Modul de percepere a spațiului și echilibrul simțurilor în arhitectură [627038]

Conceptul de relaxare senzorială
Modul de percepere a spațiului și echilibrul simțurilor în arhitectură

stud. arh. Ștefania – Daniela Tapalagă
coordonator : prof. dr. arh. Nicolae Lascu

Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,ION MINCU’’ București
Facultatea de Arhitectură
2017

Cuprins
Argument 4
Introducere 5
Plan de idei 6
Capitolul 1. Relaxarea
1.1. Definiție 9
1.2. Detensionarea ca urmare a tensionării. Cauze și factori 10
Capitolul 2. Sistemul senzorial
2.1. Anatomie – simțuri umane 12
2.1.1. Cele 5 simțuri ,,fundamentale” 12
2.1.2. Al ,,6 -lea simț” 14
2.1.3. Simțuri ,,descoperite” ulterior 14
2.2. Relația : Simț – Senzație – Informație 16
Capitolul 3. Percepția senzorială a spațiului
3.1. Ce este percepția? 20
3.1. Tipuri de percep ție senzorială și moduri de exprimare a spațialității 21
3.2. Problematica ,,ocularcentrism -ului” în arhitectura contemporană 25
3.3. Privări senzoriale 29
3.4. Echilibrul simțurilor în arhitectură și design -ul multi -senzorial 30
Capitolul 4. Organizarea spațială și modalitățile de relaxare desfășurate în timp
4.1 Evoluție – tipologie și spațialitate 40
4.2 Clasificarea modalităților actuale – Wellness 42
4.2.1. Adresate psihicului 43
4.2.2. Adresate fizicului 45

4.2.3. Relația între cele două modalități 45
4.2.4. Tehnologii inovative în domeniu -spațiul în funcție de necesități 46
Capitolul 5. Mod de aplicare în România
5.1. Clasificare în funcție de amplasament 47
5.2. Nivelul de implicare 49
Capitolul 6. Prezentare prediplom a
6.1. Amplasament 50
6.2. Propunere – Centru de relaxare senzorială 51
Concluzii 52
Ilustrații 53
Bibliografie 54

4
Argument

,,Doar arhitectura însăși oferă senzația tactilă a suprafeței texturate a pietrei și a
podelelor lustruite de lemn, experiența luminii în schimbare conform mișcării, mirosul
și rezonanța sunetului spațiului, relațiile corpului cu scara și proporția. Toate aceste
senzații sunt combinate într -o experiență complexă, ce devine articulată și specifică,
deși este fără cuvinte.
Clădirea vorbește prin tăcerea fenomenelor de percepție.” 1
Steven Holl

,,Sunt convins că o cladire bună trebuie să fie capabilă să absoarbă urmele vieții
umane, prin urmare, a prelua o anume bogăție.” 2
Peter Zumthor

Arhitectura nu reprezintă doar design -ul unor clădiri plăcute vizual, corecte din punct
de vedere structural și constructiv, deoar ece trebuie luat în considerare faptul că vor fi
ocupate/folosite o perioada îndelungată din zi de către oameni, drept urmare, este importantă
gândirea spațială în funcție de nevoile și cerințele acestora, privind dincolo de ce este evident.
Prezentul stud iu se concentrează pe modul de percepere și experimentare a spațiului
prin intermediul simțurilor și a senzațiilor umane, inclusiv problema contemporană a
dominantei vizuale și noțiunea de design multi – senzorial. Concentrarea atenției asupra
informației auditive (sunet, ecou, vibrație) și a calităților percepției haptice, ca o completare a
vederii, permite o înțelegere clară și o conștientizare spațială completă, clădirea fiind
experimentată ca un întreg – un tot unitar.

1 Holl Steven, Pallasmaa Juhani, Perez -Gomez Alberto, Question of Perception – Phenomenology of
architecture , Editura William Stout Books, 2006, pag. 12, (traducere stud. arh.Tapalagă Ștefania)
2 Zumthor Peter, Thinking Architecture: A way of Looking at Things , Editura Birkhäuser Basel , 2006, pag. 21,
(traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)

5
Introducere
Se urmărește dezvoltarea în timp a conceptului de ,,relaxare” pornind de la definiția
lui actuală și a modului în care este perceput de către oameni, urmată de explicarea termenului
„senzorial” (rolul simțurilor și a percepției umane în conștientizarea spațiului și impactul ei
asupra sinelui), continuând apoi cu o analiză istorică ce urmărește momentul inițial al apariției,
definirii și soluționării lui din antichitate (grecii fiind pr imii ce au construit spațiile necesare
acestei detensionări, urmând apoi ca romanii să aprofundeze noțiunea și să materializeze
cunoștințele în noi construcții realizate în funcție de noile cerințe), și modul în care a suferit
schimbări la nivel de percepț ie de către public de -a lungul timpului.
Se pune accentul îndeosebi pe analiza tipurilor de percepție senzorială și modul de
exprimare a spațiului, impactul unui loc din punct de vedere arhitectural în lipsa unuia sau a
mai multor simțuri, dar și modalită țile de combatere (scopul fiind de eliminare) a tensiunii fizice
și/sau psihice (momentul apariției și evoluția în timp datorită tehnologiei), și felul în care erau
concepute spațiile necesare în proiectele incipiente (în funcție de noțiunile de la vremea
respectivă), comparativ cu organizarea spațială în proiectele contemporane (în funcție de
cunoștințele tehnologice, psihologice și medicale de acum).
Studiind exemple contemporane din diferite țări în domeniul actual denumit ,,wellness”
(în care variază a tât viziunea arhitectului datorită cunoștințelor, concepțiilor personale și
cerințele specifice ale zonei, cît și punctele tari și slabe ale amplasamentului), am remarcat
faptul că există tendința de a folosi cu precădere aparatură inovativă, și a utiliza noile tehnologii
doar pentru ca acestea există și sunt accesibile. Accentul este pus în special pe relaxare prin
intermediul ocularcentrism -ului (dominație vizuală) și a aparatelor ultra -moderne, dar se uită
sau neglijează complet existența design -ului mul ti-senzorial (deși este necesar un singur simț
pentru a strange suficiente informații, completarea prin celelalte simțuri experimentează și
particularizează un spațiu , devenind – loc).
Modul în care sunt sau nu sunt aplicate noțiunile unanim cunoscute internațional la
momentul actual, din punct de vedere istoric și tehnologic, în domeniul ,,wellness -uluiʼʼ în
România, va fi menționat spre finalul lucrării, deoarece este important de observat ce anume
din ce se știe și se poate folosi legat de relaxare a minții și a trupului a fost preluat în țară, din
ce motive și mai ales, care sunt nevoile și ce se dorește pe viitor.
Cuvinte cheie : multi -senzorial, simțuri, conștientizare, evolutie, schimbare, relaxare, trup, spirit.

6
Plan de idei
Capitolul 1. Relaxarea
Acest capitol începe cu explicația din dicționar a relaxării , dar se urmărește definirea ei
(trecerea prin filtrul propriului nostru sistem de cunoștințe și valori) pentru a înțelege mai exact
că face referire (în cazul prezentei lucrări) la rela xarea minții și a trupului. Ordinea celor două
nu este întamplatoare, mintea fiind centrul întregului organism, funcționând într -o perfectă
sincronizare cu trupul, aflându -se și într -o relație de interdependență. Corpul preia elemente din
mediul înconjurăt or prin intermediul simțurilor (văz, auz, miros, gust, simț tactil) pe care le
transmite creierului sub formă de stimuli. În funcție de informațiile primite din diferite
zone/părți ale corpului, prin acești stimuli, mintea percepe senzații (ex. frig, cald, ud, dulce,
orientare, sinergie, kinestezie, durere, etc.).
Detensionarea este o consecință a tensionării, ce apare în urma exercitării unei forme de
stres asupra organismului, fie el psihic sau fizic. În momentul actual, acest stres este în proporție
foarte mare asupra psihicului, datorită mediului și modului de viață, însă forma lui variază în
timp și spațiu, fiind influențat în mod direct de locul în care trăiești, ambientul în care îți
desfășori activitățile, persoanele cu care interacționezi și perioa da pe axa timpului, la care facem
referire din punct de vedere istoric.

