Moldovan Marius Licenta2 [608923]

UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA Facultatea de Teologie Greco-Catolică Specializarea Teologie Greco-Catolică Asistență-Socială LUCRARE DE LICENȚĂ Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Coordonator științific Profesor Conferențiar Doctor Călin Săplăcan Absolvent: [anonimizat]-Adrian Moldovan Cluj-Napoca, 2020

Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Conținut Introducere ………………………………………………………………………………………………………………… 1 Capitol 1. Politici publice, Politici morale ……………………………………………………………………… 5 1.1.Politici publice …………………………………………………………………………………………………… 5 1.2.Politici morale …………………………………………………………………………………………………… 5 1.3.Rolul Bisericii Catolice în definirea politicilor publice morale ………………………………. 11 Capitol 2. Bioetica ……………………………………………………………………………………………………. 14 2.1. Definiția Bioeticii ……………………………………………………………………………………………. 14 2.2. Clasificarea și evoluția istorică a Bioeticii ………………………………………………………….. 15 2.3. Abordări interdisciplinare ………………………………………………………………………………… 17 2.4. Principiile Bioeticii …………………………………………………………………………………………. 18 2.4.1. Autonomia ………………………………………………………………………………………………. 18 2.4.2. Dreptatea …………………………………………………………………………………………………. 18 2.4.3. Beneficiu-risc sau Caritatea ……………………………………………………………………….. 19 Capitol 3. Celule stem adulte și celule stem embrionare ………………………………………………… 20 3.1. Proveniența celulelor stem ……………………………………………………………………………….. 21 3.2. Aplicații ale celulelor stem ……………………………………………………………………………….. 22 3.3. Celulele stem adulte comparativ cu celulele stem embrionare ………………………………. 22 3.4. Celulele stem și Bioetica ………………………………………………………………………………….. 23 3.5. Biserica Catolică și Bioetica …………………………………………………………………………….. 24 3.6. Studiu empiric- Chestionar Cercetarea pe celule stem ………………………………………….. 25 Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………. 37 Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………… 40

1 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Introducere Rolul pe care îl joacă știința în societatea actuală este atât de relevant încât devine un element caracterizant al modernității. Știința pătrunde în viața noastră de zi cu zi, iar cunoștințele și abilitățile tehnice și științifice devin unele dintre elementele principale ale stratificării sociale. Societatea contemporană modernă se caracterizează printr-o luare a deciziilor constante bazată pe cunoștințe de specialitate, adică pe cunoștințe asociate proceselor intrinseci de specializare. Conceptul de modernitate în acest context, implică o societate capabilă să reacționeze în mod critic la dezvoltarea științifică și tehnologică și să reflecte astfel la progresul în sine, ceea ce înseamnă că practicile sociale sunt continuu examinate și reformulate pe baza acestei analize. Pe de altă parte, religia oferă dogme diferite asupra naturii vieții și a modului în care aceasta trebuie trăită. În societățile seculare, acesta ar putea fi definit ca fiind obiectul bioeticii, dar într-o lume caracterizată de modernitate rolul ei este cu mult mai amplu. Toți suntem chemați să reflectăm asupra propriului nostru progres, să acționăm, să impunem soluții politice, dar mai cu seamă să reflectăm la consecințele activității noastre colective. Reflectarea ar trebui făcută într-o nouă relație cu știința, o relație ambivalentă, în care îndoielile să ocupe un loc nou și preponderent. S-ar putea afirma că știința și-a pierdut din aura infailibilă care ar fi putut-o avea în perioada iluminismului deoarece atât îndoiala și scepticismul metodic, cât și mecanismele de bază ale dezvoltării științifice, devin evidente din ce în ce mai mult pentru societate în general. În acest context, societatea laică se confruntă atât cu îndoieli și incertitudini cât și cu dezacorduri între oamenii de știință. Dezacorduri care, în societatea zilelor noaste, se pare că nu mai pot fi atenuate doar de certitudinile cunoașterii religioase. Prin urmare, se pare că există o conștientizare largă a limitelor de expertiză. În această limitare, o caracteristică a societăților contemporane ca fiind sfârșitul naturii ca spațiu care nu este manipulat de om se poate enunța. În prezent, lumea naturală, incluzând și accentuând corpul uman însuși și fiziologia acestuia, devine un spațiu pentru acțiunea umană. Astfel, natura este invadată iar control propriului corp implică capacitatea omului de a

2 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem controla viitorul care nu mai este la mila întâmplării sau a destinului așa cum ar fi fost într-o societate tradițională. Așadar, corpul nostru, parte din acea lume naturală finită, devine un domeniu de acțiune supus atât unor decizii practice cât și unor decizii etice. În contextul în care societatea are opinii, societatea dezbate iar Biserica pierde din puterea pe care ar fi avut-o în urmă cu un secol, ne propunem să analizăm cercetarea pe celule stem. Cercetările pe celule stem efectuate în cel puțin ultimul deceniu au dobândit relevanță științifică, socială și economică considerabilă din cel puțin două motive principale: primul ar fi cunoașterea proceselor de dezvoltare a organismelor vii, iar cel de-al doilea ar fi posibilitatea de a găsi modalități de tratare a bolilor care sunt ireversibile și fatale în prezent. Ce rol poate juca religia în domeniile care sunt împărțite în mod obișnuit între oamenii de știință, medici și autorități? Putem afirma că, convingerile religioase ar putea fi împărțite în concepte despre corp și persoană, despre boală și suferință, despre viață și moarte. Aceste concepte pot influența deciziile morale ale experților în probleme precum cercetarea și utilizarea celulelor stem, eutanasia, avortul sau sănătatea sexuală și reproductivă. Cum influențează religia sau orientarea politică bioetica vis-a-vis de problemele legate de celulele stem adulte și celule stem embrionare? sau Cum ar trebui recunoscut, negociat sau delimitat rolul societății sau a Bisericii în aceste problematici? sunt doar câteva întrebări la care, prin acest studiu, încercăm să găsim un răspuns. În această lucrare, metodele de cercetare aplicate sunt cele clasice, adică metoda cantitativă și metoda calitativă. Metoda calitativă include metodologia bibliografică ce cuprinde culegere, studiere de lucrări științifice, care abordează tematica propusă, rapoarte și bulle papale iar metodologia cantitativă este reprezentată de studiu empiric sau analiza de date. Pentru a testa oarecum părerea indivizilor care fac parte dintr-o societate, despre întrebările menționate anterior, cercetarea pe celule stem, am elaborat un chestionar pornind de la următoarele trei ipoteze sau premise inițiale, și anume: 𝐻!: Persoanele cu orientare politică conservatoare nu sunt de acord cu cercetarea pe celule stem embrionare; 𝐻": Indivizii sunt de acord cu stocarea celulelor stem în bănci specializate; 𝐻#: Impactul cercetării pe celule stem în viitor ar fi unul pozitiv.

3 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem În cele ce urmează, propunem următoarea structură a tezei de licență: Introducere, Capitolul 1: Politici publice, Politici morale; Capitolul 2: Bioetica; Capitolul 3: Celulele stem adulte și celulele stem embrionare și în cele din urmă Concluzii. Etica și moralitatea sunt termeni obișnuiți, folosiți de toată lumea frecvent în conversația zilnică, ceea ce nu înseamnă însă și că cei care îi folosesc au o percepție clară asupra sensului lor. Conceptele precum etica și morala sunt atât de cuprinzătoare încât de multe ori este cu mult mai dificil a le defini decât a le înțelege. În Capitolul 1. ne propunem să încadrăm, să descriem și să definim politicile publice, politicile morale, și să încercăm să expunem rolul Bisericii Catolice în definirea acestor politici morale. Motivăm alegerea acestei structuri a capitolului pentru că încercăm să încadrăm Bioetica în rândul politicilor morale, deoarece diferiți cercetători susțin că politicile morale sunt o categorie aparte în cadrul politicilor publice. În Capitolul 2., după ce am făcut încadrarea politicilor morale, definim noțiunea de Bioetică și enunțăm doar trei dintre principiile sale care considerăm că sunt în strânsă legătură cu abordarea noastră. În Statele Unite ale Americii, în anul 1974 se constituie Comisia Națională pentru protecția subiecților umani în cercetarea biomedicală și comportamentală, iar concomitent cu acest lucru demarează elaborarea unui raport – Raportul Belmont , care urmează să fie prezentat în 1978. În acest raport se enunță cinci principii etice fundamentale pentru protecția subiecților umani, principii acceptate până astăzi ca fiind dreptul de protecție al ființelor umane în fața progreselor în biomedicină. Celor cinci principii enunțate în acest raport, cu trecerea timpului s-au adăugat și alte principii, nu mai puțin importante, precum principiul vulnerabilității, cel al responsabilității, principiul solidarității, cel al confidențialității printre altele. Cu toate că în acest studiu încadrăm sau enunțăm doar trei dintre aceste principii, și anume autonomia individului, dreptatea și beneficiu-risc sau caritate, pe tot parcursul lucrării celelalte principii vor fi considerate. Bioetica poate fi expusă ca un set de norme morale care are drept scop protejarea sănătății și a vieții umane în fața unor conduite care pot ataca aceste “bunuri” legale. În viziunea tradițională, normele societății prevalează în fața drepturilor individuale, iar normele și valorile societății se definesc cel mai bine printr-o raportare la valorile religioase care ar trebui să fie universal valabile peste timp și spațiu.

4 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem În Capitolul 3., după ce abordăm chestiuni de bioetică, moralitate, principii fundamentale, vorbim despre celulele stem adulte și celulele stem embrionare, încercăm să descriem proveniența lor, dar nu în termeni foarte elaborați datorită limitării cunoștințelor în domeniul biologiei și medicinei. Diferiți autori menționează că deși au fost deja efectuate numeroase cercetări și studii clinice care utilizează transplanturi de celule stem, există încă mulți ani de cercetare înainte ca multe dintre terapiile planificate să poată fi utilizate în practica clinică. În prezent, celulele stem multipotente prelevate din sângele adult sau din cordonul ombilical sunt utilizate pentru tratarea bolilor, cum ar fi leucemia și limfoamele. Celulele stem embrionare umane ar putea fi folosite pentru cultivarea celulelor noi ale corpului ca înlocuitori pentru cele moarte, însă opozanții cercetării cu embrioni, printre care se află și Biserica Catolică, susțin însă că utilizarea embrionilor ca materie primă este echivalentă cu omorul. Așadar părerile sunt împărțite atât între societatea medicală și Biserică, cât și în cadrul propriei societăți medicale sau în cadrul Bisericii. Punctul de plecare care stă la baza fundamentării acestei lucrări de licență îl reprezintă atât voința de a investiga mai în amănunțit problematica celulelor stem și răspunsurile indivizilor la provocările ridicate de această cercetare într-o societate cu rădăcini în viața religioasă cât și dorința de cunoaștere a viziunii indivizilor dintr-o societate la un anumit timp. Astfel că, bazându-ne pe aceste considerente chestionarul pe care l-am elaborat și analizat în parte empirică a tezei s-a născut. Răspunsurile au fost centralizate și analizate, s-au reprezentat grafic cu ajutorul tabelelor, graficelor și figurilor cu scopul de-a confirma sau infirma ipotezele/premisele inițiale ale lucrării. Din analiza efectuată asupra populației statistice, prima ipoteză studiată nu a putut fi confirmată, astfel că nu se poate formula un răspuns afirmativ asupra faptului că persoanele cu orientare politică conservatoare (creștin-democrată) nu sunt de acord cu cercetarea celulelor stem embrionare, cu toate că demnitatea embrionului ca ființă umană este recunoscută în rândul acestui eșantion. În ceea ce privesc celelalte două premise, acestea pot fi confirmate, astfel că răspunsurile au fost afirmative atât la depozitarea celulelor stem în Bănci specializate cât și la posibilitatea unui viitor pozitiv pentru cercetarea pe celule stem.

