MODULUL PSIHOPEDAGOGIC – NIVELUL II POSTUNIVERSITAR ABSOLVENTĂ: PROF. SANDRA – AURELIANA STĂNILĂ COO RDONATOR ȘTIINȚIFIC: PROF. UNIV. DR. CARME N… [628038]

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO – UMANE

PROIECT DE CERCETARE FINALĂ
MODULUL PSIHOPEDAGOGIC – NIVELUL II
POSTUNIVERSITAR

ABSOLVENTĂ:
PROF. SANDRA – AURELIANA STĂNILĂ

COO RDONATOR ȘTIINȚIFIC:
PROF. UNIV. DR. CARME N SONIA DUȘE

SIBIU
2020

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO – UMANE

DESPRE AGRESIVITATE ȘI REDUCEREA EI ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL

ABSOLVENTĂ:
PROF. SANDRA – AURELIANA STĂNILĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
PROF. UNIV . DR. CARMEN SONIA DUȘE

SIBIU
2020

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 5
TIPURILE ȘI FORMELE VI OLENȚEI ………………………….. ………………………….. ………………………. 5
Aspecte generale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
I.1. Ce este violența? ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 5
I.2. Tipurile de violență ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 5
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 6
VIOLENȚA ÎN INSTITUȚII LE DE ÎNVĂȚĂMÂNT ………………………….. ………………………….. .. 7
II.1. Tipurile de violență în instituția de învățământ ………………………….. ………………………….. ….. 7
II.1.1 Violența fizică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 7
II.1.2. Violența psihologică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 7
II.1.3 . Violența sexuală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 8
II.1.4. Violența de gen ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 8
II.1.5. Bullying – ul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 8
II.2. Cauze ale manifestărilor de violență în școală ………………………….. ………………………….. ………. 11
II.2.1. Efectele asupra copiilor martori și/sau victime ale violenței în familie ……………………… 11
II.2.2. Trăsături ale elevilor violenți ………………………….. ………………………….. ………………………… 12
II.3. Combaterea și asigurarea securității elevului ………………………….. ………………………….. ……….. 12
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 14
STUDIU DE CAZ – privind violența în instituțiile de învățământ ………………………….. ……………… 14
III.1. Analiza formelor de violență în școală ………………………….. ………………………….. …………….. 14
III.2. Informarea în vederea prevenirii violenței în instituția de învățământ ………………………. 25
III.3. Prevenirea violențelor î n școală ………………………….. ………………………….. ………………………. 26
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 30

INTRODUCERE

CAPITOLUL I
TIPURILE ȘI FORMELE VIOLENȚEI
Aspecte generale .
I.1. Ce este violența?
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) d efineș te violența astfel : folosirea
intenționată, reală sau în formă de amenințări, a forț ei sau puterii împotriva propriei
persoane, î mpotriva altei persoane sau î mpotriva unui grup sau a unei comunităț i, care s -a
soldat sau are o prob abilitate înaltă de a se solda cu vătămare corporală , traumă
psihologică , moarte, dereglări în dezvoltare sau alte prejudicii . [1]

I.2. Tipurile de violență
După cum este definită violența de către Organizația Mondială a Sănătăț ii, constatăm
că aceasta reprezintă de fapt suma tuturor acțiunilor agr esive atât planificate, cât și spontane
realizate de către una sau mai multe persoane . Adeseori, aceste agresiuni lasă urme adânci în
viața persoanelor supuse violențelor. Aceste urme p ot fi vizibile – vătămarea corporală sau pot
afecta partea cognitivă a individului, acesta prezentând traume psihologice, depresie sau stări
de suicid.
Violența în sine se referă atât la partea fizică, cât și la cea psihologică. Astfel,
distingem diferite t ipuri de violență.
Printre cele mai cunoscute tipuri de violență o regăsim pe cea fizică . Acest tip d e
violență este cel mai cunoscut, datorită faptului că rezultatele acestuia sunt vizibile. În acest
caz, violența este exprimată prin pedepse corporale, d eteriorarea și lipsirea de bunuri. Desigur
că, de cele mai multe ori este neglijată partea psihologică . Pe lângă rezultatele vizibile,
persoanele agresate prezintă și traume psihologice majore. Astfel, ajungem la un alt tip de
violență, și anume violența p sihologică . Toate acțiunile controlate sau necontrolate care duc la
umilirea, înjosirea, etichetarea sau insultarea unei persoane sau a unui grup de persoane sunt
considerate acte de violență.
Un alt tip de violență este cea sexuală , care se manifestă prin constrângere, hărțuire
sau chiar viol. La fel ca violența fizică, și aceasta lasă afecte ază partea psihologică.
Bineînțeles că, pe lângă tipurile de violență descrise mai sus, întâlnim și altele – violența
economică, violența emoțională, violența socială s au cea spirituală, care nu sunt altceva decât

o “extindere” a celor enumerate mai sus.
Așadar, deși putem distinge trei tipuri de violență, observăm că din acestea derivă și
alte tipuri de violență,precum: hărțuirea, umilirea verbală, violența emoțională, exploatarea
prin diverse forme de activități, neglijare. Totodată, putem constata că toa te acestea au un
punct comun – trauma psihologică . De cele mai multe ori, traumele fizice suferite de către un
individ se transformă în traume psihologice ce duc la st ări depresive, halucinații sau chiar
suicid.