Capitolul 2. Sistemul senzorial
Particularitățile anatomice ale organelor de simț influențează caracteristicile senzoriale,
ale informației culese și percepția asupra lumii. Pentru a înțelege percepția în ansamblu este
necesar să știm prin ce se caracterizează simțurile implicate, din punct de vedere anatomic, al
informației furnizate și cum se reflectă în imaginea finală.
Identificarea celor 5 simțuri fundamentale a fost realizată de către filozoful grec
Aristotel acum 2 milenii (de ex. în Delhi, India există parcuri denumite "Grădini ale celor cinci
simțuri", în care vizitatorii sunt îmbiați să perceapă frumosul din jur prin toate simțurile).
Neurologii și fiziologii încă nu au aj uns la un consens în privința numărului de simțuri
de care dispune omul (în principal din cauza faptului că nu există o definiție unanim acceptată
a cceea ce înseamnă simț), e clar totuși că nu "funcționăm" doar cu cinci.

7
Capitolul 3. Percepția senzorială a spațiului
Natura dinamică a percepției presupune schimbarea continuă cu grade diferite. Nu
numai că oamenii percep lucrurile diferit în aceeași situație sau mediu, dar le și aplică diferite
semnificații. Această variație îngreunează munca arhi tecților de a produce spații benefice și cu
însemnătate egală pentru public. Arhitectul nu poate prezice reacția unui individ asupra unui
spațiu, el trebuie să se lase ghidat de instincte. Creând un festin pentru simțuri, o persoana are
mai multe șanse să se regasească cu mai mulți utilizatori pe diferite planuri de experiența.
Folosind calitățile percepției haptice și auditive ale spațiilor în locul celei exclusiv
vizuale, arhitecții pot crea o conștientizare spațială, claritate, și permite clădirii să fi e
experimentată ca un intreg, ajutând la realizarea unei legaturi. În prezentul capitol se subliniază
privarea vederii și relația dintre arhitectură și restul simțurilor. O completă înțelegere spațială
nu poate fi atinsă folosind doar vederea, ci se realiz ează în legatură cu senzația și percepția.
Percepția senzorială completează vederea. Perceperea informației auditive permite înțelegerea
dimensiunii și a caracterului unei camere, prin sunet, ecou, vibrație și briza aerului. Aceste
calități sunt din pacate subordonate vederii.

Capitolul 4. Organizarea spațială și modalitățile de relaxare desfășurate în timp
Titlul subliniază în linii mari scopul acestui capitol, mai exact, faptul ca problema
tensionării ar trebui de fapt eliminată, nu doar combătută prin diferite modalități, punând mintea
și trupul într -o stare sau senzație de libertate. Există mai multe tipuri de relaxare, acestea vizând
doar mintea (seminarii cu subiectul dezvoltării de sine, conferințe/cursuri legate de nutriție;
acțiuni ce pun acc entul pe simțuri, de exemplu prin: artă – pictură, sculptură, muzică
ambinetală, lectură, sau privarea de anumite simțuri pentru a -l accentua doar pe unul din ele, de
ex: meditarea într -o piscină cu apă la temperatura corpului, într -o cameră izolată fonic și fără
lumină), doar trupul (electroterapie, kinetoterapie, masaje terapeutice, acupunctură,
gimnastică medicală,cryoterapie,haloterapie,etc.), ambele simultan (hidroterapie, acupunctură),
sau doar unul dintre ele, care inevitabil se transmite și la c elălalt prin sinergie (de aici și relația
dintre cele două), ca de exemplu: sauna, aromaterapie, masaje de relaxare musculară, sau
practicarea unui sport, ce înlătură preocupările, canalizând toată energia pe susținerea efortului.
Acest capitol mai cupri nde un scurt istoric bazat pe exemple concrete semnificative
(incluzând elementele comune dar și personalizate) din diferite perioade, în ordine cronologică,

8
pentru a înțelege mai bine percepția de atunci asupra detensionării ,modul în care a se construiau
la început clădirile de relaxare, cui se adresau, ce funcțiuni includeau, ce își propuneau sa obțină
și ce modificari au suferit cele enumerate de -a lungul timpului, până în prezent.
Informațiile disponibile în zilele noastre pe acest subiect și modalită țile de abordare sunt
copleșitoare, de aceea, ultimul punct din acest capitol explica un termen reprezentat printr -un
element nou – wellness – definit ca un proces activ de conștientizare a problemelor, de
schimbare, dezvoltare de sine și de adoptare a unu i stil de viață sănătos, din punct de vedere
fizic și mintal. Ca urmare a apariției acestui nou termen, este o nevoie diferită de organizare a
spațiului, fiind necesare camere ce găzduiesc aparate profesionale, inovative.

Capitolul 5. Mod de aplicare î n România
România a aprofundat detensionarea și benificiile acesteia destul de târziu, comparativ
cu restul țărilor, din diferite motive economice și administrative de la vremea respectivă, însă
conștientizarea potențialului de exploatare al unor zone na turale cu caracteristici deosebite (de
ex. saline, izvoare cu apă fierbinte, sulfuroase, iodate, carbogazoase, termo -minerale, cloruro –
sodice, lacuri sărate, deschidere la Marea Neagră și acces la Delta Dunării, etc.) a dus la
realizarea unor proiecte ampl e de stațiuni balneoclimaterice în aceste locații, cu diferite centre
de tratare a unor boli (ale pielii sau sistemului locomotor, aparatului respirator, etc.) sau
afecțiuni (metabolice, posttraumatice, etc.), sau pavilioane cu băi (în cazul stațiunii Mama ia,
jud. Constanța) pentru relaxare și detensionare pe plajă, tratamente cu aerosoli, baie de soare,
și tratamente cu nămol (în cazul centrelor de pe malul lacului Techirghiol, recunoscut pentru
proprietățile sale benefice sănătății).
Clădirile construite pentru tratamente în aceste zone (stațiuni) erau denumite sanatorii
sau pavilioane de băi , în urma funcțiunilor deservite (sanatoriile sunt axate pe tratarea bolilor
într-un cadru supravegheat de personal medical specializat, folosindu -se de elemente naturale,
în timp ce pavilioanele de băi se adresează relaxării trupului și eliberarea stresului).

Capitolul 6. Prezentare prediploma
Titlul exprimă subiectul acestui ultim capitol, în care voi explica succint modul în care
prezenta lucrare reprezin tă o fundamentare teoretică a proiectului de diplomă.

9
Capitolul 1. Relaxarea
1.1 Definiție
„RELAXÁRE s. f. 1. Acțiunea de a se relaxa; liniștire a nervilor; destindere;
scădere din intensitate a tensiunii dramatice. destindere (după un effort susținut); liniștire a
unei stări de spirit; relaxație. 2. (psih.) Metodă de autoreglare psihofizică a comportamentului
uman, care urmărește realizarea unui repaus cît mai profund, de recuperare a energiei
solicitate de activitatea omului. 3. Scădere a ten siunilor interne dintr -un corp, deformația lui
rămânând constantă. 4. Proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiții,
spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. liniștire a unei stări de spirit;pl. –
ări/v.relaxa. ” 3
Explicația din dicționar a relaxării face o trimitere către sistemul nervos, și se leagă de
tensiunea acumulată în organismul uman în urma factorilor externi (preluați din mediul
înconjurător), însă nu surprinde esența cuvântului, ce face conexiune atât cu mintea cât și cu
trupul . Definirea relaxării este relativă, ea unduindu -și însemnătatea după forma experiențelor
și trăirilor interioare ale fiecărui individ în parte. Orice experiență umana este trecută prin filtrul
propriului nostru sistem de cunoștinț e și valori, lăsând o urmă (diferite grade de importanță,
durere, emoție,etc) în memoria/mintea individuală sau pe corp. Această urmă necesită ulterior
un tratament, în funcție de tipul ei și zona afectată.
Vorbesc primordial despre minte, deoarece este ce ntrul întregului organism,
funcționând într -o perfectă sincronizare cu trupul, aflându -se și într -o relație de
interdependență. Elementele din mediul înconjurător (obiecte, fenomene, întâmplări, imagini)
sunt preluate prin intermediul simțurilor (văz, auz, miros, gust, simț tactil) pe care le transmite
creierului sub formă de stimuli. În funcție de informațiile primite din diferite zone/părți ale
corpului, prin acești stimuli, mintea percepe senzații (ex. frig, cald, ud, dulce, orientare,
sinergie, kinestez ie, durere, etc.) prin care se „ poate accesa și memoria (lucrurile
nemaiîntâlnite sau întâmplatoare primesc automat o interpretare preliminară pe baza
informației deja dobândite fiind provizoriu introduse în fișierul corespunzător unui
obiect/fenomen asemă nător, deja cunoscut.” 4
3 Academia Română , DEX – Dicționarul Explicativ al Limbii Române , Editura Univers Enciclopedic Gold, 2012,
pag. 789
4 Curs 1 – Percepția umană , sursa: https://arhitectura1tm.files.wordpress.com , pag. 5

