Moneda Euro In Romania

Economie

Moneda Euro In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

Lucrare de licență

Moneda Euro în România

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Istoricul monedei Euro

1.1Apariția monedei Euro

1.2 Simbolul și denumirea Euro

1.3 Moneda unică și Uniunea Europeană

1.4 Avantajele economice ale întroducerii monedei Euro

1.5 Dezavantajele economice ale monedei Euro

Capitolul 2. Adoptarea monedei EURO și criteriile de convergență

2.1 Mecanismul ratei de schimb ERM și ERM II

2.2Criterii de convergentă reală

2.3 Criteriile de convergentă nominală

Capitolul 3 . Influența monedei EURO asupra Europei și a lumii.

3.1 Influențe ale monedei Euro

3.2 Rata șomajului din Europa sub influența monedei unice

3.3 Euro vs Dolar

3.4 Euroland – un stat nou pe harta lumii

Capitolul 4 . Studiu de caz: Euro în România

4.1 Criteriile reale

4.1.2 Structura economiei naționale pe ramuri de activitate

4.1.3Nivelul PIB/locuitor

4.2 Criteriile nominale

4.2.1 Deficit bugetar

4.2.2 Rata inflației

4.2.3 Dobânzi pentru creditele pe termen lung

4.2.4 Stabilitatea cursului de schimb

Concluzii

Bibliografie:

Introducere

Adoptarea monedei Euro este o preoblemă de actualitate nu doar la nivelul Uniunii Europene ci și la nivelul indivizilor. Euro este o monedă care a luat amploare în lumea economică a mileniului trei și care a început să fie adoptată de un numar tot mai mare de țari. Am ales să vorbesc despre Euro și caracteristicile lui deoarece este un subiect care ne vizează în mod direct pe fiecare dintre noi. Chiar daca idea unei monede unice a aparut acum mai bine de un secol , implementarea și realizarea ei a întampinat numeroase probleme atât economice cât și politice sau sociale.

Studiul de caz pe care îl tratează aceasta lucrare este despre adoptarea monedei unice de către România. Deși a intrat in UE în 2007 ,țara noastră , s-a confruntat cu o sumedenie de probleme făcând astfel momentul intrării în Uniunea Monetară și adoptarea monedei Euro tot mai amânat și mai departe de a se rializa. Din 2007 și până în prezent sitiația economică și politică a luat diverse întorsături provocând deseori răsturnări de situație

Capitolul 1. Istoricul monedei Euro

1.1Apariția monedei Euro

Momentul oficial al lansării monedei unice europene este consemnat la 1 Ianuarie 1999 devenind atunci moneda oficială a unsprezece state , ajungând astfel să înlocuiască , prin mai multe etape , monedele naționale. Pentru început Euro a fost lansat sub forma unei monede virtuale , utilizat la momentul respectiv atât pentru efectuarea operațiunilor de plată care nu necesitau utilizarea monedelor sau bancnotelor cât și pentru înregistrările contabile . În paralel ,în circulație , se aflau și monedele naționale considerate , atunci , subunități ale monedei Euro , cu ajutorul cărora se efectua plățile în numerar . În formă fizică, adică sub forma de bancnotă , Euro a apărut la 1 Ianuarie 2002.

Chiar dacă moneda unică europeană a prins contur abia către începutul mileniului trei ea își are originile între anii 1920 – 1930 . În data de 9 septembrie a anului 1929 unul dintre oamenii politici germani ,Gustav Stresemann , întreba Societatea Națiunilor :” Unde sunt moneda europeană și timbrul european de care avem nevoie? “

La aproximativ o lună după ce politicianul ridică această problemă Bursa de la New York trăiește ''Joia Neagră ,,.. În alte cuvinte începutul crizei mondiale di anul 1929 care a atras după sine dezechilibre economice majore la nivel mondial.

Alt moment care a împiedicat apariția monedei unice europene a fost Al Doilea Război Mondial. În anul 1944 în Europa era în plină desfășurare , la Bretton Woods , în Statele Unite se semnau acordurile cunoscute sub numele de acordurile de la Bretton Woods privind refacerea relațiilor financiare și monetare la nivel mondial. În urma acestui acord au apărut organizații de o importanță vitală în zile noastre precum :Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare „BIRD”, devenită în prezent o componentă a Băncii Mondiale și Fondul Monetar Internațional .

Tot atunci s-a stabilit punerea în aplicare a etalonului aur , acesta presupunând cursuri de schimb valutar influențat de prețul aurului .

În 1969 planurile de introducere a monedei unice europene au început să prindă contur prin raportul Barre , întocmit de cele șase state membre ale Comunități Economice Europene (Belgia , Germania , Franța , Italia , Luxemburg și Olanda) . În același an în cadrul summit-ului de la Haga șefii de stat și reprezentanți ai guvernelor au discutat crearea unei uniuni economice și monetare. Însă și de această dată planurile au fost amânate de căderea Acordului de la Bretton Woods din 1971 , după decizia președintelui Nixon de a face dolarul neconvertibil în aur. Între timp CEE și-a mărit numărul incluzând încă nouă state multe dintre ele fiind dispuse să renunțe la propriile monede naționale.

După toate acestea țările participante au fost implicate în trei faze economice care corespund fazelor istorice de instituire a monedei Euro.

Faza unu : În anul 1979 Sistemul monetar European (EMS-European Monetary System ) a fost instituit pentru a crea o legătură între monedele europene și pentru a înlătura fluctuațiile mari dintre valorile acestora. Astfel a apărut Mecanismul european al ratei de schimb (EMR-European Exchange Rate Mechanism ) , mecanism în acord cu care modele fiecărui stat membru trebuiau să aibă fluctuații foarte mici (+/- 2,5%) pe orice latura a valorii de referință. Această valoare de referință într-un agregat al tuturor monedelor care participau la momentul respectiv și s-a numit Unitatea de Moneda Europeană (ECU) a cărei apreciere s-a făcut în funcție de mărimea economiilor statelor membre. Mai târziu în anii 1980 economiile statelor membre au început să crească și tot în această perioada a apărut și Piața Unică Europeană și astfel crearea unei monede unice era o soluție excelentă fiind readusă în discuție crearea acesteia.

Comisia Europeană condusă de Jacques Delors a adoptat Actul Unic European în Februarie 1986, a avut drept scop înlăturarea barierelor instituționale și economice între statele membre ale UE și să stabilească scopul pieței comune europene . În 1989, au fost schițate planuri pentru a realiza EMU în 3 stadii. Deși procesele stadiului I au început cu EMS în 1979, prima fază a început oficial în 1990, când controalele asupra ratei de schimb au fost înlăturate, dând astfel liberă mișcare capitalurilor în întreaga EEC. În 1992, cele trei faze prevăzute de Comisia Delors au fost făcute oficiale prin introducerea în Tratatul de la Maastricht, incluzând criteriile de convergență economică pentru adoptarea monedei comune. În fapt, aceasta a transformat EEC în Uniunea Europeană. Criteriile pentru calitatea de membru a Uniunii Europene și adoptarea monedei Euro sunt stabilite de trei documente. Primul este Tratatul de la Maastricht din 1992, care a intrat în vigoare pe 1 noiembrie 1993. Mai târziu în același an, al doilea criteriu a fost creat de Consiliul European la Copenhaga, și anume prin crearea „criteriilor Copenhaga”, care au clarificat scopurile generale ale Tratatului de la Maastricht. Al treilea este contractul cadru negociat cu fiecare țară candidată mai înainte de a adera la UE. Criteriile au fost de asemenea clarificate și de legislația UE și prin decizii ale sistemului judiciar european, de-a lungul anilor.

Faza doi : În iarna anului 1995 la summit-ul de la Madrid, Germania a reușit să convingă statele membre să schimbe denumirea din ECU în Euro. Prin “ scenariul de la Madrid “ s-a stabilit și o perioadă de tranzit între introducerea monedei Euro în înregistrările contabile și apariția ei în formă fizică.

Tot în cea de a doua fază a fost înființat Institutul Monetar European , acesta fiind precursorul Bănci Centrale Europene. În iunie 1997, Consiliul European din Amsterdam a fost de acord cu Pactul de Stabilitate și Creștere Economică și a stabilit ERM II, care ar succeda Sistemului Monetar European și ERM după lansarea monedei Euro. Un an mai târziu , în 1998 , Consiliul European a selectat unsprezece țari care urma în 1999 să adopte Euro , selecție în urma căreia a luat ființa Banca Centrala Europeană. Rolul acesteia era de a supraveghea activitățile Sistemului European al Băncilor Centrale , adică supravegherea atentă a Băncilor Naționale, care trebuiau să implementeze deciziile Băncii Centrale Europene , emiterea de monedă și susținerea țărilor care membre pentru îndeplinirea criteriului de convergentă.

Faza trei: La 1 Ianuarie 1999 Euro a apărut în formă virtuală cu ratele de schimb ale monezilor pentru cele 11 din cele 15 State Membre fixate la ultima zi din anul 1998. Mecanismul European al Ratei de Schimb (ERM) a fost urmat de ERM- II, care a funcționat în același mod cu originalul ERM dar în contextul unei monede Euro deja existente.

1.2 Simbolul și denumirea Euro

În mod oficial Euro este reprezentat de litera grecească epsilon “€”și este înregistrat de Organizația Internațională de Standardizare cu codul „EUR” . În anul 1995 la întâlnirea de la Madrid au decis să stabilească denumirea de EURO deoarece este o denumire ușor de pronunțat în toate limbile și evident derivă din cuvântul Europa.