➢ Vătămări corporale
➢ Pedepse corporale
➢ Lipsirea de bunuri
Traume
psihologice
Violența fizică
Violența
psihologică
Violența
sexuală➢ Insulte
➢ Violență em oțională
➢ Umilire
➢ Exploatare
➢ Viol
➢ Hărțuire

CAPITOLUL II
VIOLENȚA ÎN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT
Este un lucru cert faptul c ă violen ța reprezintă acțiuni agresive planificate sau
spontane care au loc pe terito riul sau în încăperile ace steia, precum și în timpul activităților
extracurriculare . În insti tuțiile de învățământ, acest tip de comportament este unul din ce în ce
mai des întâlnit, at ât în rândul elevilor, c ât și al cadrelor didactice sau al personalului auxiliar.
În categoria acțiunilor definitorii violen ței în școli, distingem ca subiecți atât cadre didactice
sau personal auxiliar, cât și elevii sau părinții acestora :
– Violenta elev – elev
– Violența elev- profesor
– Violența profesor- elev
– Violența între profesori și părinți, părinți și profeso ri, realizate în
spațiul școlii.
Aceștia pot fi inițiatori ai acțiunilor violente, victime sau martori.
II.1. T ipurile de violenț ă în instituția de învățământ
II.1.1 Violența fizică
Violen ța fizică este manifestată prin pedepse corporale și aplicarea forței fizice asupra
unei persoane, provocând disconfort, durere sau chiar traume psihologice victimelor acesteia.
Cea mai comună formă de violență este bătaia. Conform unui studiu realiz at de
Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate , 25% din băieți și 7% din
fetele cu vârsta cuprinsă între 11 și 15 ani au fost implicați într -o bătaie de cel puțin trei ori în
ultimul an. [2]
II.1.2. Violența psi hologică
Totalitatea acțiunilor verbale orientate spre jignirea, umilirea sau insultarea uneia sau
mai multor persoane intră în sfera violenței psihologice. Acest tip de violență se manifestă
prin batjocoră, jigniri intenționate, prin dorința agresorului de a dețin e controlul victimei sale.
De cele mai multe ori, intimidarea si amenințările stau la baza violențelor fizice și
psihologice. Aceste intimidări soldându -se în atacuri fizice sau acțiuni care insuflă frică sau
teamă. Toate aceste acțiuni scad încr ederea de sine a persoanelor agresate. După cum am

precizat și în prima parte a lucrării, violența fizică o implică în cele mai multe cazuri și pe cea
psihologică, traumele fizice lăsând urme mult mai adânci pe plan emoțional.
II.1.3. Violența sexuală
Violența sexua lă se manifestă prin constrângerea persoanei de a acționa contrar
dorințelor sale. Aceste acțiuni au caracter sexual și provoacă traume psihologice adânci –
diminuarea stimei de sine , tentative de suicid . [1]
Acest tip de violență este mai rar întâlnit în instituțiile de învățământ, dar pot apărea pe
fondul unor glume realizate între elevii instituției sau la insistențele unui adult asupra unui
elev care nu a împlinit vârsta consimțământului.
II.1.4. Violența de gen
Violența de gen poate lua forma violenței psihologice, fizice sau sexuale. La baza ei
stă dezechilibrul forțelor și stereotipurile de gen. Orice acțiuni violente și discriminatorii care
au la bază criteriul de gen, inclusiv din cauza neacceptării identităț ii de gen a persoanei, sunt
manifestări ale violenței de gen. [1]
Din acest tip de violență face parte și discriminare a. Aceasta presupune atitudinea
preconcepută sau diferențiată față de o persoană, bazată pe naționalitate, sex, id entitate de
gen, statut socio -economic, apartenență religioasă, dizabilitate, particularități de dezvolt are
sau comportament, prezența unei afecțiuni sa u alte caracteristici. [1]
În școli, acest tip de violență este foarte des î ntâlnit. De cele mai multe ori, această
discrimina re față de semeni pleacă din cadrul familial, copii aplicând lucrurile pe care le aud
acasă. Pe de alt ă parte, acest tip de comportament poate fi manifestat și în cadrul unui grup
sau a unei clase de elevi unde, pe fondul unor diferențe se poate isca un comportament
discriminator manifestat prin violență (fiz ică sau verbală).
II.1.5. Bullying – ul
Bullying -ul se manifestă prin aplicarea repetată de către o persoană sau un grup de
persoane a diverselor tipuri de violență și intimidare față de o persoană care nu se poate apăra.
[1]
În instituțiile de învățământ, bullying -ul este adeseori întâlnit în rândul elevilor de
toate vârstele. Fie elevii cu vârste mai mari manifestă comportament e de tip bullying asupra
elevilor mai mici, fie angajații instituțiilor de învățământ sunt victime ale bullying -ului din
partea col egilor sau a conducerii unității. Bullying -ul este un comportament agresiv, repetat
cu scopul de a face rău intenționat. Aces te comportamente se pot manifesta prin căi verbale:

jigniri, tachinări, porecliri sau prin c ăi non verbale: violență fizică – lovitu ri, distrugere, furtul
de obiecte personale, amenințări, manipulare.
Faptul că toate aceste agresiuni au loc în mod voit și d e cele mai multe ori în public,
rezultatele sunt grave, afectând partea emoțională a individului, ducând la stări depresive și la
scăderea stimei de sine.
Evaluarea bullying -ului la elevi
Formele hărțuirii la elevi [2]