10
1.2. Detensionarea ca urmare a tensionării. Cauze și factori
Exercitarea unui forme de stres (fizic sau psihic) asupra organismului – tensiune
– are ca și consecință o – detensiune – despre care am vorbit în subcapitolul anterior sub formă
de relaxare . În zilele noastre, acest stres, în mare parte se concentrează asupra părții psihice,
datorită mediului în care ne desfășurăm activitățile și a stilului de viață (loc de muncă solicitant,
utilizarea men talului până la epuizare, privarea de somn, interacționare insuficientă sau
inexistentă cu alte persoane, alimentație dezechilibrată, instabilitate emoțională, etc), iar la
nivelul celei fizice, acest stres se manifestă sub forma de durere (la nivel muscul ar, încordare,
menținerea corpului într -o poziție inconfortabilă pe o perioadă îndelungată de timp, accidentare,
afecțiuni genetice, etc).
„STRES , cuvânt englez utilizat pentru prima dată de Hans Selye (medic canadian de
origine austriacă), în 1936, pentru a desemna starea în care se găsește un organism amenințat
de dezechilibru sub acțiunea unor agenți sau condiții care pun în pericol mecanismele sale
homeostatice. Orice factor susceptibil de a distruge acest echilibru, fie el factor de origine
fizică (tra umatism,frig,etc), chimică (otravă), infecțioasă sau psihologică (emoție), este numit
„agent stresant”. Termenul stres desemnează atât agentul agresor cât și reacția corpului la
acesta. După Sleye, acest răspuns, nespecific, este legat de mecanismele neuro endocrine.
Numeroase observații științifice au arătat că locurile afective povoacă alterarea, ba chiar
prăbușirea mecanismelor de apărare ale organismului împotriva bolilor și, în consecință,
crelterea riscului de a contracta afecțiuni grave. ” 5
Identifica rea factorilor de stres (conform studiului dr. psiholog Adriana Popa)
• boală fizică sau psihică
• abuz fizic, emoțional
• situație financiară precară
• probleme la locul de muncă – suprasolicitare, condiții nepotrivite pentru desfășurarea
activității, probleme de comunicare cu personalul, responsabilitate prea mare sau prea
mică, schimbări organizatorice, demisia, etc.
• familie – probleme de comunicare între membrii, divorț, deces, conflicte, violență,etc.
5 Sillamy Robert, (traducere dr. GAVRILIU, Leonard), Larousse – Dicționar de psihologie , Editura Univers
Enciclopedic, București, 1998, pag. 301

11
• prietenii – lipsa legăturilor amicale, conflicte, nevoia suportului social
• dezastre naturale – cutremure, inundații
• echilibrul de sine – lipsa de încredere în prop riile capacități, regretarea deciziilor luate
în trecut, nemulțumire legată de aspectul fizic, introvertire/extrovertire dusă la extrem.
Acesta din urmă, echilibrul de sine, este cel mai important aspect în obținerea armoniei
dintre interiorul și exteriorul individului. Reprezentarea grafică a lui, ar fi punerea într -o balanță
imaginară a tuturor componentelor psihice pe de o parte, și a celor fizice pe de alta, acestea
balansându -se până la atingerea egalității în perfecțiunea ei. Ultima frază est e cumva o metaforă
a vieții, deoarece scopul uman este găsirea/realizarea/atingerea unui echilibru de sine , cu sine,
raportat la principiile și concepțiile personale ale fiecărui om în parte (de exemplu, aceste
echilibru de sine poate fi reprezentat prin s imbioza armonioasă a satisfacției pe toate planurile
– familie fericită, carieră înfloritoare în domeniul preferat, aspect fizic plăcut și antrenat prin
mișcare regulată, alimentație sănătoasă, vacanțe în locuri exotice, etc).

Reacții la stres (conform studiului dr. psiholog Adriana Popa)
Fig. 1. Tipuri de reacții la stres
„Organismul uman scanează și evaluează în permanență mediul extern și intern, și
răspunde în consecință, acestor evaluări.” 6

6 dr.psiholog Popa Adriana, Articol Stresul: definiție,ca uze,factori de stres și metode de combatere , sursa:
http://www.csid.ro/boli -afectiuni/psihiatrie/stresul -definitie -cauze -factori -de-stres-si-metode -de-combatere

12
Capitolul 2. Sistemul senzorial

„[…] arhitectura este o proiecție a corpului uman și a mișcării acestuia în spațiu. […]
orice experiență arhitecturală este multi – senzorială : calitățile spațiului,materie, scară,
sunt măsurate în mod egal de ochi, ureche, nas, piele, limbă, schelet și mușchi.” 7
Juhani Pallasmaa

2.1. Anatomie – simțuri umane
Particularitatile anatomice ale organelor de simț influențează caracteristicile
senzoriale, ale informației culese și percepția asupra lumii. Pentru a înțelege percepția în
ansamblu este necesar să știm prin ce se caracterizează simțurile implicate din punct de vedere
anatomic, al informației furnizate și cum se reflectă în imaginea finală.

2.1.1. Cele 5 simțuri „fundamentale”
Filozoful grec, Aristotel, a fost primul
care a identificat existența celor cinci simțuri
fundamentale (văz, auz, miros, tactil, gustativ) acum 2
milenii. Pentru Aristotel „lumea ideilor nu poate fi
separată de lumea ființelor și obiectelor concrete.
Între simțuri și rațiune există o rela ție de continuitate.
Senzația este prima treaptă a cunoașterii, actul
cunoașterii pornește de la senzație, fără de care
rațiunea nu poate ajunge la nici o cunoaștere
obiectivă. Dar în timp ce simțurile nu pot depăși
limitele percepției, rațiunea depășind p ercepția
ajunge la concept, printr -un proces de abstractizare.” 8 Fig. 2. Cele 5 simțuri fundamentale
7 Pallasmaa Juhani, The eyes of the skin : Architecture and the senses , London – Academy Group Ltd, 1996, pag.
45, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștef ania)
8 Teleagă Bogdan, Gândirea filozofică a lui Aristotel , sursa: www.scritub.com/sociologie/filozofie

13
„Dintre toate simțurile, văzul este cel mai superficial, auzul cel mai orgolios, mirosul cel
mai voluptos, gustul cel mai superstițios și inconstant, atingerea cel mai profund și mai
filozofic.” 9
Denis Diderot
Văzul – este cel mai important simț al omului și furnizează aproape două treimi din toate
informațiile prelucrate de creier sub formă de imagini colorate, referitoare la adâncimea,
distanța, dimensiunea și mișcarea obiectelor. Informațiile sunt transmise sub formă de impulsuri
electrice prin intermediul nervului optic către creier, unde sunt decodate și interpretate.
Auzul – este realizat prin colectarea undelor sonore de către pavilionul auditiv, care le conduce
apoi prin canal către capăt, unde acestea lovesc timpanul(membrană bine întinsă ce preia
transferul de energie cinetică a vibrației moleculelor din aer). Odată ajunse la creier, se mnalele
sunt sortate și analizate, comparate cu sunetele deja memorate, recunoscute și identificate. Cea
mai mare parte a acestei secvențe se desfășoară la nivel subconștient, iar semnalele considerate
de acesta a fi importante, sunt aduse în atenția noast ră, și in felul acesta auzim.
Mirosul – este realizat cu ajutorul receptorilor olfactivi, care transmit informațiile la partea
analitică din creier, strâns conectată de sistemul limbic (partea implicată în emoții, dispoziție și
memorie), de aceea un miros ne place sau nu în funcție de asocierea emoțională pe care am
facut -o când am intrat prima dată în contact cu el (ex.mirosul proaspăt de ploaie = revirgorare,
mirosul pâinii calde=amintirea copilăriei, sau inducerea senzației de foame).
Gustul – este cel m ai rudimentar dintre simțuri, limitat atât ca aspect, cât și ca sensibilitate,
furnizându -ne cele mai puține informații despre lumea înconjurătoare decât oricare alt simț.
Mecanismul gustului este declanșat de conținutul chimic al substanțelor din mâncare și băutură,
particulele fiind convertite în impulsuri nervoase, transmise la creier pentru a fi interpretate.
Combinarea celor patru tipuri de muguri gustativi sensibili la gusturile de bază –sărat, acru,
dulce, amar – face posibilă o gamă largă de senzați i care pot fi detectate atunci când creierul
analizează producerea relativă a aromelor principale.
Tactil – este cel mai greu de înțeles și definit – poate fi privit ca o sinteză a unui grup de simțuri,
printre care unora le corespund corpusculi speciali s au terminațiuni nervoase în piele. Acestea
reacționează la diferite excitații și semnaluzările recepționate sunt transmise creierului pentru a
fi prelucrate.
9 Toma Clara, Armonia dintre trup, minte, suflet prin sinergia celor 5 simțuri , Editura Ascendent, București,
2010, pag. 9, (traducere Toma Clara)