Acest simbol a fost ales în urmă efectuări unor cercetări la nivelul întregii Uniuni Europene , cercetări realizate în rândul opinie publice . A fost preferat datorită stabilității sale dar și pentru că reflectă o imagine combinând atât elemente clasice cât și moderne .

1.3 Moneda unică și Uniunea Europeană

Mulții dintre cei care observă îndeaproape Uniunea Monetară spun că Euro este un proiect economic însă proiectul are la bază cauze cu caracter politic , fiind împiedicat să se realizeze timp de mulți ani.

Adoptarea monedei unice a fost un pas foarte important în atingerea obiectivului final , cel al integrării politice foarte restrânse , subliniat prima dată în tratatul de la Roma din 1957. Tratatele ce l-au succedat nu au făcut decât să întărească ideea că introducerea unei monede unice nu se bazează doar pe punerea în balanță și cântărirea avantajelor și dezavantajelor economice.

Unul din foștii cancelari germani , Helmut Kohl , și unul dintre cei mai convinși susținători ai Uniunii Monetare susține că adoptarea monede Euro are mai mult decât implicații economice și mai mult decât atât subliniază ideea că proiectul unificării este o bună asigurare împotriva apariției unui “egoism național” și a atacurilor violențe .

1.4 Avantajele economice ale întroducerii monedei Euro

În primul rând o monedă unică are puterea de a înfrânge fragmentarea actuală a pieței interne și de a lua o poziție fermă și puternică în fața altor monede la nivel internațional. Ca o altă calitate adoptarea unei monede unice atrage după sine o mai mare transparență a prețurilor și a cheltuielilor acestea putând fi comparate la nivel de comunitate dând astfel un imbold concurenței.

Introducerea monedei unice vine cu o serie de avantaje și pentru turiști , vânzători și oameni de afaceri care nu vor mai fi nevoiți să suporte costurile de schimb ale diverselor monede naționale. De exemplu un turist care vizitează un stat membru al Uniunii Europene peirede aproximativ 45% din valoare banilor săi datorită costurilor de tranzacție sau a schimburilor valutare repetate.

Pentru întreprinderi o monedă unică presupune cheltuieli de acoperire a riscului de schimb, cheltuieli pe care le fac pentru a se proteja de fluctuațiile monetare. Întreprinderile ce realizează tranzacții comerciale în mai multe state membre pot înlătura astfel costurile administrative legate de schimburile valutare, inclusiv risipa de timp.

Riscul ratei de schimb – multe dintre deciziile luate în mediul afacerilor la nivel internațional sunt afectate ulterior de modificările ratelor de schimb. Investițiile străine sunt cea mai bună dovadă și putem afirma că cu cât ratele de schimb sunt mai imprevizibile cu atât investițiile străine sunt mai riscante și investitorru turiști , vânzători și oameni de afaceri care nu vor mai fi nevoiți să suporte costurile de schimb ale diverselor monede naționale. De exemplu un turist care vizitează un stat membru al Uniunii Europene peirede aproximativ 45% din valoare banilor săi datorită costurilor de tranzacție sau a schimburilor valutare repetate.

Pentru întreprinderi o monedă unică presupune cheltuieli de acoperire a riscului de schimb, cheltuieli pe care le fac pentru a se proteja de fluctuațiile monetare. Întreprinderile ce realizează tranzacții comerciale în mai multe state membre pot înlătura astfel costurile administrative legate de schimburile valutare, inclusiv risipa de timp.

Riscul ratei de schimb – multe dintre deciziile luate în mediul afacerilor la nivel internațional sunt afectate ulterior de modificările ratelor de schimb. Investițiile străine sunt cea mai bună dovadă și putem afirma că cu cât ratele de schimb sunt mai imprevizibile cu atât investițiile străine sunt mai riscante și investitorii au șanse mici să crească sau să obțină profit pe piețele internaționale . Prin înlocuirea monedelor naționale cu Euro riscul legat de rata de schimb este eliminat complet ceea ce reprezintă un avantaj major pentru investițiile în Zona Euro.

Costurile de tranzacționare – multe persoane care călătoreau în spațiul uniunii europene întâmpinau probleme atunci când venea vorba de schimbul propriei monede în moneda țării gazdă și nu doar pentru că monedele naționale nu erau recunoscute decât într-un spațiu geografic restrâns. Acest lucru putea fi făcut doar prin intermediul băncilor , caselor de schimb valutar , al birourilor de turism și al companiilor de cărți de credit în schimbul unor taxe. Aceste taxe îmbrăcau forma unor comisioane fixe la care se mai adăugau diferențele de preț derivate din cumpărarea său vânzarea de monedă. Printr-un studiu al Comisiei Europene s-a estimat că înainte de introducerea Euro, întreprinderile din Europa au convertit anual 7,7 trilioane de dolari dintr-o deviză a Uniunii Europene într-alta, plătind 12,8 miliarde dolari drept cheltuieli de conversie, adică 0,4 procente din Produsul Intern Brut al Uniunii Europene. Aceste costuri sunt acute în special pentru companiile din țările mici, care au piețe de schimb lipsite de lichiditate și sisteme bancare nesofisticate.

Transparentă prețurilor – O monedă unică scoate în evidență foarte clar diferențele de preț ale bunurilor , serviciilor și salariilor dintre anumite țări stimulând astfel competitivitatea între piețe . Înainte de adoptarea Euro consumatori au constatat că este destul de dificil să compare prețurile diferitelor bunuri său servicii cu cele de peste granițe . Prețurile sunt stabilite ca urmare a interacțiunii complexe dintre ofertă, cerere și reglementări, într-o largă varietate de medii competitive.

Alte avantaje pe care le vizează introducerea monedei Euro:

Apariția monedei Euro ca valută puternică și relativ stabilă va relansa Europa în competiția mondială cu SUA și Japonia prin reașezarea sferelor de influența valutara pe piața mondială;

Inducerea unei mari stabilități pe piețele financiare, reducerea volatilității, orientarea acestor piețe către un comportament macroeconomic al limitelor strânse ale deficitului bugetar;

Eliminarea ineficienței politicilor monetare naționale necoordonate

Dispariția decalajelor între gradul de dezvoltare economică a diverselor țări participante;

Eliminarea atacurilor speculative, cu implicații benefice ale reducerii dobânzilor

Expansiunea piețelor financiare, stabilitatea monedei unice asigurând atragerea de fluxuri investiționale semnificative

1.5 Dezavantajele economice ale monedei Euro

Cel mai invocat dezavantaj al adoptării monedei unice este pierderea suveranității naționale. Transferarea la nivel de uniune monetară a unor elemente naționale de natură fisacala sau monetară ar atrage după sine faptul că țările cu economii stabile și puternice vor trebui să se supună deciziilor luate de către state cu economii instabile și slab dezvoltate , decizii privind lupta împotriva inflației. Pe de altă parte statele mai puțin prospere nu vor mai putea recurge la devalorizare pentru acoperirea temporară a competitivității propriei economi. Acest fenomen de devalorizare este puternic contestat pentru că are un efect inflaționist imediat ducând la o creștere a prețurilor la import și acoperind de fapt adevăratele probleme existente. Succesele la export depind din ce în ce mai mult de o serie de factori cum sunt: gradul de perfecțiune tehnică, calitatea service-ului, asupra cărora o devalorizare mare nu are decât efecte reduse, pentru că ele se limitează la o simplă ajustare de prețuri.

Un alt dezavantaj major pe care îl aduce adoptarea monedei unice este pierderea ratelor de schimb flexibile și implicit a mecanismului de ajustare folosit pentru echilibrarea modificărilor apărute la nivelul cereri de produse între două țări . Acest fapt ce poate induce inclusiv la probleme în cadrul ocupării forței de muncă. Mecanismul de ajustare se referă că prin ieftinirea monedei unui stat cu cerere în scădere produsele aferente vor fi mai ieftine ceea ce va duce implicit la o repornire a cereri și a ocupării forței de muncă ,pe când într-o economie cu o cerere în creștere se va produce procesul contrar.

Alte dezavantaje economice ale monedei unice:

costurile ridicate de conversie, de trecere de la monede naționale la moneda unică. Acestea se referă la costuri de fabricație a bancnotelor și a monedelor noi, costuri pentru ajustarea sistemelor de contabilitate, pentru informarea și pregătirea publicului, costuri cu programe informatice, cu asigurarea bazei tehnicomateriale, alte costuri;

pierderea independenței politicii monetare. Politica monetară a Zonei Euro este definită și implementată de BCE, prin urmare, țările membre pierd acest atribut ce ține de suveranitatea națională. Oricum, în situația creșterii interdependențelor dintre economii, independența politicii monetare a unei țări este diminuată de măsurile luate de o altă țară cu care are relații dependente;

diminuarea independenței politicii bugetare. Potrivit criteriilor de la Maastricht, țările care vor să adere la Zona Euro sau care sunt deja membre ale acesteia sunt obligate să promoveze politici bugetare restrictive care pot conduce la scăderea creșterii economice și a locurilor de muncă, la dificultăți de finanțare a deficitelor balanței de plăți;

lipsa de coerența și de instrumente a Euro de a face față unor situații de criză

Uniunea Europeană nu a luat în calculcul modalitățile de gestionare de natura unei crize financiare care poate apărea în cadrul Uniuni Economice Europene . Anumite țări nu pot face față acestora și pot ieși ușor din sistem .