Pe de o parte se obs ervă faptul c ă în institu țiile de învățământ se întâlnesc din ce în ce
mai des violen țele între elevi. Aceste violen țe pleac ă de la cele psihologice, exprimate prin c ăi
verbale – amenin țări, șantaj, ji gniri, insulte, porecliri sau c ăi nonverbale – intimidar e,
deposedare de bunuri, me saje amenin țătoare etc. Deși acest tip de violen ță nu las ă urme
vizibile, elevul agresat este afectat la nivel emo țional, acesta consider ând că nu este suficient
de bun, c ă totul se înt âmpl ă din vina lui, c ă merit ă tot ceea ce i se întâmplă, lucruri ce duc la
scăderea stimei de sine, depresie sau chiar auto -excluderea social ă. La fel de des întâlnită este
și violen ța fizic ă dintre elevi. Fie c ă acest tip de violen ță este început în urma unei dispute pe
terenul de joac ă sau în urma unei g lume, acesta trebuie stopat imedia t, deoarece lucrurile pot
lua o întors ătură nefericit ă. Elevii agresivi au tendin ța de a -i agresa fizic pe colegii lor, în mod
repetat, pentru satisfacerea propriei m ândrii. Atunci c ând nu se iau masuri, aceste violen țe pot
gener a situații primejdioase pen tru colectivul de elevi.

Totodata, violen ța poate s ă apară chiar și între colegi – cadre didactice, aceasta fiind de
cele mai multe ori exprimat ă prin jigniri, umiliri sau b ârfă. Cauzele principale ale violen ței
între cadrele did actice sunt diferen țele de opinie și de g ândire, insultele sau observa țiile
nefondate realizate în mod repetat. Desigur, violen țele pot s ă apară și din partea conducerii
unităților fa ță de personalul didactic sau auxiliar. De cele mai multe ori, acest tip de violen ță
este unul psiho logic, afect ând partea emo țional ă a persoanei agresate, duc ând la sc ăderea
stimei de sine și subapreciere.
Pe de alt ă parte, agresiunile pot ap ărea și între angaja ții institu ției de învățământ și
elevii sau p ărinții acestora. Di n păcate, violen țele elev -profesor sunt des întâlnite în școli, mai
ales în învățământul gimanazial. Elevii cu v ârstele cuprinse între 11 -15 ani pot manifesta un
comportament agresiv fa ță de profesori, încercand astfel s ă se afirme în rândul colegilor lor.
Temperamentul elevului -agresor este unul instabil, de cele mai multe ori, acesta reac ționând
violent în urma unor situa ții sau discu ții care ii pot pune într-o lumin ă mai pu țin bun ă. Elevii
care agreseaz ă atât verbal c ât și fizic profesorii sau angaja ții unitătii de învățământ, con sider ă
că sunt îndrept ățiți să facă acest lucru. Ac eștia își exprim ă agresivitatea sub diverse forme:
apelative jignitoare, porecliri, insulte sau chiar înjurături aduse la adresa profesorului, dar și
prin vadalizarea sau distrug erea obiectelor pe care cad rul didactic le de ține. Pe l ângă violen ța
aceasta verbal ă sau nonverbal ă exprimat ă de către elev, distingem într-o mic ă măsură și
violen ța fizic ă- lovituri repetate, împingeri, aruncarea de obiecte cu scopul r ănirii
profesorului.
Violen ța profesor – elev e ste întâlnită și ea sub di verse forme, încep ând cu cea verbal ă:
țipete, porecliri, sarcasm, observa ții jignitoare sau discriminatorii și continu ând cu cea fizic ă.
Totodat ă, comportamentul repetat de respingere sau excludere din a ctivit ățile didactice sau
extracurriculare, intimidarea, ignorarea sau h ărțuirea sunt acte agresive ce afecteaz ă psihicul
elevului și dezvoltarea cognitiv ă a acestuia.
În ceea ce prive ște violen țele manifestate între profesor – părinte sau p ărinte- profeso r,
acestea sunt de cele mai multe ori exprimate prin atitudini jignitoare sau cuvinte menite s ă
denigreze persoana în cauz ă.