5 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Capitol 1. Politici publice, Politici morale 1.1. Politici publice Domeniul politicilor publice poate fi descris ca domeniul care îmbină concepte atât din sociologie cât și din științe politice. Acest domeniu relativ nou urmărește în principal să analizeze, să explice și să realizeze scheme de previziune asupra ceea ce un stat alege să facă sau nu în fața unei probleme de interes public ”Public policy is whatever governments choose to do or not to do” (Dye, R.T., 2013, p.3.). În general, în cadrul politicilor publice, acțiunile guvernamentale pot fi ușor de urmărit în domeniul Educației, Sănătății, al Justiției, în sistemul Economic și Fiscal, în intervenții în protecția mediului unde statul are competențe exclusive sau în sistemul energetic național. Însă domeniul politicilor publice nu este limitat doar la aceste arii principale de intervenție ci își lărgește spectrul la tot ceea ce înseamnă puterea de reglementare, distribuție sau redistribuție de bunuri, servicii și valori pe care statul le gestionează în raport cu membrii săi. În perioada ultimilor 50 de ani în agenda publică își fac apariția noi teme de discuție care își caută răspunsuri și intervenții regulatorii prompte. Așadar, teme precum avortul, căsătoria între persoane de același sex, consumul de substanțe ilegale, eutanasia, pedeapsa capitală, regimul posesiei armelor de foc, tehnicile de reproducere umană asistată sau biotehnologia își fac apariția din ce în ce mai des în spațiul public. Desigur că aceste preocupări nu sunt noi, unele au existat în istoria omenirii însoțind evoluția umană pe tot parcursul istoriei sale, însă pentru o perioadă destul de îndelungată, au fost considerate subiecte tabu și au fost ținute în afara temelor de discuție politică. Toate aceste teme care denotă un conținut cu valoare morală sau reprezintă un conflict etic într-o societate, și care își caută rezolvarea în sfera politică alcătuiesc o categorie aparte a politicilor publice, și poartă denumirea de politici morale. 1.2. Politici morale Dacă în general, definirea politicilor publice răspunde unor nevoi reale de predicție a comportamentelor politice pe termen mediu și lung în raport cu agenda publică, nici politicile morale nu fac excepție de la aceasta caracteristică.

6 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Norris și Inglehart (2004) identifică principalele aspecte care determină schimbările la nivelul percepțiilor morale ale societății ca fiind: creșterea economică susținută din perioada imediat următoare după terminarea celui de-al doilea război mondial, avansul descoperirilor tehnologice, individualizarea și secularizarea care împreuna provoacă o reașezare și o regândire a valorilor tradiționale existente deja într-o societate. Prima încercare de definire și identificare a politicilor morale este realizată de Alexander T. Smith, în anul 1969 când el identifică o categorie aparte de politici numite "emotive symbolic policy” (Smith, 1969). El identifică politici prin care guvernul regularizează și redistribuie norme și valori ce nu pot fi cuantificate economic sau fiscal, în care participarea și intensitatea conflictului între actorii implicați este foarte ridicată, iar latura morală se accentuează în raport cu latura politică. De la acest punct inițial, pe parcursul evoluției temelor de dezbatere, s-au realizat o serie de diviziuni ale câmpului politicilor morale dar întotdeauna ținându-se cont de valoarea intrinsec morală a temei de dezbatere sau de capacitatea unui actor de a imprima un aspect moral unei teme sau de a demoraliza o temă. Literatura politicilor morale poate fi delimitată geografic în două mari curente, curentul nord american și curentul vest european. Pentru zona nord americană, amintim studii ale cercetătorilor precum Meier (1994), Mooney (2001), Smith și Tatalovich (2003), Studlar (2012), iar pentru reprezentarea vest europeană, studii ca și ale lui: Euchner (2013), Banchoff (2011), Fink (2008), Knill (2013), Engeli (2012), Mucciaroni (2011), Hurka (2017). În funcție de proveniența geografică a autorilor, apar adesea diferite viziuni despre ceea ce poate fi considerată o politică morală sau non morală. Există cazuri în care o politică (exemplu consumul de droguri sau jocurile de noroc) poate să fie considerată în literatura americană politică morală, iar în literatura europeană să fie încadrată în categoria politicilor instrumental-economice (Euchner, 2013). Mooney (2009), argumentează că această diferență provine din faptul că în viziunea americană o politică este considerată, a priori, morală dacă se semnalează existența unui conflict asupra unui principiu moral care nu poate fi rezolvat prin argumentare. Astfel apar definite politicile care pot fi considerate morale și politicile care sunt instrumentale a priori, fără o dispută largă pe această temă în societatea americană. În vestul Europei situația este mai nuanțată datorită tradițiilor culturale și politice naționale specifice fiecărei tări în parte.

7 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem O caracteristică a politicilor morale este aceea că din punct de vedere tehnic ele sunt simple, ceea ce duc la implicarea în procesul politic a unui număr mare de participanți. Astfel, Tatalovich și Daynes (2011) consideră că se poate defini politica morală ca o politică care caută să reglementeze comportamentul uman în societate. În literatura de specialitate se pot identifica două mari clasificări ale politicilor morale, prima, în funcție de conținutul politicii și a doua, în funcție de modul de construcție a politicii. Așadar în prima abordare a politicilor, în funcție de conținut sau de temele pe care le abordează, autori ca și Knill (2013), Euchner (2013), Fink (2008), Hurka (2013) identifică o serie de politici care pot fi împărțite în patru mari categorii: Ø teme legate de viată și moarte precum avortul, eutanasia, însămânțarea artificială, cercetarea pe celule stem și embrioni, pedeapsa capitală; Ø teme legate de comportamentul sexual precum homosexualitatea în toate aspectele ei, de la parteneriatele civile până la căsătoria cu drepturi depline sau posibilitatea adopției, prostituția sau pornografia; Ø teme legate de comportamente de adicție, precum consumul de substanțe ilegale sau jocurile de noroc; Ø teme legate de libertățile individuale și valorile societății, precum deținerea de arme de foc sau educația religioasă în școlile publice. După cum putem observa în această împărțire, câmpul politicilor morale este destul de larg, iar dacă în unele cazuri elementele de moralitate pot foarte ușor să fie identificate (așa cum este cazul politicilor legate de viața și moarte) în alte cazuri aceste elementele de moralitate sunt greu de identificat sau utilizat. De asemenea trebuie precizat că această divizare nu este una rigidă deoarece unele teme se pot regăsi în același timp în două categorii, așa este cazul politicilor de viață și moarte cu politicile legate de comportamentul sexual. Având ca punct de plecare această schemă, Knill (2013) potrivit tipului de politică, propune o altă împărțire a acestora în trei categorii, și anume: manifest morality policies, latent morality policies și non-moral policies. Ø în categoria manifest morality policy sunt identificate acele politici în care conflictul moral este evident (constituie miezul politicii) unde valorile individiuale și credința religioasă prevalează în fața intereselor economice sau

8 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem fiscale. Spre deosebire de prima diviziune a politicilor, în această categorie intră atât temele legate de viață și moarte precum și temele legate de comportamentul sexual. Se pot identifica aici și temele legate de valorile religioase mai mult decât temele legate de evidențele științifice, ceea ce face aproape imposibil compromisul politic. Așadar putem spune că Biserica este considerată ca fiind un actor ce exercită o anumită putere în societate în cazul unei teme cu o moralitate pronunțată; Ø în categoria latent morality policies sunt identificate acele politici care practic sunt neutre, dar care sub certa presiune a unui grup de interese, la un moment dat pot să devină morale sau instrumentale. Aceste politici au ca și punct comun un posibil beneficiu economic pentru un anumit grup și o dispersare a costurilor între toți membrii societății. Temele care se încadrează în această categorie sunt: colectarea de celulele stem adulte și celule stem embrionare pentru comunitatea medicală, controlul armelor de foc pentru comercianții de arme, substanțele ilegale pentru „sindicatele crimei”, avorturile pentru industria medicală și cercetarea embrionară pentru industria bio-chimică. Aspectele morale sunt greu de accentuat în cazul acestor politici, astfel că în ultimii 50 de ani Biserica a reușit doar să amâne reglementarea permisivă a unor politici și nicidecum restrângerea lor; Ø non morality policies sunt acele politici care aparent sunt instrumentale, așa cum este cazul politicilor de mediu. Chiar și politicile de mediu pot prezenta aspecte morale datorită faptului că accentuează legătura omului cu natura și responsabilitatea omului față de mediul înconjurător. Cea de-a doua abordare subliniază modul în care politica este construită și evidențiază cum actorii participanți la procesul politic reușesc să își consolideze/piardă poziția/susținerea. În literatura care îmbrățișează această abordare enumerăm studii ca și ale lui: Sharp (2005), Mucciaroni (2011), Ferraiolo (2013), Kreitzer (2019) care pun accentul pe faptul că o politică poate fi considerată morală dacă cel puțin un actor sau o coaliție de actori reușesc să o impună în agenda publică ca fiind morală. Așadar, această abordare pornește de la premisa că nu există a priori o politică morală sau instrumentală/non-morală ci doar, în funcție de interesele strategice ale actorilor

9 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem implicați, argumentele care o definesc îi pot determina caracteristica politicii. Mucciaroni (2011) propune o împărțire a politicilor publice în: fully framed morality policies, fully framed instrumental policies și hybrid cases. Ø fully framed morality policies sunt considerate acele politici în care grupurile de actori utilizează argumentele morale pentru a-și apăra poziția. Astfel, grupurile partizane decriminalizării, depenalizării ori legalizării prostituției, consumului de droguri, pornografiei, avortului, căsătoriei între persoanele de același sex sau a jocurilor de noroc își argumentează poziția prin faptul că accentuează datoria morală a statului de a garanta și respecta libertățile individuale ale fiecărui membru al societății indiferent de rasă, culoare, orientare religioasă sau sexuală. În timp ce oponenții lor argumentează că aceste activități sunt în sinea lor greșite, nenaturale și contravin învățăturilor religioase. Terminologia folosită în aceste dezbateri aparțin vocabularului religios. Cuvinte ca și păcat, greșeală, rătăcire sau nefiresc fac ca poziția celor două tabere să fie ireconciliabilă. Ø fully framed instrumental policies sunt acele politici în care ambele tabere folosesc argumente instrumentale pentru a-și apăra sau consolida poziția. Pe de o parte avem un grup de actori care încearcă să argumenteze că pornografia, consumul de alcool și de substanțe ilegale, prostituția, avortul sunt activități obișnuite în istoria întregii umanități, iar penalizarea lor și urmărirea făptuitorilor nu este altceva decât o risipire a resurselor publice și orice măsură s-ar lua ar fi ineficientă. În cazul căsătoriei persoanelor de același sex și a posibilității lor de a adopta copii, acest grup consideră că s-ar reduce numărul copiilor abandonați și s-ar crea legături familiale strânse indiferent de orientarea sexuală a părinților. În același registru de argumentare se găsesc oponenții lor, care utilizează fundamente instrumentale pentru a demonstra exact contrariul. Astfel, oponenții legalizării consumului de droguri își fundamentează poziția pe baza posibilelor daune sociale pe care legalizarea unui astfel de comportament le-ar aduce prin: creșterea ratei criminalității, disoluția familiei, creșterea costurilor în sistemul public de sănătate, pierderea productivității muncii a consumatorilor de substanțe ilegale. Oponenții legalizării pornografiei argumentează că astfel s-ar încuraja violența domestică în special împotriva femeilor și s-ar realiza un act de corupere