Capitolul 2. Adoptarea monedei EURO și criteriile de convergență

2.1 Mecanismul ratei de schimb ERM și ERM II

Mecanismul ratei de schimb ERM (European Exchange Rate Mechanism) a fost introdus pentru prima dată în anul 1979 pentru a reduce variația cursului de schimb a monedelor statelor membre și pentru a aduce stabilitate monetară la nivelul Uniunii Europene , pregătind terenul și punând bazele Uniunii Monetare și adoptării unei monede unice.

Băncile centrale au intervenit pe piețele valutare , cumpărând sau prin vânzare de valută pentru a influența valoarea. Intervenția s-a realizat prin intermediul cererii și ofertei : atunci când valoarea unei monede scădea sub un anumit nivel , stabilit de comun acord , numit marjă de fluctuație , băncile interveneau și restabileau valoarea de piață a valutei respective.

În 1992 mecanismul ratei de schimb cuprindea 10 membri și avea la bază un sistem care ii permitea fiecărei monede să fluctueze limitat în raport cu celelalte monede aflate în mecanism, stabilindu-se totodată o rata de paritate centrală în ECU .

La început le era permisă o fluctuație de +/- 2.25% în jurul parității centrale, cu excepția Italiei care avea o marjă de fluctuație de 6% din cauza inflației sporite și a problemelor politice pe care le avea la acea vreme.

Mecanismul Ratei de Schimb a înregistrat câteva particularități din care amintim cea mai importantă: a fost singurul sistem în totalitate european care nu aveam la bază o valuata de referință extraeuropeană.

Criza economică din 1992-1993 a dus la ieșirea din sistem a două monede (lira italiană și lira sterlină) cinci dintre ele și-au realiniat ratele de schimb valutar iar una dintre ele a înregistrat o marjă de fluctuație de +/-15%. Toate acestea au demonstrat că integrarea monetară cu mai multe monede în circulație nu este eficientă singura soluție rămânând crearea unei monede unice.

Tocmai din aceste considerente în anul 1999 a fost adoptat un alt mecanism al ratei de schimb numit ERM II de data aceasta formând un sistem bilateral prin care orice monedă participantă se poate converti în Euro. Prin intermediul acestui mecanism este permisă intervenția Băncii Centrale Europene și a băncilor centrale ale statelor membre, atunci când cursul de schimb depășește marja de +/- 15% față de cursul central.

ERM II este un sistem valutar specific atât pentru noile țări membre cât și pentru vechii membri care încă nu aparțin Zonei Euro dar care doresc să intre în această zonă. Monedele țărilor participante sunt legate numai de Euro stabilindu-se o paritate centrală pentru fiecare monedă națională, acestea putând fluctua pe o bandă de până la +/- 15 % . Marginile benzi în cadrul căreia au loc aprecierile sau deprecierile sunt considerate suficient de largi astfel încât să nu poată prelua anumite dezechilibre precum cele produse de mișcările de capital.

Conform Protocolului privind ERM II și Rezoluției Consiliului pentru Stabilirea ERM II (97/ c 236/ 03), în vigoare de la 1 ianuarie 1999 cerințele esențiale sunt :

participarea în ERM II pentru cel puțin 2 ani anterior examinării este obligatorie;

deprecierea ratei centrale în cadrul perioadei de 2 ani nu este permisă fiind considerată ca o încălcare a criteriului stabilității cursului de schimb

îndeplinirea criteriului înseamnă menținerea fluctuațiilor cursului de schimb în marja de +/- 2,25% în jurul ratei (parității) centrale „fără tensiuni severe”

în cazul când fluctuațiile ies din bandă, trebuie făcută distincție între cele două abateri, respectiv a marjei superioare, și a marjei inferioare.

Obiectivul principal al ERM II este să ofere ajutor statelor care se află în afara zonei Euro în aplicarea unor politici macroeconomice stabile cu scopul de a le impulsiona pentru a atinge convergența necesară, și prin aceasta de a intra în Zona Euro.

Avantajele ERM II :

creșterea stabilității mediului financiar prin utilizarea unui sistem de cursuri semi fixe care au permis reducerea riscurilor investiționale și de afaceri;

acțiuni colective care le-au permis statelor membre să se bazeze nu doar pe eforturile proprii de menținere a valorii monedelor lor;

impunerea disciplinei financiare în lupta împotriva inflației prin stabilirea unei marje permise de depreciere a unei monede;

o mai bună alocare a resurselor, ca efect al eliminării incertitudinilor legate de fixarea cursului de schimb și, prin aceasta, a utilizării mecanismului prețurilor ca instrument de alocare a resurselor;

stimularea sectoarelor manufacturiere prin stabilitatea cursului de schimb; în absența acestei stabilități, resursele se orientau spre sectoarele economice care nu aveau legătură cu exportul;

stimularea firmelor mici și mijlocii mai puțin expuse riscului legat de cursul de schimb;

creșterea schimburilor comerciale la nivel intra-unional.

Dezavantajele care au făcut acest sistem să nu poată depăși criza din 1992:

faptul că s-a pornit de la presupunerea că valoarea monedelor ar putea fi menținută prin intervenție guvernamentală, ceea ce înseamnă capacitatea limitată a guvernelor de a acoperi piața;

faptul că a plecat de la presupunerea, care s-a dovedit a fi eronată, că guvernele ar fi fost dispuse să intervină atunci când monedele altor state membre s-au depreciat, contribuind prin intervenția lor la stabilitatea acestora;

mecanismul a funcționat bine în condițiile unor rate a inflației scăzute și constante, dar a reacționat violent și negativ în momentul în care pe piață au apărut perturbările generate de reunificarea Germaniei sau de rezultatul respingerii, prin referendum, a ideii de uniune monetară sau monedă unică în unele din statele membre;

a încurajat speculanții care au găsit un cumpărător garantat pentru monedele slabe din sistem în persoana băncilor centrale ale statelor membre;

a contribuit la pierderea, de către guvernele statelor membre, a suveranității monetare asupra economiilor naționale cu toate implicațiile care derivă din acest aspect.

În perioada funcționării sistemului, membrii mecanismului ratei de schimb au optat, în general pentru stabilirea ratei de schimb combinată cu un control riguros al mișcării capitalurilor.

Efectele ERM II asupra noilor țări membre participante trebuie analizate din punctul de vedere a trei aspecte:

stabilizarea cursului de schimb;

convergența cu politicile macroeconomice;

stabilizarea inflației

Stabilizarea cursului de schimb este unul din marile atuuri ale participării la la ERM II, care contribuie la analizarea convergenței spre nivelul țărilor membre UE dezvoltate. Promisiune BCE de a susține noii membri în păstrarea fluctuației monedelor participante in cadrul benzii va întări rolul de stabilizator pe care îl joacă ERM II.

În același timp participarea la ERM II presupune presiuni asupra responsabililor politicilor macroeconomice în vederea reformării și consolidării în primul rând al finanțelor publice. Regimul cursului de schimb fix presupune existența unor politici fiscale sănătoase și rezistențe eficienta acestuia fiind diminuată în cazul unor deficite fiscale acute sau în cazul în care creșterea salariilor este mai mare decât creșterea productivității muncii.

Scopul ERM II este menținerea stabilității ratei de schimb între Euro și monedele naționale participante, respectiv nu este permisă nici o depreciere unilaterală a monedei incluse față de Euro. ERM II reprezintă un sistem monetar care are ca principale obiective următoarele:

face posibilă îndeplinirea criteriilor de convergență, în special cel de convergență nominală a ratei de schimb a monedei naționale incluse;

testarea stabilității cursului de schimb;

intrarea țării respective în Zona Euro la un curs de schimb adecvat;

pregătirea băncilor centrale ale țărilor candidate pentru viitorul statut de membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale.

2.2Criterii de convergentă reală

Dacă în Tratatul de Maastricht criteriile de convergentă nominală sunt clar definite , criteriile de convergentă reală sunt foarte vag conturate .

În lipsa unor criterii explicite se poate considera că cele mai relevante criterii de convergentă reală sunt : gradul de deschidere al economiei , ponderea comerțului bilateral cu țările membre ale UE în totalul comerțului exterior; structura economiei și cel mai sintetic criteriu nivelul Produsului Intern Brut pe locuitor.

Gradul de deschidere a unei economii este reflectat de nivelul exporturilor sau mai precis de indicatori precum valoarea importurilor , exporturilor sau ponderea pe care o are suma acestora in produsul intern brut.

Economiile cu o mai mare deschidere spre exterior sunt mai sensibile la variațiile piețelor internaționale, având un grad mai mare de vulnerabilitate. Într-o conjunctură favorabilă ele preiau și amplifică tendințele pozitive manifestate pe piețele internaționale.

2.3 Criteriile de convergentă nominală

Convergența nominală în ceea ce privește integrarea monetară este un proces de lungă durată și are strânse legături cu criteriile de convergență instituțională și reală . Convergența nominală presupune trei faze principale : preaderarea la UE , postaderarea la UE și euroizarea.

