MODURI DE VALORIFICARE TURISTICĂ A GEOSITURILOR LACUL SFÂNTA ANA ȘI TINOVUL MOHOȘ COORDONATOR ABSOLVENT LECTOR UNIVERSITAR MOCUȚ ANDREEA CĂTĂLINA POP… [302721]

UNIVERSITATEA “BABEȘ BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEORGRAFIE

EXTENSIA ZALĂU

LUCRARE DE LICENȚĂ

MODURI DE VALORIFICARE TURISTICĂ A GEOSITURILOR

LACUL SFÂNTA ANA ȘI TINOVUL MOHOȘ

COORDONATOR ABSOLVENT: [anonimizat] 2019

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………………………..

1 Geosituri……………………………………………………………………………………………………

1.1 Aspecte generale ………………………………………………….……………..

1.2 Tipuri de geomorfosit……………………………………………………………..

1.3 Relieful vulcanic …………………………………………………………………

2 Zona de studiu…………………….………………………………………………..

2.1 Localizare…………………………………………………………………………..

2.2 Vegetație……………………………………………………………………………

2.3 Faună………………………………………………………………………………………………………….

2.4 Căi de acces………………………………………………………………………………………………….

3 Valorificarea turistică……………………………………………………………………………………

3.1 Problema Tinovului Mohoș……………………………………………………………………………

3.2Pericole pentru turiști…………………………………………………………………………………….

4 Dendronocronologia…………………………………………………………………………………….

4.1 Aspecte generale………………………………………………………………………………………….

4.2 Cercetarea…………………………………………………………………………………………………..

5 Concluziile……………………………………………………………………………………………………

INTRODUCERE

Lucrarea de fată reprezintă modurile de valorificare turistică a [anonimizat], [anonimizat].

Această lucrare a [anonimizat], care a venit cu propurea de explorare acestui loc minunat. [anonimizat], [anonimizat], dar am zis să experimentez și această latură și să îmi îmbogățesc bagajul de cultură personală și cu alte experiențe decât cele trăite până acum. [anonimizat], surprinderea mea fiind descoperierea că turiști străini sunt mai interesați și vizitează mai mult decât romani acest obiectiv turistic. [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], iar eu prin prezentarea acestora am vrut să atrag interesul turiștilor pentru a vizita acest loc cu o imagine și un cadru natural de poveste.

Cel de-al doilea capitol, cuprinde zona de studiu, Lacul Sfânta Ana si Tinovul Mohoș, localizarea acestei zone, vegetația, fauna și căile de acces. Vegetația fiind una extrem de bogată, cu diverse plante unice în România. La fel de unic și singurul lac vulcanic din România fiind și Lacul Sfânta Ana. Prin urmare aveam dreptate când spuneam ca acest loc este unul foarte bogat în ceea ce privește obiectivele turistice din România.

Cel de-al treilea capitol cuprinde valorificarea turistică acestei zone, problemele și pericolele pe care turiști trebuie să le ia în calcul când vin în această zonă. Am discutat pe scurt de problemele cu care se confruntă Tinovul Mohoș și măsurile care ar trebui luate pentru prevenirea acestora.

Iar în ceea ce privește pericolul pentru turiști, cum am spus mai devreme, această zonă este una foarte bogată în ceea ce privește vegetația, dar în același timp este bogată și în urși, acesta fiind mascota și emblema acestui loc. Chiar dacă suntem doritori să ne întâlnimi cu aceștea trebuie sa știm că ne supunem unui pericol fiindcă noi suntem cei care pătrundem în zona lor și le invadăm locul, „casa” lor. Un alt pericol este solul instabil, relieful în turbărie fiind unul cu aspect de burete, în care sunt amenajate poteci din lemn pentru pătrunderea și vizitarea acestuia, iar abaterea de pe acele poteci amenajate ar putea deveni un pericol pentru turiști.

Iar în cele din urmă, la capitolul al patrulea am realizat un studiu cu ajutorul dendrocronologiei,aceasta fiind știință care se ocupă cu determinarea vârstei plantelor lemnoase pe baza studiului inelelor anuale formate prin creșterea în grosime a rădăcinii și tulpinii. În cazul de față eu analizând mai mulți arbori din zona turbariei Mohoș și determinând vârsta acestora.

GEOSITURILE

1.1 Aspecte generale

Geositurile reprezintă totalitatea elementelor legate de interiorul Terrei (forme și procese endogene) și de suprafața scoarței terestre (litosferă), inclusiv de reliefosferă care prezintă o anumită valoare pentru om și activitățile sale. În categoria geositurilor intră: geositurile propriu-zise (rifturi, corpuri magmatice, elemente vulcanice) și geomorfositurile (orosituri, glaciosituri, carstosituri, vulcanosituri, eolisituri). Termenul de geomorfosit s-a introdus în literatura științifică stimulant și termenul de geosit.Geositurile mai reprezintă și o valoare științifică culturală sau socio-umană datorită percepției umane.Fără îndoială componenta științifică este componentă de bază a oricărui geosit. Din datele și informațiile științifice oferite de acesta se pot stabili cele mai importante momente în evoluția paleogeografică a teritoriului respectiv. Tot din acestă perspectivă este important de a stabili geneza, evoluția și caracteristicile geositului respectiv.Geositul, ca formă de relief, reprezintă astpecte particulare ale reliefului, condiționată de procesele morfogenetice și de substractul geologic.Geositurile pot fi privite prin trei perspective:enviromental, istoric și cultural-filozofic.

Enviromental, procesele geormofologice pot fi generatoare de situri dar pot constitui și ririscuri,contribuind la degradarea unor geosituri, ceea ce necesită intervenția omului pentru protejarea acestora.

Istoric, geositurile pot fi privite prin prisma principiului actualismului, ele integrează în timp și spațiu procese care au avut loc în timp.

Aspectul filozofico-cultural se referă la dialogul si integrarea culturală între disciplinele umaniste și cele științifice.Este vorba de o unitate culturală a tuturor științelor. Caracteristica culturală a geositurilor este dată de raportul care se stabilește în spațiu și timp între relief și celelalte componente ale patrimoniului cultural. Relieful, ca entitate de sine stătoare poate fi considerat drept component al patrimoniului cultural sau științific al unui teritoriu. El este suportul pe care se desfășoară toate activitățile culturale și pe care în timp sau creat legături cu situri istorice, arheologice sau religioase.

Unii geografi acordă termenului de geosit o sferă mult mai largă, cuprinzând toate siturile din geoștiințe (geografice, geologice, ecologice) sau chiar la siturile terestre.

Geositurile au constituit întotdeuna locuri de atracție pentru oameni,atât prin mareția lor cât și prin frumusețe.

Utilizarea termenului de geosit pentru turism conduce la interpretări diferitecu geneză diferită.Iar în ceea ce privește pentru turist însemnate sunt datele istorice și peisajul, iar secundar celelalte; pentru un strateg militar esențială este motivarea rolului unui astfel de loc în rețeaua de cetăți transilvane din perioada medievală. Atunci când se realizează interpretarea în cazul unui geosit sau geomorfosit este foarte important de cunoscut potretul turistului țintă care practică geoturismul

Atributul turistic este redat în prezent prin conceptul de geoturism. Despre conceptul de geoturism vom vorbi pe larg în continuare. Orice geosit reprezintă un loc de atracție pentru turiști prin caracteristicile sale. M. Panizza (1992) consideră că valoarea turistică a unui sit rezidă din „conjugarea valorilor scenice, estetice, științifice, culturale, istorice și economice”. Pentru România (D. Grigorescu, A. Andrășanu, 1997 citați de A. Andrășanu, 2008) sunt deosebite următoarele categorii de geosituri:

Paleontologice, stratigrafice, mineralogice, petrologice, tectonice, geomorfologice, hidrogeologice, speologice, cosmogenice și istorice. Iar ierarhizarea geositurilor se face astfel:geosituri de interes mondial (sub egida UNESCO), geosituri de interes supraregional, geosituri de interes regional, geosituri de interes local.

1.2 Geomorfositurile

Geositul poate prezenta aceleași atribute ca geomorfositurile.Acestea sunt evaluate, ponderea lor fiind diferită în funcție de scopul final al demersului dar și de cel care realizează evaluarea. Specialistul într-un domeniu va pune accent pe componenta științifică pe care o va considera fundamentală, prin localizare și prin elementele pe care le oferă pentru realizare unor explicații genetice, evolutive și cronologice. Un „geomorfosit sau un punct (loc) geomorfologic poate fi definit ca o porțiune a suprafeței terestre cu o importanță deosebită în înțelegerea evoluției Pământului, a climatului și a vieții” (V.Grandgirard, 1997; M. Panizza, 2001; E. Reynard, 2004). Geomorfositurile se definesc drept forme de relief și/sau procese geomorfologice care au căpătat valoare estetică, științifică, culturală, istorică și sau economică, datorită percepției umane care s-a realizat și sa adâncit în timp odată cu dezvoltarea societății omenești. Acest proces se numește „optimizare” de către J.-P. Pralong, E. Reynard (2005).

