Moldoveanu Anda -Georgiana [605662]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE
SPECIALIZAREA BIOCHIMIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducătorul lucrării de licență:
Conf. Dr. Dițu Lia -Mara
Absolvent: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE
SPECIALIZAREA BIOCHIMIE

EFECTELE SUCURILOR DIN
COMERȚ ASUPRA MICROBIOTEI
TRACTULUI DIGESTIV

Conducătorul lucrării de licență:
Conf. Dr. Dițu Lia -Mara
Absolvent: [anonimizat]
2018

1

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………….. 2
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI TEORETICE ÎN CEEA CE
PRIVEȘTE MICROBIOTA TRACTULUI DIGESTIV ……………. 4
1.1. MICROBIOTA CAVITĂȚII BUCALE ………………………….. ….. 5
1.2. MICROBIOTA STOMACULUI ȘI A INTESTINULUI
SUBȚIRE ………………………….. ………………………….. ………………………….. 7
1.3. MICROBIOTA INTESTINULUI GROS ………………………….. … 9
1.4. COLONIZARE A MICROORGANISMELOR SISTEMULUI
DIGESTIV ………………………….. ………………………….. …………….. 10
1.5. FACTORI CARE INFLUE NȚEAZĂ COLONIZARE A …… 12
1.6. ROLUL MICROBIOTEI SISTEMULUI DIGESTIV ………… 18
CAPITOLUL 2. CONTAMINAREA ALIMENT ELOR CU
SPECIILE BACTERIENE ………………………….. ………………………….. ……………. 21
CAPITOLUL 3 .EFECTELE SUCURILOR D IN COMERȚ
ASUPRA MICROBIOTEI T RACTULUI DIGESTIV …………………. 31
3.1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. .. 31
3.2. MATERIALE ȘI METODE ………………………….. ……………… 32
3.3. REZULTATE ȘI DISCUȚII ………………………….. ………………….. 366
3.4. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ……………… 45
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 47

2

INTRODUCERE

Un număr tot mai mare de studii sugerează faptul că microbiota sistemului digestiv are un
rol fundamental asupra sănătății noastre. În ultimul deceniu, s -a demonstrat că microorganismele
acestui sistem sunt implicate în declanșarea unor boli umane, incluzând obezitatea, psoriazisul,
autismul și tulburările de dispoziție.
Știința a stabilit existența unei legături între sistemul nervos și sistemul digestiv, astfel
încât celui din urmă i s -a atribuit numele de “al doilea creier”. Corpul um an este format din două
creiere, unul situate în zona capului, iar celălalt situat în zona abdomenului. Nervul vag, nervul
cranian cu cea mai lungă distribuiție în corpul uman, este nervul care conectează cele două
creiere. Substanțele chimice care control ează sistemul nervos, precum neurotransmițătorii și
hormonii, se regăsesc și la nivelul sistemului digestiv. Având în vedere legătura dintre creier și
sistemul digestiv, cercetătorii au ajuns la concluzia că un sistem digestiv sănătos contribuie la
mențin erea unei stări de sănătate mintală si emoțională.
Sistemul digestiv găzduiește un număr de ordinul miliardelor de microorganisme. Potrivit
studiilor, prezența sau absența microbiotei sistemului digestiv, afectează în mod direct
dezvoltarea comportamentel or ce determină modificări neurochimice la nivelul sistemului
nervos. Microbiota sistemului digestiv sprijină funcția de comunicare cu sistemul nervos. Prin
urmare, este necesar să menținem o comunicare sănătoasă între cele 2 sisteme, cu scopul de a
preven i afecțiunile psihice și pentru a ne îmbunătăți echilibrul emoțional. Relația strânsă dintre
dietă, microbiota sistemului digestiv și sănătate sugerează că este posibil să ne îmbunătățim
sănătatea prin modularea dietei.
Este bine știut faptul că sucurile d in comerț sunt de mult timp pe listele de cumpărături
ale celor mai mulți oameni, indiferent de ocazie. Fie acestea consumate dimineața, la prânz sau
seara, alături de produse de tip fast food, produse de patiserie, produse făinoase, carne sau
dulciuri, nu se cunosc pe deplin reacțiile pe care le produc acestea în urma ingerării lor și nici
efectele pe care le produc organismului uman si compon entelor acestuia care ne asigură
echilibrul funcțiilor.

3
Faptul că nu sunt prezentate oamenilor riscurile la care se supun consumând aceste
băuturi, lasă impresia falsă că nu există o limită în consumul acestora.
Lucrare a de față are ca scop evaluarea efectului sucurilor din comerț asupra
microbiotei tractului digestiv , prin analiza gradului de supra viețuire a unor specii
componen te ale mic robiotei normale la contactul cu sucurile prezente pe piață și pe care o
mare parte a popolației le consumă .
Obiectiv 1. Studiu l frecvenț ei consumului de sucuri comerciale de către populație în
funcție de vârstă, sex, dieta asocia tă, utiliz ând un model de chestionar prin rețea internet.
Obiectivul 2. Evaluarea capacității de supraviețuire și multiplicare a unor specii
microbiene , utilizâ nd ca mediu de cultură sucuri comerciale .
Obiectivele propuse pentru acest experiment urmăresc înțelege rea impactul pe care îl are
consumul în exces a unor sucuri comerciale asupra micorbiotei sistemului digestiv uman, și
impli cit asupra fiecărui segment component al sistemului digestiv și stabilirea unei concluzii
clare în ceea ce privește consumu l lor.

4
CAPITOLUL 1.
NOȚIUNI TEORETICE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE
MICROBIOTA TRACTULU I DIGESTIV

Microbiologia este o știință cunoscută și studiată încă din secolul XVII. Anton van
Leeuwenhoek , numit și părintele microbiologiei, a fost primul care a descoperit și demonstrat
existența unor microorganism e cu ajutorul microscopului (Lazăr, 2010).
Pe măsură ce s -au făcut studii în acest domeniu, s -a descoperit că microorganismele nu
au doar un rol negativ asupra organismului, ci ele contribuie și la menținerea unei stări de
homeostazie a organismului, fiind prezente la nivelul mucoaselor, secrețiilor si epiteliilor în
condiții norm ale și generând potențiale stări de patogenitate doar în concentrații foarte mari sau
în condițiile apariției unor modificări consecutive administrării anumitor subtanțe care le pot
afecta funcțiile, metabolismul si capacitatea de multiplicare (Lazăr, 2010 ).
În lucrare a de față vor fi prezentate detalii legate de micr obiota sistemului digestiv, una
dintre cele mai importante la nivelul organismului uman, aceasta fiind vitală menținerii tuturor
celorlalte funcții.
Microbiota sistemului digestiv se clasifică în funcție de componentele sistemului
digestiv, fiec are având propria lui microbiotă . Astfel, microbiota sistemului digestiv se împar te
în: microbiota cavității bucale, microbiota stomacului ș i a intestiunului subțire și microbiota
colonului (Lazăr, 2010).
Tabel 1. Reprezentarea numerică a populațiilor microbiene din microbiota normal ă a tractul ui digestiv uman (Bowen
și colab., 1998)
Componentele sistemului
digestiv Stomac Jejun Ileon Colon
Bacterii viabile/gram de
conținut 0-103 0-104 105-108 1010-1012
pH 3.0 6.0-7.0 7.5 6.8-7.3

Se observă faptul că, la nivelul stomacului este cel mai acid pH și numărul
microorganismelor este considerabil redus față de colon, care prezintă un pH aproximativ neutru
și cea mai mare concentrație de bacterii viabile pe gram dintre toate segmentele sistemului
digestiv (Bowen și colab., 1998).

5
Populațiile microbiene existente în microbiota normal ă a tractului digestiv sunt
reprezentate în figura 1.

Figura 1. Reprezentarea numerică a populațiilor microbiene din microbiota normal ă a tractul digestiv uman
(adaptare dup ă https://amgtratate.blogspot.com/2016/04/anatomia -si-fiziologia -omului -28.html )

În continuare, vor fi prezentate segmentele sistemului digestiv , alături de microbiota lor
caracteristică.

1.1. MICROBIOTA CAVITĂȚII BUCALE

Părintele microbiologiei , Anton van Leeuwenhoek , a afirmat des pre microbiota cavității
bucale : “ Așadar , o menajerie în gura omului “ (Leeuwenhoek, sec. XVII). Cavitatea bucal ă
reprezintă un habitat complex alcătuit din amigdale, limbă, dinți, gingii și pereții interni ai
obrajilor, care sunt în permanență colonizați de bacterii (Dewhirst și colab. , 2010 ).
Cavitatea bucală găzduiește cea de -a doua cea mai diversă comunitate microbiană din
organism, cu peste 700 de specii de bacterii (Kilian și colab , 2016).
La nivelul cavității bucale întâlnim în mare parte următoarele bacterii : Pseudomonas sp .,
Streptococcus mutans și Enterococcus sp. (Mihăescu și colab., 2007).

6
Deși este un habitat complex, conținutul secreției salivare împiedică acest segment al
sistemului digestiv să fie un mediu optim pentru dezvoltarea microorganismelor. Secreția
salivară are un procent de 0,5% substanță uscată, reprez entată de enzime, mucoproteine, proteine
serice, substanțe antibacteriene (precum lizozimul și lactoperoxidaza) și substanțe anorganice
(precum ionii fosfat ș i bicarbonat) (Mihăescu și colab. , 2007 ).
Cele mai favorabile suprafețe pentru dezvoltarea bacteriilor la nivelul cavit ății bucale
sunt suprafețele dentare. Înaintea apariției dentiției, predomină streptococi i si lactobacili i
facultativ anaerobi. Ulterior, du pă apariția dentiției, predomină bacteriile anaerob e, aflate cu
precădere la nivelul fisurilor gingivale și la nivelul smalțulu i dentar, la care aceste bacterii aderă
și proliferează. Proliferarea este condiționată de producerea de glucan, care este u n polimer
insolubil al glucozei, care reprezintă o matrice la nivelul căreia bacteriile se divid și formează o
peliculă la nivelul d inților denumită placă dentară. Aceasta conține și mucoproteine și săruri
anorganice. Placa dentară este rezistentă față de periajul obișnuit al dinților (Lazăr, 2010).

Figura 2. Placa bacteriană dentară
(adaptare după https://mybetterdentists.wordpress.com/2015/07/21/what -is-dental -calculus/ )

La nivelul plăcii bacteriene dentare se regăsesc următoarele bacterii: Streptococcus
mutans, Actinomyces sp. și Fusobacterium sp. Dintre aceste bacterii, cea care este implic ată în
sinteza glucanului, prin producerea enzimei glucozil -transferaza, este Streptococcus mutans.
Celelalte bacterii fermentează glucidele până la obținerea acidului lactic, care are ca s cop

7
hidroliza hidroxiapatitei din smalțul dentar, cauzând cariile dentare. Prezența fluorului la nivelul
smalțului dentar crește rezistența acestuia la hidroliză (Lazăr, 2010).
Microorganismele din cavitatea bucală pot provo ca o serie de boli infecțioase orale,
incluzând caria dentară, parodontita și amigdalita (Mihăescu și colab., 2007).
Riscul bolilor orale, incluzând caria dentară, gingivita și parodontita, crește atunci când
sunt utilizate aparatele ortodontice atașate l a suprafața smalțului dinților . Bacteriile legate de
producerea cariilor sunt Strept ococcus mutans și Lactobacillus , iar bacte riile asociate cu
parodontitele sunt Eubacter ium, Fusobacterium și Treponema (Komori și colab., 2012 ).