Preaderarea la Uniunea Europeană se referă la transformările și construcțiile instituționale dar și la modalitățile de funcționare a sistemului monetar. În faza de preaderare statele își păstrează independența monetară ceea ce le permite să aleagă standardele ratelor de schimb în măsura în care își pot asigura stabilitatea macroeconomică. În același timp statul în cauză trebuie să adopte acquis-ul comunitar care constă în acordarea independenței Băncii Centrale , liberalizarea fluxurilor de capital , impunerea unei interdicții de finanțare directă a guvernului de către Banca Centrală și impunerea unei interdicții guvernului de a nu mai avea acces privilegiat la instituțiile financiare. Deși pentru a păstra stabilitatea la nivel macroeconomic prin reducerea inflației , echilibrarea balanței de plăți și menținerea deficitului bugetar si nivelul datoriei externe la cote acceptabile , în faza de preaderare statele au libertatea de a alege regimul ratelor de schimb cel mai eficient. Astfel regimurile pot varia de la cele rigide/fixe, impuse de consiliul monetar, până la cele de flotare liberă. În perioada anterioară aderării țările candidate la Uniunea Europeană (2004-2007) au practicat unele dintre cele mai diverse regimuri ale ratelor de schimb demonstrând astfel că nu există o rețetă unică de îmbunătățire a ratelor de schimb (Tabelul 1 ) Fiecare dintre aceste țări au adoptat după caracteristicile și prioritățile fiecăruia. Fie că au optat pentru soluții fixe fie că au optat pentru soluții variabile guvernele acestor state au reușit să își ducă la bun sfârșit misiunea , și anume stabilizarea macroeconomiiilor prin reducerea inflației, echilibrarea balanțe de plăti și reducerea deficitului bugetar respectiv a datoriei externe.

Faza de postaderare este faza următoare care se întinde la la intrarea statelor în Uniunea Europeană și până la intrarea lor în zona Euro. Principala caracteristică a acestei etape este că statele își pierd din suveranitatea monetară, Banca Centrală Europeană preluând cele mai importante privilegii în materie de de politică monetară de la băncile centrale.

Din cauza pieței unice , care se bazează pe libera circulație a mărfurilor, serviciilor și a factorilor, apar fluctuații ale ratelor de schimb care ulterior se resimt și în celelalte state membre ale Uniunii Europene provocându-le prejudicii.

Tocmai din acest considerent problema fluctuației ratelor de schimb este una comună și trebuie rezolvată la nivelul UE. Din această cauză statele nou intrate în UE sunt supuse unui mecanism al ratelor de schimb (ERM II) care are ca și scop principal stabilizarea ratelor de schimb și a prețurilor conform criteriului de stabilitate din Tratatul de la Maastricht , criteriu necesar preaderării.

Pe lângă toate acestea conform tratatului de la Copenhaga țările nou intrate în uniunea Europeană sunt obligate să depună toate eforturile pentru a intra în cel mai scurt timp în zona Euro dar numai în condițiile de respectare a stabilității.

Potrivit reglementărilor emise de Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană noile state membre trebuie să participe cel puțin doi ani la ERM II pentru a avea acces la zona Euro

Tabelul 1: Regimurile ratelor de schimb practicate de țările care au aderat la UE în anii 2004 și 2007

România, precum și alte țări care au semnat Tratatul de aderare la UE, au stabilit calendarul privind intrarea în ERM II și integrarea în Zona Euro cu termene diferite în funcție de ritmul de pregătire al fiecăreia în parte . Construcția politicii monetare din faza postaderare este axată pe îndeplinirea celor patru criterii de convergentă nominală stipulate de Tratatul de la Maastricht, și anume: stabilitatea prețurilor, stabilitatea ratelor de schimb, o rată scăzută a dobânzilor pe termen lung și o poziție fiscală sustenabilă (deficit neexcesiv) .

Criteriile de convergentă nominală au o puternică motivație economică. Această motivație este legată de asigurarea stabilității economice și monetare și de ridicarea performanțelor economice la nivelul țărilor cu cele mai bune practici, acestea din urmă fiind luate ca repere la evaluarea criteriilor de convergentă nominală.

Principalele criterii de convergentă nominală sunt :

Sursa: întocmit cu ajutorul “Politicile economice în scopul adoptării euro “ 11 mai 2009

Inflația – este un dezechilibru major prezent în mediul economic al fiecărei țări și care se caracterizează printr-o creștere generală a prețurilor corelată în același timp cu o scădere a puterii de cumpărare a monedei naționale. Această este un indicator care la sfârșitul fiecărui an arată dacă politicile de natură fiscală , politicile guvernamentale și cele emise de Banca Centrală Europeană au dus la stabilitatea prețurilor.

Principalele cauze ale inflației sunt:

inflație prin monedă: emisiune excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri și servicii;

inflație prin cerere: excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;

inflația prin costuri: creșterea costurilor de producție, independent de cererea agregată;

inflația importată

inflația prin structuri.

Formele inflației sunt:

inflație târâtoare (sau liniștită): presupune creșterea prețurilor până la maxim 3%;

inflație moderată: reprezintă creșterea anuală a prețurilor cu 15-30%.

criza inflaționista: reprezintă acea perioadă de timp, de cel puțin doi ani, pe parcursul căreia rata anuală a inflației depășește 40%.

inflația rapidă: când ritmul anual de creștere al prețurilor se apropie de 10%.

inflația galopantă: creșterea prețurilor depășește 10% anual.

hiperinflația: reprezintă creșterea prețurilor de peste 50% pe lună. Hiperinflația începe în luna în care creșterea prețurilor depășește 50% și se termină, dacă rata creșterii prețurilor scade sub 50% și timp de un an se menține sub acest nivel.După alți autori, hiperinflația presupune o rata medie anuală de 100% și peste acest nivel.

Măsurile de diminuare a inflației sau măsurile antiinflaționiste care pot fi luate vizează cererea și ofertă agregată. Pentru a reduce excesul de cerere agregată se poate implementa o politică monetară riguroasă care să reducă excesul cereri agregate.Tot în acest scop se poate practica adoptarea unei politici bugetare orientată spre diminuarea deficitului bugetar și spre menținerea la un anumit nivel a cheltuielilor publice, în perioadă respectivă și spre ridicarea, în anumite limite, a nivelului impozitelor și taxelor.

În ceea ce privește stimularea creșterii ofertei o politică de salarizare corelată cu cu rezultatele economice obținute prin muncă, prin care să se evite creșterea costurilor medii ar impulsiona ofertă. Pe lângă aceasta mai există opțiunea de a crește gradul de adaptare al producției la cerințele pieței sau de a stimula extinderea producției prin investiții de capital în mijloacele de producție performante, prin forța de muncă într-o structură de calificare nouă, inovații, prin creșterea productivității factorilor de producție.

Deficitul bugetar – deficitul bugetar reprezintă rezultatul diferenței dintre cheltuielile bugetare și venituri . Astfel dacă nivelul cheltuielilor este mai mare se înregistrează deficit bugetar iar în caz contrar vorbim de spre excedent bugetar.Putem vorbi despre un deficit bugetar “bun” sau eficient atunci când acesta îndeplinește anumite condiții. Prima dintre acestea este reprezentată de situația în care deficitul bugetar este constituit și conține , în totalitate, cheltuieli investiționale destinate spre exemplu infrastructurii . În cea de a două situație deficitul este unul productiv atunci când poate fi acoperit din finanțe proprii și sigure fără a apela la emisiunea de monedă sau alte fenomene inflaționiste.

Cele mai cunoscute și practicate măsuri pentru acoperirea deficitului bugetar sunt:

reducerea cheltuielilor publice;

reducerea cheltuielilor administrației;

eliminarea subvențiilor;

mărimea bazei de impozitare;

accent pe impozitele directe.

Datoria publică reprezintă datoria pe care o are un stat față de terți precum persoane fizice, juridice, bănci ,întreprindere atât din țară cât și din străinătate , care au cumpărat obligațiuni emise de stat pentru a acoperi unele nevoi financiare ale acestuia.

Nivelul datoriei publice a fost stabilit la 60% din valoarea produsului intern brut deoarece acesta era nivelul mediu în anul 1992 când a fost încheiat tratatul de la Maastricht . Pe de altă parte se consideră că o datorie publică egală cu 60% din PIB este corelată în mod automat cu un nivel de 3% din PIB ai deficitului bugetar.

Evoluția ratelor dobânzii pe termen lung- acest criteriu se referă la fluctuațiile pe care le înregistrează ratele dobânzii pe termen lung. Potrivit Tratatului de la Maastricht (articolul 140 alineatul (1) a patra liniuță ) caracterul durabil al convergenței atinse de un stat la care se adăugă și participarea la mecanismul cursului de schimb se reflectă automata în nivelul ratei dobânzii pe termen lung. Astfel în ceea ce privește rata medie nominală a dobânzii această se calculează ca medie aritmetică a ultimelor 12 luni în care există informații cu privire la indicele prețurilor de consum. Aceasta se calculează cu un an înaintea examinării. Pentru a vedea eficiența acestui criteriu comparația se face între statul în cauză și cel mult trei state membre care au obținut cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor calculându-se media aritmetică neponderata a ratelor dobânzilor pe termen lung ale celor trei țări care au înregistrat cele mai mici rate ale inflației. Ratele dobânzilor au fost calculate pe baza ratelor dobânzilor armonizate pe termen lung, care au fost stabilite în scopul evaluării gradului de convergență.