Cele mai multe definiții care au fost acordate geomorfositurilor insistă pe „diferența” între „forma de relief și situl sau geotopul geomorfologic”.

Termenul de geomorfosit a apărut și s-a dezvoltat în statele din bazinul Mării Mediterane (Italia, Franța, Grecia) poate și ca o replică la unii termeni (sit arheologic, sit istoric) vehiculați cu o foarte mare frecvență în aceste state cu istorie extrem de bogată. Astfel, noua disciplină care se conturează este definită ca „studiul componentei geomorfologice a teritoriului, inclusiv latura culturală a sa și interacțiunea cu moștenirea culturală (arheologică, istorică, arhitecturală)” (M. Panizza, S. Piacente, 2003).

Geomorfositurile au propriu trei elemente, care le particularizează: componenta estetică, caracterul dinamic, raportarea la scară.

Componenta estetică va fi abordată într-un subcapitol următor legat de evaluarea geomorfositurilor.

Caracterul dinamic al geomorfositurilor permite evidențierea modificărilor care au loc în timp, inclusiv procesele de modelare actuală care le pot afecta. Geomorfositurile pot fi chiar distruse de om prin activitățile sale. De aceea se impune cunoașterea valorii lor de către public și dezvoltarea unor noi metode de evaluare a caracteristicilor științifice, culturale, estetice, ecologice și economice a geomorfositurilor, care, să conducă la protecția lor superioară.

1.3 Relieful vulcanic

Masivele de roci eruptive și structurile corespunzătoare acestora s-au constituit pe parcursul evoluției geotectonice a teritoriului României în proterozoic, paleozoic, mezozoic și neozoic. Cu cât manifestările magmato-eruptive sunt mai recente, structurile sunt mai bine păstrate iar influența lor în relief apare mai bine exprimată. Relieful vulcanic se intalneste in cazul aparitiei la zi a unor roci magmatice efusive si mai rar in cazul aparitiei la zi a rocilor magmatice intrusive.

Vulcanii sunt forme geologico-geomorfologice create în urma apariției la suprafață a magmei – care în acest caz poartă denumirea de lavă – precum și a altor produse eruptive (gaze și ape fierbinți, piroclastite). Aceste fenomene, lente sau explozive, însoțite adesea de cutremure, dislocații locale etc, au drept consecință formarea unor edificii morfologice ale căror particularități reflectă modul de desfășurare a activității vulcanice. Este vorba de suprastructura unor “aparate” complexe constituite, de obicei, din rezervorul magmatic (vatra), coșul vulcanic (canalul de alimentare), conul și craterul.

Masivele de roci eruptive și structurile corespunzătoare acestora s-au constituit pe parcursul evoluției geotectonice a teritoriului României în proterozoic, paleozoic, mezozoic și neozoic. Cu cât manifestările magmato-eruptive sunt mai recente, structurile sunt mai bine păstrate iar influența lor în relief apare mai bine exprimată. Relieful vulcanic se intalneste in cazul aparitiei la zi a unor roci magmatice efusive si mai rar in cazul aparitiei la zi a rocilor magmatice intrusive. În ciclul eruptiv sarmațian-pliocen inferior au predominat efuziunile de lavă, alternând cu episoade explozive. Au luat naștere, astfel, numeroase edificii stratovulcanice, dar și corpuri intrusive. De remarcat că în nordul Carpaților Orientali vulcanismul s-a manifestat prin formarea unor corpuri subvulcanice în masivele ibleș, Rodnei și, mai ales, în Bârgău. Mai la sud, respectiv în Călimani-Gurghiu-Harghita s-au format structuri stratovulcanice tipice, care au închegat un lanț de munți vulcanici propriu-zis. Principalele produse vulcanice puse în loc au fost andezitele și dacitele; în același timp, spre marginile aparatelor vulcanice s-au acumulat strate imense de formațiuni vulcano-sedimentare. În timpul acestui ciclu de manifestare vulcanică au luat naștere cele mai reprezentative elemente structurale consecvente, păstrate în relieful actual: coșuri, caldeire, cratere, platouri vulcanice. Cele mai importante cratere de erupție și prăbușire se păstrează în Călimani, având forma unei imense caldere cu diametrul de 10,5 km (de altfel, complexul vulcanic al Călimanilor se impune drept cel mai mare edificiu de tip stratovulcanic din România și nu numai).

În ciclul pliocen superior-cuaternar se reiau manifestările vulcanice cu caracter mai restrâns, locale, în aceleași perimetre ale ciclurilor anterioare. Manifestările explozive sunt reduse ca număr și ca arie, întâlnindu-se cu dezvoltare punctuală în grupările CălimaniGurghiu-Harghita, Oaș-Gutâi, Metaliferi, Perșani, produsele vulcanice expulzate constând din andezite bazaltoide, bazalte. Se pare că, apariția muntelui Ciomatu, cu craterul Sfânta Ana, aparține acestei etape de erupție. Este posibil ca forma de crater estompat și înmlăștinit Mohoș, din vecinătatea estică a craterului Sfânta Ana, să aparțină unei erupții mai timpurii. Începând din pleistocenul mediu, în regiunea vulcanitelor neogene din Carpați se manifestă doar fenomene post-vulcanice: gheizere, fumarole, solfatare, mofete (ele formează și în prezent așa-numita aureolă mofetică). Cu cat erupțiile au fost mai vechi, cu atât păstrarea în relief a aparatelor vulcanice este mai redusă, asa cum este cazul cu Munții din NV Orientalilor, unde cel mai adesea se pastrează fragmente de aparate vulcanice. La polul opus se află aparatele rezultate în urma erupțiilor mai noi. Acestea pastrează la partea lor superioara cratere foarte vizibile (ex: craterul Muntelui Ciumatu, de la E de Olt, lângă Tușnad). În proximitatea acestui crater se pastrează un al doilea, mult mai estompat, in care fostul lac a fost colmatat si este transformat astăzi într-o mlaștină (turbarie, Tinovul Mohoș). Principalele defilee sculptate în roci vulcanice sunt: Toplița-Deda (dintre Călimani și Gurghiu); Tușnad; Racoș; sectoare de defilee din Munții Metaliferi.

Fig. 1 Lacul Sfânta Ana (Mocuț Andreea Cătălina)

ZONA DE STUDIU

LACUL SFÂNTA ANA ȘI TINOVUL MOHOȘ

Situl Natura 2000 Tinovul Mohoș-Lacul Sf. Ana cu o suprafață de de 440 ha (conform datelor din Formularul standard) a fost desemnat prin Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007, privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. Situl Natura 2000 Tinovul Mohoș-Lacul Sf. Ana cuprinde rezervațiile naturale „Lacul Sfânta Ana” cod 2.486 și „Tinovul Mohoș” cod 2.487, care au fost declarate rezervații de interes național prin Legea nr. 5/2000 (elaborată în baza datelor existente la data de 1 octombrie 1998, în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/1995 privind protectia mediului înconjurator) privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, ca rezervație mixtă (botanică, geologică, și peisagistică). Conform sistemului I.U.C.N., rezervația, aparține categoriei IV, adică arie naturală protejată care necesită intervenție activă pentru conservarea valorilor naturale.

2.1 Localizare

Județul Harghita este situat în partea centrală a Carpaților Orientali și în partea estică a Podișului Transilvaniei, în partea centrală a României. Suprafața județului este străbătută de la nord-vest spre sud-est de două șiruri de munți: în partea centrală se desfășoară pe cca. 150 km lungime șirul munților vulcanici Căliman (2100 m)- Gurghiu (1778 m)-Harghita (1800 m); în partea estică se întinde șirul munților zonei cristalinomezozoice și a flișului cretacic – Bistricioarei (1689 m), Giurgeului (1575 m), Hășmașului (1792 m), Ciucului (1490 m) și Nemirei. Cele două șiruri muntoase sunt despărțite prin depresiunile intramontane Bilbor, Borsec, ale Giurgeului, Ciucului și Casinului.

Pe suprafața județului Harghita s-a dezvoltat o bogată rețea hidrografică, lacuri și mlaștini și s-au acumulat importante rezerve de ape subterane. Cursurile râurilor principale pe teritoriul județului au lungimi cuprinse între 45-90 km. Râul Olt izvorăște din versantul vestic al Hășmașului Mare la altitudine de 1.280 m și străbate Depresiunea Ciucului pe o lungime de cca. 85 km, părăsind teritoriul acestuia prin defileul de la Tușnad. Suprafața bazinului de recepție de 1.295 km2 se extinde pe versantul estic al Munții Harghitei, adunând afluenții Lunca Mare,Mădăraș, Silaș, Valea Mare și pe versanții vestici ai munților Hășmașului și Ciucului, primind afluenții Frumoasa, Fișag și Tușnad. Debitul mediu multianual al râului la ieșirea din județ este de 9,0 mc/s, iar debitul maxim cu posibilitate de depășire 1% este de 360 mc/s.

