl ăcute.
-depozitare controlat ă este folosit ă din ce în ce mai mult în lume úi în Ġara
noastrăúi rămâne încă sistemul principal de depozitare úi neutralizare a reziduurilor, constând în
descărcarea reziduurilor pe terenuri speciale, rampe, respectându-se anumite condi Ġii de igien ăúi
protecĠia mediului [10].
Depozitele se pot clasifica în func Ġie de natura de úeurilor depozitate, astfel:
-depozite pentru de úeuri periculoase;
-depozite pentru de úeuri nepericuloase;
-depozite pentru de úeuri inerte.
Dup ă natura de úeurilor depozitate [7]:
-menajere sau asimilabile acestora;
-speciale;
-inerte;
-monodeponie.
Dup ă conĠinutul în substan Ġe organice [7]:
-clasa I, când materialele (reziduurile) depozitate sunt de natur ă exclusiv
minerală, sau cu un con Ġinut foarte redus de materii organice; au o influen Ġă redusă prin substan Ġe
poluante pentru factorii ambientali;
-clasa ll-a, când de úeurile depozitate sunt cu un con Ġinut majoritar în substan Ġe
organice úi care în procesul de descompunere polueaz ă factorii de mediu, necesit ă măsuri speciale
de izolare / etan úare;
Depozitarea de úeurilor se poate face în mai multe variante, în func Ġie de modul de colectare
a acestora:
-pentru depozitarea presortate în timpul colect ării, depozitarea se face pe o
perioadă de timp, timp în care se realizeaz ă o sortare final ă, urmată de transportul acestor de úeuri pe
destinaĠii, respectiv la unit ăĠile care le reintroduc în circuitul productiv. Platformele de depozitare a

180acestor de úeuri nu au o amenajare special ă, ele fiind amplasate în spa Ġii situate în afara localit ăĠilor
prevăzute cu drumuri de acces a mijloacelor auto în orice perioad ă a anului;
-pentru de úeurile nesortate în timpul colect ării, depozitarea acestora se poate
face în func Ġie de opera Ġiile de prelucrare ulterioar ă:
§pentru de úeurile care se depoziteaz ă definitiv, f ăUă a mai fi sortate úi
recuperate anumite materiale, sunt folosite rampele de suprafa Ġă sau gropile naturale amenajate
corespunz ător;
§pentru de úeurile care se sorteaz ă după transport se folosesc platforme
descrise la punctul 1;
§pentru de úeurile alimentare care se prelucreaz ă prin compostare se
folosesc platforme de suprafa Ġă, unde deúeurile sunt m ărunĠite, fermentate úi amestecate cu p ământ,
după care sunt livrate pentru a fi utilizate ca îngr ăúământ în agricultur ă;
§pentru de úeurile ce se incinereaz ă, platformele de depozitare
temporară (până la ardere) sunt de suprafa Ġă [82].
Principiile metodei de depozitare controlat ă:
-alegerea amplasamentului rampei, se face de comun acord cu organele:
§sanitare;
§pentru protec Ġia mediului;
§agricole.
-studii de teren la care se vor Ġine seama de:
§distanĠa faĠă de periferia centrelor populate – 1000 m;
§poziĠia faĠă de vânturile dominante;
§evitarea zonelor în care se pot produce inunda Ġii;
§stabilirea modului de depozitare a reziduurilor în rampelor de
depozitare controlat ă se pot utiliza urm ătoarele procedee:
§rampe de depozitare obi únuite;
§rampe de depozitare controlat ă compactate;
§rampe de depozitare controlat ă a reziduurilor, în prealabil m ăcinate;
-precizarea succesiunii în timp a straturilor;
-compostarea reziduurilor;
-protecĠia depozitului prin acoperirea cu p ământ;
Rampele de depozitare controlat ă obiúnuite :
-înainte de începerea depozit ării se decupeaz ă stratul vegetal, care s ă fie folosit
la acoperirea final ă a unui depozit mai vechi sau s ă fie depozitat în apropiere pentru acoperirea
finală a depozitului.
-aducerea reziduurilor úi descărcarea pe teren, depozitul urmat s ă ocupe o
suprafaĠă mică, strict necesar ă pentru opera Ġiile de împr ăútiere (repartizarea pe zone), eventual
compactate.
-umplerea locului de depozitare prin înaintarea frontal ă sau inelar ă, fiecare nou
strat de reziduuri de 0,25 – 0,3 m, urmând s ă fie început din acela úi loc ca úi precedentul.
-se vor efectua amenaj ările indicate în studiul hidrogeologic privind protec Ġia
apelor subterane úi de suprafa Ġăúi úanĠuri de gard ă pentru protec Ġia reziduurilor împotriva scurgerii
apelor meteorice care ar putea veni din amonte, de pe versan Ġi úi eventual îndiguiri ale rampei de
depozitare.
-suprafaĠa de teren s ă fie împăUĠită în parcele de 1000 – 10000 m2, în funcĠie
de cantitatea zilnic ă de reziduuri care se depoziteaz ă.
-reziduurile s ă fie depozitate în straturi d 1,5 – 2 m, în ăOĠime separate prin
straturi intermediare de material inert, în grosime de 0,2 – 0,3 m.
-reziduurile s ă fie descărcate cât mai aproape de locul de depozitare de unde s ă
fie împrăútiate úi compactate cu buldozerul zilnic, atingând în ăOĠimea de 1,5 – 2 m, dup ă care se

181acoperă cu material; inert 0,2 – 0,3 m. zilnic se va amenaja ca depozit o suprafa Ġă corespunz ătoare
înăOĠimii de 1,5 – 2 m, strat de reziduuri.
-după depozitarea ultimului strat de reziduuri se face acoperirea final ă cu un
strat de p ământ vegetal de 0,6 – 1,2 m, grosime împr ăútiat úi compactat cu acelea úi mijloace care
sunt folosite pentru reziduuri.
-rampele de depozitare ale reziduurilor trebuie s ă fie împrejmuite cu garduri
demontabile care trebuie s ă limiteze, de regul ă, suprafeĠele pe care se face depozitarea pe o perioad ă
de 1 – 2 ani.
-depozitul trebuie s ă fie dotat cu tractoare pe úenile echipate cu lam ă cu
buldozer pentru împr ăútiat úi compactat zilnic.
-pentru o bun ă exploatare a rampelor de depozitare controlate este necesar s ă
se realizeze drumuri de acces corespunz ătoare úi grupuri de exploatare.
Depozitarea de úeurilor pe teren descoperit reprezint ă calea cea mai important ă pentru
eliminarea de úeurilor industriale în România, peste 80% din de úeurile generate fiind depozitate în
fiecare an. Astfel, în decursul anilor, s-a acumulat o cantitate foarte mare de de úeuri în depozitele
existente.
În prezent, în România sunt înregistrate 951 depozite industriale care ocupa peste 11000 ha.
Cele mai numeroase depozite de de úeuri industriale (354) sunt simple (de obicei, platforme
betonate); de asemenea, exist ă un num ăr mare de halde de steril minier (251) úi iazuri de
decantare/bataluri (209). Cea mai mare parte a depozitelor industriale (aproximativ 76%) ocup ă
suprafeĠe relativ mici de teren (pân ă în 5 ha).
Doar 30% din depozitele industriale de Ġin autoriza Ġie de func Ġionare. Restul func Ġionează
IăUă autorizaĠie, deúi multe dintre acestea sunt amplasate necorespunz ător úi nu sunt depozite
controlate. De exemplu, 34% din depozitele industriale sunt amplasate intravilan, iar 6% din
depozitele industriale sunt amplasate pe malul unor cursuri de apa. Doar 60% din depozite sunt în
afara localit ăĠilor.
Din totalul depozitelor de de úeuri industriale, cel pu Ġin 50 nu dispun de nici un fel de
amenajare pentru protec Ġia mediului, iar cele mai multe sunt doar împrejmuite. Unele dintre
depozite au una sau mai multe amenaj ări speciale (impermeabilizare, drenuri, canal de gard ă, foraj
de monitorizare), dar foarte pu Ġine dispun de toate amenaj ările astfel încât s ă îndeplineasc ă
condiĠiile necesare pentru protec Ġia calităĠii mediului.
Haldele de zgur ă úi cenuúă de termocentral ă sunt depozitele cu cele mai numeroase
amenajări: impermeabilizare cu substrat mineral, sistem de drenuri pentru colectarea levigatului,
diguri pentru stabilitate, foraje de urm ărire a apei freatice, sisteme de stropire a suprafe Ġei. De
asemenea, exist ă unele depozite de de úeuri chimice úi metalurgice, paturi de uscare sau bataluri
pentru diferite tipuri de n ămoluri, care sunt proiectate cu amenaj ări pentru protec Ġia apelor [44]:.
Orice depozit de de úeuri trebuie s ă asigure:
-fluxuri tehnologice bine organizate úi igienice, atât în interior cât úi în afara
amplasamentului;
-colectarea / drenarea infiltra Ġiilor provenite din umiditatea proprie úi a
precipitaĠiilor atmosferice pentru a împiedica p ătrunderea lor în pânzele freatice;
-colectarea úi arderea gazelor rezultate din procesul de descompunere a
deúeurilor cu pondere de materiale organice;
-dacă suprafaĠa depozitului permite se va asigura preluarea úi evacuarea
precipitaĠiilor la nivelul p ăUĠii superioare a depozitului (acoperi úului), evitându-se cre úterea
volumului de infiltra Ġii către corpul depozitului;
-încadrarea civilizat ă în contextul general al mediului ambiant.