Variația cursului de schimb – În primul rând, Banca Central Europeană analizează dacă statul respectiv a participat la Mecanismul Ratei de Schimb II pentru o perioadă de cel puțin de doi ani înainte de momentul examinării, după cum se precizează în tratat.În al doilea rând, în ceea ce privește definiția limitelor normelor de fluctuație, Banca Central Europeană face referire la avizul oficial formulat de Consiliul Institutului Monetar European în octombrie 1994 și declarația acestuia publicată în raportul din noiembrie 1995 intitulat ,,Progresul pe calea convergenței”. În acest raport banda de fluctuație a fost stabilită inițial la un nivel de +/-2.25% , cu excepția Italiei (+/-6%) fiind ajustată ulterior la un nivel de +/- 15 % în jurul parității centrale.

În al treilea rând, problema apariției unor tensiuni severe este în general abordată prin examinarea gradului de deviere a cursurilor de schimb de la paritățile centrale din cadrul Mecanismului Ratei de Schimb II față de Euro. Această se realizează utilizând indicatori precum diferențele ratelor dobânzilor pe termen scurt față de Zona Euro și evoluția lor, precum și ținând cont de rolul intervențiilor pe piața valutară.

Orice stat care dorește integrarea în Uniunea Monetară Europeană și implicit să adopte monedă EURO trebuie să îndeplinească simultan toate criteriile de convergență prezentate în acest capitol. Luxemburg era singura țară care a îndeplinit, în 1993, toate aceste criterii. De asemenea alegerea țărilor participante la moneda Euro a fost și ramana până în prezent una din cele mai controversate probleme politice din UE.

Capitolul 3 . Influența monedei EURO asupra Europei și a lumii.

3.1 Influențe ale monedei Euro

După lansarea monedei unice europene atât la nivel european cât și la nivel mondial , multe domenii au fost influențate și și-au schimbat obiectivele și perspectivele. Influențe majore și pozitive s-au resimțit atât la nivel macroeconomic cât și la nivel de individ.

Spre exemplu în cadrul financiar al uniunii europene piețele financiare nu au mai fost atâta de diferite precum obișnuiau să fie înainte de întroducerea monedei EURO. Ratele pe termen scurt ale dobânzilor sunt aceleași peste tot în Zona Euro. Datorită criteriilor de convergență și Pactului de Stabilitate și Creștere, caracteristicile fiscale din Zona Euro sunt și ele în linii mari asemănătoare.Datorită faptului că riscul de credit și stabilitatea financiară pentru o companie nu pot fi mai bune decât cele din propria țara, această transformare a realizat multe în direcția egalizării riscului în sectorul privat din Europa.

O altă influență majoră pe care a avut-o Euro s-a resimțit în cadrul expansiunii Europene. Moneda unică a schimbat puțin percepția lumii , Zona Euro fiind privită ca un mic mediu aflat în continuă expansiune. Datorită faptului că Euro elimină costurile tranzacțiilor legate de devize și riscul de schimb, promovează prețuri competitive dincolo de frontiere, crează piețe financiare profunde și consolidează ideea unei piețe europene unice, companiile începând să se reorganizeze drept concernuri pan-europene. Un aspect important al expansiunii strategice trans-europene este acela că țările sunt mai capabile să își folosească avantajele lor comparative pentru a atrage investiții din afară continentului. Calificarea superioară și îndemânarea promovate în companiile multinaționale germane, franceze, olandeze și belgiene din sectorul prestărilor de servicii, reprezintă acum o forța formidabilă pentru vecinii din sud ai acestor țări.

O a treia influența majoră s-a simțit în domeniul politicii. Astfel tendința majoră a pieței instituită de către Euro implică armonizarea continuă a politicilor publice legate de piață. Experții consideră că ușurința cu care circulă capitalul în Zona Euro, ușurința determinată de Euro, plasează o presiune enormă asupra guvernelor, în ceea ce privește competiția pentru deținerea celor mai mici rate ale impozitelor, în vederea atragerii forței de muncă super calificată și de investiții din partea companiilor. Transparentă prețurilor face ca diferențele dintre valorile impozitului pe bunuri și servicii să fie mai clare ca niciodată. Cu toate acestea au atras de asemenea și mania birocraților din Uniunea Europeană, din țările care au de pierdut de pe urma acestei situații.

Zona Euro rămâne un loc extrem de eterogen, în care există de la 01 ianuarie 2007 un număr de 27 de guverne, culturi și limbi oficiale diferite. Pe termen scurt, Euro nu realizează nimic pentru a egaliza diferențele enorme în ceea ce privește productivitatea, competitivitatea industrială, calitatea produselor, opțiunile locale și cadrele legale care au caracterizat întotdeauna Uniunea Europeană.

Zona Euro rămâne un loc extrem de eterogen, în care există o mare varietate de guverne , culturi si limbi oficiale .

3.2 Rata șomajului din Europa sub influența monedei unice

Este recunoscut faptul că Uniunea Europeană nu are o istorie foarte bună în ceea ce privește crearea de noi locuri de muncă (fig.1) . Pe termen scurt și mediu, Euro face prea puține sau chiar nu face nimic pentru a ușura situația acută în ceea ce privește șomajul din Europa, în ciuda unui potop de afirmații politice contrare. Motivul este acela că Euro nu face nimic pentru a realiza o reformă în domeniul problemelor fundamentale pe care economiștii afirmă ca le creează nivelul ridicat al șomajului în Europa

Fig. 1 Rata șomajului din cadrul UE comparată cu rata șomajului din SUA și Japonia

Sursa : EUROSTAT

Pe termen lung, efectele Euro asupra ratei șomajului rămân neclare. Controversa permanentă legată de problema locurilor de muncă rămâne în centrul noii economii trans- europene și subliniază una dintre cele mai mari ironii ale introducerii Euro : este absolut neclar dacă cea mai importantă modificare survenită în perioada postbelică în politica economica europeană realizează ceva pentru rezolvarea celei mai acute probleme ale Europei.

3.3 Impactul Euro asupra economiei mondiale

Scopul introducerii monedei unice este de a crea condiții optime de creștere și stabilitate economică a țărilor care o adoptă. Un efect colateral al introducerii monedei unice Euro a fost și consacrarea sa ca monedă internațională, cu un puternic impact asupra economiei mondiale.

Succesul introducerii monedei unice Euro este dovedit de extinderea rapidă a folosirii acesteia la nivelul economiei mondiale. Utilizarea monedei Euro în afara Zonei Euro a evoluat pe un trend crescător și continuă să se mențină la un nivel relativ ridicat, iar tendința aceasta și-a menținut stabilitatea. Se constată o folosire tot mai intensă a monedei unice, nu numai în interiorul zonei Euro, ci și în tranzacțiile efectuate de țările din Zona Euro cu țări din afară.

Euro este monedă unei zone relativ egală cu SUA din punctul de vedere al forței economice și al gradului de deschidere macroeconomică. Astfel, în 2010 în Zona Euro trăiau 330,9 milioane locuitori și 308 milioane în SUA.

Economia Statelor Unite a pierdut titlul de "cea mai puternică economie din lume" în fața celei din Zona Euro, ca urmare a deprecierii dolarului de pe piețele valutare, relatează Reuters. Produsul intern brut cumulat al celor 15 state ale zonei Euro l-a depășit în anul 2007 pe cel al Statelor Unite. Astfel PIB-ul Statelor Unite a fost de 13.848 miliarde de dolari, iar PIB-ul zonei Euro pentru 2007 este echivalent cu suma de 13.880 de mld $.

3.3 Euro vs Dolar

Pentru o buna perioadă de timp multă lume a crezut că dolarul este moneda care influențează cursul celorlalte monede. O nouă cercetare pune acest lucru sub semnul întrebării. Piețele valutare sunt foarte volatile și nu reflectă neapărat principiile de bază. Lipsa de forța a monedei euro, imediat după lansarea acesteia, în 1999, nu a reflectat creșterea sau diferențele din ratele dobânzilor, ci mai curând nesiguranța pieței – atât față de angajamentul statelor membre, cât și față de credibilitatea politicilor noii Bănci Centrale Europene. Forța dobândită mai târziu de euro arată că moneda a fost acceptată la nivel global.

Euro a devenit în scurt timp o monedă internațională de o importanță capitală fiind acceptată ca modalitate de plată într-o zonă suficient de largă pentru a reprezenta un rival serios pe termen lung pentru dolarul american. Deprecierea dolarului american înregistrată în decursul anului 2000 în raport cu moneda Euro ,s-a produs pe fondul diminuării ritmului de creștere economică în SUA, mai ales în a doua jumătate a anului, a unei ușoare creșteri a șomajului, precum și a reducerii consumului și a veniturilor populației. La sfârșitul anului, dolarul american s-a depreciat în raport cu toate valutele europene care compun coșul "Geneva I + US dollar", acesta incluzând cele mai importante opt valute europene, yenul japonez și dolarul american, ponderate cu importurile de mărfuri realizate de țările membre OPEC.. Pe ansamblul anului 2000, dolarul american a pierdut 13,3% în raport cu moneda Euro, rata medie anuală de schimb cifrându-se la 0,924 Euro/$. Erodarea dolarului american în raport cu Euro ar putea să stimuleze creșterea fluxului de capital dinspre Zona Euro înspre SUA.

Capacitatea Euro de a înlocui dolarul american în calitatea sa de principală monedă de depozitare a rezervelor lumii depinde de unele comparații statistice care nu sunt deloc simple.

