Mofalitati de Imbogatire a Vocabularului Prin Intermediul Categoriilor Semantice
CUPRINS
Introducere …………………………………………………………………………………………………….. pg. 3 Capitolul 1 – Vocabularul școlarului mic
Locul vocabularului în cadrul studiului limbii române la clasele I-IV ……………… pg. 5 Funcțiile și obiectivele instructiv-educative ale predării limbii române ……………. pg. 8 Particularitățile limbajului elevilor de vârstă școlară mică …………………………………… pg. 10
Capitolul 2 – Cercetarea în pedagogie
Procedee recomandabile pentru îmbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime) ……………………………………. pg. 14 Organizarea și metodologia cercetării constatativ-ameliorative aplicate…………………. pg. 16
Capitolul 3 – Modalități de îmbogățire a vocabularului prin intermediul categoriilor semantice
Explicarea sensului cuvintelor. Aplicații practice ………………………………………………..pg. 19 Sinonimia. Definire. Modalități de rezolvare a exercițiilor privind sinonimia ………… pg. 23 Antonimia. Definire.Modalități de rezolvare a exercițiilor de antonimie ……………….. pg. 33 Omonimia. Definire. Exerciții de identificare și utilizare contextuală a omonimelor .. pg 40 Paronimia. Definire. Aplicații practice ………………………………………………………………..pg. 45
Capitolul 4 – Cercetarea experimentală privind îmbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice
Scopul cercetării …………………………………………………………………………………………… pg. 49 Obiectivele cercetării ……………………………………………………………………………………..pg. 49 Organizarea și desfășurarea experimentului; efectele introducerii și rezultatele generate ale experimentului ……………………………………………………………………………………………….. pg. 50
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………….pg. 82
Anexe
Proiecte didactice……………………………………………………………………………………………. pg. 85
,,Să nu lăsăm cuvintele nici să doarmă,
nici să amorțească, nici să zacă, nici să moară.
Ele sunt comoara noastră de mare preț.”
Tudor Arghezi
INTRODUCERE
Studiul limbii române constituie un factor important în formarea și dezvoltarea intelectuală a elevilor, în crearea culturii generale, în formarea caracterelor.
Vocabularul este oglinda dinamismului societății.
Limba română înseamnă mai mult decât o disciplină de învățământ, prin textele studiate de copii în ciclul primar, această materie pune bazele „personalităților” de mai târziu; limba maternă îi ajută pe elevi să-și formeze și să-și modeleze propriul „eu”, îi învață cum să-și exprime gândurile și sentimentele.
A-ți cunoaște limba , a fi capabil să exprimi corect și precis ceea ce gândești, ce simți, folosind cuvintele vocabularului, înseamnă a da dovada unei bune educații și nu în ultimul rând a da dovadă de respect pentru propria-ți limbă, propria persoană.
Învățătorul, cel care prin alfabetizare, îi dă copilului posibilitatea câștigării instrumentelor de cunoaștere a tuturor domeniilor culturii și științei, are sarcina de a lumina pe măsura puterii lui drumul spre însușirea, cizelarea și îmbogățirea limbii materne.
Îmbogățirea, precizarea și activizarea vocabularului vizează, nu atât numărul de cuvinte noi învățate, cât și frecvența și utilizarea lor în contexte cât mai variate
În activitatea mea didactică mă preocupă în egală măsură atât îmbogățirea cunoștințelor elevilor, dezvoltarea lor intelectuală, cât și formarea unui vocabular activ, bogat și expresiv. E rușinos să te bâlbâi în limba ta. Având în vedere că unei persoane i se observă gradul de civilizație prin etica vorbirii, dascălul trebuie să ofere elevilor săi model de limbă și să fie gata oricând să înfrumusețeze, să activizeze, să corecteze limbajul acestora, pentru ca ei să fie capabili să susțină o conversație simplă, să alcătuiască un rezumat, să povestească coerent un fapt trăit.
Cuvintele reprezintă haina unei idei și ele trebuie alese cu măiestrie și atent rostite, altfel devin culori amestecate fără înțeles.
Necunoașterea limbii române poate duce la grave greșeli de exprimare orală și scrisă care vor dăuna elevilor în viitor. Fără o exprimare corectă și coerentă, elevii nu vor putea prezenta cunoștințele în mod clar, fluent și plăcut.
Ideal ar fi ca la sfârșitul primelor două clase, toți elevii să ne delecteze cu o exprimare și o scriere corectă și estetică. Cheia succesului trebuie căutată și găsită aici, pe terenul fertil ce aparține acestor mici școlari. Și vom reuși s-o găsim dacă vom fi perseverenți în predarea acestor probleme de limbă. Și, dacă în clasele a III-a și a IV-a vom acorda atenția cuvenită îmbogățirii și perfecționării vocabularului, cu siguranță că la sfârșitul învățământului primar problema exprimării corecte este pe deplin rezolvată.
,,Haideți să ne jucăm cu cuvintele !…Căci cuvintelor le place/câteodată să se joace,…apoi, se așază cuminți, în bănci, lângă copii, să ducă mai departe, citind sau scriind, povestea fără de sfârșit a limbii române’’…
Valentin Marica
CAPITOLUL 1
VOCABULARUL ȘCOLARULUI MIC
1.1. Locul vocabularului în cadrul studiului limbii române la clasele I-IV
Lexicologia este disciplina lingvistică ce se ocupă cu studiul vocabularului. Vocabularul sau lexicul unei limbi este totalitatea unităților lexicale care există și care au existat, cândva, în limba respectivă. Astfel, cele mai recente dicționare românești nu reflectă nici pe departe întregul tezaur lexical al limbii române vechi și în special contemporane.
Dezvoltarea lexicului românesc în secolul al XXI-lea face imposibilă fixarea lui integrală într-un dicționar și ne împiedică să-i stabilim cu exactitate în viitor unitățile lexicale ale limbii române. Dicționarul limbii române a urmărit să înregistreze cuvinte de circulație generală, întreaga terminologie populară, toate regionalismele și arhaismele atestate, creațiile interne și împrumuturile neologice, termenii de argou, precum și creațiile lexicale personale care răspund unor necesități reale și care manifestă tendința de a răspunde.
Împrumuturile din diferite limbi reflectă multitudinea contactelor poporului nostru cu alte popoare de-a lungul întregii sale existențe, din etapa de formare a limbii române și până în zilele noastre.
Uneori se face distincție între vocabular și lexic în sensul că lexicul reprezintă totalitatea cuvintelor dintr-o limbă, iar vocabularul este reprezentat prin diferite mulțimi de cuvinte, delimitate prin diferite puncte de vedere din ansamblul lexical al unei limbi. (Angela Bidu – Vrânceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană – Lexicul)
Clasificări rezultate din ierarhizarea prin uz sunt:
vocabular activ – vocabular pasiv
vocabular literar – vocabular neliterar
vocabular de uz general (comun, mediu)—vocabular cu utilizare limitată:
arhaic- neologic, regional – sectorial ( de specialitate ) – de grup (special)
vocabularul de bază (fundamental) – masa vocabularului.
,,Dezvoltarea vorbirii copiilor constituie una din sarcinile de bază ale activității școlare. Încă din clasa I, corectarea și îmbogățirea vocabularului și a exprimării copiilor trebuie să constituie o preocupare permanentă a învățătorului, care să se reflecte în cadrul tuturor obiectelor de învățământˮ.¹
În perioada achiziției limbajului care precede școala, vocabularul și gramatica sunt inseparabil însușite pe calea intuitivă, naturală.
Până la vârsta școlară, copiii stăpânesc aproape în întregime sistemul gramatical și regulile de formare a cuvintelor, dar creșterea volumului lexical și a priceperii de a-l utiliza rămâne o cale deschisă pentru toată viața.
Îmbogățirea și perfecționarea vocabularului constituie un lucru mai greu de realizat decât însușirea regulilor gramaticale ale limbii române. Având în vedere că, greșelile de ordin lexical sunt mai frecvente decât cele de ordin gramatical, se impune un studiu mai profund al lexicului la ciclul primar.
Studiul lexicului merită o atentie deosebită din câteva motive fundamentale. În primul rând, ,,bogăția unei limbi este dată de bogăția și varietatea vocabularului eiˮ ² , în al doilea rând, orice progres care are loc în societate , în domeniul științei și tehnicii, se reflectă nemijlocit în vocabular, acesta fiind compartimentul limbii deschis influențelor din afară, în al treilea rând, capacitatea de comunicare orală și scrisă nu poate fi exersată fără un vocabular bogat și corect întrebuințat.
Și nu în ultimul rând așa cum afirmă celebrul lingvist francez Antoine Mellet ,,orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizație”.
În virtutea acestor argumente, este important ca studierea vocabularului în școala românească să fie temeinică, aprofundată, atât pe planul cunoștințelor despre structura lui, despre relațiile cu celelalte componente ale sistemului limbii, cât și pe planul aplicatiilor practice.
În învățământul primar, vocabularul apare izolat de gramatică datorită absenței unei baze teoretice care să-i orienteze conținutul.
__________________________________
1 Ministerul educației și Învățământului, Institutul Central de Perfecționare a personalului didactic, Programele pentru clasele I-IV, Ed. Didactică și Pedagogică București, 1975
2 Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Ed.Didactică și Pedagogică, București, 1981, pag.5
Problemele de ordin teoretic legate de vocabular nu pot fi înțelese la clasele I-IV, totuși aplicațiile practice, fără a se face referire la terminologia lexicală, sunt înțelese și rezolvate cu multă ușurință de către copii.
Programa analitică de limba română aprofundează toate nivelurile limbii, lexical, gramatical, textual și stilistic, existând obiective de referință precise pentru
nivelul lexical în cadrul celor patru deprinderi integratoare, caracteristice modelului limbii române: înțelegerea după auz, vorbirea, lectura și scrierea. Astfel se acordă o atenție mult mai mare studiului lexicului la clasele I-IV decât în anii precedenți, prezentându-se pe lângă obiectivele de referință și activități de învățare necesare, ca:
– exerciții de discriminare a formelor lexicale corecte de cele incorecte;
– exerciții deductive, de stabilire a sensului unui cuvânt necunoscut prin apel la
context;
– exerciții de utilizare a sinonimelor, a antonimelor, a omonimelor și a paronimelor în contexte date, fără referire la terminologia lexicală;
– exerciții de utilizare în contexte diferite a achizițiilor lexicale noi;
– exerciții de identificare a unor cuvinte și expresii noi într-un text citit;
– exerciții de selectare a vocabularului adecvat.
Prin urmare, se recomandă învățătoarelor și autorilor de manuale să acorde o atenție sporită îmbogățirii și activizării vocabularului elevilor.
Lipsa unor articole și a unor studii referitoare la îmbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice , neacordarea unui spațiu suficient lexicului în cadrul programei analitice de limba română la clasele I-IV , afinitățile pe care le simt față de acest obiect de studiu, m-au determinat să caut soluții eficiente de îmbogățire și de perfecționare a vocabularului elevilor din ciclul primar în cadrul unei lucrări metodico-științifice pe această temă.
Consider că precizia, consistența și expresivitatea comunicării orale și scrise sunt date, în cea mai mare măsură, de calitatea și bogăția vocabularului utilizat.
Prin urmare, activitatea vizând îmbogățirea, nuanțarea și activizarea vocabularului elevilor este deosebit de importantă în cadrul limbii române și trebuie tratată în mod egal ca și gramatica.
Lectura literară, explicativă este unul din factorii care favorizează în cel mai înalt grad cunoașterea și folosirea limbii materne de către elevi, îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea capacităților de exprimare.
În clasele I-IV textul literar permite familiarizarea elevilor cu frumusețea și expresivitatea limbii, prin intermediul căreia sunt introduse primele noțiuni de limbă. Acestea toate au un pronunțat caracter educativ și permit elevilor să descopere literatura ca domeniu specific de cunoaștere. Cu alte cuvinte este necesar ca încă din clasa I să se efectueze analiza literară a textului, bineînțeles într-o formă elementară. Astfel, copilul va face cunoștință cu sinonimia, antonimia, polisemia cuvântului, cu valoarea lui stilistică contextuală, cu metafora, comparația, adică își va însuși unele elemente de bază ale stilisticii.
Învățătorului îi revine sarcina de a ajuta copilul să cucerească pe măsura posibilităților sale mesajul literar. Prin aceasta, elevilor li se va îmbogăți, preciza, nuanța și înfrumuseța vocabularul, inventarul stilistic și cel de operații mintale.
1.2. Funcțiile și obiectivele instructiv-educative ale predării
limbii româme în ciclul primar
În ciclul primar importanța limbii române capătă noi dimensiuni, determinate de faptul că prin aceasta se urmărește cultivarea limbajului oral și scris al elevilor, cunoașterea și folosirea corectă a limbii materne, cât și însușirea unor tehnici de bază ale activității intelectuale cum sunt : cititul, scrisul și exprimarea corectă.
Aceste instrumente intelectuale asigură dezvoltarea și perfecționarea limbajului, precum și succesul în întreaga activitate școlară.
Toate activitățile desfășurate oral sau în scris la toate obiectele de studiu oferă prilej pentru controlul și îmbogățirea cunoștințelor ortografice, ortoepice, gramaticale și de lexic.
Învățătorii și profesorii de limba și literatura română sunt datori să-i deprindă pe elevi să-și exerseze și să-și supravegheze exprimarea atât oral, cât și în scris.
Indisolubil legate între ele, limbajul și limba sunt realități distincte. Limbajul nu poate fi conceput fără limbă.
Dacă limbajul este o formă specifică de activitate umană prin care se realizează comunicarea între oameni cu ajutorul limbii, limba este un sistem de mijloace lingvistice (fonetice, lexicale și gramaticale) cu ajutorul cărora se realizează comunicarea.
Funcția principală a limbii este de comunicare, de a realiza schimbul de informații, schimbul de experiență, de idei și de sentimente între oameni. Deoarece comunicarea implică transmiterea unei anumite experiențe, limba este totodată un mijloc de cunoaștere, de fixare și de acumulare a rezultatelor cunoașterii umane.
Studiul limbii române are o însemnătate deosebită în formarea elevilor, în pregătirea lor pentru viața socială.
În acord cu marile evoluții din domeniul didactic și cu proiectarea curriculară, predarea și învățarea limbii române în învățământul primar se întemeiază pe modelul funcțional-comunicativ, adaptat particularităților de vârstă ale copiilor.
Prin intermediul studierii limbii române, la sfârșitul ciclului primar, fiecare elev ar urma să folosească optim cunoștințele sale lingvistice (fără a se apela la terminologia științifică), deprinderile de comunicare și reprezentările culturale învățate, care să-i permită să înțeleagă și să se facă înțeles în diferite acte de comunicare, atât în exprimarea orală cât și în cea scrisă.
Programa analitică actuală de limba română la ciclul primar este structurată pe
conținuturi, însotită de obiective de referintă la fiecare clasă și de activităti de învățare.
Obiectivele generale ale învățării limbii și literaturii române, în ciclul primar, se
organizează pe trei dimensiuni:
– practica rațională a limbii;
– formarea reprezentărilor culturale, precum și a unui univers afectiv și atitudinal coerent;
– însușirea unor metode și tehnici de muncă intelectuală.
Școala va avea ca prioritate studierea limbii române literare, ca mijloc de
comunicare interumană și ca demers de cunoaștere a identității noastre culturale și spirituale.
Practica rațională și funcțională a limbii își propune dezvoltarea capacităților
performante de receptare și de exprimare ale elevilor care să le permită acestora să
înțeleagă, în funcție de particularitățile de vârstă, structura și funcționarea limbii literare ca sistem unitar, să-și activeze cunoștințele de limbă pentru a realiza fapte de comunicare orală și scrisă și să redea, în mod original, într-o formă accesibilă vârstei, propriile idei, opinii și judecăți.
În privința formării unor reprezentări culturale, precum și a unui univers afectiv și atitudinal coerent, elevul ar urma să-și dezvolte disponibilitățile de receptare a mesajelor orale și scrise, sensibilitatea și interesul pentru lectura textelor literare și nonliterare și să interiorizeze valorile culturale, naționale și universale, vehiculate prin limbă și literatură, ca premiză a propriei dezvoltări intelectuale, afective și morale.
În ceea ce privește însușirea unor metode și a unor tehnici de muncă intelectuală, elevul ar trebui să-și însușească strategii, metode și tehnici de studiu și de muncă independentă, să-și activeze și să-și dezvolte operațiile gândirii colective.
Obiectivele generale ale învățării limbii române se realizează pe baza
dezvoltării celor patru deprinderi integratoare, caracteristice modelului didactic al limbii române: înțelegerea după auz, vorbire, lectură și scriere, vizându-se, deci, structurarea competenței elevilor de comunicare orală (receptarea mesajului oral și exprimarea orală), a competenței de receptare a mesajului scris (de citire), precum și a celei de redactare.
Conținuturile învățării sunt organizate într-un set modular de unități, vizându-se următoarele domenii specifice predării limbii române în ciclul primar:
lectura;
practica rațională și funcțională a limbii (comunicarea orală și comunicarea scrisă);
elemente de construcție a comunicării.
Modificările de structură și de conținut față de anterioara programă permit o studiere atentă a limbii române la toate nivelurile: fonetic, lexical și gramatical. Studiul limbii române va cuprinde, în egală măsură, cunoștințe și aplicații privitoare la sistemul ei gramatical, la structura lexicului, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor.
1.3. Particularitățile limbajului elevilor de vârstă școlară mică
,,Limbajul – noțiune folosită în psihologie – însumează procesele care caracterizează întreaga activitate psihică de însușire și de folosire a limbii, inerentă oricărui individ integrat într-o comunitate socială.ˮ ³
Prin dezvoltarea capacității de a citi, școlarul mic începe să ia contact tot mai intens cu limba literară care îi va îmbogăți vocabularul dar și posibilitatea de a se exprima frumos, artistic. În același timp, crește volumul cuvintelor tehnice, specifice pentru domeniile aritmeticii, geometriei, gramaticii, geografiei etc.
Un fenomen semnificativ este și creșterea capacității deînțelegere și folosire a sensului figurat al cuvintelor, mai ales în context.
Teoria limbii și psihologiei limbajului arată că, la vârsta de 6 – 7 ani, copilul stăpânește intuitiv regulile gramaticale care să-i dezvolte posibilitatea de comunicare, de a înțelege și de a se face înțeles cu ajutorul limbajului.
_______________________
3 T. Slama-Cazacu, Introducere în psiholingvistică , Ed. Științifică, București, 1992, pg. 44
La intrarea în clasa I, vocabularul copiilor cuprinde 3000-3500 de cuvinte, din care 700-800 fac parte din vocabularul activ. Fondul principal de cuvinte cuprinde cuvinte-denumiri, cuvinte-instrumente gramaticale, cuvinte auxiliare, cuvinte neregulate, printre care și adverbe primare.
La sfârșitul ciclului primar, vocabularul se va îmbogăți, cuprinzând circa 4000- 5000 de cuvinte, copilul folosind cam întregul vocabular activ al limbii.
Pe parcursul celor patru ani, se precizează sensul cuvintelor, al sinonimelor, al omonimelor și al antonimelor, care îmbogățesc și activează permanent vocabularul elevilor.