14
2.1.2. Al „6 -lea” simț
Acest simț face mai exact trimitere la clarviziune (parapsihologie), și manifestarea
lui se presupune a apărea în cazul persoanelor cu intuiția accentua tă. De -a lungul istoriei, au
existat numeroase scrieri ale unor autori arhicunoscuți, considerați vizionari (de exemplu
Nostradamus), ce s -au adeverit după o perioadă lungă de timp de la momentul publicării. În
zilele noastre, unele persoane susțin a fi cl arvăzătoare, adica a percepe lumea extrasenzorial,
dincolo de senzorii unanim cunoscuți, identificați și acceptați. De multe ori, aceste presupuneri/
viziuni/ intuiții referitoare la viitor s -au dovedit a fi false, iar din punct de vedere științific, nu
este demonstrată existența unui al 6 -lea simț.
2.1.3. Simțuri „descoperite” ulterior
„Neurologii și fiziologii încă nu au ajuns la un consens în privința numărului de
simțuri de care dispune omul (în principal din cauza faptului că nu există o definiție unanim
acceptată a cceea ce înseamnă simț), e clar totuși că nu "funcționăm" doar cu cinci.”10
Deși, la baza senzațiilor noastre stau cele 5 simțuri fundamentale , conexiunile, relațiile
și transferul de informații dintre ele, au ca rezultat o ser ie de simțuri noi , pe care nu le percepem
în mod conștient atunci când le facem.
„SENSIBILITATE – facultate de a percepe impresiile venite de la corp sau din lumea
exterioară. Sensibilitatea este legată de integritatea și de maturizarea căilor nervoase.
Distingem sensibilitatea esteroceptivă (care receptează renzațiile venite din afară),
sensibilitatea interoceptivă (foame, sete) și sensibilitatea proprioceptivă , care informează
asupra poziției membrelor, asupra atitudinilor și mișcărilor corpului.”11
Propiocepția – conștientizarea poziției corpului sau a membrelor în spațiu în
fiecare moment, chiar daca suntem privați de văz, auz, miros sau gust; simțul
tactil având un rol într -o anume măsură. Mai exact, este definită ca
funcționarea corectă a coordonă rii dintre creier și membre.
„Medicii neurologi folosesc adesea un test simplu pentru a evalua sănătatea
pacienților, controlând funcționarea corectă a coordonării dintre creier și
membre prin intermediul sensibilității propriceptive: ei cer pacientului ca ,
ținând ochii închiși, să -și atingă nasul cu degetul arătător. Cei mai mulți
oameni pot face asta, grație propriocepției.”12 Fig. 3. Propiocepția
10,12 Stănescu Mihaela , Articol revista Descoperă : Câte simțuri au oamenii ? sursa:
http://www.descopera.ro/stiinta/9697033 -cate-simturi -au-oamenii
11 Sillamy Robert, (traducere dr. GAVRILIU, Leonard), Larousse – Dicționar de psihologie , Editura Univers
Enciclopedic, București, 1998, pag. 285

15
Echilibrocepția – „pentru a păstra echilibrul corpului, creierul integrează
semnale provenite de la aparatul vestibular situat în urechea
internă,semnale de la analizatorul vizual și de la senzorii din mușchi și
articulații. Analizează concomitent toate aceste semnale (mii pe secundă) și
ajustează, practic în timp real, poziția corpului. E un proces de care nu ne
dăm seama, ci devenim conștienți doar atunci când începem să av em
dificultăți în a ne păstra echilibrul în mers și în poziția stând.” 13

Fig. 4. Echilibrocepția
Termocepția – simțul temperaturii „este legat de prezența, la nivelul pielii,
a unor receptori specializa ți (termoreceptori) ,capabili să simtă temperatura
mediului, a materiei cu care vine în atingere pielea, (aerul rece de afară,
contactul cu un obiect fierbinte,etc). Este evident cât de important este acest
simț pentru supraviețuire.”14
Permitem mecanismelo r fiziologice de termoreglare să opereze în limitele
lor normale, pentru a ne menține constantă temperatura corpului, ferindu -ne
atât de supraîncălzire, cât și de hipotermie. Fig. 5. Termocepția

Nociocepția – sensibilitatea la durerea fizică (în strânsă legătură cu simțul
tactil), este un mecanism esențial de supraviețuire. Unele persoane se nasc
fără această sensibilitate (afecțiune denumită anagezie congenitală ).
„Organismul uman are un mecanism propriu de combatere a durerii, într –
o anumită măsură, prin producerea și eliberarea în sânge a unor substanțe
cu efect analgezic, numite endorfine.”15 Fig. 6. Nociocepția

Cronocepția – simțul parcurgerii timpului, mai exact, conștientizarea
trecerii timpului și situarea persoanei proprii într -un moment al zilei.
Această sensibilitate este, conform neurologilor și fiziologilor care au
studiat problema „un proce s în care sunt implicate regiuni specifice ale
sistemului nervos central, precum cortexul, ganglionii bazali și
cerebelul.”16 Fig. 7. Cronocepția

13 Stănescu Mihaela, Articol: Câte simțuri au oamenii, sursa: http://www.descopera.ro/stiinta/9697033 -cate-
simturi -au-oamenii
14,15,16 Idem

16
Există numeroase cercetări în domeniul simțurilor, încât, unii oameni de știință susțin
că organismul uman ar avea și interocepții , definite ca stimuli proveniți din interiorul corpului,
deserviți de receptori specifici situați în interiorul organelor (de exemplu, în intestin, în vasele
de sânge, vezica urinară, esofag, etc), însă aceste studii nu au dus la rezultate concludente sau
date exacte, momentan. Complexitatea alcătuirii senzoriale umane va fi cu siguranță
aprofundată din punct de vedere științific pe viitor, și vom știi cu exactitate la un moment câte
sunt la număr șimțurile umane, de c âte tipuri sunt, și dacă s -a făcut o confuzie în cercetare pana
acum între simpla coordonare / relaționale dintre 2 sau mai multe dintre ele și existența unui
simț nou, fiind considerate unul și același lucru.
Explicarea pe scurt a simțurilor umane a fost necesară, deoarece st ă la baza înțelegerii
relațiilor dintre ele, transmiterea impulsurilor la creier sub formă de senzații, analizarea lor și
deslușirea informației pe care o aduc. Momentan, am prezentat doar modul în care organismul
uman intră în contac t cu aceste impulsuri din mediul exterior (prin intermediul organele de
simț) și relațiile dintre cele 5 simțuri fundamentale, ce dezvolta cumva înca 5, aparent noi, și
importanța celor 10 pentru existența umană. În capitotele următoare, va fi detaliat mai exact
rolul lor în arhitectură, modul în care un spațiu este perceput și cum își lasă amprenta asupra
individului, în mod particular, ba mai mult, îndrăznesc să spun personalizat .

2.2. Relația Simț – Senzație – Informație
Anatomia organelor de simț dictează modul specific de funcționare a acestora, transmit
o senzație , în urma căreia, sunt conștientizate caracteristicile informației despre mediul
înconjurător.
Fig. 8. Legătura și relațiile dintre simțuri, exprimate în forme geometrice