În primul rând apariția unei monede de rezervă depinde nu numai de nivelurile comerțului internațional, dar și de ratele lor de creștere. În al doilea rând mărimea globală și profunzimea piețelor naționale de capital reprezintă elemente destul de importante în ceea ce privește statutul de monedă de păstrare a rezervelor, în comparație cu comerțul de bunuri și servicii. Mărimea combinată a piețelor de valori mobiliare și de obligațiuni din Statele Unite ale Americii este mai mult decât dublă față de cea a piețelor din Zona Euro. În Statele Unite ale Americii își au sediul, de exemplu, de două ori mai multe companii cotate la bursă. Modificările pe termen lung în bunăstarea generală fiscală și economică a Europei, în comparație cu cea a Statelor unite ale Americii, va avea un impact direct asupra diversificării internaționale a portofoliului în Euro.

Euro a preluat deja de la dolarul american un "procent de piață" în ceea ce privește moneda de rezervă. Totuși, oficialitățile din Statele Unite consideră în mod clar că o modificare majoră a statutului dolarului va apărea numai în contextul unei crize politice interne sau al unei crize economice. Tot așa cum dolarul american nu a putut să înlocuiască lira sterlină în calitatea sa de primă monedă de rezervă a lumii până când un război mondial nu a forțat efectiv investitorii să traverseze Atlanticul, tot așa este improbabil ca Euro să înlocuiască dolarul într-un viitor apropiat.

Viitorul monedei unice europene nu este unul tocmai luminos. TD Securities, cunoscută pentru exactitatea estimărilor sale, estimează ca moneda europeană ar putea ajunge la paritate cu dolarul american, pe măsură ce Banca Centrală Europeană cumpăra titluri de stat.

Deoarece România nu face parte din Zona Euro, ea nu este direct influențată de cursul Euro – dolar. România este afectată la nivel de import/export. Astfel, când leul se întărește, exporturile sunt afectate, dar când euro se apreciază, sunt afectate importurile și consumatorii finali, având în vedere că peste 70% din coșul zilnic provine din import.(Fig 2)

Evoluția euro-dolar în perioada 1 ianuarie 2012- 1 Ianuarie 2014 Fig 2

Sursa : http://cursbnr.clubafaceri.ro/evolutie-curs/

3.4 Euroland – un stat nou pe harta lumii

În anul 1998, cunoscuta revistă americană "Newsweek" consacra un număr special evenimentului lansării noii monede europene, pe copertă apărând cuvintele: "Euroland, New Money for the Old World – What it means to you". Iată că ceea ce era considerat un eveniment deosebit pentru "lumea veche" a devenit realitate la 1 ianuarie 2002, prin introducerea pe piața valutară a monedei unice europene.

S-a concretizat astfel, peste secole, o etapă care era descrisă la 24 februarie 1855 de către Victor Hugo astfel: ”Este necesară o monedă continentală având ca loc de aplicare Europa întreagă. Această monedă unică va înlocui toate absurditățile monetare de astăzi".

Crearea monedei unice europene este una dintre cele mai importante evenimente din istoria Europei, asigurând un viitor comun, de forță economică integrată pentru douăsprezece țări , din care unele erau inamici pe câmpul de luptă cu numai cincizeci de ani în urmă. Ceea ce în 1957 părea un vis al Europei renăscută din propria cenușă a devenit astăzi o realitate care trăiește, în același timp, neliniști și speranțe în cercurile de afaceri, în mass-media, dar și printre oamenii de rând.

Euro îndeplinește acum trei funcții esențiale – valoare standardizată de evaluare, mijloc de plată și mijloc de stocare a valorii – pentru cea mai mare zonă cu monedă unică creată vreodată, o zonă care se întinde de la coasta stâncoasă din vestul Irlandei până la dealurile din sudul Siciliei.

Zona Euro este astăzi o piață cu aproape trei sute de milioane de consumatori ce va ajunge la trei sute șaptezeci de milioane dacă și când Danemarca, Suedia și Marea Britanie vor adopta moneda unică europeană.

Lansarea monedei Euro a creat un nou mediu competițional în Uniunea Economică și Monetară și de aceea companiile cele mai avansate în adoptarea monedei unice o consideră mai ales o chestiune de afaceri.

Moneda Euro a coexistat cu cele douăsprezece valute timp de trei ani. Cu toate acestea va fi greu pentru unii să nu-și mai vadă moneda națională de care erau foarte mândri în comparație cu alte valute care aveau o "cotație" mai slabă.

Despre consecințele acestui unic act istoric s-au scris și se vor scrie multe. Există și opinii contrare introducerii noii monede. Astfel, un cunoscut profesor de la Harvard considera unificarea monetară "o măsură ce va slăbi NATO" și va face astfel "Europa mai vulnerabilă în fața unui atac", iar un sociolog francez afirma că adoptarea monedei unice este "cea mai mare greșeală de la 1914 încoace", deoarece are la baza premisa falsă că societățile europene sunt similare și sortite convergenței și amortizării.

Această unificare monetară va conduce însă la creșterea capacității economice și monetare a Europei, care va deveni astfel un partener puternic în competiția cu Statele Unite, ceea ce va fi în "avantajul" Americii, care nu va mai fi nevoită să traverseze Oceanul Atlantic pentru a-i ajuta pe europeni.

Capitolul 4 . Studiu de caz: Euro în România

Pentru ca România să adopte moneda unică europeană , aceasta trebuie să îndeplinească atât criteriile de convergentă nominală cât și criteriile de convergentă reală stabilite prin Tratatul de la Maastricht.

Tratatul de la Maastricht nu menționează criterii explicite privind convergența reală, acestea putând fi nivelul PIB/locuitor calculat în funcție de paritatea puterii de cumpărare, gradul de deschidere al economiei, volumul comerțului exterior și gradul acestuia de integrare în UE, costurile cu forța de muncă și proporțiile celor trei sectoare principale – agricultură, industrie și servicii – în economia națională

Spre deosebire de criteriile rale , cele nominale sunt foarte clar stipulate în Tratat și pot face referire la următoarele : stabilitatea prețurilor, stabilitatea ratelor de schimb ale monedei naționale în raport cu moneda europeană EURO, stabilitatea ratelor dobânzilor pe termen lung, rata inflației, nivelul deficitului bugetar și cel al datoriei publice. Pentru cea de a treia faza de intrare în cadrul Uniunii Economice Monetare este suficientă îndeplinirea criteriilor de convergentă nominală , doar ca realizarea acestora se află în strânsă legătură cu cele reale.

În ceea ce privește calendarul de adoptare al monedei Euro , Guvernul Român preconizează ca o dată realistă pentru intrarea în ERMII ar fi la începutul anului 2019 moneda Euro urmând să înlocuiască leul abia în anul 2021.

4.1 Criteriile reale

4.1.1 Gradul de deschidere al economiei fig.3

Sursa: Institutul Național de Statistică, Banca Națională a României.

Gradul de deschidere al economiei și nivelul comerțului bilateral cu UE din totalul comerțului exterior reprezintă indicatori ai convergenței reale(fig 3) . Între anii 2000 și 2004 suma importurilor și exporturilor României a crescut cu puțin peste 10 procente, urcând de la 70.2% la 80,6% din PIB. Deși este ușor de observat că trendul este unul ascendent, faptul că ponderea importurilor din întreaga sumă devansează serios ponderea exporturilor, poate crea dezechilibre macroeconomice majore pe termen mediu și lung. Această situație este provocată de faptul că exporturile românești se bazează în principal pe produse cu un grad redus de prelucrare (produse metalurgice, confecții, mobilier, produse agricole) ceea ce face ca nivelul lor valoric să fie unul scăzut atât față de țările membre UE, cât și față de celelalte.

Din anul 2004, conform INSSE, se observă o un trend descendent al gradului de deschidere al economiei, ajungând în anul 2009 la 67,2% ,urmând în 2010 o creștere de aproximativ 10%, de la 67,2% la 76,5%. Gradul de deschidere și-a păstrat și își păstrează trendul ascendent și după anul 2010 , ajung în 2012 la 85.1 %.

În ceea ce privește ponderea comerțului cu Uniunea Europeană în totalul comerțului exterior, România se plasează bine, asemănător țărilor care au aderat în 2004.

În timp ce comerțul exterior al Ungariei se bazează foarte mult pe autovehicule, bunuri electrocasnice și tehnică de calcul, cel al României se bazează mult pe produse cu grad redus de prelucrare (confecții, mobilier, produse metalurgice) dupa cum se poate observa si din Fig4 care reprezinta structura comerțului extern al României . Acest handicap de structură nu va putea fi depășit decât printr-un proces susținut de atragere al investițiilor străine în domenii cu valoare adăugată mare.

Putem spune că în materie de deschidere a economiei, România îndeplinește oarecum criteriile de convergență reale.

Fig 4. Structura comertului international pe grupe de produse in luana Ianuarie 2013

Sursa: http://cursdeguvernare.ro/comertul-international-al-romaniei

4.1.2 Structura economiei naționale pe ramuri de activitate

Contribuția principalelor sectoare la formarea PIB este un alt element important luat în considerare în măsurarea convergenței reale.

Structura economiei naționale pe ramuri de activitate fig.5

Din graficul de mai sus, putem observa că tendința generală în ultimii ani este aceea de creștere a ponderii serviciilor și scădere a ponderii agriculturii, ceea ce va genera în câțiva ani, dintr-o perspectivă optimistă, o situație comparabilă cu cea din UE. Motivele pentru care există aceste discrepanțe sunt de natură structurală, profunde, și nu vor putea fi soluționate fără o voința puternică și fermă. În primul rând, în ceea ce privește agricultura, în ultimul deceniu al secolului XX, în România ea a fost folosită masiv ca tampon împotriva creșterii șomajului.