182 Dup ă încheierea exploat ării depozitelor de de úeuri, adic ă atingerea cotelor finale ale
depunerilor de materiale reziduale, acestea sunt în continuare obiectul unele supravegheri complete
úi atente, pân ă se constat ă că sunt complet stabilizate úi nu mai prezint ă nici un pericol de
contaminare a mediului, adic ă, de la câĠiva ani pân ă la zeci de ani.
11.2. DEPOZITAREA DESCHIS Ă
Depozitele deschise comportă cele mai sc ăzute costuri de investi Ġie úi de exploatare (costurile
de acest fel pot cuprinde achizi Ġia amplasamentului úi unele activit ăĠi efectuate de func Ġionarii
municipali). în afar ă de aceasta, multe depozite deschise încep ca depozite controlate úi apoi se
degradeaz ă din lipsa de gospod ărire úi de alte resurse. În aceste cazuri resursele cheltuite pe o
groapă controlat ă conduce doar la o groap ă deschisă.
Datorit ă costurilor ini Ġiale scăzute ale depozitelor deschise din cauza lipsei de competen Ġe úi
utilaje, aceste amplasamente sunt obi únuite în Ġările în curs de dezvoltare. Ele comport ă riscuri
semnificative pentru s ăQătatea oamenilor úi pentru mediu, mai ales pe m ăsură ce compozi Ġia
deúeurilor devine mai complex ă în Ġările în curs de industrializare.
Costurile de remediere ale acestor amplasamente pot dep ăúi cu uúurinĠă costurile lor totale de
investiĠii úi exploatare pe toat ă durata de serviciu. Apele subterane impurificate nu mai pot fi
readuse vreodat ă la starea lor ini Ġială pentru a putea fi utilizate, iar alte efecte d ăunătoare asupra
mediului pot necesita decenii pentru a fi reduse. Depozitele deschise atrag numeroase p ăVări care se
hrănesc din de úeuri, aceste p ăVări devenind vectori de boli mai importan Ġi decât mu útele úi
rozătoarele.
11.3. DEPOZITAREA ÎNCHIS Ă
La proiectarea unui depozit închis este indicat ca amenajarea s ă fie văzută prin prisma a patru
faze cheie, începând de la conceperea ini Ġială până la închiderea final ă.
Aceste faze sunt [7]:
-amplasarea
-proiectarea
-construcĠia, exploatarea úi monitorizarea mediului
-închiderea úi post-închiderea
O astfel de gospod ărire săQătoasă poate fi favorizat ă de folosirea judicioas ă a resurselor în
fiecare faz ă de dezvoltare a gropii de gunoi.
11.3.1. Amplasarea
Amplasarea poate fi una dintre cele mai dificile ac Ġiuni în realizarea gropii de gunoi.
Principatele considerente sunt [8]:
-capacitatea;
-participarea (implicarea) popula Ġiei în procesul de amplasare;
-hidrogeologia / materialul de acoperire;
-accesul.
a) Capacitatea
În procesul de amplasare, suprafa Ġa de teren disponibil ă este un considerent cheie. Pentru
minimizarea costurilor de tranzac Ġionare legate de concep Ġie, autorizare, amplasare, închidere úi
post-închidere, este de dorit ca menajarea s ă funcĠioneze cel pu Ġin 20 ani. În practic ă multe din
amenajările pe termen scurt se transform ă în amenaj ări pe termen lung; a úadar este important s ă se
Ġină seama de toate aspectele procesului de amplasare.
Într-o descriere a depozitelor închise, controlabile, p ăUĠile componente sunt urm ătoarele:

183-radierul, realizat obligatoriu cu taluze pentru sporirea stabilit ăĠii, din punct de
vedere func Ġional, radierul trebuie s ă asigure stabilitatea constructiv ă a întregului ansamblu úi
etanúarea prin impermeabilizare úi drenaj fa Ġă de substan Ġele lichide poluante pentru stratul acvifer;
-corpul, sau spa Ġiul propriu-zis de depozitare pentru de úeuri: acest volum, din
raĠiuni tehnico – economice úi de protec Ġia factorilor mediului ambiant, este recomandabil a fi
executat, pe cât posibil, în semirambleu;
-acoperiúul, sau partea superioar ă, suprateran ă, se realizeaz ă în taluze, cu
banchete úi coronament, pentru asigurarea stabilit ăĠii corpului. Func Ġional, acoperi úul trebuie s ă
asigure oprirea infiltra Ġiei precipita Ġiilor úi concomitent oprirea fluxului de gaze rezultate din
descompunerea de úeurilor către atmosfer ă, precum úi să asigure o încadrare ecologic ă (aspect
civilizat) în contextul natural al zonei;
-digurile de compartimentare, au rol func Ġional de izolare úi sporire
suplimentar ă a stabilităĠii úi înăOĠimii depozitului [61] .
Criteriile fundamentale cerute amplasamentului oric ărui depozit de de úeuri sunt urm ătoarele:
-Vă permită deservirea depozit ării mai multor localit ăĠi sau mari cartiere
(criteriu economic úi de folosire intensiv ă a spaĠiului alocat);
-Vă prezinte stabilitate referitor la condi Ġiile de mediu;
-Vă se afle, pe cât posibil, lâng ă un versant care s ă nu prezinte pericolul
fenomenelor de alunecare, prezen Ġa unor izvoare úi relativ aproape de emisar (râu sau canal de
desecare);
-structura geologic ă cu textura p ământului s ăQătoasă, făUă falii sau forma Ġiuni
carstice sub amplasament, argiloas ă (sau predominant argiloas ă), iar nivelul apelor subterane fa Ġă de
cota radierului s ă se afle la o adâncime mai mare ele 5,0 m;
-caracteristicile geotehnice s ă poată permite un gabarit eficient economic
(înăOĠimea corpului depozitului s ă fie mai mic ă de 40 m), cu posibilit ăĠi de execu Ġie 50 % în debleu
úi 50 % în rambleu;
-Vă excludă riscul pericolului inund ării sau sp ăOării prin apele de viitur ă
(amplasament în zon ă apărată);
-Vă se afle la distan Ġe mai mari decât cele minim admise prin norme úi
standarde fa Ġă de aúezări umane, c ăi de comunica Ġii, aliment ări cu apă, arii protejate (parcuri úi
rezervaĠii naturale, monumente istorice, arheologice sau ale naturii);
-Vă evite zone de cabluri subterane (electricitate, telefoane) úi alte reĠele de
utilizări subterane (conducte de alimentare / canalizare, petrol, ú.a.) sau supraterane (linii electrice
de joasă sau înaltă tensiune);
-Vă nu prezinte riscul (pe direc Ġia aval) unor eventuale ruperi ale depozitului
spre aúezări umane, oglinzi de ap ă, obiective economice sau militare;
-Vă prezinte stabilitate fa Ġă de fenomenele seismice.
Ca amplasamente corespunz ătoare pentru depozitele de de úeuri se recomand ă cele ale fostelor
cariere, exploat ări la zi epuizate, gropi de împrumut, depresiuni naturale, mla útini, băOĠi superficiale
care nu se mai pot amenaja, asana sau care au forme rare de via Ġă, terenuri degradate total sau
poluate intens úi a căror recuperare este foarte costisitoare.
Pentru ca depozitul controlat de de úeuri să asigure un flux tehnologic complet (presortare,
reciclare, valorificare energetic ă, colectare, transport, epurare úi evacuarea „levigat”, încadrare
ambiental ă civilizat ă, evacuări cantitative úi calitative ale de úeurilor, ú.a.) trebuie, pe lâng ă
construcĠiile principale propriu-zise, s ă mai cuprins ă:
-reĠea de drumuri de acces úi manevră, punct de control – intrare – înregistrare;
-platformă tehnologic ăúi rampă de spălare auto;
-corp clădiri administra Ġie úi cu caracter social;
-staĠie sortare, magazii pentru materiale colectare selectiv ă;

