Modulul Psihopedagogic Si Metodic In Domeniul Invatamantului Prescolar

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………..4

CAPITOLUL I:

CREATIVITATEA

I.1.1.Conceptul de creativitate si dimensiunile sale…………………………………………………..6

1.2.Creativitatea ca proces ;etapele procesului ceator………………………………………………………10

1.3.Creativitatea ca produs:procesul creatiei……………………………………………………………………11

2.1.Conduitacreativa a educatoarei…………………………………………………………………………………12

3.1. Cunoastera potentialuli creativ al prescolarului………………………………………………………….17

3.2.Teste pentru cunoasterea nivelului creativitatii……………………………………………………………20

4.1.Posibilitati de educare a creativitatii…………………………………………………………………………..23

4.2.Stimularea si ezvoltarea creativitatii in procesul de educatie…………………………………………28

5.1.Flexibilitate si creativitate inin procesul educativ………………………………………………………..34

5.2.Dezvoltarea potentialului creativ prin activitati matematice …………………………………………39

5.3.Creativitate sau creatiein activitati de educatie plastica………………………………………………..40

5.4.Originalitate si creativitate in activitatile de miscare si joc……………………………………………41

ANEXE…………………………………………………………………………………. ……42

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………44

INTRODUCERE

Mai mult ca oricand, educatia are ca deziderat fundamental pregatirea copilului pentru viata, pentru cerintele concrete, reale, existente si viitoare legate de activitatea profesionala, de viata sociala si culturala. Alaturi de ceilalti factori educationali, scoala formeaza un om complex, capabil sa-si dezvolte potentialitatile, sa-si armonizeze aspiratiile personale, sa se adapteze progresului, pe care, de fapt il produce in toate componentele sale.

Scoala il formeaza pe OM ca persoana care tinde sa se autorealizeze, autodepaseasca, il formeaza ca membru de familie si al colectivitatii, ca cetatean, ca purtator si producator de valori materiale si spirituale prin intermediul carora el intelege si foloseste natura.

Lumea contemporana se caracterizeaza prin complexitate, globalizarea problemelor, accelerarea si generalizarea schimbarilor, educatia-formala si informala – il instrumenteaza pe viitorul adult pentru complexitate si schimbare, ii dezvolta capacitatea de a descoperi, de a elimina disfunctionalitatile, capacitatea de a le stapani, responsabilitatea pentru actele personale, independenta si deschiderea pentru interactiune si schimbul de idei. Toate aceste trasaturi convergente pot fi reunite in ceea ce numim CREATIVITATE.

Idealul educational al scolii romanesti vizeaza formarea personalitatii autonome si creative, a acelei personalitati care sa anticipeze viitorul, sa transforme prezentul in directia anticiparilor sale, sa descopere si sa rezolve situatiile impreuna cu ceilalti.

Problema creativitatii a preocupat numerosi cercetatori, psihologi, pedagogi si practicieni in domeniul educatiei, impresionati de valoarea acestei capacitati care invaluie individul creator. Potentialul creativ reprezinta una din avutiile cele mai complexe si mai misterioase, iar educarea lui in vederea manifestarii prin comportamente creatoare, unul dintre cele mai indraznete si mai inalte obiective. Educarea creativitatii reprezinta proba practica a nivelului stiintelor educatiei, intrucat comportamentul creator este cel mai complex comportament.

. Modalitatile pe care le poate gasi educatoareal sunt diverse si nu sunt specifice numaiunei singure discipline.. Diferite calitati ale gandirii si in special ale gandirii creatoare pot fi cultivate de la activitati de dezvoltarea limbajului pana la euritmie.

Lucrarea este structurata intr- un capitol, pe parcursul caruia se realizeaza trecerea dela aspectele de ordin psihologic ce vizeaza conceptul de creativitate si se incheie cu latura psiho-pedagogica, practic-aplicativa a temei.

Capitolul I, „Creativitatea” defineste conceptul de creativitate cu dimensiunile sale, pune in evidenta conduita creativa a educatoarei care, cu ajutorul testului psihologic, poate cunoaste potentialul creator al prescolarului.

In partea finala a capitolului se fac referiri la strategia educarii creativitatii in demersurile din cadrul diferitelor activitati: de educarea limbajului, matematice,educatie plastica si de miscare si joc.

CAPITOLUL I

CREATIVITATEA

I.1.1) CONCEPTUL DE CREATIVITATE SI DIMENSIUNILE SALE

Pana in anul 1937, pentru a desemna creativitatea, erau folositi diversi termeni cum ar fi : dotatie, aptitudine, talent, genialitate, imaginatie creatoare, inteligenta. In zilele noastre s-a ajuns la o vasta problematica a creativitatii, care este abordata sub diverse aspecte, de specialisti din diferite domenii, ba chiar de specialistii in creativitate.

Dupa parerea unor autori exista peste 100 definitii ale creativitatii care pot fi grupate pe trei directii principale:

a) aptitudinea de a produce ceva nou ;

b) procesul prin care se realizeaza produsul ;

c) orice rezolvare de probleme(situatii) noi.

O persoana poate fi considerata drept creatoare daca in procesul de rezolvare a problemelor sunt satisfacute una sau mai multe din urmatoarele conditii :

– daca produsul gandirii are caracter de noutate si valoare fie pentru individul respectiv,

fie pentru societate ;

daca gandirea este neconventionala in sensul ca cere modificarea sau respingerea ideilor anterioare;

daca izvoraste dintr-o puternica motivare si persistenta, manifestate fie pe o durata mare de timp, fie la o intensitate inalta;

daca prezinta o anumita dificultate in formularea problemei .

Deci, produsul poate fi nou chiar si numai pentru subiectul care-l realizeaza, precizare ce ne conduce la o sfera mai larga a conceptului de creativitate. Este vorba despre o acceptiune care se refera nu numai la realizarea unor produse noi si de valoare pentru societate ci si la gasirea de noi solutii, idei, probleme, metode care nu sunt inedite pentru societate dar la care s-a ajuns pe o cale independenta. Deci, rezolvarea unei probleme, gasirea unei solutii experimentale de catre elev, pot fi considerate ca fiind creatoare in cazul in care rezolvarea s-a facut pe o cale independenta, chiar daca modul de rezolvare nu este nou pentru altii. O asemenea viziune trebuie sa fie avuta in vedere de catre educatorii de creativitate in activitatea instructiv educativa.

Dimensiunile creativitatii

Privita din mai multe perspective, determinate in cea mai mare parte de intentiile cercetatorilor, creativitatea este abordata ca:

I.1 – variabila de personalitate ;

I.2 – proces intelectual ;

I.3 – produs al creatiei.

I.1. Ca expresie a personalitatii umane, creativitatea reprezinta capacitatea persoanei de a produce idei sau lucruri originale si utile. Este vorba de ansamblul de insusiri sau factori psihologici care stau la baza unor performante creatoare viitoare. Aceste conditii existente alcatuiesc creativitatea potentiala a persoanei, sau potentialul creator.

Ca expresie a personalitatii, creativitatea este conceputa drept procesul care duce la elaborarea unui produs original si de valoare.

Factorii favorizanti ai creativitatii

Creativitatea reprezinta o dimensiune complexa a personalitatii, in care interactioneaza mai multi factori: de natura psihica (intelectuali, afectivi, motivationali, volitionali, atitudinali), de natura sociala (socio-culturali, educativi) si de natura biologica (varsta, stare de sanatate).

Dintre factorii intelectuali ai creativitatii pot fi enumerati:

receptivitatea sau sensibilitatea fata de probleme, fata de atitudinile, trebuintele si

sentimentele altora. Acest factor presupune o sensibilitate fata de ceea ce este nou, o curiozitate treaza, dorinta de a experimenta noi ipoteze. Aceasta capacitate permite transpunerea individului in situatii diverse de mediu, identificarea cu problemele si oamenii din jur.

flexibilitatea – capacitatea gandirii de a modifica modul de abordare a problemelor in

cazul in care cel anterior nu se dovedeste eficient, renuntarea la vechi puncte de vedere si adoptarea altora noi.

fluenta sau fluiditatea – se obiectiveaza in diferite forme: ideationala (bogatia de

idei), verbala, asociativa (bogatia si rapiditatea stabilirii de analogii, sinonimii).

Asociatiile au rolul cel mai important deoarece orice forma de creativitate se naste prin plasarea lucrurilor in noi perspective.-

– originalitatea – se releva in capacitatea subiectului de a produce imagini si idei noi, de a gasi raspunsuri si solutii inedite. Originalitatea are la baza doi factori: independenta creatoare si imaginatia creatoare. Originalitatea implica trasaturi de personalitate ca: taria de a sustine propriile opinii, capacitatea de a infrunta rutina, perseverenta.

aptitudini de a redefini, de a restructura si transforma functiile materialului cu care

lucreaza pentru a-l face util intr-o forma noua. Aptitudinea de a restructura devine evidenta cand anumite obiecte sunt combinate si utilizate intr-un mod ingenios.

aptitudinea de a organiza si elabora se refera la capacitatea de a elabora un proiect, de

a exprima o idee, sau de a crea ceva incat sa nu fie nimic de prisos.