II.2. Cauze ale manifestărilor de violență în școală
Manifestările violente ale elevilor sunt rezultatele unor factori ce conturează
personalitatea acestuia. Acești factori pot fi: individuali, familiali, de context social.
La nivel individual, factorii care a fectează potențialul de violență al elevilor, in clud
caracteristici bilologice, genetice, psihologice și sociale. Manifestările violente pot apărea
încă din copilărie, fiind influențate de mediul familial, de grupul de apartenență sau de alți
factori de na tură socială și culturală.
Studiile de special itate arată că traumele copiilor din perioada intrauterină pot duce la
crearea unor particularități neurologice cu potențial ridicat de violență a copiilor în cauză.
Totodată, un studiu arată faptul că aproxi mativ 5% din persoanele violente prezintă
vulner abilități genetice , în timp ce specialiștii în psihologia copilului afirmă că „orice copil
are anumite nevoi afective fundamentale. Cea mai importantă nevoie afectivă a copilului este
aceea de iubire și afecț iune, nevoia de a se simți acceptat și dorit.” [3]

II.2.1. Efectele asupra copiilor martori și/sau victime ale violen ței în familie
Pentru victime, consecințele se pot manifesta în decursul multor ani, sub forma
tulburărilor d e stres posttraumatice, anxietății, neliniștii, izolării sociale, comportamentului
asocial. Devenind martor a violenței, majoritatea adulților, copiilor și adolescenților se simt
neajutorați .
1. Consecințe în plan fizic. Copii care sunt martori ai violenței î n familie pot acuza
în multe cazuri dureri de cap, boli inexplicabile (vătămări ale creierului, epilepsie),
probleme cu somnul, agitație etc. În ceea ce privește copilul abuzat fizic în mediul
familial, acesta se poate confrunt atât cu problemele psihologi ce prezentate mai
sus, cât și cu probleme fizice, precum contuzii (mâini/picioare rupte), întârziere în
dezvoltare datorată loviturilor la cap, bâlbâilă, dezvoltare fizică lentă.
2. Consecințe în plan emoțional și mental. Majoritatea copiilor expuși diferitel or
forme ale violenței în fam ilie prezintă schimbări pe plan emoțional, ce îi pot afecta
pe termen lung. Dintre aceste perturbări emoționale, amintim: suferin ța, anxietate,
disperare, spaim ă, sentimente de culpabilitate (se simte responsabil pentru
problem e), are rolul de “ țap isp ășitor” al familiei, neajutorare, neputin ță, frica de
abandon, ne încredere în sine și în ceilal ți, stima de sine sc ăzută, se percepe ca un

copil r ău, care nu merit ă dragoste și îngrijire, ru șine, izolare, singur ătate, depresie,
gânduri/tentative de suicid.
3. Consecințe în plan comportamental. În ceea ce privește comportamentul celor
expuși violențelor în familie, copii prezintă de cele mai multe ori tulburări de
comportament, pasivitate la agresiunile celorlalți, minciună, fuga de aca să, auto –
mutilare, consum de droguri sau alcool. Copii martori/victime ale violenței preiau
rolul de adult de la o vârstă fragedă , aceștia îngrijindu -se de ei înșiși și adesea și de
părinți.
4. Consecințe în plan școlar. În ceea ce privește situația școlară a elevilor în cauză,
distin gem următoarele consecințe: neîncrederea în colegi sau profesori, izolare,
schimbări bruște în performanțele școlare, absenteism, lipsa de concentrare, lipsa
atenției, tulburări de memorie.
II.2.2. Trăsături ale elevilor violenți
În urma studiilor de spec ialitate, s-a constatat faptul că elevii violenți au manifestat
anumite comportamente, dintre care disting em următoarele t răsături individuale atribuite
acestora :
– probleme de comunicare
– toleranță scăzută la frustrare
– imag ine de sine negativă
– dificultăți de adaptare la disciplina școlară
– instabilitate emoțională
– dificultăți de concentrare
– tulburări psihice grave.

II.3. Combaterea și asigurarea securității elevului
Angajații instituției de învățământ care sunt martori sau dețin informați i despre un act
de abuz, neglijare, exploatare, sunt obligați să intervină pentru a -l stopa sau să solicite ajutor
în cazul în care nu pot interveni de sine stătător. Sarcina lor principală este să separe părțile,
să oprească vio lența și, în caz de necesitate, să acorde victimelor primul ajutor. La fel trebuie
să procedeze și elevii: să anunțe imediat adulții, să îndemne părțile să înceteze violența, să -i
separe pe cei care se bat dacă aceasta nu le amenință siguranța.

Schema acți unilor de identificare și intervenție în cazurile de violență în instituțiile de
învățământ este următoarea:
– Sesizarea/ identificarea cazului de violență
– Intervenția imediată în scopul stopării violenței
– Acordarea primului ajutor victimei
– Înregistrarea și examinarea cazului de violență
– Asistența, întrerinderea măsurilor educaționale și disciplinare și încheierea cazului.