1.2. MICROBIOTA STOMACULUI ȘI A INTESTINULUI SUBȚIRE

Datorită acidității crescute la nivelul stomacului, cele mai multe microorganisme nu pot
supraviețui la acest nivel , astfel se poate afirma că stomacul este un compartiment aproape steril .
Totuși, puținele bacterii care reușesc să supraviețuiască c ondițiilor nefavorabile, sunt a sociate cu
supra fața epiteliului gastric, fiind protejate de secreția de bicarbonat și de mucus (Lazăr și colab.,
2007) . Principalii locuitori bacterieni ai stomacului sunt reprezentați în f igura 3 și includ
următoarele bacterii : Streptococcus, Staphylococcus, L actobacillus, Helicobacter pylori și unele
levuri , precum Candida (Todar , 2016 ).

Figura 3. Bacteriile care colonizează la nivelul stomacului și a intestinului subțite
(adaptare după http://www.wright.edu/~oleg.paliy/Images/research/Human%20gut%20micro biota.jpg )

8

Intestinul subțire este constituit din 3 regiuni majore, cu condiții de mediu diferite:
duoden, jejun și ileon (Mihăescu și colab., 2007).
Intestinul subțire conține o cantitate mică de microorganisme datorită poziției sale, în
vecinătatea stomacului și influenței acestuia . Totuși, în porțiunea distală a intestinului subțire,
condiț iile alcaline permit supraviețuirea celu lelor bacteriene . La nivelul porțiunii distale a
intestinului subțire, ileonul, pot fi găsite bacterii provenite de la col on (Mihăescu și colab.,
2007).
Microbiota intestinului subțire contribuie la dezvoltarea funcții lor intestinale normale
prin transmiterea unor semnale moleculare ce interferă intim cu mecanismele de dezvoltare
fiziologică a intestinului. Excesul bacterii lor din intestinul subțire poate d uce la insuficiență
intestinală (Mihăescu și colab., 2007).
La nivelul intestin ului subțire întâlnim următoarele specii microbien e, reprezentate de
asemenea în f igura 3: Streptococcus, Lactobacillus, Clostridium, Bacteroides, Actinomycinae și
Corynebacteriua (Todar , 2016 ).
Cercetările sugerează că relația dintre microbiota intestinală și om nu este doar simplă (o
coexistență non -dăunătoare), ci mai degrabă o relație simbiotică. Deși oamenii pot supraviețui
fără microbiota intestinal ă, microorganismele îndeplinesc o serie de funcții utile, cum ar fi
fermentarea substraturilo r energetice neutilizate, antrenarea sistemului imunitar prin intermediul
produselor metabolice cum ar fi propionatul și acetatul, prevenirea creșterii speciilor patogene ,
dezvoltarea intestinului, producerea de vitamine pentru gazdă (cum ar fi biotina și vitamina K) și
producerea hormonilor pentru depozitarea grăsimilor. Cu toate acestea, în anumite condiții, unele
specii sunt considerate a fi capabile să provoace boli , specii precum Streptococcus,
Staphylococc us și E. coli. (Todar , 2016 ).
Organismul uman cuprinde de zece ori mai multe celule microbiene decât celule umane.
Densități extrem de mari a le celuelor microbiene se găsesc în tractul intestinal uman. Acest
ecosistem microbian servește numeroase funcții importante pentru gazda sa umană, inclusiv
protecția împotriva agenților patogeni, prelucrarea nutrienților, stimularea angiogenezei și
reglarea stocării grăsimilor (Palmer și colab ., 2007) .

9
Există factori care limitează multiplicarea bacteriilor la nivelul intestinului subțire:
aciditatea gastrică, peristaltismul intestinal și prezența unor substanțe care inhibă creșterea
acestor microorganisme (Mihăescu și colab., 2007).

1.3. MICROBIOTA INTESTINULUI GROS

Intestinul gros conține cel mai complex ecosistem bacterian din corpul uman. Populațiile
bacteriene din intestinul gros digeră carbohidrații, proteinele și lipidele care nu sunt digerate și
absor bite la nivelul intestinului subțire (Bowen și colab., 1998).
Acest segment este alcătuit prepondere nt din specii bacteriene intolerant e la oxigen.
Majoritatea provin din alimente sau din etajele sup erioare ale sistemului digestiv (Mihăescu și
colab., 2007 ).

Figura 4. Bacteriile care colonizează la nivelul intestinului gros
(adaptare după http://www.wright.edu/~oleg.paliy/Images/research/Human%20gut%20microbiota.jpg )

Bacteriile identificate la nivelul intestinului gros sunt reprezentate în f igura 4:
Bifidobacterium sp., Bacteroides sp., Enterococc us, Clostridium etc. Aceste bacterii pot fi legate
de celulele epiteliale ale mucoasei sau înglobate în aceasta (Mihăescu și colab., 2007 ).

10
Microbiota colonului are un rol crucial în determinarea unor complicații grave, în
mom entul în care integritatea bari erei intestinale este compromisă ( de exemplu, în apendicită)
(Mihăescu și colab., 2007 ).

1.4. COLONIZARE A MICROORGANISMELOR SISTEMULUI DIGESTIV

Colonizarea bacterian ă a tractului gast ro-intestinal își are începutul din timpul nașterii,
mai exact, la contactul nou -născutului cu cervixul matern si microbiota vaginală. În cazul nașterii
prin cezariană, bacteriile tractului gastro -intestinal ale nou născu tului provin exclusiv din mediu
(Mihăescu și cola b., 2007 ).

Figura 5. Evoluția microorganismelor la copii
(adaptare după https://openi.nlm.nih.gov/detailedresult.php?img=PMC4155789_fimmu -05-00427 -g001&req=4 )

Primele bacterii care apar la nivelul sistemului digestiv al unui sugar hrănit prin alăptare
la sân , sunt cele ale genului Lactobacillus , urmate fiind de către cele al e genului Bifidobacterium
și ulterior de bacterii precum Escherichia coli și Enterococcus faecalis (Mihăescu și colab.,
2007 ).

11
Laptele matern conține bacterii viabile din intestinul matern și servește ca sursă de
diversitate bacteriană pentru sugar. Compușii deja prezenți în intestinul sugarului și cei din
laptele matern acționează ca probiotice și influențează creșterea bacteriană. Probioticele sunt
compuși nedigerabili de enzimele umane și servesc ca nutri enți pentru creșterea bacteriilor
(Houghteling , 2015) .
O dată cu diversificarea alimentației, ceea ce include introducerea de alimente solide în
dieta copilului, se produce o modificare majoră a microbiotei, aparând bacterii stric t anaerobe de
tipul Bacteroides , în special la nivelul intestinului gros (Mihăescu și colab., 2007 ).
În figura 5 se poate observa evoluția colonizării microorganismelor încă din primele ore
de viață, precum și preponderența microorganismelor în funcție de stadiul de creștere al
copilului. De exemplu, la naștere, genul microbian care predomină în organsimul co pilului este
Enterobacterium, iar pe măsură ce copilul se dezvoltă, apar și alte specii de microorganisme,
precum Bifidobacterium , la 1 lună de via ță și Clostridium, la 6 luni de viață.

Figura 6. Evoluția microorganismelor în diferite stadii ale vieții omului
(adpatare după https://content.iospress.com/articles/nutrition -and-healthy -aging/nha150002 )

12
Compoziția microbiotei intestina le poate fi modulată de factori ai gazdei , factori de
mediu și speciile bacteriene asociate, fiind demonstrată științific influența stării de boală și a
expun erii la diferite substanțe toxic e asupra compoziției microbiotei n ormale a tractului digestiv
(Thompson -Chagoyán și colab., 2007).
Modificările în microbiota intestinală și în funcțiile lor au fost asociate pe scară largă cu
boli cronice și degenerative, incluzând boala inflamatorie intestinală, cancerul de colon și artrita
reumatoidă ( Thompson -Chagoyán și colab., 2007 ).
În figura 6, se observă variația numărului de indivizi aparținând diferitelor specii
bacteriene în toate stadiile de dezvoltare a unui organism uman , în funcție de vârstă și condiții de
mediu.

1.5. FACTO RI CARE INFLUENȚEAZĂ COLONIZARE A

În figura 7 sunt reprezentați cei mai importanți factori care influențează colonizarea
microbiotei sistemului digestiv.

Figura 7. Factori care influențează colonizarea cu bacterii a sistemului digestiv
(https://www.intechopen.com/books/adiposity -omics -and-molecular -understanding/human -gut-microbiota -and-
obesity -during-development )

13
Aceștia sunt: tipul de naștere (naturală sau cezariană), ti pul de hrănire a nou -născutului
(alăptarea la sân sau formulă de lapte), dieta, activitatea fizică, boala, îmbătrânirea,
medicamentația și zona geografică.

Tipul de naștere
În general, microbiota intestinală a sugarilor născuți pe cale natural ă, este colonizată mai
întâi de bacterii din tractul vaginal matern. Acesta cuprinde bacterii din genurile Prevotella,
Sneathia și Lactobacillus și include și bacteriile prezente în intestinul matern (Mackie și colab .,
1999 ).
În opoziție , microbiota intestinală a sugarilor născuți prin cezariană , indică o asemănare
relativă cu microbiota tegumetară maternă și microbiota orală dominată de genurile
Propionibacterium, Corynebacterium și Streptococcus (Backhed și colab., 2015 ). Microbio ta
copiilor născuți prin cezariană conține o proporție mai mare de gene rezistente la antibiotice
bacteriene în comparație cu cei născuți natural (Nuriel -Ohayon și colab ., 2016 ).

Alăptarea
Deși bacteriile viabile sunt pr ezente în concentrații scăzute , laptele matern conține
bacterii importante, precum Bifidobacteri um (van Best și colab., 2015).
Laptele matern c onține atât componente ale imunității înăscu te, cât și adaptative, care
inhibă agenții patogeni. Ca parte a sistemului imunitar înn ăscut, laptele matern conț ine peptide
antibac teriene, cum ar fi lactoferina ș i lizozima. Aceste peptide antibacteriene asigură un co ntrol
bacteriostatic și bacteri cid cu spectru larg asupra creșterii microbiene. Laptele matern conține
glicani care imită molecule le de aderență pe suprafața celulară a epiteliul ui intestinal al
sugarului. Ace ști glicani acționează ca receptori pentru patogeni i intestinali specifici, oferind un
nivel suplimen tar de protecție sugarului (van Best și colab., 2015).
În plus , față de pe ptidele și receptorii imunni tari înnăscuți, laptele matern conține
componente ale imunită ții adaptive. În mod specific, laptele matern conține niveluri ridicate de
IgA secretorie (sIgA). Aceste sIgA sunt specifice acelor agenți patogeni întâlniți de tractul
intestinal propriu al mamei, care vizează acei agenți patogeni pe care copilul este cel ma i
probabil să îi întâlnească și care îi afectează colonizarea microbiană (van Best și colab., 2015).