10 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem a inocenței copiilor, inocență pe care statul are obligația să o apere. Oponenții căsătoriei între persoanele de același sex și a posibilității lor de a adopta copii subliniază că prejudiciul va fi adus copiilor prin instabilitatea relațională a unei familii monosexuale precum și de confuzia de roluri ce poate să se creeze. Oponenții legalizării jocurilor de noroc își argumentează poziția folosind argumente economice și financiare susținând că permisivitatea unei astfel de măsuri ar duce la falimentul personal în multe cazuri și la disoluția familiei a persoanei cărei i s-ar permite să-și alimenteze adicția. Ø hybrid cases sunt cazurile în care fiecare tabără își argumentează poziția folosind argumente morale, iar oponenții argumente rațional-instrumentale. În cazul educației sexuale, oponenții unei astfel de măsuri consideră că ea ar duce la încurajarea comportamentelor imorale și la uzurparea autorității parentale asupra educației copilului, în timp ce susținătorii unei astfel de măsuri subliniază beneficiile pe care întreg sistemul de sănătate publică l-ar avea prin reducerea numărului de îmbolnăviri cu boli transmisibile pe cale sexuală în rândul adolescenților și prin reducerea numărului de sarcini nedorite care ar putea să creeze probleme sociale de tipul abandonului școlar, marginalizării mamelor singure, imposibilitatea susținerii independenței financiare. În concluzie, indiferent de spațiul geografic din care provin cercetătorii, sau de tipul de abordare pe care îl propun putem afirma că politicile morale sunt o categorie aparte în cadrul politicilor publice. În acest context, în care miezul disputei se află în valoarea etică sau morală, statul prin pârghii legislative sau judecătorești este chemat să reglementeze atât comportamente și atitudini ce țin de credința personală cât și judecăți de valoare individuale. Pentru tema de studiu propusă găsim utilă o revizuire a acestor politici publice morale legate de începutul vieții deoarece ele pot încadra Bioetica. Astfel în continuare încercăm să descriem poziția Bisericii Catolice în ceea ce privește cercetarea pe celule stem adulte și celule stem embrionare.

11 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem 1.3. Rolul Bisericii Catolice în definirea politicilor publice morale Biserica Catolică s-a evidențiat de-a lungul ultimilor 70 de ani ca fiind un actor principal în definirea și aplicarea politicilor publice morale în democrațiile vest europene. Influența Bisericii Catolice s-a realizat în cel puțin două maniere distincte, și anume prin luare de poziție directă și prin influența exercitată asupra partidelor creștin democrate strâns legate ideologic de valorile morale creștine. Influența directă a Bisericii se poate atesta prin documentele oficiale emise de Curia Pontificală, și anume Bullele Papale ale Papei Paul IV din anul 1968 numită Humanae Vitae,si cea a Papei Ioan Paul II, Evangelium Vitae din anul 1995 unde sunt tratate subiecte precum avortul, metodele contraceptive și pedeapsa capitală. Alte documente emise de departamentele Curiei, în special cele emise de Congregația de Doctrină și Credință, sau documente emise de autorități bisericești locale precum Congregația Episcopilor Catolici din Statele Unite ale Americii ori luări de poziție ale unor cardinali, reprezintă o voce unitară a tradiției și doctrinei Bisericii în relație cu provocările ce apar din ce în ce mai des în agenda publică. Bonafont (2012) referitor la influența indirectă a Bisericii Catolice în definirea politicilor morale, care se realizează prin suportul cultural și ideologic furnizat partidelor Creștin Democratice, observă o suprapunere a votanților acestor partide cu procentul celor care asistă săptămânal la serviciile religioase. Engeli et.al (2012) propun o grilă de împărțire a țărilor studiate în țări religioase (Religious World) și țări seculare (Secular World). Această împărțire nu are nimic în comun cu specificul confesional al țărilor studiate căci discursul despre eutanasie nu este legat de doctrina Bisericii Catolice sau de denominațiunile Protestante, ci este legat de valorile și normele morale ce leagă aceste partide de învățătura de credință creștină în general. Situația bisericilor protestante nu este centrală în construcția politicilor publice deoarece neexistând o structură administrativ ierarhică în forma lor de organizare, precum și lipsa de coerență doctrinală determină o serie de poziții adesea contradictorii între liderii religioși protestanți. În cazul eutanasiei, Biserica Anglicană respinge orice tentativă de liberalizare a politicii, în schimb Biserica Lutherană din Finlanda nu are o poziție clară cu privire la această temă (Budde, 2019). În cel mai bun caz, Biserica Protestantă are luări de poziție izolate la situații punctuale de multe ori

12 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem apărute local. În schimb, Biserica Catolică, fiind o biserică puternic instituționalizată cu o ierarhie bine delimitată și unitară își dovedește caracterul ei transnațional și transpartinic în rolul ei central de actor privilegiat. Pornind de la aceste considerente cu Biserica Catolică ca și un actor principal în definirea politicile morale și de la grila propusă de Engeli et.al, lucrări ca și: Budde (2018), Sutdlar (2015) sau Knill (2019) ajută la identificarea a zece state care au în sistemul de organizare politică partide cu legături ideologice religioase, state ca și: Austria, Belgia, Israel, Luxemburg, Spania, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Germania, Olanda, Elveția. Iar în categoria țărilor seculare regăsim țări precum Franța, Finlanda, Danemarca, Marea Britanie, Grecia, Norvegia, Canada, Australia, Irlanda, Islanda, Japonia, Noua Zeelanda, Suedia. În cazul țărilor religioase, sistemul politic se împarte ideologic între Stânga și Dreapta conform ideologiei proprii, fiecare cautând să își impună agenda proprie și să își apere interesele. De exemplu, pe de-o parte, partidele de orientare ideologică progresistă sunt în general favorabile permisivității politicilor morale utilizând argumente ca și cele ale libertății individuale și a justiției universale. Așadar, în agenda electorală a partidelor de Stânga își fac apariția politicile morale având ca și temă de discuție metoda de atragere a electoratului tânăr, iar, în general, după câștigarea alegerilor, promisiunile se transformă în teme de dezbatere parlamentară astfel că apar rând pe rând de la avort la eutanasie tentative de reglementare permisivă. Pe de altă parte, partidele Creștin Democratice de orientare conservatoare și tradiționalistă, au încercat să oprească sau cel puțin să întârzie aplicarea permisivității politicilor morale. În viziunea tradițională, normele societății prevalează în fața drepturilor individuale, iar normele și valorile societății se definesc cel mai bine printr-o raportare la valorile religioase care sunt universal valabile peste timp și spațiu. Fenomenele sociale, în care religia și Biserica sunt puse la îndoială și puse la încercare în rolurile și funcțiile lor tradiționale, ar putea fi un stimul suficient pentru ca Biserica să întreprindă o lucrare de auto-reflecție și să regândească responsabilitatea prezenței ei în diferitele contexte social-politice. Nu este întâmplător faptul că aceste noi contexte ale politicilor morale sunt însoțite de o reflecție mai intensă asupra esenței creștinismului, asupra identității de a fi creștin, atitudinilor și acțiunilor creștinilor,

13 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem asupra relației Bisericii cu lumea. Oakley (2002) spunea că schimbarea de paradigmă adusă de Conciliul II Vatican, care duce la o redefinire a modului în care Biserica însăși își concepe relația cu lumea, face posibilă nu doar o nouă modalitate de prezență a discursului teologic, ci îl și încurajează să caute cu o mai mare claritate și rigurozitate ceea ce este al său, obligându-l, înaintea interlocutorilor de diferite origini, să aibă un profil bine definit la nivel metodic.

14 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Capitol 2. Bioetica 2.1. Definiția Bioeticii Bioetica este un domeniu relativ nou apărut, care implică mai multe domenii de activitate, iar pentru a da o bună explicație trebuie să precizăm din ce este compus cuvântul bioetică din punct de vedere etimologic, prin urmare bio și etică. Este un neologism derivat din cuvintele grecești bios (viață) și ethikos (etică). Bio, din punctul de vedere al Dicționarului Explicativ Român este element de compunere a substantivelor și adjectivelor cu sensul de: referitor la viață, iar eticul latin sau ethikos grecesc referitor la caracter. Într-adevăr, în ultimele decenii am asistat la aprofundarea și consolidarea unui nucleu a ceea ce am putea desemna ca fiind teme clasice asociate cu apariția bioeticii ca arie de studiu și cercetare, în paralel cu apariția altor probleme care sunt impuse de relevanța lor publică având capacitatea de a modela viitorul unei societăți. Așadar apare o separare în cadrul gândirii filozofice moderne, o separare între știință și tehnologie la un pol și etică la alt pol, iar bioetica ca loc de întâlnire pentru discipline și cetățeni cu responsabilități în diferite momente ale cercetării și aplicării noilor tehnologii, se naște din îndoială. Există mai multe definiții disponibile dar in acest studiu, am ales doar trei pentru a le expune. Durand (2003) o definește ca fiind un set de cercetări, discursuri și practici multidisciplinare, în general, care au ca scop clarificarea sau rezolvarea problemelor etice ridicate de avansarea și aplicarea tehnologiilor biomedicale. Cea de-a doua definiție o găsim în Enyclopedia of Bioethics care a stabilit cunoștințele bioetice ca domeniu științific, întrucât i-au atribuit conținut, obiective, metodologii și aplicații practice variate. Așadar, bioetica este studiul sistematic al dimensiunilor morale – inclusiv punctul de vedere moral, deciziile, conduita și politicile – științele vieții și îngrijirea sănătății, folosind o varietate de metodologii etice într-un context interdisciplinar. Cea de-a treia este definiția dată bioeticii adaptată conform Dicționarului de Bioetică UNESCO poate fi formulată astfel: un sistem de principii sau standarde morale care guvernează conduita, un sistem de principii prin care acțiunile și propunerile umane pot fi considerate bune sau rele, corecte sau greșite, un set de reguli sau un standard care guvernează conduita unei anumite clase de acțiune sau profesie

15 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem umană, orice set de principii sau valori morale recunoscute de o anumită religie, credință sau filozofie, principiile conduitei corecte a unui individ. Comportamentul etic necesită capacitatea de a raționa, de a înțelege consecințele și de a alege în legătură cu acțiunile unuia. Inițial, vom consimți bioetica ca fiind o etică, adică o reflecție asupra moralității care abordează problemele vieții umane. Prin urmare, acest studiu poate fi considerat și o instigare la a ne construi propriul sens al bioeticii așadar, prin tema propusă spre analiză, suntem interesați în mod particular de reacția și implicarea societății și Bisericii în dezbaterile privind cercetarea celulelor stem adulte și celulele stem embrionare. 2.2. Clasificarea și evoluția istorică a Bioeticii Deși bioetica a apărut pentru prima dată în Statele Unite, termenul și abordarea lui au devenit rapid un fenomen global astfel că în anii 1970 a fost creată o nouă noțiune pentru a desemna o nouă disciplină, situată undeva la intersecția medicinii, teologiei, politicii, științelor vieții, legii și filozofiei morale. De fapt, una dintre principalele sale caracteristici este interdisciplinaritatea, înțeleasă ca implicarea mai multor discipline care urmăresc în comun să ofere, alături de evoluția cunoștințelor științifice, percepția conflictelor, exercitarea autonomiei și căutarea coerenței. Când vorbim despre bioetică trebuie să ne referim la Codul de la Nürnberg din 1947, care reglementează acțiunile care sunt permise în experimentele medicale care implică ființe umane. Acest Cod a subliniat și clarificat multe dintre principiile de bază care guvernează conduita etică în acest tip de investigații. Ulterior, Declarația de la Helsinki vine să completeze Codul de la Nürnberg cu informațiile privind desfășurarea cercetărilor clinice întreprinse la pacienții cu boli. Această declarație din 1964 a fost pregătită de Asociația Medicală Mondială și este considerată a fi prima standardizare la nivel mondial în cadrul investigațiilor biomedicale, oferind protecție și precauție persoanelor cu o autonomie afectată. La baza acestor documente referitoare la bioetică se află principiul conform căruia bunăstarea pacientului trebuie să aibă prioritate asupra celorlalte interese ale științei și ale societății. Ca o secvență logică și cronologică a acestei dezvoltări, neologismul bioetică, înțeles ca etica biotehnologiilor, a apărut ca