17
Senzatiil e sunt procesele prin care se reflectă la nivelul creierului însusirile concrete,
simple ale obiectelor și fenomenelor, însușiri izolate, luate separat, numai în prezent, adică în
momentul acțiunii lor asupra organelor noastre de simț. Pentru a exista senzații, trebuie să existe
stimuli (excitanți). Acțiunea stimulilor este stimularea sau excitația. Aceasta se transmite
datorită unui analizator compus, anatomic vorbind, dintr -un receptor, format, la rândul lui, din
celule nervoase specializate, la nivelul f iecărui organ de simț (ochi, ureche, nas, limbă, etc.),
din fibre nervoase (nervi senzitivi) din zona corticală specializată în decodificarea impulsurilor
care devin elemente psihice.
Fig. 8. arată parcursul stimulilor, preluate de organele de simț din m ediu, devenind apoi
senzații, pentru ca în final, după procesarea creierului să transmită o informație.
Informația necesară unui individ în întelegerea mediului exterior și interior (cunoașterea
de sine prin intermediul simțurilor) trebuie să cuprindă toat e datele esențiale necesare
mobilitătii, orientării, sentimentului de protecție/siguranță, socializării, intrigării și investigării.
In acest sens, cantitatea de informatie acumulată senzorial trebuie să atingă un prag minim.
Viteza cu care informațiile necesare sunt culese are de asemenea o deosebită importanță,
iar pentru a o evalua, ne putem raporta la viteza de deplasare normală a omului. Simțurile au
capacitatea de a apropia departele și de a -l integra, dar cu cât mediul din care simțurile preiau
informația este mai apropiat de corpul nostru, până la contact, cu atat informația are un impact
mai mare, cu reacții de acceptare sau respingere mai puternice.
Intr-o anumită măsură toate simțurile pot fi înșelate. Natura stimulilor și mecanismele
specifice de culegere și prelucrare a informației le fac mai mult sau mai putin predispuse la
erori, de aceea în general mai multe simțuri acoperă același segment de informație pentru a -i
asigura acuratețea. Erorile se pot datora informației primare sau modului în c are informația este
prelucrată. Experiențele senzoriale acumulate afectează înțelegerea și interpretarea informației
noi.
Simțurile care preiau informație de ansamblu au un grad mai mic de eroare față de cele
ce lucrează cu informația de detaliu. Cu cât i nformația se compune din fragmente mai mici, cu
atât este nevoie de un aport mai mare al creierului pentru a lega fragmentele într -o imagine
unitară, fapt ce duce la subiectivizarea percepției și implicit, o eroare mai mare. Prin urmare,
chiar dacă informa ția senzorială este în sine corectă, prelucrarea ei într -un totunitar comport ă
erori.

18
Natura stimulilor ce acționeaza asupra unui receptor determină în foarte mare măsură
caracteristicile organului de simț precum și caracteristicile informației. În funcți e de acest
criteriu și de natura relației (transmiterea informației de la unul la celălalt), simțurile pot fi
împărțite în patru mari categorii:
Fig. 9. Categoriile simțurilor umane și relațiile dintre ele

Fig. 9. este o reprezentare grafică a modului în care relaționează simțurile și de unde
până unde se tranferă informația. Pentru o înțelegere clară și definită a mediului înconjurător,
aceeași informație este preluată prin intermediul tuturor celor patru categorii de sim țuri umane,
nu doar pentru a se verifica din mai multe surse, ci și pentru a se completa reciproc.
Această înțelegere poate declanșa/crea, prin senzații, în anumite momente, situații,
locuri, spații – sentimente, emoții, sensibilizare. Pe ter Zumthor susține acest lucru,afirmând:
„Deci, ce m -a tulburat? Totul. Lucrurile în sine, oamenii, aerul, zgomotele, sunetele,
culorile, materialele prezente, texturile, formele deasemenea. Formele pot să încerc să le
descifrez. Formele l e pot găsi frumoase. Ce altceva m -a mișcat? Starea mea, sentimentele mele,
sentimentul de așteptare care m -a cuprins stând în acel loc. Ceea ce îmi aduce aminte de acel
faimos citat al lui Platon – Frumusețea este în ochii privitorului – ceea ce înseamnă c a totul
este în mine. Dar mă opresc pentru un experiment, fac să dispară piața și sentimentele mele nu
mai sunt aceleași.” 17
17 Zumthor Peter , Atmosphere , Editura Birkhauser Vertag AG, 2016, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)

19
Simț Anatomia
organului Activitatea
organului Stimuli disponibili
Văz mecanism ocular
(ochi) privire, fixare,
observare variațiile obiectelor
din mediul
înconjurător
Gust cavitate bucală
(gura) savurare compoziția lucrurilor
ingerate
Miros cavitate nazală
(nas) adulmecare compoziția mediului
Tactil piele (membre) atingere, simțire textură, greutate,etc
Auz aparatul auditiv
(urechea) orientarea după
sunete vibrațiile din aer
Haptic piele, încheieturi,
mușchi explorare prin
atingere configurații variabile
ale atingerii
Kinestezic mușchi, încheieturi explorare prin
mișcare poziții variabile și
mișcarea corpului
sau ale părților lui
Sinergetic neurologic conexiune senzorială
și transferul
informației memoria
Fig. 10. Detalierea tipurilor de stimuli preluați din mediu de către simțuri
În figurile 9 și 10, sunt evidențiate trei simțuri – haptic, sinergetic și kinestezic – acestea
se diferențiază de celelalte, deoarece acționează prin intermediul a mai multor simțuri
fundamentale.
Simțul haptic – spre deosebire de restul simțurilor, mișcările haptice ale corpului permit
oamenilor să își modifice și să își manipuleze propriul mediu, realizand un angajament mai
direct cu cladirea.
Simțul kinestezic – nu intră în legatură directă cu împrejurimile (nu crează emoție). Are loc
la nivelul subconștientului, deși este experimentată constant, nu este conștientizată.Kinestezia
este examinarea mediului prin mișcare (a corpului, mers, a ochilor, a capului.etc).
Simțul sinergetic – este un fenomen involuntar ce colectează informație senz orială de la un
simț si îl tranferă la celălalt (în momentul în care un simț experimentează un spațiu, creeaza
legături în mod automat cu celelalte simțuri. Experiențele trecute fac trimiteri la memorie și
influențează experiențele viitoare asupra aceloraș i proprietăți, în spații diferite. Un exemplu
sinergetic este relaționarea pe care o fac oamenii cu căldura la vederea culorii roșu, și cu
răcoarea la vederea culorii albastru. Sinergia are capacitatea de a altera percepția umană asupra
unor obiecte/spații .

20
Capitolul 3. Percepția senzorială a spațiului
3.1. Ce este percepția?
Fiind în contact cu un obiect sau un fenomen real, omul primește informații despre
însușiri diferite ale aceluiași obiect sau fenomen, informații care se sintetizează astfel încât
deosebirea senzațiilor se va face anevoios și, de regulă, nu vom mai avea senzații, ci percepții.
„Percepțiile apar tot în prezența obiectelor și fenomenelor și prin acțiunea acestora
asupra organelor noastre de simț, ca și senzaț iile, numai că ele nu mai reflectă însușiri simple,
izolate, ci informații cu sens, cu înțeles asupra obiectelor și fenomenelor, asupra întregului –
în ansamblul însușirilor sale.”18
Deosebim la senzații anumite caracteristici cum sunt natura sau calitatea excitantului,
intensitatea (depinzând de mărimea și puterea excitantului), durata, tonalitatea afectivă
(implicarea proceselor afective – emoții, dispoziții, sentimente etc).
O conștiință a spațiului se bazează pe experiențe directe cu lucrurile. Percepți a vizuală
se mișcă între aparență și realitate. „Ochiul nu poate înregistra decât o imagine bidimensională
a unei realități tridimensionale, imagine bidimensională care nu este nicidecum o imagine
completă, mai ales atunci când ea este luată dintr -un singu r și unic punct de vedere. Pentru
înțelegerea obiectelor tridimensionale, în totalitatea lor, spiritul omenesc trebuie să
depășească informația obținută dintr -un unghi specific oarecare.” 19
Arhitectura este percepută corect în mișcare , văzută sub diferit e unghiuri. În acest fel
percepția noastră se lărgește. Obiectul arhitectural nu îl putem înțelege decât învârtindu -ne în
jurul lui și parcurgându -i spațiul. Această sinteză este posibilă și facilitată de imaginile
prezentate ca o succesiune reglată de pro iecții în schimbare progresivă.
„Cu deteriorarea arhitecturii contemporane în imagini sărace, care polueaza vizual,
trebuie să ne restabilim simțurile prin aducerea la viață a imprejurimilor și să reluăm dialogul
dintre corp și spațiu.” 20
18 stud. arh. En uța Cristina, Lucrare de disertație – Accesarea Non -vizuală a spațiului construit , Facultatea de
Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, pag. 12
19 Curs 1 – Percepția umană , sursa: https://arhitectura1tm.files.wordpress.com , pag. 7
20 Chang Clementine , Lucrare de disertație : Architecture in search of sensory balance , University of Waterloo
– Architecture, Ontario, Canada, 2006, pag. 22, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)