14
Dieta & Obezitatea & Activitatea fizică
Proteinele, grăsimile, carbohidrații, probioticele și polifenolii induc mutații ale
microorganismelor, urmate de apariția unor efecte secundare asupra markerilor imunologici și
metabolici ai gazdei. De exemplu, aportul de proteine de origine animală crește abundența
organismelor aparținând genului Bacteroides . O dietă bogată în grăsimi saturate crește
microorganismel e anaerobe și abundența genului Bacteroides . Studiile la om nu au raportat că o
dietă bogată în grăsimi nesaturate modifică semnificativ prof ilul bacterian al intestinului. T otuși,
studiile efectuate pe șoareci au raportat creșteri ale speciilor de Actinobacteria (Bifidobacter ium)
și a bacteriilor lactice (Lactobacillus ș i Streptococcus). Carbohidrații sunt utilizați pentru a
îmbogăți genurile Bifidobacterium , Lactobacillus și Eubacterium și pentru a suprima specia
Clostridium . În cele din urmă, atât probioticele cât și polifenolii sporesc genul Bifidobacterium și
bacteriile lactice , reducând în același timp speciile Clost ridium enteropatogene (Singh și colab.,
2017).
Obezitatea este o boală complexă , caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime
corporală. Aceasta a fost asociată cu modificări la nivelul compoziției microbiotei intestinale. O
creștere a abundenței a speciilor din filumul Firmicutes și o reducere la nivelului de speciilor din
filum ul Bacteroide s au fost observate la persoanele obeze (Ley și colab ., 2006).
Studiile efectuate la animale și la oameni au avut ca și consecință producerea unui
dezechilibru al microbiotei normale în obezitate și sindrom metabolic. S-a constatat că bacteriile
care cauzează creșterea în greutate , generează expresia genelor leg ate de metabolismul lipidic și
glucidic , ceea ce duce la o utilizare mai mare a energiei din dietă. Este posibil ca influența
microbio tei intestinale asupra obezității să fie mult mai complexă decât pur și simplu un
dezechilibru în proporția acestor bacterii. Modularea microbio tei intestinale prin dietă, pre – și
probiotice, antibiotice, chirurgie și transplant are potențialul de a afecta în mod semnificativ
apariția obezit ății (John și colab., 2016).

Boala și stresul
Microbiota intestinală a indivizilor sănătoși este relativ stabilă în timp (Costello și colab .,
2009 ). Cu toate acestea, fluctuațiile intra -individuale apar datorită schimbărilor de mediu și
stărilor patol ogice (Gerritsen și colab., 2011).

15
Stresul poate reduce numărul genului Lactobacillus potențial benefic e. De asemenea,
stresul poate contribui la una dintre cele mai frecvente tulburări intestinale funcționale și duce la
schimbări ale populațiil or microbi ene prin sistemul nervos central. Axa intestinală este bi –
direcțională, implicând atât căile hormonale cât și pe cele neuronale , astfel încât modificările
microbiotei intestinale pot influența activitatea creierului, precum și starea de spirit. Autismul, o
tulburare neuro nală, este asociat cu schimbări semnificative în populațiile microbiene intestinale
(Conlon și colab., 2015).

Îmbătrânirea
La persoanele vârstnice (de obicei definite ca persoane cu vârsta peste 65 de ani), există
modifi cări fiziologice majore care au impact asupra compoziției și funcționalității microbiotei
intestinale (Tiihonen și colab ., 2010 ).
Mulți oameni în vârstă suferă de motilitate intestinală scăzută, ceea ce poate duce în timp
la un tranzit intestinal lent și o retenție fecală (constipație) . Modificările legate de înaintarea în
vârstă, cum ar fi simțurile scăzute pentru miros și gust, pierderea dentiției și dificultățile de
înghițire, pot duce la scăderea aportului nutrițional și chi ar la malnutriție . În plus, deteriorarea
progresivă a sistemului imunitar (imunosenescența) , asociată vârstei , conduce la modificări ale
compoziției microbiote i intestinale (Schiffrin și colab., 2010).
Utilizarea crescută a laxativelor, antibioticelor și a altor medicamente la persoanele în
vârstă poate afecta compoziția microbio tei intestinale (Gerritsen și colab., 2011).
Studiile independente au demonstrat că microbiot a intestinal ă se schimbă semnifica tiv
odată cu vârsta (Bartosch și colab ., 2004). Recent, s -au aplicat metode de mare capacitate pentru
studierea modificărilor în microbiota intestinală a persoanelor în vârstă. S -a demonstrat că
microbiota centenari lor prezintă diferențe semnificative în c omparație cu compoziția microbiană
a celorlalte două grupe de vârstă (Biagi și colab ., 2010). Microbiota celor centenari a fost
caracterizată de o diversitate scăzută a speciilor, schimbări specifice în subpopulațiile aparț inând
filumului Firmicutes, îmbogățirea în specii aparținând filumului Proteobacteria și o scădere a
bifidobacteriilor. S -a utilizat secvenț ierea NGS ( Next -Generation Sequencing ) prin care s -a
demonstrat că microbiota fecală a persoanelor în vârstă a fost relativ stabilă pe o perio adă de 3
luni. Cu toate acestea, în comparație cu subiecții control mai tineri, microbiota vârstnicilor a fost
caracterizată de o variație interindividuală ridica tă în compoziția microbiotei . Abundența relativă

16
a speciilor apartinând filumului Firmicutes a variat între 8% și 80%, în timp ce nivelurile de
speciilor apartinând filumului Bacteroide tes au variat între 14% și 92%. Mai mult, s -a constatat
că la majoritatea subiecților vârstnici microbiota a fost caracterizată printr -un raport mai mare de
speciilo r aparț inând filumului Bacteroidetes / Firmicutes comparativ cu cel observat la subiecții
mai tineri. S-au mai observat diferențe în populațiile de proteobacterii, actinobacterii și clostridii
între tineri și vârstnici (Van Tongeren și colab., 2005). La persoanele în vârstă s-a observat o
reducere semnificativă a numărului de specii de Lactobacillus , Faecalibacterium și Bacteroides .
În contrast, numărul de specii de Enterobacteriaceae a fost semnificativ mai m are.
Numărul de studii care s -au concentrat pe diferențele legate de vârstă în compoziția microb iotei
intestinale este încă limitat. În general, ele sugerează că menț inerea homeostaziei microbiene în
tractul digestiv este esențial ă pentru menținerea sănătății (Claesson și colab., 2010) .

Medicamentația
Deoarece se cunoaște că microbiota intestinală joacă un rol important în starea de
sănătate umană, manipularea acestor microorganisme cu ajutorul antibiotic elor, probioticelor,
prebioticelor și sin biotice lor reprezintă abordări atractive pe ntru îmbunătățirea și menținerea
sănătății ( Donato și colab ., 2010 ).
Antibioticele sunt folosite pe scară largă ca agenți antimicrobieni , pentru a trata infecțiile
bacteriene cauzate de microorganismele patogene. În general, antibioticele (chiar și antibioticele
cu spectru îngust) nu afectează doar agenții patogeni, ci și comun itățile microbiene intestinale
benefice . Aceasta poate duce la d isbioza microbiotei intestinale, ceea ce are ca urmare apariția
probleme lor intestinale, precum diareea. Tulburările induse de antibiotice în compoziția
microbiote i pot fi temporare, microbiota revenind la compoziția ei inițială în decurs de 2 luni
(Dethle fsen și colab., 2008). O problemă a utilizării pe scară largă a antibioticelor este și
creșterea rezistenței la antibiotice, proces ce rezultă din transferul genelor de rezistență la
antibiotice între microorganisme (Jernberg și colab ., 2010).
Microbiota intestinală poate fi modulată într -o manieră biologică prin utilizarea de
probiotice. Conform definiției formulate de OMS ( Organ izația Mondială a Sănătății ) probioticele
sunt "microor ganisme vii, care atunci când sunt administrate în cantități a decvate, conferă un
beneficiu pentru sănătate a gazdei" (FAO / OMS 2002). Mai mult decât atât, pro bioticele sunt
folosite pentru a manipula compoziția microbiotei sistemului digestiv.

17
Definiția prebioticelor este chiar mai generică decât cea a probioticelor : "ingrediente
alimentare nedegradabile, care atunci când sunt consumate în cantități suficiente, stimulează
selectiv creșterea și / sau activitatea unuia sau a unui număr limitat de specii microbiene ) / specii
din microbiota intestinală care conferă bene ficii pentru sănătate gazdei ( Allgeyer și colab.,
2010 ). Amestecurile de probiotice și de prebiotice sunt denumite sinbiotice.
Partea finală a acestei analize se va concentra pe probiotice ca variantă de a modula
microbiota intestinală. Oportunitățile de intervenție probiotică în menținerea și restabilirea
sănătății sunt recunoscute din ce în ce mai mult, iar domeniul cercetării probiotice a crescut
semnificativ în ultimii ani (Gareau și colab ., 2010).
Unul dintre factorii determinanți ai colonizării microorganismelor îl reprezintă
capacitatea acestora de a adera la suprafața celulelor epiteliale prin interacțiunea adezinelor
bacteriene (structure extraparietale specific e) la receptorii corespunzători de la nivelul
suprafețelor epiteliale celulare ale gazdei, care sunt de nat ură glicoproteică sau glucidică (Lazăr
și colab. , 2007).
Un alt factor care aduce după sine efecte negative asupra microbiotei sistemului digestiv
este consumul de antibiotice care produce disbioze. Aceste disbioze sunt definite ca o stare de
incapacitate de colonizare normală, care are ca efect stoparea îndeplinirii funcțiilor caracteristice
ale microorganismelor. Acest fapt este determinat de modificari chimice care survin la nive lul
mediului microogranismelor, cum ar fi umidificarea tegumentului, car e susține înmulțirea
levurilor ș i o inactivează pe cea a micr obilor (Lazăr, 2010 ).

Zona geografică
De asemenea, zona geografică are o influență puternică asupra compoziției populațiilor
microbiene intestinale. Diversitatea microbilor fecali la copiii din Africa rurală este mai mare
decât cea a copiilor din comunitățile dezvoltate din UE, precum și număr ul de bacterii asociate
cu defalcarea fibrelor, sugerând că diferențele alimentare contribuie semnificativ la diferențele
microbiene (Conlon și colab., 2015).
Călătoriile, în special spre destinațiile de peste mări, sporesc riscul de contractare și
răspân dire a bolilor infecțioase, inclusiv a celor care provoacă diaree. Unele infecții nu pot fi
diagnosticate, dar au ca rezultat probleme pe termen lung ale sistemului digestiv, inclusiv IBS.

18
Condițiile sanitare slabe din țările în curs de dezvoltare și igien a personală precară pot facilita
răspândirea agenților infecțioși (Conlon și colab., 2015).

1.6. ROLUL MICROBIOTEI SISTEMULUI DIGESTIV

În primul rând, trebuie menționat faptul că microbiota sistemului digestiv se clasifică
după funcțiile pe care acestea le exercită asupra organismului, astfel există bacterii cu rol pozi tiv
și bacterii cu rol negativ.