16 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem atare în decembrie 1970 prin crearea lui de către oncologul american Van Rensselaer Potter. Potter (1970) a caracterizat bioetica ca un nou sistem de etică sau o știință a supraviețuirii, care se bazează pe concepte moderne de biologie pentru a ghida alegerile morale și pentru a asigura supraviețuirea umană în fața problemelor de mediu. Așadar, apariția bioeticii este rezultatul mai multor evoluții istorice diferite, incluzând mișcări sociale și evoluții tehnologice. Prin aceste mișcări s-a urmărit, pe de-o parte stabilirea unor precedente legale, iar pe de altă parte întreruperea scandalurilor medicale prin schimbări în cadrul instituțiilor medicale. Scopul final al acestor mișcări îl reprezintă căutarea de noi modalități de salvare și prelungire a vieții. Noțiunea de bioetică a avut predecesori încă din antichitate, cum ar fi Codul lui Hammurabi, mai târziu cel al lui Hipocrate, care a fost preluat atât ca și forma de jurământ al cadrelor medicale, cât și numeroase lucrări literare și evenimente istorice majore ce pot fi luate ca și izvoare ale acestui nou domeniu de studiu. Din predecesori îi putem aminti pe: Fritz Jahr, care publică un articol folosind termenul german „Bio-Etik” (care se traduce prin bioetică) și susține instituirea unei noi discipline academice, și practicarea unei noi abordări etice a problemelor referitoare la ființele umane și la mediu;. Dan Callahan susține instituirea unei noi discipline academice ca fiind bioetica și a argumentat că deciziile etice nu pot fi lăsate doar în seama doctorilor și a practicienilor. În Anexa 1 se exemplifică evenimentele istorice importante în formarea și dezvoltarea noului domeniu de cercetare. Ca urmare a acestor mișcări și evenimente majore prezentate in Anexa 1, o serie de lucrări științifice, studii academice au început să demareze, având ca scop principal încadrarea bioeticii în sfera științifică. Au apărut primele experimente și descoperiri științifice-medicale, cercetarea celulelor stem-nașterea oiței clonate „Dolly” în 1997. Acest fapt a propagat o undă de șoc în întreaga lume iar ca urmare, au apărut dezbateri despre ceea ce înseamnă inseminarea in vitro, atât la subiecți animali cât și la cei umani. Dogmele morale, etice și religioase ce decurg din aceasta clonare cât și la reglementări legislative ce acoperă aceasta arie tehnico-medicală nu au întârziat să apară. Pe lângă toate proiectele derulate în domeniul bioeticii de-a lungul anilor, trebuie să reamintim de Convenția de la Oviedo sau Convenția privind drepturile omului și

17 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem biomedicina, din 1997, aprobată de țări precum SUA , Australia, Canada și Japonia. Convențiile enumeră principiile generale care trebuie împlinite pentru protecția ființelor umane împotriva utilizării necorespunzătoare a biologiei și medicinei. Se încearcă o armonizare și standardizare a principiilor de bază ale bioeticii în sistemele juridice, așadar în 1998 apare Declarația Universală a Genomului Uman, care constituie o bază legală internațională care să sprijine statele membre, apoi în 2000 Declarația de la Londra a Asociației Internaționale de Bioetică și Declarația de Bioetică din Gijón a Societății Internaționale de Bioetică care au același scop de funcționare a principiilor bioeticii în cadre juridice. La nivel internațional, există două comisii de etică: Unesco International Bioethics Committee și Grupul European pentru Etică în Știință și Noi Tehnologii. Prima își propune să contribuie la dezbaterea etică a științelor vieții la nivel mondial iar cea de a doua își extinde competențele în domeniile biotehnologiilor moderne și tehnologiilor informaționale la nivel regional. 2.3. Abordări interdisciplinare Ca și abordare interdisciplinară, bioetica este un mod particular de raționare etică și luare a deciziilor. Aceste decizii integrează date empirice din științele naturii relevante; ia în considerare alte discipline ale eticii aplicate, cum ar fi etica de cercetare, etica informațională, etica socială, etica feministă, etica religioasă, etica politică; facilitează conștientizarea problemei particulare din domeniul public și face o analiză de beneficii și riscuri. Așa cum am descris anterior, bioetica și-a propus să sprijine norme, reguli generale, valori și principii care ar elimina pericolele pe care dezvoltarea precipitată a științei ar putea să le exercite împotriva identității personale și integrității fizice a omului. La toate ființele care manifestă frică și emoție trebuie luate în considerare setul de valori și de abordări ce minimizează rezoluțiile negative în urma unei intervenții sociale, legislative, medicale sau culturale. În acest context, putem enumera doar trei principii ale bioeticii incluse expres sau implicit în Raportul Belmont, care vin în sprijinul individului în fața provocărilor biomedicinii ca fiind autonomia individului, dreptatea și beneficiu-risc sau caritate.

18 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem 2.4. Principiile Bioeticii Conform Raportului Belmont, pe lângă enumerarea principiilor bioeticii, se definesc termenii de practică și cercetare astfel: practica cuprinde intervențiile destinate exclusiv potențării stării de bine a unui pacient și unei expectative rezonabile de succes, iar cercetarea este o activitate destinată testării unei ipoteze care permite elaborarea unor concluzii dezvoltând sau contribuind la generalizarea cunoștințelor cuprinse în teorii, principii. 2.4.1. Autonomia Asumarea principiului autonomiei a permis trecerea de la un model paternalist care a caracterizat relația profesională sănătate-pacient, bazată pe tradiția hipocratică, la o concepție antropologică. Una dintre ipotezele bioeticii este că toate ființele umane au drepturi egale, există drepturi universale ale omului, care ar trebui protejate și recunoscute. Autonomia este exprimată în limbajul drepturilor, recunoscând dreptul persoanelor de a face alegeri, există datoria de a-i lăsa pe oameni să-și ia propriile decizii. Medicina actuală nu se mai bazează pe superioritatea asimetrică intelectuală și tehnică a personalului de sănătate în raport cu autonomia pacientului, ci pe respectarea acestei autonomii. Conceptul drepturilor omului încearcă să separe ființele umane de conceptul cât de utilă este o persoană, unde provocarea respectării oamenilor ca persoane egale cu propriul set de valori este o provocare pentru noi toți. 2.4.2. Dreptatea Autonomia proprie este limitată de respectarea autonomiei altor indivizi din societate și din lume. Cei care susțin că autonomia individuală este peste interesele societății trebuie să-și amintească faptul că protejarea societății se face datorită faptului că implică multe vieți. Ar trebui să oferim fiecărui membru din societate oportunități egale și corecte în viață: aceasta este dreptatea. Spre deosebire de principiul anterior, acest principiu este legat de colectivitate, el presupune mai presus de toate nediscriminarea bazată pe sex, religie, rasă, vârstă, poziție economică. Principiul etic al justiției și dreptății pot fi diferite, deoarece justiția juridică trebuie să definească normele comune minime pentru a stopa abuzul în rândul oamenilor. Oameni diferiți au obiective diferite și pot avea și valori diferite, iar diversitatea face parte din ceea ce numim umanitate. Niciodată nu ar trebui să ne așteptăm ca toți oamenii să împărtășească aceleași valori în același mod.

19 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Este un paradox că, deși nu toată lumea are aceeași părere, de fapt nu suntem atât de diferiți. Un eșec al gândirii umane este că oamenii consideră societatea lor ca fiind diferită de alta, cu generalizări mărețe. O astfel de gândire este adesea legată de discriminare, o altă problemă atât etica cât și morală majoră. 2.4.3. Beneficiu-risc sau Caritatea Aplicarea acestui principiu este condiționată de identificarea efectelor potențial negative, de evaluarea datelor științifice disponibile și de determinarea gradului de incertitudine științifică. Multe tehnologii sunt provocatoare, deoarece implică tehnologie atât cu beneficii, cât și cu riscuri, un echilibru între a face bine împotriva riscului de a face rău. Ființele umane sunt ființe spirituale, împărtășind emoții precum dragoste și ură, lăcomie și generozitate. Acesta este un argument puternic pentru cercetări suplimentare privind modalitățile de îmbunătățire a sănătății și a nivelului de viață. Beneficiile sunt mari, dar există multe riscuri posibile – inclusiv să nu faci nimic iar eșecul de a încerca să faci bine, este o formă de a face rău. În acțiunile noastre încercăm să minimalizăm sau să evităm să facem rău. Echilibrarea beneficiilor și riscurilor tehnologiei științifice nu este întotdeauna ușoară, dar un prim pas ar fi identificarea posibilelor beneficii și riscuri prin studiile de cercetare adoptate în sfera bioeticii. Așadar, când există riscul tulburărilor grave ireversibile, absența certitudinilor științifice absolute nu poate fi folosită ca pretext pentru a întârzia adoptarea unei măsuri. Acceptarea de către un număr mare de indivizi a unei etici comune se realizează prin existența unor principii. Cu toate acestea, în situații concrete, principiile în practică devin ineficiente, întrucât nu au nici-o cerere de judecată absolută, ajungând să aibă o funcție mai mult de reguli procedurale decât de fundamentare morală a unor acțiuni. Rezumând, bioetica poate fi expusă ca un set de norme morale care are drept scop protejarea sănătății și a vieții umane în fața unor conduite care pot ataca aceste “bunuri” legale. Aceste reguli câștigă din ce în ce mai mult spațiu în fața nevoilor emergente de a proteja astfel de bunuri în fața complexității societății moderne, astfel încât normele etice pot dobândi un caracter pozitiv, prin concretizarea lor într-un sistem juridic.