Lacurile naturale ale județului ca geneză și ca regim hidrologic prezintă particularități demne de remarcat , printre ele fiind Lacul Sfânta Ana.

Lacul Sfânta Ana

Este singurul lac vulcanic din România. Este situat în masivul Ciomatu dinjudețul Harghita în stânga râului Olt, în apropiere de stațiunea Tușnad. Vulcanismul este de origine neogenă, dar se constată o scădere a vârstei acestuia pe direcția nord-sud astfel încât masivul Harghita are vârsta cea mai mică. motiv pentru care aparatul vulcanic din acest masiv este cel mai bine conservat.

Lacul Sfânta Ana,este un lac oligotflor, cu puține substanțe nutritive, sărace mai ales în calcar și lipsite de substanțe humice. Apa lacului fiind una foarte clară. Lacul Sfânta Ana are o margine distrofică.

Din punct de vedere geologic un rol esențial l–a jucat activitatea vulcanică, care a modelat această zonă prin crearea unor cratere și depunerea materialului rezultat în urma fenomenelor vulcanice din pleistocen pe povârnișul conului vulcanic. Din punct de vedere hidrologic conul vulcanic este erodat de numeroase pârâiașe dispuse radial și care sunt colectate de pârâul Valea Roșie.

“Lacul are o formă aproximativ circulară, având lungimea de 620 m și lățimea de 464 m. Suprafața lacului este de 19,5 ha, adâncimea maximă de 6,1 m” (Pál Zoltán, 1999).

Lacul este așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu Mare , din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani). Muntele Ciomatul este un tinut vulcanic unde se dezvaluie drumetilor peisaje inedite; el se infatiseaza cu doua conuri vulcanice gemene, Ciomatul si Mohosul , dintre care primul are craterul inchis, adapostind lacul Sfânta Ana, iar celalalt are craterul deschis la nord-est, respectiv tinovul cu acelasi nume.

Studiile palinologice au permis reconstituirea evoluției acestui lac, începând cu stadiul de turbărie și lac puțin adânc acum circa 9,8 – 8,8 ka, urmat de o perioadă de acumulare continuă de apă pluvială și de creștere a nivelului apei până la valoarea maximă de 12 metri datată 2,7 – 0,7 ka, atunci când lacul Sfânta Ana a avut un caracter puternic oligotrof și terminând cu momentul actual marcat de o puternică influență a factorului antropic manifestată prin eutrofizare și poluare, în special cu dejecții umane.

Ultimele măsurători efectuate în anul 2005 de către o echipă de scafandri profesioniști împreună cu Organizație GeoEcologica ACCENT (Pilbath & Pal, 2007) au pentru suprafața lacului o valoare de 19,3 ha și un perimetru de 1617 m, în scădere față de valoarile de 21,3 ha și respectiv 1749 m raportate în anul 1909 de Geley Josef (Pilbath & Pal, 2007) pentru o suprafață de retenție a bazinului de colectare de circa 2,15 km2 . Cota oglinzii apei variază între 949 și 950 m. “Lacul are o formă ovală, semiaxa mare fiind de 680 m iar cea mică de 470 m având adâncimea maximă conform măsurătorilor efectuate în anul 2005 de 6,4 m” (Pilbath & Pal, 2007). Conform acelorași măsurători, grosimea maximă a sedimentelor este de circa 4 m. Lacul Sfânta Ana este alimentat exclusiv din precipitații, gradul de mineralizare al apei fiind din acest motiv extrem de scăzut. Iarna, lacul este acoperit cu un strat de gheața de până la 1 m. Alternanța ingheț-dezgheț ca și eutofizarea sa sunt condiții favorabile formării varvelor, fapt încă neevidențiat de alți cercetători, dar care merită să fie studiat cu atenție.

O atenție specială trebuie acordată scurgerii subterane, cu toate că nu are scurgere superficială și este situat într-o zonă cu umiditate excedentară, în loc ca adâncimea lacului Sfânta Ana să se mărească, ea scade simțitor. După cum reiese din măsurătorile efectuate între 1860-1960, aceste adâncimi au fost de 12 m în 1867, 8,30 m în 1908 și 7 m în 1955.

Dacă avem în vedere că evaporația apei este de cca 500 mm/an, precipitațiile de 600-700 mm/an, iar de pe pantele craterului în lac mai primește cca 1500 mm/an, îm mod normal în lac rămân anual 1000-1500 mm strat de apă.

Ținând cont de extensiunea cuvetei lacustre în partea superioară nivelul lacului în aceste condiții ar trebui să crească cu cca 0,5 m anual; în realitate adâncimea scade treptat. Singura cale prin care se pierde această cantitate de apă este cea subterană prin infiltrațiile laterale în conul vulcanic. Infiltrația este favorizată și de structura de strato-vulcan , unde tufurile andezitice și andezitele alternează cu orizonturi de aglomerate din aceste materiale. Infiltrația mare din lac este pusă în evidență de o serie de izvoare care apar în partea externă a craterului la altitudini mult mai joase față de oglinda lacului (950 m). Prezența turiștilor reprezintă principala sursă de poluare cu metale gr ele, concentrația de plumb depășind valorile maxime admise..Lacul Sfânta Ana este o rezervație complexă naturală, geologică, floristică și faunistică, fiind legat de Băile Tușnad prin poteci turistice.

Vârsta lacului Sfânta Ana nu a fost încă determinată cu exactitate, diverși cercetători estimând că ultima erupție a avut loc cu 32.000 de ani în urmă (Juvigne et al. 1994), cu 10.500 de ani în urmă (Morya et al. 1996) sau chiar 9.800 de ani în urmă (Magyari et al. 2006). Scăldatul în Lacul Sfânta Ana nu mai este permis din decembrie 2017.

Fig. 2 Lacul Sfânta Ana (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 3 Lacul Sfânta Ana (Mocuț Andreea Cătălina)

Tinovul Mohoș

Tinovul Mohoș este o arie protejată de interes atât național cât și european, deci cu o importanță sporită. Acest lucru se poate vedea și de numărul mare de legi prin incidența cărora este ocrotită.

Tinovul Mohoș din această regiune a fost cunoscut incă de primii botaniști de ai Transilvaniei precum Baumgarten, Schur, Fuss etc.. Tinovul reprezintă o individualitate geografică,fitogeografică remarcabilă, prin urmare a atras pe cei mai numeroși specialiști, mai ales pe botaniști.El este impresionant prin peisajul său straniu și prin primejdiile care le ascunde acesta. Toate aceste aspect duc prin urmare ca acest tinov sa fie unul din cele mai bine studiate tinoave din Transilvania.

La nord-est de lacul Sfânta Ana, într-un crater geamăn, la altitudine de 1.050 m se află Tinovul Mohoș, un lac colmatat și acoperit cu vegetație de Sphagnum, care se întinde pe un areal de 80 ha.

Tinovul Mohoș , în traducere din limba maghiară „Lacul cu mușchi”, este o mlaștină formată în unul din cele două cratere vulcanice din Munții Harghitei.

Craterul unde se află acum tinovul a erupt primul, iar ulterior acesta s-a umplut cu apă. În momentul în care a erupt și cel de-al doilea crater (unde s-a format Lacul Sfânta Ana), cenușa a ajuns în Lacul Mohoș. În timp zona s-a acoperit cu mușchi de turbă, iar din lac au rămas doar câteva ochiuri de apă. Întreaga zona a fost declarată rezervație naturală. Suprafata imensa a Mohoșului de odinioară a fost de patru ori cat cea a lacului Sfanta Ana. De-a lungul mileniilor lacul Mohoș s-a tot micșorat și încetul cu încetul a devenit mlaștinos, transformându-se intr-o adevarată mlastină alpină.

Stratul de turbă este gros de 10 pana la un maxim de 20 de metri, grosimea lui fiind suficient de atractivă, in asa fel încât, pe vremea regimului comunist să se încerce exploatarea acesteia. Datorită turbei apa tinovului este aproape neagra.Suprafața protejata este de 240 ha din care mlaștina propriu zisă are 80 ha și reprezintă o mlaștină oligotrofă.

Rezervația se află la o altitudine de 1050 m si adăpostește vegetație forestieră alcătuită în mare parte de pin silvestru, specii de mesteacăn pitic si mesteacan pufos, specii floristice de turbărie: dintre care roua cerului, specii de rogozuri, ruginare, precum și specii de pasari, reptile și batracieni.Pe suprafața tinovului se gasesc numeroase ochiuri de apa.