CAPITOLUL II I
STUDIU DE CAZ – privind violența în instituțiile de învățământ

În ceea ce privește studiul agresivității în învățământul g imnazial, am r ealizat un
studiu la nivelul unei școli din mediul rural al județului Sibiu. Problema care face obiectul
acestei cercetări este agresivitatea verbală și fizică a elevilor în timpul programului școlar.
Pentru început, am studiat comportamentu l elevilor atât în timpul actului instructiv –
educativ, cât și în timpul recreațiilor.
Scopul aceste i cercetări este acela de a aduce la cunoștința părinților și elevilor
efectele negative ale violenței, atât pe termen scurt, cât și pe terme n lung. Prin i ntermediul
acestui studiu, doresc ca elevii să cunoască riscurile și să abordeze un comportament mai
civilizat, mai calm și mai respectuos față de persoanele din jur.
Obiectivul principal al acestei cercetări îl reprezintă determinarea factorilor
generator i ai agresivității precum și determinarea cauzelor și efectelor acest or comportamente.
Pe lângă aceste obiective, doresc să atrag atenția familiei elevilor problemă, implicându -i pe
acest a în demersul pedagogic și în activitățile extracurriculare. Un alt o biectiv este acela de a
depista factorii declanșatori ai comportament ului agresiv, de a discuta cu elevii în cauză și de
a îi ajuta să se integreze în colectiv. Totodată, se dorește o cre ștere a interesului elevilor
violenți față de actul educativ.
Am stru cturat această cercetare în trei părți: analiza formelor de violență în școală ,
informarea în vederea prevenirii violenței în instituția de învățământ, prevenirea violențelor
în școală – cercetare
III.1. Analiza formelor de violență în școală
Pentru realiz area acestei cercetări a fost nevoie de un studiu de două luni asupra
diferitelor comportamente ale elevilor în timpul programului școlar. Astfel, am avut timp să
mă documentez asupra problemelor familiale pe care elevii agresivi le au, asupra problemelor
de sănătate sau a problemelor de integrare socială ale acestora. Am realizat fișe ind ividuale de
observație a comportamentului copiilor vio lenți, precum și o caracterizare psihopedagogică
preluată de la profesorul diriginte. Aceste fișe m -au ajutat în docu mentarea propriu -zisă, astfel
putând culege toate datele necesare ce rcetării.

Totodată, pentru colectarea datelor relevante studiului vio lenței și pentru elaborarea
unei diagnoze și a unei strategii de intervenție anti – violență, am aplicat un chestionar pentru
elevii școlii.
În cadrul a cestui studiu, am recurs la trei metode: observația, discuții individuale și
distribuirea de chestionar e pentru elevi.
OBSERVAȚIA.
Observația este o tehnică de bază în cercetarea pedagogică; ea ne poate oferi date cu
valoare de fapte, ce pot completa volumul de informații deținute. Ea trebuie să completeze și
să se poată face corelații între valoarea de ade văr a opiniilor corelate cu fapte, comportamente
concrete. Plasarea într -o teorie, ca bază a observării, este esențială; nu se pot aduna orice fel
de informații, doar cele relevante din punct de vedere al scopului cercetării. Observația este o
tehnică de l ucru ce necesită aplicarea pe întregul proces de studiere a unei problematici. În
cadrul lucrării de față, observația a fost utilizată în cadrul mediului școlar, unde au avut loc o
parte dintre întrevederile cu părinții, dar și în mediul familial. Presupu ne urmărirea
comportamentului verbal și non – verbal al copilului și părintelui în timpul desfășurării unei
vizite la domiciliu, și nu numai, sesizarea adecvării dintre răspunsurile oferite de interlocutor
și comportamentul non – verbal al acestuia.
DISCUTII INDIVIDUALE CU ELEVII .
Aceste discuții m -au ajutat să aprofundez studiul meu, astfel putând determina câteva
cauze ale ag resivității elevilor. Un caz care mi -a atras atenția în mod deosebit este cel al unui
elev din clasa a V -a, pe care îl vom numi elevu l X, despre care vom vorbi în ultima parte a
cercetării.
CHESTIONAR PENTRU ELEVI.
Violența școlară nu include numai acțiunile explicit violente, care intră în sfera
penalului, ci ș i o serie întreagă de alte violențe, precum: tachinări, intimidări, ironii, agresiuni
verbale etc. Sentimentul de siguranță diferă de la un elev la altul, astfel, prin intermediul
chestionarelor pentru elevi, pot fii investigheate aspecte mai puțin vizibile ale violenței, legate
de cele mai multe ori de atiudini ostile sau intimid ări ale elevilor/profesorilor din școală.
Chestionarul, ca instrument de cercetare în anchetă, cuprinde două părți: o parte
introductivă și întrebările propriu -zise.

Prin intermediul acestor chestionare, am reușit să identific formele curente de violență
din școală, să măsor frecvența cu care apar aceste cazuri de violență, să identific contextul în
care apar, precum și să aflu părerile elevilor privind combaterea acestui fenomen.
Pentru a studia nivelul agresivității în ș coală, am distribuit elevilor următ orul
chestionar.

Chestionar –Studiu privind violen ța în școală
CLASA:
VÂRSTA:
SEXUL:
1. Ați fost vreodată victima unei agresiuni verbale în școală? (amenințări, adresarea
de cuvinte jignitoare etc.)
a. Da
b. Nu
2. Daca Da, de către cine ați fost agresat?
a. Colegi
b. Profesori
c. Persoane din exterior
3. Ați fost vreodată victima unei agresiuni fizice în școală?
a. Da
b. Nu
4. Daca Da, de către cine ați fost agresat?
a. Colegi
b. Profesori
c. Persoane din exterior

5. În ce a constat agresiunea fizică?
a. Lovire
b. Incăierare
c. Furt
d. Altceva:………… …………………………………………………………………………….