Alti factori intelectuali sunt : capacitatea de a abstractiza, aptitudinea de a sintetiza sau capacitatea de a combina mai multe elemente pentru a le da o noua semnificatie ev, capacitatea de a evalua critic produsele, inteligenta ca aptitudine generala, memoria.

Factorii aptitudinali

Activitatea creatoare presupune un nivel ridicat al aptitudinilor generale si speciale cat si al diverselor variabile aptitudinale apartinand altor functii intelectuale cum ar fi : memoria, imaginatia, stilul cognitiv, perceptia. Spre exemplu: in ceea ce priveste memoria, unii considera ca un balast prea mare de cunostinte diminueaza spiritul creator; totusi un ansamblu de cunostinte este necesar.

Factorii de personalitate si motivationali

Printre cele mai semnificative trasaturi generale ale persoanelor creative se numara : increderea in fortele proprii, tendinta spre dominare, taria de caracter, independenta, nonconformismul, curiozitatea, atitudinile pozitive si cele creative, motivatia.

Cele mai productive sunt considerate : stilul cognitiv, atitudinile creative si motivatia.

Stilul cognitiv consta in modul caracteristic de functionare al activitatilor perceptive si intelectuale ale individului. Stilurile cognitive actioneaza pe durata mare ca pregatire a individului pentru valorificarea potentialului creator.

Atitudinile creative

Atitudinea pozitiva fata de munca este situata de unii autori pe primul loc, considerand ca nu de la inspiratie vine creativitatea ci de la munca individului care este determinat sa reactioneze la nou, sa realizeze combinatii noi de idei.

Alte atitudini creative sunt: increderea in fortele proprii si inclinarea catre realizarea de sine; atasamentul fata de profesie, atitudinea antirutiniera, cutezanta, perseverenta in cautarea de solutii, dispozitia de a revizui continuu proiectul, simtul valorii, receptivitatea fata de nou.

Nota distinctiva a indivizilor creatori o constituie atitudinile. Creativitatea este inteleasa ca fiind interactiunea dintre atitudinile creative si aptitudinile generale si speciale.

Motivatia care sta la baza creativitatii se exprima prin nevoia individului creativ de noutate si orientare spre nou.

I.1.2. Creativitatea ca proces. Etapele procesului creator

Deoarece manifestarea creativitatii implica desfasurarea in timp, dezvoltari si strategii ale elementelor noi, invingerea un ansamblu de cunostinte este necesar.

Factorii de personalitate si motivationali

Printre cele mai semnificative trasaturi generale ale persoanelor creative se numara : increderea in fortele proprii, tendinta spre dominare, taria de caracter, independenta, nonconformismul, curiozitatea, atitudinile pozitive si cele creative, motivatia.

Cele mai productive sunt considerate : stilul cognitiv, atitudinile creative si motivatia.

Stilul cognitiv consta in modul caracteristic de functionare al activitatilor perceptive si intelectuale ale individului. Stilurile cognitive actioneaza pe durata mare ca pregatire a individului pentru valorificarea potentialului creator.

Atitudinile creative

Atitudinea pozitiva fata de munca este situata de unii autori pe primul loc, considerand ca nu de la inspiratie vine creativitatea ci de la munca individului care este determinat sa reactioneze la nou, sa realizeze combinatii noi de idei.

Alte atitudini creative sunt: increderea in fortele proprii si inclinarea catre realizarea de sine; atasamentul fata de profesie, atitudinea antirutiniera, cutezanta, perseverenta in cautarea de solutii, dispozitia de a revizui continuu proiectul, simtul valorii, receptivitatea fata de nou.

Nota distinctiva a indivizilor creatori o constituie atitudinile. Creativitatea este inteleasa ca fiind interactiunea dintre atitudinile creative si aptitudinile generale si speciale.

Motivatia care sta la baza creativitatii se exprima prin nevoia individului creativ de noutate si orientare spre nou.

I.1.2. Creativitatea ca proces. Etapele procesului creator

Deoarece manifestarea creativitatii implica desfasurarea in timp, dezvoltari si strategii ale elementelor noi, invingerea unor obstacole, creativitatea este abordata ca proces.

Ca proces, actul creator cunoaste mai multe faze:

a) Pregatirea sau prepararea – consta in adunarea de fapte materiale.

b) Incubatia (clocire) – timp in care are loc intelegerea problemelor. In aceasta etapa individul creator ramane intr-o stare de confuzie cu un sentiment de frustrare. Uneori problema pare sa fie parasita.

c) Iluminarea (Am gasit!) prin gasirea brusca a solutiei. Iluminarea este rezultatul unor stari intense de constiinta.

d) Verificarea – faza de control a veridicitatii solutiei gasite.

I.1.3. Creativitatea ca produs. Produsul creatiei

Ca produs, creativitatea prezinta doua aspecte:

a) produs sau capacitate dobandita cu ajutorul factorilor prin educatie, experienta, latura de care ma voi ocupa in subcapitolul „Educarea creativitatii”.

b) produs al creatiei (un proiect, obiect de arta , inventie)

Produsul creatiei este considerat criteriul de apreciere a creativitatii omului. Se defineste prin doua insusiri: originalitate – cu diferite dimensiuni: noutate, surpriza, unicitate; utilitate sociala – daca raspunde unei nevoi practice sau este adecvat realitatii.

Tipuri si forme de creativitate

Unii cercetatori disting doua tipuri fundamentale de creativitate:

a) stiintifica;

b) artistica.

Alti cercetatori disting:

a) creativitatea stiintifica si tehnica;

b) creativitatea literara;

c) creativitatea artistica;

d) creativitatea filozofica;

e) creativitatea social-politica.

Diferentele se manifesta in toate tipurile si formele de creativitate, deoarece la baza activitatii din diverse domenii stau tipuri de gandire si aptitudini speciale diferite, precum si interese, informatii si tehnologii diferite.

Nivele ale creativitatii

Psihologul A. Taylor, analizand actul creator in evolutia sa, de la formele cele mai simple pana la creatia superioara deosebeste cinci nivele:

a) creatia expresiva – cea mai simpla forma de creativitate identificata in desenele libere si spontane ale copiilor;

b) creatia productiva – nivel la care importanta este invatarea creativa din scoala;

c) creatia inventiva – ce se realizeaza prin inventia sau descoperirea unor legaturi noi, originale, intre obiecte si fenomene, fara insa sa fie vorba despre aspectele total deosebite, neobisnuite;

d) creatia inovatoare presupune transformari fundamentale in conceptii, principii, metode de lucru in domeniul stiintei, artei;

e) creatia superioara, specifica geniilor.

Obiectivele majore ale scolii constau in crearea unor conditii favorabile stimularii creativitatii elevilor. Fiind un proces continuu, educarea creativitatii se realizeaza pe tot parcursul scolaritatii. Deosebit de importante sunt insusirea de catre elevi a unor procedee de dezvoltare a imaginatiei creatoare, exercitii si probleme de creativitate, recunoasterea si aprecierea valorilor create de elevi, existenta unor relatii intre elevi si cadre didactice.

I.2. 1. CONDUITA CREATIVA A EDUCATOAREI

In invatamant, creativitatea se manifesta mai greu decat in alte sectoare, atat de greu, incat acest fapt a pus in discutie faptul daca in invatamant se poate vorbi pe drept cuvant de o adevarata creativitate, deoarece cadrele didactice au rolul sa transmita un sistem de informatii si sa influenteze prin acestea conduita si atitudinea copiilor.

Cu toate acestea, dascalii pot fi la fel de creatori ca si specialistii altor domenii. Cu deosebirea ca aici creativitatea se manifesta altfel, are alte particularitati decat in domeniul stiintei, artei sau al tehnicii. Fiindca este vorba de o activitate de formare a personalitatii este greu, dar necesar, ca si in acest domeniu – poate chiar mai mult decat in altele – sa se dea dovada de creativitate.

Cultivarea creativitatii fiintei umane in cadrul procesului de invatamant este imposibil de masurat, desi aceasta creativitate se manifesta in anumite conditii. De asemenea, este mai putin vizibila. Practica pedagogia arata ca se poate vorbi pe drept cuvant de o creativitate pedagogica.

Ingenios, inventiv, plin de fantezie si cu o mare doza de spontaneitate, un dascal descopera mereu noi si noi forme de lucru, noi procedee si tehnici, noi solutii problemelor practice. Pentru educatorul creator, noul nu este ceva imprumutat, asteptat, preluat, ci ceva construi mereu,va cauta si va aplica practic. Dascalii creatori imbogatesc repertoriul pedagogic, modifica, adapteaza, combina si inventeaza noi procedee, noi forme de lucru, noi instrumente sau mijloace menite sa sporeasca eficienta muncii didactice. Un astfel de dascal nu se increde numai in spontaneitatea si inspiratia de moment, nu asteapta ca situatia sa-i sugereze calea de actiune ci mediteaza, proiecteaza, cauta si incearca sa gaseasca alte solutii mai bune problemelor cu care se confrunta zilnic.