În acelaș timp crește și capacitatea de pronunțare corectă și clară, urrnărindu-se prin diferite activități de învățare (exerciții și jocuri de dicție, jocuri de cuvinte) corectarea pronunțării regionale, reglarea intonației, a tonului și a vitezei de a vorbi, precum și rostirea corectă a cuvintelor cu probleme de accentuare.
În funcție de modul cum s-a format, limbajul elevilor prezintă diferențe de ordin lexical, fonetic și gramatical. Diferențele între copii în ceea ce privește vocabularul (bogăția, consistența, claritatea) , specificul vocabularului activ, structura propozițiilor, existența sau nu a fenomenelor parazitare în limbaj și a agramatismelor, a defectelor de pronunție, sunt relativ mari la nivelul clasei I, urmând ca pe parcursul celor patru ani acestea să se micșoreze.
Prin exerciții variate de vorbire se amplifică, se precizează și se activează vocabularul copiilor, aceștia învățând să construiască enunțuri și texte orale de mică întindere. Disciplina în cadrul căreia elevii își însușesc, în mod sistematic, un ansamblu de reguli elementare privitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții este comunicarea. Prin studiul orelor de limbă, în cadrul comunicării, elevii înțeleg bogăția și logica limbii și deprind să folosească în mod corect, atât în vorbire, cât și în scriere, un vocabular adecvat și o exprimare corectă.
La clasele a III-a și a IV-a, cunoștințele gramaticale de fonetică și de vocabular, de sintaxă și de morfologie devin un instrument valoros în dezvoltarea vorbirii corecte a elevilor.
Limbajul scris evoluează anevoios, având o structură gramaticală mai exigentă decât limbajul oral. Acesta impune un vocabular mai critic. În primele clase primare, fără să cunoască noțiunile și regulile care fundamentează teoretic modul de vorbire și de scriere, prin intermediul utilizării unor exerciții variate cât și a permanentelor explicații și motivații situaționale făcute de învățător, deci pe cale operațional – practică, elevii își pot însuși ușor primele reguli de punctuație și de ortografie, de exprimare corectă orală și în scris.
Totuși, la clasele I-IV, redactările copiilor sunt economicoase, sărace în expresivitate. La nivelul clasei a III-a, caracterul narațiunii din compunere devine mai bogat, urmând ca la clasa a IV-a elevul să compună texte narative sau descriptive de mică întindere,utilizând în redactare elemente lexicale cu valoare expresivă.
Cunoașterea și experiența lingvistică a copilului vor constitui punctul de plecare pentru dezvoltarea limbajului. Trebuie ca elevii să fie ajutați, într-o măsură eficace, să-și însușească limba română și puși mereu în situația de a-și dezvolta capacitatea lingvistică, de a rezolva exerciții multiple care să ducă la îmbogățirea exprimării orale și scrise.
Pentru dezvoltarea limbajului oral și a limbajului scris în cadrul orelor de limba română se organizează activități de învățare, precum:
– exerciții de ascultare și de înțelegere a unor enunțuri orale;
– exerciții de reproducere, în scris sau oral, a secvențelor mesajului în ordinea în care acestea au fost rostite;
– jocuri de rol, de tipul emițător-receptor, vizând formarea și motivarea comportamentului de ascultător-vorbitor;
– exerciții de folosire adecvată a formulelor de inițiere, de menținere și de încheiere a unui dialog, exerciții de comunicare orală cu parteneri diferiți;
– conversații în grup pe teme cunoscute;
– exerciții de utilizare corectă, în textul oral, a limbii române;
– exersări și jocuri de dicție, jocuri de cuvinte;
– exerciții de rostire corectă a cuvintelor cu probleme de accentuare;
– exerciții de punere în scenă a unor povești;
– exerciții de recitare a unor poezii;
– jocuri didactice lexicale de sinonimie, de omonimie, de antonimie, de paronimie;
– exerciții de identificare a unor cuvinte și expresii noi într-un text citit sau audiat;
– folosirea dicționarelor pentru căutarea cuvintelor;
– jocuri gramaticale pentru stabilirea corectă a acordurilor gramaticale dintre predicat și subiect, dintre adjectiv și substantivul pe care-l determină;
– exerciții de constituire a enunțurilor corecte din punct de vedere gramatical;
– exerciții de utilizare corectă a semnelor de punctuație și de ortografie, într-un context dat.
Ca urmare a desfășurării permanente a acestor activități de învățare, în cadrul orelor de limbă română limbajul elevilor de clasa a IV-a se manifestă în integritatea funcțiilor lui pe o treaptă calitativ superioară.
Ca urmare a dezvoltării operațiilor intelectuale, în special analiza și sinteza, implicate cu precădere în asimilarea unităților lexicale, crește viteza de manifestare a funcțiilor de comunicare a limbajului, ca și a funcției de autoreglare. În această etapă, vorbirea reproductivă cedează locul vorbirii independente, creative.
Acumularea și îmbogățirea vertiginoasă a vocabularului, perfectarea aspectului gramatical, maturizarea capacității de autocontrol imprimă vorbirii elevului de clasa a III-a și de clasa a IV-a un caracter ce-l apropie de vorbirea adultului.
Vizând ca scop major formarea limbajului cu toate compartimentele sale, un bun pedagog va avea în vedere, deopotrivă, îmbogățirea vocabularului, lărgirea capacității de interpretare semantică, desăvârșirea structurii gramaticale a limbii vorbite și a celei scrise, cât și dezvoltarea expresivității exprimării. Învățarea deplină și corectă a limbii române de către elevi presupune din partea celor care se ocupă de educația acestora o cunoaștere profundă a faptelor de limbă, aceasta pentru a oferi ei înșiși modele de exprimare.
CAPITOLUL 2
CERCETAREA ÎN PEDAGOGIE
2.1. Procedee recomandabile pentru îmbogățirea vocabularului
prin intermediul categoriilor semantice
(sinonime, antonime, omonime, paronime )
Una dintre cele mai importante sarcini ale învățământului primar o constituie cultivarea capacităților de exprimare a elevilor.
În activitatea de învățare, indiferent de obiectul de studiu, nu se poate ajunge la succese școlare fără ca elevii să dispună de posibilitatea de a se exprima clar și corect, această capacitate influențând întregul comportament al elevilor. Capacitatea de exprimare a elevilor se cultivă în toate orele de studiu, cu precădere în orele de lectură și de comunicare.
În orele de comunicare orală și scrisă se are în vedere, în mod deosebit, exersarea organului fonator al vorbirii în vederea asigurării unei pronunțări clare și corecte și îmbogățirea vocabularului cu multe cuvinte noi, însușirea corectă a sensului cuvintelor, activizarea vocabularului prin folosirea frecventă a achizițiilor lexicale noi și utilizarea acestora în structuri corecte de limbă.
Exersarea actelor de vorbire și îmbogățirea vocabularului, încă din clasa I, crează premisele depășirii dificultăților de adaptare în specificul muncii școlare.
Se dezvoltă inițiativa comunicativă și curajul de a interveni în actul comunicării, precum și capacitatea de a exprima opinii și atitudini proprii, foarte necesare dezvoltării vorbirii, în ansamblul ei.
Încă din clasa a I, învățătorul urmărește creșterea nivelului de dezvoltare a limbajului copiilor. Se verifică atent capacitatea de pronunțare a sunetelor și a cuvintelor, volumul de cuvinte din vocabularul activ, corectitudinea gramaticală a exprimării, capacitatea de îmbinare corectă a propozițiilor, într-un text oral simplu, precum și o exprimare clară și concisă.
În mod obișnuit, vocabularul elevilor de 6-7 ani este sărac și imprecis. Pe lângă prezența cuvintelor ,,concreteˮ, care fac parte din vocabularul activ, vocabularul copilului cuprinde și un număr de cuvinte cu un conținut semantic fără mare specificitate, pe care acesta le utilizează, ajutându-se de context, de mimică, de gesturi. În această categorie intră substantive (exemple: muncă, lucru, etc.,), verbe (exemple: a zice, a spune, a da, a lua, etc.,), precum și o serie de cuvinte care nu au un înțeles în mod separat, ci numai în actul comunicării (exemple: apoi, așa, deci, pentru, atunci, etc.,).
„Formația lexicală proprie exprimării elevilor impune, desigur, mărirea în genere a cuantumului vocabularului, dar și grija pentru însușirea de cuvinte (sau de utilizări ale cuvintelor) cu un conținut semantic caracterizat printr-o mai mare specificitate, apoi formarea discernământului de a alege cuvântul (sensul) potrivit și de a-l integra contextului.ˮ 4
Acest lucru presupune ca elevii să-și achiziționeze, în cantitate mare, foarte multe cuvinte și expresii noi, pe care să le integreze în propriul sistem lexical și să le utilizeze în contexte diferite, atât în comunicarea orală, cât și în cea scrisă.
Creșterea volumului lexical nu se face de la sine, ci numai sub îndrumarea învățătorului. Odată cu însușirea unor cuvinte și a unor expresii noi, elevii trebuie să fie ajutați să cunoască sensul ideilor, al gândurilor, al sentimentelor, exprimate prin cuvinte.
În acest scop, ei trebuie îndrumați să-și selecteze elementele lexicale în funcție de tema abordată și de situația de comunicare, să identifice expresii și cuvinte noi în textele citite sau audiate și apoi să utilizeze corect sensul cuvintelor în alte contexte. Prin exerciții lexicale de acest tip, elevii trebuie solicitați să încerce integrarea noilor cuvinte și a expresiilor achiziționate în vorbirea proprie, probând acest fapt prin formulări de enunțuri proprii.
În învățământul primar, în cadrul orelor de limba română, creșterea volumului lexical nu se obține prin cunoașterea teoretică a regulilor de formare a cuvintelor, a mijloacelor de îmbogățire a vocabularului și a relațiilor semantice ce pot exista între sensurile cuvintelor.
Ținând cont de particularitățile de vârstă, îmbogățirea și perfecționarea vocabularului se realizează prin aplicații practice, sub forma exercițiilor lexicale, care îi pun pe elevi în situația de a face operații de selectare și de adaptare din materialul lexical nou întâlnit și din cel acumulat anterior.
Activitățile de învățare, precum: povestirile, conversațiile pe teme cunoscute, compunerile libere sunt activități care probează în ce măsură s-a diversificat componența vocabularului și s-a cultivat priceperea acestora de a-l utiliza.
____________________________________
4 Clara Georgeta Chiosa, Baze lingvistice pentru teoria și practica predării limbii române, Ed.Pedagogică, București, 1971, pag.159
Programa analitică de limba română nu prevede ore speciale destinate studiului lexical. Ținând cont de acest aspect, de locul important pe care îl ocupă vocabularul în
studiul limbii române, de unele dificultăți care apar în munca la catedră, se impune găsirea unor modalități eficiente de îmbogățire a vocabularului copiilor, modalități
care să contribuie la perfecționarea și creșterea randamentului activității instructiv educative din școală.
În elaborarea acestei lucrări, ipoteza de la care s-a pornit este următoarea: se poate contribui la îmbogățirea, nuanțare a și activizarea vocabularului elevilor dacă:
se vor utiliza exerciții de stabilire a sensului unor cuvinte necunoscute și de
explicare orală a semnificației acestora în contexte diferite;
se vor realiza exerciții de utilizare, în contexte diverse, a achizițiilor lexicale noi;
se vor utiliza exerciții de integrare a cuvintelor noi în serii sinonimice,
antonimice, prin apel la context; exerciții de discriminare a paronimelor;
se vor organiza jocuri didactice de sinonimie, de antonimie, de omonimie,
de paronimie care să le sporească elevilor cunoștințele, dar și motivația
învățării și încrederea în forțile proprii.
2.2. Organizarea și metodologia cercetării
constatativ-ameliorative aplicate
Ipoteza de lucru pe care am lansat-o presupune doar sugestii pentru îmbogățirea vocabularului elevilor din ciclul primar. Formularea ei stimulează preocuparea pentru găsirea unor soluții, dar ca orice ipoteză are un grad de nesiguranță.
Etimologic, termenul ipoteză desemnează o sugestie, ,,o supoziție, o presupunere în legătură cu o problemă, un fapt, privitoare la rezolvareˮ.5
Ea nu este o certitudine și trebuie verificată în condiții de control științific, care să confirme sau să infirme eficiența procedeului nou încercat sau imaginat.
În virtutea acestor aspecte, am organizat un demers sistematic de cunoaștere, de explicare a fenomenului propus investigării și de validare a sugestiilor propuse în cadrul unei cercetări științifice .
_______________________________
5 Dumitru Muster, Metodologia cercetării în educație și învățământ, Ed.Litera, București, 1985, pag.43
Cercetarea pedagogică este singura strategie menită să ofere soluții înnoitoare care să valideze experiențe valoroase ce s-au afirmat anterior în practică și care așteaptă o fundamentare științifică.
Lucrarea de față nu și-a propus să răspundă la toate aspectele care țin de una din componentele limbii române, vocabularul, ci încearcă să convingă cadrele didactice de utilitatea și de necesitatea introducerii în cadrul orelor de limba română a unor exerciții lexicale, multiple și variate, și dacă este posibil, desfășurate zilnic.
În cadrul cercetării constatativ-ameliorative desfășurate am urmărit: cunoașterea și descrierea amănunțită a fenomenului propus investigației; validarea ipotezei de lucru formulate în vederea perfecționării și îmbogățirii vocabularului elevilor.
Ținând seama de specificul, de cerințele cercetării pedagogice și de obiectul investigației propuse: „Modalități de îmbogățire a vocabularului prin intermediul categoriilor semantice ( sinonime, antonime, omonime, paronime)ˮ am utilizat un sistem de metode de cercetare și anume :
Experimentul pedagogic a reprezentat principala metodă de investigație.
In scopul de a aplica și de a verifica utilitatea introducerii unor procedee recomandabile pentru îmbogățirea vocabularului am desfășurat un experiment pedagogic în anul școlar 2014 – 2015 la clasa a IV-a de la Școala Gimnaziala Fantanele, județul Dâmbovița.
Experimentul a fost precedat de o verificare atentă a structurii colectivului de elevi și a nivelului general de pregătire a elevilor. Cercetarea s-a efectuat asupra unui singur eșantion de elevi, procedându-se la înregistrarea rezultatelor în momente diferite, înainte și după introducerea inovației. La sfârșitul cercetării compararea datelor mi-a oferit prilejul de a mă pronunța asupra intervenției aplicate.
2. Metoda observării a fost utilizată în perioada premergătoare și în timpul desfășurării experimentului. Ea s-a realizat, în special, prin intermediul înregistrării unor fapte, situații ce s-au petrecut de la sine, în cadrul orelor de limba română, în legătură cu fenomenul investigat – îmbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice.
3. Testul docimologic a fost folosit pentru a măsura cât mai exact volumul și calitatea vocabularului elevilor, dar și capacitatea acestora de a utiliza, în mod concret și corect, achizițiile lexicale dobândite după efectuarea experimentului.
Evaluarea prin teste a vizat atât stabilirea nivelului inițial de pregătire al elevilor, cât și a volumului, a calității cunoștințelor și a lacunelor pe care le au elevii la nivel lexical.
Elaborarea testelor docimologice s-a făcut științific, parcurgându-se etapele necesare:
stabilirea obiectivelor specifice temei abordate;
precizarea conținutului testului în corelație cu obiectivele propuse;
împărțirea conținutului în unități;
stabilirea numărului de itemi pentru fiecare unitate.
Punctajul s-a acordat în functie de gradul de dificultate, de volumul și de cerințele propuse pentru rezolvare.
4. În diferite etape ale cercetării s-a folosit metoda analizei produselor elevilor. În scopul observării exprimării scrise a elevilor și, implicit, a modului cum aceștia utilizează sensul cuvintelor în cadrul elaborării unor scurte texte narative sau descriptive, au fost desprinse o serie de date în urma verificării unor lucrări scrise, a unor compuneri cu diferite teme date.
5. Ca metode de măsurare și de prezentare a datelor cercetării, s-a apelat la unele calcule statistice: numărarea, clasificarea, media aritmetică, scări de evaluare, reprezentări grafice (histograma, poligonul de frecvență, diagrama areolară).
CAPITOLUL 3
MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI PRIN
INTERMEDIUL CATEGORIILOR SEMANTICE
3.1. Explicarea sensului cuvintelor. Aplicații practice
Pe măsură ce pătrunde tot mai adânc în mediul ambiant, orizontul cunoștințelor și al impresiilor copiilor se lărgește, astfel încât se poate spune că experiența cognitivă a omului se reflectă în sărăcia sau bogăția vocabularului pe care îl folosește.
Îmbogățirea și nuanțarea vocabularului elevilor este una din sarcinile prioritare ale școlii românești, sarcină care se realizează printr-o muncă sistematică în cadrul studierii tuturor disciplinelor școlare și impune trei activități distincte, dar în permanentă corelație:
activizarea vocabularului elevilor prin comunicarea orală și scrisă;
îmbogățirea / dezvoltarea vocabularului cu noi cuvinte și folosirea acestora în comunicarea orală și scrisă
nuanțarea vocabularului, adecvarea stilistică și utilizarea în comunicarea orală și scrisă.
Demersul metodologic de activizare, îmbogățire și nuanțare a vocabularului trebuie să se realizeze sistematic, în mod specific, pentru a se obține rezultate optime.
Îmbogățirea sistematică și perfecționarea vocabularului elevilor se obțin prin perceperea și prin utilizarea unor cuvinte noi, precum cunoștințe despre forma și sensul cuvintelor, despre originea acestora, despre relațiile care se stabilesc între cuvinte, despre valoarea artistică a cuvintelor, etc.
Cea mai indicată perioadă pentru un studiu organizat al lexicului este cea a școlarității mijlocii, când elevii sunt nevoiți să treacă de la un vocabular „concretˮ, redus numeric și nediferențiat stilistic, la o mare bogăție de cuvinte, multe dintre ele cu un caracter „abstractˮ.
La clasele I-IV, datorită particularităților psihice, elevii nu-și pot însuși teoretic și practic cele trei căi principale de îmbogățire a vocabularului (derivarea, schimbarea categoriilor gramaticale și împrumutul), nu pot studia organizat sensul, relațiile de sens care se stabilesc între cuvinte: sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie, fără a se apela la terminologia științifică. În această etapă, se urmărește descoperirea și însușirea conștientă a sistemului limbii române contemporane prin trecerea de la limba vorbită, familiară, la o limbă îngrijită, cât mai apropiată de forma literară. Copilul este familiarizat, încă din clasa I, cu unitatea minimă a activității și a limbii, care este cuvântul. Fiecare cuvânt exprimă un conținut noțional despre anumite obiecte, fenomene sau despre însușirile lor. Cuvintele nu apar izolat în limbajul curent, ele sunt legate prin înțeles în propoziții.
Percepând în mod nemijlocit un obiect, copilul îi descoperă o serie întreagă de însușiri. Cu cât la procesul perceperii participă mai mulți analizatori, cu atât cunoștințele copiilor despre obiectul respectiv vor fi mai complete și mai adecvate. Aceasta caracterizează activitatea claselor I și a II-a.