6. La cine apelați atunci când ați fost agresat?
a. Profesori
b. Părinti
c. Prieteni
d. Nu apelez la nici o persoană
e. Alte persoane:………………………………………….. …………………………………….
7. Actele de agresiune se petrec in:
a. Incinta școlii
b. Curtea școlii
c. Exteriorul școlii
8. S-a întamplat ca în timpul orelor să apară conflicte între elevi? Daca D a, precizați
natura conflictului:
a. Nu
b. Da……………….. ……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………….. ………………..
………………………………..
9. S-a întâmplat ca în timpul orelor să existe conflicte între elev – profesor? Daca Da,
precizați natura conflictului:
a. Nu
b. Da………………………………………………………………… …………………………………..
10. Ierarhizați următ oarele comportamente agresive ale profesorilor , în funcție de
frecvența lor, pe o scală de la 1 la 7 (locul întâi ocupându -l comportamentul cel mai
frecvent, iar locul 7 comportamentul cu frecvenț a cea mai mică):
a. tonul ridicat;
b. evaluarea neobiectivă;
c. intimidarea;
d. jignirea;
e. cuvintele amenințătoare;
f. lovirea;
g. excluderea de la ore.
11. La școală ați agresat verbal alți colegi? Dacă Da, precizați motivul agresiunii.
a. Nu
b. Da………………………………………………………………………………….. …………………

12. La școală ați agresat fizic alți colegi? Daca Da, precizați motivul agresiunii.
a. Nu
b. Da……………………………………………………………………………………………………..
………………………….. ……………………………………………………………………………..
13. Ați avut nota sc ăzută la purtare pentru implicare în conflicte?
a. Da
b. Nu
14. Cum ai reacționa dacă ai fii martorul unui act de violență fizică?
……………………….. ……………………………………………………………………………………..
…….. ………………………………………………………………………………………………………..
15. Ce factori influențează compor tamentul agresiv al elevilor din școală?
a.
b.
c.
16. Cum putem reduce agresivitatea din școală?
a.
b.
c.

INTERPRETAREA CHESTIONARULUI

1. Ați fost vreodată victima unei agresiuni verbale în școală?

2. Dacă da, de către cine ați fost agresat?

La întrebarea "Ați fost vreodată victima unei agresiuni verbale în școală?", un număr
de 11 elevi au răspuns negativ , restul afirmând faptul că au fost victime ale agresiunii verbale
în școală. În ceea ce privește agresorul, în propor ție de 84%, acesta este un coleg de clasa/
școală, profesorii fiind catalogați drept agresori verbali în proporție de 9%, iar restul
reprezentând alte persoane din exterior.
În cadrul întrebării 7. Unde se petrec actele de agresiune? , s-a permis răspunsul
multiplu, rezultatul fiin d următorul:
CLASA
A V- A
CLASA
A VI – A CLASA A
VII- A CLASA A
VIII – A

F M F M F M F M
7. Unde se petrec actele de agresiune? TOTAL
INCINTA
ȘCOLII 5 4 0 4 5 1 4 1 24
CURTEA
ȘCOLII 3 4 4 5 1 3 3 2 25
EXTERIORUL
ȘCOLII 0 1 0 6 0 3 1 0 11
40%
42%18%
INCINTA ȘCOLII CURTEA ȘCOLII EXTERIORUL ȘCOLII

Întrebările 8 -9 se referă la conflictele ce au loc în timpul orelor de curs, atât între elevi,
cât și între profesor – elev.

8. S-a întâmplat ca în timpul orelor să se
apară conflicte între elevi? TOTAL
DA 3 5 6 6 4 2 3 0 29
NU 2 2 1 1 2 3 6 4 21
9. S-a întâmplat ca în timpul orelor să se
apară conflicte între elev – profesor? TOTAL
DA 7 5 3 8 5 2 3 1 34
NU 0 0 0 3 2 2 6 3 16

Rezultatul obținut este unul îngri jorător, 58% din elevi afirmând faptul că în timpul
orelor au apărut conflicte între elevi, fiind vorba în general de agresiuni verbale, jigniri și
porecliri. În ceea ce privește conflictul elev – profesor, 68% din elevii chestionați au răspuns
afirmativ la întrebarea numărul 9, precizând faptul că în timpul orelor se întâmplă să apară
violență verbală manifestată prin jigniri atât din partea profesorilor, cât și din partea elevilor.
Pentru întrebarea numărul 10, am cerut ierarhizarea unor comportamente agresive ale
profesorilor față de elevi, a stfel, am obținut următ orul rezultat:

În proporție de 43%, elevii susțin faptul că profesorii prezintă un ton ridicat în cadrul
orelor, că aceștia apelează la jignire (16%) și în proporție de 12%, elevii consideră că
evaluarea realizată de către cadrel e didactice este una ne obiectivă.

43%
12%7%16%9%8%5%
Tonul ridicat Evaluarea neobiectiva Intimidarea
Jignirea Cuvintele amenintatoare Lovirea
Excluderea de la ore

La finalul chestionarului, am dorit să aflu părerile elevilor cu privire la anumite
comportamente. Astfel, la întrebarea Cum ai reacționa dacă ai fii martorul unui act de
violență? am primit următoarele răspunsuri:
– Anun țarea unui cadru didact ic/ director
– Încercarea de a calma spiritele
– Teama de a nu intra în acel conflict.