184-grup úi reĠea proprie de alimentare cu ap ăúi canalizare cu racord pentru sta Ġia
de epurare cu platform ă de compostare;
-alimentare cu energie electric ă, respectiv post transformare pentru re Ġelele
electrice aferente;
-sistem de monitorizare aferent protec Ġiei calităĠii factorilor de mediu úi
activităĠilor din depozit;
-teritoriu (zon ă) carieră de împrumut pentru straturile de acoperire úi lucrările
de terasamente;
-plantaĠie de protec Ġie úi izolare (mascare ecologic ă) úi aliniament construc Ġie
de împrejmuire.
Geometria depozitelor de de úeuri (forma úi dimensiunile în planurile orizontal si vertical)
urmăreúte, cel mai adesea, orografia terenului de amplasament, dar este influen Ġată de:
-hidrogeologia profilului de sub teritoriu (nivelul apelor subterane, p ământuri
necorespunz ătoare sau stâncoase úi cu dificult ăĠi faĠă de excavare);
-stabilitatea în taluz pentru debleu úi rambleu;
-gabaritul maxim posibil (legat de unghiul de a úezare / stabilitate al
deúeurilor);
-asigurarea stabilit ăĠii stratelor de etan úare / separare sau drenare úi de
posibilităĠile financiare.
Important de subliniat este faptul, c ă atunci când depozitul deserve úte mari zone urbane
(volume mari), gabaritul posibil a fi realizat în pianul vertical influen Ġează proporĠional suprafa Ġa
necesară a depozitului. Acest aspect este deosebit de important c ăci activitatea aferent ă unui depozit
de deúeuri este eficient ă (rentabilă) dacă permite o exploatare de minim 15-20 ani.
Un alt punct de vedere aferent solu Ġiilor constructive ale depozitelor de de úeuri, se refer ă la
modul de realizare prin prisma orografiei amplasamentului úi al terasamentelor necesare execu Ġiei.
Rolurile func Ġionale esen Ġiale ale celor dou ă componente de baz ă ale depozitelor, acoperi úul úi
radierul, sunt [80]:
A. ale acoperi úului:
– colectarea úi evacuarea în afara perimetrului a scurgerilor de natur ă
pluviometric ă;
-drenajul úi evacuarea apelor meteorice, infiltrate prin stratul vegetal
superficial;
-etanúarea úi izolarea corpului depozitului;
-colectarea, stocarea sau arderea gazelor de fermentare;
-încadrarea ecologic ă în mediul înconjur ător al zonei.
B. ale radierului:
-filtrarea levigatului provenit din umiditatea proprie a de úeurilor;
-drenarea, transportul úi evacuarea c ătre staĠia de epurare a levigatului;
-etanúarea perimetrului acestuia pentru oprirea eventualelor infiltra Ġii ale
levigatului c ătre subteran;
-stabilirea / ranforsarea perimetrului radierului úi taluzelor acestuia.
Pentru dimensionarea rampelor de depozitare controlat ă a deúeurilor menajere se pleac ă de la
efectuarea planului topografic al terenului, dup ă ce acesta a fost ales pe baza studiului geotehnic úi
hidrogeologic aprobat de organele locale sanitare úi agricole.
Suprafa Ġa úi volumul rampei trebuie s ă aibă o capacitate de depozitare a de úeurilor menajere
din localitatea pentru care se construie úte rampa, pe o perioad ă de mai mul Ġi ani având ca prim
element de calcul cantitatea medie de de úeuri anual ă.

185 Dup ă ce este cunoscut ă aceasta se poate calcula capacitatea anual ă a rampei de depozitare
controlată cu relaĠia:
( ) 0112o
dnk nQCm−⋅  ⋅= ⋅+ 
 (m3) (11.1)
în care:
C d- capacitatea rampei de depozitare controlat ă necesară pentru "n" ani, m3;
Q o = Qm+Qs+Ql – cantitatea total ă de deúeuri din primul an de calcul, m3/an;
O m – cantitatea medie de de úeuri menajere din anul de baz ă, m3/an;
Q s – cantitatea medie de de úeuri stradale, m3/an;
Q l – cantitatea medie de de úeuri industriale, m3/an; '
k 0 – coeficient de cre útere în timp a cantit ăĠii de reziduuri menajere, stradale úi industriale (de
aceeaúi categorie) pentru care se poate lua o cre útere anual ă de cca. 5% adic ă ko = 0,05;
n – num ărul de ani pentru care se inten Ġionează să se prevad ă depozitarea controlat ă, n = 10-25
ani;
m – coeficient care Ġine seama de gradul de compactare în depozit, m = 2 – 4 ani, în func Ġie de
greutatea specific ă a deúeurilor;
În calculul capacit ăĠii necesare rampelor de depozitare controlat ă trebuie să se Ġină seama úi de
cantităĠile de reziduuri rezultate în urma altor metode de tratare a de úeurilor:
-de la staĠiile de incinerare cca. 10 – 15% m3/an din capacitatea total ă a staĠiei
de incinerare;
-de la staĠiile de compostare cca. 25 – 40% m3/an din întreaga capacitate a
staĠiei de compostare.
Pentru calcule aproximative se poate estima suprafa Ġa terenului necesar ă pentru o ramp ă de
depozitare controlat ă a deúeurilor cu indicatorii:
–0,6.5 – 0,75 m2 teren pentru fiecare ton ă de deúeu evacuat úi depozitat într-un singur
strat de 1,5 – 2,0 m în ăOĠime;
–0,15 – 0,25 m2 teren pentru fiecare m3 de deúeu evacuat úi depozitat în straturi cu
aceeaúi înăOĠime (1,5 – 2,0 m).
Dac ă deúeurile au fost în prealabil m ăcinate, capacitatea rampei de depozitare cre úte cu 40 –
50% úi deci este necesar ă o suprafa Ġă de teren redus ă Ia aproximativ la jum ătate.
Standardele de mediu mai exigente m ăresc costurile de construc Ġie, exploatare úi închidere ale
depozitelor de de úeuri. Suprapunându-se cu o criz ă de capacitate a „gropilor de gunoi” din anumite
Ġări, aceúti factori conduc la construc Ġia depozite regionale care pot satisface cerin Ġele legate de
mediu în condi Ġii de eficien Ġă economic ă.
Astfel de depozite regionale, deservesc o regiune mai mare decât ar deservi în mod normal o
„groapă de gunoi” municipal ă. Aceste considerente sunt aplicabile atât în Ġările în curs de
dezvoltare cât úi în cele industrializate. Construc Ġia úi utilizarea sta Ġiilor de transfer mic úorează
costurile de transport, atunci când se folosesc depozite regionale, mai îndep ărtate.
b). Implicarea public ă
Proiectantul trebuie s ă fie pregătit pentru implicarea comunit ăĠilor poten Ġial afectate în procesul de
amplasare. El trebuie s ă stabileasc ă un dialog úi relaĠii de lucru cu reprezentan Ġii comunit ăĠilor
afectate, pentru ca acestea s ăúi exprime preocup ările legate de proiectarea úi implementarea
planului depozitului de de úeuri.
c) Hidrogeologia:

186 Este de dorit s ă se profite de geologia unui amplasament. În mod particular, tipurile de soluri
úi de roci situate sub depozitul de de úeuri úi grosimea fiec ărui strat de sol pot limita migrarea
scurgerilor spre apele subterane úi pot reduce concentra Ġia poluan Ġilor. De exemplu, solurile
argiloase încetinesc semnificativ migrarea scurgerii úi pot reduce concentra Ġia metalelor grele.
Un a úternut de roci vulcanice serve úte de asemenea la oprirea scurgerii. Pe de alt ă parte,
nisipul va avea un efect slab de încetinire a migr ării scurgerilor úi are o capacitate sc ăzută de
îndepărtare a poluan Ġilor.
d) Materialul de acoperire:
Disponibilitatea materialului de acoperire este de asemenea un considerent important în
decizia de amplasare. De úeurile compactate trebuie acoperite zilnic, la sfâr úitul opera Ġiilor, cu 15-30
cm de sol. Aceasta creeaz ă o nevoie important ă de material de acoperire úi poate conduce la costuri
prohibitive în cazul în care acest sol trebuie transportat de la distan Ġe mari de amplasamentul gropii.
e) Accesul:
Pentru limitarea costurilor de manipulare úi pentru descurajarea folosirii de amplasamente de
depozitare ilegale, este important ca depozitul de de úeuri să fie amplasat destul de aproape de zona
pe care trebuie s ă o deserveasc ă.
Dat fiind c ă zonele urbane se extind cu repeziciune, o amenajare situat ă la periferia unei
localităĠii existente, se va afla în viitorul previzibil, prea aproape de zonele populate. De aceea, o
amenajare ideal ă va fi suficient de departe de ora ú, pentru a nu perturba viitoarea dezvoltare urban ă,
dar destul de aproape pentru un acces rezonabil.
Deseori, folosirea sta Ġiilor de transfer într-un ora ú poate permite amplasarea depozitului la o
distanĠă mai mare de centrele populate.
Drumurile de acces la un depozit de de úeu trebuie s ă fie adecvate tipurilor úi numărului de
vehicule care vor fi folosite.
11.3.2. Proiectarea
Proiectarea unui depozit de de úeuri afecteaz ă semnificativ securitatea, costul úi eficienĠa sa în
cursul perioadei de serviciu a amenaj ării. Aspectele cheie care necesit ă atenĠie în faza de proiectare
sunt: capacitatea, proprietatea exploat ării (public ă sau privat ă), monitorizarea controlului
scurgerilor úi gazelor emise, zona de acces úi descărcare, pre – prelucrarea úi politica fa Ġă de centrele
de colectare, documenta Ġia de exploatare úi de protec Ġie a mediului, planurile de închidere úi post –
închidere, precum úi programul rela Ġiilor comunitare.
Aceste considerente pot avea diverse implica Ġii pentru amenaj ările de gropi controlate úi
pentru gropile amenajate.
a) Capacitatea:
În cazul depozitelor controlate, capacitatea planificat ă nu poate fi protejat ă prin zonare úi
garanĠii de restrângere a folosirii terenurilor, asigurate de autorit ăĠile municipale. De aceea
proiectantul depozitului trebuie s ă foloseasc ă în mod strategic amplasamentul desemnat pentru a
minimiza influen Ġele viitoare datorate dezvolt ării municipale úi să maximizeze suprafa Ġa totală
disponibil ă pentru depozitarea de gunoi în cursul duratei de serviciu a amenaj ării. Strategiile pot
consta în achizi Ġia de propriet ăĠi din jurul amplasamentului gropii sau lucrând spre interior pornind
de ia limita considerat ă ca cea mai susceptibil ă pentru dezvoltarea urban ă.
Pentru depozitele de de úeuri deja amenajate, capacitatea este stabilit ă adesea prin autoriza Ġiile
de funcĠionare pe baz ă de creútere etapizat ă. Astfel, în loc de a declara capacitatea întregului
amplasament în faza ini Ġială de proiectare, proiectul o elaboreaz ă în etape pe doi – trei ani în
condiĠiile în care amplasamentul în ansamblu satisface cerin Ġele de zonare úi de utilizare a
terenurilor.
Aceast ă practică permite proprietarului depozitului s ă dezvolte proprietatea în mod selectiv,
cu flexibilitatea de a o converti în variante mai profitabile ale terenului care pot fi realizate în timp.