În cazul când nu se poate arăta obiectul, se poate arăta un desen, un tablou, o planșă pe care este reprodus obiectul, macheta, mulajul lui.
Alte cuvinte se pot explica prin mimica feței sau prin gesturi. Cuvântul „încruntat” se poate explica astfel : sprâncenele apropiate făcând o cută între ele, semn de nemulțumire, de mânie.
Cel mai des în explicarea cuvintelor se apelează la sinonime. Încă din clasa I explicarea cuvintelor prin sinonime constituie o modalitate de înțelegere a sensului acestora sau a sensului pe care-l capătă în context, a conținutului pe care-l desemnează.
Începând din clasa II-a, elevii descoperă sensul cuvintelor prin utilizarea multiplelor exerciții de sinonimie, de antonimie, de omonimie și de paronimie.
Elevii nu-și însușesc cunoștințele teoretice despre forma și despre sensul cuvintelor, dar sunt familiarizați cu următoarele aspecte:
cuvintele pot avea același sens (înțeles), deosebindu-se prin sunetele din care sunt alcătuite (de exemplu: „cuvântˮ – „vorbăˮ);
cuvintele pot fi alcătuite din aceleași sunete, deosebindu-se prin sens (de exemplu: „broascăˮ – „animalˮ sau „încuietoareˮ);
Obiectul central al lecțiilor de lectură îl constituie explicarea textului prezentat și
înțelegerea semnificației globale a acestuia. Fiecare etapă a acestei activități constituie un prilej pentru însușirea de noi termeni și pentru precizarea sensurilor cuvintelor cunoscute sau necunoscute. Elevul este pus, în permanență, în toate orele de limba română, să sesizeze cuvinte noi, să le înțeleagă sensul și să le utilizeze în contexte variate. Dar nu este suficientă sesizarea sau comunicarea de noi cuvinte. Pentru realizarea finalității cognitive a noilor achiziții lexicale, acestea trebuiesc explicate.
În cadrul studiului textului citit sau audiat, explicarea cuvintelor nou întâlnite
este prioritară. Cuvintele noi sesizate pot fi grupate în două categorii:
cuvinte vechi care nu intră în vocabularul activ (arhaisme), care sunt necesare pentru înțelegerea textului;
cuvinte noi, care trebuie să intre în vocabularul curent.
Există o serie diversă de modalități pentru explicarea cuvintelor noi care să-i determine pe elevi să le înțeleagă sensul și să le utilizeze în exprimare, în condiții variate și în contexte diferite.
În învățământul primar, în cadrul orelor de limba română, învățătoarele, folosesc
următoarele procedee de explicare a cuvintelor:
Folosirea sinonimiei pentru explicarea arhaismelor, a regionalismelor și a neologismelor
De exemplu:
„plăieșˮ (arhaism) = grănicer, străjer;
„ciubotarˮ (regionalism) = cizmar;
„apelˮ(neologism) = chemare;
„a solicitaˮ (neologism) = a cere etc.;
Explicarea cuvintelor prin antonimie
De exemplu:
„ modestˮ un om care nu e îngâmfat, încrezut/ „neîngâmfatˮ, „neîncrezutˮetc;
Explicarea cuvintelor cu ajutorul definiției sau a perifrazei
De exemplu:
„ștrengarˮ = copil zburdalnic, care se ține de pozne;
„corigentˮ = elev care nu a obținut o notă de trecere la una sau două materii;
„a observaˮ = a băga de seamă;
„vocabularul" = este format din totalitatea cuvintelor care au existat cândva în
limbă;
„atributul" = este partea secundară de propoziție care determină un
substantiv.
Explicarea cuvintelor prin semnale nonverbale (mimică și gesturi).
De exemplu:
„rotindˮ, „ondulatˮ, „posomorâtˮ etc.
Ilustrarea obiectelor, a acțiunilor și a însușirilor denumite prin cuvânt
De exemplu:
ilustrații pentru cunoașterea formelor geometrice, a culorilor cromatice;
ilustrații pentru explicarea cuvintelor care denumesc acțiuni, în mod special la clasa I, etc.
Explicarea cuvintelor pornind de la cuvântul de bază
De exemplu:
„muncitorˮ = persoană care muncește;
„tractoristˮ = persoană care conduce tractorul etc.
Explicarea unor cuvinte „abstracteˮ precum: „eroismˮ, „patriotismˮ, prin lecturarea unor fragmente din texte literare în scopul precizării sensurilor acestor cuvinte.
Explicarea unor cuvinte omonime prin apel la context și prin utilizarea
structurilor morfologice învățate.
De exemplu:
,,Nouă ne place piesa nouă de teatruˮ.
Cuvântul ,,nouăˮ, în cele două situații, are valoare morfologică diferită (pronume și
adjectiv) și sensuri lexicale diferite.
Fiecare din modalitățile de explicare a cuvintelor noi constituie premisa unor variate tipuri de exerciții lexicale care evoluează de la simpla recunoaștere și grupare, la motivare și apoi la utilizarea personală a noului lexic.
Este necesar ca elevii să fie puși, în permanență, în situația de a formula enunțuri cu noile cuvinte însușite, în contexte diverse, pentru a verifica înțelegerea sensului acestora. Odată stârnite curiozitatea și interesul pentru problemele strâns legate de vocabular, se poate trece cu ușurință la înțelegerea expresiilor din textele cu valoare stilistică.
După cum se știe, limbajul artistic este frecvent utilizat în textele literare din manualele de limba română și acesta impresionează, în mod deosebit, starea sufletească a elevilor.
Utilizarea acestui tip de limbaj face apel la sensurile figurate ale cuvintelor, la diferite figuri de stil, la procedee variate, pe care elevii ciclului primar le identifică, le achiziționează, folosindu-le apoi în exprimarea curentă.
Figurile de stil sunt studiate în ciclul primar, însă ele trebuie comentate și interpretate în contextul în care se află, pentru ca prin puterea lor de sugestie să emoționeze, să sensibilizeze sufletul micului cititor. Expresiile artistice trebuie să fie explicate în context, ca orice cuvânt nou. Explicarea sensului figurat al metaforelor se face, în mod frecvent, prin găsirea unor sinonime.
,,Știrea am primit-o din izvor sigur.ˮ (sursă)
Înțelegerea sensului figurat al unor expresii artistice solicită un efort intelectual deosebit din partea elevilor. Fără ajutorul învățătorului, ei nu pot descifra adevăratul înțeles al versurilor, de exemplu, înțelegerea sensului figurat al unor cuvinte reprezintă elementul cognitiv pe care se bazează trăirile emoționale, sentimentele de dragoste pentru limba română.
3.2 Sinonimia. Definire
Sinonimele sunt elemente active care măresc potențialul expresiv al limbii. Ele nuanțează și diversifică exprimarea elevilor, prin utilizarea sinonimelor putându-se evita repetițiile supărătoare și monotonia în exprimare.
Ele reprezintă o componentă definitorie pentru bogăția, pentru originalitatea și pentru expresivitatea unei limbi. Comparativ cu alte limbi, ,,dispunem de un registru imens de sinonime; se cuvine să le folosim în mod judicios, ținând seama și de un îndemn discret al lui Lucian Blaga: ,,Limba de toate zilele e o unealtă și o formă a spirituluiˮ 6
La clasele I-IV nu se predă noțiunea de ,,sinonimˮ ca atare, elevii fiind doar familiarizați cu explicații de genul ,,cuvinte cu formă diferită și cu sens asemănătorˮ. Școlarul înțelege cu ușurință că înlocuirea, într-un text, a unor cuvinte cu altele asemănătoare ca sens, nu modifică înțelesul acestuia, ci doar îmbogățesc și nuantează vocabularul.
Sinonimia a reținut atenția tuturor lingviștilor, cercetările acestora precizând că, pentru a vorbi de sinonimie, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
cuvintele care se află în relatie de sinonimie trebuie să fie identice sub aspectul obiectului pe care îl denumesc;
sinonimele să poată fi înlocuite în context fără ca sensul global al mesajului
să fie modificat.
În învățământul primar, exercițiile de sinonimie (ca de altfel și cele de
omonimie, de antonimie și de paronimie) nu se fac la întâmplare, fiind obligatoriu
pentru învățător un studiu profund al sinonimiei lexicale.
_______________________
6 Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981, pag.29
Sinonimele se află în diferite grade de echivalență între ele. Studiul lexicului
atestă echivalențe sinonimice totale, parțiale și aproximative.
Sinonimele totale sunt puține la număr și corespund semantic în toată sfera lor
de înțelesuri.
De exemplu:
cupru-aramă / lexic-vocabular / răsărit-est etc.
Sinonimele parțiale sunt foarte numeroase și unele sensuri ale acestora coincid
cu sensul altor cuvinte.
De exemplu:
cuvânt-discurs / bun-prețios, valoros etc.
Sinonimele aproximative sunt folosite, mai ales în stilul scriitorilor și atribuie valori metaforice, figurate cuvintelor uzuale.
De exemplu:
calâp-calapod / pruncie-copilărie / mulțime-potop etc.
De asemenea, este bine să se știe că un rol important în cercetarea fenomenului îl
constituie relația dintre sinonimie și polisemie.
Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au două sau mai multe sensuri. Diversele
sensuri ale unui cuvânt polisemantic trimit la sinonime diferite, care, la rândul lor, trimit la altele, astfel încât rețeaua de relații se diversifică foarte mult.
Astfel, la clasele primare, găsirea unor cuvinte cu sens asemănător trebuie
rezolvată numai prin apel la context.
De exemplu:
Apa din vas este limpede. (clară, transparentă)
Bunicul meu are o minte limpede. (lucidă)
După câteva ore, cerul devine din nou limpede. (senin)
Aluatul pentru cozonac este fraged. (sfărâmicios)
Plantele cultivate în grădină sunt fragede. (tinere)
Elena a căzut la examen. (a picat, nu a reușit)
Măriuca a căzut la luptă. (a murit, a pierit)
De sărbătoare, școala ridică steagul tricolor. (înalță)
Vecinul meu ridică multe case. (construiește, clădește)
Și verbul ,,a petreceˮ are înțelesuri diferite:
,,a petrece" – a trăi un anumit timp undeva;
Bunica a petrecut mult timp la țară. (sinonimul găsit = ,,a trăitˮ)
,,a petrece" – a se veseli, a se distra;
Maria a petrecut bine seara trecută. (sinonimul găsit = ,,s-a distratˮ)
,,a petreceˮ – a însoți pe cineva o bucată de drum, a conduce;
L-am petrecut până la gară. (sinonimul găsit = ,,a însoțit, a condusˮ)
Găsirea cuvintelor cu sens asemănător este posibilă și necesară și pentru anumite
expresii integrate în cotext.
De exemplu:
Iepurele a luat-o la sănătoasa. (a fugit)
Ionut stă cu ochii în tavan. (lenevește, trândăvește)
Povestea Anei e cusută cu ață albă. (neadevărată)
Vecinul nostru e un zgârie-brânză. (zgârcit, avar)
Modalități de rezolvare a exercițiilor privind sinonimia
Exercițiile de sinonimie pot avea următoarele cerințe:
găsirea cuvintelor cu același sens (sau cu sensuri apropiate), într-un text dat;
De exemplu:
Identificați cuvintele care se aseamănă ca sens din textul de mai jos:
1. Norii suri se zăreau pe cerul plumburiu. O ploaie măruntă și deasă cădea pe asfaltul gri. Vântul mâna frunzele uscate prin aerul cenușiu. Era o zi tristă de toamnă. (plumburiu – gri – cenușiu)
2. Zăpada jucăușă a acoperit pământul. Copii se bat cu bulgări pufoși de omăt. Oamenii de nea privesc cu bucurie jocurile acestora. (zăpada – omăt – nea)
3. Prăjitura pe care am mâncat-o de ziua ta a fost delicioasă. Și ciocolata pe care mi-ai dat-o ieri a fost gustoasă. (delicioasă – gustoasă)
Găsirea cuvintelor cu același sens poate fi rezolvată în toate textele literare studiate. De exemplu, în povestirea "Căprioara" de Emil Gârleanu pot fi găsite sinonimele:
catifelat – mătăsos;
zbieret – muget;
a mirosi – a adulmeca, etc.
b) gruparea pe serii sinonimice a unor cuvinte după un model;
De exemplu :
Grupați cuvintele după înțeles : curaj, armată, steag, a învăța, sfat, oaste, îndrăzneală, oștire, drapel, povață, a studia.
c) găsirea sinonimelor pentru cuvintele care au mai multe sensuri, prin apel la context ;
De exemplu :
Înlocuiți verbul,,a plecaˮ cu alte cuvinte cu sens asemănător din enunțurile de mai jos. Alegeți între : ,,a demaraˮ, ,,a emigraˮ, ,,a se retrageˮ, ,,a se duceˮ.
După discuția avută, Ionuț a cerut voie să plece. (să se retragă)
După orele de curs, Ileana a plecat acasă. (s-a dus)
Mătușa mea a plecat din țară acum nouă ani. (a emigrat)
Fiind nouă, mașina pleacă la plima cheie. (demarează)
d) găsirea cuvintelor cu sens asemănător pentru cuvintele date și formularea de enunțuri proprii cu sinonimele găsite ;
De exemplu :
Găsiți cuvintele cu sens asemănător pentru cuvintele de mai jos și formulați propoziții cu ele : asfințit, drapel, tristețe, odraslă, pom.
e) găsirea cuvintelor cu sens asemănător pentru anumite cuvinte dintr-un text dat ;
De exemplu :
Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele subliniate din textele de mai jos.
,,A trecut iarna geroasă,
Câmpul iată-l înverzit.
Rândunica cea voioasă
La noi iarăși a sosit.
Dintr-o creangă-n alta zboară
Sturzul galben aurit
Salutare, primăvară.
Timp frumos, bine ai venit !ˮ
( V. Alecsandri – ,,Primăvaraˮ)
Tipuri de exerciții de sinonimie utilizate în cadrul orelor
de limba română, în cadrul verificării orale și a verificării scrise
A.
1. Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele subliniate din textele de mai jos :
,,Ale păsărilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Și vorbesc cu-atât de multe
Întelesuri.ˮ
(Mihai Eminescu – ,,Freamăt de codruˮ)
2. Alcătuiți enunțuri cu noile cuvinte găsite .
3. Găsiți câte un cuvânt cu sens asemănător pentru următoarele expresii . ,,a se da pe brazdăˮ, ,,a tăia frunză la câiniˮ, ,,a lua-o la sănătoasaˮ.
B.
1. Înlocuți cuvântul ,,stricatˮ din următoarele enunțuri cu altele care au înțeles asemănător :
Mașina stricată a fost reparată repede. (defectă)
Fratele are dantura stricată (cariată)
Am aruncat alimentele stricate. (alterate)
2. Grupați după înțeles următoarele cuvinte : reușită, a înșela, necaz, a tăinui, izbândă, belea, nenorocire, a amăgi, a ascunde, biruință, succes, a ispiti.
3. Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru : trist, drum, veselie, grai. Formulați enunțuri cu noile cuvinte găsite.
C.
1. Înlocuiți cuvintele subliniate din următoarele enunțuri cu altele care au același sens:
Odată am găsit un lănțișor de argint.
Apa curge domol la vale.
Este trecere în sala de așteptare a spitalului.
La ora de sport, noi am trecut peste obstacole.
Nicicând, nu-mi voi uita colegii de clasă.
2. Găsiți două cuvinte cu sens asemănător pentru cuvântul subliniat din propoziția de mai jos:
La aniversarea zilei de naștere am avut mulți oaspeți.
3. Indicați forma corectă a cuvintelor:
să spună / să spuie
șed / șez
isbândă / izbândă
Găsiți câte un cuvânt cu sens asemănător pentru ele.
D.
1. Alegeți dintre cuvintele din paranteză pe cele care au același înțeles pentru verbul ,,a cereˮ. Copiați enunțurile de mai jos și completați spațiile libere, punând aceste verbe la timpul prezent.
( a dori, a solicita, a asculta, a sfătui )
Învățătorul ………………. elevilor să învețe bine. El …………………. efectuarea corectă a temelor.
2. Copiați textul de mai jos, înlocuind cuvintele subliniate cu altele care au același înțeles.
Un școlar cam leneș neînvățând suficient la geografie, a încercat să copieze la test, dar nu a reușit. Pentru această faptă urâtă a primit o notă mică. Degeaba i-a explicat învățătoarei că nu a vrut acest lucru, căci tot nu a fost iertat.
3. Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru: copil, oaspete, podoabă, mânios, vrednic.
E.
1. Găsiți substantive cu înțeles asemănător pentru : paner, strigăt, soldat, cărare, vorbă.
2. Găsiți verbe cu înțeles asemănător pentru: a cere, a urca, a învăța, a zice, a fugi.
3. Găsiți adjective cu înțeles asemănător pentru: deștept, liniștit, cenușiu, cumplit,
mincinos, curajos, harnic.
F
Găsiți însușirile fetei babei din basmul ,,Fata babei și fata moșneaguluiˮ, apoi găsiți sinonime pentru acestea.
Realizați corespondențe între cuvintele cu același înțeles :
3. Tăiați cuvântul care nu se potrivește!
*carte, desen, manual, volum
* zăpadă, deal, nea, omăt
* uimit, mirat, uluit, supărat
* drapel, bancă, steag, stindard
* învățat, înțelept, citit, încrezut
4. Identificați perechile de cuvinte care exprimă aceeași meserie și notați-le.
Scrieți fiecare pereche cu o anumită culoare.
aviator, medic, păstor, dascăl, apicultor, pilot, stupar, doctor, învățător, cioban
Exerciții – joc
Exercițiile – joc, tip ,,rebusˮ constituie o modalitate de îmbogățire și de activizare a vocabularului, ușor de organizat, dar, din păcate, nu solicită un număr mare de elevi. Pentru a căpăta o eficiență sporită, exercițiile tip ,,rebusˮ trebuie multiplicate pentru a solicita individual elevii în rezolvarea acestora.
Utilizarea rebusurilor lexicale de sinonimie stârnește curiozitatea copiilor, le activează vocabularul și le dezvoltă gândirea și atenția. Ele pot verifica cunoștințele acumulate, pot sistematiza și consolida cunoștințele elevilor, dar pot constitui și un procedeu de familiarizare cu noua lecție.
Astfel, înainte de a trece la ,,Povestea Vranceiˮ sau la ,,Altarul Mănăstirei Putnaˮ de Vasile Alecsandri, se poate organiza un joc rebus pe a cărei verticală se obține numele unei povestiri în care există elemente fantastice și miraculoase, dar și elemente adevărate și care explică originea unei ființe, a unei plante sau a unor animale, și anume ,,legendaˮ.
Rebusul este următorul:
mândru
viteaz
drapel
neclintit
vietate
cadou
spaimă
În același mod, se poate descoperi numele unui scriitor sau titlul unei lecții noi.