20 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Capitol 3. Celule stem adulte și celule stem embrionare Pornind de la definiția Bioeticii, Bioetica-referitor la viață, câteva aspecte sau abordări ne survin. Ce poate se însemne Etica vieții? La început se pare că sună ciudat, dar asta s-ar putea să ne determine să ne întrebăm: care este etica vieții? ce înseamnă asta? viața este etică? ce fel de viață? etica ar fi un calificativ pentru viață? sau viața este o măsură a acestui lucru? Oricum, care este relația dintre etică și viață? Astfel de întrebări au determinat demararea acestui studiu. Pentru a răspunde, este necesar să examinăm ce este viața așa cum este ea. Acum, întrebarea despre ce fel de viață ridică o altă întrebare sau îndoială așa cum am menționat în capitolul anterior (unde am articulat faptul că societatea are îndoieli, astfel că pornește dezbateri): Unde să găsești răspunsul corect? Întrebarea se dezvoltă: este în știință? în religie? ce autoritate are fiecare în propria viață? cine are cea mai bună justificare pentru a răspunde la întrebare? Cu acest studiu încercăm să conștientizăm doar câteva dintre aspectele acestor problematici și cu siguranță că pentru a răspunde întru-un mod mai punctual o cercetare mai elaborată a subiectului a fi necesară în cadrul unor studii mai aprofundate. Cunoștințele despre celulele stem datează de peste 50 de ani, dar abia în 1998, celulele stem embrionare pluripotente au fost izolate și cultivate (Thomson et.al., 1998). Aceste celule au abilitatea de a se multiplica în celule și, în cele din urmă, formează țesuturi în corpul uman, împărțindu-se pentru o perioadă nedeterminată de timp. Astfel, abia recent cunoștințele despre tehnologia celulelor stem au atins un nivel care ne-a permis să luăm în considerare posibilitatea creșterii lor in vitro pentru perioade îndelungate de timp și, în consecință, explorarea aplicațiilor lor terapeutice. Potrivit definiției luate din literatura de specialitate medicală, celulele stem sunt celule nediferențiate, adică celule care pot origina diferite țesuturi din corp, deoarece nu au o funcție specifică. Ele se caracterizează prin capacitatea lor, de a se reproduce la nesfârșit și capacitatea de a permite manipularea lor în laborator fără pierderea capacității lor funcționale. Ele pot fi obținute de la un embrion sau un organism adult. Celulele stem sunt clasificate ca fiind totipotente, pluripotente și multipotente sau unipotente. Cele totipotente și pluripotente provin exclusiv din embrion. Celulele stem totipotente sunt

21 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem celule total nediferențiate, capabile să genereze nu numai orice celulă din organismul uman, ci și cele care dau naștere la embrion. Celulele stem pluripotente dau naștere mai multor tipuri de țesuturi, dar nu pot replica un organism, iar cele unipotenete dau naștere doar unui tip de celule. 3.1. Proveniența celulelor stem Celulele stem pot fi obținute din celule adulte, embrion, avort spontan, sânge din cordonul ombilical și țesuturi adulte. Cele embrionare poate fi obținute din: embrioni care s-au dezvoltat din ovule produse in vitro și care nu provin din ovule fecundate în organismul femeii. În House of Lords Select Committee Report on Stem Cell Research (2002) găsim enumerate trei domenii principale de cercetare pe celule stem și găsim descris scopul fiecărui domeniu: 1. Studierea celulelor stem de origine embrionară obținute din feții avortați, din celulele tumorale, din blastomere eliminate prin biopsie. Aceste studii au ca scop atât sporirea cunoașterii mecanismelor de dezvoltare biologică a ființelor vii în ceea ce privește aspectele diferențierii celulare cât și a cunoașterii mecanismelor de control ale acestora. 2. Investigarea celulelor stem provenite din țesuturi adulte, controlând procesele de diferențiere au ca scop obținerea de tipuri de celule specifice. Pittenger et.al (2000) a constatat că acest tip de celule poate funcționa ca progenitori ai celulelor cartilaginoase, osoase, țesutului adipos și că acest proces poate fi folosit pentru recuperarea pacienților care suferă de osteoporoză, artrită reumatoidă, sau care au anomalii congenitale. 3. Studierea celulelor stem embrionare rezultate din clonare somatică au ca scop obținerea de produse comercializabile prin brevetarea liniilor de celule stem. Același Raport menționează că pentru ca celulele stem să fie considerate ca elemente ce trebuie utilizate în terapia celulară, ar trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie imun compatibile cu receptorul; să fie disponibile în timp util și în număr suficient când se ia în considerare oportunitatea aplicării lor; să fie controlabile din punct de vedere tehnic în diferențierea lor in vitro; să supraviețuiască după ce au fost integrate în țesutul deteriorat al receptorului și să restabilească funcționarea corespunzătoare; să nu prezinte riscuri biologice.

22 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem 3.2. Aplicații ale celulelor stem Multe boli sunt cauzate de moartea sau disfuncția unuia sau a câtorva tipuri de celule. În cazul diabetului, de exemplu, disfuncția celulele producătoare de insulină. Înlocuirea acestor celule poate duce la tratamentul eficient sau chiar la vindecarea diabetului. Deși au fost deja efectuate numeroase linii de cercetare și studii clinice care utilizează transplanturi de celule stem, există încă mulți ani de cercetare înainte ca multe dintre terapiile planificate să poată fi utilizate în practica clinică. În prezent, celulele stem multipotente prelevate din sângele adult sau din cordonul ombilical sunt utilizate pentru tratarea bolilor hematopoietice, cum ar fi leucemia și limfoamele. Celulele stem de la adult au o capacitate mai mică de diferențiere, ceea ce înseamnă că au un potențial mai mic în tratamentul bolilor comparativ cu celulele stem embrionare. McGleenan (2000) preconiza faptul că în viitor, se așteaptă ca utilizarea celulelor stem să facă posibilă refacerea țesuturilor și transplanturile de organe și chiar și vindecarea bolilor neurologice precum Parkinson și Alzheimer. Așadar, celulele stem ar putea contribui atât la progresele cercetării, cât și în tratamentul cancerului putând ajunge să fie folosite pentru în testarea unor noi medicamente în diferite tipuri de celule. 3.3. Celulele stem adulte comparativ cu celulele stem embrionare La adulți există, în majoritatea organelor, celule nediferențiate care sunt încetinite și care, atunci când este nevoie de reînnoirea celulelor, sunt activate, producând celule diferențiate. Deși aceste celule sunt multipotente sau chiar unipotente, ele pot fi reprogramate in vitro pentru a produce celule din alte țesuturi. Datorită numărului redus de celule stem în țesuturile adulte este mai dificilă recoltarea lor de la adulți, comparativ cu celulele stem embrionare Nicol et.al (2000), Lo et.al (2003). Celulele stem din celule adulte, atunci când rămân în corpul adult pentru o perioadă lungă de timp, pot acumula mutații care duc la dezvoltarea tumorilor, iar capacitatea lor scăzută de diferențiere poate duce la scăderea potențialului de vindecare a bolilor. Pe când, utilizarea celulelor stem adulte este acceptată din punct de vedere bioetic deoarece ele sunt colectate de la ființa vie, colectarea de celule stem embrionare ridică controverse bioetice, polemici etice și morale datorită modului lor de prelevare,

23 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem prelevare ce poate avea ca efect distrugerea embrionului. Una dintre întrebările care au fost ridicate cu privire la statutul embrionului în urma studiilor efectuate pe embrionul uman în domenii ca biologie, embriologie, etică, este dacă embrionul este considerat a fi deja o persoană, o ființă vie a speciei umane, sau doar un agregat celular. 3.4. Celulele stem și Bioetica După cum am menționat deja, celulele stem pot fi obținute din țesuturile adulte, sânge din cordonul ombilical, avortul spontan (al embrionului sau al fătului) și embrion. Utilizarea celulelor stem din diferite surse în cercetarea biomedicală conduce la formularea diferitelor probleme etice. Utilizarea lor pentru cercetare în scop terapeutic, indiferent dacă este vorba de adulți sau din sânge din cordonul ombilical nu prezintă, în general, probleme etice majore, cu condiția să garanteze principiul autonomiei, confidențialitatea datelor personale ale donatorilor precum și interdicția de comercializare a lor. Utilizarea celulelor stem adulte de la pacientul însuși în tratamentul bolilor, pe lângă faptul că nu ridică niciun tip de problemă etică, este cea mai eficientă deoarece respingerea este puțin probabilă. Cu toate acestea, în legătură cu utilizarea celulelor stem embrionare, prelevate din cordonul ombilical, unele îndoieli sunt ridicate în ceea ce privește eficacitatea sau timpul lor de supraviețuire deoarece fătul/embrionul este mort deja, ceea ce face ca aceste celule să fie inutilizabile. În ceea ce privește utilizarea celulelor stem embrionare, cele provenite din embrioni produși in vitro fără distrugerea lor, este, potrivit principiilor bioeticii cel mai indicat procedeu, deoarece garantează durata de viață a embrionului, permițând implantarea sa ulterioară în uter. În ceea ce privește utilizarea acestor celule din alte surse, au fost ridicate multe întrebări etice, dintre care amintim aici doar următoarele: o Este indicat să se utilizeze embrioni produși în scopuri de reproducere, de la orice părinte, pentru a obține celule stem și care să fie distruse în cele din urmă? o Este acceptabil să se producă embrioni umani numai în scopuri non-reproductive sau pentru cercetare? o Justificarea necesității dezvoltării de noi terapii este mai presus de viața embrionilor produși în acest scop?

24 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Răspunsul îl putem formula tot pe baza unui considerent etic care susține că embrionul este, din prima zi, o persoană care, dacă este capabilă să se dezvolte, va da origine unui individ. Așadar, embrionul, ca orice ființă umană, trebuie mereu respectat în demnitatea sa pentru că valoarea ființei umane este inerentă de sine, nu depinde de starea sa de dezvoltare. Embrionul, conform principiului demnității, este un scop în sine; dacă este utilizat în cercetare, încetează să fie un scop în sine pentru a deveni obiectul experimentării și, în consecință, își pierde demnitatea. 3.5. Biserica Catolică și Bioetica Pentru a caracteriza contribuția specifică a teologiei în bioetică, pe de o parte, prezența legitimă a unei etici teologice în această dezbatere interdisciplinară și, pe de altă parte, definind ceea ce este caracteristic acestei prezențe, pornim de la două presupuneri. Prima presupunere este că natura interdisciplinară a bioeticii nu neagă contribuția nici unei discipline și nu necesită pierderea identității disciplinare din partea participanților, ci necesită o muncă mono disciplinară și este esențial să fie acceptată forma specifică a fiecărei științe pentru a aborda probleme bioetice. Cea de-a doua presupunere include compatibilitatea dintre o concepție laică și pluralistă a bioeticii și prezența vocilor teologice sau religioase în această dezbatere deoarece prezența discursului teologic nu neagă caracterul secular și nu contrazice secularizarea societăților implicate. Referitor la tema noastră de studiu putem afirma că, potrivit catolicismului, viața nu poate fi pusă în pericol de nici un fel de lucruri, adică cu atât mai puțin de voința umană și de progresul științei. Deși există mai multe curente teoretice care pot explica, înțelege, cercetarea relațiilor care implică cercetarea cu celule stem embrionare nu este posibil să nu ținem cont că embrionul este un individ cu calitate și demnitate ca persoană. Săvulescu (2002) afirma că ființa umană are prezență, validitate si caracter de împlinire sub forma de viață. Această interpretare are un sens preponderent în unicitatea și actualitatea a ceea ce se numește viață și nu rezultă dintr-o cunoaștere axată pe viață, ci este exercitată asupra vieții în sine. De aici derivăm justificarea condiției posibilității eticii vieții ca exercițiu de a trăi în viața însăși, de a trăi lumea etic. Aceasta este condiția care susține etica vieții. Într-un mediu în care gândirea teologică nu are o participare obișnuită la dezbaterile sociale, ar fi remarcabilă apariția ei în spații de interes public

25 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem într-un domeniu, cum ar fi bioetica. Deoarece această prezență nu poate fi invazivă, este necesară atât o analiză atentă a celor două domenii (bioetică și teologie) cât și o reflecție critică asupra tipului de contribuții și influențe care sunt de așteptat și care ar putea fi furnizate. Mai cu seamă, interesul religiei și al eticii pentru medicină nu este un fapt nou, ci corespunde unei tradiții vechi. Deoarece medicina atinge dimensiunile umane fundamentale și pune în discuție nu numai împlinirea personală, ci și structurile interpersonale ale societății, aceasta intră neapărat în sfera reflecției etice și a spațiului pentru reflecție religioasă sau teologică. Așadar, etica, teologia și religia pun sub semnul întrebării concepția despre persoană și om în moduri diferite. Problemele științelor biomedicale și ale bioeticii sunt întotdeauna probleme umane și nu exclusiv tehnice. Experiența religioasă și rațiunea etică se regăsesc în interogarea unui sens pentru realitățile și dimensiunile umane, pentru opțiunile și acțiunile subiectului uman Schirrmacher et. al (2001). Cu riscul repetării, putem concluziona că Bioetica este o disciplină vie, gata să primească/înfrunte provocări științifice și să le analizeze în lumina principiilor deja enunțate. Aceasta înseamnă că, fiind o disciplină recentă, nu doar științifică, în care se intersectează contexte științifice, culturale, filozofice, teologice, ideologice, se reflectă asupra problemelor care variază de la origine până la sfârșitul vieții umane, vieții și drepturile animalelor, supraviețuirea planetei. Bioetica nu este normativă, dimpotrivă, caută soluții pentru noile probleme, ghidate de principii vechi. Biserica nu ia nicidecum locul reflecției bioetice, ci o influențează: oferă o reevaluare a valorilor, o atitudine generală și totodată oferă contextul pentru o viață morală. Biserica ne spune ce este viața și omul, care este sensul ei, care sunt valorile umane semnificative, iar răspunsul la întrebări concrete despre mijloacele și modalitățile de realizare a acestor condiții fundamentale cade în sarcina rațiunii bioetice. Așadar, valoarea conceptelor Bisericii pentru bioetică nu este de a oferi răspunsuri universal acceptate ci este de-a ridica întrebări pe care, inevitabil, cu toții ar trebui să le adresăm. 3.6. Studiu empiric- Chestionar Cercetarea pe celule stem În vederea completării studiului nostru am propus spre analiză răspunsurile la întrebările din chestionarul de mai jos.