Figura 8. Clasificarea microorganismelor prezente la nivelul sistemului digestive după impactul pe care îl a u asupra
acestuia (adaptare după http://www.gutmicrobiotaforhealth.com/en/review -examines -role-oral-pathobionts –
systemic -diseases/ )

Conform figurii 8, bacteriile cu rol pozitiv la nivelul sistemului digestiv sunt
Lactococcus, Lactobacillus și Bifidobacterium bifidum , iar cele cu rol negative sunt Escherichia
coli, Clostridium difficile, Enterococcus faecalis, Bacterioides și Staphylococcus aureus.

19
Microbiota sistemului digestiv este implicată în fenomenul de digestie și participă
inclusiv la abso rbția nutrienților din alimente (https://www.drdavidwilliams.com/healthy -gut-
bacteria -support -digestive -health ).
Bacteriile cele mai abundente și importante din intestinul subțire sunt speciile de
Lactobacillus. Lactobacillus ajută la fermentarea carbohidraților din produsele lactate . Ca produs
secundar al procesului de fermentație, Lactobacillus produc acid lactic. Acidul lactic ajută la
îmbunătățirea eliberării sucurilor digestive și a enzimelor din stomac, pancreas și vezica biliară și
mărește absorbția mineralelor precum calciu, cup ru, magneziu și fier
(https://www.drdavidwilliams.com/healthy -gut-bacteria -support -digestive -health ).
Un alt rol important al microbiotei sistemului digestiv es te acidifierea la nivelul
colonului și norm alizarea mișcărilor intestinale. Produșii secundari ai metabolismului
realizează acidifierea la nivelul colonului . Printre aceș ti acidifianți se numără acidul acetic,
butiric și lactic. Ei fac mediul mai puțin ospitalier bacteriilor patogene (în special bacteriile
producătoare de gaze, care se dezvoltă într -un interval de pH ușor alcalin de la 7,2 la 7,3) și
produc scăderea p osibilității ca aceste organisme să se dezvolte și să se multiplic e. Acidul lactic
joacă un rol important în producerea neurotransmițătorului acetilcolină. Acetilcolina facilitează
transmiterea impulsurilor nervoase care provoacă contracții musculare, ceea ce duce la creșterea
motilității intestinului (un mușchi neted) și la amelior area problemelor de constipație
(https://www.drdavidwilliams.com/healthy -gut-bacteria -support -digestive -health ).
Bacteriil e intestinale combat problema eliminării gaze lor și împrospătează
respirația . Una dintre problemele care îi motivează pe oameni să învețe mai multe despre
sănătatea intestinului (și pentru a încerca suplimente probiotice) este gazul excesiv și balonarea.
De obicei, acest gaz este expulzat prin tractul digestiv, dar se poate manifesta și ca respirație
urâtă cronică (halitoză), deoarece gazul poate fi reabsorbit în sânge, eliberat în plămâni și
expirat . Gazul are o serie de cauze. Incapacitatea de a sparge complet și de a digera alimente este
una dintre ele, și o creștere exagerată a bacteriilor nedorite este o alta. Multe bacterii
producătoare de gaze sunt de tip patogen și se dezvoltă într -un mediu ușor alcalin. Așa cum s -a
observat, menținerea florei intestinale sănătoase ajut ă la menținerea echilibrului pH al tractului
digestiv acid, ceea ce face mai dificilă r eținerea bacteriilor nocive
(https://www.drdavidwilliams.com/healthy -gut-bacteria -support -digestive -health ).

20
Microbiota stimulează sistemul imunitar gastrointestinal , care, la rândul său, își
exercita protecția împotriva răspunsurilor sistemice imune la microbioza intestinală
(Houghteling , 2015) .
Microbiota stimulează s inteza vitaminei K și a mai multor componente ale vitaminei
B (Houghteling , 2015) .
Microbiota intestinală are capacitatea de a metaboliza xenobiotice le și medicamente le
(Jandhyala și colab., 2015).
Microbiota intestinală contribuie la imunomodularea intestinului în tandem atât cu
sistemele imune înnăscute, cât și cu cele adaptive (Jandhyala și colab., 2015) .

21

CAPITOLUL 2.
CONTAMINAREA ALIMENTELOR CU SPECIILE
BACTERIENE

Contaminarea alimentelor este justificată prin p rezența a numeroase genuri de bacterii,
levuri , fungi filamentoș i și alți agenți patogen i la nivelul produse le proaspete. Mai multe cazuri
de gastroenterită umană au fost legate de consumul de legume și fruc te proaspete contaminate .
Salatele care conțin legume neprelucrate au fost identificate ca declanșatoare ale diareei
călătorului, o boală întâlnită la vizitatorii țărilor în curs de dezvoltare. E. coli, enterotoxigenic ă,
este cea mai frecventă bacterie cauzatoare a acestei b oli. Enterohemoragicul E. coli , a fost
identificat ca agent cauzator al gastroenteritei care rezultă din consumul de cantaloupes. Focarele
de salmoneloză la om au fost atribuite consumului de roșii contaminate, muștar, germe ni de
fasole, pepene galben și pepene verde. Un focar de gastroenterită , provocat de Shigella , a fost
recent raportat în Statele Unite. Focarele de listerioză umană au fost legate epidemiologic de
consumul de varză proaspătă și de salată verde. Boala gastr ointestinală este cauzată de consumul
de germeni de semințe de legume proaspete contaminate cu Bacillus cereus (Beuchat și colab.,
2001).
Virusurile nu sunt susceptibile de a crește pe legume și fructe contaminate, dar pot
supraviețui suficient de mult p entru a provoca boli care pun viața în pericol. Creșterea
consumului de produse proaspete și ușor prelucrate pe cap de locuitor în Statele Unite și în alte
țări, împreună cu o creștere a importului de produse către aceste țări din regiuni în care
standarde le de creștere și manipulare a producției pot fi compromise, au determinat un interes
sporit față de focare le de gastroenterită umană , care poate fi atribuită produselor proaspete
contaminate, în special legumelor. De asemenea, metodele de manipulare, procesare, ambalare și
distribuire a produselor proaspete , la scară regională sau locală din cadrul țărilor , beneficiază de
atenție în cee a ce privește identificarea și controlul pericolelor microbiologice. Programele de
analiză a riscurilor din punctul critic de control sunt în continuă dezvoltare cu scopul de a
minimiza riscul de îmbolnăvire asociat consumului de produse proaspete (Beuchat și colab.,
2001 ).

22
În continuare se va discuta despre microorgansime care contaminează alimentele, despre
sursele acestora, despre otrăvirea omului cu acestea, simtome, perioada de incubare și
îmbolnăvire, condițiile optime pentru dezvoltarea acestora, precum și despre metode de prevenție
a intoxicării prin contamin area produselor alimentare la domiciliu.

1. Escherichia coli
Este un bacil Gram -negativ, care nu are capacitatea de a sporula, este aerob, facultativ
anaerob și prezintă mobilitate datorită flagelilor peritrichi (Lazăr, 2001).

Figura 9. Colorația Gram -negativă a Escherichia coli
(http://www.bacteria.cz/escherichia -coli-infections.html )

Mai multe tulpini ale bacteriei E. coli provoacă o varietate de boli la oameni și
animale. E. coli O157: H7 este un tip asociat cu o formă deosebit de severă a bolii umane. E. coli
O157: H7 provoacă colită hemoragică, care începe cu diaree apoasă și durere abdominală severă ,
progres ând rapid până la eliminarea de scaune sângeroase. Acesta a fost asociat cu Sindromul
Hemolitic -Uremic , o complicație care pune viața în pericol , caracterizată prin insuficiență renală
acută, deosebit de gravă la copiii mici . Aproximativ 25.000 de cazuri de boală alimentară pot fi
atribuite E. coli O157: H7 în fiecare an, având ca rezultat 100 de decese
(https://www.scientificamerican.com/article/microorganisms -that-conta/ ).

23
Surse de contaminare cu E. coli pot fi re prezent e de carne a de vită, lapte le crud, salate le
și sucuri le obținute din fructe proaspete (US Food and Drug Administration, 2014).
Contaminarea apei se datorează, în general, prezenței a trei bacterii, E. coli, Clostridium sp. și
Enterococcus sp. , bacterii care se găsesc în mod normal în fecalel e oamenilor și animale lor
(Leon și colab., 2002).
Perioada de incubare durează de la 1 până la 10 zile (US Food and Drug Administration,
2014), iar simptomele sunt reprezentate de diaree severă, adesea sângeroasă, durere abdominală
severă și vărsături. De obicei , sunt semnalate febra, scăderea producției de urină, urină în chisă la
culoare și paloare a facială (US Food and Drug Administration, 2014). Durata bolii este de la 5
până la 10 zile (US Food and Drug Administration, 2014).

2. Clostridium sp.
Este un bacil Gram -pozitiv, anaerob și cu o rezistență crescută la căldură, la deshidratare,
la substanțe chimice și toxice și la detergenți (Britannica, 1965).

Figura 10. Colorația Gram -pozitivă a Clostridium sp.
(http://www.bacteria.cz/clostridium -perfringens -infections.html )

24
Clostridium sp. este una dintre cele mai frecvente specii care cauze ază otrăvirea
alimentară în Statele Unite. Conform unor estimări, acest tip de bacterii cauzează aproape un
milion de boli în fiecare an (US Food and Drug Administration, 2014). Oamenii se pot intoxica
cu alimente cu Clostridium sp. prin practici neigienice de manipulare a alime ntelor în casă, în
fabrică sau într -o hală de hrană. Un alt mod de intoxicare se realizează prin nerespectarea
temperaturile de gătire și de depozitare sau refrigerare (Thompson și colab., 1991). Spre
deosebire de cele mai multe tipuri de bacterii responsa bile de intoxicații alimentare, Clostridium
sp. nu poate fi distrus complet prin gătire obișnuită, datorită prezenței sporilor rezistenți la
condiții de temperatură ridicată. În timp ce bacteriile sunt ucise la temperaturile de gătire, sporii
pot supravieț ui și pot germina. Cu alte cuvinte, protejarea oamenilor împotriva acestei bacterii se
bazează pe monitorizarea atentă a temperaturii de gătire (http://www.freshtemp.com/blog/5 –
microorganisms -that-cause -food-poisoning).
Surse de contaminare cu această bac terie se întălnesc în multe alimente , cel mai adesea
la păsările de curte și la produsele lor secundare. Se po t găsi și în intestinele animalelor și
oamenilor, în sol, în îngrășămintele de origine animală și în canalizare
(http://www.freshtemp.com/blog/5 -microorganisms -that-cause -food-poisoning ). Perioada de
incubare durează de la 6 până la 24 ore (US Food and Drug Administr ation, 2014), iar imptome le
apar la aproximativ 12 ore după consumul alimentelor contaminate și sunt similare, dar de obicei
mai puțin severe decât celelalte tipuri. Acestea includ dureri de stomac, diaree și, uneori, grețuri
și vărsături. Simptomel e durează aproximativ 24 de ore (Thompson și colab., 1991).
Durata bolii este de 24 de ore sau mai puțin , iar în cazuri le severe, simptomele pot dura
până la 1-2 săptămâni (US Food and Drug Administration, 2014). Clostridium sp. poate produce
o boală cu consecințe foarte grave, numită botulism. Această boală este cauzată de consumul de
alimente contaminate cu o toxină produsă de bacteria Clostridium botulinum . Dacă nu este tratat ă
corespunzător, aproximativ o treime dintre persoanele care suferă d e această boală mor în 3 -7
zile (Thompson și colab., 1991).