De exemplu :
a)
1. a înțelege
2. cuvânt
3. camarad
4. arbore
5. speranță
6. sol
7. trai
b)
1. scop
2. frică
3. deștept
4.cosmos
5. odaie
6. copil
7. monoton
8. morocănos
Jocuri didactice de sinonimie
“Jocul este un pol al exercițiilor funcționale
în cursul dezvoltării individului”
( Piaget)
Jocurile lexicale de sinonimie sunt intens folosite la clasele I-II, elevii luând parte la acțiune cu spontaneitate și cu plăcere. Prin joc se îmbină utilul cu plăcutul, se stimuleză gândirea și creativitatea copiilor și învățarea devine mai interesantă, mai atractivă. Micul școlar învață să se adapteze, să colaboreze, să conducă după anumite reguli.
Jocul ,,Răspunde repede și bineˮ (clasa I) are ca scop găsirea unui număr cât mai mare de sinonime, într-un timp cât mai scurt.
Regulile jocului: copii sunt împărțiți în patru echipe. Fiecare echipă, printr-un reprezentant, va extrage dintr-un săculeț o ilustrație și va răspunde la întrebările: Ce vezi în ilustrată? / Cum se mai spune în loc de ,,casăˮ? Apoi va alcătui o propoziție cu noul cuvânt găsit.
Câștigă echipa care dă cel mai mare număr de răspunsuri corecte.
În săculeț vor exista imagini pentru: casă, steag, mașină, școlar, pom, pădure, pisică, creangă, cântar, etc.
Jocul didactic ,,Alege și grupeazăˮ are ca obiectiv principal gruparea unor cuvinte după înțeles.
Regulile jocului: elevii sunt împărțiți în trei echipe. Fiecare echipă va primi o listă de cuvinte și va grupa cuvintele după înțeles.
Pe listă apar scrise următoarele cuvinte: liniștit, strămoș, drapel, străbun, tăcut, clarificare, cântec, datină, rezolvare, tradiție, cântare, a umbla, a merge, steag, străbunic, calm, domol, flamură, deslușire, lămurire, a se deplasa, melodie, precizare, rânduială, viers, a colinda, obicei, a cutreiera, stindard.
Va câștiga grupa care a dat cele mai multe răspunsuri corecte.
Jocul ,,Cine știe câștigăˮ, este folosit pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului prin intermediul utilizării sinonimelor.
Regulile jocului: clasa este împărțită în trei grupe. Elevii vor completa, prin muncă colectivă, spațiile punctate cu sinonime corespunzătoare. Câștigă echipa cu cele mai multe răspunsuri corecte.
Completați spațiile punctate cu unele cuvinte care au același sens pentru:
voce ………………………………………………………………………………………….
interesant …………………………………………………………………………………..
accidentat…………………………………………………………………………………..
asemănător…………………………………………………………………………………
dușman ……………………………………………………………………………………..
leneș …………………………………………………………………………………………
vrednic ……………………………………………………………………………………..
creangă ……………………………………………………………………………………..
ghețuș ……………………………………………………………………………………….
viteaz ………………………………………………………………………………………..
vreme ……………………………………………………………………………………….
țipăt …………………………………………………………………………………………
vesel ………………………………………………………………………………………..
păstor ……………………………………………………………………………………….
dar ……………………………………………………………………………………………
gustos ……………………………………………………………………………………..
patrie …………………………………………………………………………………………
tradiție ……………………………………………………………………………………….
străbun ……………………………………………………………………………………….
odinioară ……………………………………………………………………………………
Jocul lexical ,,Spuneți pe scurtˮ, are ca scop îmbogățirea și nuanțarea vocabularului prin utilizarea unor sinonime pentru anumite expresii date, prin apel la context.
Se poate porni de la opera lui Ion Creangă ,,Amintiri din copilărieˮ , care abundă în expresii ca: ,,se ține ca râia de omˮ, ,,a luat-o la piciorˮ, ,,a o lăsa moartă-n păpușoiˮ.
Regulile jocului: clasa este împărțită în trei echipe. Câte un reprezentant va lua din săculeț un bilețel, va citi enunțul, apoi va înlocui expresia subliniată cu un cuvânt asemănător ca sens.
Exemple:
De frică, fratele meu a luat-o la sănătoasa.
Dușmanii au dat năvală în țara noastră.
A venit către mine cu o falcă-n cer și cu una în pământ.
Si-a dat seama că trebuie să învețe.
3.3. Antonimia. Definire
Prin antonimie se înțelege ,,acel tip de relație semantică ce constă în opoziția de sens dintre două cuvinte care trimit la realități nu numai diferite, ci și contrare sau contradictoriiˮ. 7
În învățământul primar nu se predă noțiunea de antonime, dar elevii sunt familiarizați cu existența cuvintelor cu sens opus.
Antonimele au rolul lor în îmbogățirea posibilităților de exprimare ale elevilor, punând față în față însușiri opuse și reliefând calitățile în comparație cu defectele.
Indirect, prin utilizarea unor antonime, elevul este pus în situația de a sesiza, prin opoziție, binele și răul, frumosul și urâtul, adevărul și minciuna.
Opoziția exprimată de antonime poate fi:
calitativă (frumos-urât; bun-rău; tânar-bătrân; vrednic-leneș; etc);
cantitativă (mult-puțin; destul-insuficient; etc);
temporală (azi-mâine; ieri-azi; zi-noapte; dimineață-seară; etc);
spațială (jos-sus; aproape-departe; aici-acolo; etc).
Antonimele se grupează în perechi corelative, deci se presupun reciproc, fiecare termen al perechii evocând imaginea contradictorie a celuilalt.
Referitor la antonimie, trebuie precizate următoarele aspecte importante:
perechea de cuvinte care se opun ca sens trebuie să fie compusă din părți de vorbire de același fel;
– cuvintele cu sens opus pot fi găsite și cu ajutorul unei perifraze;
De exemplu:
,,a ascundeˮ – ,,a da pe fațăˮ
,,a dormiˮ – ,,a fi treazˮ
,,a opriˮ – ,,a da drumulˮ
antonimia se realizează și cu ajutorul unor prefixe (grupuri de sunete adăugate în fața unui cuvânt): des, ne, în, dez, etc.
De exemplu:
,,a înghețaˮ – ,,a dezghețaˮ
,,exactˮ – ,,inexactˮ
____________________________
7 Angela Bidu Vrânceanu, Narcisa Forărescu, Cuvinte și eseuri, Editura Științifică și Pedagogică și Enciclopedică, București, 1988, p.165
,,atentˮ – ,,neatentˮ
,,aprobareˮ – ,,dezaprobareˮ
,,corectitudineˮ – ,,incorectitudineˮ
,,seriosˮ – ,,neseriosˮ
,,milosˮ – ,,nemilosˮ
,,definitˮ – ,,nedefinitˮ
,,umflatˮ – ,,dezumflatˮ
Nu toate cuvintele pot avea relații de antonimie, în această situație fiind substantivele: masă, profesor, carte, șurubelniță, etc.
antonimia se stabilește pentru fiecare dintre sensurile cuvântului
polisemantic.
Astfel, cuvântul ,,dreptˮ are trei antonime diferite:
drept – nedrept / Omul acesta judecă nedrept.
drept – strâmb / Pereții camerei sunt strâmbi.
drept – stâng / Alovit mingea cu piciorul stâng.
Există multe cuvinte ale căror antonime pot fi găsite cu ușurință de către elevi, fără a se face apel la context.
De exemplu:
departe – aproape
deștept – prost
jos –sus
plăcut – neplăcut
În alte situații, identificarea cuvintelor cu sens opus necesită prezența contextului.
De exemplu, cuvântul ,,tareˮ are două antonime:
tare – slab / Vântul suflă slab.
tare-moale / Rochia este confectionată dintr-un material moale.
În limba română, sunt cuvinte care au mai multe antonime, fără a se face apel la context.
De exemplu:
prieten – dușman, vrăjmaș, inamic;
frumos – urât, slut;
vrednic – puturos,leneș.
Modalități de rezolvare a exercițiilor de antonimie
Exercițiile de utilizare a antonimiei pot cere:
descoperirea cuvintelor cu sens contrar dintr-un text;
De exemplu:
Fata moșneagului era frumoasă, bună la inimă și foarte harnică, în timp ce fata babei era urâtă, rea și leneșă.
frumoasă – urâtă;
bună – rea;
harnică – leneșă.
În locul zilelor scurte și răcoroase au venit zile lungi și mai călduroase.
scurte – lungi;
răcoroase – călduroase.
găsirea cuvintelor cu înțeles opus și construirea unor enunțuri proprii cu acestea
De exemplu:
Găsiți cuvinte cu sens opus pentru: mic, atent, folositor, urât. Construiți enunțuri cu noile cuvinte găsite.
gruparea cuvintelor pe serii antonimice
De exemplu:
Găsiți cuvinte cu sens opus din următoarea enumerare: plin, repede, cald, bogat, a sui, încet, gol, sărac, bucurie, a coborî, tristețe, rece.
găsirea cuvintelor cu sens opus pentru a caracteriza două personaje aflate în opoziție
găsirea cuvintelor cu sens opus care se formează prin derivare
(alăturarea în fața cuvântului a unui grup de unul sau mai multe sunete)
De exemplu:
plăcut – neplăcut;
avantaj – dezavantaj;
ordine – dezordine;
util – inutil.
Exerciții diverse de antonimie utilizate în orele de limba română
A.
1. Copiați textul de mai jos și înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care se opun ca sens:
Camera prietenei mele era mare și luminoasă. Pe rafturile bibliotecii se zăreau multe cărți așezate în ordine.
2. Găsiți cuvinte cu sens opus pentru următoarele cuvinte: aici, a coase, a intra, întuneric, joc, gras.
3. Găsiți cuvintele cu sens opus din textul următor:
Andrei este un elev fruntaș la învățătură și un coleg bun, pe când Sandu este rău și codaș.
B.
1. Identificați cuvintele care se opun ca sens din textul de mai jos:
,,Strada mea e ca toate străzile de pe pământ.
Casele sunt așezate una lângă alta în rând.
Unele mai frumoase,
Altele mai urâte.
(Că te și miri).
Unele mai grase,
Altele mai subtiri.
Unele mai murdare,
Altele mai curățele.ˮ
(Ana Blandiana – ,,Întâmplări de pe strada meaˮ)
2. Scrieți cuvinte cu sens opus pentru: des, cald, sfârșit, tăcut, asfințit, vechi.
Alcătuiți enunțuri cu ele.
3.Copiați enunțurile de mai jos înlocuind cuvintele subliniate cu altele care se opun ca sens. Alegeți între ,,neclarăˮ și ,,tulbureˮ.
Ionuț privea apa limpede a râului.
Vorbirea colegului meu este limpede.
C.
1.Găsiți cuvinte cu sens opus pentru următoarele cuvinte: a începe, puțin, viclean, atent, bătrân, învingător.
2. Găsiți cuvintele care se opun ca sens din textul:
,,Acum cred că mă cunoști și de urât și de frumos și de bătrân și de tânăr și de slab și de puternic … ˮ
(Ion Creangă – ,,Povestea lui Harap Albˮ)
3.Subliniați forma corectă a cuvintelor de mai jos:
complect / complet;
corigent / corijent.
Găsiți cuvintele opuse ca sens acestora. Formați propoziții cu ele.
D.
1. Găsiți cuvinte cu sens opus pentru cele subliniate în textul de mai jos:
,,Era pe la sfârșitul lui august și pădurea Petrișorului, bătrână și nestricată de mâna omului, își desfășura tăcută bolțile de frunzișuri.ˮ
(Mihail Sadoveanu – ,,În pădurea Petrișoruluiˮ)
2. Grupați cuvintele cu sens opus din enumerarea: hotărât, corect, dușman, flămând, rece, nehotărât, cald, sătul, incorect, prieten, sărac, frumos, bogat, urât.
3. Scrieți cuvinte cu înțeles opus pentru: lumină, curățenie, dorit, a cumpăra, curaj, a intra.
E.
1. Înlocuiți cuvintele subliniate din propozițiile de mai jos cu altele care se opun ca sens.
Mama a cumpărat brânză dulce de vacă. (sărată)
Mie îmi place laptele dulce. (acru)
Fructele cumpărate sunt dulci. (acre, amare)
2. Completați spațiile punctate cu cuvinte potrivite.
Paza bună trece primejdia……… (rea)
Decât bolnav și bogat, mai bine.. (sănătos și sărac)
Buturuga mică rastoarnă carul… (mare)
F.
1. Copiați textul următor și înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care au sens opus.
Anunțul tău mi-a adus multă bucurie. Mi-am dat seama că avem multe în comun și că ești o colegă bună.
2. Înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care se opun ca sens din propozițiile de mai jos:
Corina a ascultat la radio un cântec nou . (vechi)
În fața casei se află o bancă. (în spatele)
Gigel este un băiat ordonat. (dezordonat)
3.Găsiți cuvintele care se opun ca sens din textul de mai jos:
Dan și Mihai sunt frați, dar ei nu seamănă. Unul este înalt și slab, celălalt este scund și gras.
(înalt – scund)
(slab – gras)
Realizați corespondențe între cuvinte cu sens opus :
Găsiți însușirile fetei babei și pe cele ale fetei moșneagului . Așezați-le în perechi
pe cele care se opun ca sens.
Jocuri didactice de antonimie
Jocul ,,Eu spun așa, tu spui altfelˮ are ca obiectiv central găsirea unor cuvinte cu sens contrar cuvintelor date și construirea de enunțuri corecte din punct de vedere gramatical.
Regulile jocului: învățătoarea spune câte un cuvânt și pe rând reprezentanții celor două echipe spun antonimul găsit, după un timp acordat pentru gândire; în continuare, formulează un enunț cu noul cuvânt nou găsit.
Acest joc mai prezintă o versiune: fiecare echipă cere, pe rând, celeilalte echipe să găsească opusul unui cuvânt și să alcătuiască câte o propoziție cu aceasta; în cazul în care cuvântul dat nu are antonim, echipa este penalizată cu un punct.
Exemple de cuvinte aflate în relație de antonimie:
vine – pleacă; ușor – greu ;
merge – stă, încet – repede;
adevăr – minciună; lat – îngust;
aproape – departe; mic – mare;
cald – frig; frumos – urât;
Jocul ,,Cine știe câștigă!ˮ urmărește activizarea și îmbogățirea vocabularului cu unele cuvinte care se opun ca sens .
Regulile jocului: colectivul clasei este împărțit în patru echipe. Fiecare echipă va primi câte un bilet unde sunt scrise mai multe cuvinte. Echipele lucrează în grup și au sarcina de a grupa cuvintele care se opun ca sens.
Câștigă echipa care dă cele mai multe răspunsuri corecte.
Pe bilet sunt scrise următoarele cuvinte: ieftin, a ieși, liniște, a coborî, dușman, tânăr, a intra, prieten, a înălța, scump, bătrân, bolnav, zgomot, răutate, sănătos, bunătate, etc.
Exercițiile – joc tip ,,rebusˮ pot fi utilizate și în cadrul antonimiei. Identificarea corectă a cuvintelor cu sens opus se prezintă într-o formă atractivă de joc, îmbinând utilul cu plăcerea elevului de a se juca.
a) Anunțarea unei lecții noi se poate realiza sub formă atractivă, de joc, prin rezolvarea unui rebus. De exemplu :
1. încet
2. asfințit
3. liniște
4. răutate
5. lumină
6. sătul
7. vrednică
b) Prin completarea rebusului vei obține pe verticala A-B numele cuvintelor cu înțeles opus
1. negru
2. hărnicie
3. bătrân
4. fricos
5. sănătos
6. noapte
7. dulce
8. aproape
În mintea oricărui vorbitor cuvântul „mare” este asociat cu „mic”; „frumos” cu „urât”; ”tânăr” cu „bătrân”. Exercițiile cu astfel de termeni reprezintă o atractivitate deosebită pentru copii. Este ca un joc în care cel ce gândește mai repede și are un vocabular mai bogat, va găsi mai ușor calea spre răspuns.
Din toate exemplele prezentate mai sus, se poate înțelege că relația de antonimie se stabilește și se fixează între acele cuvinte care exprimă noțiuni contrarii, că se utilizează în aceleași contexte, că sunt identice ca valoare stilistică (expresivitate).
3.4. Omonimia. Definire. Exerciții de identificare
și de utilizare contextuală a omonimelor
Exercițiile de utilizare a omommiei pot deveni accesibile copiilor de vârsta
școlară mică dacă se explică modificarea sensului cuvintelor, pornind de la
contextul în care acestea sunt folosite. Încă din primul semestru al clasei I avem posibilitatea să-i familiarizăm pe elevi cu exerciții de explicare, înlocuire și concretizarea conștiintizării cunoștințelor în alcătuirea de contexte pentru fiecare înțeles al cuvântului respectiv.
Omonimele sunt cuvinte identice ca formă, dar total diferite ca înțeles. Cele
mai cunoscute și utilizate omonime sunt:
broască – animal;
broască – încuietoare pentru uși / sertare;
toc – instrument pentru scris;
toc – parte ridicată a pantofului care corespunde călcâiului;
toc – cutie de lemn, de metal sau de piele, în care se păstrează instrumente;
toc – teacă mică de metal sau de carton, în care se păstreză ochelarii;
toc – cadru de lemn sau de metal în care se fixează ușile și ferestrele;
leu – animal;
leu – unitate monetară;
somn – numele unui pește;
somn – stare fiziologică;
casă -clădire care servește ca locuință;
casă -dulap sau ladă de metal în care se țin banii;
casă -ghișeu într-un magazin unde se fac plăți;
păr – pom fructifer;
păr – totalitatea firelor care cresc pe pielea omului și pe a multor animale;
liliac – arbust cu flori mirositoare;
liliac – animal mamifer insectivor.
corn – -instrument muzical de suflat;
corn – excrescență a osului frontal;
corn – produs de panificație;
corn – arbore.
Dacă în aceste cazuri există relații de omonimie între mai multe substantive, în alte situații, același fenomen se întâlnește la verbe, la adjective sau la alte părți de vorbire.
Pe lângă omonimele propriu-zise, care sunt foarte numeroase, există omonime lexico-gramaticale, prin care înțelegem forme identice din paradigma unor părți de vorbire total diferite. Astfel sunt:
cer (substantiv) – cer (persoana I, singular a verbului ,,a cereˮ)
sare (de bucătărie-substantiv) – sare (persoana a III-a, singular a verbului ,,a săriˮ)
lună (de pe cer-substantiv) – lună (adjectiv)
vie (plantație de viță de vie-substantiv) – vie (adjectiv)
nouă (numeral cardinal) – nouă (adjectiv) – nouă (pronume)
pui (substantiv) – pui (persoana a II-a, singular a verbului ,,a puneˮ)
Cuvintele care au formă identică și înțeles cu totul diferit devin omonime numai dacă au același accent în pronunțarea lor. Astfel, ochi (substantiv) și ochi (verb, persoana a III-a, singular, timpul perfect simplu) nu sunt omonime, ci doar omografe.
Pentru lămurirea omonimiilor se face apel la exerciții de recunoaștere și de motivare, după cum urmeză:
determinarea sensului fiecărui cuvânt prin intermediul sinonimelor, a definiției sau
a perifrazei. De exemplu:
bilă – fiere;
bilă – orice obiect de formă rotundă din metal, din lemn sau din sticlă;
limbă – mod de comunicare;
limbă – obiect din metal sau os care ajuta la încălțatul pantofilor;
corn – instrument muzical de suflat;
corn – franzelă în formă de semilună;
corn- arbust cu fructe roșii, comestibile.
indicarea părților de vorbire cărora le aparține fiecare cuvânt, în cazul elevilor de
clasa a III-a si a IV-a. De exemplu:
Nouă ne-a adus CD-uri cu muzică nouă.