187Aceasta se poate aplica mai ales în cazul proprietarilor priva Ġi de astfel de depozite de de úeuri. În
cazul proprietarilor de amenaj ări municipale, cre úterea etapizat ă poate fi de asemenea
recomandabil ă pentru acelea úi motive. La nivel municipal, proiectan Ġii, trebuie s ă asigure în orice
caz, existen Ġa permanent ă a unor amplasamente adecvate cu capacitatea necesar ă pentru nevoile de
extindere în viitor ale depozitelor de de úeuri.
b) Proprietatea úi exploatarea public ă /privată:
În majoritatea Ġărilor în curs de dezvoltare depozitele de de úeuri sunt de Ġinute úi exploatate de
administra Ġiile locale sau alte agen Ġii publice. De felul propriet ăĠii depind adesea fondurile de
investiĠii necesare pentru a construi astfel de amenaj ări sau de a le moderniza pe cele existente.
Acolo unde exist ă competen Ġe confirmate în sectorul privat, proiectan Ġii (planificatorii)
municipali trebuie s ă exploreze varianta privatiz ării pe bază de contract a exploat ării depozitului.
Aceast ă variantă trebuie studiat ă cu atenĠie pentru c ă ea comport ă probleme de recuperare de
costuri úi de plăĠi de taxe pentru privilegiile de desc ărcare la "groapa de gunoi".
11.3.3. Monitorizarea úi controlul scurgerilor
Controlul scurgerilor constituie un factor cheie în proiectarea úi exploatarea sigur ă a
depozitului controlat de de úeuri. Descompunerea natural ă a deúeurilor, cantonate în corpul
depozitului, în combina Ġie cu infiltra Ġiile pluviale din amplasament determin ă scurgerea spre fundul
gropii a unor poluan Ġi potenĠiali toxici. Cu cât climatul este mai umed, cu atât sunt mai mari
riscurile poten Ġiale de poluare a apelor subterane din cauza depozitului de de úeuri.
Aúa cum s-a ar ătat mai sus, geologia unui amplasament poate exacerba sau reduce cantitatea
de scurgeri care p ătrund în mediu.
La formarea scurgerilor pot contribui diverse de úeuri. Pigmen Ġii din vopsele úi bateriile din
gospodării pot degaja poluan Ġi pe bază de metale grele. De úeurile gospod ăreúti văWăPă toare (adic ă
produse pentru vopsit, pesticide pentru gr ădinărit, produse legate de automobile) úi deúeurile
YăWăPă toare de la generatorii comerciali úi industriali pot degaja poluan Ġi chimici organici.
Un depozit amenajat con Ġine elemente tehnice destinate împiedic ării degajării în mediu a unor
substanĠe văWăPă toare. Adesea sunt folosite materiale naturale sau sintetice pentru a c ăptuúi fundul
úi păUĠile laterale ale gropilor cu scopul de a împiedica migrarea scurgerilor în apele subterane sau
de suprafa Ġă învecinate.
La multe gropi de gunoi se folosesc c ăptuúeli care constau din straturi de argil ă compactat ă, cu
grosimi de 0,6 m sau mai mult. Alte c ăptuúeli constau din folii relativ sub Ġiri din plastic,
confecĠionate dintr-o varietate de materiale sintetice. În orice caz, oricare tip de c ăptuúeală poate să
nu reuúească să reĠină scurgerea,
Căptuúelile naturale sau sintetice se pot fisura, mai ales dac ă sunt instalate incorect, sau pot s ă-
úi piardă în timp rezisten Ġa. În eforturile de îmbun ăWăĠire a izol ării scurgerii, este recomandat ă o
alternativ ă care utilizeaz ă în locui unui singur material de c ăptuúire, o combina Ġie de materiale de
Făptuúire naturale úi sintetice numit ă căptuúeală compozit ă [26].
Pentru depozitele de de úeuri, etan úarea de baza mineral ă este format ă în general din unul sau
mai multe straturi de material argilos, compactate astfel încât s ă asigure o permeabilitate cât mai
redusă la apă sau la al Ġi agenĠi lichizi contamina Ġi, cât úi o capacitate portant ă care să diminueze
deformaĠiile provocate de materialele solide úi sau lichide depozitate [103, 118, 125].
Deúi aceste solu Ġii constructive sunt utilizate destul de frecvent, informa Ġiile asupra
comportării în timp a straturilor de etan úare argiloase sunt destul de reduse sau incomplete.
Dintre problemele generate de folosirea argilelor se pot aminti:
-defecte de calitate a materialului de împrumut – datorate fie zonelor cu argil ă
de dimensiuni mai mari (argil ă grosieră) úi mai puĠin plastică, fie problemelor de control la livrare
pe úantier,
-bulgări de material argilos a c ăror suprafa Ġă este uscat ăúi care nu mai pot fi
dispuúi corect în straturile respective;

188-grosimi ale straturilor prost controlate, dup ă compactare, la partea inferioar ă a
stratului de etan úare;
-racordarea defectuoas ă a unei por Ġiuni compactate cu alta sau de la o zon ă
nouă cu alta deja realizat ă (apariĠia unor por Ġiuni de pământ natural permeabil între cele dou ă zone);
-controlul insuficient sau neadecvat al masei volumice uscate úi a conĠinutului
de apă în timpul procesului de compactare;
-protecĠie neadecvat ă sau insuficient ă a procesului de uscare a straturilor
realizate;
-grad de saturare insuficient a materialului din componen Ġa straturilor de
protecĠie;
-eroziunea intern ă a argilei în exploatarea depozitului;
-eroziunea argilei de-a lungul structurii úi de-a lungul tuburilor de drenaj ce
traverseaz ă stratul de etan úeitate;
-forfecarea stratului prin tas ări localizate diferit dac ă capacitatea portant ă a
soiului suport este mic ă;
-alunecarea stratului pe pant ă;
-probleme diverse: g ăuri provenite de la piche Ġi sau de la prelev ări de probe de
control acoperite defectuos, ú.a.
Pentru a alege varianta de etan úare a bazei unui depozit cu argil ă sunt necesare informa Ġii
complete asupra propriet ăĠilor fizice, chimice úi mecanice ale acestui material, atât în stare natural ă
cât úi în condi Ġiile unor solicit ări similare celor din depozit.
S-au propus solu Ġii diferite de c ăptuúeală pentru baza depozitelor de de úeuri realizate pe teren
natural, cu funda Ġie de argil ăúi materiale geosintetice.
Principalele condi Ġii pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă un teren pentru a putea realiza o
fundaĠie săQătoasă, pentru un depozit de de úeuri menajere sunt:
-Vă constituie o barier ă hidraulic ă naturală pentru levigat;
-Vă aibă o capacitate portant ă suficientăúi o compresibilitate sc ăzută.
Este dificil de g ăsit terenuri care s ă satisfacă în mod natural aceste condi Ġii úi atunci utilizarea
geosinteticelor este necesar ă.
Sunt numeroase exemple în lume, de ruperi ale bazei depozitului cauzate de fundarea pe
terenuri cu coeziuni sc ăzute sau din cauze neprev ăzute (ruperi de diguri, tensiuni, scufund ări,
cavităĠi din dizolvare sau din depresiuni cauzate de sedimentarea diferen Ġială a materialelor).
De aceea, se recomand ă în aceste cazuri armarea funda Ġiei, având ca scop omogenizarea
sedimentării, reducerea presiunilor în geomembrane úi creúterea capacit ăĠii portante.
Probleme similare sunt întâlnite atunci când depozitul nou se ridic ă peste un depozit vechi
necontrolat.
Func Ġia esenĠială a sistemelor de straturi este s ă se comporte ca o barier ă împotriva levigatului,
protejând de poluare apa freatic ă.
Pe taluze realizarea sistemului de c ăptuúeală trebuie f ăcută în acelea úi condiĠii. Din cauza
dificultăĠilor în aúezarea corespunz ătoare a straturilor de argil ă compact ă se recomand ă utilizarea
prefabricatelor cu geomembran ă, căptuúeala din argil ă geocompozit ă sau căptuúeală din membrane
geocompozite.
Aceste sisteme de etan úare permit prin propriet ăĠile de etan úare ale bentonitei s ă ermetizeze
orice fisur ă sau gaură formată în geomembran ă.
 ù i sistemul de închidere a depozitului are rolul de a izola de úeurile de mediul înconjur ător, de
a controla infiltra Ġiile de ap ă de precipita Ġii, de a asigura evacuarea biogazului. Elementele
componente sunt ar ătate în figura 11.1 [104, 119, 125].
Aplica Ġiile geosinteticelor include:
-geotextile cu func Ġie de protec Ġie / suport;
-geonet cu rol de drenaj în stratul filtrant;