21
3.1. Tipuri de percepție senzorială și moduri de exprimare a spațialității
Înțelegerea unui spațiu se bazează nu doar pe senzație (curgerea informației
primită prin simțuri), dar și pe percepție (informația procesată și interpretată). ,,Oamenii ar
trebui sa construiasca forma lumii, în loc să o recunoasca drept sursă imaginea ce le stă în
fața ochilor” 21 Oamenii experimentează 3 tipuri diferite de răspunsuri senzoriale : involuntare
imediate, fizice, și cel condiționat de cunoștințe anterioare (o senzație amintită ce poate
reconstrui un răspuns trecut).
„Văzul, auzul, mirosul și simțul termic (spre deosebire de cel tactil), pot prelua
informații despre un spațiu în mod pasiv, fără să fie necesară deplasarea sau acțiune a. În
momentul în care simțurile preiau informații pasiv, solicitarea este minimă, fiind conștientizată
doar informația vitală. Creierul și -a dezvoltat mecanisme de filtrare și reducere a informației
redundante. Gradul de selectivitate al unui simț, are c apacitatea de a exclude informatia
spatiala neconcludentă și de a se concentra pe sectorul în care se găsește informația necesară,
înlesnește percepția și conservă energia.” 22
SIMȚURI
văz lumină/întuneric saturat/neutru perspectivă/plată intim/vast plin/gol detaliat/
minimal
auz sunet înalt/jos încet/tare clar/cu
reverberații vocal/non –
vocal natural/artificial de atac/ de
descreștere
tactil static/ mobil suprafață brută/
fină obiect ușor/greu poros/ solid tare/ moale cald/rece
miros slab/puternic stagnat/ proaspăt atractiv/putred natural/
industrial înțepător/ dulce revigorant/
liniștitor
termic cald/rece uscat/umed natural/ artificial din mediu/ de
la sursă radiant/conductor constant/
oscilant
kinestezic puternic/ușor liber/restricționat direct/ indirect nivelat/
schimbător susținut/ rapid temporal/
constant
Fig. 11. Percepția elementelor spațiale sau înconjurătoare prin simțuri
Tabelul de mai sus caracterizează „capacitățile” fiecărui simț concludent, toate
percepțiile atât asupra elementelor/o biectelor din mediul exterior, cât și a celor din interior.
Aceste percepții pot trece dincolo de nivelul informațional, ajungând la cel emoțional, având
un impact asupra invididului, sensibilizându -l într -un anume fel. Ca urmare, spațiul devine loc
în per cepția utilizatorului -stocat în memoria sa și conștientizat la orice senzație asemănătoare
viitoare).
21 MALNAR, Joy Monice, VODVARKA Frank , Sensory Design , University of Minnesota Press, 2004, pag. 25,
(traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania).
22 stud. arh. Enuța Cristina, Lucrare de disertație – Accesarea Non -vizuală a spațiului construit , Facultatea de
Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, pag. 15

22
Simțul haptic (tactil și kinestezic)
,,cand EU percep betonul a fi ceva rece și dur, EU recunosc corpul ca fiind
ceva cald și moale.”23
Tadao Ando

,,Atingerea este o vedere inconștientă, iar această experiență tactilă determină
calitatea senzorială a obiectului perceput și mediază mesajele de invitație,
respingere, curtoaz ie sau ostilitate.” 24
Juhani Pallasmaa
Fig. 12. Simțul tactil/haptic – Tipuri de atingere
Calitățile haptice ale unui material pot sprijini un spațiu senzorial construit prin calități
fizice – corporale (atingere, densitate, elasticitate, rezistență la presiune, greutate), calități
senzoriale (culoare, textură, pattern, temperatură).
Spre deosebire de restul simțurilor, mișcările haptice ale corpului permit oamenilor să
își modifice și să își manipuleze propriul mediu, realiz ând un angajament mai direct cu clădirea.
Mișcarea fizică a corpului, a capului în spațiu (kinestezia) și de atingere a lucrurilor
înconjurătoare, crează o hartă mentală a locului și a obiectelor în spațiu.
Atingerea împarte întregul în componente, și îl compune într -un întreg în mod cognitiv.
Kevin Lynch descrie imaginea unui loc prin ,,elementele ca puncte de reper, căi, noduri,
unghiuri și limite” 25 Aceleași principii pot fi aplicate într -un context haptic, luând în
considerare caracteristicile materia lelor și forma lor (de exemplu, un turn poate fi un punct de
reper vizual, în același mod în care o piață poate fi un punct de reper haptic prin textura sa).
23 Pham Thanh Hien, Abstraction and Transcendence: Nature, Shintai and Geometry in the Architec ture of
Tadao Ando , 1998, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)
24 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin – Architecture and the Senses – Hapticity and Time , London –
Academy Group Ltd, 1996, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)
25 Lynch Kevin, Imaginea Orașului, Editura Registrul urbaniștilor din România, București, 2012, pag. 61,
(traducere Alexandru -Ionuț Petrișor)

23
Simțul auditiv
,,Pentru mine, clădirile pot avea o tăcere frumoasă, pe care o pot asocia cu
atribute ca durabilitate, evidența de sine, calm, integritate, prezență, căldură
și senzualitate; o clădire care este ea insăși, fiind o clădire, nereprezantând
altceva, doar existând.” 26
Peter Zumthor

Percepția auditivă este abilitatea de a înțelege calitățile unui spațiu (dimensi une,
marime, scară și materialitate) prin auz. „În marea majoritate a cazurilor, oamenii se folosesc
de soundmark -uri (înțelesul cuvântului are la bază punctul de reper vizual, doar ca este punct
de reper auditiv și ajută la orientarea în spațiu).”27
Persoanele cu deficit de vedere pot aproxima dimensiunea și caracterul unei camere
bazându -se pe sunet, ecou, vibrație și briza aerului, însa, cei făra probleme de vedere adesea
ignoră aceste indicii perceptuale. Transferul de la dezvoltarea sunetelor hi-fi (sunet definit și
informativ ce produce claritatea și înțelegerea unui mediu) la sunete low-hi (distincții auditive
între spații ce nu pot fi definite) s -a produs, iar ca rezultat, în prezent, folosirea peretilor cu
sunet standardizat, ba chiar introduce rea sunetelor artificiale ne -au ,,surzit”.
Interacționarea cu sunetul în spații angajeaza beneficiarii și dezvoltă un simț volumetric
al spațiului, a scării și a orientării fizice. Pallasmaa exemplifică sunetul apei curgând într -o ruina
antică, ce îi susț ine părerea ca ,,urechea are capacitatea de a sculpta un volum într -un gol de
întuneric complet.”28 În acest mod, se crează un dialog între om și spațiu. Prin ascultare,
utilizatorul poate percepe un mediu prin sensibilitatea la schimbările temporale, în r eflexie,
refracție, absorbție și dispersie. Argumentul acesta arată un mod în care dimensiunea și scara
unui volum pot fi înțelese într -un fel non -vizual.

26 Zumthor Peter, Thinking Architecture: A way of Looking at Things – The Hard Core of Beauty , Editu ra
Birkhäuser Basel, 2006, pag. 93, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)
27 Chang Clementine , Lucrare de disertație : Architecture in search of sensory balance , University of Waterloo
– Architecture, Ontario, Canada, 2006, pag. 27, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)
28 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin – Architecture and the Senses – Hapticity and Time , London –
Academy Group Ltd, 1996, pag. 54, (traducere stud. arh. Enuța Cristina)

24
Simțul sinergetic (gust și miros)

„Parfumul grădinilo r, mireasma arborilor, a betonului, mirosurile
bucătăriilor, ale coșurilor de fum, al spălătoriilor, tămâia bisericilor,
uscăciunea grânarelor, mirosul prafului, umezeala pivnițelor (pe care o
“vedem” chiar și în gravurile lui Piranessi)”29
Pierre von Meiss
„Experiența lui -acasă – este esențial o experiență a căldurii intime. Spațiul
căldurii în jurul căminului este spațiul maximei intimități și confortului
extrem.” 30
Juhani Pallasmaa

Mirosul și gustul marchează locuri și clipe ale vieții. Poate datorită relativei rarități a acestor
experiențe care le reîmprospătează forța. Noi le distingem cu finețe și precizie și ni le amintim
uneori toată viața: mirosul casei bunicii sau gustul unui anume fel de mâncare gătită de ea pot
fi atât de adânc ancorate în memoria noastră încât simplul fapt de a le regăsi într -un alt context
douăzeci de ani mai târziu este suficient pentru a face să reapară imaginile casei cu o precizie
emoționantă. Același lucru este susținut de Juhani Pallasmaa în afirma ția de mai sus prin
experiementarea căldurii intime , a intimității, ce poate fi resimțită prin sinergie – transferul unei
senzații, sentiment sau informație de la un simț la altul. Legăturile cu restul simțurilor sunt
create în mod inconștient și automat a tunci când unul dintre ele experimentează un spațiu.
Experiențele viitoare sunt influențate puternic de cele trecute, datorită unor proprietăți
comune, ce dau aceleași senzații și percepții, în spații și momente diferite.
Sinergia este simțul cu cel mai m are impact emoțional (datorită legăturii strânse cu
mirosul și gustul, ale căror senzații au un impact puternic asupra individului) și în momentul
accesării memoriei, retrăim același sentiment pe care l -am avut prima dată când am perceput
stimulii original i.
29 Curs 1 – Percepția umană , sursa: https://arhitectura1tm.files.wordpress.com , pag. 14, (traducere stud. arh.
Tapalagă Ștefania)
30 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin – Architecture and the Senses , London – Academy Group Ltd, 1996,
pag. 82, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)