(pronume) (adjectiv)
În vacanța mare am fost la mare.
(adjectiv) (substantiv)
,,Unde soarele pătrunde (altă parte de vorbire)
Printre ramuri a ei unde.ˮ ( substantiv)
(Mihai Eminescu – ,,Freamăt de codruˮ)
Exerciții vizând omonimia
1. Subliniați cuvintele cu aceeași formă, dar înțeles diferit din enunțurile de mai jos:
Bunica a plecat în grădină ca să culeagă roșii în niște lădițe roșii.
Apa curge lin la vale. Pescarul de pe mal a prins un lin mare.
Sora mea sare repede de la masă ca să aducă sare pentru bunicul.
Doi boi trag un car plin de fân. Eu car în spate un rucsac.
Facem cumpărături pentru casă nouă. Plătim la casă cumpărăturile făcute.
Ionuț seamănă foarte mult cu bunicul lui. Acesta seamănă acum grâu și porumb pe ogor.
În port la Constanța am văzut țărani îmbrăcați în port național.
O zăresc pe Carmen la poartă. Ea poartă costumul nou primit de ziua ei.
Mama a pregătit pentru masă o saramură de somn. Mănânc mai târziu, căci
acum îmi este somn.
Îi cer mamei umbrela, pentru că pe cer au apărut nori plumburii.
Bunicul are o capră și un ied. El taie mereu lemnele, folosind un fierestrău și
o capră.
Construiți enunțuri în care cuvintele de mai jos să aibă înțelesuri diferite: toc, vie,
broască, gol, lună, lei, corn.
Exemple ce pot fi date:
Mi s-a rupt tocul de la cizmă.
Am cumpărat un toc nou pentru ochelari.
Strugurii din vie s-au copt.
Deși este ger, pasărea este vie.
Tata a reparat broasca de la ușa camerei mele.
O broască a sărit în lac.
Terenul de sport este aproape gol.
Echipa noastră de fotbal a câștigat meciul cu un singur gol.
De o lună nu am mai văzut un film.
Pe cer se vede o lună nouă.
Am văzut doi lei la Grădina Zoologică.
Caietul a costat zece lei.
Cornul cu mac este mai proaspăt decât cel cu susan.
Cornul face fructe roșii gustoase.
3. a) Construiți enunțuri în care cuvântul ,,nouăˮ să fie pronume, adjectiv și numeral.
Exemple ce pot fi date:
Nouă elevi au câștigat premii la Olimpiada română. (numeral)
Tata și-a cumpărat o mașină nouă. (adjectiv)
Nouă ne place literatura. (pronume)
Construiți enunțuri în care cuvântul ,,mareˮ să fie substantiv și adjectiv.
Exemple ce pot fi date:
Am fost la mare vara trecută. (substantiv)
În vacanța mare am făcut o excursie la Brașov. (adjectiv)
Construiți enunțuri în care cuvântul ,,sapăˮ să fie parte de vorbire diferită.
Exemple ce pot fi date:
Țăranul sapă cu greutate pământul tare. (verb)
Bunicul a cumpărat o sapă nouă. ( substantiv)
Arătați toate sensurile cuvântuli ,,tocˮ și construiți propoziții cu fiecare dintre ele.
Subliniați cuvintele cu aceeași formă, dar înțeles diferit din enunțurile de mai jos și precizați ce parte de vorbire sunt:
Omonime prinse-n rime :
Îi cer unui nor stingher
Să coboare de pe cer.
Eu îl rog de-o ora-două
Și el se face că plouă.
Lui Grivei cel credincios
Astăzi, când i-am dat un os,
Iritat de niște muște
Era gata să mă muște.
Vânătorul fără pușcă
Tot privind un râs în cușcă
Îl ruga să facă ,,miau”
Și-am râs fără să vreau.
Jocuri didactice de omonimie
Jocurile didactice de omonimie contribuie la îmbogățirea și activizarea vocabularului elevilor cu acele cuvinte care se scriu și care se pronunță la fel, dar care au înțelesuri total diferite.
Jocul ,,Ce mai poate însemnaˮ este un joc de omonimie având ca scop principal construirea unor enunțuri cu omonime găsite.
Regulile de joc: fiecare echipă, printr-un reprezentant, extrage din săculeț un bilet, pe care apare scrisă o propoziție cu un cuvânt subliniat. După citirea propoziției, se formulează o nouă propoziție în care cuvântul subliniat să aibă alt înțeles. Apoi, sunt explicate cele două sensuri ale cuvintelor omonimice. Câștigă echipa care a dat cele mai multe răspunsuri corecte.
Pe bilete pot fi scrise următoarele propoziții:
Mătușa mea a țesut un covor la război.
În coș se află mere proaspete.
Mariana are părul lung și ondulat.
Pe cer apar șiruri negre de cocori.
Se adunase acolo o masă de oameni.
Vin la tine peste două zile.
Frații mei au camera curată.
Mașina vecinului meu a rămas în pană.
Am plătit cumpărăturile la casa numărul nouă.
Astăzi, mama ne servește la masă ciorbă de lin.
3.5. Paronimia. Definire. Aplicații practice
Paronimele sunt cuvintele foarte asemănătoare sau aproape identice din punct de vedere formal, însă deosebite între ele în ceea ce privește sensul. (înțelesul).
Cuvântul ,,orarˮ se deosebește de cuvântul ,,oralˮ nu numai prin sensul lor diferit, ci și prin câte un sunet (consoanele ,,rˮ și ,,1ˮ), toate celelalte sunete fiind la fel. Cuvântul ,,orarˮ se referă la programul unei activități, împărțit pe ore și repetat periodic. Cuvântul ,,oralˮ are un alt sens: care se transmite prin viu grai.
Printre problemele de semantică și de vocabular, paronimia ocupă un loc foarte important.
Neglijarea studierii paronimiei duce la sporirea numărului de greșeli, care se fac în domeniul vocabularului.
Posibilitățile de a aborda paronimia la clasele I-IV sunt reduse datorită vocabularului insuficient dezvoltat, însă nu trebuie evitat prilejul de a explica confuziile determinate de forma aproape identică a unor cuvinte care exprimă întelesuri cu totul diferite.
Cele mai frecvente cuvinte-paronime care pot provoca confuzii de ordin lexical sunt: (a) preveni – a atrage cuiva atenția asupra urmărilor acțiunilor sale; a înlătura un rău, o neplăcere;
(a) proveni – a-și avea originea, a se trage din … ;
compliment – cuvânt de laudă, salutări transmise unei persoane prin intermediul cuiva, ca expresie a politeței;
complement – parte de propoziție care determină un verb;
familial – privitor la familie, care aparține familiei;
familiar – bine cunoscut, obișnuit (despre oameni), simplu prietenos;
lacună – lipsă, ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie perfect;
lagună – porțiune dintr-o mare, separată aproape complet;
fisă – mică placă de metal care înlocuiește monedele la o plată, care poate declanșa mecanismul unui aparat;
fișă – foaie de hârtie unde sunt trecute date, însemnări personale;
corectare – îndreptare a unor greșeli sau defecte;
colectare – adunare de lucruri, bani, în vederea unui scop;
test – lucrare de control; probă de examinare, de măsurare a cunoștiițelor elevilor (la școală);
text – mai multe propoziții legate prin înțeles între ele;
numerar – bani în monedă sau în hârtie;
numeral – parte de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare;
(a) emigra – a părăsi patria, stabilindu-se în altă țară;
(a) imigra – a veni într-o țară străină și a se stabili aici, părăsindu-și țara de origine;
pronume – parte de vorbire care substituie un substantiv;
prenume – nume care i se dă unui om la naștere; nume de botez;
alineat – un rând retras într-un text, pentru a marca schimbarea ideii;
aliniat – așezat în linie dreaptă;
(a) emite – a transmite un program radio și de televiziune; a spune o părere, a publica o lege, a pune în circulație o hârtie de valoare;
(a) omite – a uita, evita.
După explicarea cuvintelor care se află în relație de paronimie, se pot lucra exerciții variate.
De exemplu:
1. Completeză spațiile punctate cu:
orar / oral
Maria se uită pe ………. .
Mâine, va fi ascultată ……….. la geografie.
alineat / aliniat
Textul citit are un singur …………….. .
Ne-am ………………… la ora de sport.
test / text
Peste două zile, vom da …………. la gramatică.
Vom citi un ……………. apoi vom analiza verbele sobliniate.
numeral / numerar
Treisprezece este un ……………… .
A plătit în …………………. pentru cumpărăturile făcute.
fișă / fisă
Am introdus în aparatul telefonic o ………………. .
Asistenta medicală a trecut în ………………… înățimea și greutatea copiilor.
solitar/solidar
Lupul este un animal ………………… .
Ionel este ……………….. cu colegii în tot ce fac.
2. Explicați sensul cuvintelor de mai jos și construiți enunțuri cu ele: orar / oral; test / text; (a) emite / (a) omite; prenume / pronume.
Toate exercițiile prezentate mai sus, vizând relații semantice (sinonimia, antonimia, omonimia și paronimia) , pornesc de la simpla explicare a sensurilor cuvintelor până la rezolvarea, pe mai multe trepte de complexitate, a diverselor probleme pe care le pune vocabularul.
Îmbogățirea limbajului elevilor cu noi cuvinte prin intermediul exercițiilor lexicale de sinonimie, de antonimie, de omonimie și de paronimie reprezintă punctul de pornire pentru formarea și dezvoltarea exprimării lor corecte, clare și nuanțate .
Odată cu îmbogățirea vocabularului, invățatorul urmărește îmbinarea cuvintelor în propoziții și în fraze în așa fel încât ceea ce dorește elevul să exprime să fie reprezentat într-o formă cât mai clară, atât în oral, cât și în scris.
CAPITOLUL 4
CERCETAREA EXPERIMENTALĂ PRIVIND
ÎMBOGĂȚIREA VOCABULARULUI PRIN INTERMEDIUL
CATEGORIILOR SEMANTICE
Scopul cercetării
Această lucrare metodico-științifică are ca scop prezentarea unor modalități de lucru cu elevii în cadrul orelor de limba română, activități care au condus la dezvoltarea, nuanțarea și activizarea vocabularului și implicit a capacităților creatoare ale elevilor de vârstă școlară mică în vederea formării unui tineret caracterizat prin spirit de inițiativă, imaginație și gândire creatoare. Cultivarea spiritului creativ al elevilor depinde în mare măsură de capacitatea dascălului de a crea o atmosferă propice. El trebuie să-și aleagă calea cea mai eficientă care va duce la un real progres în plan instructiv-educativ.
Orice cadru didactic trebuie să-și evalueze cu maximă responsabilitate și pertinență misiunea formativă pe care o deține.
Principalul scop pe care trebuie să-l urmărim prin activitatea de predare – învățare este acela de a descoperi imensul potențial al elevilor, spre a-l valorifica în opera de construcție a personalității fiecăruia.
Natura limbii române și obiectivele ce se urmăresc prin studierea ei în școală impun lecției de limba română un demers activ și activizant în același timp.
Elevul nu-și dezvoltă priceperi și deprinderi dacă nu este antrenat sistematic în activitatea de învățare.
4.2. Obiectivele cercetării pedagogice
Identificarea nivelului de cunoștințe al elevilor privind noțiunile de vocabular;
Urmărirea progreselor înregistrate de elevi în urma utilizării exercițiilor/jocurilor de sinonimie, antonimie, omonimie și paronimie în însușirea noțiunilor de vocabular ;
Înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de elevi la testarea inițială și testarea finală;
Analiza relației dintre rezultate și învățare prin interpretarea rezultatelor elevilor la testele administrate, analiza climatului educațional, a climatului interpersonal, a motivației și satisfacției în activitatea didactică.
4.3. Organizarea și desfășurarea experimentului
Cercetarea experimentală vizând îmbogățirea vocabularului elevilor prin intermediul categoriilor semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime) s-a desfășurat în anul școlar 2014 – 2015, la Școala Gimnaziala Fantanele, județul Dâmbovița.
Neputându-se trage concluzii prin cercetarea unui singur individ, fenomenul
de experimentare s-a desfășurat asupra unui eșantion format din elevii clasei a IV -a, în număr de 13, dintre care 7 băieți și 6 fete.
Situația la învățătură la obiectul limba română, la sfârșitul anului școlar 2013 – 2014, se prezenta astfel:
– 2 elevi cu media anuală FB,
– 3 elevi cu media anuală B,
– 8 elevi cu media anuală S.
Media generală pe clasă la obiectul limba română era de 6,75, aceasta reflectând toate cunoștințele elevilor legate de însușirea deprinderilor de citire și de înțelegere a textelor literare și nonliterare, de posibilitățile de exprimare orală și scrisă, de însușirea unor cunoștințe și a unor tehnici de construcție a comunicării (fonetice, lexicale, gramaticale).
Neexistând în programa analitică actuală de limba română conținuturi și capacități care să se refere, în mod special, la predarea unor noțiuni lexicale, neexistând ore speciale pentru predarea categoriilor semantice și a vocabularului, nu se poate trage concluzia că această medie generală anuală reflectă în mod corect și modul de însușire al lexicului.
Conform acestor măsurători statistice, frecvențele măsurării cunoștințelor elevilor legate de obiectul limba și literatura română, se apropie de forma cunoscutei curbe cu profil de clopot, curba Laplace – Gauss, după numele celor doi oameni de știință: Pierre Simon Laplace și Carl-Friedrich Gauss, fapt care ne confirmă că există, în cadrul colectivului experimentat, o gamă variată de posibilități de manifestare intelectuală.
În cercetarea pedagogică este indicată constituirea a două eșantioane:
eșantionul experimental
eșantionul de control
În situația de față, lucrându-se cu o singură clasă, aceasta a jucat, pe rând rolul
de clasă experimentală și cel de clasă de control în cele două etape diferite ale cercetării.
În primul caz, s-a introdus variabila experimentală și rezultatele finale s-au comparat cu cele obținute de elevii aceleeași clase, într-o situație similară, dar din
care a lipsit variabila experimentală.
S-a procedat la înregistrarea periodică a rezultatelor, compararea lor efectuâdu-se între aceste date consemnate în momente diferite. Diferențele dintre rezultatele elevilor mi-au oferit posibilitatea de a mă pronunța asupra dinamicii fenomenului investigat și asupra eficienței intervenției survenite.
Înainte de introducerea variabilei experimentale, s-a testat nivelul de cunoștințe al elevilor din punct de vedere lexical, prin intermediul organizării unui test predictiv, în luna martie 2012.
Conținutul testului a vizat verificarea volumului de cunoștințe lexicale ale elevilor, descoperirea sensului cuvintelor și utilizarea corectă a acestuia în structuri
lexicale proprii, prin intermediul unor exerciții de sinonimie, de antonimie, de omonimie și de paronimie.
Nu s-a urmărit testarea cunoștințelor teoretice legate de categoriile semantice, ci numai stabilirea relațiilor de sens dintre cuvinte, prin aplicații practice, corespunzătoare vârstei școlare.
Conținutul testului de evaluare predictivă
22p 1. Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru: țară, drum, veselie, grai. Formulați propoziții cu ele.
8p 2. Găsiți două cuvinte cu sens asemănător pentru cuvântul subliniat din propoziția de mai jos:
Jocul frumos a dus la izbânda echipei noastre.
16p 3. Găsiți cuvinte cu înțeles asemănător pentru: ,,mândruˮ, ,,deșteptˮ, ,,blândˮ, ,,cenușiuˮ din enunțurile de mai jos:
Fagul crește mândru de sute de ani.
Ionuț este un băiat deștept pentru că rezolvă cele mai grele probleme.
Colegul meu de bancă are un comportament blând.
Mama poartă un costum cenușiu.
5p 4. Copiați textul de mai jos și înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care se opun ca sens:
Camera prietenei mele era luminoasă și mare. Geamurile subțiri și curate lăsau să pătrundă razele calde ale soarelui.
9p 5. Înlocuiți cuvântul subliniat cu un altul care se opune ca sens.
Omul avea o judecată dreaptă.
Scrie cu mâna dreaptă.
Trece o căruță pe cărarea dreaptă.
12p 6. Construiți propoziții în care cuvântul ,,tocˮ să aibă înțelesuri diferite.
8p 7. Construiți două propoziții în care cuvintul ,,mareˮ să fie substantiv și adjectiv.
10p 8. Alcătuiți enunțuri cu următoarele cuvinte: ,,orarˮși ,,oralˮ.
Se acordă 10 puncte din oficiu.
În elaborarea itemilor și a punctajului, s-a ținut cont de tipul de verificare al cunoștințelor elevilor, de greutățile pe care le întâmpină aceștia în aplicarea cunoștințelor lexicale și de importanța utilizării unor tipuri de exerciții semantice pentru dezvoltarea vocabularului copiilor.
Experiența pedagogică și practica căpătată de-a lungul anilor m-a ajutat să înțeleg că cel mai important aspect în înțelegerea oricărui mesaj este cunoașterea semnificației lui globale și, implicit, cunoașterea semnificației cuvintelor în contextul dat. Aceste aspecte se realizează cel mai bine prin utilizarea sinonimiei în orice activitate școlară.
Prin urmare, ponderea numărului de itemi și a punctajului acordat s-a îndreptat
către o categorie semantică des utilizată pentru explicarea cuvintelor neconoscute – sinonimia.
Testul predictiv nu a urmărit, în mod special, respectarea ortografiei și a
punctuației în scriere, dar s-au depunctat greșelile de acest tip, fapt care a dus la o ușoară scădere a punctajului total obținut.
Fiecare elev a obținut un calificativ, după modelul prezentat în tabelul numărul 1.
Tabelul nr. 1 Punctajul corespunzător calificativelor
Fig. nr. 1 Procentajul în puncte
Rezultatele înregistrate la testul predictiv
Găsirea unor sinonime pentru anumite cuvinte date a constituit o probă dificilă pentru elevi, pentru cele trei cerințe acordându-se 46 de puncte.
S-a avut în vedere înlocuirea cuvintelor date cu cel puțin un sinonim corespunzător, în funcție de contextul dat sau în funcție de cerința formulată.
Cuvintele date și sinonimele lor corespunzătoare pentru exercițiile nr. 1 și nr. 2 :
a) țară – stat, patrie, putere, popor;
b) drum – cale, cărare, potecă;
– stadă, șosea, alee;
– rută, parcurs, itinerar, traseu;
– deplasare, călătorie, voiaj;
c) veselie – voioșie, bună dispoziție, animație, haz;
– chef, petrecere;
d) grai – glas, voce, cuvânt;
– limbaj, vorbire, limbă, exprimare;
e) izbândă – biruință, victorie, succes, reușită, realizare.
Pentru exercițiul nr.1 nu s-a folosit un context, elevul găsindu-se în situația de a-și alege din vocabularul său sinonimul corespunzător și de a formula cu acesta un enunț propriu , pentru a se verifica înțelegerea echivalenței în sens.