189-geomembrane (HDPE sau GCL) cu rol de etan úare.
Fig. 11.1. Elementele tipice ale unei acoperiri complete
Din cele prezentate rezult ă că geosinteticele îndeplinesc într-un depozit de de úeuri numeroase
funcĠii: de etan úare, separare, protec Ġie, ranforsare úi drenaj. Acestea reprezint ă argumente necesare
úi suficiente pentru a face utilizarea lor recomandat ă. Ele sunt apte s ă răspundă rolului pe care-l au
în structur ă, prin caracteristicile de referin Ġăúi de performan Ġă demonstrate de aceste materiale în
timpul transportului, mont ării úi exploatării depozitelor de de úeuri.
Însu úirile lor fizice, mecanice úi de anduran Ġă, adecvate în raport cu cerin Ġele faĠă de un sistem
de depozitare controlat ă, reprezint ă încă un argument tehnic deja acceptat, testat úi recunoscut.
Pentru a minimiza producerea de scurgeri, se împr ăútie zilnic peste depozitul de de úeuri un
material de acoperire. La închiderea unei gropi de gunoi, se aplic ă un strat final de acoperire.
a) Colectarea úi epurarea levigatului
Scurgerile re Ġinute de c ăptuúeală se acumuleaz ăúi pot să străbată prin aceasta dac ă nu sunt
îndepărtate printr-un sistem de colectare a scurgerilor.
Sistemele de colectare a scurgerilor sunt instalate deasupra c ăptuúelii úi constau de obicei
dintr-un sistem de conducte perforate, care colecteaz ă scurgerile úi le transport ă la un bazin de
stocare (colectare) – figura 11.18. Scurgerile din bazinul de stocare trebuie îndep ărtate periodic úi
epurate sau eliminate [123, 122].
Fig. 11.2. ğevi de colectare levigat.
Fig. 11.3. Pu Ġ de curăĠare a Ġevilor de colectare levigat.

190 Cele mai obi únuite metode de gospod ărire a scurgerilor sunt: evacuarea într-o sta Ġie de epurare
a apelor uzate, epurarea la fa Ġa locului, urmat ă de descărcarea într-o canalizare, sau într-o ap ă de
suprafaĠă (în funcĠie de calitatea scurgerii epurate) úi recircularea înapoi în groapa de gunoi. Toate
aceste variante necesit ă în general un sistem de pompare. Ele necesit ă o întreĠinere considerabil ă
datorită naturii corozive a scurgerilor.
b) Recircularea scurgerii:
Recircularea scurgerii peste de úeurile din depozitele de gunoi s-a dovedit c ă măreúte de
aproape 10 ori cantitatea úi calitatea gazului pentru recuperare, reduce concentra Ġia de poluan Ġi din
scurgeri úi favorizeaz ă tasarea de úeurilor.
Ca o alternativ ă la sistemul de epurare a scurgerilor, reinjectarea scurgerii poate fi deosebit de
potrivită în zonele cu precipita Ġii puĠine dat fiind c ă volumul scurgerilor (lixiviatului) în astfel de
zone depinde mai mult de umiditatea de úeului decât de infiltra Ġiile din ploi. În unele cazuri, aceast ă
tehnologie poate fi mai eficient ă economic decât alte sisteme de epurare a scurgerilor.
Recircularea scurgerilor este o tehnic ă relativ nou ă de gospod ărire a acestor lichide. Ca
tehnică de gospod ărire, scopul s ău este de a stabiliza de úeurile printr-o descompunere controlat ă,
însoĠită de recuperare de metan. Aceasta vine în contrast cu tehnologia standard a gropilor de gunoi,
care pune accentul mai mult pe izolarea de úeurilor.
Unul dintre posibilele dezavantaje ale recircul ării poate fi colmatarea sistemelor de colectare a
scurgerilor, care contribuie astfel la cre úterea evacu ării de scurgeri în mediu (de úi efectul principal
este tocmai opus) úi agravarea problemelor de mirosuri.
Dup ă compararea avantajelor úi dezavantajelor, factorii legislativi federaii din SUA au decis
Vă permită recircularea scurgerilor numai la gropile de gunoi care au o c ăptuúeală compozit ăúi un
sistem de colectare a scurgerilor care satisface cerin Ġele de eficien Ġă specificate.
Sistemele actuale de c ăptuúeli úi de colectare a scurgerilor descrise mai sus sunt prea scumpe
pentru multe Ġări în curs de dezvoltare.
Există trei practici care sunt mult mai ieftine úi care pot fi practice în anumite situa Ġii:
-Dúa cum s-a ar ătat în descrierea sta Ġiilor de transfer, de úeurile, dintr-o zon ă cu
precipitaĠii puĠine pot fi uscate par Ġial la staĠiile de transfer, înainte de a fi depuse în groapa de
gunoi. aceasta va reduce scurgerile produse la groap ă;
-pentru zonele în care pre-uscarea nu este practic ă, sau unde solul este foarte
permeabil la ap ă (deci unde scurgerea de lichide va fi o problem ă majoră), ar putea fi necesar ă
amplasarea gropii de gunoi într-o zon ă cu pantă mai mare decât s-ar alege de obicei. în combina Ġie
cu un sistem de colectare a scurgerilor bine distribuit aceasta poate reduce pericolele de
impurificare a pânzei freatice. panta efectiv ă necesară va depinde de conductivitatea solului,
stabilitatea suprafe Ġei nivelate úi de alte considerente tehnice specifice amplasamentului. folosirea
unei pante de nivelare mai mari, pe lâng ă o dispunere mai dens ă a conductelor de colectare a
scurgerilor va spori costul unei gropi. totu úi, aceste modific ări ar putea fi mult mai pu Ġin costisitoare
decât importul, transportul úi aplicarea de argil ă sau căptuúeli din plastic sau geotextile.
-pentru a evita costurile ini Ġiale úi cerinĠele de între Ġinere care decurg pentru
pomparea scurgerilor, acestea pot fi colectate într-un iaz de stocare c ăptuúit cu beton, construit în
aval de groapa de gunoi. Cea mai bun ă variantă în multe cazuri este de a l ăsa scurgerile s ă se
evapore cât mai mult posibil. Pentru aprecierea acestei variante, trebuie s ă se aibă în vedere úi
manipularea îngro úatului rezultat.
La depozitele controlate, opera Ġiile de monitorizare pot s ă comporte prelevarea de probe
pentru determinarea poluan Ġilor indicatori cum ar fi bacteriile, ionii de metale grele úi acizii organici
toxici. EnRA, (evaluarea riscului pentru mediu) men Ġionează că trebuie s ă stabileasc ă concentra Ġia
de fond a acestor substan Ġe, ca bază pentru evaluarea standardelor de performan Ġă ale depozitelor de
deúeuri.

191 Opera Ġiile de monitorizare la gropile de gunoi amenajate pot s ă comporte recoltarea statistic ă
automatizat ăúi raportarea automat ă a rezultatelor c ătre agenĠia de reglementare. Sistemele de acest
fel sunt costisitoare úi necesită personal calificat pentru folosirea úi întreĠinerea lor corect ă. Alegerea
sistemului depinde de resursele financiare úi umane aflate la dispozi Ġia proprietarului/operatorului
gropii de gunoi precum úi de cerinĠele reglement ărilor locale.
c) Monitorizarea úi controlul gazelor din gropile de gunoi:
Gazul de "groap ă de gunoi" este un amestec de metan úi bioxid de carbon produs prin
descompunerea materiilor organice din de úeuri. Gazul de gunoi este foarte inflamabil úi prezintă
risc de explozie dac ă nu este gospod ărit corespunz ător, deci se impune existen Ġa a cel pu Ġin o
monitorizare pentru a stabili dac ă se degajă cantităĠi periculoase de gaz.
O concep Ġie cu cost redus pentru manipularea gazului de groap ă poate să constea în conducte
perforate îngropate vertical, folosind presiunea natural ă a gazului pentru a-l colecta úi a-l dispersa
sau pentru a-l arde la suprafa Ġă.
Acesta este numit un sistem de colectare pasiv. În figurile 11.4 úi 11.5 este prezentat un
detaliu de realizare a re Ġelei de drenaj orizontal, precum úi schema constructiv ă a unui arz ător de
biogaz [109, 122].
Fig. 11.4. Detaliu de realizare a re Ġelei de drenaj orizontal pentru captarea biogazului.
Fig. 11.5. Instala Ġie de ardere a biogazului.
Din cauz ă că materialul de acoperire a depozitelor de de úeuri (argil ă sau alte materiale de
protecĠie) nu este întotdeauna perfect etan úúi datorită faptului c ă biogazul circul ă prin eventualele
crăSături datorit ă difuziunii úi convecĠiei, au fost cazuri când gazul infiltrat în subsolurile unor
clădiri din vecin ătatea depozitelor vechi au explodat, a úa cum s-a întâmplat în ora úul Arlington
(S.U.A.), sau în unele localit ăĠi din Germania.
Sistemele de colectare active, mai costisitoare, folosesc o re Ġea îngropat ă de conducte úi
pomparea pentru captarea gazului [125].
Dup ă aceea, gazul este prelucrat úi folosit pentru generarea de c ăldură sau electricitate. Pentru
Fă groapa de gunoi este poten Ġial exploziv ă, colectarea sub presiune este riscant ăúi scumpă.
Din perspectiva mediului, colectarea úi folosirea metanului sunt ideale, pentru c ă duc la
captarea energiei gazului úi evită evacuarea în atmosfer ă a unui gaz cu efect de ser ă. În orice caz, în
multe situa Ġii nu sunt îndeplinite toate condi Ġiile arătate, iar recuperarea gazului de groap ă nu este
economic ă.
Fezabilitatea tehnic ă de a recupera cantit ăĠi economice de gaz metan depinde de mai mul Ġi
factori, dintre care cel mai important este compozi Ġia deúeurilor.