25
3.2. Problematica ,,ocularcentrism -ului” în arhitectura contemporană
Simțul vizual
„Ochii sunt martori mai preciși decât urechile.”31
Heraclitus
„Vederea este darul cel mai de preț al umanității”32
Platon
„Văzul este cel mai nobil dintre simțuri”33
Aristotel
Această hagemonie a vizualului este moștenită încă din Antichitate, de la gândirea
clasică grecească (afirmațiile de mai sus ce aparțin unora dintre cei mai importanți filozofi greci
stau drept mărturie) unde siguranța era un lucru bazat pe vedere și vizibilitate . „În perioada
Renașteri i, invenția reprezentării realității în perspectivă plasează ochiul în centrul lumii
percepute, toate celelalte curente care urmează favorizând de asemenea vizualul.” 34
Astăzi, lumea contemporană, puternic tehnologizată a neglijat și mai mult celelalte
simțuri. Vizualul și auditivul sunt acum simțuririle privilegiate, în timp ce celelalte trei sunt
considerate rămășițe arhaice senzoriale , suprimate de către codul culturii. Din când în când.
bucuria olfactivă și gustativă a unei mese , sau parfumul unei fl ori, sunt excepțiile care întăresc
regula de a trăi într -o lume în care toatalitatea celor 5 simțuri a fost neglijată.
Tehnologia prezentului oferă astăzi vederii, ocazia de a penetra adând în materie și
spațiu, iar omul are posibilitatea de a observa, în timp real ce se petrece de partea cealaltă a
globului. Singurul simț, capabil să țină pasul cu uluitoarea creștere a vitezei și a dezvoltării
tehnologice este vedere. Dar lumea oculară ne determină să trăim într -un prezent perpetuu,
nivelat de viteză și s imultaneitate.
31 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin – Architecture and the Senses – Hapticity and Time , London –
Academy Group Ltd, 1996, pag. 15, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)
32 Ibidem pag. 16
33 Idem
34 stud. arh. TUDOSĂ, Cezara, Lucrare de disertație – Spațiu Atmosferă și Emoție , Facultatea de Arhitectură și
Urbanism, Cluj -Napoca, 2014, pag. 23

26
„Inumanitatea arhitecturii și a orașelor contemporane poate fi înțeleasă ca o
consecință a neglijării corpului și a simțurilor și un dezechilibru în sistemul nostru
senzorial. Experiența crescândă a alienării, detașării și solitudinii în lumea
tehnologică de astăzi, de exemplu, poate fi relaționată cu o anumită patologie a
simțurilor. Sentimentul de înstrăinare și detașare este cel mai adesea evoca t de
peisajele avansate tehnologic, cum ar fi spitalele și aeroporturile. Aici predomină
văzul, având loc suprimarea celorlalte simțțuri. Astfel suntem împinși spre detașare,
izolare și exterioritate; văzul ne separă de lume, în timp ce celelalte simțuri n e unesc
cu ea.” 35
Juhani Pallasmaa
Juhani Pallasmaa dezvoltă subiectul unei arhitecturi sensibile, emoționale, care trebuie
să se adreseze tuturor simțurilor, vorbind în prima parte a cărții despre pericolul arhitecturii
contemporane, care, pentru a ține pasul cu tehnologia, tinde să devină prea impersonală și prea
abstractă, sporind astfel dezumanizarea. Pe măsură ce clădirile își pierd din plasticitate și
conexiunea lor cu limbajul corpului uman dispare aproape în totalitate, clădirile devin izolate
în tărâmul distant al viziunii.
„Aceste produse ale tehnologiei își ascund procesul de fabricație, rezultând în niște
apariții fantomatice. Utilizarea crescândă a sticlei reflectorizante întărește sentimentul
de visare, de ireal și de alienare. Contradicț ia opacității transparente a acestor clădiri
ne reflectă înapoi privirea, neafectată și nemișcată; ne aflăm în imposibilitatea de a
vedea sau imagina viața din spatele acestor ziduri. Oglinda arhitecturală, care ne
întoarce privirea și dublează lumea devin e un dispozitiv enigmatic și înfricoșător.” 36
Walter Benjamin
Cu pierderea tactilității, a detaliitor create pentru corpul uman – în special a celor pentru
mână – structurile arhitecturale devin imateriale și ireale, cu muchii ascuțite. A cel sentiment de
aură, privit de Walter Benjamin ca fiind o calitate necesarp pentru o operă de artă autentică, s –
a pierdut. Materialele moderne, obținute artificial, se prezintă ochiului uman fără a -și descoperi
adevărata esență sau vârstă, neincorporând procesul inevitabil al îmbătrânirii.

35 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin – Architecture and the Senses – Hapticity and Time , London –
Academy Group Ltd, 1996, pag. 22, (traducere stud. arh. Enuța Cristina)
36 Ibidem pag. 31 (traducere stud. arh. Tap alagă Ștefania)

27
„Noi, cei din lumea occidentală începem să ne descoperim simțurile neglijate. Această
conștientizare tot mai mare reprezintă o răscoală întârziată împotriva privării
dureroase de experiența senzorială pe care am suferit -o în lumea noastră
tehnologizată.” 36
Ashley Montagu (antropolog)

Această conștientizare crescândă este prezentă la numeroși arhitecți ce încearcă să
readucă senzualul în arhitectură printr -o materialitate puternică, prin arhitectura haptică, texturi,
densit atea spațiului și lumina materializată.
Toate informațiile cu și despre simțul vizual din ultimele pagini, inclusiv afirmațiile
unor mari arhitecți legat de subiectul în cauză, au avut scopul de a ridica un semn de întrebare
în mintea noastră și de a ne fa ce să conștientizăm și să definim problema – ocularcentrismul -ui
– cu care se confruntă omenirea la momentul actual.
Ocularcentrism -ul (dominația vizuală) ca percepție a spațiului arhitectural a dus la un
design ce nu utilizează potențialul maxim al celorlalte simțuri.Afirmația lui Juhani Pallasmaa:
,, Design -ul modernist a găzduit casele , intelectul și ochiul, dar a lăsat corpul și restul
simțurilor, la fel ca amintirile și visele, fără cămin.”37 susține existența problematicii dominației
vizuale și cumva îndeamnă soluționarea ei.
Arhitectura contemporana, în loc să furnizeze o experiență spațială ce angrenează corpul
și unește simțurile, ea este a ochiului – vizuală, plată și uniformă. Simulează medii în care
observăm doar impresii despre realitate – ba chiar suntem orbi, distrugând orice sens și
profunzime în experiențele noastre zilnice. Rezumând „arhitectura ochiului este tipologia –
cutiei mari dintr -un magazin – este o lipsă evidentă a dialogului dintre trup ți spațiu – singurul
scop al cutiei m ari este de a fi văzută de la distanță , a -ți atrage atenția dintr -o mașină în
mișcare.”38 Este un obiect standardizat cu o formă și infățișare lipsite de legătura cu mediul
înconjurător, neținând cont de context (de exemplu condominiurile și clădirile co merciale).
36 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin – Architecture and the Senses – Hapticity and Time , London –
Academy Group Ltd, 1996, pag. 27, (traducere stud. arh. Tudosă Cezara)
37 Ibidem pag. 55, (traducere. stud. arh. Tapalagă Ștefania)
38 Chang Clementine, Lucrare de disertație : Architecture in search of sensory balance , University of Waterloo
– Architecture, Ontario, Canada, 2006, (traducere stud. arh, Tapalagă Ștefania)