Educatorul creativ nu tine sa fie original cu orice pret, sa se distinga prin lucruri deosebite, ci el considera ca inventivitatea si initiativa sunt caracteristici principale ale profesiunii pe care si-a ales-o si pe care o iubeste din ce in ce mai mult. El nu cauta procedee noi pentru a-i impresiona pe elevi sau pe colegi, ci pentru a-si dovedi siesi ca se poate munci si altfel, mereu mai bine si ca sta in puterea lui sa depaseasca rutina, sablonul, formalismul. Pentru un astfel de dascal noul apare drept ceva firesc, izvorat din insasi activitatea desfasurata, din intelegerea profunda a lucrurilor, din aplicarea creatoare a stiintei.

Nu este suficient ca educatorul sa fie un specialist creator intr-un anume domeniu, la o anume specialitate. Pentru a fi dascal creator el trebuie sa poata transpune intr-un demers didactic optim si sa elaboreze o strategie prin care elevul sa poata ajunge la performanta dascalului sau.

Un astfel de dascal e convins ca o adevarata creatie se sprijina pe stiinta: citeste, se informeaza, se documenteaza, intreaba, observa, pentru a afla in cate feluri poate fi vazuta, interpretata, o problema oarecare, pentru ca dupa modelul acesta sa dezlege alte situatii.

Preocuparea principala este de a reflecta asupra solutiilor, de a compara si de a gasi asemanari si deosebiri intre situatiile intalnite si nu aceea de a prelua modele, de a imita, de a aplica „retete”.

Asistentele la activitatea colegilor, discutiile, lectura, ii ridica probleme, ii stimuleaza curiozitatea, il ambitioneza si-l mobilizeaza in gasirea unor solutii personale. El vede in situatiile pe care le intalneste ceea ce altora le scapa.

La clasa, gaseste formule inedite de a-i atrage pe copii la lectii, aprinde imaginatia si stimuleaza curiozitatea, in pregatirea materialului gaseste formule originale de a-l corela, in evaluare este personal, foloseste metodele si procedeele ca un adevarat maestru.

Este greu de spus cum se formeaza o astfel de atitudine profesionala, cand apare, ce factori au influentat-o, dar e sigur ca ea poate fi influentata si dirijata. Multi dascali spun ca o astfel de atitudine s-a format pe bancile scolii.

Unul dintre specialistii domeniului (pe nume Lowenfeld) afirma pe buna dreptate ca „nu este niciodata prea devreme pentru a incepe educarea creativitatii copiilor…, activitatea creativa a copilului nu ar trebui sa fie ingradita de nici un fel de interdictii sau critici…”. Si tot el este de parere ca „primii pasi spre creativitate sunt facuti atunci cand indemnam un copil sa miroasa o floare, sa observe un pom in toate amanuntele sale, sa mangaie blana unei pisici.

Copilul trebuie indemnat sa-si foloseasca ochii, nu numai pentru a vedea ci si pentru a privi; urechile nu numai pentru a auzi, dar si pentru a asculta cu atentie; mainile nu numai pentru a apuca obiectele ci si pentru a le pipai si simti”.

Un viitor dascal creator adopta inca de pe bancile scolii o atitudine critica fata de ceea ce invata, aude, vede, cunoaste. Pasul urmator il constituie curajul de a se abate de la sabloane, dorinta de a-si croi un drum propriu.

Si in invatamant exista grade diferite de creativitate: de la rezolvarea cu succes a unui conflict disciplinar ivit in clasa, pana la inovarea unui aparat potrivit pentru demonstratii didactice; de la crearea unei situatii favorabile asimilarii pana la descoperirea unei noi metode de predare.

Creatia pedagogica este uneori mult mai importanta prin efectele sale multiple si de durata decat produsele similare din alte domenii.

A. Pare(1), punand in paralel trasaturile caracteristice ale unui educator creator, deschis receptiv si a unuia enciclopedist constata deosebiri in avantajul primului:

– reflecteaza asupra procesului creator, avand mai multe raspunsuri, nu unul singur;

– formuleaza clar obiectivele urmarite;

– se centreaza asupra procesului de in vatare (invata sa invete);

– il angajeaza pe elev sa-si asume responsabilitatea propriei sale invataturi (autoinvatarea) il ajuta sa fie un cautator activ de informatie;

– nu da sfaturi ci il ajuta pe fiecare elev sa-si valorifice ideile si sa participe la luarea deciziilor;

(1)A. Pare – Créativité et pédagogie ouverte, vol. III, Organisation de la classe et intervention pédagogique, Edition N.H.P., Laval, 1977

– promoveaza nonformalismul si spontaneitatea in clasa, stabileste o atitudine de analiza critica si constructiva, de incredere in judecata si aprecierea lor;

– dezvolta un climat deschis de incredere si interes pentru altii stimuland cooperativitatea in rezolvarea problemelor.

Opusul acestui educator este cel incarcat de cunostinte (enciclopedie) si incapabil sa le valorifice si sa le aplice la situatiile zilnice.

El pune accent pe prezentarea informatiilor, isi asuma responsabilitatea, decide, asteapta ca elevul sa invete materia predata, practica o comunicare unidirectionala, da sfaturi elevilor, reclama respect, stabileste relatii formaliste cu clasa.

Un dascal creator cu vocatie se distinge prin insusirea de a fi creator, deci prin creativitate. El are statut de creator mai ales prin stradania de a fi „altul” la fiecare lectie, efort in care este necesar sa investeasca competenta, pasiune si foarte multa munca.

Pot exista programe de invatamant dintre cele mai bune, o tehnologie didactica eficienta, dar daca educatoarea nu este creativa, atunci procesul creativ nu-si poate implini cu adevarat misiunea sa.

Un cadru didactic creator reprezinta garantia certa a unui invatamant capabil sa se autoperfectioneze pentru ca el insusi se autoperfectioneaza continuu.

I.3.1 CUNOASTEREA POTENTIALULUI CREATIV AL SCOLARULUI MIC: TESTUL PSIHOLOGIC – MIJLOC DE CUNOASTERE SI STIMULARE A GANDIRII

Ca expresie a personalitatii umane, creativitatea reprezinta ansamblul de insusiri sau factori psihologici care stau la baza unor performante creatoare viitoare. Aceste conditii existente alcatuiesc creativitatea potentiala a persoanei sau potentialul creator.

Orice persoana dispune de un potential creativ, evident, in grade si forme diferite. „Nu numai ca toti oamenii dispun de un potential creativ, dar toti pot sa si-l sporeasca si sa-l realizeze.”(1)

Se pun firestile intrebari: „Cum reusim sa depistam potentialul creativ al copilului?”, „Cum reusim sa-l stimulam?”.

Inainte de a raspunde la aceste intrebari trebuie subliniate urmatoarele:

dascalii nu trebuie sa formeze neaparat mari creatori ale caror produse sa se caracterizeze prin originalitate si valoare sociala, ci trebuie sa fie preocupati de formarea unor capacitati cognitive ca fundament al procesului creativ real de mai tarziu;

in procesul de invatamant intereseaza mai mult supletea solutiei gasite pentru

rezolvarea problemelor scolare, solutii ce produc o stare de surpriza, o traire afectiva intensa, capabila sa revitalizeze curiozitatea de a descoperi si alte cai;

nu exista copil dezvoltat normal din punct de vedere intelectual care sa nu fie

inzestrat cu anumite capacitati creative, intr-o masura mai mare sau mai mica;

sa se faca distinctie intre potentialul creativ (ca posibilitate latenta) si creativitate (ca act real), desi copilul nu realizeaza inca nimic original ci doar redescopera cu

1)Mihaela, Roca – Creativitatea individuala si de grup, E.A. Bucuresti, 1979 pag.15

ajutorul invatatorului ceva deja existent. Aceasta nu inseamna ca nu dispune de potentialitati, ci doar ca nivelul acestora este sub cota celor existente la adult. Existenta unui potential creativ la scolarul mic este explicata de fantezia, imaginatia naturala, spontana a acestuia, absenta cenzurii exercitata de factorul rational, manifestarea spontaneitatii ca factor al creativitatii.

Cum se manifesta un copil creativ indiferenta fata de opiniile adultilor

Dupa opinia psihologului american P. Terrance, un copil creativ se manifesta astfel prin: curiozitate, originalitate, independenta, nonconformism, flexibilitate in gandire, persistenta, permanenta preocupare, preferinta pentru complexitate.