192 Produc Ġia de gaz metan depinde de un procentaj relativ ridicat de substan Ġe organice, de
nutrienĠii, bacteriile úi pH-ul corespunz ătoare deúeurilor cantonate în depozit, precum úi de un
conĠinut ridicat de umezeal ă. Groapa de gunoi trebuie s ă fie suficient de mare úi să conĠină deúeuri
în cantităĠi relativ ridicate pentru a produce cantit ăĠi de metan recuperabile economic.
d) Accesul úi zonele de desc ărcare:
Pentru a restrânge accesul neautorizat la depozitul de de úeu trebuie prev ăzute împrejmuiri;
acestea împiedic ă pătrunderea úi ieúirea vieĠuitoarelor d ăunătoare új a animalelor de pripas. În mod
ideal, de-a lungul perimetrului amplasamentului trebuie plantat un gard viu, urmat de o zon ă
tampon de mai mul Ġi metri, Împrejmuirea poate fi plasat ă în interiorul gardului viu. Dac ă este
posibil, perimetrul amenaj ării trebuie p ăzit prin patrulare pentru a minimiza vandalismul
Punctul de intrare în amenajare trebuie s ă fie o poart ă încadrată cu personal prin cara s ă treacă
vehiculele új personalul de deservire al depozitului de de úeuri.
e) Politica de pre-prelucrare úi atitudinea fa Ġă de personalul de deservire a depozitelor de
deúeuri:
Groapa de gunoi este varianta cea mai pu Ġin eficient ă de recuperare a materialelor, întrucât
deúeurile sunt de obicei bine amestecate în momentul sosirii acolo, iar costul transportului
materialului la groap ă a fost deja asumat. În orice caz, dac ă este de dorit compostarea la groap ăúi /
sau este permis ă activitatea de culegere / pre – prelucrare a de úeurilor, sortarea de úeurilor trebuie s ă
aibă loc în zona din apropierea por Ġii, sau a celei de desc ărcare úi nu lâng ă celula în func Ġiune.
Aceasta reduce riscurile create de utilajele pentru culeg ători.
De asemenea, în acest fel se reduce cantitatea de material depus în groap ăúi se prelunge úte
durata de serviciu a amenaj ării.
Acolo unde culegerea de úeurilor face parte din politica adoptat ă, procesul poate fi gestionat
cel mai bine prin acordarea de autoriza Ġii pentru recuperarea de materiale sau pentru realizarea
operaĠiilor de compostare la fa Ġa locului.
Acolo unde sunt folosite utilaje mecanice (compactoare, buldozere), în exploatarea gropii,
activitatea de culegere a de úeurilor trebuie restrâns ă la amenaj ări separate pentru recuperarea
materialelor reciclabile, sau trebuie interzis ă complet în amplasament.
f) Ghiduri de exploatare úi de protec Ġie a muncii:
Aceste ghiduri trebuie elaborate sau achizi Ġionate în faza de proiectare a gropii de gunoi.
Aceasta permite adaptarea specific ă a conĠinutului lor la procesele pentru care este conceput ă
amenajarea.
În practic ă au fost elaborate mai multe ghiduri privind desf ăúurarea principalelor opera Ġii la
depozitele de de úeuri, iar proiectantul trebuie s ă le adapteze la nevoile specifice ale
amplasamentului. Procedurile clare de exploatare úi muncitorii bine instrui Ġi sunt condi Ġii vitale
pentru operarea sigur ăúi eficientă a depozitului.
11.3.4. Planuri de închidere/post-închidere
În procesul de autorizare a celor mai multe depozite de de úeuri sunt cerute planuri de
închidere úi post-închidere. Elementele lor esen Ġiale constau în:
-planuri de etan úare úi de aplicare a stratului final de acoperire (inclusiv
vegetaĠia) pentru amplasament;
-planuri pe termen lung de monitorizare a scurgerilor úi gazelor;
-planuri pe termen lung pentru monitorizarea apelor subterane úi a apelor de
suprafaĠă;
-garanĠii de asigurare financiar ă ale administra Ġiei iocale sau de stat;
-restricĠii de folosire a terenului din amplasament.

193 Monitorizarea acestor amenaj ări este necesar ă pentru a asigura securitatea lor neîntrerupt ă
pentru săQătatea comunit ăĠilor úi mediului din vecin ătate, pe perioade care pot dep ăúi 30 de ani dup ă
închidere.
Din punct de vedere tehnic, un depozit este etan ú numai dac ă este controlabil. Suprafe Ġele
plane de geomembrana din radier úi acoperiú, cât úi taluzurile trebuie s ă fie urmărite în timp.
Argumentele unei urm ăriri a controlului permanent ai unui depozit de de úeu ar putea fi:
-îmbunăWăĠirea siguran Ġei etanúărilor;
-împrospătarea cuno útinĠelor asupra pierderilor sistemelor de etan úare;
-schimbarea legilor în gospod ărirea apelor;
-cunoútinĠe pentru protejarea mediului ambiant;
-acceptarea propunerilor popula Ġiei.
Pentru un sistem de control permanent al etan úărilor la depozite de de úeuri trebuie s ă se
asigure:
-durată de funcĠionare cel pu Ġin atât cât rezist ă în timp etan úarea;
-simplitate în func Ġionare;
-siguranĠa sistemelor de m ăsurare cu toate componentele;
-controlul nemijlocit al etan úărilor;
-sistemul de control s ă fie independent.
11.4. CONSTRUC ğII ùI SPAğII TEHNOLOGICE DE PRELUCRARE, DEPOZITARE ùI
TRANSPORT A MATERIALELOR REFOLOSIBILE
Spa Ġiile destinate prelucr ării materialelor colectate, precum úi cele destinate activit ăĠii de
sortare, prelucrare úi depozitare sunt constituite din platforme betonate descoperite sau din
úoproane, excep Ġie făcând urm ătoarele activit ăĠi:
– activitatea de dezmembrare a mecanismelor, de sortare úi prelucrare a unor
sortimente de neferoase úi oĠeluri aliate;
– activitatea de sortare, ambalare (balotare) pentru textile, hârtie úi depozitare
textile;
– activitatea de între Ġinere, repara Ġii úi prelucrări mecanice, precum úi sala
utilajelor hidraulice sau a celor r ăcite cu ap ă a căror funcĠionalitate impune temperaturi pozitive.
Pentru aceste activit ăĠi se prev ăd una sau cel mult dou ă hale multifunc Ġionale, de
construcĠie uúoară. Din elemente prefabricate, modulate, cu luminozitate natural ăúi cu încălzire.
Se vor mai prevedea cl ădiri pentru:
-grup social, vestiare, camer ă pentru muncitori, laboratoare;
-depozite de oxigen úi carbit, depozit de lubrifiant úi carburan Ġi;
-cabină pod bascul ă auto sau cale ferat ă.
11.5. DEPOZITAREA MATERIALELOR NEFEROASE
11.5.1. Depozitarea materialelor refolosibile din hârtie
Materialele refolosibile se vor livra în baloturi sau leg ături având masa între 50 – 200 kg.
Pe baza în Ġelegerii dintre p ăUĠi, materialele refolosibile s pot livra prin baloturi cu alt ă masă,
îndeosebi cele folosite ca atare, când se folosesc úi legături cu masa de minimum 10 kg.
Pân ă la stabilirea ambalajelor úi materialelor de ambalare pentru materialele refolosibile
prin normativul de ambalare, pe produse úi grupuri de produse destinate consumului intern, aprobat
de organul coordonator, acestea se vor ambala sub form ă de baloturi (sau leg ături în cazul sortului
3) bine presate, care se vor lega cu min. dou ă legături în cruce, dintr-un material rezistent pentru a
asigura integritatea balotului úi legăturii în timpul manipul ării transportului.