3. Salmonella sp.
Salmonella sp . este un bacil Gram -negativ, facultativ anaerob (Britannica, 1965).
Una dintre cele mai cunoscute surse de contaminare a alimentelor este Salmonella (Leon
și colab., 2002). Salmonella este un bacil Gram -negativ, flagelat și facultativ anaerob (Baron,

25
1996). Dacă Salmonella sp. este prezentă în compoziția unui produs alimentar, aceasta poate
începe să se înmulțească rapid, cu excepția cazului în care a limentele sunt răcite în mod
corespunzător. Mai mult, persoanele care suferă de intoxicație cu Salmonella sp. sunt capabile
să infecteze alte persoane când intră în contact direct cu acestea. Acest lucru înseamnă că un caz
de intoxicație alimentară se poa te transforma rapid în mai multe cazuri severe
(http://www.freshtemp.com/blog/5 -microorganisms -that-cause -food-poisoning ).

Figura 11. Colorația Gram -negativă a Salmonella sp.
(http://www.bacteria.cz/salmonella -typhi -infections.html )

Există sute de tipuri diferite de bacterii de Salmonella sp., dar nu toate sunt dăunătoare
pentru oameni. Ele se găsesc în principal în intestine le și fecale le oamenilor și ale altor animale
(http://www.freshtemp.com/blog/5 -microorganisms -that-cause -food-poisoning ).
Surse de contaminare cu această bacterie se întălnesc frecvent în ouă, lapte nepasteurizat
și produse obținute din ouă brute. Se poate găsi și în carnea de pasăre și poate supraviețui în
alimente dacă acestea nu sunt gătite corespunzător (Leon și colab., 2002) . Perioada de incubare
durează de la 12 până la 72 ore (US Food and Drug A dministration, 2014), iar imptomele
otrăvirii includ greață, crampe, diaree, febră și cefalee și pot dura între 3 și 21 de zile. Otrăvirea
poate provoca moartea la oameni foarte tineri, slabi sau foarte bătrâni. Persoanele care suferă de
cancer sau care iau medicamente pentru afecț iuni grave de sănătate, cum ar fi afecțiuni ale

26
inimii, rinichilor sau ficatului, trebuie să fie deosebit de atente să nu consume alimente
contaminate (Thompson și colab., 1991).
Durata bolii este de la 4 până la 7 zile (US Food and Drug Administration, 2 014).

4. Staphylococcus sp.
Staphylococcus sp. este un coc Gram -pozitiv, facultativ anaerob. Această bacterie
se găsește la nivelul pielii, rănilor, ochilor și nasului, precum și în gât, salivă și intestinul
uman. (Thompson și colab., 1991).

Figura 12. Colorația Gram -pozitivă a Staphylococcus sp.
(https://www.microbiologyinpictures.com/staphylococcus%20aureus.html )

Staphylococcus sp. este prezentă în procent de 25% din persoanele sănătoase și este chiar
mai frecvente printre cele cu infecții ale pielii, ochilor, nasului sau gâtului (US Food and Drug
Administration, 2014).
Surse de contaminare cu această bacterie se întălnesc în produs ele de panificație, cremă ,
pui, ouă, salată de cartofi, sosuri de smântână, umpluturi pentru sandwich (Leon și colab., 2002).
Staphylococcus sp. nu provoacă boală până când nu ajung e pe hrană și începe să crească și să se
înmulțe ască. În timp ce fac acest lucru, produc o toxină care provoacă boala. Toxina nu este
distrusă prin gătitul mâncării ( Thompson și colab., 1991). Măsurile de precauție simple pot
reduce riscul de contaminare. De exemplu, carnea lăsată la temperatura camerei facilitează
creșterea bac teriilor și refrigerarea ajută la suprimarea acesteia. Consumul de carne și pește brut
trebuie evitat, precum și salatele preparate în restaurante unde carnea și legume le au o suprafață
comună în timpul pregătirii (Leon și colab., 2002). Perioada de inc ubare durează de la 1 până la

27
6 ore (US Food and Drug Administration, 2014), iar s imptomele sunt reprezentate de greață,
vărsături, diaree, pierderea apetitului, crampe abdominale severe, febră ușoară (US Food and
Drug Administration, 2014).
Durata bolii este de la 24 până la 48 ore (US Food and Drug Administration, 2014).

5. Bacillus sp.
Face parte din grupul bacteriilor Gram -pozitive. De asemenea, acestea sunt formatoare de
spori(Lazăr, 2001).

Figura 13. Colorația Gram -pozitivă a Bacillus sp.
(http://www.bacteria.cz/bacillus -anthracis -infections.html )

Bacillus sp. este un tip de bacterie care produce toxine, ce pot provoca două tipuri de
boli: un tip caracterizat prin diaree și celălalt, numit toxină emetică, de greață și vărsături (US
Food and Drug Administration, 2014). Aceste bacterii sunt prezente în alimente ș i se pot
multiplica rapid la temperatura camerei (US Food and Drug Administration, 2014 ).
Sursele sunt reprezentate de o varietate de alimente, în special orez și resturi alimentare,
precum sosuri, supe și alte preparate care au stat prea mult timp la te mperatura camerei. Se mai
găsește și în carne crudă sau procesată (US Food and Drug Administration, 2014). Perioadă de
incuba re durează de la 6 până la 15 ore (US Food and Drug Administration, 2014), iar

28
simptomele sunt reprezentate de diaree a apoasă și crampe abdominale , greață și vărsături (US
Food and Drug Administration, 2014).
Durata bolii este până la 24 ore (US Food and Drug Administration, 2014).
Toate microorganismele necesită umiditate, o sursă de hrană, timp și temperaturi potrivit e
pentru a crește și a se multiplica.

Factori care influențează creșterea bacteriilor:
 Umiditatea
Microorganismele sunt constituite din 80% apă, astfel umiditatea reprezintă o cerință
esențială pentru creșterea microorganismelor. Parametrii optimi de um iditate variază pentru
fiecare specie de microorganism. În general, bacteriile au nevoie de mai multă apă decât levurile.
Levurile necesită mai multă apă decât să crească fungii filamentoși. Dacă apa nu este disponibilă
pentru microorganismele dintr -un pro dus alimentar, microorganismele pot rămâne viabile, dar nu
vor crește și nu se vor multiplica. Anumite componente din alimente vor face ca apa să nu fie
disponibilă pentru microorganisme (și astfel poate inhiba creșterea). Există microorganisme care
pot cr ește în condiții de umiditate limitată, acestea purtând numele de xerofile (Albrecht și
colab.,1992 ).

 Sarea și zahărul
Sarea și zahărul adăugate la alimente se leagă la molecula de apă reducând activitatea
acesteia și având ca efect împiedicarea creșterii microorganismelor ( Albrecht și colab.,1995).
În general, creșterea bacteriilor este inhibată prin adăugarea de sare de 5 -15%. Levurile și
fungi filamentoși pot to lera până la 15% sare. Pentru a inhiba creșterea levurilor , trebuie adăugat
65-70% z ahăr. Adăugarea a până la 50% zahăr va inhiba creșterea bacteriilor și a levurilor
(Albrecht și colab.,1995).
Există microorganismele care necesită prezen ța sării pentru a crește, iar acestea se
numesc halofile. Microorgansimele care necesită prezența za hărului pentru a crește, se numesc
osmiofile (Ryser și colab.,19 89).

29
 Timp
Microorganismele au nevoie de timp pentru a crește și a se multiplica. În condiții
favorabile (umiditate suficientă și nutrienți ), diviz iunea celulară poate să apară la fiecare 30 de
minute (Albrecht și colab.,1995).

 Temperatura
Microorganismele cresc cel mai bine la anumite intervale de temperatură. Bacteriile sunt
clasificate în trei grupe, în funcție de temperatura la care se dezvoltă optim ( Albrecht și
colab.,1995).

1. Bacteriile psihofilice sunt bacterii care se dezvoltă la temperaturi scăzute și sunt
responsabile pentru alterarea alimentelor în frigider (Albrecht și colab.,1992 ). Temperatura de
creștere pentru aceste microorganisme este la 0 -25 °C, iar temperatura optimă este 20-25 °C
(Bryan și colab., 1991).
2. Bacterii mezofilice sunt bacterii care se dezvoltă la temperature medii ( Albrecht și
colab.,1992 ). Temperatura de creștere pentru aceste microorganisme este la 20 -45 °C, iar
temperatura optimă este 20 -43 °C (Bryan și colab., 1991).
3. Bacterii termofilice sunt bacterii care se dezvoltă la temperaturi ridicate ( Albrecht și
colab.,1992 ). Temperatura de creștere pentru aceste microorganisme este la 45 -70 °C, iar
temperatura optimă este 50 -55 °C (Bryan și co lab., 1991).

Alți factori care afectează creșterea:
 Cantitatea de oxigen disponibilă care delimitează bacterii le ce necesită oxigen pentru a
se dezvolta( aerobe ) de cele ce nu necesită oxigen pentru acest proces( anaerobe) (Albrecht și
colab.,1995).
 pH – aciditate sau alcalinitate, cele mai multe microorganisme prefer ând un pH neutru
(pH = 7,0 ) (Albrecht și colab.,1995).
 Lumină și întuneric , lumina ultravioletă fiind letală pentru microorganism ( Albrecht și
colab.,1995).

30
Cauzele intoxicării cu bacteriile menționate anterior:
 Practicile neigienice de manipulare a alimentelor în casă (reprezentate în figura 14) sau în
magazinele alimentare;
Figura 14. Practicile neigienice de manipulare a alimentelor în casă (Thomson și colab., 2011)

 Lăsarea hranei neacoperită. Animalele de companie, muștele, gândacii și alte insecte
transportă germeni, inclusiv bacteriile otrăvitoare alimentare, care contaminează
alimentele (Thomson și colab., 2011);
 Atingerea unor părți ale corpului în timpul manipulării hranei. În timp ce se pregătește
mâncarea, un manipulant de alimente s-ar putea zgâria sau și -ar putea șterge nasul .
Fiecare dintre aceste activități contaminează degetele cu bacterii. Dacă mâinile pe rsoanei
nu sunt spălate înainte de a manipula din nou alimentele, aceste bac terii vor fi transmise
mâncării (Thomson și colab., 2011).