Deplasarea in rezervație se face numai în grupuri, pe o pasarelă de lemn care duce la doua dintre ochiurile de apa care au mai ramas din vechiul lac si in prezenta unui ghid desemnat.

Interesant este că ecosistemul care s-a format aici a permis dezvoltarea unor specii de plante – otravitoare, halucinogene sau carnivore (unele unice în România).Aspectul este unul foarte ciudat.

„Lacul” este acoperit de o pădure de pinus silvestris a cărui înalțime este invers proporțională cu grosimea stratului de turbă.Când plouă, stratul de turbă capată proprietațile unui burete și poate deveni periculos, de aceea deplasarea se face pe o pasarela de lemn.

Zona este declarata rezervație floristică și vizitarea se face numai cu ghid in grupuri care pleaca la ore fixe.Pasarela de lemn duce la doua ochiuri de apă care au mai ramas din vechiul lac și care încet,încet vor fi si ele colmatate.Apa celor doua lacuri este aproape neagra din cauza turbei.

Se spune ca în momentul unei erupții, în craterul în care se gasește astăzi Tinovul Mohoș s-a format un lac; ulterior, vulcanul a erupt din nou (de data aceasta prin cel de-al doilea crater), iar cenușa a fost aruncată in lac. Lacul a fost colmatat și a dus la dezvoltarea muschiului de turbă, care atinge pe alocuri chiar si 20 de metri adâncime.

Atunci cand plouă, întreaga zona devine periculoasa, pentru ca muschiul de turbă se transforma intr-un “burete” îmbibat cu apa. De aceea este interzisă vizitarea acestei rezervații fară un ghid și în afara pasarelelor de lemn. Interesant este ca atunci cand sari pe această pasarelă poți să observi cum se schimbă tot terenul din jur.

Întregul ecosistem al Tinovului Mohoș a dus la apariția unor plante otrăvitoare unice în România, de genul celor halucinogene (nebunele) sau carnivore (roua cerului,considerata regina tinovului).

Fig. 4 Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 5 Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Vegetație

Structura vegetației: Înălțimea veg. ierboase: 50-150 cm la 90% din solul acoperit Mozaic ierburi-arbuști: < 5% Vegetație moartă: 3 cm. Caracteristici fizice: Sol neacoperit: 10% dispersat pe o arie mai mare de > 0.5m2.

Lacul Sfânta Ana este alcătuită din pădure de foioase (Fagus sylvatica) în amestec cu conifere (Abies alba, Picea excelsa, Larix decidua).

În interiorul craterului se evidentiază cu o claritate deosebită fenomenul inversiunii vegetației: imprejurimea malului este populată de asociatii de moli, iar pe crestele cu expunere estică și sudică găsim asociații mixte – fag si carpen. Acest fenomen se datorează microclimei mai reci și umezi din interiorul craterului. Lacul Sfânta Ana este de 240,5 ha , din care 19,5 ha luciul lacului, 5 ha pajiști, 216 ha păduri.

La începutul anilor 1900 prorietarii au încercat desecarea tinovului pentru valorificarea turbei. În anii 1930 au fost tăiate pădurile limitrofe tinovului, iar dupa 1944 au fost efectuate desecări masive. Pârâul Vereș este un factor important în erodarea tinovului. Prin acest pârâu tinovul pierde din apa, facilitând desecarea acestuia. Rarități din tinovul Mohoș: Drosera rotundifolia, Drosera obovata, Drosera anglica, Vaccinum uliginosum, Andromeda polifolia,Vaccinum oxycoccus, Vaccinum vitis idea, Empetrum nigrum, Eriophorum vaginatum, Lysimachia tyrisflora, Cephalozia fluitans, Pinus silvestris ssp. turfosa. Tinovul este acoperit de un covor de mușchi și de diferite specii: Polytrichum strictum, Spaghnum acutifolium, Spaghnum plumosum.
Pe portiunea nord-estica a malului in tinovul de sute de ani au fost identificate mai multe specii de muschi, rogoz si roua cerului. Este de menționat faptul ca pe o porțiune mai mare de 50% Cercetările zoologice complexe a ultimilor ani au demonstrat că tinovul constituie un habitat interesant și valoros nu numai din punct de vedere botanic ci constituie la rândul lui un habitat potrivit și pentru mai multe specii rare de artropozi.din perimetrul lacului apa este acoperită de straturi de muschi.

Acesta poate fi considerat un tinov mixt cu păduri și mușchi,iar stratul de mușchi poate fi considerat vegetația dominantă. Pe baza caracteristicilor botanice, fizice și chimice este un tinov dominat preponderent de mușchi. Din punct de vedere botanic păstrează și astăzi anumite specii relictice din era glaciară cum ar fi: speciile de droseră (Drosera rotundifolia, D. obovata), ruginare (Andromeda polifolia), Scheuchzeria palustris, bumbăcarița (Eriophorum vaginatum), vuitoare (Empetrum nigrum), Afinul (Vaccinium oxycoccus).

Dealungul timpului pășunatul sezonier, turismul neorganizat, respectiv culesul irațional a fructelor de pădure au rezultat în periclitarea florei și faunei tinovului.

Mlaștina activă tipic oligotrofă, formată prin colmatarea lacului de origine vulcanică, care are un depozit de turbă în zona centrală de cca. 10 m. În zona de lagg a mlaștinei sunt prezente cenoze edificate de Betula pubescens și Pinus silvestris, iar în partea centrală a tinovului sunt prezente, în laculete, cenoze higrofile cu Scheuchzeria palustris, Carex pauciflora, Carex limosa și Eriphorum vaginatum.

La nivelul sitului se conservă următoarele habitate de interes comunitar: comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin 0,1% , mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante nefixate de substrat 10 %, păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae ) 2%, păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) 10 %, păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea) 10 %, turbării active 15 %, turbării cu vegetație forestieră 50 %.

Fig. 6 Vegetați Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 7 Vegetați Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 8 Vegetați Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 9 Vegetați Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig.10 Vegetați Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Faună

Specii de mamifere: Barbastella barbastellus (liliac cârn); Canis lupus (lup); Lynx lynx (râs); Myotis bechsteini (liliac cu urechi mari); Myotis myotis (liliac comun); Ursus arctos (urs brun); Specii de amfibieni și reptile: Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă); Triturus cristatus (triton cu creastă); Triturus montandoni (triton carpatic); Specii de nevertebrate: Pholidoptera transsylvanica (cosașul transilvan).

În ceea ce privește fauna Lacului Sfânta Ana literatura de specialitate menționează prezența în apă a următoarelor specii: năpârcă de apă (Tropidonotus natrix), triton (Triton montadoni), respectiv în perioada de reproducere a broaștelor. Pe malul lacului trăiește o specie de rață (Anas acuta) care preferă stratul de turbă de suprafață acoperit cu arbuști. Conform descrierilor în anii 1908 și 1940 a fost colonizat o nouă specie nouă: somnul pitic din America. Între timp această colonie s-a micșorat dar a reușit să supraviețuiască, astfel încât din ce în ce mai multe studii actuale fac referire la existența lor. Din specia artropodelor populații considerabile au: ploșnița (Notonecta Glauca, Carixa), mai multe specii de libelulă (Erytromma najas, Libellula depressa, Leptetrum men), crapi și viermi, respectiv monocelulare.

Iar în cee ace privește fauna Tinovul Mohoș s-a remarcat în primul rând prin speciile de floră rămase din perioada erei glaciare, deși cercetările zoologice complexe a ultimilor ani au demonstrat că tinovul constituie un habitat interesant și valoros nu numai din punct de vedere botanic ci constituie la rândul lui un habitat potrivit și pentru mai multe specii rare de artropozi.

Din punct de vedere al structurii speciilor putem spune că Tinovul Mohoș poate fi caracterizat prin numărul redus de specii, respectiv număr ridicat de unități din cadrul aceleași specii. Stratul de mușchi poate fi considerat vegetația dominantă. În perioada 2003-2005 un grup de cercetători a reușit să identifice 108 specii diferite de păianjeni, care la rândul lor reprezintă 21 de ramuri. Urák István a reușit la rândul său să identifice alte 3 noi specii până atunci necunoscute pe teritoriul României (Cnephalocotes obscurus, Maro minutus, Taranucnus setosus).

Deasemenea a confirmat existența a altor două specii de păianjeni (Zelotes clivicola, Scotina palliardi). Totodată s-a semnalat prezența altor două specii rare cum ar fi Notioscopus sarcinatus, Gnaphosa nigerrima. Grupul de cercetători condus de Urák István a ajuns la concluzia că cele două specii de păianjeni dominante poate fi considerat păianjenul-lup (Pirata hygrophilus), respectiv în pădurile de fag păianjenul eretic (Coelotes inermis).