Dupa opinia Anei Stoica, copilul creativ se manifesta prin:

– capacitate de intelegere a materialului, de prelucrare si restructurare a acestuia;

– deplina incredere in fortele proprii;

-nivel superior de aspiratii, interese variate, curios, activ; Pentru cunoasterea potentialului creativ se pot folosi fie metodele clasice de cunoastere a elevului (observarea, convorbirea, chestionarul, analiza rezultatelor activitatii, randamentul scolar si diverse produse realizate), fie diferite probe constand in:

-elaborarea de noi probleme plecand de la un model dat;

– analiza datelor biografice cu privire la un tip sau forma de creativitate, la interesele si realizarile de natura creatoare.

Se pot aplica unele teste de creativitate si de gandire divergenta. Ca elemente deprognoza a creativitatii sunt considerate o serie de trasaturi precum:

-usurinta asimilarii;

– temeinicia cunostintelor;

– originalitatea in solutii;

– imaginatie, intuitie, capacitatea de a rezolva si compune probleme, de a formula ipoteze, pasiunea pentru diferite probleme, ardoarea de a descoperi ceva nou, seriozitatea in activitatea de invatare.

Pentru stimularea potentialului creativ e necesar sa fie promovate raporturi descatusate de conventionalism didacticist, sa se realizeze o atmosfera nonconformista, in care trebuintele de activitate, de independenta, curiozitatea naturala a copiilor sa fie satisfacute. Invatatorul sa nu fie dominator, sa nu impuna el doar sa declanseze imaginatia si gandirea, sa canalizeze potentialul individual, sa accepte alternativele, sa le aprecieze. Astfel se creeaza fondul psihologic necesar descatusarii emotionale si intelectuale, al spontaneitatii si atitudinii investigatoare.

Acea spontaneitate care produce ca raspuns uimire si admiratie, iti ofera senzatia ca „renasti in fiecare zi”, da prospetime, naturalete, simplitate.

Creativitatea se poate considera drept o insusire de personalitate de factura generala, care se fundamenteaza pe potential intelectual sporit, pe un sistem de motive (trebuinte si interese), de trairi afective (placerea cautarii si descoperirii, pasiunea noului). Tot acest complex psihic genereaza trebuinta de autodepasire, autorealizare, orienteaza individul spre investigatie. Unii cercetatori(1) au gasit la copii un potential creativ „enorm” si isi pun intrebarea „unde?”,”cand?” si „de ce?” se pierd aceste posibilitati uriase. Cine este vinovat? Scoala, parintii, cultura sau alti factori? Se enumera o serie de factori inhibitori, subiectivi si obiectivi, intre care un loc de frunteil ocupa spiritul autocritic, presiunile din exterior pentru conformitate, insuficienta incredere in fortele proprii, tendinta spre perfectionism in sensul ca se reprimeaza pe rand solutiile venite in minte, de teama ca nu vor fi la gradul superlativ.

(1) Steinberg, Leonard – Creativity as a Character Trait. An expanding concept, in vol. citat la numarul 27, pagina 127

In prima copilarie, lipsind vocabularul, copilul invata prea putin prin limbaj si trebuie sa invete intens prin a sesiza singur problemele, a face incercari si a le comunica cum poate el mai bine. Pentru ca activitatea matematica sa conduca spre gandire si productie originala, trebuie sa-si fixeze ca scopuri: a) crearea situatiilor problematice care sa produca tensiune motivational-intelectuala, proprie productiei independente si originale;

b) achizitionarea unor mijloace generale dar operative de actiune intelectuala;c) intarirea pozitiv-afectiva prin satisfactia realizarii personale si a succesului; Invatatorul are menirea de a valorifica potentialul creator, de a-l spori neintrerupt printr-o chibzuita si clarvazatoare munca de educatie. Scoala insasi devine un laborator de creatie, iar educatorii sai priceputi si pasionati modelatori de suflete omenesti.

Orice act educativ porneste de la cunoasterea copilului. Acesta este un proces complex si indelungat, realizabil pe multiple cai. O cale o reprezinta evaluarea scolara. Se pun insa intrebarile:

– Oare notarea insusirii si redarii corecte a cunostintelor este corecta?

-Este suficienta notarea cu maximum posibil – calificativ F.B.a acestora?

-Ce valoare are pentru prescolar? Nu cumva sunt si alte cai de stimulare si apreciere?

– Ce trebuie facut cu copiii dotati de la natura, ce trebuie sa facem pentru a ajuta natura?

– Pana la ce limite putem stimula inteligenta umana, creativitatea?

– Care sunt caile si ce riscuri putem intampina?

– Cate functii, procese, insusiri psihice definesc personalitatea umana si in cate moduri se combina ele?

– Cum pot fi exteriorizate, cunoscute si educate?

Sunt numai cateva intrebari ce necesita solutii si raspunsuri.

In incercarea de preselectie a copiilor, pot fi folosite probe practice care facilitaza cunoasterea copiilor, ele constituind in acelasi timp si veritabile exercitii de dezvoltare a unor capacitati..

I.3.2 TESTE PENTRU CUNOASTERA NIVELULUI CREATIVITATII

Pentru educarea atentiei – se scriu pe tabla numere; doi jucatori din doua grupe adverse, cu doua culori diferite, la pronuntarea unui numar se grabesc sa-l descopere si sa-l inconjoare.

Pentru cultivare gandirii logice se prezinta situatii alegandu-se raspunsul optim din variantele a, b, c, d

. Exemplu: Padurarul poarta uniforma pentru:

a) a fi calduros imbracat;

b) a fi vazut de la distanta;

c) a inspaimanta pe dusmani;

d) a fi frumos.

Pentru investigarea memoriei se pot face probe de memorare a unui paragraf, sau memorarea auditiva a unei serii de 3-7 cifre, memorarea perechilor de silabe, reproducerea unor figuri geometrice intuite pe o plansa.

Toate aceste probe imbogatite si extinse de fantezia creatoare a invatatorului, constituie in acelasi timp si mici criterii de evaluare a unor capacitati psihice ale copiilor, dar si exercitii pentru dezvoltarea acestora.

Testele pentru depistarea potentialului creativ cuprind o serie de probe care pot fi utilizate in scop formativ, pentru stimularea abilitatilor generale implicate in dezvoltarea creativitatii.

Pentru ca ne aflam in lumea matematicii, voi da exemplu de cateva teste de rationament matematic.

1.SA COMPARE DOUA OBIECTE CU INFATISARE IDENTICA SI GREUTATE DIFERITA

Materiale:doua cutiute pline cu continut nemiscator si de greutati, in mod sensibil, diferite.

Desfasurare:Copilul este invatat sa aduca, pe rand, cate o cutie laexaminator, apoi este intrebat : care dintre cutii ti se pare mai grea?

Proba se aplica de trei ori.

Evaluare:raspunsul e apreciat ca „foarte bun”daca reuseste de la prima incercare sa faca diferentierea intre cele doua cutii.

2.COPIEREA UNUI PATRAT

Scop:proba examineaza perceptia vizuala-forma si capacitatea grafica;

Material: o foaie de hartie pe care este desenat un patrat cu latura de 5 cm., o alta foaie goala si un creion.

Desfasurare: I se dau copilului cele doua foi de hartie si i se spune: „Vezi aceasta figura(acest desen)? Te rog sa-mi desenezi una la fel.{proba se poate repeta de 3 ori}

EVALUARE: se urmareste redarea grafica si reproducerea formei.Se considera ca proba este reusita, daca forma geometrica redata decopil este asemanatoare cu modelul.

3.PROBE PENTRU CUNOASTEREA CARACTERISTICILOR GANDIRII SI IMAGINATIEI CREATOARE

Material si desfasurare:diferite imagini ale unor obiecte, animale, flori…- i se spune copilului: „Eu stiu ca tie iti plac pozele! Uite, eu am aici cateva pe masa. Poti sa te uiti la ele! Acum alege din ele care iti plac cel mai mult si incearca sa alcatuiesti o poveste”

-se asteapta ca subiectul sa aleaga pozel, si apoi i se spune:Acum te rog sa-mi spui si mie povestea pe care tu ai facut-o!” Dupa ce copilul a terminat de povestit i se cere sa dea un tutlu. (proba se poate repeta cu alte imagini alese de copil).

Interpretare:

se noteaza pozele alese de copil pentru a realiza povestea,

se noteaza timpul fiecarei povestiri;

se noteaza intrebarile puse de copil;

senoteza povestirea realizata de copil.

4.TEST DE EVIDENTIEREA MEMORIEI VIZUALE SI AUDITIVE

Materiale:numerele de la 1 la 10 pe suport magnetic(su carton colorat)Acesta se prezinta copiilor sub formaurmatoare:

a) 2-7

b) 4- 8- 3

c) 5- 9- 7- 2

d) 6- 3- 1- 5- 8

e) 7- 1- 3- 9- 6- 2

Desfasurare: Se cere subiectului sa repete dupa educatoare cifrele de mai sus. Ne oprim la sirul pe care subiectul nu-l mai poate reproduce corect.

Nota acordata este egal cu ultimul sir corect reprodus.