Datele culese pentru primul exercițiu sunt prezentate în tabelul numărul 2.
Tabelul nr. 2
Pentru cuvântul ,,țarăˮ , 10 elevi au găsit corect sinonimele patrie și popor , dar numai 5 dintre ei au formulat corect enunțuri proprii în care cuvântul găsit (sinonimul) , să aibă echivalența de sens cu ,,țarăˮ.
În enunțurile construite, sensul cuvântului popor nu corespundea sensului cuvântului țară, ci cu al cuvintelor ,,neamˮ sau ,,mulțimeˮ.
Pentru a se putea face constatări în legătură cu modul de rezolvare a exercițiilor de sinonime din acest test, voi prezenta în tabelul numărul 3 situația identificării echivalențelor de sens în enunțuri proprii.
Tabelul nr. 3
După cum se poate observa din tabelele numărul 2 și numărul 3 , foarte puțini elevi au găsit mai mult de un sinonim pentru cuvintele date, iar dintre cei care au identificat termenul echivalent ca sens, doar o parte a construit enunțuri corecte din punct de vedere al stabilirii relației de sinonimie.
Pentru cuvântul ,,drumˮ, 9 elevi au găsit sinonimele corespunzătoare: potecă, cărare, cale, șosea, stradă, uliță, dintre aceștia 7 elevi reușind să formuleze enunțuri logice.
De remarcat este faptul că nici un elev nu s-a gândit la sensul cuvântului ,,drumˮ – de traseu sau de intinerar sau la sensul de călătorie, deplasare, deși frecvența cuvântului ,,drumˮ este destul de mare în manualele școlare.
Cuvântul ,,veselieˮ este și el des utilizat în textele literare. El înseamnă stare de bună dispoziție, de voioșie.
Cu toate acestea, numai 3 elevi au găsit sinonimul corect, restul dând ca echivalente de sens cuvintele ,,bucurieˮ și ,,fericireˮ, cuvinte care desemnează o stare de mulțumire, de satisfacție.
Evident că ,,bucurieˮ include și starea de veselie, dar introducerea acestuia în enunțuri proprii nu a determinat stabilirea identității de sens între aceste două cuvinte.
De exemplu:
Doru are o bucurie mare, pentru că a luat F.B.
(Elevul P.N.)
Aici, ,,bucurieˮ are sens de ,,mulțumireˮ, de ,,stare de satisfacție. Această bucurie pe care o are Doru include și o stare de veselie, dar în contextul de mai sus nu poate fi înlocuit cu ,,veselieˮ.
Cuvântul ,,graiˮ este înregistrat în Dicționarul de Sinonime al lui Gheorghe Bulgăr cu unsprezece sensuri sinonimice. Cele mai cunoscute sinonime sunt: ,,glasˮ și ,,voceˮ.
Cu toate acestea, doar 5 elevi au găsit echivalentele de sens, cele mai frecvente fiind cuvintele ,,glasˮ și ,,voceˮ și , o singură dată, cuvântul ,,limbăˮ, introdus corect în context. 2 elevi au înlocuit greșit, în enunțuri, cuvântul ,,graiˮ cu ,,vorbăˮ, ca în exemplul ce urmează:
Ana mi -a spus o vorbă urâtă. (Eleva P.A.)
Aici, cuvântul ,,vorbăˮ are sensul de ,,cuvântˮ și nu de ,,graiˮ.
O constatare foarte importantă este aceea că foarte puțini elevi găsesc echivalente de sens în construcții proprii, fapt care se poate observa în figurile de mai jos.
Fig. nr. 2 Echivalența de sens pentru cuvântul ,,țarăˮ
Fig. nr. 3 Echivalența de sens pentru cuvântul ,,țarăˮ în enunțuri proprii
Fig. nr. 4 Echivalența de sens pentru cuvântul ,,drumˮ
Fig. nr. 5 Echivalența de sens pentru cuvântul ,,drumˮ în enunțuri proprii
Fig. nr. 6 Echivalența de sens pentru cuvântul ,,veselieˮ
Fig. nr. 7 Echivalența de sens pentru cuvântul ,,veselieˮ în enunțuri proprii
Fig. nr. 8 Echivalența de sens pentru cuvântul ,,graiˮ
Fig. nr. 9 Echivalența de sens pentru cuvântul ,,graiˮ în enunțuri proprii
50% elevi care au găsit echivalența de sens, în enunțuri proprii, pentru ,,țarăˮ
78% elevi care au găsit echivalență de sens, în enunțuri proprii, pentru ,,drumˮ
33% elevi care au găsit echivalență de sens, în enunțuri proprii, pentru ,,veselie ˮ
60% elevi care au găsit echivalența de sens, în enunțuri proprii, pentru ,,graiˮ
Conform datelor prezentate mai sus, doar 55% dintre elevi (media pe clasă pentru cele patru cuvinte) reușesc să formuleze enunțuri corecte din punct de vedere al stabilirii identității termenilor, un procentaj destul de mic, care reflectă o cunoaștere neaprofundată a lexicului.
Cerința următoarelor două exerciții a fost aceea de a se găsi câte un sinonim corespunzător pentru: ,,mândruˮ, ,,inteligentˮ, ,,blândˮ, ,,cenușiuˮ și câte două sinonime pentru cuvântul ,,izbândăˮ, în ambele situații, prin raportare la text.
,,Contextul este foarte important pentru că pune în evidență egalitatea semantică a termenilor, deoarece, prin perspectiva pe care o impune, produce elementele necesare identificării referentului. ˮ 8
Folosirea contextului dă posibilitatea elevului să găsească mai multe sinonime. Din păcate situația răspunsurilor corecte nu este mulțumitoare, după cum arată și statistica din tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 4
Conform datelor prezentate se pot trage următoarele concluzii:
38% dintre elevi au găsit sinonimul corespunzător pentru ,,mândruˮ;
46% dintre elevi au găsit sinonimul corespunzător pentru ,,deșteptˮ;
54% dintre elevi au găsit sinonimul corespunzător pentru ,,blândˮ;
23% dintre elevi au găsit sinonimul corespunzător pentru ,,cenușiuˮ.
Făcând o medie pe clasă, la proba de găsire a sinonimelor prin raportare la context, doar 46% dintre elevi s-au descurcat foarte bine, lucru ilustrat și în figura numărul 10.
Fig. nr. 10 Media pe clasă pentru exercițiile de sinonimie
____________________________
8 Angela Bidu Vrânceanu, Cuvinte și sensuri, Ed. Științi:ficăși Encliclopedică, București, 1988, pag.118
Frecvența elevilor în găsirea corectă a sinonimelor pentru cuvintele din tabelul numărul 4. Sinonimele găsite :
mândru: falnic, fălos, măreț (o singură dată);
deștept: isteț, înțelept, inteligent și ager (o singură dată);
blând: bun, cuminte, liniștit;
cenușiu: gri.
Nu s-au putut găsi și alte sinonime precum: calm, blajin, potolit, pașnic, abil, priceput, etc.
Deși s-a apelat la context, s-au făcut multe confuzii de identitate între termeni, după cum urmează:
mândru / bucuros, încântat, viteaz, îngâmfat, răsfățat;
deștept / prost, silitor, harnic;
blând / rău, gingaș, milos;
cenușiu / colorat, ruginiu, negricios, negru.
Pentru cuvântul ,,izbândăˮ din enunțul dat, s-au cerut două sinonime. El a fost înlocuit corect cu ,,reușităˮ , ,,triumfˮ, ,,victorieˮ, ,,câștigˮ de 7 elevi, ceea ce reprezintă un procent de 54% , lucru ce se poate vedea și în diagrama de mai jos (fig. nr.11):
Figura nr. 11 Echivalența de sens pentru cuvântul ,,izbândăˮ
6 elevi, reprezentând 46% din totalul elevilor, au dat ca sinonime corespunzătoare o serie de cuvinte care nu au identitate de sens cu ,,izbândăˮ. Iată câteva exemple: descoperire, găsire, faimă, noroc, fericire, bucurie, veselie, mărire, renumire, pierzanie, destrămare, ruptură.
Din păcate, doar un elev a găsit câte două sinonime, ceea ce reprezintă un
procent de 8% din totalul elevilor, lucru arătat și în fig. nr.12.
Figura nr. 12 Echivalența de sens pentru cuvântul ,,izbândăˮ prin 2 sinonime
Referitor la sinonimie, situația punctajului obținut de elevi în această direcție este prezentată în tabelul numărul 5 și în figura numărul 13.
Tabelul nr. 5
Figura nr. 13
Punctajul cel mai mare obținut la acestă probă a fost de 41,5 puncte, obținut de 1 elev. Doi elevi din clasă a obținut între 0 și 10 puncte.
Media obținută pe clasă la această probă este de 25,85 puncte, ceea ce ne arată
că doar 56,18% dintre elevi au rezolvat corect exercițiile de sinonimie.
Statisticile prezentate anterior ne arată următoarele aspecte:
copii nu identifică în mod corect sensul cuvintelor;
în orele de limba română nu s-au utilizat frecvent exercitiile de sinonimie.
Exercițiile lexicale de antonimie, de omonimie și de paronimie au fost
rezolvate cu multă ușurință de către elevi.
Situația frecvenței răspunsurilor corecte este prezentată în tabelul numărul 6 și în tabelul numărul 7.
Antonime
Tabelul nr. 6
În cazul stabilirii relației de antonimie, contextul a ajutat foarte mult elevii, iar cuvintele date au fost accesibile înțelegerii copiilor, deoarece se găsesc în vocabularul lor activ de foarte mult timp.
Media pe clasă obținută la proba de antonimie este de 10,23 puncte (din totalul
de 14), ceea ce înseamnă că 73 % dintre elevi au dat răspunsuri corecte.
Exercițiile numărul 6 si 7 au urmărit găsirea relațiilor de omonimie dintre unele
cuvinte prin redactarea unor enunțuri proprii.
Deși cuvântul ,,tocˮ are cel puțin șase sensuri diferite, 3 elevi au formulat câte două enunțuri corecte, 2 elevi au construit trei enunțuri corecte și doar 1 elev a formulat
patru enunțuri bune în care cuvântul de mai sus să aibă înțelesuri diferite (tabelul
numărul 7).
Omonime
Tabelul nr. 7 Cuvântul ,,tocˮ
Paronime
Tabelul nr. 8
La acest test predictiv s-au obținut punctaje între 35 și 90,5, media pe clasă obținută fiind de 69,84 puncte.
Frecvența punctajelor obținute de elevi la acest test este reprezentată în figura numărul 14 și în tabelul numărul 9.
Tabelul nr. 9
Figura nr. 14
Poligonul frecvențelor de la figura numărul 14 se apropie de o linie curbă continuă și este similară curbei distribuției normale a frecvențelor (cunoscuta curbă Laplace-Gauss), ceea ce ne indică faptul că există în clasă elevi cu posibilități intelectuale diferite, lucru ideal pentru introducerea variabilei experimentale.
După organizarea testului de evaluare predictivă a cunoștințelor lexicale ale elevilor, în perioada 19 ianuarie – 25 mai, s-a organizat experimentul vizând îmbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime).
Experimentul ,,presupune producerea intenționată a unui fenomen, modificându-i condițiile obișnuite de apariție și de desfășurare. Metoda experimentării, spre deosebire de metoda observării, produce datele, în mod special, pentru raționamentul experimental al cercetării de tip ameliorativˮ 9.
În predarea tradițională a obiectului limba română, pentru înțelegerea textelor literare sau a mesajelor orale, este utilizată doar explicarea cuvintelor și a expresiilor întâlnite, exercițiile și jocurile lexicale fiind rar utilizate.
Uneori, și explicarea sensului unor cuvinte nu este aprofundată, limitându-se doar la explicații fără raportări la contexte variate.
De asemenea, sunt foarte multe învățătoare care cer copiilor găsirea unor sinonime, dar fără să le raporteze la context, neținând cont că, în cazul cuvintelor polisemantice, sinonimia este mult mai complexă.
Introducerea variabilei experimentale la clasa a IV-a în perioada mai sus amintită, a constat în următoarele aspecte:
introducerea exercițiilor de stabilire a sensului cuvintelor necunoscute și de explicare corectă a semnificației acestora în contexte diferite, în toate orele de limba română;
organizarea exercițiilor de integrare a achizițiilor lexicale noi în structuri proprii;
utilizarea, aproape zilnic, a diferitelor tipuri de exerciții vizând sinonimia,
antonimia, omonimia și paronimia, prin raportare la textele literare întâlnite în manual;
organizarea săptămânală a jocurilor didactice lexicale de sinonimie, de antonimie și de omonimie în cadrul orelor de limba română;
Începând cu 19 ianuarie, în cadrul orelor de limba română, la clasa a IV-a s-au organizat, aproape zilnic, timp de 10 minute, exerciții sau jocuri lexicale vizând categoriile semantice enumerate.
Toate aceste exerciții și jocuri didactice sunt prezentate în capitolul al III-lea, și anume ,,Modalități de îmbogățire a vocabularului prin intermediul categoriilor semanticeˮ.
___________________________
9 Dumitru Muster, Mihaela Moldoveanu, Gradul I în învățământ, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1998, pg. 11
Explicarea sensului cuvintelor nu s-a desfășurat, ca până acum, doar prin simple exerciții de stabilire a înțelesului, ci, în mod aprofundat, prin:
folosirea sinonimiei;
folosirea antonimiei;
folosirea permanentă a dicționarelor;
folosirea permanentă a cunoștințelor teoretice legate de forma și de conținutul cuvintelor sau legate de definiția și de structura vocabularului, toate adaptate nivelului de înțelegere al elevilor.
Din punct de vedere lexical, s-a insistat pe scrierea și pronunțarea unor forme lexicale corecte și pe vorbirea limbii literare.
Pe lângă exercițiile de explicare a sensului unor cuvinte, s-au utilizat, în orele de limba română, următoarele tipuri de exerciții:
exerciții de identificare a sinonimelor, a antonimelor, a paronimelor și a omonimelor numai prin raportare la text;
exerciții de grupare pe serii sinonimice și antonimice a cuvintelor date;
exerciții de găsire a sinonimelor și a antonimelor pentru anumite cuvinte și formularea de enunțuri cu acestea, pentru înțelegerea echivalenței de sens dintre cuvinte;
exerciții de găsire a sinonimelor și a antonimelor pentru anumite structuri morfologice învățate;
exerciții de stabilire a relației de omonimie dintre anumite cuvinte,
exerciții de găsire a sinonimelor și a antonimelor pentru cuvinte în diferite contexte date;
exerciții de discriminare a paronimelor și de formulare de enunțuri cu acestea;
S-au desfășurat jocuri lexicale vizând categoriile semantice și jocuri – concurs, de tipul ,,rebusˮ.
În mod expres la clasa a IV-a s-au ținut ore speciale, având ca temă următoarele subiecte:
Vocabularul limbii române
Cuvântul- rolul acestuia în comunicare
Cuvinte cu formă diferită și cu sens asemănător
Cuvinte cu sens opus
Cuvinte cu aceeași formă și cu sensuri diferite
Cuvinte care se aseamănă ca formă și au înțelesuri diferite
Predarea celor șase lecții cu teme lexicale a adus precizări legate de definiția vocabularului, de componența acestuia, de învelișul sonor și de înțelesul cuvintelor, de stabilirea unor relații de sens, care pot apărea între cuvinte. S-au introdus chiar noțiunile: sinonime, antonime, omonime, paronime, lexic, neconstituind nici un fel de dificultate pentru elevi.
Din păcate, nici manualele alternative nu conțin lecții speciale pentru însușirea unor mijloace lexicale în dezvoltarea exprimării orale și scrise a elevilor, totul reducându-se doar la câteva exerciții.
Organizarea lecțiilor speciale și introducerea variatelor exerciții și jocuri lexicale a atras foarte mult elevii, aceștia dând dovadă de o mare receptivitate în asimilarea unor cunoștințe legate de vocabular.
Pentru a verifica dacă introducerea acestor variabile pot ameliora nivelul de
pregătire al elevilor, în luna martie s-a organizat din nou un test de evaluare.
CONȚINUTUL TESTULUI DE INTERVENȚIE
În ceea ce privește verificarea cunoștințelor vizând sinonimia, s-au dat aceleași exerciții ca la testul predictiv: punctul nr.l și nr.3, cu excepția punctului nr.2.
S-au cerut sinonime pentru: țară, drum, veselie, grai, mândru, deștept, blând, cenușiu, în enunțuri proprii, de data acesta în condiții de experimentare.
Pentru verificarea cunoștințelor legate de antonimie, de omonimie, de paronimie s-au utilizat exerciții mult mai grele decât la testul anterior și anume:
Pentru antonimie:
Găsiți cuvinte cu înțeles opus pentru cuvintele subliniate din enunțurile de mai jos:
Fratele meu este mai înalt decât mine.
Pianul scoate sunete înalte.
Apa râului este tulbure.
El poartă haine lungi și largi.
Ușa de la intrare este încuiată.
Ionuț este un băiat respectuos.
Pentru paronimie:
Construiți propoziții cu următoarele cuvinte: ,,textˮ și ,,testˮ.
Pentru omonimie:
Formulați enunțuri în care cuvântul ,,casăˮ să aibă înțelesuri diferite.
Proba de verificare a cunoștințelor vizând sinonimia a oferit surprize plăcute și încurajatoare pentru continuarea experimentului. Rezultatele obținute au fost net superioare celor anterioare, fapt care se poate vedea comparativ în tabelele numărul 10, 11 și 12.
Tabelul nr. 10
Tabelul nr. 11
Tabelul nr. 12
derttua
4.2. Efectele introducerii în cadrul experimentului
a unor exerciții lexicale variate de sinonimie, de antonimie,
de omonimie și de paronimie
Ca un neajuns al manualelor școlare am putut constata lipsa, în cele mai multe cazuri, a unei relații de interdependență între obiectele de învățământ și a unei continuități între teme.
Este cunoscut faptul că orice cuvânt pentru a putea fi pe deplin stăpânit de copil, are nevoie de un număr destul de mare de repetări.
Aceată condiție esențială nu a fost respectată în elaborarea manualelor înainte de 2003 și parțial în cazul elaborării manualelor alternative. Elevului nu i se ofereau contexte multiple și variate în care să utilizeze noile cuvinte. Chiar mai mult decât atât, multe dintre cuvintele învățate nu mai apăreau în texte, trecând în vocabularul pasiv și ștergându-se apoi, treptat, din memoria copilului.
Eșalonarea exercițiilor și a repetărilor asigură trăinicia păstrării cunoștințelor în timp. Repetarea este eficientă dacă survine în timp optim după învățare. Stabilirea intervalului optim de repetare depinde, în egală măsură, de conținutul de învățare și de caracteristicile psihice individuale.
Nevoia de repetare nu trebuie transformată într-o continuă și exagerată activitate, pentru că ar conduce la transformarea învățării orare mecanică, obositoare.
Am considerat relevantă efectuarea unei verificări prin sondaj a manualului de
citire al clasei a IV-a (nealtemativ).