La nivelul sitului au fost identificate și următoarele specii de interes conservativ național: Rana temporaria, Dryocopus martius, Fringilla coelebs, Motacilla alba, Motacilla cinerea, Turdus torquatus, Anthocharis cardamines, Apatura iris, Aphantopus hyperantus, Argynnis paphia, Callophrys rubi, Colias croceus, Colias hyale, Cupido minimus, Erebia medusa, Erynnis tages, Hepialus humuli, Leptidea sinapis, Limenitis camilla, Lycaena tityrus, Maniola jurtina, Melanargia galathea, Melitaea athalia, Nymphalis antiopaI, Pararge aegeria Polygonia c-album, Polyommatus icarus, Sphinx ligustri, Triodia sylvina, Betula pubescens, Calamagrostis stricta, Calluna vulgaris, Carex curta, Carex echinata, Carex elongata, Carex limosa, Carex nigra, Carex pauciflora, Carex rostrata, Carex vesicaria, Empetrum nigrum, Epilobium palustre, Equisetum fluviatile, Eriophorum vaginatum, Galium palustre, Menyanthes trifoliata, Molinia caerulea, Pinus sylvestris, Potentilla palustris, Salix aurita, Scheuchzeria palustris, Sphagnum angustifolium, Sphagnum sp., Vaccinium microcarpum, Vaccinium vitis-idaea.

Pe langa acește tipuri de specii mai sunt si câteva insecte dăunătoare care afectează arborii din acest sit natural depistați pe trunchi sub scoarța arborilor : Ips sexdentatus (40 familii/m2), Ips acuminatus (350 familii/m2) Blastophagus piniperda (200 familii/1n2), Blastophagus minor (320 familii/m2), Ips laricis (32 familii/m2) și Pissodes notatus (40-50 larve/m2).

După densitatea galeriilor atacul acestor dăunători este foarte puternic, ceea ce arată existența unui nivel ridicat al populațiilor respective în zonă și un pericol iminent pentru restul pinului din rezervație neinfestat încă. Părțile mărunte din arbori, respectiv vârful și crăcile sunt populate, pe lângă Ips acuminatus și de Pityogenes bidentatus, P. quadridens și bistridens, densitatea atacului acestora din urma fiind de asemenea foarte puternică (peste 300 familii/m2), iar ca o mențiune importantă este aceea ca acești dăunători au caracter primar, în sensul că atacă și arborii sănătoși. Pe lângă insectele de scoarță menționate mai sus, apar și infestări cu dăunători xilofagi, respectiv cei ce intră în lemn – Trypodendron lineatum (peste 100 intrări/m2), Tetropium castaneum, Callidium violaceum și Criocephalus rusticus (50-75 intrări/m2). Cu excepția speciilor xilofage Tetropium castaneum, Callidium violaceum si Criocepha rusticus, care vor zbura in iunie, celelalte sunt deja active, în sensul ca a început zborul lor în martie (Pissodes notatus), în cursul lunii aprilie (Blastophagus sp., Trypodendron Lineatum, Ips sexdentatus) și la început se mai (Ips acuminatus, Ips laricis și Pityogenes sp.).

Fig.13 Urs în apropierea Tinovului Mohoș și Lacului Sfânta Ana

(Mocuț Andreea Cătălina)

Fig.14 Panou cu urși din zonă (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 13 Panou cu insecte regasite in Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

2.4 Căi de acces

Circa 34 km departare de Sfântu Gheorghe, 39 km Târgu Secuiesc și 40 km de la Miercurea Ciuc. iar cele mai apropiate localități sunt Băile Tușnad la 28 de kilometri si Băile Balvanyos la 15 kilometri. Drumul este asfaltat si ușor accesibil, de la Băile Tușnad până la lac distanta fiind de aproximativ 23 de kilometri. Tot cu masina se poate ajunge pe drum asfaltat prin Băile Balvanyos, din direcțiaTârgul Secuiesc.Pe ambele drumuri există numeroase indicatoare foarte usor de urmat, iar turiștii care aleg sa meargă cu mașina până la lac trebuie sa plăteasca o taxă de 10 lei pentru parcare.

Un traseu montan catre lac este o altă opțiune pentru turiștii care vor să se bucure de un weekend liniștit dar și de o mica aventură în mijlocul naturii este traseul Bixad – Lacul Sfanta Ana.Masina poate fi lăsată în Bixad de unde se pornește pe traseul marcat cu bandă albastră, traseu de dificultate medie. Traseul urmărește spații largi, deschise, de unde priveliștea este superbă dar care impun un anumit tip de pregătiri atunci cand vremea este foarte caldă. Se recomandă provizii de apă, haine deschise la culoare si acoperirea capetelor pentru practicarea traseului in lunile de vara.Marcajul traseului, bandă albastră începe de la cișmeaua din Bixad aflată imediat după oficiul postal. Drumul străbate o parte din sat și intra in bazinul Pinului Bixad unde există unul dintre cele mai curate izvoare de apă minerală din zona.Se poate face un scurt popas in poiana de sub dealul Tata aflat la cota 1.100 m, loc de unde se vede deja lacul.Ultima parte a drumului trece printr-o pădure si coboară aproximativ 200 de metri până la nivelul lacului. Traseul durează in medie 2 ore.

Drumeții poți face si pe marginea craterului – parcurgerea totală durează cam o ora si jumatate sau dinspre Lazărești înspre Lacul Sfânta Ana, cu o durată medie de 3 ore și jumătate. Aceste două trasee turistice sunt accesibile si ciclistilor.

Fig.14 Indicatoare turistice (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig.15 Panou cu tarife(Mocuț Andreea Cătălina)

Fig.16 Intrarea spre lacul Sfânta Ana (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 17 Indicatoare cu interdicții (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig.18 Indicatoare trasee turistice Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Traseu pentru a vizita Tinovul Mohoș:

Ca să vizitezi această zonă se merge doar cu ghid și se pleacă din oră în oră începând de la ora 10 de dimineață si până la ora 16. Prețul unui bilet fiind 5 RON și un ghid conduce turiștii prin rezervație și oferă informații despre această zonă. Se ține o prezentare generală a locului la intrarea pe poteca de lemn, in română si maghiară si apoi se mai fac două opriri. Cu totul dureaza cam 40 de minute.

Pentru a fi mai ușor de vizitat, dar mai ales pentru a proteja acest areal,traseul se face pe poteci și podețe de lemn. Din loc in loc,s-au păstrat ochiuri de apă încă neacoperite de solul buretos, 17 la număr in tot arealul Tinovul Mohoș. Traseul turistic prezintă două dintre ele,asta și pentru că nu diferă cu nimic unul fată de celălalt.Cum ajungi la potecile de lemn, adică la intrarea in Tinov, cu fiecare pas cu care înaintezi peisajul se va schimba vizibil. Dispar treptat arborii mari, raman arbuști precum pinul pitic si foarte multi mușchi. Ghidul prezentând toate informațiile despre acest Tinov,toate speciile de plante care fac parte din aceasta arie protejată.

Fig. 19 Intrarea în Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 20 Potecă Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 21 Potecă Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 22 Popas Tinovul Mohoș (Mocuț Andreea Cătălina)

VALORIFICAREA TURISTICĂ

Valorificarea turistică a geomorfositurilor presupune o proiecție cartografică a acestora, o evaluare a acestora sub raport turistic și o reevaluare a infrastucturii turistice, în special starea drumurilor/potecilor de acces spre obiectivele menționate. Este necesară o implicare mai serioasă, respectiv de finanțari din partea Consililor Locale și Județene, ca aceste geomorfosituri să reprezinte adevărata lor valoare.

Cu toate că nu există date oficiale despre vizitatorii anuali ai Lacului Sfânta Ana, numărul acestora este de aproximativ 200.000 pe an, sezonul cel mai aglomerat fiind vara. În zilele cele mai aglomerate sunt aproximativ 2.000 – 3.000 de vizitatori. Se achită taxă de parcare pentru mașini și autobuze. Majoritate vizitatorilor faceau baie în lac (în momentul de față acest lucru fiind interzis) , se plimbă cu barca sau cu sup-ul pe lac, se plimbă pe malul lacului, stau la plajă, vizitează capela Sfânta Ana situată pe malul lacului, participă la pelerinajul Sfânta Ana din 26 iulie sau la slujbele de duminică, urcă pe punctul de belvedere ca să admire peisajul etc. În anul 2017 s-a desfășurat a IV-a ediție a triatlonului offroad Saint Ana Lake Exterra Triathlon, organizată de Clubul Sportiv Extreme din Băile Tușnad, care se desfășoară pe teritoriul stațiunii Băile Tușnad, satelor Lăzărești și Tușnadu Nou și Rezervației Naturale Lacul Sfânta Ana – Tinovul Mohoș; în 2016 evenimentul a adunat 138 de participanți, iar în anul 2017 au participat 247 de persoane. Deși sezonul cel mai aglomerat este vara, putem vorbi de un număr important de turiști care vizitează Lacul Sfânta Ana și în perioada iernii; pe lângă ieșirea în aer liber și admirarea iernii, cu strat de zăpadă consistent – de multe ori peste 1 m – vizitatorii vin la săniuși, coboară cu săniuța în crater pe șosea (distanța parcursă este de 1,7 km), după care sunt tractați în sus cu mașini de teren. Primăvara și toamna sunt anotimpurile cu cei mai puțini vizitatori.