4.1. POSIBILITATI DE EDUCARE A CREATIVITATII

STRATEGIA EDUCARII CREATIVITATII

Prin insasi trasatura sa definitorie – originalitatea – inteleasa ca fiind noul care sparge sabloanele, creativitatea pare a fi incompatibila cu ideea de educare deliberata. Academicianul Vasile Pavelcu atrage atentia asupra riscului pe care il prezinta orice interventie de acest gen.(1) Cum sa vii cu retete pentru ceva care este prin excelenta antipodul elementului invatat, al deprinderii, al algoritmului? Nu este oare un nonsens?

Skinner afirma ca: „a invata adevaratul comportament creator este, totusi, o contradictie in termeni”.(2) „prin definitie, noi nu-l putem invata pe elev comportamentul original, pentru ca insusi prin acest fapt el si-ar pierde originalitatea.”(3)

Pusa in felul acesta, problema are un singur raspuns: intr-adevar, nu putem pune in slujba unui obiectiv nonconformist instrumente precise care, tocmai prin precizimea lor devin rigide si conformiste.

A.D. Moore ne atrage atentia ca: „Este absolut sigur ca nu va exista vreodata un ghid al creativitatii astfel alcatuit si indexat incat sa-l putem deschide la un anume capitol pentru a sti ce avem de facut sau de gandit in etapa urmatoare. Exista anumite metode si priceperi calauzitoare cu caracter general ce se pot aplica in multe probleme legate de creativitate.”(4)

Oamenii se nasc cu inzestrari diferite, mai generoase ori mai sarace. Zestrea ereditara prescrie limita superioara pana la care poate ajunge individul in cursul vietii sale, dar nu asigura si atingerea acestui varf, pentru ca intervin: mediul, educatia (in familie, scoala, in statul respectiv), calitati sau lipsuri ale personalitatii sale (comoditate, pasiuni colaterale) si multe altele.Pe de alta parte, prin educatie si exercitiu se pot forta limitele impuse de ereditate. „Stim putin deocamdata despre ce este cu adevarat creativitatea. Dar stim in schimb cum sa stimulam la indivizi o conduita creatoare”.(5) afirma S. Parnes.

Educarea creativitatii la scolarul mic este posibila cu conditia sa se faca sistematic, incepand chiar cu primii ani de scoala. Creativitatea nu are nevoie sa astepte pana se „coc” conditiile cultivarii ei. La diferite nivele de varsta, copilul isi

manifesta in mod spontan, tendinta de a executa o activitate altfel decat ceilalti, in a pune ceva „de la el” in tot ceea ce face. Copilul care strica o jucarie si incearca sa o refaca este supus unui exercitiu de inventivitate. In invatamantul prescolar exista discipline (activitati practice, desen, pictura, modelaj) precum si o categorie de jocuri (jocurile de creatie) care au obiective exprese privind cultivarea creativitatii.

Invatamantul primar are menirea de a valorifica experienta acumulata de copii in invatamantul prescolar in directia creativitatii si de a o continua si extinde.

In actul cunoasterii nu se poate face o delimitare precisa a dimensiunilor creativitatii. Gandirea, prin natura ei, are caracter creativ. J. Piaget arata ca procesul invatarii consta in: – integrarea unor date noi in cadrul existent (asimilare);

– imbogatirea si diferentierea schemelor existente (acomodare);

– achizitionarea unor modele de activitate practica si mintala care implica restructurarea schemelor existente.

In procesul insusirii instrumentelor de munca intelectuala, copilul poate sa manifeste o atitudine creatoare chiar si atunci cand nu se departeaza prea mult de model (de exemplu: integrarea sunetului si a literei intr-un alt cuvant decat cele invatate).

(1). Pavencu, Vasile – Metamorfozele lumii interioare, Iasi, Junimea, 1976; Creatie si creativitate,

(2). Skinner, B.F. – Revolutia stiintifica a invatamantului (trad), Bucuresti, E.D.B.1971 pagi. 84.

(3). Idem pagina 156.

(4). Moore, A.D. –Inventie, descoperire, creativitate (trad), Bucuresti, Editura enciclopedica romana 1975 pagina 158

.(5). Parnes, S. – Education and Creativity, in volumele: Creativity, Selected Reading, Penguin Books, 1972, pagina 352

Creativitatea de tip scolar, realizata de elev in procesul de invatamant, nu trebuie confundata cu creativitatea scriitorului, artistului, unde originalitatea se interpreteaza in sensul strict al cuvantului. Copilul de varsta scolara mica adopta o atitudine creatoare atunci cand pus in fata unei probleme ii restructureaza datele, descopera calea de rezolvare, o rezolva intr-un mod personal. Elevul este creativ ori de cate ori nu reproduce intocmai schemele sau structurile invatate.

Alexandru Rosca arata ca in functie de felul cum este organizat si orientat procesul de invatamant, el poate duce la dezvoltarea gandirii creatoare, dupa cum poate duce si la formarea unei gandiri sablon.(1)

Pentru educarea creativitatii in activitatea instructiv-educativa sunt necesare anumite conditii:

a) fondul de cunostinte de care dispune individul si gradul de stapanire a acestora; saracia de informatii constituie un obstacol in formarea creativitatii gandirii;

b) existenta unor capacitati si deprinderi intelectuale cu care sa fie prelucrat fondul de informatii;

c) climatul educational care trebuie sa fie favorabil creativitatii; creativitatea nu se poate cultiva decat intr-o atmosfera de antrenare libera a elevilor in cautari, schimb de idei, verificari.

Creativitatea nu se invata prin lectii speciale, ci prin intreaga activitate a elevilor desfasurata in procesul invatarii. Se poate vorbi de stilul invatarii creatoate. Nu trebuie sa punem in opozitie invatarea creatoare cu invatarea reproductiva. Invatarea nu poate fi in intregime creativa. In studierea oricarei discipline intalnim o serie de cunostinte (notiuni, definitii, reguli) care trebuie invatate intocmai.

1)Alexandru, Rosca – Creativitatea, Bucuresti, Editura enciclopedica romana, 1972

Utilizarea procedeelor algoritmice de activitate mintala elibereaza fortele intelectuale pentru rezolvarea creatoare a unor probleme noi, mai complexe.

De exemplu, nu poate rezolva in mod constient si creator o problema noua, un exercitiu ce pune mintea la incercare, elevul care nu stapaneste bine tehnica de calcul si atentia lui se concentreaza tocmai asupra acestei tehnici. De aceea, formarea si insusirea algoritmilor este foarte necesara in procesul invatarii. Dar algoritmii se elaboreaza si se invata nu pentru „a se sti” pur si simplu, ci pentru a se utiliza, in mod creator, in rezolvarea unor probleme teoretice si practice. Altfel, algoritmii pot duce la comportamente rigide. Deci, se poate spune ca, chiar si invatarea algoritmica poate sa fie o invatare creatoare. Stilul creativ de invatare echivaleaza cu invatarea de tip euristic, prin investigatie, punere si rezolvare de probleme, descoperire, cunostintele fiind cucerite intr-un mod cat mai independent, utilizate intr-un mod cat mai productiv si original. Elevul trebuie stimulat si dirijat sa-si sondeze mintea in cautarea dezlegarilor cat mai originale, pentru a depasi permanent elementele invatate si a constitui structuri si sisteme noi.

Invatarea creatoare este tipul cel mai productiv de invatare.

Cateva modalitati si mijloace care pot fi utilizate in vederea cultivarii creativitatii sunt:

-conduita creativa a educatoarei;

-atitudinea pozitiva fata de creativitatea copiilor-factorul esentiali pentru stimularea spiritului creativ il constituie relatia educatoare-copil-familie,climatul socio-afectiv favorabil cooperarii;

-prevenirea factorilor de blocaj ai creativitatii.

Pe baza „curiozitatii perceptuale” ce caracterizeaza copilul, „ stocul de impresii”va fi preluat prin intermediul memoriei, imaginatiei si gandirii, Memoria il va pastra in scopul reproducerii lui, iar imaginea creeazaimagini,

I.4.2. STIMULAREA ȘI DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII

Un număr tot mai mare de investigații psihopedagogice se îndreaptă asupra creativității, având la bază următoarele argumente :

– potențialul creativ diferă de la individ la individ ;

– sarcinile cu care omul se confruntă in cursul vieții se amplifică și se diversifică , solicitându-i acestuia creativitatea, acționând direct asupra factorilor care o determină :

– creativitatea poate fi estimată și educată la fiecare subiect uman .

Niciodată nu este prea târziu pentru cunoașterea, stimularea, educarea și dezvoltarea creativității.

În vederea valorificării la un nivel cât mai înalt a potențialităților creative ale copiilor, este necesar ca fiecare cadru didactic să realizeze două acțiuni complementare:

– evaluarea nivelului pe care îl ating diferiții factori ai creativității la fiecare copil:

– găsirea celor mai eficiente modalități de activare, stimulare, educare, formare și dezvoltare a creativității.