Au fost zece lecții sugestive:
,,Măriucaˮ, de Călin Gruia;
,,Ciobănilăˮ, după Vasile Voiculescu;
,,Fântânaˮ, de Fănuș Neagu;
,,Racul, broasca și știucaˮ, Alexandru Donici;
,,Sfârșitul ierniiˮ, de Vasile Alecsandri;
,,Traian Vuiaˮ, după Dinu Moroianu;
,,Fata babei și fata moșneaguluiˮ, de Ion Creangă;
,,Concertul primăveriiˮ, de George Coșbuc;
,,Ciocârliaˮ, de Mihail Sadoveanu;
,,Salcâmi în floareˮ, după Ion Agârbiceanu.
Pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului, în aceste lecții au fost incluse câteva tipuri de exerciții;
alcătuirea de propoziții cu unele cuvinte date – de 2 ori;
explicarea înțelesului unor propoziții date – de 2 ori;
explicarea unor cuvinte și a unor expresii din texte – de 4 ori;
compuneri cu teme asemănătoare – de 3 ori.
Însumându-le, constatăm că au fost sugerate unsprezece exerciții, revenind în medie câte un exercițiu pe lecție.
În acest ritm, elevii nu reușesc să înțeleagă, să memoreze și să stăpânească noile cuvinte, numărul repetărilor și al utilizărilor fiind prea mic.
Se adaugă, de asemenea și faptul că dintre cele zece lecții studiate, doar șase conțin exerciții de vocabular, deși toate au numeroase cuvinte noi. Se constată că exercițiile nu sunt nici variate ca tip.
Doar utilizarea cuvintelor noi în contexte numeroase și cât mai variate contribuie la dobândirea treptată a capacității de exprimare.
Între cele unsprezece exerciții sugerate niciunul nu are la bază antonimia, deși aceasta poate fi folosită ca procedeu de explicare a cuvintelor. Nu sunt utilizate nici exerciții vizând omonimia și paronimia. De altfel, nu există în acest manual niciun exercițiu de paronimie, cele legate de omonimie și antonimie, fiind foarte rare.
Manualele alternative au un număr mai mare de exerciții privind îmbogățirea și nuanțarea vocabularului, dar nu suficiente.
Un conținut de învățare este cu atât mai atractiv, interesant și ușor de reținut cu cât permite celui care învață mai multă libertate de inițiativă și de intervenție activă.
S-a impus ca o mare necesitate la clasa a IV-a, unde s-a ținut experimentul, utilizarea variatelor exerciții și jocuri de tip lexical, în medie câte 4-5 pe lecție.
Primele efecte ale introducerii acestor activități de învățare s-au putut constata prin compararea rezultatelor testului predictiv din martie 2012 cu cel din mai 2012, în privința utilizării sinonimiei inregistrându-se un salt de 19,82 %.
În cazul studierii textelor literare, utilizarea exercițiilor lexicale a determinat o mai mare înțelegere a structurii logico-semantice a acestora, a semnificației lor globale.
Un alt aspect urmărit a fost acela că achizițiile lexicale nou însușite să fie introduse în structuri proprii atât în exprimarea orală cât și în cea scrisă.
,,Cine vorbește comunică și se comunică. O face pentru alții și o face pentru el. În limbaj se eliberează o stare sufletească individuală și se organizează un raport social ( … ). Se reflectă în el omul care-l produce și sunt atinși prin el toți oamenii
care-l cunosc.ˮ10
Cel mai potrivit loc de exprimare pentru elevi este ora de compunere.
S-au efectuat exerciții lexicale și-n cadrul orelor de compunere, în funcție de tema abordată. Orele de compunere sunt cele mai dificile pentru că și sarcina lor este extrem de grea și delicată.
_______________________
10 Tudor Vianu, Dubla intenție a limbajului și problemele stilului în ,,Arta prozatorilor româniˮ, București, Editura Albatros, 1997, pg. 9
Chiar dacă rezultatele nu au fost mulțumitoare de la început, s-a perseverat în următoarele direcții (teme) :
,,Vântul încetase a se mai război cu oamenii care treceau tăcuți, cu fața biruită de aripile zăpezii.ˮ
(Marinoiu Eduard Ionuț – ,,Iarnaˮ)
,,Peste tot este freamăt. Ghioceii ies de sub zăpadă, scuturându-și clopoțeii, întrebându-se: ce se întâmplă?
Natura începe să se dezmorțească și să prindă viață. Zăpada se topește sub ochii calzi ai soarelui. În aer se simte o adiere necunoscută și o mireasmă proaspătă.
Micile vietăți ale pământului își întind piciorușele amorțite.ˮ
(Pahonțu Nicușor Laurențiu – ,,Primăvaraˮ)
,,Era o zi minunată care te îmbia la visare. Am ieșit în curte. Lacul din spatele casei avea o apă cristalină, iar peștii cu solzi ca de aur înotau veseli. Lângă lac, stejarul mare, singuratic, este o adevărată podoabă a lumii.ˮ
(Hueci Andreea Gabriela – ,,Varaˮ)
,,Munții noștri sunt plini de păduri fermecate. Acum, acestea sunt îmbogățite de culorile toamnei târzii, iar vârfurile munților sunt pline de zăpadă ce anunță apropiata iarnă.ˮ
(Pahonțu Nicușor Laurențiu-,,Vraja munteluiˮ)
Ora de compunere devine un corolar al întregii activități de îmbogățire, de activizare a vocabularului și de dezvoltare a capacității de exprimare a elevilor.
4.3 Rezultatele generate ale experimentului
Cercetările pedagogice sunt, de cele mai multe ori, cu caracter ameliorativ.
,,Cercetările constatative pot duce și ele la îmbunătățirea procesului instructiv- educativ, prin comentarea constatărilor la care se ajunge. Dar cercetările care se finalizează cu propuneri explicite de creștere a eficienței fenomenului pedagogic, prin introducerea unor inovații în acest scop, sunt cercetările ameliorative. La acestea din urmă, cercetătorul urmărește să demonstreze valabilitatea ipotezei ( … ), adică în ce măsură inovația, schimbarea introdusă, reprezintă o perfecționare reală în munca instructiv-educativă.ˮ11
Pentru aceasta este necesar să se compare datele colectate înainte și după introducerea schimbării la nivelul colectivului de experimentare.
Pentru verificarea ipotezei formulate, care se face numai prin această comparare a datelor obținute înaintea introducerii înnoirii și după ce a fost în acțiune înnoirea, la sfârșitul perioadei de experimentare, s-a organizat un test de verificare a cunoștințelor lexicale ale elevilor, pe 15 mai 2012.
S-a folosit ca instrument de măsurare obiectivă a nivelului de cunoștințe un test docimologic, elaborat după aceleași criterii ca testul inițial, predictiv.
Conținutul testului de evaluare finală
30p 1. Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru: ,,izbândăˮ, ,,steagˮ, ,,bogatˮ, ,,a spuneˮ, ,,casăˮ, cuvinte ce se găsesc în enunțurile de mai jos:
a) Colectivul de elevi pentru olimpiada de matematică a obținut o mare izbândă.
b) Suporterii echipei de fotbal au înălțat steagul tricolor.
c) A spune ceva în limba engleză este mai dificil pentru Elena.
d) Tatăl meu a zugrăvit noua casă.
e) Unchiul Ion este un om bogat.
18p 2. Înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care au același înțeles:
În coșul bunicii mele sunt multe merinde gustoase.
12p 3. Alcătuiți enunțuri în care cuvântul ,,tocˮ să aibă înțelesuri diferite.
2p 4. Găsiți cuvintele cu sens opus din textul următor:
,,O maidaneză e o pisică
______________________________
11 Dumitru Muster, Mihaela Moldoveanu, Gradul I în învățământ, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1998, pg.52
Mare sau mică
Nu contează
Care nu are casăˮ
(Ana Blandiana – Întâmplări de pe strada mea)
14p 5. Găsiți cuvintele cu sens opus pentru următoarele cuvinte: des, rece, început, tăcut, răsărit, aprobare, îngheț.
8p 6. Construiți enunțuri cu verbele ,,a corectaˮ și ,,a colectaˮ.
6p 7. Completează spațiile punctate cu acele cuvinte potrivite: a preveni / a proveni.
Ana ………………… din orașul Sibiu.
Îl …………………….. să nu mai plece la Cluj.
10 puncte se acordă din oficiu.
Comparând cele două teste (cel final și cel predictiv), putem constata următoarele aspecte:
ambele teste au un conținut algoritmizat și vizează aceleași probe (sinonimia, antonimia, omonimia, paronimia);
conținutul testului de evaluare finală prezintă un coeficient de dificultate mai mare față de cel al testului predictiv;
pentru verificarea cunoștințelor referitoare la sinonimie, la testul final se cer echivalente ca sens, de data aceasta și pentru cuvinte mai puțin utilizate în vocabularul elevilor de zi cu zi;
pentru a se face o comparare cât mai exactă a datelor colectate, s-au reluat unele cerințe (exercițiul numărul 3 și găsirea sinonimelor pentru ,,izbândăˮ și ,,casăˮ)
exercițiul numărul 5 din testul final are ca sarcină și găsirea unor antonime care se formează prin derivare cu prefixe, de data aceasta fără a se folosi contextul;
exercițiile de paronimie de la testul final sunt mult mai grele, folosindu-se pentru exemplificare cuvinte cu înțeles semantic mai puțin familiar elevului (exemplele date: a corecta / a colecta; a proveni / a preveni);
spre deosebire de testul predictiv, pentru exercițiul numărul 1 s-a folosit depunctarea în cazul utilizării greșite a sinonimelor în context;
la primul test s-au acordat 12 puncte pentru 3 enunțuri construite corect, în care cuvântul ,,tocˮ să aibă înțelesuri diferite; de data aceasta, s-au acordat 12 puncte pentru cel puțin 4 enunțuri.
Rezulatele testului final și compararea datelor
acestuia cu cele ale testului predictiv
Rezultatele testului de evaluare finală sunt net superioare celor de la evaluarea predictivă (figura numărul 15)
Figura nr.15
După cum se poate observa în figura numărul 15 se constată o creștere substanțială a nivelului de cunoștințe lexicale, de la 69,84 puncte (media testului predictiv) la 81,36 puncte (media testului final). Se înregistrează, astfel o depășire a punctajului inițial cu 11,52 puncte.
Procentajul obținut de fiecare elev la testul final este prezentat în tabelul numărul 13
prin comparație cu cel obținut la început.
Din punctajul obținut, s-au scăzut între 1 – 10 puncte pentru ortografie și punctuație nerespectată.
Tabelul nr. 13
De semnalat este faptul că la testul final au obținut peste 80 de puncte un număr de 9 elevi, mult mai mare decât cel anterior.
La testul final, cel mai mic punctaj obținut a fost de 65 de puncte, net superior celui de la testul predictiv – 35 de puncte.
Să urmărim compararea datelor colectate și măsurate pe categoriile semantice.
PROBA DE SINONIMIE
O primă constatare este aceea că s-a făcut un salt în ceea ce privește numărul elevilor care au rezolvat corect exercițiile de sinonimie. Evoluția progresivă de la un test la altul poate fi urmărită în tabelul numărul 14.
Tabelul nr.14
A doua constatare foarte importantă este că s-a progresat și în ceea ce privește calitatea și cantitatea cunoștințelor elevilor.
Acum elevii au găsit mai multe sinonime pentru cuvântul aflat în context. Iată situația statistică a numărului de elevi care au rezolvat corect exercițiile numărul 1 și 2 (test final).
Tabelul nr.15
Găsirea unui sinonim pentru cuvântul ,,izbândăˮ s-a repetat la testul final.
La testul inițial, cuvântul ,,izbândăˮ a fost înlocuit corect doar de către 6 elevi, ceea ce reprezintă un procentaj de 46 %. Dintre acești elevi, 5 elevi au găsit câte un sinonim și 1 elev a găsit câte două sinonime.
La testul final, acest cuvânt a fost echivalat corect ca sens de către 10 elevi, dintre care 2 elevi au găsit câte un sinonim, 2 elevi câte două sinonime, 4 elevi câte trei sinonime și 2 elevi câte patru sinonime.
Toate aceste date ne arată, prin comparație, că vocabularul elevilor s-a îmbogățit foarte mult.
Deși au mai fost folosite sinonime corespunzătoare, în mare, dar neechivalente ca sens în context (cazul cuvântului ,,bogatˮ pentru care s-au găsit ca sinonime: ,,îmbelșugatˮ, ,,abundentˮ), elevii dovedesc o mai mare înțelegere a identității cuvintelor, prin raportare la context.
Pentru cuvintele date au fost identificate următoarele sinonime corespunzătoare contextului:
steag – drapel, stindard;
a spune – a zice, a vorbi, a grăi, a rosti, a transmite;
bogat – înstărit, avut;
casă – locuință, clădire, construcție, cămin;
coș – paner;
merinde – alimente, bucate
PROBA DE OMONIMIE
Exercițiul de omonimie a fost reluat. Cuvântul ,,tocˮ are următoarele sensuri:
toc – instrument pentru scris;
toc – parte ridicată a pantofului care corespunde călcâiului;
toc – cutie de lemn, de metal sau de piele, în care se păstrează instrumente;
toc – teacă mică de metal sau de carton, în care se păstreză ochelarii;
toc – cadru de lemn sau de metal în care se fixează ușile și ferestrele;
toc – verb (prezent, persoana I, singular);
toc – interjecție.
La testul inițial, 7 elevi au găsit, în enunțuri proprii, două sensuri pentru cuvântul ,,tocˮ, 4 elevi – trei sensuri, 2 elevi – patru sensuri.
Acum, situația statistică prezentată în tabelul numărul 16 ne arată că elevii cunosc
mai bine sensurile cuvântului ,,tocˮ, integrându-le corect în construcții proprii.
Tabelul nr. 16 Sensuri pentru cuvântul ,,tocˮ
Datele statistice din tabelul numărul 16 ne arată că la testul final 6 elevi au reușit să redea între 4 și 6 sensuri ale cuvântului ,,tocˮ, adică 46% dintre elevi. La testul inițial, doar 15 % dintre elevi au reușit să identifice cel mult 4 sensuri pentru acest cuvânt.
Creșterea de 31% ne demonstrează că elevii sunt mult mai bine pregătiți din punct de vedere lexical.
Fig. nr. 16 Test predictiv – Proba de monimie
Fig. nr. 17 Test final – Proba de monimie
PROBA DE ANTONIMIE ȘI PARONIMIE
Testul inițial a prevăzut exerciții ușoare pentru antonimie și pentru paronimie.
Testul din martie a mărit gradul de dificultate al rezolvării acestor exerciții și rezultatele au fost următoarele:
– 73 % dintre elevi au rezolvat corect exercițiile vizând antonimia;
– 77% dintre elevi au rezolvat corect exercitiile vizând paronimia.
În aceste direcții, s-au înregistrat, de asemenea, progrese mari, situația de la testul final fiind următoarea:
– 85% dintre elevi au rezolvat corect exercițiile de antonimie;
– 85% dintre elevi au rezolvat corect exercițiile de paronimie.
Aceste date, prezentate și în figurile numărul 18, 19, 20 și 21 ne indică o creștere de
12 % pentru proba de antonimie și 8 % pentru proba de paronimie.
Găsirea antonimelor corecte nu a prezentat o greutate, deși unele dintre acestea se formează prin derivare cu prefixe.
Tabelul nr.17 Situația statistică a numărului de elevi care au găsit corect antonimele
Fig. nr. 18 Proba inițială de antonimie
Fig. nr. 19 Proba finală de antonimie
O altă constatare foarte importantă este aceea că foarte mulți elevi au identificat corect sensul paronimelor date în context, după cum urmează:
,,a corectaˮ- 13 răspunsuri corecte;
,,a colectaˮ- 10 răspunsuri corecte;
,,a proveniˮ- 11 răspunsuri corecte;
,,a preveniˮ- 9 răspunsuri corecte.
Fig. nr. 20 Proba inițială de paronimie
Fig. nr. 21 Proba finală de paronimie
Prin compararea datelor colectate și măsurate din cele două fraze, înainte de introducerea variabilei experimentale și după experiment, se pot trage următoarele concluzii:
toate situațiile statistice ne arată un salt cantitativ în ceea ce privește numărul elevilor care au răspunsuri corecte, de la 69,50% la 81,36%;
elevii posedă o capacitate mai mare de înțelegere a sensului unor cuvinte și de observare a shimbării sensului cuvintelor în funcție de contextul dat;
se remarcă o creștere a capacității de a găsi și de a utiliza corect termeni identici ca sens în diferite contexte;
prezentarea datelor indică o creștere a numărului de neologisme achiziționate;
compararea datelor indică o creștere a nivelului de cunoștințe lexicale ale elevilor.
Introducerea unor exerciții și a unor jocuri lexicale vizând categoriile semantice în toate orele de limba română a avut un efect ameliorant, îmbogățind cunoștințele lexicale ale elevilor, ceea ce duce, implicit, la dezvoltarea capacitații de comunicare orală și scrisă și la o mai bună ințelegere semantică a textelor literare și nonliterare.
Conținutul probelor a cuprins noțiuni din programa școlară de la limba si literatura românî din învățământul primar, clasa a IV-a.
Elevii m-au surprins încă o dată cu capacitatea lor de înțelegere și mi-au demonstrat că dacă aplici metode corect și la nivelul lor nu poți să ai decât succes.
,,Lectura dă omului plenitudine,
vorbirea, siguranță și scrisul, precizie.”
Francis Bacon
CONCLUZIILE CERCETĂRII
Studierea problemelor legate de vocabular a constituit o veche și o permanentă preocupare.
Actuala temă mi-a fost sugerată de multiplele aspecte legate de îmbogățirea, de activizarea și de nuanțarea vocabularului elevilor în ciclul primar, aspecte
conturate în cadrul activității didactice desfășurate.
De asemenea, alegerea temei a fost motivată de înțelegerea rolului important al limbajului pentru întreaga dezvoltare a ființei umane, limbajul fiind considerat ca
principala cale de formare și de informare.
Din elaborarea lucrării am desprins câteva concluzii:
Îmbogățirea, precizarea și activizarea vocabularului constituie
principalul aspect al formării unei exprimări clare , corecte, concise și expresive, care va permite adaptarea elevilor, cu minime dificultăți, la diferite colectivități și la diverse tipuri de activități.
Pentru întregul ciclu primar se impune necesitatea formării și a dezvoltării la elevi a unei conduite verbale, care determină procesul de învățare și care influențează întreaga dezvoltare psihică.
Formarea limbajului este o acțiune de lungă durată, care se realizează sub influența unor factori diferiți ca intensitate, ca mod de acțiune și ca eficiență. Cunoașterea rolului și a influențelor acestora trebuie să preocupe învățătorul clasei, căci, în funcție de acestea, își va alege metodele și strategiile didactice. Învățătorul nu trebuie să neglijeze adevărul, că uneori, trebuie să combată influența nefastă a unor factori, iar a dezvăța este mult mai greu decât a învăța.
Îmbogățirea, precizarea și activizarea vocabularului, nu constituie o preocupare doar a ciclului primar. Aceste aspecte sunt urmărite pe întreaga perioadă de școlarizare a copilului și se dobândesc în strânsă legătură cu activitățile de învățare și cu particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor. Cunoașterea temeinică a acestora revine învățătorului și este esențială în gândirea demersului didactic. Factorul ,,personalitateˮ nu trebuie neglijat nici în ceea ce privește elevul, nici în
ceea ce privește învățătorul. El exercită influență asupra nivelului de receptare a mesajului, dar și asupra nivelului și a capacității de exprimare a elevului.