Formele de turism practicate: ecoturism, turism științific, turism religios, turism de agrement și de recreere, turism sportiv iar în urma acestei studiu asupra geomorfohidrositului putem lua în considerare turismul educațional și geoturismul.

Pe malul lacului este situată Capela Sfânta Ana a fost construită în anul 1564 de Kecskes Pal, aparține de Parohia Romano-Catolică din Lăzărești, iar acesta organizează în fiecare an pelerinajul Sfânta Ana, în ziua de 26 iulie, devenită tradiție încă din secolul al XIIlea, la care participă câteva sute de oameni. În cursul verii, în fiecare duminică se țin slujbe în aer liber.

Fig. 23 Capela Sfânta Ana (Mocuț Andreea Cătălina)

Posibilități de cazare:

În zonă sunt diferite spații de cazare și restaurante, începând de la cabane,pensiuni, pană la hoteluri luxoase.În ceea ce privește chiar în punctul unde se află Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș,aici avem la dispoziție un restaurant cu o terasă in aer liber la intrare,iar jos lânga lac este un loc cu mese și bănci din lemn amenajate pentru turiști care vin cu mâncarea de acasă dar și pentru a staționa indiferent dacă consumă sau nu ceva,mâncarea care se vinde acolo constă în: plăcinte și kurtos kolacs ăstea fiind singurele posibilități nefiind un restaurant amplasat în această zonă,în chioșcul respectiv se mai servesc și bauturi răcoritoare și pe timp de vară înghețată. Din loc în loc în jurul lacului sunt amenajate băncuțe pentru a te așeza si a privi peisajul minunat pe care îl ofera acest loc.

Lacul se poate explora cu bărcuțele contra cost,care sunt amenajate acolo. Acum câtiva ani era permis si intrarea în lac,aceasta fiind interzisă ulterior,ceea ce a dus și la scăderea turiștilor.

Tinovul Mohoș dispune de amenajarea standard,iar amenajarea acestuia este strict pe unde ghidul merge cu turiști.Acesta constă în potecile turistice pe parcursul traseului iar un mic loc amenajat din lemn cu câteva bănci în cerc pentru un popas pentru a da informații turiștilor. Acest popas îl regăsim si la intrare,tot pentru a oferi informatiile turiștilor si a spune povestea și toate informațiile despre acest loc.

În cadrul acestor două rezervații ma avem amenajat si un magazin cu diverse suveniruri pentru a rămâne cu o amintire frumoasă din acest loc minunat.

Potențialui turistic acestui loc este unul destul de ridicat având un cadru natural minunat, cu un peisaj și o imagine ce atrage o mulțime de turiști dornic ce a cunoaște această zonă cu atâtea specii unice.Această imagine este patrată prin legi stricte și multe restricții.

Fig. 24 Magazin suveniruri Tinovul Mohoș și Lacul Sfânta Ana

Fig. 2 Terasă lacul Sfânta Ana (Mocuț Andreea Cătălina) Fig. 26 Chioșc de la Lacul Sfănta Ana (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 27 Lacul Sfânta Ana,navigarea acestuia (Mocuț Andreea Cătălina)

Fig. 28 Terasă de lângă Lacul Sfânta Ana (Mocuț Andreea Cătălina)

Toate aceste imagini reprezintă cât de intens protejată este această zona fiind foarte puține amenajări antropice care să strice imaginea naturii.

Amenajări din apropirea Lacului si Tinovului :

Cabana Sfânta Ana

Condiții:

– 13 locuri în camere cu 2, 3 si 4 paturi (camerele au sobă de teracota)

-Încalzire cu lemne, baie comună pe palier

– Restaurant propriu (40 locuri), terasa descoperită (100 locuri)

Altitudine: 1065 m

Localități și puncte de acces: Miercurea-Ciuc,Izvoru Mureșului,Carta, Mădaraș,Racu,Sansimion, Sâncrăieni,Cetățuia,Tușnadu Nou,Băile Tușnad,Bixad,Ozunca-Băi,Vlahita,satul Capâlnița.

Balvanyos Resort, este o oază de liniște cu aer curat, înconjurat de munții și pădurile din jurul Lacului Sf. Ana, situat pe DN 11C între Băile Tușnad și Târgu Secuiesc. Resortul vă oferă condiții ideale pentru un sejur de neuitat. Rafinamentul decorului, calitatea dotărilor și amabilitatea personalului vă vor face să trăiți momente unice.Având camera single,duble,apartament,cu toate dotările necesare unui sejur minunta.

Acest resort beneficiază si de un centru spa,pentru o relaxare si recreere,având un pensaj în inima pădurii.Mai beneficiază și de un parc de aventură. Parcul de Aventuri te așteaptă să-ți testezi limitele, sub atenta îndrumare a instructorilor noștri, alpiniști. Traseele au grad diferit de dificultate astfel încât, atât adulții, cât și copiii se pot bucura în siguranță de tiroliene sau de diferitele obstacole.Un traseu mai special este cel de teambuilding, pentru grupuri. Acest traseu contribuie la formarea și întărirea spiritului de echipă prin faptul că membrii grupului se ajută reciproc în parcurgerea obstacolelor.Trasee: începători copii (galben), copii (portocaliu), începători adulți (verde), avansați (albastru), profesioniști (roșu), traseu pentru teambuilding, traseu de tiroliene.

Alte spații de cazare: Pensiunea Vânătorul,pensiunea Iris,vila Transilvania,pensiunea Carpați,pensiunea Sara,pensiunea Anna și multe altele pe care le puteți găsi fie în cadrul unei agenți,sau prin diferite site-uri de cazare.

Propuneri de amenajare turistică:

Amenajarea a mai multor locuri de recreere,a diferite actitivăti pentru orice tip de turist, de ex:o activitate în care să parcurgi această arie protejată cu cai (echitație),în care să fie si un ghid care să prezinte toată atractivitatea locului.Îmbunătățirea infrastructurii de acces către această arie.Mai multe persoane calificate și mai multe puncte de informare turistică. Schimbarea sau reabilitare potecilor din Tinovul Mohoș precum și parcările și potecile care fac parte din înprejurările Lacului Sfânta Ana. Restaurarea locurilor de popas ar fi un alt aspect în ceea ce priveste amenajarea acestora.

Fiind o arie protejată în ceea ce privește alte tipuri de amenajari precum cazare,restaurante ar strica imagine acestui loc minutat,iar în timp ar duce și la dispariția mai multor specii unicate din această zonă,prin urmare alte amenajări ar fi excluse,decât cele care nu strică magia și imaginea acestui areal minunat. Prezentarea și promovarea valorilor este un interes de ordin educativ, economic și ecologic în sensul promovării ecoturismului. Unele valori periclitate nu trebuie popularizate în mod direct publicului larg ele fiind importante din punct de vedere științific. Sunt realizate următoarele tipuri de prezentare : imagine marcantă (logo) legată de aria protejată, pliante care prezintă aria naturală protejată în general,informații generale în trei limbi (română, maghiară, engleză), fotografii, hărți, promovarea electronică: e-mail, Web,campanie de informare și promovare prin presa județeană centrală și locală promovare prin societați de televiziune și radio, legături cu specialiștii altor rezervații din țară și societăți cu activitate similar,realizarea unor acțiuni de marketing si promovare în favoarea vacanțelor interne, organizării si promovării unor acțiuni gen festivaluri, concursuri care să stimuleze cererea turistică.

3.1 Problema Tinovului Mohoș

Pinul comun (Pinus sylvestris) și cel pitic (Pinus tufosa), ce intră în compoziția speciilor lemnoase din cuprinsul celor 80 ha de rezervație, sunt afectate de înroșirea coronamentului și uscare cauzate de atacul mai multor specii de insecte dăunătoare. Există 5 focare de înmulțire în masă a acestor dăunători, fiecare cuprinzând o suprafață de 25-30 de ari. Istoricul calamității începe în urmă cu 3-4 ani, când în zona pârâului Veres au apărut primii arbori la care culoarea coronamentului s-a schimbat și au început să arate semne de îmbolnăvire. La început problema nu s-a arătat serioasă, numărul arborilor bolnavi fiind destul de mică.