194 De leg ătura fiecărui balot se prinde cu o sârm ă o etichetă pe care se marcheaz ă cu tuú sau
cu vopsea urm ătoarele specifica Ġii: denumirea întreprinderii furnizoare, sortul, masa brut ă în kg,
STAS 4527/1 – 81
Baloturile sau leg ăturile cu materiale refolosibile se vor depozita în înc ăperi închise, sub
úoproane în stive acoperite.
Transportul materialelor refolosibile se va face cu mijloace de transport acoperite sau
protejate împotriva intemperiilor. În acela úi mijloc de transport nu trebuie s ă se transporte decât
materialele din maximum dou ă sorturi separate între ele.
Manipularea baloturilor sau a leg ăturilor se face cu grij ă, astfel încât leg ăturile de prindere
a etichetelor úi etichetele s ă nu se rup ă.
Fiecare lot de livrare va fi înso Ġit de documentul de certificare a calit ăĠii întocmit conform
dispoziĠiilor legale în vigoare.
11.5.2. Depozitarea materialelor refolosibile din sticl ă
Cioburile de sticl ă se livreaz ă în continuare, camioane deschise sau vagoane.
Cioburile de sticl ă se repartizeaz ăúi transport ă pe sorturi
Expedierea se face prin autorecep Ġie, însoĠită de datele:
-sortul de cioburi úi culoare;
-cantitatea de impurit ăĠi úi corpuri str ăine.
11.5.3. Depozitarea materialelor refolosibile din mase plastice
Materialele refolosibile din plastic se depoziteaz ă în platforme curate, separate pe sorturi
sau articole.
Transportul se efectueaz ă cu mijloace de transport adecvate, câte un sort în mijlocul de
transport respectiv.
Livrarea se face în vrac sau în baloturi. Materialele refolosibile m ărunĠite, măcinate, sau
granulate se vor livra în saci eticheta Ġi cu denumirea produsului, grupa de clasificare, tipul
materialului úi greutatea.
11.5.4. Depozitarea materialelor refolosibile din textile
Ambalarea materialelor textile refolosibile se face pe grup ă, categorie, tip úi culoare, în
baloturi bine presate, cu masa de la 50 la 150 kg, legate cu sârm ă, asigurându-se integritatea
cantitativăúi calitativă a conĠinutului.
Materialele folosite pentru ambalare nu trebuie s ă depăúească 5 % din masa materialelor
refolosibile ambalate.
Depozitarea se face în magazii curate, aerisite, uscate, ferite de umezeal ăúi lipsite de
rozătoare.
Transportul baloturilor se face cu mijloace de transport acoperite.
11.5.5. Depozitarea materialelor refolosibile din cauciuc
Dup ă efectuarea recep Ġiei, fiecare anvelop ă aptă pentru re úapare se cânt ăreúte úi se
marcheaz ă sortul cu vopsea alb ă, pe ambele flanc ări. În cazul anvelopelor de autoturisme acestea
sunt numai din Sortul I.
Depozitarea anvelopelor apte pentru re úapare se face în pozi Ġie vertical ă, pe
tipodimensiuni úi sorturi úi se acoper ă împotriva intemperiilor.
Se admite úi depozitarea în stiv ă cu înăOĠimea de maxim 2 m pe o perioad ă de maximum o
lună, pentru anvelopele de autocamioane, autobuze, troleibuze úi remorci auto.
Depozitarea anvelopelor la centrele de colectare se face pe o perioad ă de cel mult 3 luni.
Se va urm ări ca anvelopele apte pentru re úapare să fie ferite de contactul cu diferite
materiale ce le-ar putea degrada (metale, materiale pulverulente, lichide, materiale semisolide sau
cu vaporii acestora, oxigen, ozon, produse petroliere úi alĠi subsolven Ġi).

195 Fiind un material combustibil, anvelopele nu se vor manipula úi depozita în apropierea
surselor de foc deschis sau a unor produse inflamabile.
Transportul anvelopelor apte pentru re úapare se face cu mijloace auto, tren sau alte
mijloace, la unit ăĠile de reúapare.
Anvelopele nere úapabile úi nereparabile se trimit pentru alte valorific ări în baza
contractelor încheiate, dar din p ăcate nu prea sunt valorificate úi se regăsesc stivuite în depozite
extinse pe mari suprafe Ġe de teren, cu cheltuieli de depozitare neamortizate.
La documentele de transport se va anexa un borderou cu urm ătoarele date:
-tipodimensiunea úi sortul anvelopelor;
-numărul de buc ăĠi;
-greutatea total ă, kg.
Anvelopele corespunz ătoare pentru recuperare se vor depozita la bazele centrelor de
colectare úi unităĠile beneficiare pe platforme în stive, pe tipodimensiuni úi se vor livra ca atare.
Camerele corespunz ătoare pentru regenerare se vor depozita úi pe platforme în stive de:
-camere de cauciuc natural úi sintetic CAROM;
-camere de cauciuc butilic (simbol B).
Stivele vor fi acoperite contra intemperiilor.

196

BIBLIOGRAFIE

1. Antonescu N. și alții – Valorificarea energetică a deșeurilor, ed. Tehnică,
București, 1988;
2. Antoniu Radu și colab. – Epurarea apelor uzate industriale, vol. I, Ed. Tehnică,
București, 1987;
3. Armlarego Wilfred L.F. și Chai Chri stina Li Lin – Purification of laboratory
chemicals, Elsevier Science U.S.A., 2003;
4. Bold O.V. și Ionescu C. – Depozitarea, tratarea și reciclarea deșeurilor. Îndrumar
de lucrări practice, Ed. UNIVERSITAS, Petroșani, 2003;
5. Bold O.V. și Mărăcineanu G .A. – Managementul deșeurilor solide urbane și
industriale, Ed. MATRIX ROM, 2003;
6. Bold Octavian Valerian și Mărăcineanu Gelu Agafiel – Depozitarea, tratarea și
reciclarea deșeurilor și materialelor, Ed. Matrix Rom, București, 2004;
7. Bold Octavian Va lerian și Mărăcineanu Gelu Agafiel – Managementul deșeurilor
solide urbane și industriale, Ed. Matrix Rom, București, 2003;
8. Bularda Gheorghe, Bularda Doru -Cristian și Catrinescu Theodor – Reziduuri
menajere, stradale și industriale. Colectarea, depozit area și valorificarea
materialelor refolosibile, Ed. Tehnică, București, 1992, ISBN 973 -31-0418 -3 ;
9. Bularda Gheorghe, Bularda Doru -Cristian și Cătrinescu Theordor – Reziduuri
menajere, stradale și industriale, Ed. Tehnică, București, 1992;
10. Cheremi sinoff Nicholas P. – Biotechnology for waste and wastewater treatment,
Noyes Publications, Westwood, New Jersey, S.U.A., 1996;
11. Chiriac V. – Instalații pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al
Apelor, București, 1966;
12. Constantin Ciut acu și Lumiținita Chivu – FONDUL DE MEDIU ÎN ROMÂNIA,
aprilie 2001;
13. COULSON J. M. și RICHARDSON J. F. – Chemical engineering, Particle
Technology And Separation Processes, vol. 2, Butterworth Heinemann, Oxford,
2002;
14. Dumitrescu I. – Poluarea medi ului, Ed. Focus, Petroșani, 2002;
15. Flick Ernest W. – Industrial solvents handbooks, Noyes Data Corporation,
Westwood, New Jersey, S.U.A., 1998;
16. Irimie I.I. – Abordări termodinamice în vederea stabilității și a gradului de
poluare ale unui sistem a mbiental. Lucrările științifice ale Simpozionului
Internațional „Universitaria Ropet 2003 – Ecologie și protecția mediului”;
17. Jorgensen S.E. – Industrial waste water management, Elsevier, Amsterdam, 1979;
18. Judd Simon și Jefferson Bruce – Membranes for industrial wasterwater reovery
and re -use, Elsevier Science Ltd, The Boulevard, Langford Lane, Kidlington,
Oxford, UK; Elsevier Science Inc, 360 Park Avenue South, New York, NY;
Elsevier Japan, Tsunashima Building Annex, 3 -20-12 Yushima, Bunkyo -ku,

197
Tokyo 113, Japan, 2003;
19. Kogan B. și colab. – Epurarea apelor uzate cu Hg de la fabrica „Nikitovsk”, In:
Chemical Abstracts, vol. 76, nr. 37172 c;
20. Maureen Aller – Environmental Engineers’ Handbook, CRC Press LLC, 1999;
21. Negulescu M. – Municipal Waste water Treatment, Deve lopement in water
science, 23, Elsevier, Amsterdam, 1985;
22. Nistreanu Viorica – Procese unitare pentru tratarea apelor, Ed. Agir, Bucure;ti,
2001;
23. Pankraty Thomas M. – Environmental engineerint dictionary and directory,
Lewis Publishers, S.U.A., 20 01;
24. Porter Mark C. – Handbook of industrial membrane technology, Noyes
Publications, Wste wood, New Jersey, S.U.A., 1990;
25. Rogoff Marc J. și Willoams John F. – Approaches to implementing solid waste
recycling facilities, Nozes Publication, Park Ridge, New Jersey, U.S.A., 1994;
26. Rushbrook Philip și Pugh Michael – Solid waste landfills in Middle – and Lower –
Income Countries , The World Bank, New Zork, S.U.A., 1999;
27. Traistă E. și Madear G. – Ingineria mediului. Ingineria solului și ambientală, Ed.
UNIVERSITAS, Petroșani, 2000;
28. Wehry A. și Orlescu M. – Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor, Ed.
ORIZONTURI U NIVERSITARE, Timișoara, 2000;
29. Weiner Ruth F. și Matthews Robin A. – Environmental engineering, , Elsevier
Science ,U.S.A., 2003
30. Wilson Ian D. și alții – Enciclopedia of separation science, Academic Press,
Edimburg, 2000
31. Woodard Frank – Indus trial waste treatment handbook, Butterwoth Heinemann,
S.U.A, 2001;
32. Xxx –
http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.edie.net/Library/features/ima
ges/LAB0123_4t.jpg&imgrefurl=http://www.edie.net/Library/view_article.asp%
3Fid%3D1374%26channel%3D0& h=91&w=100&sz=8&hl=ro&start=109&tbnid
=iMFveLYjyUWb3M:&tbnh=75&tbnw=82&prev=/images%3Fq%3Dwaste%2Bt
ransport%26start%3D100%26ndsp%3D20%26svnum%3D10%26hl%3Dro%26s
a%3DN
33. xxx – Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, CNS, București
și Mediul înconjurător în România, ediția 2000, INSSE
34. xxx – Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, CNS, Bucuresti,
1992., exprimate în EURO, în anul 1991, cheltuielile totale efectuate pentru
protectia mediului de către agenții economici reprezentau aproximativ 230,3
milioane, revenind circa 10 EURO anual/locuitor.
35. xxx – Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, CNS, București,
Mediul înconjurător în România, ediția 2000, INSSE.
36. xxx – Chimia ecologică, xxxx
37. xxx – European Environment Agency database, http://www.eea.dk/frdb.htm;
38. xxx –
http://bucciarello.trustpass.alibaba.com/product/11232152/Trommel_Waste_Recy