În cea mai mare măsură, elevii cunosc faptul că orice act de violență trebuie raportat
fie unui cadru didactic, fie directorului sau chiar poliți ei. Totodată, un mic pr ocent din elevii
chestionați au precizat faptul că nu ar interveni în acel conflict, din cauza fricii de a nu fi
agresați și ei la rândul lor. Astfel, rămân de cele mai multe ori indiferenți la cele întâmplate.
Pentru întrebarea Ce factori influențează com portamentul agresiv al elevilor din
școală? , am făcut o mică ierarhizare, astfel rezultatul fiind următorul:

În cea mai mare măsură, și anume 30%, elevii susțin că factorul principal al
agresivității în școală este anturajul, urma t de mediul familial, î n proporție de 28% și
provocări sau amenințări – 26%. 28%
16%
26%30%
Mediul familial Anturajul Provocare/Amenințări Jigniri

Pentru ultima întrebare am vrut să descopăr părerea elevilor legată de reducerea
agresivității în școală, iar rezultatele sunt unele satisfăcătoare. Astfel, aceștia susțin faptul că
pentru a reduce agresivitatea este nevoie în primul rând de comunicare, atât elev – elev, cât și
profesor – elev. De cele mai multe ori, el evii se consideră neînțeleși și neascultați, fapt e ce duc
la stârnir ea unor comportamente violente și exprimarea tră irilor și se ntimentelor într -un mod
agresiv. Elevii sunt conștienți de faptul că fiecare merită să îi fie ascultată părerea, astfel, se
vor reduce aceste comportamente deviante ale elevilor cu probleme. Totodată, elevii
consideră că denunțul la Poliție sau chiar amend a este o soluție bună pentru a stopa aceste
acte.

III.2. Informarea în vederea prevenirii violenței în instituția de învățământ
În urma interpretării chestionarului cu privire la volența în școală, am decis
diseminarea rezultatelor colegilor p rofesori, ur mând a fi discutată situația în care școala se
află. Acțiunile de prevenire a violenței urmăresc formarea comportamentelor sănătoase, a
relațiilor prosociale și dezvoltarea stimei de sine a elevilor. În urma informării asupra
rezultatelor chest ionarelor, p rofesorii diriginți vor desfășura activități de prevenire a
agresivității.
În urma rezultatelor primite, am decis să desfășor următoarele activități la nivelul
clasei a V -a
OBIECTIVE ACTIVITĂȚI DEPRINDERI ALE
ELEVILOR
Dezvoltarea stimei de si ne și
a încr ederii în forțele proprii. Întrebări referitoare la
relațiile interpersonale.
Evitarea comportamentelor
negative și legate de violența
de gen.
Jocuri de dezvoltare a stimei
de sine și a încrederii. Capacitatea de a fi
încrezător, de a gândi poz itiv
și de a comunica pentru
prevenirea situaților
conflictuale.
Descoperirea sentimentului
de compasiune Educația în spiritul
respectului reciproc. Capacitatea de a manifesta
compasiune și întelegere față

Acceptarea diversității și
diferențelor dintre elevi prin
jocuri de rol, filme educative
și discuții pe ac eastă temă. de alte persoane, indiferent
de etnie, gen, religie, stare
de sănătate etc.
Menținerea unui climat
pozitiv. Activități de stopare a
violenței: panouri, jocuri de
rol, filme educative.
Discuții legate de consecințe
ale abuzului și impactul
acestuia față de elevi.

III.3. Prevenirea violențelor în școală
Pentru prevenirea violenței în școală, am considerat necesară aprofundarea cercetării
prin discuții individuale cu elevii violenți.
Desfășurarea cercetării:
Date de identificare ale copilului
Nume: Y
Prenume: X
Sexul: masculin
Vârsta: 12 ani
Domiciliul stabil: localitatea m
Religia: ortodoxă
Etnia: română
Naționalitatea: română

Prezentarea problemei:
Părinții elevului X sunt în divorț, acesta locuind în momentul actual cu mama lui.
Tatăl elevului este o persoană violentă, care pe fondul consumului de alcool își abuzează soția
și copilul atât psihic cât și fizic. Mama elevului ar e un loc de muncă stabil.
Situația școlară a copilului este nesatisfăcătoare și nu corespunde nivelului de
dezvoltare din punct de vedere intelectul a copilului. Elevul X a rămas repetent un an, datorită
faptului că acesta nu prezintă interes față de actul educațional. Totodată, comportamentul
elevului față de colegi și profesori este unul violent.
Istoricul dezvoltării psiho -individuale:
Datorită situației familiale, copilul a dezvoltat o serie de comportamente agresive, cu
tendința de a lovi colegii dacă este provocat în vreun fel și mecanisme d e apărare: minciuna,
absenteism școlar. Mama elevului a apelat la ajutorul unui psiholog, deoarece copilul prezintă
tulburări de comportament, sensibilitate crescută, lipsa concentrației. În urma recoma ndărilor,
acesta urmează un tratament medicamentos.
Parcursul educațional:
Încă din clasele primare, elevul refuza să învețe și nu putea să se concentreze pe
termen lung. Ajuns în clasa a V -a, acesta a neglijat școala, prezentând un comportament
agresiv ș i respingător față de școală. Acesta a repetat clasa a V-a, dar situația se agravează.
Acesta nu are răbdare în timpul orelor de curs, se ridică din bancă, vorbește tare sau jignește
atât elevii, cât și profesorii. Acesta refuză să facă parte din actul edu cațional. În urma
discuțiilor individuale cu el, situa ția nu se îmbunătățește considerabil.
Informații sociale și familiale :
Istoric familial :
Părinții divorțează, copilul fiind trimis în grija mamei. Acesta specifică faptul că nu
dorește să locuiască cu tatăl, deși spre finalul anului școlar, în urma obse rvațiilor legate de
școală făcute de către mama elevului, acesta decide să locuiască două săptămâni cu tatăl lui.
Relații interpersonale în cadrul familiei :
Elevul locuiește împreună cu mama acestuia la bunici, dar acesta prezintă un
comportament violent și nerespectuos față de bunici.