26 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem CHESTIONAR Celule stem/Stem cells/Células estaminais/干细胞 Cercetarea pe celule stem 1. Vârsta: o Între 20-35 o Între 35-45 o Între 45-60 o Peste 60 2. Studii absolvite: o Liceu o Studii superioare nivel Licență o Studii superioare nivel Masterat o Studii superioare nivel Doctorat o Altele 3. Confesiune religioasă: o Catolică o Ortodoxă o Protestantă o Nici una o Alta 4. Afiliere politică: o Creștin-Democrată o Socialist-Progresistă o Extrema Stângă o Extrema Dreaptă o Nici una o Alta

27 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem 5. Celulele stem embrionare au capacitate nelimitată de diviziune și provin din embrioni care s-au dezvoltat din ovulele fertilizate in vitro. Utilizarea lor este însă limitată din considerente etice deoarece presupune distrugerea unui embrion. Sunteți de acord cu astfel de cercetare? o Da o Nu o Nu știu 6. Embrionul, ca orice ființă umană, trebuie mereu respectat în demnitatea sa pentru că valoarea ființei umane este inerentă de sine, nu depinde de starea sa de dezvoltare. Sunteți de acord cu această afirmație? o De acord o Nu sunt de acord o Mă abțin 7. Celulele stem adulte pot da naștere doar unor celule caracteristice țesutului din care provin. Studierea lor nu este controversată deoarece nu implică distrugerea nici unui embrion. Sunteți de acord cu astfel de cercetare? o Da o Nu o Nu știu 8. Sunteți de acord cu stocarea celulelor stem într-o Bancă de Celule Stem? o Da o Nu o Nu știu 9. Credeți că cercetarea celulelor stem, în viitor, poate avea un impact pozitiv? o Da o Nu. Ipotezele testate sau întrebările care au stat la baza întocmirii acestuia sunt următoarele: 𝐻!: Persoanele cu orientare politică conservatoare nu sunt de accord cu cercetarea pe celule stem embrionare; 𝐻":Stocarea celuleler stem în bănci specializate; 𝐻#:Impactul cercetării pe celule stem in viitor.

28 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Chestionarul este constituit din nouă întrebări. A fost întocmit în Google Forms, a fost distribuit studenților și a fost publicat online pe rețelele de socializare. A fost tradus în trei limbi de circulație internațională, engleză, portugheză și chineză simplificată. Întrebările chestionarului au fost traduse din română de către persoane de limba maternă în limbile respective. Motivăm efectuarea acestor traduceri prin prisma faptului că răspunsurile ar pot fi utilizate într-o tratare viitoare a acestei tematici cu ocazia urmării cursurilor de masterat. Dintre cele nouă întrebări, primele două se referă la vârsta participanților și la studiile absolvite și considerăm că sunt importante pentru a clasifica populația statistică propusă spre analiză. În urma distribuirii chestionarului, s-au obținut și validat 207 răspunsuri. Răspunsurile au fost prelucrate, interpretate și pot fi puse la dispoziția solicitanților, fară însă a fi divulgată identitatea persoanelor. Așadar în ceea ce privește vârsta participanților la chestionar putem observa în Tabelul 1. faptul că predominantă este vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani. Tabel 1. Numărul de răspunsuri în funcție de vârstă Vârstă Număr răspunsuri Între 20-35 81 Între 35-45 98 Între 45-60 22 Peste 60 6 Total 207 Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Nivelul de școlarizare al participanților este, în general, de studii superioare, astfel că un procent de 40 % dintre subiecții participanți la acest studiu sunt licențiați, 31 % sunt absolvenți de masterat, și doar 2 % au completat studiile superioare la nivel de doctorat așa cum se poate observa în figura 1. Absolvenții de liceu sunt reprezentativi în acest studiu cu un procentaj de 27%. Putem spune că reprezentarea lor în așa procentaj ridicat se datorează faptului că acest chestionar a fost propus și studenților de licență de la

29 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Facultatea de Asistență Socială din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca prin intermediul internetului. Fig. 1 Studii absolvite de către participanții la chestionar
Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Tabel 2. Confesiunea religioasă a participanților la chestionar Confesiune religioasă Număr răspunsuri Ortodoxă 141 Catolică 12 Protestantă 5 Alta 16 Nici una 33 Total 207 Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Așa cum reiese din tabelul 2. majoritatea celor care au răspuns la chestionar se declară ca fiind aparținători ai unei confesiuni religioase, în procentaj de 68%, în timp ce 16% dintre subiecți nu aparțin nici unei confesiuni religioase. După scurta prezentare a populației acestor date trecem la analizarea răspunsurilor primite la chestionarul propus. Așadar prima ipoteză sau întrebare pe care am dorit să o
27%
40%
31%
2%Studii absolvite de către participanții la chestionar LiceuStudii superioare nivel LicențăStudii superioare nivelMasteratStudii superioare nivelDoctorat

30 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem confruntăm cu afirmațiile găsite în literatura este 𝐻!: Persoanele cu orientare politică conservatoare nu sunt de accord cu cercetarea pe celule stem embrionare. Așadar din totalul de 207 persoane participante la studiu, 107 persoane sunt cu orientare politică conservatoare, ceea ce se traduce într-o pondere de 52% din totalul populației eșantionate. Afilierea politică a restanților participanți este reflectată în figura 2. Fig. 2 Afiliere/Orientare politică
Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Întrebarea prin care se testează ipoteza 𝐻! este întrebarea numărul 5 din chestionar: Celulele stem embrionare au capacitate nelimitată de diviziune și provin din embrioni care s-au dezvoltat din ovulele fertilizate in vitro. Utilizarea lor este însă limitată din considerente etice deoarece presupune distrugerea unui embrion. Sunteți de acord cu astfel de cercetare? Astfel că după ce am obținut numărul de persoane cu orientare/afiliere politică am extras răspunsurile la această întrebare în trei categorii, și anume cei care sunt de acord cu cercetare embrionară au răspuns cu Da și sumează un total de 59, cei care nu sunt de acord au răspuns cu Nu sunt 29 de persoane, iar numărul de răspunsuri cu Nu știu, nu este de neglijat, este de 20. Așa cum se poate observa în Graficul 1. avem reprezentat în partea stângă numărul persoanelor cu orientare/afiliere politică conservatoare sau
9%
30%
52%
7%
1%
1%Afiliere politicăAltaNici unaCreștin-DemocratăSocialist-ProgresistăExtrema StângăExtrema Dreaptă

31 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem creștin-democrată iar în parte dreaptă numărul de răspunsuri la aceeași întrebare ale subiecților cu o altă orientare politică decât cea analizată. Grafic 1. Cercetarea pe celule stem embrionare
Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Comparând cele două rezultate nu se pot găsi evidențe foarte clare asupra faptului că, cei cu orientare politică conservatoare ar fi împotriva cercetării celulelor stem embrionare, ba dimpotrivă, 111 persoane din numărul total de răspunsuri, au afirmat că sunt de acord cu astfel de cercetare. Prin acest număr se înțelege că 53% din populația analizată este de acord cu cercetarea pe celule stem embrionare. O posibilă explicație am putea-o găsi în studiul lui Knill et.al (2015) care afirmă că cercetarea cu celule stem este, de obicei, acoperită de clauze existente în codurile penale naționale care se referă la protecția vieții umane. Analizând totodată și situația persoanelor care au declarat că aparțin unei Biserici și care sunt, au orientare politică creștin-democrată obținem următoarele rezultate prezentate în graficul 1.1. În acest grafic, la rubrica de Confesiune religioasă s-au analizat cele trei confesiuni prezentate, și anume ortodoxă, catolică și protestantă, așadar eșantionul analizat s-a redus la 157 din 207. Mai apoi, în ceea ce privește rubrica Afiliere politică, s-a mai redus ajungând la 86 deoarece s-a luat în analiză doar subiecții cu orientare politică conservatoare. Astfel s-au obținut datele prezentate în acest grafic.
592920522324010203040506070
DaNuNu știuDaNuNu știuCreștin-DemocratăRestulCERCETARE CELULE STEM EMBRIONARE

32 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Grafic 1.1. Cercetarea pe celule stem embrionare- persoane cu o orientare politică conservatoare
Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Prin întrebarea numărul 6. Embrionul, ca orice ființă umană, trebuie mereu respectat în demnitatea sa pentru că valoarea ființei umane este inerentă de sine, nu depinde de starea sa de dezvoltare. Sunteți de acord cu această afirmație? s-a urmărit dacă embrionul este considerat ca fiind ființă umană sau nu de către participanții la studiu cu tot ceea ce implică acest lucru. Astfel că dintre cei care au răspuns cu Da (adică exprimarea acordului cercetării pe celule stem embrionare, luând în calcul doar conservatorii) la această întrebare, 29 de persoane sunt de acord că embrionul este recunoscut ca fiind ființă umană, 9 persoane nu sunt de acord iar 21 de persoane s-au abținut din a se pronunța asupra materiei așa cum se poate vizualiza în Graficul 2. Obținând astfel de rezultate la această întrebare, am putea afirma că demnitatea embrionului ar trebui să limiteze cercetarea celulelor stem embrionare.
4325745DaCreștin-DemocratăDaNu
DaNuConfesiunereligioasăAfilierepoliticăCercetarea pe celulele stemembrionareCercetarea pe celule stemadulte

33 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Grafic 2. Embrionul tratat ca ființă umană în rândul persoanelor care și-au declarat orientarea politică și au fost de acord cu cercetarea celulelor stem embrionare.
Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Considerând însă numărul total de 207 răspunsuri și nu doar cei care și-au declarat afilierea politică, reiese faptul că 121 persoane au fost de acord cu această afirmație, ceea ce înseamnă un procentaj de recunoaștere a embrionului ca fiind ființă umană de 58%. În același timp, sunt 30 persoane care nu au fost de acord cu afirmația, iar numărul persoanelor care s-au abținut este de 56 persoane, sau exprimat în procente, 27%. Pentru a obține aceste numere și acest procentaj s-au avut în vedere atât persoanele ce au declarat o afiliere politica, cât și cei care nu s-au declarat aparținătorii niciunui curent politic așa cum reiese din tabelul 2. Tabel 2. Embrionul tratat ca ființă umană- răspunsuri de la toți participanții la chestionar Total De acord Nu sunt de acord Mă abțin 207 121 30 56 % Total 58 % 15 % 27 % Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Putem concluziona pe baza acestor răspunsuri că bioetica ar trebui implementată la nivelul elaborării politicilor legislative, întrucât uniformizarea normativă a
2992118151905101520253035
De acordNu sunt deacordMă abținDe acordNu sunt deacordMă abținCreștin-DemocratăRestulEMBRIONUL TRATAT CA FIINȚĂ UMANĂ