198
cle_Pla nt_And_Sorting_Materials/showimg.html
39. xxx – http://cens.com/cens/html/en/category/cate_list_M0104.html
40. xxx – http://ec.europa.eu/environment/air/stationary.htm
41. xxx – http://en.wikipedia.org/wiki/Hammer_mill
42. xxx – http://enrin.grida.no/h tmls/romania/soe2000/rom/cap7/supr.htm
43. xxx – http://esl.jrc.it/envind/sip/wm/Sip_wm03.htm
44. xxx –
http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa1/fig
_3_2_1.pdf
45. xxx –
http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planu ri_implementare_etapa1/fig
_3_2_2.pdf
46. xxx –
http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa1/fig
_3_2_3.pdf
47. xxx – http://manitoulinislandindex.com/manitoulinsshame.html
48. xxx – http://p2library.nfesc.navy.mil/P2_Opportun ity_Handbook/7_III_8.html
49. xxx – http://paystation.ca/sem.cfm
50. xxx –
http://recursos.cnice.mec.es/bancoimagenes2/buscador/imagen.php?idimagen=46
201&zona=mat&nivel1=95&nivel2=67&nivel3=70&start=140
51. xxx –
http://reports.eea.europa.eu/environment al_assessment_report_2003_10/en/kiev_
chapt_07.pdf
52. xxx –
http://www.alibaba.com/catalog/11414774/Rubber_Waste_Scrap/showimg.html
53. xxx – http://www.alphagreen.gr/ergouk.htm
54. xxx – http://www.apmot.ro/documente.php?doc_pagini_id=81
55. xxx – http://www.arpmnv6.ro/Deșeuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf
56. xxx – http://www.arpmsv4.ro/legi/legislatie.htm
57. xxx – http://www.banatnova.ro/echipamente_grajduri.php
58. xxx – http://www.basicenvirotech.com/Basic_Technology.htm
59. xxx –
http://w ww.bizoo.ro/search_process.php?1=1&act=browsecat&ind_id=648&real
m=1
60. xxx – http://www.ci.des –
moines.ia.us/departments/PW/Solid_Waste_Guidlines.htm
61. xxx – http://www.classes.ce.ttu.edu/CE5327/
62. xxx – http://www.co.greene.oh.us/saneng/EnvServ/Haz ardous_Waste.htm
63. xxx – http://www.co.henrico.va.us/utility/solidwaste/bulkywastecollections.html
64. xxx – http://www.comtechrom.ro/category.php/Containere -pentru -colectarea –
de%C5%9Feurilor/18/

199
65. xxx – http://www.comtechrom.ro/product.php/Autospec iala-16-22-mc/5/
66. xxx – http://www.danville –
va.gov/page.asp?menuid=2820&sub1menuid=2838&sub2menuid=2956&sub3me
nuid=3907
67. xxx – http://www.euractiv.ro/uniunea –
europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_7696/Colectarea -selectiva -a-
ambalajelor -reciclabile -este-obligatorie -in-Bucuresti.html
68. xxx – http://www.euskalforging.com/2proceso6.html
69. xxx – http://www.ezls.fb12.uni -siegen.de/en/EZLS_dateien/Research/projects.htm
70. xxx – http://www.feedmachinery.com/glossary/hammer_mill.htm
71. xxx – http://www.fenland.gov.uk/ccm/content/environmental –
services/waste/household -waste -collection -524.en
72. xxx – http://www.foto.md/ro/photo/4655
73. xxx – http://www.fundacionpicarral.org/aula_taller.php
74. xxx – http://www.gec.jp/WASTE/data/waste_C -2.html
75. xxx – http://www.hazemag.com/primaryimpactors/primaryimpactors.htm
76. xxx – http://www.ictcm.ro/DAS_Manolescu%20841_63_5.htm
77. xxx – http://www.in.gov/idem/compliance/land/agswc/report_05.html
78. xxx –
http://www.inegi.gob.mx/inegi/contenidos/espanol/prensa/Contenidos/capsulas/2
003/economicas/exportacion.asp?c=792
79. xxx – http://www.jeag.com/eng/incinerators/mz.htm
80. xxx – http://www.latrobe.vic.gov.au/Landfill/
81. xxx –
http://www.mediuvas lui.ro/Plan%20Judetean%20de%20Gestiune%20a%20Dese
urilor.doc
82. xxx – http://www.menlh.go.id/apec_vc/osaka/eastjava/wst_mng_en/page1.html
83. xxx – http://www.mmediu.ro/dep_mediu/strategie_deseuri.htm
84. xxx – http://www.monto.qld.gov.au/?pid=12
85. xxx – http://www.newsbatch.com/env -airsource.html
86. xxx – http://www.outokumputechnology.com/pages/Page____8153.aspx
87. xxx –
http://www.p2ric.org/TopicHubs/subsection.cfm?hub=26&subsec=2&nav=2
88. xxx – http://www.pekutherm.de/eng/news -pekutherm -uk.php
89. xxx – http://www.platinum.matthey.com/media_room/1043401763.html
90. xxx – http://www.pollutionissues.com/Ho -Li/Incineration.html
91. xxx – http://www.ppli -indo.com/serv_equipment.php
92. xxx – http://www.protectia -mediului.ro/reciclare/colectar e/alte.htm
93. xxx – http://www.rematsalaj.ro/net/fisiere/dotare.htm
94. xxx – http://www.rematsalaj.ro/net/imagini/span.jpg
95. xxx –
http://www.robertmekis.com/?kateg=photos&subkateg=miscellaneous&obsah=p

200
hoto125i2
96. xxx – http://www.serpico.com.ro/ produse_en.php?sc=9
97. xxx – http://www.societatedurabila.ro/index.php?id=32
98. xxx – http://www.softplastic.ro/saci.htm
99. xxx – http://www.startprospecting.com/html/cyanide_ –
_nacn_dosage_in_flota.html
100. xxx – http://www.stocuri.com/productDetai lls.php?gPId=4254&k=ptr.LEMN_ –
_Tocator_pentru_deseuri_(tip_moara_de_macinat)
101. xxx –
http://www.tampagov.net/dept_solid_waste/residential_services_division/images/
fully%20automated%20large.jpg
102. xxx –
http://www.telegrafonline.ro/1155934800/articol /7673/rampa_de_gunoi_agigea_f
ocar_de_infectie_si_pericol_de_incendiu.html
103. xxx – http://www.tenax.net/geosynthetics/drainage/landfill.htm
104. xxx – http://www.tenax.net/geosynthetics/drainage/landfill.htm
105. xxx – http://www.ttservis.cz/trideni_o dpadu/index_en.html
106. xxx – http://www.turbosquid.com/FullPreview/Index.cfm/ID/307638
107. xxx – http://www.un.org/esa/population/pubsarchive/urb/urbcht1.htm – World's
urban a gglomerations with populations of 10 million or more inhabitants in 1996:
1970, 1996 and 2015
108. xxx – http://www.un.org/esa/population/pubsarchive/urb/urbcht2.htm
109. xxx – http://www.unep.or.jp/Ietc/ESTdir/Pub/MSW/SP/SP6/SP6_4.asp
110. xxx – http://www.viridor -waste.co.uk/index.php?id=55
111. xxx – http://www.viridor -waste.co.uk/index.php?id=56
112. xxx – http://www.viridor -waste.co.uk/index.php?id=57
113. xxx – http://www.viridor -waste.co.uk/index.php?id=86&menu=services
114. xxx – http://www. wastecycle.co.uk/index.asp?c=1020
115. xxx – http://www.westbrook -eng.com/New/National.html
116. xxx –
http://www.westu.org/default.asp?menuid=10395&sub1menuid=10410&sub2me
nuid=10551&sub3menuid=10566
117. xxx –
http://www.who.int/water_sanitation_health /hygiene/envsan/tn07/en/index.html
118. xxx – http://www.wtl.ca/geomembrances/fire_water_storage.htm
119. xxx – Inovative technology. Alternative landfill cover,
http://apps.em.doe.gov/ost/pubs/itsrs/itsr10.pdf
120. xxx – Life cycle thinking, http://www .ami.ac.uk/courses/topics/0109_lct/
121. xxx – Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor
municipale, http://www.gestiuneadeseurilor.ro/
122. xxx – Metode și tehnici de gestionare a deșeurilor. Depozitarea deșeurilor,
Institu tul Național de Cercetare -Dezvoltare pentru Protecția Mediului – ICIM
București;

201
123. xxx – Metode și tehnici de gestionare a deșeurilor. Metode de tratare termică,
Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare pentru Protecția Muncii, ICIM
București;
124. xxx – Metode și tehnologii de gestionare a deșeurilor. Colectarea și transportul
deșeurilor și a materialelor reciclabile, Ministerul Mediului și Gospodăririi
Apelor, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecția Mediului –
ICIM București ,
http://www.arpmnv6.ro/Deșeuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf
125. xxx – Monitorul Oficial al României, Ordinul ministrului mediului și gospodăririi
apelor nr. 757/5004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea
deșeurilor;
126. xxx – Normativ Pentru Proiectarea Construcțiilor Și Instalațiilor De Epurare A
Apelor Uzate Orășenești – Partea A V – A : Prelucrarea Nămolurilor, Indicativ NP
118-06.
127. xxx – www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf
128. Yang Yongxiang , Pijnenborg J.A. Marc, Reuter Markus A. – Modelling of the
fuel stream and combustion ina rotary -kiln hazardous waste incinerator, Thrird
International Conference on CFD in the Minerals and Process Industries, CSIRO,
Melbourne, Australia, 2003, pag. 25 -34;