În timp facându-se diferite studii s-a ajuns la constatarea că în timpul secetei pronunțate din cursul anului 2012. Pe fondul slăbirii fiziologice s-a declanșat atacul gândacilor de scoarța ai pinului, inițial la exemplare izolate, iar ulterior a devenit fenomen masiv, cu precădere în cursul anului trecut.

Observațiile și analizele făcute de către specialiști arată faptul că sunt 5 focare de înmulțire în masă a acestor dăunători, fiecare cuprinzând o suprafață de 25-30 de ari. Numai focarul inițial având în jur de 100 arbori uscați, situat lângă Pârâul Roșu, este inactiv, în sensul că arborii sunt părăsiți de insecte de scoarță, celelalte 4 focare analizate sunt încă active, având sub scoarța arborilor, în diferite proporții, insecte active, pregătite pentru zborul de ieșire sau producând infestarea acelorași arbori sau a celor din imediata vecinătate.

Din rândul dăunătorilor depistați pe trunchi sub scoarța arborilor menționăm următoarele specii: Ips sexdentatus (40 familii/m2), Ips acuminatus (350 familii/m2) Blastophagus piniperda (200 familii/1n2), Blastophagus minor (320 familii/m2), Ips laricis (32 familii/m2) și Pissodes notatus (40-50 larve/m2). După densitatea galeriilor atacul acestor dăunători este foarte puternic, ceea ce arată existența unui nivel ridicat al populațiilor respective în zonă și un pericol iminent pentru restul pinului din rezervație neinfestat încă. Părțile mărunte din arbori, respectiv vârful și crăcile sunt populate, pe lângă Ips acuminatus și de Pityogenes bidentatus, P. quadridens și bistridens, densitatea atacului acestora din urma fiind de asemenea foarte puternică (peste 300 familii/m2), iar ca o mențiune importantă este aceea ca acești dăunători au caracter primar, în sensul că atacă și arborii sănătoși. Pe lângă insectele de scoarță menționate mai sus, apar și infestări cu dăunători xilofagi, respectiv cei ce intră în lemn – Trypodendron lineatum (peste 100 intrări/m2), Tetropium castaneum, Callidium violaceum și Criocephalus rusticus (50-75 intrări/m2).

Pentru evitarea infecțiilor altor arbori și eliminarea acestor dăunătoare în cuprinsul acestor focare, este necesară amplasarea curselor de tip aripa sau barieriere amorsate cu nade feromonale specifice dăunătorilor Ips sexdentatus și Ips acuminatus.

3.2 Pericole pentru turiști

Deoarece lacul Sfânta Ana este unul de munte, dar și înconjurat de păduri, puritatea apei de aici se apropie de cea a apei distilate.

Turiștii veniți la Lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea. Ei au la îndemână o metodă mai puțin obișnuită: cele două fisuri din masiv care prevestesc vremea. Localnicii știu că dacă emanațiile din fisuri „pișcă la nas”, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții. Fenomenul are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător.

Un alt pericol pe care îl regăsim atunci când plouă în cadrul Tinovului este faptul că potecile se afundă în vegetația cu aspect de burete și pune în pericol turiști care se află în cadrul ghidajului pe poteca respectivă. Pericolul reprezentat de solul instabil este unul cu care ne înâlnim la fiecare intrare în acest area,dat de faptele menționate mai devreme.

Un alt pericol sunt structurile de lemn pe care le întâlnim pe tot parcursul ghidajului prin Tinov,acestea fiind alunecoase cand sunt umede,dar și instabile ne fiind restaurate.

În Tinov un alt pericol pe timp de caniculă sunt viperele,ghidul amintește și de acest pericol,iar prin urmare el este cel care este mereu înaintea turiștilor pentru evitarea pericolelor.

Un ultim pericol pe care aș vrea să îl enumerez este cel al urșiilor,care este și cel mai cunoscut,el fiind emblemaacestui loc, întrucât mulți turiști aleg această destinație în special pentru înâlnirea lor ne știind că noi le invadăm locul lor și acest lucru ar putea la o amenințare pentru noi,înâlnirea cu ursul nu fiind una favorabilă pentru noi dacă nu știm să abordăm aceea situați. În cadrul ghidajului la Tinovul Mohoș, ghidul informează pericolul dat de aceste animale și instruiește turiști pentru prevenirea unor incidente nefavorabile,el având un sprai paralizant în dotare și ustensile pentru mobilizarea acestuia dacă cumva este necesar. În cadrul Lacului Sfânta Ana,noi suntem cei care trebuie să ne ferim de o situație nefavorabilă și să știm anumite detalii pentru prevenirea pericolelor înainte de a merge.

Pe parcursul anilor au fost câteva incidente în care turiști pentru o poză cu ursul și-au riscat viața,dar din fericire nu au fost decese sau leziunea gravă a turiștilor.

Precum iese și în fig.13 și eu m-am înâlnit cu ursul,în cazul meu fiind o întâlnire pașnică dat fiind faptul că nu l-am deranjat si am încercat să nu îi invadez zona lui de confort.

DENDROCRONOLOGIE

4.1 Aspecte generale

Dendrocronologia este știință care se ocupă cu determinarea vârstei plantelor lemnoase pe baza studiului inelelor anuale formate prin creșterea în grosime a rădăcinii și tulpinii.

Dentrocronologia, vine să exploreze caracterul dual al arborelui. Inelul anual poartă înscrisă orice schimbare intervenită în mediul proxim al arborelui fie că i se dăunează presiunii concurenței sau competiției sau modificările mediului climatic, edafic, biologic, geomorfologic.

„Cunoașterea structurii lemnului este necesară pentru construirea și interpretarea modelelor privind legătura dintre variația factorilor de mediu și creșterea radială a a rborilor,exprimată prinlățimea inelului anual,sau prin intermediul altor caracter istici ale acestuia(densitate,structură, etc..)”(Fritts,1976).

Este dificil a înțelege modalitatea în care factorii de mediu afectează creșterea arborilor fără a ști cum și când se desfășoară procesele fiziologice, care au drept rezultat formarea de noi inele anuale.Înțelegerea manierei în care sezonul de creștere activă începe și se termină, perioada în care se formează anumite structuri ale lemnului, atât la nivelul trunchiului cât și la nivelul rădăcinilor sau ramurilor,este esențială pentru explicarea modului în care se pot forma într-un singur sezon de vegetație două inele anuale sau cum, în unele cazuri, inelul anual poate lipsi în anumite părți ale arborelui.

Metoda se bazează pe faptul că arborii din aceeași specie, trăind aproape unul de celălalt, cresc inele anuale de dimensiuni similare, drept urmare a circumstanțelor climatice care îi afectează. În acest fel, dacă măsurăm șirul inelelor anuale a două mostre lemnoase care provin din arbori de minim 30-50 de ani, contemporani, modificarea grosimii inelelor lor anuale din an în an (creșterea sau micșorarea acestora) este similară.

Modificările acestea se pot ilustra cel mai bine cu o curbă într-un grafic, de aceea forma clasică a studiului șirurilor, sau seriilor inelelor anuale este compararea curbelor. Se consideră că setul inelelor anuale ale unui arbore de minim 30 de ani este atât de unic, încât nu se mai produce încă o dată în cursul istoriei, reflectând astfel cu un grad înalt de precizie perioada în care arborele a trăit.

Prin cumularea unor seturi de inele anuale individuale se poate crea o așa numită cronologie pentru o anumită specie de arbore și pentru un anumit teritoriu.

Inelul de arbore (inel de creștere), este un strat de celule lemnoase produs de arbore sau arbust intr-un an, de obicei constând dintr-o bandă mai groasă de celule formate la începutul sezonului de vegetare,numite lemn timpuriu și o bandă mai subțire de celule, produse spre sfârșitul sezonului de creștere, care formează lemnul târziu. Începutul formării lemnului timpuriu și sfârșitul formării celui târziu este o perioadă în care se formează un lemn anual care de obicei se extinde în jurul întregii circumferințe a arborelui.

Cronologia inelelor arborilor este alcătuită dintr-o serie de măsurători ale proprietăților inelelor,cum este lățimea sau densitatea maximă a lemnului târziu, care au for transformate în indici adimensionalo, numiți indici de creștere, printr-un proces de standardizare.

Măsurarea creșterilor poate fi realizată folosind orice sistem care asigură o acuratețe suficientă. Multe din primele studii foloseau un microscop ce avea o scală cu vernier, dar citirile se efectuau greu, necesitând mult timp. Măsurători satisfăcătoare se pot obține prin folosirea unei lupe și a unei rigle transparente cu o bună precizie.Totuși, în cazul unor studii dendrocronologice serioase se recomandă folosirea unui microscop de o calitate acceptabilă, care să permită o citire rapidă și ușoară care să nu obosească ochiul și care să aibă atașat un sistem de înregistrare automată a măsurătorilor. Sistemul cel mai des utilizat este cel a unui microscop conectat la un computer care realizează funcția de stocare și de editare a datelor măsurate.