PLANUL DE ACȚIUNE
Scopul:
– Conștientizarea tatălui asupra faptul că aplicarea pedepsei fizice este ineficientă
pentru corectarea comportamentului lui X.
– Conștientizarea mamei asupra faptului că elevul are nevoie de aju tor și prezintă
dificultăți de adaptare
– Ameliorarea situației școlare a copilului prin implicarea acestuia în activitățile
educative și îmbunătățirea frecvenței școlare, precum și stabilire a unui program de recuperare
a lacunelor pe care elevul le prezin tă.
Discuții cu părinții elevului:
Datorită faptului că părinții doresc să colaboreze, am încercat să discut separat cu
aceștia. Mama elevului X a fost implicată și determinată să îl ajute pe elev, înțelegând
gravitatea situației. În ceea ce privește conta ctul cu tatăl copilului, nu am reușit să discut
personal cu acesta, doar atunci când elevul X a fugit de acasă de la el, tatăl acestuia venind la
școală să vorbească cu copilul, momen t în care am discutat cu el și i -am explicat că elevul are
tulburări de c omportament și refuză integrarea în mediul social și școlar.
Observarea comportamentului elevului în urma discuțiilor cu părinții:
Elevul dorește să evolueze, să învețe, dar nu depune nici un efort. Acesta dispune de
toate mijloacele necesare învățării, pu se la dispoziție de către mama acestuia. Ținuta elevului
este una adecvată, iar comportamentul agresiv al acestuia începe să se diminueze atât în
timpul orelor, cât și în timpul recre ațiilor. Elevul X este ușor retras și distras de ceea ce îl
înconjoară. A m reușit să îi câștig încrederea, deoarece am încercat să îi explic individual ceea
ce trebuie să lucreze în cadrul orelor de curs, dar am apelat și la discuții individuale cu acesta,
în afara orelor de curs. Elevul X prezintă o sensibilitate remarcantă, p recizând faptul că știe că
greșește atunci când realizează din impuls, dar se simte jignit și trădat de colegi/profesori
atunci când i se fac observații. Am observat că în majoritatea cazurilor în care acesta este
agresiv cu elevii, nu prezintă urme de rem ușcări. În timpul discuțiilor individuale, elevul este
foarte greu de stimulat să vorbească și își pierde foarte ușor concentrarea.
După câteva ore de consiliere și discuții cu mama e levului, comportamentul acestuia se
îmbunătățește, fiind mai atent la ore și evitând contactul cu elevii care îl provoacă la violență.

CONCLUZII:
Întrevederile au fost centrate pe întărirea pozitivă, exprimarea emoțiilor, creșterea
stimei de sine și a res pectului față de cei din jur . Rezultatele școlare ale copilului s -au
îmbu nătățit , acesta n u mai este atât de agresiv cu colegii săi și a început să se integreze în
colectiv.

CONCLUZII

Investigarea violenței școlare a urmărit identificarea factorilor de influență și a cauzelor
care o generează, pornind de la ipoteza că v iolența în școală este determinată de multiple aspecte
(caracteristici individuale, determinanți socio -familiali, factori de mediu școlar, cauze sociale),
ale c ăror efecte se cumulează și se potențează reciproc. În acest sens, cercetarea a evidențiat
următ oarele c auze: cauze psiho – individuale, cauze familiale și cauze școlare.
Cel mai important lucru este prevenirea oricăror forme ale violenței. De cele ma multe
ori, elevii violenți vin cu trauma și experiențe de acasă, fapt ce îngreunează situația. Consid er
că atunci când părinții sunt implicați în educația copilului lor, orice efect al violenței în
familie poate fi diminuat considerabil. Copilul reușește să dep ășească eventualele traume
atunci când este susținut atât de părinți, cât și de colectivul școla r. Prevenirea multiplelor
consecințe negative ale violenței asupra tuturor părților implicate necesită întreprinderea în
instituția de învățământ a unor acțiuni prompte și minuțios planificate. Astfel, diseminarea de
informații legate de consecințele viole nței, precum și proiectele realizate pe această temă sau
filmele educative au un rol foarte important în prevenirea sau diminuarea unor astfel de
comport amente.

BIBLIOGRAFIE:

[1] Prevenirea violenței în instituția de învățământ, Chișinău: 2017.
[2] CNEPSS, „Raportul Național de Sănătate a copiilor și tinerilor din România,” 2016.
[3] A. McKINTY, Lanțul, București: buzz Books, 2019.