La fiecare nivel de vârstă copiii trebuie să fie învățați cum să învețe și cum să se exprime creator.

Creativitatea, arată Al. Roșca, este un fenomen foarte complex cu multiple aspecte.

Creativitatea este activitatea sau procesul care conduce la un produs caracterizat prin noutate sau originalitate și valoare pentru societate. În sens larg, creativitatea se referă la găsirea de soluții, idei , probleme, metode procedee, care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o cale independentă. C.Levy-Leboyer consideră creativitatea drept o aptitudine complexă de inteligență și de funcționarea cognitivă și existentă în funcție de fluiditatea ideilor , de raționamentul inductiv , de anumite calități perceptive și de personalitate. Indivizii creativi dau dovadă de imaginație , de spirit inventiv și de originalitate. Procesul creativ este favorizat de o atitudine pozitivă față de ideile noi și neașteptate și, mai degrabă, de dispersarea atenției decât de concentrarea ei asupra problemelor puse.

J.P.Guilford asociază mai des creativitatea cu trei factori, și anume :

– fluiditatea :

– flexibilitatea :

– originalitatea.

Dezvoltarea și educarea creativității la copii este absolut necesară. Unele sarcini didactice ale activităților, utile în acest scop, le prezint în continuare :

– realizarea unor desene care exprimă ce le-a sugerat audierea unui fragment muzical ;

– realizarea unor desene după povești ;

– dezlegarea și crearea unor ghicitori;

– recunoașterea unor personaje , acțiuni, profesii sugerate cu ajutorul gesturilor sau al mimei;

– alcătuirea a cât mai multor propoziții ale căror cuvinte să înceapă cu anumite litere ;

– crearea unor povești după imagini;

– inventarea unor noi episoade adăugate unei povești cunoscute;

– încadrarea diferitelor figuri geometrice în cât mai multe desene originale ;

– găsirea a cât mai multor și a cât mai originale titluri la un anumit tablou;

– exprimarea a cât mai multor cuvinte care le trec prin minte ;

– recunoaștere obiectelor când li se spun însușirile ;

Pe baza acestor exemplificări fiecare cadru didactic va putea contribui la educarea, dezvoltare diferiților factori ai creativității copiilor.

În cadrul acestor activități, însăși atmosfera din clasă trebuie să fie propice invenției, creativității. Copiii vor fi lăsați să exprime liber tot ce le trece prin minte, să formuleze orice idee, completare.

Procedând astfel se va realiza un antrenament continuu al creativității copiilor.

Vârsta preșcolară oferă multiple premise favorabile pentru cultivarea potențialului creativ : dinamismul, impetuozitatea și expresivitatea ce-i sunt proprii, freamătul și vibrația lăuntrică, disponibilitățile de exteriorizare spontană, de auto-expresie însuflețită, analoge oricărui elan creativ. La acestea se adaugă tendințe spre autonomie, mobilitatea și spiritul de inventivitate ce face ca obiectele , dar și ființele, să capete roluri dictate de nevoia de moment a copilului.

Analizând procesul cognitiv , chiar de la 3-5 ani se remarcă unele particularități pe care se pot baza exercițiile de creativitate. Percepția, memoria, imaginația, gândirea, limbajul se constituie și se dezvoltă prin acțiuni în situații concrete cu obiectele.

Activitățile ludice au devenit valențe formative asupra dezvoltării psihice generale și implicit asupra dezvoltării creativității. Astfel, ele angajează copilul într-o comunicare multilaterală cu partenerii de joc, oferă prilejul de a trăi din plin, cu pasiune fiecare moment al jocului. Dinamismul imaginativ intelectual se manifestă din plin în jocurile de creație, jocul oferind și o anumită în planul resurselor afectiv-motivaționale.

Activitatea creativă a copilului se explică prin faptul că el nu cunoaște suficient relațiile dintre obiecte și fenomene și, imaginându-le, ajunge astfel la construcții neobișnuite, care adulților le pot părea uneori nonsensuri.

Creativitatea preșcolarilor se materializează în performanțe pe care le ating copiii în privința cunoașterii progresive a mediului social și în modul în care ei singuri își rezolvă răspunsurile apărute în propria gândire între cunoscut și necunoscut.

Una dintre căile principale de antrenare a creativității o constituie identificarea factorilor inhibitori și stimulativi ai acesteia.

În ultimii ani s-au produs schimbări esențiale în modul de concepere a creativității, vizând în principal o abordare integrativ – sintetică și contextuală a acesteia. Studiul factorilor inhibatori ai creativității se ocupă de blocajele apărute în formarea sau dezvoltarea factorilor intelectuali ai creativității.

C. Rogers considera că principalul motiv al creativității este tendința omului de a se actualiza pe sine, de a deveni ceea ce este potențial. Creativitatea există în fiecare individ, așteptând condiții optime pentru a fi eliberată și a se exprima. Trebuie analizate căile care se referă la complexele personale și factorii cu rol de stimulare și reglare a activității de învățare școlară.

Învățarea școlară trebuie susținută și stimulată de procese și structuri psihice. În acest proces trebuie autoreglat caracterul și înțelegerea rolului voinței. Procesele afective sunt implicate în succesul și eșecul școlar, relația dintre reglajul voluntar și performanța școlară, felul în care se reglează o activitate care se bazează pe deprinderi și priceperi.

Marele psiholog J. Piaget considera că " afectivitatea este componenta energetică a comportamentelor, în timp ce inteligența și procesele cognitive, reprezintă latura instrumentală."

Procesele afective au două tipuri de legături esențiale pentru producerea și realizarea lor și anume cu procesele cognitive și cu structurile motivaționale. Fără legătură cu procesele cognitive omul nu s-ar putea confrunta cu lumea și nu s-ar declanșa răspunsurile lui afective atât de necesare pentru tot ceea ce face. J. Piaget a arătat că există o legătură strânsă între evoluția cognitivă și cea afectivă a ființei umane. Dar afectivul și cognitivul nu se identifică , ci se influențează reciproc foarte puternic. Atunci când înveți dacă nu dispui și de stări emoționale corespunzătoare , activitatea pare cu mult mai grea. Starea afectivă pozitivă, mai ales, favorizează învățarea. Dar chiar trăirile negative au oarecare influență favorabilă asupra învățării, comparativ cu indiferența afectivă.

O legătură la fel de puternică există între afectivitate și motivație. Vom putea asigura generarea unor emoții și sentimente favorabile activității în clasă , dacă vom dezvolta la elevi interese profunde , dorința de autorealizare, orientare clară spre viitor.

Complexul mecanism al realizării proceselor afective se află la baza rezultatului psihic final care se numește trăire afectivă.

Trăirea afectivă este vibrația concomitentă organică, comportamentală și subiectivă a ființei umane, în relațiile sala cu ambianța.

Iată câteva proprietăți ale trăirilor afective:

Polaritatea rezultă din trăirea concordanței sau neconcordanței dintre datele ambianței și motivația subiectului și împarte manifestările afective în pozitive sau negative.

Intensitatea exprimă forța de manifestare a trăirilor afective și amploarea mecanismelor implicate în producerea lor.

Durata se referă la persistența în timp a proceselor afective.

Mobilitatea proceselor afective exprimă adaptabilitatea ființei umane , evoluția și schimbarea în timp a relațiilor afective cu ambianța.

Expresivitatea proceselor afective se referă la exteriorizarea lor prin:

-modificări organice , dintre care unele pot fi vizibile, iar altele nu (modificarea activității bioelectrice a creierului generează stări de alertă; modificări ale ritmului cardiac și tensiunii arteriale; mobilitate gastrointestinală;

-tensiune musculară , încordare , tremur; secreție lacrimală și salivară).

-schimbări mimice (paloare sau înroșire, modificări privind elementele mobile ale feței: ochi, sprâncene, gură).

-pantomimică: postură, gesturi, mers. Modificări ale vorbirii: tonalitate, intensitate, accent, pauze, expresii verbale caracteristice.

-expresivitatea emoțională este o cale foarte bună de a cunoaște trăirile afective ale cuiva .

Acestea au rol de a comunica celorlalți propria trăire , de a influența conduita celorlalți ca să devină favorabilă, de a genera și la alții aceeași stare care trebuie să-i mobilizeze într-o direcție anume, de a permite reajustarea , autoreglarea propriilor stări afective.

Trebuie avut în vedere faptul că , foarte ușor poate fi distrusă creativitatea copiilor. Amintesc aici unele metode care pot favoriza acest lucru: evaluarea, recompensa, competiția, restrângerea capacității de alegere. Chiar și laudele îi fac pe copii mai puțin creativi, dacă aceste laude îi determină să se concentreze asupra felului în care le va fi evaluată munca. Alte experimente au arătat că până și sentimentul de a fi urmărit în timpul lucrului poate submina creativitatea, probabil din cauză că supravegherea îi face pe oameni să se simtă evaluați. Recompensa poate duce la înăbușirea motivației intrinseci și reducerea creativității.