În România, cercetările în domeniul dendrocronologiei au fost relativ puține și au început foarte târziu. V.Giurgiu a deschis seria acestor cercetări la sfârșitul deceniului al șaselea prin studii asupra fenomenului variației ciclice a creșterilor.

Fig. 29 Ecuson,școala de vară,dendrocronologie (Mocuț Andreea Cătălina)

4.2 Cercetarea

Cu ajutorul științei dendrocronologiei am descoperit vârsta diferitor arbori din zona Tinovul Mohoș.

Procesul se referă în principal la operația de măsurare a creșterilor anuale ale arborilor pe baza analizei carotelor prelevate cu ajutorul burghielor.Creșterile anuale ale arborilor se apreciază pe baza variabilității anuale a lățimii inelelor, inele ce se deosebesc în baza diferențelor dintre lemnul timpuriu și cel târziu. După preluarea carotelor din zona dorită a fi cercetată se merge la laboratorul care deține toate aparaturile necesare pentru analizarea carotelor, se lasă la uscat iar pe urmă se șlefuiesc pentru a avea o vizibilitate mai precisă a carotelor. La fața locului de unde se preiau carotele, toate sunt notate pe fișe (înalțimea,circumferența și poziția) și sunt înregistrate pe un GIS locul de unde este arborele de la care am luat carota sau discul respectiv.

Fig. 30 Măsurarea carotelor, în laborator (Mocuț Andreea Cătălina)

Doar mai apoi începe cercetarea propriu zisă care constă în scanarea atât carotelor,cât și discurilor,iar mai apoi începe numărarea anilor,după caz indentificarea mai multor anomalii și dezastre precum : căderi de pietre, avalanșe etc..

Toate aceste informații se analizează la un microscop care permite o precizie foarte mare pentru a vedea toate aceste aspecte legate de un arbore.

Modulul de măsurare a carotelor are funcția de marcare a inelelor anuale în scopul măsurării creșterilor și de export al datelor înregistrate în foi de calcul Excel. Măsurarea carotelor reprezintă una din cele mai dificile operații din cadrul activității dendrocronologice. De modul în care se desfășoară acest proces depinde întreaga dezvoltare ulterioară a studiului. Erorile ce se strecoară în cadrul operației de măsurare pot conduce la rezultate nesatisfăcătoare și pot compromite cercetările.

Modulul de analiză a datelor oferă facilități de vizualizare a graficelor creșterilor, de calcul a unor parametri statistici specifici și de analiză a unor serii de date în vederea decelării caracterului ciclic al fluctuațiilor creșterilor.

În urma carotari am extras probe din zona Mohoșului a 48 de arbori :

Fig. 30 Tabel Exel vârsta arborilor (Mocuț Andreea Cătălina)

Vârsele arborilor din zona de unde am preluat carotele sunt între ani 1847-1950, descoperind că pădurea aceasta nu este una foarte bătrână.

După cercetările facute,cel mai bătrân arbore este din anul 1847 iar cel mai tânar 1950. Constatăm faptul că vârsta arborilor este una destul de similară. Iar la fața locului arbori care păreau cei bătrâni defapt sunt cei mai tineri.

CONCLUZII

Am evidențiat aspectele generale ale geositurilor, relieful vulcanic din zona Lacul Sfânta Ana si Tinovul Mohoș,resprezentată prin atractivitatea peisajistică a geositului. Pe scurt am prezentat și tipurile de geosituri si categoriile acestuia.

Criteriile geositurilor propuse pentru evaluarea și clasificarea formelor de relief vulcanic din Munții Harghita au permis o tipizare a acestora în vederea evidențierii valorii peisagistice, științifice și turistice pentru a servi publicului larg, amator de excursii, drumeții și aventură.

Prezentarea zonei de studiu, valorificarea turistică și atractivitatea prin imaginea dată de cadrul natural a zonei,unicitatea dată de către speciile care fac parte din această rezervație.

Am relatat câteva idei pentru valorificarea și amenajarea infrastructuri acestei zone, care să fie valide în cadrul arealului protejat. Propuneri de noi trasee tematice si exploatarea informațiilor pentru informarea turiștilor. Consider că strategia de valorificare și promovare, ca un tot unitar, trebuie sa fie fundamentata pe studiul detaliat al zone ce urmează să fie promovată.

Evidențierea riscurilor la care de se expun turiști și la măsurile pe care trebuie să le ia în calcul înainte de a vizita acestă arie protejată, atât în ceea ce privește zona Lacului Sfânta Ana, care în permanență găzduiște mascota și emblema acestei zona : ursul , cât si zona Tinovului Mohoș, care ne poate surprinde prin solul lui instabil dar și gazdele : ursul și vipera.

Promovarea existenta in acest moment, în aceast areal protejat este relativ limită, iar calitatea și accesibilitatea informației, fac ca zona să nu fie percepută de către turiști și de catre turoperatori ca o destinație turistică, cu o imagine proprie, clar diferentiată de alte destinații. Îmbunătățirea acestui aspect cred eu că ar fi nun pas important în promovarea acestei zone ce are atâtea obiective interestante și unice de arătat.

. Dezvoltarea ecoturismului în zonă trebuie vazută în relație directă cu conservarea naturii , aceasta fiind o arie protejată natură cu conservarea culturii autentice și cu implicarea comunităților locale in toate etapele acestui proces.

Iar în cele din urmă m-am folosit de studiul dendrocronologiei pentru a descoperi vârsta anumitor arbori din acest areal protejat și am explicat pași care trebuie făcuți în cercetarea propriu zisă.

BIBLIOGRAFIE

Anastasiu N., Jipa D. (1983) Texturi și structuri sedimentare. Ed. Tehnică, București. 319 p.

Bálint – Bálint L.(2009) Potențialul turistic al satului Lăzărești, Lucrare de licență,

Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie.

Bálint – Bálint L.. (2012), Potențialul ecoturistic a Tinovului Mohoș, Lucrare de Disertație masterat, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca.

Beldie Al., Pridvornic C. (1959) Flori din munții noștri. Ed. Științifică, București, 102 p.

Doina Camelia Ilieș și Nicolae Josan. 2009 „Geosituri și Geopeisaje” Editura Universități din Oradea.

Emil Pop (1960) Mlaștinile de turbă din republica populara romînă. Editura Academiei Populare Romîne.

file:///C:/Users/andreea/Desktop/Bibliografie/dendrogeomorphology/Fundamente%20metodologice%20și%20aplicații%20de%20dendrocronologie.pdf

file:///C:/Users/andreea/Desktop/Bibliografie/dendrogeomorphology/Stoffel-DENDROECOLOGICAL%20DATING%20OF%20GEOMORPHIC%20DISTURBANCE%20IN%20TREES.pdf

file:///C:/Users/andreea/Desktop/relief_vulcanic-romania.pdf

Gâștescu P. (1963) Lacurile din RPR Geneză și regim hidrologic. Ed. Academiei RPR, Bucuresti, 292 p.

Gâștescu P., Driga B. (1983) Lacurile. In: Geografia României, Ed. Academiei RSR, București, vol. I, 351-367.

Giurgiu, V., 1974, Cercetări privind variația ciclică a creșterilor la arbori, I.C.A.S., Studii și cercetări, vol. 30.

http://www.greenharghita.ro/docs/Tinovul_Mohos_are_nevoie_de_tine.pdf

http://www.mohos.ro/ro

Mutihac V. (1990) Structura geologică a teritoriului României. Ed. Tehnică, București 418 p.

Pora E.A., Oros L. (1974) Limnologie și oceanologie. Ed. didactică și pedagogică, București, 423 p.

Pilbáth G. A., Pál Z. (2007) Microregiunea Ciomad-Balvanyos. Ed. Green Steps, 116 p.

RĂDULESCU, D. (1976), Vulcanii astăzi și în trecutul geologic, Editura tehnică, București.

Schreiber W. E. (1994) Munții Harghita. Studiu geomorfologic.Ed. Academiei Române, București, 134 p.

Simionescu I. (1946) Fauna României. Fundația Regală pentru Literatură și Artă,București, 486 p.

Simionescu I. (1947) Flora României. Ediția a 2-a, revăzută, Editura pentru literatură și artă, București, 437 p.

Szakács Al., Krézsek C. (2006) Volcano–basement interaction in the Eastern Carpathians: Explaining unusual tectonic features in the Eastern Transylvanian Basin, Romania. Journal of Volcanology and Geothermal Research, Elsivier, Amsterdam, 158: 6–20

22. Tufescu V. (1966) Modelarea naturală a reliefului și eroziunea accelerată., Ed. Academiei RSR, București, 618 p.

23. V.Grandgirard, 1997; M. Panizza, 2001; E. Reynard, 2004

24. www.didactic.ro

25. www.wikipedia.ro