31
CAPITOLUL 3 .
EFECTELE SUCURILOR DIN COMERȚ ASUPRA
MICROBIOTEI TRACTULUI DIGESTIV

3.1. INTRODUCERE
Generic, sucurile comerciale sunt împărțite după gradul de aciditate pe care îl prezintă.
Astfel, pe raf turile magazinelor se observă delimitarea clară între sucurile carbogazoase și cele
necarbogazoase. Băuturile carbogazoase favorizează apariția cariilor și distrugerea smalțului
dentar, fapt datorat conținutului bogat în zaharoză și în acizi tari (acid citric și fosforic). O sticlă
de suc din această categorie conține aproximativ 40 g de zahăr și este plină de coloranți, sulfiți și
îndulcitori artificiali periculoși. Acidul fosforic, conținut de băuturile carbogazoase, poate duce
la incapabilitatea organismului de a mai asimila calciul, ceea ce are ca efect dezvoltarea
osteoporozei . În plus, acidul fosforic neutralizează acizii din stomac și poate afecta d igestia.
Zahărul crește nivelul de secreție al insulinei și conduce la hipertensiune arterială,
colesterolemie, afecțiuni cardiovasculare, diabet, obezitate și îmbătrânire prematură. Aspartamul
este o substanță chimică folosită drept înlocuitor al zahărulu i în băuturile dietetice. Cercetările au
demonstrat ca există foarte multe efecte secundare produse de aspartam , printre care se numără
tumori ale creierului, malformațiile, diabetul și tulburările emoționale. Cafeina poate produce
stări de agitație, insomnii, determină mărirea presiunii sângelui, ridică nivelul colesterolului în
sânge și influențează absorbția vit aminelor și a mineralelor.
Nici sucurile neacidulate nu sunt total lipsite de pericol. Acestea sunt lipsite complet de
vitamine, prezintă aciditate și conțin cantități mari de zahăr.
Lucrare a de față are ca scop evaluarea efectului sucurilor din comerț a supra microbiotei
tractului digestiv prin analiza gradului de supraviețuire a unor specii componenete ale
micorbiotei normale la contact ul cu sucurile prezente pe piață și pe care o mare parte a popolației
le consumă .
Obiectiv 1. Studiu l frecvenț ei consumului de sucuri comerciale de către populație în funcție
de vâ rstă, sex, dieta asociata , utiliz ând un model de chestionar prin rețea ua internet .
Obiectivul 2. Evaluarea capacității de supraviețuire și multiplicare a unor specii
microbiene utilizând ca mediu de cultură sucuri comerciale.

32
3.2. MATERIALE ȘI METODE
Pentru efectuarea acestui experiment s -au utilizat următoarele materiale:
 Tulpini bacteriene:
 Salmonela sp.;
 Escherichia coli ATCC 25722 ;
 Candida albicans ATCC 10231 ;
 Staphylococcus aureus ATCC 2572 ;
 Enterococcus ATCC 202155 ;
 Pseudomonas aerugionosa ATCC 27853 ;
 Bacillus cereu s.
 Medii nutritiv e pentru însămânțarea tulpinilor bacteriene :
 geloză nutritivă pentru Salmonela sp. , Escherichia coli ATCC 25722, Staphylococcus
aureus ATCC 25723, Enterococcus ATCC 202155 , Pseudomonas aerugionos a ATCC
27853 și Bacillus cereus ;
 YPG (Yeast peptone Glucose agar) pentru Candida albicans ATCC 1023 1.
 Sucuri de analizat :
 acidulate: Coca Cola, Sprite , Fanta ;
 neacidulate: Nestea .
 Aparatură de laborator :
 hotă cu UV ;
 termostat ;
 bec de gaz .
 Sticlărie de laborator :
 pahar Erlenmeyer ;
 plăci cu 24 de godeuri;
 plăci Petri ;
 tuburi sterile .
 Alte materiale:
 apă fiziologică sterilă ;
 mediu Mc. Farland 0,5% ;

33
 micropipetă automată ;
 tampoane sterile ;
 tuburi Corning cu volumul de 15 mililitri ;
 vârfuri de micropipeta sterile ;
 brichetă;
 ansă metalică cu buclă.

Pentru efectuarea acestui experiment s -au utilizat următoarele metode :
 Realizarea chestionarului
Pentru început, s -a realizat un chestionar scurt, alcătuit din 6 intrebări grilă. Acest
chestionar a fost pus la dispoziția unui număr de 163 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și
60 de ani. Scopul chestionarului a fost observarea procentului de oameni care co nsumă sucuri
din comerț, vârsta predo minantă pentru cei care consumă aceste sucuri, la ce moment al zilei
consumă, alături de ce produse și ce sucuri preferă cei chestionați.
Chestionarul s -a desfășurat pe platforma Google. S -a creat un cont pentru a avea acces la
această platformă, apoi s -a realizat chestionarul cu numele “Chestionar privind consumul de
sucuri din comerț” cu următoarele intrebări : Ce v ârstă aveți?/ Consumați sucuri din comerț?/ Cât
de des consumați sucuri din comerț?/ Ce preferați între Coca Cola, Sprite, Fanta și Nestea?/
Alături de ce obișnuiți să consumați sucurile?/ În ce moment al zilei obișnuiți să consumați
sucurile?.

 Prepararea mediilor nutritive
S-a cântărit o cantitate de 10 grame de agar ș i o altă cantitate de 6,5 grame de geloză pe o
balanță anal itică, care ulterior au fost ad ăugate într -un pahar Erlenmeyer cu volumul de 1 l itru.
Peste cele 16,5 grame de agar ș i geloză a fost adăugat un volum de 500 mililitri de apă
fiziologic ă sterilă. Paharului Erlenmeyer i s -a pus un dop din tifon și vată, și a fost autoclavat
pentru a asigura sterilitatea mediului. Dupa această etapă, a fost lichefiat si turnat în plăc i Petri,
lăsate la solidificat ș i usca t.

34
 Pregă tirea culturilor bacteriene
După uscarea plăcilor Petri, s -a realizat însâmânțarea tulpinilor de analizat în 2 plăci
Petri, care au fost împărțite în 3 , respectiv 4 zone, fiecare zonă corespunzând unei tulpini. Plăcile
au fost lăsate la termostat pentru 24 de ore. S-a observat dezvoltarea tuturor tulpinilor la finalul
celor 24 de ore de la incubare, fapt prezentat în figura 15.

Figura 1 5. Plăci Petri martor , însămânțate cu tulpinile bacteriene de analizat , respectiv Salmonela species,
Escherichia coli ATCC 25722, Candida albicans ATCC 10231, Staphylococcus aureus ATCC 25723 , Enterococcus
ATCC 202155 , Pseudomonas aerugionosa ATCC 27853 și Bacillus cereus

 Pregătirea suspensiilor bacteriene în tub
În continuare, s -au pregătit suspensiile bacteriene din tulpin ile bacteriene corespunzătoare
la becul d e gaz , pentru a asigura un mediu steril, în tuburi cu apă fiziologică sterilă. Ansa
metalică cu buclă s -a trecut prin flacăra becului de gaz de câte ori a fost nevoie pentru a realiza
sterilizarea acesteia ș i evitarea contaminării probelor.
S-a utilizat metoda descărcării ansei încărcată cu colonii microbiene din plăcile pe care
acestea au fost însămânțate, pe peretele tubului si spălarea peretelui acestuia. S -a realizat o
comparație a suspensiei bacteriene astfel realizate cu mediu Mc. Farland 0,5% și la nevoie , s-a
mai realizat o descărcare până la apropierea de densitatea mediulu i utilizat pentru comparație.

35
Astfel, s -au obținut cele 7 tuburi (figura 16) cu suspensiile bacteriene de testat.

Figura 16. Suspensii bacteriene realizate din plăcile Petri cu tulpinile bacteriene de testat, respectiv : Salmonela
species, Escherichia coli ATCC 25722, Candida albicans ATCC 10231, Staphylococcus aureus ATCC 25723, ,
Enterococcus ATCC , Pseudomonas aerugionosa ATCC 27853 și Bacillus cereus.

 Verificarea viabilit ății celulelor
După realizarea suspensiilor bacteriene, s -a lucrat mai departe în hota cu flux laminar
pentru un risc minim al contaminării plăcilor. Plăcile Petri a u fost împărțite în 4 spații de acțiune
cu ajutorul unui marker și au fost făcute notațiile core spunzătoare sucului care urmează să fie
pipetat. Din tuburile cu suspensii bacteriene pregătite, au fost însămânțate în pânză , cu tampoane
sterile , 6 plăci Petri cu mediu nutritiv geloză si 1 placă Petri cu mediu nutritiv YPG , cu tulpinile
de analizat. S -au uscat în hotă pentru câteva minute, apoi cu o micropipetă s -au adăugat 20µl din
fiecare suc pe suprafața unde au fost însămânțate suspensiile bacteriene.
Plăcile au fost lăsate la termostat pentru 24 de ore.

 Pregătirea suspensiilor bacteriene în plăci cu godeuri
Au fost refăcute suspensiile bacterien e utilizând metoda anterioară , la bec ul de gaz. S -au
utilizat 2 plăci cu câte 24 de godeuri fiecare pentru însămânțarea în godeu a tulpinilor bacterine,
o dată în mediu de creștere lichid si o dată în sucurile de analizat. Această însămânțare s -a
realizat pentru toate cele 7 tulpini. În primele godeuri de pe verticală s -a pipetat mediul d e

36
creștere împreună cu suspensia bacteriană, iar în următoarele godeuri s -au pipetat sucurile de
analizat însoțite de suspensia bacteriană.
Plăcile cu godeuri au fost lăsate 24 de ore la termostat.

 Pregătirea suspensiilor bacteriene în plăci Petri
Astfel, au fost luate alte 8 plăci Petri cu mediu nutritiv geloză și 2 plăci cu mediu nutritiv
YPG, care s -au lucrat exclusiv în hota cu UV.
2 dintre plăcile Petri cu mediu nutritiv geloză au fost împărțite în 4, s-au notat tulpinile
necesare pentru a fi însămânțate, iar pe acestea au fost lucrați martorii în felul următ or: cu
ajutorul unei micropipete automate și a unor vârfuri corespunzătoare sterile , a fost aspirat 1
mililitru din coloana martorilor din plăci și însămânțat în cadranul corespunzător tulpinii, notat
pe spatele plăcii. 1 dintre plăcile cu mediu nutritiv YPG a fost însămânțată în totalitate cu tulpina
bacteriană corespunzătoare.
Restul plăcilor Petri cu mediu nutritiv geloză și YPG au fost notate cu tulpina
corespunzătoare, au fost împărțite în 4 și a fost notat în fiecare cadran sucul cu care se va acționa.
În aceste cadrane se folosește aceeași tehnică utilizând micropipeta, și astfel au fost însămânțate
toate sucurile cu tulpini din cele 2 plăci cu 24 de godeuri.
Plăcile Petri au fos t lăsate 24 de ore la t ermostat.

3.3. REZULTATE ȘI DISCUȚII
Obiectiv ul 1. Evaluarea frecvenț ei consumului de sucuri comerciale de către populație î n
funcț ie de vârstă, sex, dieta asociată .

În urma răspusurilor, s -au generat automat graficele care înfățișează următoarele aspecte
(graficul 1, g aficul 2, graficul 3, g raficul 4, graficul 5 și g raficul 6) .

37

Graficul 1. Pontarea răspunsurilor la întrebarea “Ce vârstă aveți?”
(Grafic realizat cu ajutorul https://docs.google.com/forms )

Conform datelor înscrise în g raficul 1, la acest chestionar au participat majoritar persoane
cu vârsta cuprinsă între 18 -30 de ani, aceștia fiind urmați de cei de 30 -45 de ani și de cei de 45 –
60 de ani.

Graficul 2. Pontarea răspunsurilor la întrebarea “Consumați sucuri din comerț?”
(Grafic realizat cu ajutorul https://docs.google.com/forms )

38
Conform datelor înscrise în g raficul 2, se observă faptul că procentul mai mare este
reprezentat de cei care cosumă sucuri din comerț comparativ cu cei care nu consumă sucuri din
comerț.