Competiția este mai complexă decât evaluarea și decât recompensa luate separat , pentru că le conține pe amândouă . Cel mai adesea , competiția apare atunci când oamenii simt că performanțele lor vor fi evaluate în raport cu performanțele altora și că cel mai bun va primi o recompensă. Este un fapt cotidian și, din păcate , poate înăbuși creativitatea.

Restrângerea capacității de alegere . Copilul trebuie lăsat să aleagă singur , nu să-l constrângem pentru că ar avea un efect devastator.

Dacă se simt controlați, creativitatea și motivația copiilor vor avea de suferit. Pe de altă parte , dacă limitările sunt comunicate în așa fel încât copiii să considere că ei sunt cei care au ales să se comporte conform cerințelor adulților , efectele distructive asupra motivației și creativității vor fi minime.

Efectele distructive ale evaluării și ale recompensei ar putea să depindă doar de felul în care sunt prezentate aceste elemente.

5.1. FLEXIBILITATE SI CREATIVITATE IN PROCESUL EDUCATIV

REALIZAREA EDUCARII LIMBALULUI LA PRESCOLARI; METODE DIDACTICE MODERNE SI TRADITIONALE

Exigentele vietii contemporane si necesitatea tot mai acuta de a rezolva problemele de complexitate crescanda aparute in toate sectoarele de activitati, au transformat educarea creativitatii intr-o prioritate ,respectiv intr-o necesitate stringenta pentru societate, pentru toate sectoarele de activitate.

Manifestarile creative-mai mult sau mai putin numeroase- apar inca de la varsta prescolara, scoala continuand procesul de de depistare ,stimulare si formarea aptitudinilor creatoare la elevi.

Fiecare educator trebuie sa fie un educator al schimbarii, iar activitatile didactice sa constituie adevarate procese creative, manifestate in proiectarea activitatilor didactice, in organizarea si desfasurarea activitatilor,in procesul de evaluare, in intreaga activitate desfasurata in gradinita si in afara ei.La varsta prscolara este necesar a valorifica si dezvolta spiritul de observatie al copiilor- ca premisa a aparitiei si manifestarii conduitelor lor creatoare.

Activitatile care includ abilitati intelectuale,care permit copiilor sa stabileasca o ipoteza sau alta, care cultiva flexibilitatea gandirii, care permit aflarea mai multor cai si solutii in rezolvare au un rol important in cultivarea premiselor creativitatii.

Aceste activitati trebuie sa permita fluiditatea ideilor si realizarea de asociatii, in functie de anumite criterii prestabilite.In general, jocurile didactice – de orice fel- pot sa realizeze cel mai bine acest lucru, prin variatele forme in care se desfasoara, prin atmosfera competitiva, dar si destinsa si permisiva

Continuarea creativitatii este legata de realizarea unui invatamant de tip euristic,de metoda problematizarii, a abordarii euristice, a invatarii prin descoperire si a invatarii prin cercetare- datorita valentelor lor formative si informative.

De asemenea, utilizarea unor tehnici specifice de stimulare a creativitatii ; brainstormingul, echipa de reactie sau opozitie ,studiul de caz, jocul de rol au importanta deosebita in incurajarea originalitatii si cultivarea gandirii divergente si a gandirii experimentale.

Disponibilitatile creative ale prescolarului se manifesta in expresiile si conduitele emotionale, in joc, in desen si in activitatea de comunicare verbala.

In toate activitatile de educare a limbajului, creativitatea verbala(de expresie,de produs, inovativa)tinde sa devina productiva. Insusirea limbii(in mod constient sau prin imitatie) permite copilului sa comunice cu ceilalti, sa-si exprime parerile, trairile, dorintele, nedumeririle, uimirile, sa ceara si sa transmita informatii.

Jocul didactic poate fi utilizat pentru stimularea fluiditatii si flexibilitatii verbale.Sarcinile pe care le voi enumera au o mare valoare formativa:

-identificarea cuvintelor, silabelor, sunetelor in propozitii date sau formulate dupa imagini;

-gasirea unor cuvinte noi prin schimbarea unui sunet(initial, final, din interiorul cuvantului) in cuvinte date(dor, dur, dar; pol, pod, por;pod, nod, rod; nas, pas, vas;sac, suc etc.);

-identificarea sinonimelor si antonimelor unor cuvinte si integrarea lor in propozitii in vederea evidentierii modificarii semnificatiilor;

-identificarea tuturor adjectivelor care pot fi asociate unor substantive(floare alba, mica, minunata, parfumata);

-idantificarea tuturor adverbelor care pot fi asociate unor verbe( merg mult, repede, oriunde, maine);

-formularea a cat mai multor propozitii referitoare la un obiect sau o imagine;

-formularea a cat mai multor intrebari referitoare la un obiect sau o imagine.

Un mijloc traditional de educare a potentialului creativ al prescolarului este lectura dupa imagini .Tablourile reprezinta adevarate texte iconice pe care copilul invata sa le citeasca creativ.Descifrarea continuturilor nu se limiteaza numai la descrirea imaginilor(realizabila printr-un dialog dintre imagine si copil),ci poate deveni o autentica creatie verbala.Dupa descrierea tabloului copiii pot pune intrebari,pot formula titlul acestuia,pot sa se completeze unul pe celalalt.Audierea basmelor si a povestilor permite familiarizarea prescolarilor cu structura basmului popular(dupa Vladimir Propp,actiunile basmelor,care reprezinta functiile personajelor,sunt aproximativ aceleasi si se desfasoara in aceeasi succesiune)si cu o serie de procedee imaginative ca :amplificarea (Flamanzila,Gerila,Zmeul,Zmeoaica), diminuarea (Degetica, Degetel),multiplicarea (Balaurul cu 7 capete,Capra cu trei iezi,Cei sapte pitici),aglutinarea

.Descoperirea semnificatiilor,formularea titlurilor amplifica fluiditatea si flexibilitatea.

Povestirile copiilor reprezinta o alta modalitate de stimulare a potentialului creativ; ele demonsteaza capacitatea copilului de a exprima intr-o alta creatie viziunea si atitudinea fata de un model literar. Copilul este independent in expresie, isi manifesta nestingherit initiative, spontaneitatea si fantezia inepuizabila.Atitudinea creatoare pe care o are fata de limbaj depinde de natura mesajului pe care il transmite si de posibilitatile sale intelectuale , lingvistice, afective. Mesajul sau poate fi o productie convergenta sau una divergenta. Daca prescolarul foloseste formulari stereotipe, automatisme verbale, este vorba de o productie convergenta. In masura in care copilul isi diversifica modalitatile de exprimare sau creeaza fraze intinse, se poate vorbi de o productie convergenta sau una divergenta. Cu cat intervin constrangerile exterioare, regulile, modelele impuse, interventiile apreciative ale adultului, cu cat creste ponderea productiei convergente. Productia divergenta legata de libertatea, spontaneitatea exprimarii va fi stimulata chiar daca ea apare ca o amenintare la ordine si disciplina.Mobilizarea copilului pentru a indica consecintele comportamentelor realizate de personaje, pentru a prezenta modalitati de prevenire a unor situatii neplacute, pentru a modifica actiunea, prin diminuare sau multiplicare, activeaza si dezvolta potentialul creativ.

In povestirile create de copil, surprinde simbioza dintre arta si joc,dintre real si imaginar.Povestirile lui sunt scurte, fara divagatii, fara explicatii intinse, cu aparenta incoerenta, o inlantuire spontana de imagini.Copilul se centreza pe intamplari cu animale sau cu oameni in care se intrevad, in acelasi timp, umorul, dar si conflictele, problemele cunoscute direct sau indirect. Experienta personala este punctual de plecare.

Va fi stimulat sa introduca peronaje noi, sa inlantuie si sa complice actiunile, sa organizeze logic discursul verbal, sa introduca in aceeasi povestire personaje din povesti diferite, sa se indeparteze de subiectele stiute, combinandu-le sau transformandu-le.Puntile verbale, intrebarile si exclamatiile retorice ale educatoarei, ca raspuns la forularile copilului, incurajarile verbale si nonverbale, ascultarea activa, aprecierea formularilor si solutiilor neobisnuite, inedite (mai rare la aceasta varsta, dar nu imposibile) sunt menite sa stimuleze actul creativ.Orice intrerupere blocheaza sirul combinarilor si recombinarilor verbale si de imagini.