34 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem comportamentelor umane care delimitează acțiunile dăunătoare demnității umane este necesară într-o societate cu principii fundamentale de viață. Din răspunsurile la întrebarea numărul 7. Celulele stem adulte pot da naștere doar unor celule caracteristice țesutului din care provin. Studierea lor nu este controversată deoarece nu implică distrugerea nici unui embrion. Sunteți de acord cu astfel de cercetare? se constată că cercetarea pe celule stem adulte este în proporție de 88% acceptată în rândul populației analizate așa cum reiese din Figura 3. Fig. 3 Cercetarea pe celule stem adulte
Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Prin banca de celule stem se înțelege întreg procesul de colectare, prelucrare și stocare a celulelor stem care la un moment dat pot, fie salva viața sau fie se pot utiliza în viitoare terapii și medicamente regenerative. Datorită capacității lor de a se dezvolta în mai multe tipuri diferite de sânge și celule, celulele stem au potențialul de a regenera și proteja organismul, iar în cazurile în care o boală afectează țesutul celular, terapiile cu celule stem pot fi utilizate pentru repararea țesutului deteriorat, pentru a repara organe sau pentru a trata boli. Prima bancă publică acreditată pentru acest scop a apărut în Statele Unite în 1992 la New York, au urmat apoi orașe ca și Parisul, Milano, Düsseldorf. Băncile private se extind rapid în întreaga lume, cu toate că sunt interzise
88%
4%
8%Cercetarea pe celule stem adulteDaNuNu știu

35 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem în unele țări, precum în Italia. În Spania sunt permise băncile private, dar cu condiția să disponibilizeze mostre unei bănci publice. Petrini (2014) afirmă că în unele țări, precum Franța, Cipru, Italia sau Irlanda, potrivit avizelor emise de comitetele naționale de bioetică, depozitarea privată a celulelor stem embrionare, pentru utilizare autologă (pentru propria utilizare), este inutilă și dăunătoare sistemului public de donare. Recomandarea Consiliului Europei este aceea că „dacă sunt instituite bănci de sânge de cordon, acestea ar trebui să se bazeze pe donarea voluntar de sine și să fie folosite pentru transplanturi alogene1 și cercetări conexe”. Problemele etice legate de depozitarea și utilizarea celulelor stem embrionare nu au fost întotdeauna abordate de comitetele/comisiile naționale de bioetică, însă primul comitet care a abordat această problemă a fost comitetul din Franța. Acest comitet a formulat unul dintre principalele riscuri cu referire la astfel de bănci. Punerea în aplicare a acestor bănci pentru utilizarea celulelor obținute de la același individ, contrazice principiile egalității și solidarității, principii care ar trebui să guverneze o societate. Se pare că semnificația depozitării celulelor stem este înțeleasă în întreaga populație analizată, astfel că 89 % dintre persoane au răspuns afirmativ la întrebarea numărul 8. Sunteți de acord cu stocarea celulelor stem într-o Bancă de Celule Stem?. În Figura 4. reprezentăm vizual, acest fapt. Fig. 4 Stocare celule stem în Banca de Celule Stem
1 Transplanturile de celule pot folosi celule din propriul corp (transplant autolog de celule stem) sau pot folosi celule stem de la donatori (transplant alogen de celule stem).

36 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem
Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Se crede că celulele stem embrionare vor juca un rol din ce în ce mai important în medicina viitorului, oferind astfel noi speranțe bolilor fără o terapie eficientă astăzi. La întrebarea numărul 9. Credeți că cercetarea celulelor stem, în viitor, poate avea un impact pozitiv? răspunsul predominant a fost Da în proporție de 97% așa cum reiese din figura 5. Fig. 5 Impactul cercetării pe celule stem în viitor
Sursa: date prelucrate de autor în urma răspunsurilor obținute la chestionarul despre cercetarea pe celulele stem Progresul tehnologic în materie de cercetare pe celule stem, se pare că a încetat să mai fie considerat un aliat deoarece s-a transformat într-o amenințare reală la principiile etice și sociale, astfel că umanitatea ar putea fi amenințată de el. Percepând această
89%
5%
6%Banca de Celule StemDaNuNu știu
97%
3%Impactul cercetării pe celule stem în viitorDaNu

37 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem realitate, pentru a asigura principiile fundamentale și călăuzitoare ale umanității, apare în societate nevoia destul de urgentă de a corela cunoștințele etice cu această nouă civilizație în materie de biologie unită cu tehnologia. Astfel că s-ar putea împiedica suprimarea acestor principii în favoarea intereselor din ce în ce mai puțin umaniste. Confruntați cu astfel de incertitudini, întrebarea care s-ar putea pune este dacă prețul pe care îl plătim pentru inovarea în câmpul biologiei, și mai precis în cercetarea pe celule stem, compensează sacrificiile umane și etice la care suntem supuși. Concluzii Cercetările pe celulele stem și celule stem embrionare efectuate în ultimii ani au dobândit o relevanță științifică, socială și economică considerabilă din cel puțin două motive: cunoașterea proceselor de dezvoltare a organismelor vii și posibilitatea de a găsi noi modalități de tratare a bolilor care sunt considerate ireversibile și fatale în prezent. Cunoașterea mecanismelor care stau la baza specializării morfologice și funcționale a celulelor și țesuturilor și formarea organismelor adulte deschid astfel perspective pentru înțelegerea proceselor de dezvoltare a embrionului uman (Orlic et. al, 2001). Autori ca și: Bjorklund și Lindvall (2000), Hagege et. al, (2003), afirmă că posibilele aplicații ale celulelor stem în scopuri terapeutice par a fi mult mai ample și mai promițătoare, și anume în contextul reparației țesuturilor și organelor și consideră că aceste cercetări ar putea constitui o nouă „eră”, cea a medicinei regenerative. McHugh (2005) și Sandel (2005) găsesc că în dezvoltarea aplicațiilor terapeutice ale celulelor stem există multe întrebări științifice al căror răspuns ar avea nevoie de investigații. Aceste investigații se confruntă cu dileme etice care pun sub semnul întrebării valori morale care, în unele aspecte, pot împărți societatea. Plomer et.al (2008) menționează că aceste întrebări se referă la originea celulelor stem astfel încât există surse de celule stem pentru care problemele etice nu dau naștere la diferențe semnificative în dezbatere, însă aceeași considerație nu se aplică atunci când originea lor este embrionară. Problemele etice iau o dimensiune diferită atunci când se pledează

38 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem pentru utilizarea celulelor stem embrionare, care implică distrugerea embrionilor, în comparație cu utilizarea celulelor stem obținute de la ființe adulte. Pacholczyk (2008) amintea faptul că, Biserica susține cercetarea cu celule stem responsabile din punct de vedere etic, în timp ce se opune oricărei cercetări care exploatează sau distruge embrioni umani. Williams et.al (2003) subliniază faptul că este necesară existența unei modalități de a efectua cercetări științifice pe celule stem embrionare unde bioetica ar putea menține respectul cuvenit demnității persoanei. Astfel că doar atunci când embrionul câștigă demnitatea de ființă umană atunci experimentele științifice care îl implică ar putea fi limitate. În această lucrare, încercăm să înțelegem dacă indivizii au opinii consecvente cu Biserica cu privire la politicile care implică cercetarea embrionilor umani. În urma răspunsurilor la chestionarul propus, persoanele care spun că aparțin unei confesiuni religioase, indiferent care ar fi aceea, sunt în număr de 157 (din totalul de 207), din care, 73 de persoane au afirmat că sunt de acord cu cercetare pe celule stem embrionare. Acest număr se traduce într-un procentaj de 46%, ceea ce ne ajută să formulăm prima concluzie, și anume că indivizii sub analiză împart păreri comune cu Biserica în ceea ce privește cercetarea pe celule stem, și nu sunt de acord cu astfel de cercetare care implică eliminarea/distrugerea/omorârea embrionului. A doua și a treia concluzie în acest studiu se pot formula sub una singură, și anume indivizii analizați sunt de părere că cercetarea pe celule stem poate avea un viitor pozitiv pentru omenire și în același timp sunt de acord cu păstrarea celulelor stem în instituții specializate. Însă trebuie să recunoaștem că, în primul rând societatea nu poate împiedica știința de a-și urmări limitele care trebuie impuse deoarece cercetările în știință și mai cu precădere în biologie au adus mari beneficii omenirii și în al doilea rând că aceste beneficii ar fi încetat să existe dacă oamenii de știință ar fi fost oarecum împiedicați în libertatea lor de căutare neobosită. Ori de câte ori se dezvoltă o biotehnologie nouă mai puțin morală, Biserica Catolică a răspuns prin proteste. Cu toate acestea, astfel de proteste au schimbat rareori politicile seculare în mediul guvernamental și, cu siguranță, nu au schimbat niciodată cursul industriei biotehnologiei așa cum menționa Alan Moy

39 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem ( 2018) în Raportul său A Status Report on Stem Cell Research and its Implications for Catholic Health Care. În prezentul raport sunt propuse etape care ne-ar putea permite să avem o influență mai mare asupra dezvoltării acestor tehnologii. Din cele șase etape propuse, aici amintim doar trei dintre ele, și anume: catolicii trebuie să depună mai mult interes pentru a investiga ce organizații private de cercetare medicală susțin cercetările pe celulele stem embrionare; organizațiile media catolice trebuie să își folosească platformele media pentru a comunica și educa publicul catolic în problemele biotehnologiei cu care societatea se confruntă; universitățile catolice trebuie să își intensifice accentul în cercetarea biomedicală și să participe la diferite programe de cercetare pentru a promova biotehnologia pro-viață.