Graficul 3. Pontarea răspunsurilor la întrebarea “Cât de des consumați sucuri din comerț?”
(Grafic realizat cu ajutorul https://docs.google.com/forms )

Conform datelor înscrise în g raficul 3, se observă faptul că procentul mai mare este
reprezentat de cei care cosumă sucuri din co merț mai rar, urmați fiind de cei ce consumă
moderat.

Graficul 4. Pontarea răspunsurilor la întrebarea “Ce preferați între Coca Cola, Sprite, Fanta și Nestea?”
(Grafic realizat cu ajutorul https://docs.google.com/forms )

39
Conform datelor înscrise în g raficul 4, se observă faptul că r ăspunsul majoritar la această
întrebare a fost „Coca Cola”, urmat fiind de „Nestea”, „Sprite” și „Fanta” în această ordine.

Graficul 5. Pontarea răspunsurilor la întrebarea “Alături de ce obișnuiți să consumați sucurile?”
(Grafic realizat cu ajutorul https://docs.google.com/forms )

Conform datelor înscrise în g raficul 5, se observă faptul că r ăspunsul majoritar la această
întrebare a fost „Fast food”, urmat fiind de „Dulciuri” și „Produse de patiserie” în această ordine.

Graficul 6. Pontarea răspunsurilor la întrebarea “În ce moment al zilei obișnuiți să consumați sucurile?”
(Grafic realizat cu ajutorul https://docs.google.com/forms )

40
Conform datelor înscrise în g raficul 6, se observă faptul că procentul mai mare este
reprezentat de cei care cosumă sucuri din comerț după amiaza, urmați fiind de cei ce consumă
seara si dimineața în această ordine.

Obiectivul 2. Evaluarea capacității de supraviețuire și multiplicar e a unor specii
microbiene utilizând ca mediu de cultură sucuri din comerț
După inocula rea probelor de suc (acidulate și neacidulate) cu suspensie standard
aparținând diferitelor specii microbiene testate, s -a evaluat capacita tea de supraviețuire și
multiplicare a acestora prin o bservarea gradului de tulburare a mediului (figura 1 7) și prin
reinocularea unor medii de cultură proaspete.

Figura 1 7. Plăci cu 24 de godeuri la nivelul cărora s -a pipetat astfel: în primele godeuri de pe verticală s -a pipetat
mediul de creștere împreună cu suspensia bacteriană, iar în următoarele godeuri s -au pipetat sucurile de anlizat
însoțite de suspensie bacteriană

41
După 48 de ore de la inoculare , s-a observa t apariția de colonii micorbiene izolate doar în
cazul speciilor Bacillus cereus și C. albicans ATCC 10231 (figur ile 18, 19).

Figura 1 8. Plăci Petri : martor(stânga) și probă(dreapta) cu tulpina bacteriană Candida albicans ATCC 10231

În placa inoculată cu Candida albicans ATCC 10231, s-a observat creșterea de colonii
levurice în toate probele de sucuri testat e, cu precădere în sucul comercial Fanta, unde este
vizibil un număr foarte mare de colonii levurice (> 108 UFC/ml). În zona în care s -a pipetat
proba de su c comercial Nestea, s -a observa t dezvoltarea unui număr de 5,3×103 UFC/ml . La
nivelul zonei unde s -a pipetat suc comercial Coca Cola , s-au dezvoltat 5 x102 UFC/ml, iar la
nivelul zonei unde s -a pipetat suc comercial Sprite s -au dezvoltat 4×102 UFC/ml . Se poate
constata , astfel, o scădere semnificativă, cu 5 și respectiv 6 unități logaritmice, a numărului de
UFC/ml în cazul a 3 din cele 4 sucuri testate, ceea ce sugerează impactul asupra capacității de
supraviețuire a levurilor în prezența acestor produse alimentare.
În ceea ce priveș te tulpina de Bacillus cereus , se poate obseva că după 48 de ore, în toate
variantele de luc ru, s-a dezvoltat un număr semnificativ de colonii (> 108 UFC/ml) (figura 19).

42

Figura 19. Plăci Petri : martor(stânga) și probă(dreapta) cu tulpina bacteriană Bacillus cereus

În schimb, atunci când a fost evaluat gradul de supraviețuire a l speciilor Staphylococcus
aureus ATCC 25723, Enterococcus ATCC 202155 , Salmonela sp ., Escherichia coli ATCC
25722, Pseudomonas aerugionosa ATCC 27853, s-a observat că după 24 , respectiv 48 de ore de
la inoculare , niciuna dintre tulpini nu a supraviețuit, valoarea UFC/ml fiind egală cu 0 (figurile
20, 21, 22, 23 , 24).

Figura 20. Plăci Petri : martor (stânga) și probă (dreapta) cu tulpina bacteriană Enterococcus ATCC 202155

43

Figura 21. Plăci Petri : martor(stânga) și probă(dreapta) cu tulpina bacteriană Staphylococcus aureus ATCC 25723

Figura 22. Plăci Petri : martor(stânga) și probă(dreapta) cu tulpina bacteriană Salmonela sp.

44

Figura 23. Plăci Petri : martor(stânga) și probă(dreapta) cu tulpina bacteriană Escherichia coli ATCC 25722

Figura 24. Plăci Petri : martor(stânga) și probă(dreapta) cu tulpina bacteriană Pseudomonas aerugionosa ATCC
27853

45
3.4. CONCLUZII

În urma rezultatelor obținute pentru obiectivul numărul 1, s -au concluzionat următoarele
aspecte:
1. Vârsta celor mai multe dintre persoanelor care au participat la chestionar este de
18-30 de ani, reprezentat procentual 95,7%.
2. Cei mai mulți dintre cei chestioați au afirmat că ar consuma sucuri din comerț , un
procent de 85,8%.
3. Frecvența cu care persoanele chestionate au afirmat că ar consuma aceste sucuri
este reprezentată prin răspunsul rar , aproximativ 47,1%.
4. Sucul comercial preferat de persoanele chestionate este Coca Cola , 51%.
5. Alimentele cu care cei chestionați au afirmat că ar consuma sucurile din co merț
sunt cele de tip fast food în procent de 68,8%.
6. Momentul zilei în care cei chestionați au afirmat că ar consuma sucur ile din
comerț este după amiaza, în procent de 61,2%.

În urma rezultatelor obținute pentru obiectivul numărul 2, s -au concluzionat următoarele
aspecte:
1. În plăcile însămânțate cu speciile Enterococcus ATCC 202155 , Staphylococcus aureus
ATCC 25723, Salmonela sp., Escherichia coli ATCC 2572 3 și Pseudomonas aerugionosa
ATCC 27853 nu s-a observat creșterea de colonii bacteri ene, de unde se deduce faptul că sucurile
comerciale de testat au distrus aceste specii.
2. În placa însămânțată cu specia Bacillus cereus s-a observa t creșterea de colonii la
nivelul tuturor celor 4 zone cu sucuri comerciale, de unde se deduce faptul că aceste sucuri nu
au avut nicio influență asupra bacteriilor.
3. În placa însămânțată cu specia Candida albicans ATCC 10231 s-a observat creș terea
multor colonii bacteriene la nivelul zonei unde s-a pipetat suc com ercial Fanta , un număr mai
redus de colonii la nivelul zonei unde s -a pipetat suc comercial Nestea și 5, respectiv 6 colonii la
nivelul zonelor unde s -a pipetat suc comercial Coca C ola și Sprite. Astfel, se deduce faptul că
sucul Fanta nu a avut nicio infl uență asupra dezvoltării coloniilor bacteriene, iar celelalte 3
sucuri de testat au contribuit la micșorarea potențialului de creștere a coloniilor speciei Candida.

46
Cu datele obținute în urma experimentului efe ctuat, a fost generat graficul 7, din care
reiese gradul de supraviețuire al speciilor microbiene în sucurile comerciale de testat. Astfel,
Bacillus cereus a reprezentat specia cu cel mai mare grad de supraviețuire (> 108 UFC/ml) , urmat
de Candida albicans ATCC 10231 cu o creștere de > 108 UFC/ml în sucul commercial Fanta,
5,3×103 UFC/ml în sucul comercial Nestea, 5×102 UFC/ml în sucul com ercial Coca Cola și
4×102 UFC/ml în suc ul comercial Sprite. Celelalte speci i microbiene nu au supraviețuit în
niciunul dintre cele 4 sucuri de testat.

Graficul 7. Gradul de supraviețuire al speciilor microbiene în sucurile comerciale de testat

47
BIBLIOGRAFIE

1. A.Leeuwenhoek, sec. XVII
2. Aagaard, K., Ma, J., Antony, K. M., Ganu, R., Petrosino, J., & Versalovic, J. (2014). The
placenta harbors a unique microbiome. Science translational medicine, 6(237), 237ra65 –
237ra65.
3. Albrecht, J. A., & Sumner, S. S. (1992). EC92 -2307 Food Microbiology/Foodborne
Illness.
4. Albrecht, J. A., Hamouz, F. L., Sumner, S. S., & Melch, V. (1995). Microbial evaluation
of vegetable ingredients in salad bars. Journal of food protection, 58(6), 683 -685.
5. Allgeyer, L. C., Miller, M. J., & Lee, S. Y. (2010). Sensory and microbiological quality
of yogurt drinks with prebiotics and probiotics. Journal of Dairy Science, 93(10), 4471 –
4479.
6. Bäckhed, F., Ding, H., Wang, T., Hooper, L. V., Koh, G. Y., Nagy, A., … & Gordon, J. I.
(2004). The gut microbiota as an environmental factor that regulates fat storage.
Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America,
101(44), 15718 -15723.
7. Baron, S. (1996). Epidemiology –Medical Microbiology. University of Texas Medical
Branch at Galveston.
8. Bartosch, S., Fite, A., Macfarlane, G. T., & McMurdo, M. E. (2004). Characterization of
bacterial communities in feces from healthy elderly volunteers and hospitalized elderly
patients by using real -time PCR and effects of antibiotic treatment on the fecal
microbiota. Applied and environmental microbiology, 70(6), 3575 -3581.
9. Beuchat, L. R., Fa rber, J. M., GARRETT, 3, E. H., Harris, L. J., Parish, M. E., Suslow, T.
V., & Busta, F. F. (2001). Standardization of a method to determine the efficacy of
sanitizers in inactivating human pathogenic microorganisms on raw fruits and vegetables.
Journal of Food Protection, 64(7), 1079 -1084.
10. Biagi, E., Nylund, L., Candela, M., Ostan, R., Bucci, L., Pini, E., … & Brigidi, P. (2010).
Through ageing, and beyond: gut microbiota and inflammatory status in seniors and
centenarians. PloS one, 5(5), e10667.