Așa se explică faptul că țară noastră are una dintre cele mai reduse rate ale șomajului din zonă, dar este și singura în care în ultimul deceniu s-a înregistrat un flux net dintre urban spre rural.

În al doilea rând, ca urmare a retrocedării terenurilor, s-a ajuns la o situație în care marea majoritate a gospodăriilor (peste 80%) dețin suprafețe de teren mici (mai puțin de 5 ha), pe care se poate practica doar o agricultură de subzistență. Comasarea terenurilor, care s-a făcut de o manieră dezideologizată în Cehia sau Slovacia, (sub forma asociațiilor cooperatiste), întâmpină mari reticențe în țară noastră, iar o piață adevărată a pământului se află în stadiu incipient. În al treilea rând, mediul rural suferă datorită dotării precare cu cea mai elementară infrastructură (drumuri asfaltate și canalizare), rezultat al unor decenii întregi de ignorare de către diferite regimuri, doar electrificarea satelor acoperind o proporție satisfăcătoare. Lipsa infrastructurii elementare (unică în Europa, chiar și Bulgaria având o acoperire de 100% a localităților cu canalizare), face problematică dezvoltarea serviciilor în mediul rural. De fapt, economia României are un aspect dual, care se accentuează cu fiecare an:

-un sector urban, dominat de paradigma industrială a secolului XX și cu vagi elemente de modernitate;

-un sector rural cantonat într-o economie a secolului IX.

Poate fi semnalat faptul că, din punct de vedere al clasificării localităților, Bulgaria, Estonia și chiar Republica Cehă apar ca țări ,,mai rurale” decât România. Dar, în cazul acestor țări, caracterul rural nu înseamnă exclusiv agricol, ci înseamnă implicare în sfera serviciilor și în industrie. Numai în România caracterul rural a rămas sinonim cu agricol, iar ultimul termen a ajuns să fie sinonim cu agricultură de subzistență. Este evident că, având o asemenea structură a economiei, România va avea mari probleme de adaptare în Uniunea Europeană și dificultăți majore în adoptarea Euro.

4.1.3Nivelul PIB/locuitor

Fig.6 Nivelul PIB-uli

Ultimul criteriu de convergență reală îl reprezintă nivelul PIB/locuitor.Exprimat la cursul de schimb nominal, nivelul acestuia, a fost de 5804 Euro în 2010. Un indicator mai relevant îl constituie însă PIB/locuitor exprimat prin paritatea puterii de cumpărare standard (PPS), care a înregistrat valoarea de 12200 în 2012.

Pe baza tabelului de mai sus(fig 6) putem spune că România se află la o distanță mare față de îndeplinirea acestui criteriu.

Influența criteriilor reale asupra criteriilor nominale

Influență favorabilă:

Reformele structurale impulsionează convergența Pib/locuitor, ceea ce duce la o creștere inflaționistă a salariilor; totodată determină o creștere a veniturilor , o majorare a încasărilor fiscale și prin urmare o consolidare fiscală

Convergența nivelului productivității determină reducerea costurilor, accelerând dezinflația în sectorul bunurilor comercializate.

Influență nefavorabilă:

Diferențele de productivitate dintre sectorul bunurilor comercializabile și cel al bunurilor necomercializabile (efectul Balassa – Samuelson) , în condițiile unor creșteri salariale uniforme, vor genera persistența unui nivel mai ridicat al inflației (convergența prețurilor necomercializabile în UE, care nu este susținută de creșterea productivității).

O convergență reală rapidă (în condițiile presiunilor inflaționiste) va presupune adoptarea unei politici monetare restrictive.

4.2 Criteriile nominale

Tratatul de la Maastricht din 1993 a stabilit cinci criterii pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a se putea alătura UEM și a adopta moneda EURO.

4.2.1 Deficit bugetar

Deficitul bugetar nu trebuie să depășească 3% din PIB.

Conform datelor publicate de autoritățile României anul 2013 s-a încheiat cu un deficit de 15,77 miliarde lei, respectiv 2,5% din PIB, încadrându-se în ținta stabilită, de 15,9 miliarde lei (2,5% din PIB), ca obiectiv al politicii bugetare pe acest an și aprobată la ultima rectificare bugetară . Fig 5

După primele 11 luni, deficitul a fost de 9,8 miliarde de lei, respectiv 1,56% din PIB, astfel că în luna decembrie cheltuielile au depășit veniturile cu 6 miliarde de lei.

Fig.7 deficitul bugetar al României

4.2.2Datoria publică

Ponderea datoriei publice în PIB să nu fie mai mare de 60%.

Din perspectiva sănătății finanțelor publice, România a înregistrat în 2007 o datorie publică de 13% din PIB (net inferioară valorii de referință de 60% din PIB), nivel care o situa pe locul 4 în clasamentul țărilor cu cele mai scăzute datorii guvernamentale din UE.

În perioada 2007-2008 când criza economică a afectat economia la scară mondială nivelul datoriei publice a crescut în majoritatea statelor inclusiv în România. Deși în 2014 , țară noastră înregistrează un nivel al datoriei publice de 39.0% din PIB, ea încă îndeplinește acest criteriu de convergentă nominală limita superioară fiind de 60 de procente. Fig.6

Fig.8Datoria publică a României

Sursa: Datoria publică a României 1Ianuarie 2014 http://www.mfinante.ro/rapoarteMFP.html

4.2.2 Rata inflației

Rata inflației de cel mult 1,5 puncte procentuale peste media primelor trei state membre cu cele mai bune performanțe privind stabilitatea prețurilor.

În ceea ce privește rata inflației, în anul 2005, Banca Națională a României (BNR) a adoptat strategia de țintire a inflației. Deși BNR a reușit în 2004 să reducă rata inflației la un nivel cu o singură cifră (9,3%), în anul 2005 procesul de dezinflație și-a încetinit viteza, urmând ca anul 2006 să fie singurul în care ținta de inflație a fost atinsa (6,6%). În ceea cea privește momentul de aderare a României la Uniunea Europeana, respectiv anul 2007, rata inflației în România s-a situat în jurul cifrei de 4.9%, cu mult peste ținta de inflație calculata de către Banca Centrala.

Rata anuală a inflației a urcat la nivelul de 4.6%(fig 9.) în 2013, în timp ce ținta de inflație se situează în jurul a 2,5%.(fig.10 )

Fig 9 Rata inflației în România în comparație cu Republica Moldova

Sursa: Rata inflației http://www.zf.ro/zf-utile/rata-inflatiei-evolutia-indicelui-preturilor-de-consum-ipc-ins-8734260

Fig.10 Țintele de inflației stabilite de BNR

Pentru că rata inflației reprezintă principala țintă ratată de România, putem sublinia câteva dintre cauzele neîndeplinirii acestui criteriu:

Majorarea TVA-ului a readus rata inflației în afara intervalului ținta

Reducerea producției interne de legume și fructe, ca urmare a inundațiilor din ultimii ani

Creșterea semnificativă a prețurilor externe ale materiilor prime agroalimentare;

Accelerarea creșterii anuale a prețurilor administrate (majorarea prețurilor medicamentelor; efect de baza nefavorabil asociat tarifului gazelor naturale);

Tendința de creștere relativă a prețului petrolului;

Deteriorarea anticipațiilor inflaționiste.

4.2.3 Dobânzi pentru creditele pe termen lung

Rata dobânzii nominale pe termen lung să nu depășească cu mai mult de 2 puncte procentuale media ratei dobânzii în primele trei state membre cu cele mai bune performanțe în domeniul stabilității prețurilor.

Strâns legat de criteriul de inflație este și criteriul privind dobânda la titlurile de stat pe termen lung în moneda națională.Rata dobânzii la ultima emisiune de obligațiuni guvernamentale pe termen de 10 ani, realizată în august 2005, a fost de 7,49%.

În ultimii ani, ratele dobânzilor pe termen lung din România au cunoscut o creștere accentuată în contextul unor niveluri ridicate ale aversiunii investitorilor față de risc și al incertitudinilor referitoare la perspectivele economiei. După 2007, în România rata dobânzilor pe termen lung a depășit media europeană. Ratele de dobândă sunt calculate pe baza randamentului titlurilor de stat pe termen lung sau al altor instrumente financiare comparabile

Table 2 Rata dobânzii în unele țări membre UE 2005– 2010

Sursa:Eurostat

Dintre celelalte țări central și est europene care aspiră la statutul de membru al Zonei Euro, în anul 2010 doar Letonia a înregistrat o valoare foarte ridicată a indicatorului dar cu toate acestea la începutul anului 2014 ea a intrat în Zona Euro.

4.2.4 Stabilitatea cursului de schimb

Cel de-al cincilea criteriu de convergență nominală, privind stabilitatea cursului de schimb, depinde în mod critic de îndeplinirea criteriului privind rata inflației.De când inflația a fost adusă la valori cu o singură cifră, cursul de schimb a început să manifeste un grad de stabilitate compatibil cu îndeplinirea acestui criteriu.

Trebuie precizat că relația dintre rata inflației și cursul de schimb este în strânsă legătură, în sensul că ele se potențează reciproc. Cu alte cuvinte, cursul de schimb mai stabil nu este numai un rezultat al unei rate mai scăzute a inflației ci, la rândul său, printr-o depreciere nominală mai mică (sau – ceea ce este același lucru – printr-o apreciere reală mai mare) poate conduce la o scădere a ratei inflației.