40 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Bibliografie Ashley, B. M., De Blois, J., & O, K. D. (n.d.). Health Care Ethics: A Catholic Theological Analysis. Banchoff, T., (2011). Embryo politics: Ethics and policy in Atlantic democracies. Cornell University Press. Bassett, J. M., Oxborrow, T. J., Smith, I. D., & Thorburn, G. D. (1969). The concentration of progesterone in the peripheral plasma of the pregnant ewe. Journal of Endocrinology, 45(3), 449-457. Bjorklund A., Lindvall O.( 2000). Cell replacement therapies for central nervous system disorders”. Nature Neurosciences. 3: 537-544. Bonafont L.C., Roqué A.M.P. (2012) From Prohibition to Permissiveness: A Two-Wave Change on Morality Issues in Spain. In: Engeli I., Green-Pedersen C., Larsen L.T. (eds) Morality Politics in Western Europe. Comparative Studies of Political Agendas Series. Palgrave Macmillan, London Clifford, Scott, and Jerit, Jennifer. 2013. “How Words Do the Work of Politics: Moral Foundations Theory and the Debate Over Stem Cell Research.” Journal of Politics 75(3):659–671Dye, T. R. (2013). Understanding Public Policies, Boston, Pearson. Dictionary, T. I. A. L., & ALL, I. W. C. F. (2003). UNESCO/IUBS/EUBIOS Bioethics Dictionary. Engeli, I., Green-Pedersen, C., & Larsen, L. T. (2012). Morality politics in Western Europe: Parties, agendas and policy choices. Springer. Engeli, I., Green-Pedersen, C., & Larsen, L. T. (2012). Morality politics in Western Europe: Parties, agendas and policy choices. Springer. Euchner, E. M., Heichel, S., Nebel, K., & Raschzok, A. (2013). From ‘morality’policy to ‘normal’policy: framing of drug consumption and gambling in Germany and the

41 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Netherlands and their regulatory consequences. Journal of European Public Policy, 20(3), 372-389. Ferraiolo, K. (2013). Is state gambling policy “morality policy”? Framing debates over state lotteries. Policy Studies Journal, 41(2), 217-242. Fink, S. (2008). Politics as usual or bringing religion back in? The influence of parties, institutions, economic interests, and religion on embryo research laws. Comparative Political Studies, Vol. 41, pp. 1631–1656 Hagege A.A., Carrion C., Menasch P., et al. 2003. Viability and differentiation of autologous skeletal myoblast transplantation for severe postinfarction left ventricular dysfunction Lancet. 361: 491-492. Heichel, S., Rinscheid, A., & Knill, C. (2015). Classifying political parties beyond the OECD world: An expanded concept and a new dataset on party family representation (PARFAM). House of Lords. (2002). Stem Cell Research. Report from the Select Committee. The Stationery Office Limited, London, 13th, pp-30. Hurka, S., Adam, C., and Knill C. (2016). Is Morality Policy Different? Testing Sectoral and Institutional Explanations of Policy Change, Policy Studies Journal. Hyder, A. (2018). Origin of Life: The Reconciliation of Embryonic Stem Cell Research Between Divergent Religions. Kaveny, C. (2019). Pope Francis and Catholic Healthcare Ethics. Theological Studies, 80(1), 186-201. Knill, C. (2013). The study of morality policy: analytical implications from a public policy perspective, Journal of European Public Policy, 20:3, 309-317. Knill, C., Adam, C., Hurka, S., & Steinebach, Y. (2019). Policy accumulation and the democratic responsiveness trap. Cambridge University Press. Kraemer, R. R., Aboudehen, K. S., Carruth, A. K., Durand, R. J., Acevedo, E. O., Hebert, E. P., … & Castracane, V. D. (2003). Adiponectin responses to continuous and

42 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem progressively intense intermittent exercise. Medicine and science in sports and exercise, 35(8), 1320-1325. Kreitzer, N., Ancona, R., McCullumsmith, C., Kurowski, B. G., Foreman, B., Ngwenya, L. B., & Adeoye, O. (2019). The effect of antidepressants on depression after traumatic brain injury: a meta-analysis. The Journal of head trauma rehabilitation, 34(3), E47-E54. Lo, B., Chou, V., Cedars, M. I., Gates, E., Taylor, R. N., Wagner, R. M., … & Yamamoto, K. R. (2003). Consent from donors for embryo and stem cell research. McGleenan, T., & Wiesing, U. (2000). Insurance and genetics: European policy options. Eur. J. Health L., 7, 367. McHugh P.R. (2005). Zygote and clonote – the ethical use of embryonic stem cells. N Engl J Med. 351: 209-211. Meier, Kenneth J. (1994). The Politics of Sin: Drugs, Alcohol and Public Policy. Armonk, NY: Sharpe. Minkenberg, M. (2002). RELIGION AND PUBLIC POLICY Institutional, Cultural, and Political Impact on the Shaping of Abortion Policies in Western Democracies. Mohamed, H. S. (2018). Embryonic Politics: Attitudes about Abortion, Stem Cell Research, and IVF. Politics and Religion, 11(3), 459-497. Mooney, H. A., & Cleland, E. E. (2001). The evolutionary impact of invasive species. Proceedings of the National Academy of Sciences, 98(10), 5446-5451. Mooney, D. J., Discher, D. E.,Zandstra, P. W. (2009). Growth factors, matrices, and forces combine and control stem cells. Science, 324(5935), 1673-1677. Moy, A., (2018). A Status Report on Stem Cell Research and its Implications for Catholic Health Care. Health Care Ethics USA, 15. Mucciaroni, G. (2011). Are Debates about “Morality Policy” Really about Morality? Framing Opposition to Gay and Lesbian Rights, The Policy Studies Journal, Vol. 39, 186/216.

43 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem New York Blood Center New York: NYBC Family.http://nybloodcenter.org/about-us/nybc-overview/nybcfamily/. Nicol, D., Chalmers, D., & Gogarty, B. (2002). Regulating Biomedical Advances: Empryonic Stem Cell Research. Macquarie LJ, 2, 31. Norris, P., & Inglehart, R. (2004). Cultural barriers to women's leadership: A worldwide comparison. Journal of Democracy. Oakley, J. (2002). Democracy, embryonic stem cell research, and the Roman Catholic church. Journal of medical ethics, 28(4), 228-228. Orlic D., Kajstura J., Chimenti S. et al. 2001. Mobilized bone marrow cells regenerate infarcted myocardium. Nature. 410: 701-705. Pacholczyk, T. (2008). The Catholic Church and Stem Cell Research. Petrini C. Umbilical cord blood banking: from personal donation to international public registries to global bioeconomy. J Blod Med. 2014;5:87-97. doi: 10.2147/JBM.S64090. PubMed PMID: 24971040; PubMed Central PMCID: PMC4069132 Pittenger M.F., et al. 2000. Human mesenchymal stem cells: progenitor cells for cartilage, bone, fat and stroma. Curr Top Microbiol Immunol. 251:3-11. Plomer, A., Taymor, K. S., & Scott, C. T. (2008). Challenges to human embryonic stem cell patents. Cell Stem Cell, 2(1), 13-17. Potter, V. R. (1970). Bioethics, the science of survival. Perspectives in biology and medicine, 14(1), 127-153. Sandel M.J. 2005. Embryo ethics – the moral logic of stem cell research. N Engl J Med. 351: 207-209. Savulescu, J. (2002). The embryonic stem cell lottery and the cannibalization of human beings. Bioethics, 16(6), 508-529. Schirrmacher, T., & Lux, S. (2001). Human Rights Threatened in Europe: Euthanasia, Abortion, Bioethics Convention. RVB International.

44 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Sharp, A. J., Locke, D. P., McGrath, S. D., Cheng, Z., Bailey, J. A., Vallente, R. U., & Oseroff, V. V. (2005). Segmental duplications and copy-number variation in the human genome. The American Journal of Human Genetics, 77(1), 78-88. Smith, T. A., & Tatalovich, R. (2003). Cultures at war. Broadview press,. Studlar, D.T. (2002). What Constitutes Morality Policy? A Cross-National Analysis, in C. Z. Mooney (ed) The Public Clash of Private Values: the Politics of Morality Policy, New York: Chatham House. Studlar, D. T. (2012). Comparing Morality Politics in Europe and the United States, in I. Engeli, C. Green-Pedersen and L. T. Larsen (eds.), Morality Politics in Western Europe: Parties, Agendas, and Policy Choices. London and New York: Palgrave, pp. 161-184. Tatalovich, R., & Daynes, B. W. (2011). Introduction: Moral conflicts and the policy process. Moral Controversies in American Politics, xxix-xli. Thomson, J. A., Itskovitz-Eldor, J., Shapiro, S. S., Waknitz, M. A., Swiergiel, J. J., Marshall, V. S., & Jones, J. M. (1998). Embryonic stem cell lines derived from human blastocysts. science, 282(5391), 1145-1147. Williams, C., Kitzinger, J., & Henderson, L. (2003). Envisaging the embryo in stem cell research: rhetorical strategies and media reporting of the ethical debates. Sociology of Health & Illness, 25(7), 793-814.

45 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem Anexa 1 -380 î.Chr. „Republica” lui Platon pledează pentru reproducerea umană selectivă, în așteptarea programelor ulterioare de eugenie. -1259 – 1265 Filozoful italian Thomas Aquinas scrie Summa lui contra neamurilor, în care discută pe scurt despre admisibilitatea avortului. -1775 – 1780 Filozoful german Immanuel Kant, în prelegerile sale despre etică, argumentează împotriva vânzării de piese ale corpului uman. -1927 Teologul german Fritz Jahr publică un articol folosind termenul german „Bio-Etik” (care se traduce prin „Bioetică”) și susține, atât pentru instituirea unei noi discipline academice, cât și pentru practicarea unei noi, mai civilizate, abordare etică a problemelor referitoare la ființele umane și la mediu. Jahr va publica articole similare care discută despre bioetică în 1928 și 1934. – 1947 Codul de la Nürnberg este adoptat ca un set de principii de etică de cercetare pentru experimentarea umană. Acesta este stabilit ca urmare a proceselor ulterioare de la Nürnberg de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. -1948 Declarația universală a drepturilor omului adoptată de UN. -1954 Joseph F. Fletcher publică Morala și medicina: Problemele morale ale dreptului pacientului de a cunoaște adevărul, contracepția, inseminarea artificială, sterilizarea și eutanasia. -1964 Declarația de la Helsinki este creată pentru a oferi cercetătorilor și medicilor linii directoare etice. Este dezvoltat pentru comunitatea medicală de către Asociația Medicală Mondială. -1966 Se înființează Institutul Schlesinger pentru Cercetări Medicale-Halachice -1966 Primele comitete de etică medicală din Europa apar în Regatul Unit și Suedia -1966 Anestezistul american Henry K. Beecher publică un articol în The New England Journal of Medicine care expune 22 de studii neetice în biomedicină, inclusiv experimentul Tuskegee sifilis și studiul hepatitei Willowbrook. -1970 Paul Ramsey publică Pacientul ca persoană: Explorări în etică medicală -1970 Se înființează Institutul societății, eticii și științelor vieții (ulterior Centrul Hastings). Un centru independent de bioetică, este prima instituție dedicată studiului întrebărilor bioetice.

46 Rolul și influența Bisericii în adoptarea politicilor morale, cercetarea pe celule stem – 1970 Biochimistul american Van Rensselaer Potter publică articolul său Bioetica, Science of Survival, care sugerează vizualizarea bioeticii ca pe o mișcare globală pentru a încuraja îngrijorarea pentru mediu și etică – 1971 Van Rensselaer Potter publică cartea Bioetica: podul spre viitor – 1971 La Joseph and Rose Kennedy Center pentru studiul reproducerii umane și bioetică (acum cunoscut sub numele de Kennedy Center) se deschide la Universitatea Georgetown. Cu obiective similare cu cele ale Centrului Hastings, Institutul Kennedy este totuși plasat în interiorul academiei tradiționale – 1973 Dan Callahan scrie eseul Bioetica ca disciplină, al cărui titlu este prima intrare a cuvântului "bioetică" în catalogul Bibliotecii Naționale a Congresului. În articol, Callahan susține instituirea unei noi discipline academice. – 1975 Se lansează Jurnalul de etică medicală. – 1975 Peter Singer susține că ființele umane trebuie să ia în considerare interesele egale ale ființelor umane și ale animalelor – 1975 La o adunare la Conferința Asilomar despre ADN-ul recombinat, oamenii de știință discută despre beneficiile și riscurile cercetării ADN-ului recombinat; NIH formează Comitetul consultativ ADN recombinat. – 1978 Louise Brown se naște ca primul copil din eprubeta din lume -1979 Academia Elvețiană de Științe Medicale își înființează oficial propriul comitet central privat de etică – 1978 Raportul Belmont este publicat de Comisia Națională pentru Protecția Subiecților Umani de Cercetări Biomedicale și Comportamentale. Raportul devine un document cheie în reglementările de etică în domeniul cercetării umane din Statele Unite.