Poeziile pentru copii ii incanta si ii atrag pe acestia prin muzicalitatea versurilor, prin conciziunea prin care redau fapte, idei tablori sau sentimente.Avand o tematica variata, poeziile pot fi folosite in activitatea din gradinita nu doar pentru simla memorare si reproducere, ci si pentru stimularea creativitatii, a capacitatii de comunicare corecta, fluenta, expresiva.De exemplu,in activitatea de memorare cu tema ,,Zdeanta”,in prima parte a activitatii, copiii au facut cunostinta cu personajul, l-au descris, si-au prezentat impresiile privind infatisarea , comportamentul acestuia, apoi au aflat o intamplare hazlie cu alutorul versurilor.Partea a doua a activitatiia fost un exercitiu creativ intucat am antrenat copiii sa povesteasca ce stiu despre Zdreanta, apoi sa-si imagineze si alte intamplari cu acesta.Un numar destul de mare de copii s-au antenat in acest exercitiu creative, relatand fapte reale, dar si fapte bune Zdeanta fiind pe rand caine rau, neascultator, dar si viteaz, curajos, harnic, prietenos. Exprimarea copiilor a dobandit un plus de corectitudine, vorbirea a fost fluenta si flexibila si ca urmare a putericilor trairi affective, a sentimentelor pe care copiii le au fata de caini.

Asadar, dezvolarea potentialului creativ nu se realizeaza de la sine, ci este nevoie de actiuni continue si organizate de stimulare si activare.Activarea si stimularea potentialului creativ impun cunoasterea specificului si a nivelului de dezvoltare a acestuia, ca si cunoasterea relatiilor determinative in care este implicat.Stimularea si satisfacerea trebuintei de cunoastere a copilului determina dezvoltarea potentialului creativ, amplificarea flexibilitatii, fluiditatii,originalitatii plastice si verbale.Informatiile, modelele de actiune insusite prin activitatea de invatare,declansata si sustinuta energetic de trebuinta de cunoastere, sunt supuse transformarilor creative si genereaza un original cu valoare subiectiva.

Relatiile cu cei de aceeasi varsta, munca in echipa, cooperarea amplifica manifestarile creative.Starile afective placute pe care le are copilul in cadrul grupului se stabilizeaza si se intensifica amplificand spontaneitatea, initiativa, curajul in formularea solutiilor.Activitatea in echipa se regaseste in toate actvitatile desfasurate in gradinita.Cand ea devine un element al stategiei didactice si se armonizeaza cu activitatea independenta, participarea creative a copilului se amplifica.

Un program de antrenament creativ poate sa amplifice posibilitatile creative ale continuturilor si stategiilor didactice.Acest program trebuie sa tina cont de nivelul de dezvolare a potentialului creative

Educatia creativa la varsta prescolara devine din ce in ce mai mult nu numai un ziderat, ci si o realitate.

5.2.DEZVOLTAREA POTENTIALULUI CREATIV PRIN ACTIVITATILE MATEMATICE

Desi mai putin spectaculoasa la varstele mici, creativitatea se manifesta si in acest domeniu al cunoasterii odata cu acumularea cunostintelor porevazute de programa. Atingera obioectivelor specifice faciliteaza si dezvoltarea potentialului creator prin:

aptitudinea de avdea asemanarile si deosebirile;

capacitatea de a recombina elementele;

sensibilitatea fata de probleme;

redefinirea;

alcatuirea si rezolvarea de probleme.

Integul continut, transmis prin metodele active adecvate contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive, esentiale in formarea capacitatii rezolutive. Asistam la transformarea proceselor cognitive: constituirea gandirii convergente, tivergente, antrenarea operativitatii gandirii, flexibilitate spontana si fluiditate a ideilor, dezvoltatrea capacitatii de asociere si anticipare. Actiunea de dinamizare a gandirii, de orientare a ei spre rationamentul matematic presupune strategii de invatare prin joc, verbalizari, operatii materiale si materializate prin folosirea tuturor posibilitatilor. Nu numai prin formarea flexibilitatii spontane si adaptative a fluiditatii ideilor, ci si pentru intelegerea conceptului de numar si operatiile de adunare si scadere, compunerea si descompunerea unui numar, copilul remarca mai multe posibilitati de obtinere a acestuia prin operere cu elemente constitutive ajungand sa inteleaga reversibilitetea operatiei. Reprezentarea prin desen a operatiilor efectuate cu material concret ajuta copilul sa constientizeze integul proces.

Cand putem considera ca este valorificat potentialul creativ al copillului? Cand acesta ajunge sa inteleaga datele, sa identifice relatiile dinte ele, sa sesizeze cerinta si sa aplice operatiile prin care poate ajunge la solutia problemei.

5.3.CRETIVITATE SAU CREATIE IN ACTIVITATILE DE EDUCATIE PLASTICA

Limbajul plastic este cel care il atrage cel mai mult pe copil si il ajuta pe copil sa-si exprime trairile, nedumeririrele si modul in care percepe el realitatea.Eventualele retineri ale copilului aflat in fata foii de hartie provin din nestiinta folosirii instrumentelor artei plastice.

Instrumentarea copilului cu principalele elemente ale limbajului plastic il va conduce spre dezvoltarea unor actiuni ce dau la iveala aptitudini artistice, creativitaea ce poate fi asemuita unor nevoi biologice generale, comuna tuturor, sau creatia care este marea pasiune pentru arta, o inzestrare de exceptie.

Elementele de limbaj plastic (punctul, linia, forma spontana) imbinate cu diferite tehnici dale artei plstice sunt suportul pe care copilul isi poate cladi conduita creativa. Interesul copiilor pentru activitate si pofta de creatie pot fi stimulate prin:

utilizarea unor materiale diverse pentru lucru

utilizarea unor materiale cu caracter ajutator

utilizarea de tehnici speciale

Si modelajul se inscrie in posibilitatile copilului de a reda realitatea, mai cu seama ca ii ofera ca rezultat o imagine tridimensionala a viziunii sale. Pe masura dobandirii deprinderii de modelare copilul isi poate modela in voie imaginatia creatoare.

5.4.ORIGINALITATE SI CREATIVITATE IN ACTIVITATILE DE MISCARE SI JOC

Copilul isi exprima propriile sentimente prin actiune si comunicare, se adapteaza la lumea exterioara prin miscare trecand de la actiune la gandire integrand in plan mental ceea ce a fost trait motric. Motricitatea evolueaza pe perioada prescolaritatii de la imperfectiune si necoordonarea miscarilor la precizie, forta si rigoare.

Ca dascal, contribuim nu numai la dezvoltarea fizica si psihica a copiilor, ci si la educarea creativitatii lor, prin organizarea de jocuri ce solicita gandirea creatoare in actiune si miscare la care isi aduc aportul. Se dezvolta originlitatea, flexibilitatea, capacitatea de a imagina si executa cat mai multe miscari, gandirea creativa, creativitatea fiind expresiva, spontana, originala, gndirea asociativa. Euritmia, dansul modern, gimnastica aerobica, jocurile motrice simbolice au ca scop valorificarea potentelor native ale copilului si desprinderea lui de stereotipie.

In activitatea noastra nu trebuie sa uitam ca: „Niciodata nu este prea devreme pentru inceperea educarii creativitatii; activitatea creatoare nu ar trebui sa fie ingradita in nici un fel de restrictii, limitari, critici”. ( V. Lowenfeld ).

ANEXA 1

CREATIVITATEA LA EDUCAREA LIMBAJULUI

Fișă de evaluare la educarea limbajului – grupa mare

3. Desenează în spațiul alăturat un obiect

a cărui denumire începe cu sunetul„m”.

ANEXA 2

CREATIVITATEA IN ACTIVITATILE MATEMATICE

Rezolvă adunarile și colorează conform culorii corespunzătoare rezultatului obținut. Astfel

pinguinul va fi multumit!

SUCCES!

ANEXA 3

CREATIVITATE IN EDUCATIA PLASTICA

LUCRARI REALIZATE DE COPIII GRUPEI PREGATITOA

BIBLIOGRAFIE

Amabile Teresa – „Creativitatea ca mod de viață” – Editura Tehnică -1997

Badiu, Aurora – Dezvoltarea gandirii creatoare a elevilor prin activitati aritmeticii; Revista de pedagogie nr. 3, 1977 pag. 42

Cerghit, Ioan – Metode de invatamant, E. D. P. Bucuresti 1976

Cerghit, Ioan -Perfectionarea lectiei in scoala moderna si contemporana, E. D. P. Bucuresti 1983Constantin, Sabina – Niveluri ale creativitatii pedagogice; „Revista de pedagogie” nr. 6.1987, pag 12

Cristea, Sorin -Creativitatea in procesul de invatare, „Revista de pedagogie” 1-2, 1992, pag 32

Ghita, Georgeta- Dezvoltarea operatiilor gandirii prin activitatile matematice – „Revista de pedagogie” , nr. 9,1988, pag 36

G. E. Gessler – Mijloace de educatie, E.D.P., Bucuresti, 1997

Roco Mihaela-„Creativitate și inteligență emoțională” –Editura Polirom-2001

J. Piaget- „Psihologie și pedagogie” –E.D.P. București – 1972

J. Piaget -„Nașterea inteligenței la copil” –E.D.P. București – 1973

Revista Învățământul Preșcolar – nr. 3-4 – 2003