Aspectele complexe ale vocabularului trebuie urmărite în cadrul întregului proces de învățământ. Influența convergentă a diferitelor obiecte de învățământ se manifestă și la nivelul vocabularului, ca fiind sectorul cel mai sensibil și mobil al limbii.
Dobândirea capacității de exprimare presupune, deopotrivă, îmbogățirea și activizarea vocabularului, precum și însușirea și utilizarea unor
structuri gramaticale corecte, potrivit normelor lingvistice ale vorbirii literare.
Sub influența constantă și diversă a tuturor obiectelor de învățământ, se constată evoluția cantitativă și calitativă a nivelului lexical al școlarului. Din acest motiv, grija pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului trebuie să constituie o preocupare continuă, indiferent de locul ocupat în manual de către problemele lexicului.
Utilizarea constantă a exercițiilor lexicale vizând categoriile semantice (sinonime, antonime, omonime și paronime), contribuie la îmbogățirea și activizarea vocabularului, la stârnirea interesului și a curiozității copilului spre cunoașterea și înțelegerea semantică a textelor literare și a celor nonliterare, a mesajelor orale, la dezvoltarea posibilităților de exprimare a elevilor.
Un loc major în îmbogățirea și în activizarea vocabularului îl constituie jocul, ca fiind calea cea mai accesibilă și cea mai atractivă de explorare a realitătii.
Se constată o accentuată dependență a capacității creative de conținutul textelor de citire. Acestă dependență se pierde pe măsură ce elevul dobândește un stil propriu. Dobândirea treptată a independenței în exprimare este rezultatul unei activități permanente, susținute, ce vizează atât continua achiziție lexicală, cât și utilizarea creatoare în exprimarea curentă. Învățătorul trebuie să depună eforturi susținute pentru creșterea treptată a gradului de originalitate.
Învățătorul trebuie să antreneze copiii astfel încât să exerseze verbalizarea, exprimarea liberă, în cadrul întregului proces de învățământ.
La toate orele de limba română (citire, comunicare orală, comunicare scrisă, elemente de construcție a comunicării), trebuie urmărite obiective și la nivelul lexical pentru a se putea asigura înțelegerea mesajului, activizarea și îmbogățirea vocabularului și dezvoltarea exprimării corecte.
Deși este extrem de importantă pentru întreaga evoluție a școlarului activitatea de îmbogățire și activizare a vocabularului nu trebuie absolutizată pentru a nu deveni stresantă și monotonă.
BIBLIOGRAFIE
Avram, M. – Probleme ale exprimării corecte, Ed. Academiei, București, 1987
Berca, I. – Metodica predării limbii române, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1966
Beldescu, G. – Tipuri de exerciții în predarea limbii române, Ed.Didactică și pedagogică , București, 1960
Bidu-Vrânceanu,A., Forăscu, N. – Cuvinte și sensuri, Ed. Științifică și Enciclopedică, București 1988
Bidu-Vrânceanu,A. Forăscu, N. – Metode de structurare semanttică, Ed. Facla, Timișoara, 1984
Bucă, M. Vințeler, O. – Dicționar de antonime, Ed. Enciclopedică, București, 1990
Bulgăre, G. – Dicționar de sinonime, Ed. Palmyra, București, 1997
Cerghit, I. – Didactica, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1992
Cerghit, I. –Curs de pedagogie, T.V:â.B., București, 1992
Chiosa, C. – Baze lingvistice pentru teoria și practica predării limbii române, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1971
Cristea, S. – Fundamente pedagogice ale reformei învățământului, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1994
Curriculum național – Programe școlare pentru învățământul primar, București, 2004/2005
*** – Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998
*** – Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983
Hristea, T. (coord) – Sinteze de limba română, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1981
Muster, D. – Metodica cercetării în educație și învățământ, Ed. Litera, București, 1985
Muster, D., Moldovanu, M. – Gradul I în învățământ –ghid practic, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1998
Nicola, I. – Pedagogie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1994
Popescu, Șt. – Gramatica practică a limbii române, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1992
Radu, N. – Învățare și gândire, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976
Slama-Cazacu, T. – Introducere în psiho-lingvistică, Ed. Științifică, București, 1968
Șerdean, I. – Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1985
*** – Tratat de lingvistică generală, Ed. Academiei, București, 1971
Zlate, Șt – Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar, Ed. Bren, București, 2004
Zlate, Șt. – Comunicarea. Tipurile comunicării și blocajele comunicării, Ed. Valahia University Press, 2008
Zlate, Șt. – Metodica activității de educare a limbajului și comunicării și contribuția jocului didactic la îmbogățirea vocabularului, Ed. Bren, 2006
Zlate, Șt. – Didactica aplicată a limbii române în învățământul primar și preprimar, Ed. Bren , 2006
Rǎdulescu, M. – Metodologia cercetǎrii științifice. Elaborarea lucrǎrilor de licențǎ, masterat, doctorat, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, R.A., București, 2006
ANEXE
Proiect didactic
OBIECTUL: Limba și literatura română
CLASA a III-a
SUBIECTUL: Textul narativ ,,Avram Iancuˮ, după Dumitru Almaș
Exerciții de vocabular(a doua oră) ; Părți de vorbire (a treia oră)
TIPUL LECȚIEI : Consolidare
SCOPUL LECȚIEI : Dezvoltarea capacității de a citi corect, conștient, coerent și expresiv;
Îmbogățirea vocabularului cu expresii și cuvinte noi;
Dezvoltarea capacității de a extrage și a reda mesajul unui text narativ
cu conținut istoric;
Consolidarea cunoștințelor despre părțile de vorbire;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
La sfârșitul lecției de limba și literatura română, elevii vor fi capabili :
O1- să citească corect, conștient, coerent și expresiv textul ,,Avram Iancuˮ , după Dumitru Almaș; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei citesc textul dat;
O2- să povestească conținutul textului folosind cuvintele și expresiile noi, explicate; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei povestesc folosind cuvinte și expresii noi din text;
O3-să aleagă ideea potrivită pentru fiecare fragment; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei aleg ideea corespunzătoare fiecărui fragment;
O4- să descopere mesajul povestirii; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei descoperă mesajul povestirii;
O5- să recunoască părțile de vorbire învățate dintr-un text dat; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii recunosc părțile de vorbire studiate din text;
O6- să recunoască sinonimele, antonimele, omonimele unor cuvinte și expresii din text; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei recunosc sinonimele, antonimele, omonimele unor cuvinte și expresii din text ;
O7- să utilizeze părțile de vorbire învățate în enunțuri proprii; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei utilizează părțile de vorbireînvățate în enunțuri proprii ;
O8- să utilizeze sinonimele, antonimele, omonimele unor cuvinte în enunțuri proprii; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei utilizează sinonimele, antonimele, omonimele unor cuvinte în enunțuri proprii ;
STRATEGIA DIDACTICĂ
în funcție de particularitățile evolutive ale gândirii elevilor – strategie inductivă;
după gradul de dirijare / nondirijare a învățării: strategii algoritmice;
MIJLOACE ȘI PROCEDEE: conversația, exercițiul, observația dirijată, explicația, povestirea, jocul didactic, problematizarea, lucrul pe echipe;
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: planșă cu portretul lui Avram Iancu, volume cu povestiri istorice de Dumitru Almaș, album în care este pictat chipul lui Avram Iancu, fișe, videoproiector (schema părților de vorbire), planșă cu rebus;
MIJLOACE DE EVALUARE: evaluare frontală, individuală, scrisă, orală.
MANUALUL FOLOSIT:
Marcela Peneș,Vasile Molan, ,,Limba română”- manualul pentru clasa a III-a, Editura Aramis, Bucureșt, 1998
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
Cerghit Ioan și colaboratorii, ,,Manual pentru clasa a X-a” , Școli normale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992;
Ion Șerdan, ,,Metodica predării limbii române la clasele I – IV” , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980;
Carmen Iordăchescu, ,,Să dezlegăm tainele textelor literare” , Editura Carminis, Pitești, 1997;
Rodica Birău, ,, Să dezlegăm tainele limbii române” – clasa a III-a, Editura Cargo, Bucureșt, 1998;
Adrian Stoica, ,,Evaluarea în învățământul primar” – descriptori de performanță, Editura Curriculum Național, București, 1998.
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII (a doua oră))
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII (a treia oră)
Anexa nr.1 FIȘA – Exerciții de vocabular
Avram Iancu
După Dumitru Almaș
Subliniază ce este fals :
cărturar înseamnă : – om învățat
– om cu carte
– studios
chimir înseamnă : – curea lată din piele
– brâu lat din piele cu buzunare
– curea
Formează perechile de cuvinte care au același înțeles :
hotărât a ordona
chimir ferm
a porunci brâu
Formează perechile de cuvinte care au înțeles opus :
unire a înfricoșa
a îmbărbăta dezbinare
a înăbuși a ridica
a doborî a izbucni
Spuneți două enunțuri în carecuvântul ,,ceasˮ să aibă înțelesuri diferite.
Subliniază variantele corecte:
,,s-au ridicat la luptăˮ înseamnă : – sfârșitul luptei
– au pornit lupta
– au început lupta
,,i-a însuflețit pe cei veniți la luptăˮ înseamnă : – i-a stimulat
– i-a speriat
– i-a impulsionat
– le-a dat avânt
Înlocuiește cuvintele subliniate cu sinonime din text :
Românii din Ardeal au pornit la luptă împotriva nedreptății și pentru unire.
În fruntea moților se afla Avram Iancu, învățat progresist.
S-au oprit la Țebea ca să cinstească numele lui Horea.
Tot drumul, românii au cântat cu înflăcărare ,,Cântecul lui Avram Iancuˮ.
La Blaj, el i-a îmbărbătat pe români în lupta lor dreaptă
Fișa de evaluare
Descriptori de performanță
Numele și prenumele ……………. Data ……..
Fișa de evaluare
1. Scrie cuvinte cu același înțeles pentru:
neînfricat = ______________________
chimir = _______________________
cărturar = _______________________
2. Scrie cuvinte cu sens opus pentru :
fricos – ______________________
ferm –_________________________
dezbinare – ______________________
3. Folosește cuvintele ,,Avram Iancuˮ, ,,frațiiˮ și ,,i-a răspunsˮ în câte un enunț.
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
4. Subliniază și precizează felul părților de vorbire din următoarea propoziție :
Românii, iubitori de țară, cinstesc memoria lui Avram Iancu.
Anexa nr. 2
Rebus
Verticala: A-B : A fost numit ,,Craiul Munțilorˮ
Orizontal :
Localitate din Câmpia Libertății
În anul 1848, românii din …… s-au ridicat la luptă.
Ce a fost Avram Iancu ?
Localitatea în care s-a născut Avram Iancu
Cărturarul era călare pe un …..
El se afla în fruntea….
În chimir avea două ….
Românii din Transilvania s-au ridicat la luptă pentru ….
Avram Iancu a fost numit ,, …… Munțilorˮ
Purta cojoc de miel …….
PROIECT DIDACTIC
Clasa a II-a
Disciplina: Limba română
Unitatea de învățare: Prietenia
Subiectul: Recapitulare -Cuvinte cu înțeles opus / asemănător
Tipul lecției: consolidare
Scop:
Educarea limbajului, îmbogățirea vocabularului, stimularea calităților gândirii și a deprinderilor de ordine în scris.
Dezvoltarea capacitțtii de comunicare corectă, scrisă și orală, folosind enunțuri complete și dezvoltate;
Obiective de referință:
2.1. – să îmbine enunțuri într-un mesaj propriu;
3.2. – să desprindă informații esențiale dintr-un text citit;
4.5. – să utilizeze convenții ale limbajului scris;
Obiective operaționale:
cognitive:
O1- să identifice cuvinte cu înțeles opus/asemănător; obiectivul se consideră realizat dacă 75% dintre elevii clasei identifică cuvinte cu înțeles opus/asemănător;
O2- să utilizeze în enunțuri proprii cuvinte cu înțeles opus/asemănător; obiectivul se consideră realizat dacă 75% dintre elevii clasei utilizează în enunțuri proprii cuvinte cu înțeles opus/asemănător;
O3- să ordoneze corect, în propoziții, cuvintele date; obiectivul se consideră realizat dacă 75% dintre elevii ordonează corect, în propoziții, cuvintele date;
O4- să citească cursiv, corect, conștient enunțuri proprii și texte de mică întindere, în lanț sau integral; obiectivul se consideră realizat dacă 75% dintre elevii clasei citesc enunțurile/textele date;
O5- să înlocuiască cuvintele date cu altele cu același înțeles sau cu înțeles opus; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei înlocuiesc cuvintele date cu altele cu același înțeles sau cu înțeles opus ;
O6- să formuleze corect, concis enunțuri care reprezintă mesajul unui text; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei formulează corect, concis mesajul textului citit;
O7- să găsească cel puțin câte un cuvânt cu sens asemănător/opus pentru cuvintele date; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei găsesc cel puțin un cuvânt cu sens asemănător/opus pentru cuvintele date;
O8- să completeze texte lacunare.
afectiv-atitudinale:
O9- să colaboreze eficient cu colegii de grupă;
Resurse:
procedurale:
metode și procedee: citirea în lanț, citirea selectivă, ciorchinele, exercițiul, exemplul, jocul de rol, munca independentă.
forme de organizare: frontal, în echipă.
materiale: planșe, fișe de muncă în echipă;
temporale: 45 de minute
Bibliografie:
Barna, A., Antohe, G., Curs de pedagogie, Teoria instruirii și evaluării, Editura ISTRU, Galați, 2003;
Bratu, Gabriela, Aplicații ale metodelor de gândire critică la învțământul primar, Editura Humanitas Educațional , București, 2002;
Iordăchescu, Carmen, „Să dezlegăm tainele textelor literare”, clasa a III-a, Editura Carminis, Pitești, 2005;
Nuță, Silvia, Metodica predării limbii române în clasele primare, Editura Aramis, Buburești,2001;
Pițilă, Tudora, Mihăilescu, Cleopatra, “Limba și literatura română “, manual pentru clasele a III-a, Editura Aramis, București, 2005;
Programe școlare pentru clasa a II-a, București, 2004;
Desfășurarea activității
Cum e prietenul tău?
,,floarea literarăˮ
PROIECT DIDACTIC
CLASA: a IV-a A
OBIECTUL: Limba și literatura română
SUBIECTUL: „A murit Luchi…” de Otilia Cazimir
TIPUL LECTIEI: dobândire de noi cunoștințe
DURATA: 45 minute
OBIECTIVELE DE REFERINTA:
1.1. să sesizeze legătura logică dintre secvențele unui mesaj;
3.4. să citească în mod conștient și corect un text scurt necunoscut;
1.2. să identifice sensul unui cuvânt necunoscut cu ajutorul dicționarului;
OBIECTIVELE OPERATIONALE:
La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili;
O1 – să citească corect și expresiv textul din manual; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei citesc corect și expresiv textul;
O2 – să răspundă corect la întrebările adresate, referitoare la conținutul de idei al textului; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei răspund corect la întrebări referitoare la conținutul textului;
O3 – să explice titlul prin evidențierea ideii principale a textului; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei explică titlul textului;
O4 – să explice înțelesul cuvintelor și expresiilor noi din text; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei explică cuvinte și expresii noi din text;
O5 – să prezinte portretul moral și fizic al personajului principal; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei prezintă portretul moral și fizic al personajului principal;
O6 – să rezolve exerciții de vocabular; obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 75% dintre elevii clasei rezolvă exercițiile de vocabular;
STRATEGIA DIDACTICĂ:
Resurse procedurale:
Metode și procedee: jocul didactic, observația, conversația, explicația, expunerea, exercițiul, analiza fonetică
Forme de organizare: individual, pe grupe, frontal
Resurse materiale: manual, caiet, flip-chart, markere , fișe-joc, fișe de lucru tabla
Forme si tehnici de evaluare:
observația sistematică , proba scrisă , proba orală, tema de lucru în clasă
BIBLIOGRAFIE :
Manual de limba și literatura română, cls a IV-a, de Marcela Peneș, Ed. Ana, 2006
Programa școlară pentru cls a IV-a Limba și literatura română, aprobat prin ordin al ministrului nr. 3919/20.04.2005
Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Limba si literatura română
Exerciții de vocabular
1. Scrie cuvinte cu același înțeles pentru :
2. Realizați corespondențe între cuvinte cu sens opus:
3. Formulează enunțuri pentru a evidenția alt sens al cuvintelor decât cel din text :
sare – ___________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
nouă – ___________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
mine – ___________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Fișă de muncă independentă
Încercuiește ce este adevărat:
Sentimentele fetiței sunt:
curiozitate frică
dezamăgire bucurie
uimire rușine
teamă durere
speranță tristețe
înstrăinare mâhnire
amărăciune abandonare
Impresiile fetiței sunt:
de disconfort de trecere a unui prag înalt
de ostilitate de prăbușire a uei lumi
Ce simți pentru Luchi ?
ompasiune milă
duioșie uimire
Dar pentru Alexandra ?
admirație
curiozitate
Fișă de lucru
Cuvinte cu aceeași formă și înțeles diferit
Găsește cuvintele cu sens diferit și aceeași formă! (Folosește-te de imaginile de pe fișă!)Alcătuiește propoziții și scrie-le pe spațiul liniat:
vas
Exemplu : Un vas de sânge s-a spart.
În acest vas mama a pus fructe.
Tata e marinar și conduce un vas mare.
ochi
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
somn
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
bloc
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
nouă
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
pui
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
sare
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
capră
_________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fișă de lucru
Cuvinte cu înțeles asemănător și formă diferită
Ajută-l pe Motanul încălțat să-și umple sacul cu șoricei. Unește cuvintele cu sens asemănător:
Exemplu:
Fișă de lucru
Cuvinte cu înțeles asemănător
Taie din fiecare șir cuvântul care nu se potrivește:
zăpadă, nea, brumă, omăt;
bucuros, voios, luminos, vesel;
uliță, cărare, potecă, intersecție, drum;
victorie, biruință, eșec, izbândă;
a apăra, a ocroti, a șopti, a îngriji, a proteja.
Rescrie fiecare enunț înlocuind cuvintele subliniate cu un cuvânt care are înțeles asemănător ca în exemplul :
Maria a băgat de seamă că ningea cu fulgi mari.
Maria a observat că ningea cu fulgi mari.
Prietenii nu-l iubeau pentru că era un zgârie brânză.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Când a văzut primejdia, Mihai a luat-o la sănătoasa.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Când a primit acel calificativ a dat apă la șoareci.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Văzând că mama are atâta treabă, i-am dat o mână de ajutor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Tudorel și-a adus aminte de bunica.
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Fișă de lucru
Cuvinte cu sens opus
Colorează numai fulgii pe care sunt scrise cuvinte cu sens opus:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Mofalitati de Imbogatire a Vocabularului Prin Intermediul Categoriilor Semantice (ID: 154409)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.