48
11. Bowen, W. R., Hilal, N., Lovitt, R. W., & Wright, C. J. (1998). Direct measurement of
the force of adhesion of a single biological cell using an atomic force microscope.
Colloids and Surfaces A: Physicochemical and Engineering Aspects, 136(1 -2), 231 -234.
12. Britann ica, E. (1965). Encyclopaedia Britannica. Inc., Chicago, 111, 720.
13. Chifiriuc M., Mihăescu Gr., Lazăr V., 2011, Microbiota organismului uman,
Microbiologie si Virologie, Editura Universității din București
14. Conlon, M. A., & Bird, A. R. (2014). The impact o f diet and lifestyle on gut microbiota
and human health. Nutrients, 7(1), 17 -44.
15. Costello, E. K., Lauber, C. L., Hamady, M., Fierer, N., Gordon, J. I., & Knight, R.
(2009). Bacterial community variation in human body habitats across space and time.
Science, 326(5960), 1694 -1697.
16. Dethlefsen, L., Huse, S., Sogin, M. L., & Relman, D. A. (2008). The pervasive effects of
an antibiotic on the human gut microbiota, as revealed by deep 16S rRNA sequencing.
PLoS biology, 6(11), e280.
17. Dewhirst, F. E., Chen, T. , Izard, J., Paster, B. J., Tanner, A. C., Yu, W. H., … & Wade,
W. G. (2010). The human oral microbiome. Journal of bacteriology, 192(19), 5002 -5017.
18. Donato, K. A., Gareau, M. G., Wang, Y. J. J., & Sherman, P. M. (2010). Lactobacillus
rhamnosus GG attenu ates interferon -γ and tumour necrosis factor -α-induced barrier
dysfunction and pro -inflammatory signalling. Microbiology, 156(11), 3288 -3297.
19. Dunlop, A. L., Mulle, J. G., Ferranti, E. P., Edwards, S., Dunn, A. B., & Corwin, E. J.
(2015). The maternal micro biome and pregnancy outcomes that impact infant health: A
review. Advances in neonatal care: official journal of the National Association of
Neonatal Nurses, 15(6), 377
20. Franks, A. H., Harmsen, H. J., Raangs, G. C., Jansen, G. J., Schut, F., & Welling, G. W .
(1998). Variations of bacterial populations in human feces measured by fluorescent in
situ hybridization with group -specific 16S rRNA -targeted oligonucleotide probes.
Applied and environmental microbiology, 64(9), 3336 -3345.
21. Gerritsen, J., Smidt, H., Rij kers, G. T., & Vos, W. M. (2011). Intestinal microbiota in
human health and disease: the impact of probiotics. Genes & nutrition, 6(3), 209.

49
22. Houghteling, P. D., & Walker, W. A. (2015). Why is initial bacterial colonization of the
intestine important to the infant’s and child’s health?. Journal of pediatric
gastroenterology and nutrition, 60(3), 294.
23. International Association of Milk, Food and Environmental Sanitarians. Committee on
Communicable Diseases Affecting Man, & Bryan, F. L. (1991). Procedures to i mplement
the hazard analysis critical control point system. IAMFES.
24. Jandhyala, S. M., Talukdar, R., Subramanyam, C., Vuyyuru, H., Sasikala, M., & Reddy,
D. N. (2015). Role of the normal gut microbiota. World journal of gastroenterology:
WJG, 21(29), 8787.
25. Jernberg, C., Löfmark, S., Edlund, C., & Jansson, J. K. (2010). Long -term impacts of
antibiotic exposure on the human intestinal microbiota. Microbiology, 156(11), 3216 –
3223.
26. John, G. K., & Mullin, G. E. (2016). The gut microbiome and obesity. Current onco logy
reports, 18(7), 45.
27. Joncker, N. T., Shifrin, N., Delebecque, F., & Raulet, D. H. (2010). Mature natural killer
cells reset their responsiveness when exposed to an altered MHC environment. Journal of
Experimental Medicine, jem -20100570.
28. K.Todar , The Normal Bacterial Flora of Humans, Todar's Online Textbook of
Bacteriology, 2016
29. Khaksar, R., Carlson, T., Schaffner, D. W., Ghorashi, M., Best, D., Jandhyala, S., … &
Amini, S. (2015). Unmasking seafood mislabeling in US markets: DNA barcoding as a
uniqu e technology for food authentication and quality control. Food Control, 56, 71 -76.
30. Kilian, M., Chapple, I. L. C., Hannig, M., Marsh, P. D., Meuric, V., Pedersen, A. M. L.,
… & Zaura, E. (2016). The oral microbiome –an update for oral healthcare profession als.
British dental journal, 221(10), 657.
31. Komori, R., Sato, T., Takano -Yamamoto, T., & Takahashi, N. (2012). Microbial
composition of dental plaque microflora on first molars with orthodontic bands and
brackets, and the acidogenic potential of these bact eria. Journal of Oral Biosciences,
54(2), 107 -112.
32. Lazăr V., 2011, Note de curs și principia de diagnostic microbiologic, Microbiologie
Medicală, Editura Universității din București, 113 -130

50
33. Leon, W., DeWaal, C. S. (2002), IS OUR FOOD SAFE? A CONSUMER'S GU IDE TO
PROTECTING YOUR HEALTH AND THE ENVIRONMENT.
34. Ley, R. E., Turnbaugh, P. J., Klein, S., & Gordon, J. I. (2006). Microbial ecology: human
gut microbes associated with obesity. Nature, 444(7122), 1022.
35. Lyra, A., Lahtinen, S., Tiihonen, K., & Ouwehand, A. (2010). Intestinal microbiota and
overweight. Beneficial microbes, 1(4), 407 -421.
36. Mackie, R. I., Sghir, A., & Gaskins, H. R. (1999). Developmental microbial ecology of
the neonatal gastrointestinal tract. The American journal of clinical nutrition, 69(5),
1035s -1045s.
37. Mihăescu Gr., Chifiriuc C., Dițu M., 2007, Microbiota normală a mamiferelor,
Microbiologie Generală, Editura Universității din București, 412 -419
38. Nuriel -Ohayon, M., Neuman, H., & Koren, O. (2016). Microbial changes during
pregnancy, birth, a nd infancy. Frontiers in microbiology, 7, 1031..
39. O'Toole, P. W., & Claesson, M. J. (2010). Gut microbiota: changes throughout the
lifespan from infancy to elderly. International Dairy Journal, 20(4), 281 -291.
40. Palmer, C., Bik, E. M., DiGiulio, D. B., Relma n, D. A., & Brown, P. O. (2007).
Development of the human infant intestinal microbiota. PLoS biology, 5(7), e177.
41. Ryser, E. T., & Marth, E. H. (1989). " New" food -borne pathogens of public health
significance. Journal of the American Dietetic Association, 89(7), 948 -954.
42. Roberfroid, M., Gibson, G. R., Hoyles, L., McCartney, A. L., Rastall, R., Rowland, I., …
& Guarner, F. (2010). Prebiotic effects: metabolic and health benefits. British Journal of
Nutrition, 104(S2), S1 -S63.
43. Schiffrin, E., Guarner, C., & Soriano, G. (2010). U.S. Patent No. 7,678,370. Washington,
DC: U.S. Patent and Trademark Office.
44. Schwiertz, A., Taras, D., Schäfer, K., Beijer, S., Bos, N. A., Donus, C., & Hardt, P. D.
(2010). Microbiota and SCFA in lean and overweight healthy subjects. Obesity, 18(1),
190-195.
45. Singh, R. K., Chang, H. W., Yan, D., Lee, K. M., Ucmak, D., Wong, K., … & Bhutani, T.
(2017). Influence of diet on the gut microbiome and implications for human health.
Journal of translational medicine, 15(1), 73.

51
46. Thompson M., W ronski M., van Erp L., (1991), ENVIRONMENTAL HEALTH
PRACTITIONER MANUAL: A RESOURCE MANUAL FOR ENVIRONMENTAL
HEALTH PRACTITIONERS WORKING WITH ABORIGINAL AND TORRES
STRAIT ISLANDER COMMUNITIES
47. Thompson M., Wronski M., van Erp L., (1991), ENVIRONMENTAL HEAL TH
PRACTITIONER MANUAL: A RESOURCE MANUAL FOR ENVIRONMENTAL
HEALTH PRACTITIONERS WORKING WITH ABORIGINAL AND TORRES
STRAIT ISLANDER COMMUNITIES
48. Thompson -Chagoyán, O. C., Maldonado, J., & Gil, A. (2007). Colonization and impact
of disease and other factors on intestinal microbiota. Digestive Diseases and Sciences,
52(9), 2069 -2077.
49. Thompson -Chagoyán, O. C., Maldonado, J., & Gil, A. (2007). Colonization and impact
of disease and other factors on intestinal microbiota. Digestive Diseases and Sciences,
52(9), 2069 -2077.
50. Tiihonen, K., Ouwehand, A. C., & Rautonen, N. (2010). Human intestinal microbiota and
healthy ageing. Ageing research reviews, 9(2), 107 -116.
51. Turnbaugh, P. J., & Gordon, J. I. (2009). The core gut microbiome, energy balance and
obesity. The Jou rnal of physiology, 587(17), 4153 -4158.
52. US Food and Drug Administration. (2014). Foodborne illnesses: what you need to know.
53. van Best, N., Hornef, M. W., Savelkoul, P. H., & Penders, J. (2015). On the origin of
species: factors shaping the establishment of infant's gut microbiota. Birth Defects
Research Part C: Embryo Today: Reviews, 105(4), 240 -251.
54. van Tongeren, S. P., Slaets, J. P., Harmsen, H. J. M., & Welling, G. W. (2005). Fecal
microbiota composition and frailty. Applied and environmental microbiolog y, 71(10),
6438 -6442.
55. Vanhoutte, T., Huys, G., De Brandt, E., & Swings, J. (2004). Temporal stability analysis
of the microbiota in human feces by denaturing gradient gel electrophoresis using
universal and group -specific 16S rRNA gene primers. FEMS Microb iology Ecology,
48(3), 437 -446.
56. Zoetendal, E. G., Akkermans, A. D., & De Vos, W. M. (1998). Temperature gradient gel
electrophoresis analysis of 16S rRNA from human fecal samples reveals stable and host –

52
specific communities of active bacteria. Applied and environmental microbiology,
64(10), 3854 -3859.
57. http://www.bacteria.cz/bacillus -anthracis -infections.html
58. http://www.bacteria.cz/clostridium -perfringens -infections.html
59. http://www.bacteria.cz/escherichia -coli-infections.html
60. http://www.bacteria.cz/salmonella -typhi -infections.html
61. http://www.freshtemp.com/blog/5 -microorganisms -that-cause -food-poisoning
62. http://www.gutmicrobiotaforhealth.com/en/review -examines -role-oral-pathobionts –
systemic -diseases/
63. http://www.wright.edu/~oleg.paliy/Images/research/Human%20gut%20microbiota.jpg
64. https://amgtratate.blogspot.com/2016/04/anatomia -si-fiziol ogia-omului -28.html
65. https://content.iospress.com/articles/nutrition -and-healthy -aging/nha150002
66. https://mybetterdentists.wordpress.com/2015/07/21/what -is-dental -calculus/
67. https://openi.nlm.nih.gov/detailedresult.php?img=PMC4 155789_fimmu -05-00427 –
g001&req=4
68. https://www.drdavidwilliams.com/healthy -gut-bacteria -support -digestive -health
69. https://www.microbiologyinpictures.com/staphylococcus%20aureus.html
70. https://www.scientif icamerican.com/article/microorganisms -that-conta/