Așadar, o concluzie foarte importantă este aceea că o apreciere în termeni reali a cursului de schimb potențează procesul dezinflationist.Însă această apreciere reală nu poate fi impusă în mod arbitrar, fără respectarea ,,regulii de aur” conform căreia creșterea productivității (privită ca factor de stimulare a competitivității externe) trebuie să fie în fiecare an mai mare sau cel puțin egală cu suma dintre aprecierea în termeni reali a monedei naționale și creșterea în termeni reali a salariului mediu (văzute ca factori inhibanți ai competitivității externe).

Table 3 Cursul nominal mediu RON/euro

Sursa: http://www.bnr.ro

Din cele de mai sus rezultă că aprecierea în termeni reali a cursului de schimb este benefică atât din perspectiva criteriilor de convergență nominală (deoarece contribuie la reducerea ratei inflației), cât și din perspectiva criteriilor de convergență reală (întrucât ajută la scurtarea timpului necesar egalizării nivelurilor PIB/locuitor). În aceste condiții, se pune problema găsirii unei modalități de stimulare a exporturilor, altele decât deprecierea competitivă a monedei naționale. Aceste măsuri trebuie să fie, în esență, de natură microeconomică, fiecare exportator român fiind interesat în a-și valorifica mai bine rezervele de productivitate și de eficiență. Competitivitatea sporită nu trebuie să se mai bazeze exclusiv pe costul scăzut, ci și pe alți factori, precum:

– inovația încorporată de produs;

– livrarea la timp;

– produse specifice pentru clienți specifici;

– crearea unor rețele de distribuție proprii;

– asigurarea de service și de perioade de garanție etc.

Concluzii

Idea de monedă unică europeana a apăraut acum mai bine de un secol dar a fost implementată abia în anul 1999..Inițial a apărut sub formă de monedă virtuală folosită doar în tranzacții bancare și în sistemele contabile. Euro a luat formă fizică , bancnote și monede, la începutul anului 2002 când 11 state membre ale Uniunii Europene au lăsat deoparte monedele naționale și au trecut la Euro aflându-se de atunci sub atenta supraveghere a Băncii Centrale Europene

Criteriile care trebuie îndeplinite de un stat care dorește să intre în Zona Euro sunt impuse prin Tratatul de la Maastricht și sunt de două tipuri:criterii de convergență nominală , care sunt clar descrise și impun reguli fara posibilitate de abatere, și criterii de convergență reală , care nu sunt foarte clar stipulate în Tratat dar care sunt la fel de importante ca cele de convergență nominală.

Pentru ca un stat să poată adopta moneda Euro trebuie , să participe cel puțin doi ani înainte la ERM (European Exchange Rate Mechanism). ERM I fost introdus pentru prima dată în anul 1979 pentru a reduce variația cursului de schimb a monedelor statelor membre și pentru a aduce stabilitate monetară la nivelul Uniunii Europene , pregătind terenul și punând bazele Uniunii Monetare și adoptării unei monede unice. Acesta prevedea o marja de fluctuație a ratei de schimb de +/-2,25% în jurul parități stabilite de Banca Centrală. Din varii motive mecanismul ratei de schimb nu a funcționat ajungându-se la o fluctuație de +/-15%.

Tocmai din aceste motive in anul 1999 ,odată cu apariția Euro , a apărut ERM II mecanism în care intră atât noii membri ai UE cât și vechii , care înca nu au adoptat moneda Euro. Obligativitatea de a intra în ERM II are ca scop adoptarea în cel mai scurt timp a monedei unice de către toate statele membre.

Apariția Monedei Euro a avut impact nu doar asupra Europei ci a întregii lumi.Odată cu implementarea sa ,Euro a adus o serie de beneficii atât pentru lumea economică , politică dar și pentru individul de rând.

Într-un ritm foarte alert Euro a devansat dolarul acesta ne mai reprezentând o moneda de influența pentru restul valutelor.

Zona Euro sau Euroland-ul va conduce la creșterea capacității economice și monetare a Europei, care va deveni astfel un partener puternic în competiția cu Statele Unite, ceea ce va fi în "avantajul" Americii, care nu va mai fi nevoită să traverseze Oceanul Atlantic pentru a-i ajuta pe europeni.

Chair dacă România a intrat in Uniunea Europenă în anul 2007 nu a renunțat încă la Leul românesc în favoarea Euro. Diversele probleme de natură politică , economică si socială și-au pus amprenta asupra a ceea ce înseamnă adoptarea monedei unice.

Principalele probleme ale României în ceea ce privește intrarea în Uniunea Monetară , sunt legate de îndeplinirea criteriilr de convergență. Politica monetară pe care a adoptat-o țara noastră este cea de țintire a inflație aceasta reprezentând, de altfel, principala problemă în procesul de adoptare .

Momentul introducerii monedei unice in Romania este din ce în ce mai mult amânat ținând cont de faptul că țara noastră încă nu participă la mecanismul ratei de schimb.

Cu toate acestea Euro ramane un vis și un țel posibil de atins pentru România.Autoritățile competente consideră că un termen realist pentru intrarea in ERM II ar fi 2019 urmând ca abia în 2021 să putem adopta moneda unică.

Bibliografie:

“Politicile economice in scopul adoptarii Euro “ 11 mai 2009 , Florin Georgescu

“ Noua Europă și moneda sa: Euro” – Bădulescu , Alina , Editura Universității , Oradea 2000

“Economia Uniunii Europene”, Miron D. ,Ed. Luceafărul, București, 2000

“Participarea la o Uniune Monetara “-Iuga Ioana , Revista de comerț , 2007

“Consolidarea echilibrelor economice” , Chirițescu Dorel Dumitru , Ed. Economica 2004 pag 121

“Dezavantajele unui Euro forte : inflația percepută vs. inflația reală : cauze și explicații “-Chivu Adrian , Eurocinsultanta , 2009

“Zona unica de plati “:Euro – Paladde Cristina , revista anuala de statistica , nr 7 , 2011

„Drumul catre Euro” –Mugur Isarescu ,Conferinta Ase 2010

“Dolarul rezistă destul de bine în competiția cu Euro”- Frâncu, Marin, Eurocunsultanta , 2009

“Politica monetară : ipostaze neconvenționale : [atacul speculativ, criza din zona Euro, șomajul, inflația]”-Croitoru Lucian , Editura Curtea Veche , Bucuresti 2012

“ Integrarea financiar-monetară europeană : mecanisme de realizare”-Mihalcea Diana , Tehnopress 2012

“Romania:Drumul catre euro” – Mugur Isarescu ,prezentare la conferinta de la Universitatea Babes-Bolyai 2004 , versiune actualizata 2007

Raport de convergenta , Iunie 2014 , PDF

( https://www.ecb.europa.eu/ecb/html/index.ro.html )

“Dolarul rezistă destul de bine în competiția cu Euro”- Frâncu, Marin, Eurocunsultanta , 2009

“Strategii si politici privind adoptarea monedei unice europene în România”-Dragoș Păun , 2011 Cluj-Napoca

Pagini web consultate:

Economic and Financial Affairs (ECFIN)http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/adoption/index_ro.htm – accesat la 15.10.2013

http://www.eu4journalists.eu/index.php/dossiers/romanian/C23/ accesat la data de 11.12.2013

„ Moneda Euro” http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/index_ro.htmaccesat în data de 10.10.2013

“ Euro “http://ro.wikipedia.org/wiki/Euro#Nume accesat la data de 15.10.2013

“Uniunea economica si monetara” -http://www.eu4journalists.eu/index.php/dossiers/romanian/C23/ accesat la 11.12.2013

“ Ce a adus Euro ?”- http://europa.eu/about-eu/basic-information/money/euro/index_ro.htm

Avantajele si dezavantajele monedei Euro„ http://www.scribd.com/doc/49164436/Referat- accesat la data de 21.12.2013

Beneficiile Euro – http://www.eumed.net/ecorom/XVII.%20Integrarea%20europeana/10%20Beneficiile%20euro.htm

“Uniunea Economica si monetara -http://www.eu4journalists.eu/index.php/dossiers/romanian/C23/- accesat la data de 11.12.2013

Economic and Financial Affairs (ECFIN)- http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/adoption/index_ro.htm

EUROSTAT- http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/themes

Dolarul ca moneda proeminenta- http://old.standard.money.ro/articol_4164/proeminenta_dolarului_ca_moneda_globala__amenintata_de

Evolutia cursului valutar- http://cursbnr.clubafaceri.ro/evolutie-curs/ accesat la data de 27.02.2014

“Un nou stat:Euroland”-http://www.tribunanoastra.freeservers.com/tn_arhiva/no30/euro.htm

Comertul exterior al Romaniei- http://cursdeguvernare.ro/comertul-international-al-romaniei-cel-mai-mic-deficit-lunar-din-ultimii-doi-ani-petrochimia-%E2%80%93-cauza-directa-si-exclusiva-a-soldului-negativ

Institutul national de Statistica-http://www.insse.ro/cms/

Banca Nationala a Romaniei – http://www.bnro.ro/Home.aspx

Ministerul finantelor -http://www.mfinante.ro/rapoarteMFP.html

Rata inflației – http://www.zf.ro/zf-utile/rata-inflatiei-evolutia-indicelui-preturilor-de-consum-ipc-ins-8734260

Banca Centrala Europeana