28
În timp ce vederea este extenuată, celelalte simțuri, în special cel tacti l rămân neglijate
și oprimate. Lumea simulată în imagini 3D nu ne angajază corpul în dialoguri initme. Cu
suprastimularea simultană a simțurilor noastre, ne chinuim să integrăm experiența noastră, a
lumii și de noi înșine, riscând să ne pierdem identitatea – ne luptăm să fim oameni.
Imposibilitatea de a participa la mediul nostru înconjurător ne transformă în spectatori.
Rolul cunoașterii de sine are o importanță deosebită în cunoașterea spațiului și definirea
impactului emoțional al locului asupra eului interior al fiecărui individ în parte.
”SINE (1) – ceea ce este nediferențiat. Acest termen – das Es – în limba germană – nota
trad., indrodus în psihologie de Georg Groddeck și reluat de Freud, desemnează ceea ce este
absolut primitiv în om, ansamblul imp ulsiilor primare, instinctele, ceea ce este ereditar,
inconștient, energia care ne pune în mișcare și orientează acțiunile noastre. (2) pentru
W.James, tot ceea ce este personal : Eul, ceea ce ține de mine . Pentru Freud, sinele este
prelungirea conștientă a Eului , cât despre Jung, el face din sine o entitate supraordonată
Eului, incluzând nu numai conștientul și inconștientul, ci și scopul vieții .”39

Arhitectura se angajează în lupta pentru a rezista în influența unei culturi ce ,,definește
realitatea în t ermeni mediatici și simulări ce valorifică aparența în detrimentul existenței, și
ceea ce poate fi văzut, în locul a ceea ce este.” 40
Arhitectura are potențialul de a domestici spațiul infinit și timpul nesfârșit, dând acestor
dimensiuni o scară umană – ne putem înțelege propriile corpuri, folosindu -le drept locus -ul
percepției , și anume, conștiința . În schimb, dezvoltăm un puternic simț al realității în
experiențele zilnice și permitem îmbogățirea amintirilor incorporate în imaginația noastră.
Cel mai important este să ne sa folosim de calitățile intrinseci ale componentelor
elementare ale arhitecturii – spațiu, volumul, masa, lumina, umbra, materiale și texturi – ce fac
apel la simțul tactil (de exemplu, Peter Zumthor în proiectul „Therme Vals”, sărbăt orește
urmele vieții umane folosind piatra naturală ca material principal în complexul de băi termale).

39 Sillamy Robert, (traducere dr. GAVRILIU, Leonard), Larousse – Dicționar de psihologie , Editura Univers
Enciclopedic, București, 1998, pag. 291
40 Eisenman Peter, Free Spirit in Architecture – Visions Unfolding. Architecture in the age of Electronic Media,
pag. 88, (traducere stud. arh. Tudosă Cezara)

29
3.3. Privarea senzorială – lipsa văzului
„Dacă uneori închidem ochii pentru a elimina insistența lumii vizuale pentru a putea
asculta mai bine, este spre deliciul experiențelor auditive. Gândiți -vă la sunetul
pașilor!”41
Pierre von Meiss
Cum poate o persoană fără capacitatea de a vedea , sau cu probleme de vedere să
experimenteze spațiul? Ei nu îl pot percepe prin formă, volum, culoare, ci doar prin sunet și
atingere, fiind nevoiți să ,,construiasca forma lumii ce îi înconjoară .” 42 Această metodă de
formare cognitivă a spațiului crează o conștientizare a mediului prin punerea împr eună a
pieselor de percepție senzorială. „ Lipsa vederii nu îmbunătățește auzul sau abilitatea tactilă, ci
doar mărește motivația de a mări percepția spațială folosind celealte simțuri.”43 S-au
implement anumite norme de construcție (dimensiunea treptelor, suprafețe de atenționare
detectabile, dimensiunea holurilor, restricții privitoare la înălțimea unui obiect, etc) pentru a
ajuta persoanele nevăzătoare să se poate descurca și mișca într -o clădire.
Spre deosebire de prezența statică a unei structuri fizice , percepția auditivă poate deveni
dinamică și adaptabilă prin schimbări comportamentale sau ale sursei sunetelor. Jacques
Lusseyran descrie noua lui percepție asupra oceanului după accidentul în urma căruia a orbit:
,,Îmi amintesc bine când am ajuns pentru prima dată pe plajă la 2 luni după accident.Era seară
și nu era nimic altceva în afară de mare și vocea ei.Forma o masă atât de grea și limpede, că
m-aș fi putut sprijini de ea ca de un perete.Vorbea cu mine în straturi diferite în același timp.
Valurile erau aranjate în pași, iar împreună făceau o melodie, deși ceea ce spuneau era diferit
în fiecare voce. Nu am nevoie să mi se spună despre lucrurile pe care ochii le pot vedea” 44
Lusseyran simte că nu trăiește într -o lume a întunericului, dimpotrivă, înt r-una luminată
de obiecte și de oamenii din jurul lui, ce sunt activați de mișcările lui și simțurile non -vizuale.
Pentru a sculpta un spațiu de succes prin sunet, un arhitect trebuie să creeze informație auditivă
continuă, reverberații propice pentru conv ersație și caractere și zone sonore ușor de distins.
41 Curs 1 – Percepția umană , sursa: https://arhitectura1tm.files.wordpress.com , pag. 21
42 Malnar Joy Monice, Vodvarka Frank, Sensory Design , University of Minnesota Press, 2004,pag.25, (traducere
stud. arh. Tudosă Cezara)
43 Barry Blesser,Linda -Ruth Salter, Spaces Speak, Are You Listening?: Experiencing Aural Architecture
(Cambridge: The MIT Press, 2009), pag. 35, (traducere stud arh. Tudosă Cezara)
44 Devlieger Patrick, Blindness and the Multi -Sensorial City , pag. 31, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)

30
3.4. Echilibrul simțurilor în arhitectură și design -ul multi -senzorial
„Cea mai bogată experiență are loc cu mult timp înainte ca sufletul să -și dea seama.
Și când începem să ne deschidem ochii spre vizibil, eram deja de mult timp susținătorii
invizibilului.” 45
Gabriele d’ Annunzio
Experiența fizică a unui spațiu implică mai multe simțuri și nu doar pe cel al veder ii,
care a devenit atât de predominant în cultura contemporană a vizualului. O persoană
experimentează un spațiu nu doar prin simțul văzului, dar și prin cel al auzului : sunetul
propriilor pași sau ai cuiva care se apropie, tăcerea rece și mistică a unei catedrale. Gustul și
mirosul declanșează răspunsuri și amintiri ce ajung la cel ce le simte, aproape instantaneu (pot
evoca un moment trăit în copilărie, o anume prăjitură, o anumită persoană, etc). Dintre toate,
simțul tactil este cel mai direct, legat în mod automat de material. Ne încredem în ceea ce
atingem, ca un copil ce atinge totul la vârste fragede, chiar gustă totul, pentru a accepta obiectul
ca fiind real. Ce este perceput de simțuri poate fi verificat și acceptat ca fiind advărat. „Dacă
poate fi atins, atunci există.” 46
Un exemplu concludent este o plimbare prin pădure – revigorantă și vindecătoare
datorită multiplelor simțuri pe care ea le declanșează. În primul rând simțul auditiv solicitat de
foșnetul propriilor pași prin frunze, al vântului printre ramurile copacilor, ciripitul păsărilor sau
zumzăitul insectelor, susurul izvoarelor, etc. De cum pătrundem în pădure, avem tendința de a
închide ochii, pentru a auzi mai bine, a simți sunetul, apoi tragem aer în piept, declanșând simțul
olfactiv. Acest Melanj al simțurilor oferă o experiență unică, întreagă, a spațiului în care ne
aflăm și o cunoaștere completă a mediului înconjurător.
„Arhitectura este esența naturii în cadrul creat de om, oferind bazele percepției și
orizontul experimentării și înțelegerii lumii. Ea concretizează ciclu annual, mișcarea
soarelui și trecerea orelor unei zile.” 47
Juhani Pallasmaa
Într-o manieră asemănătoare, orice obicet arhitectural generează un ansamblu de impresii.
45 stud. arh. TUDOSĂ, Cezara, Lucrare de diser tație – Spațiu Atmosferă și Emoție , Facultatea de Arhitectură și
Urbanism, Cluj -Napoca, 2014, pag. 20 – extras din cartea – Gabriele d’ Annunzio , Contemplazioni della morte ,
Milan, 1912, (traducere stud. arh. Tudosă Cezara)
46 Ibidem, pag. 27
47 Pallasmaa J uhani, Chichester , 2005, pag. 41, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)

31
„Experimentarea pe viu a – Casei de pe cascadă – a arh. Frank Lloyd Wright reprezintă
o întâlnire între pădurea înconjurătoare și volumele, suprafețele, texturile și culorile casei,
având ca rezultat o experiență unică, completă. Arhitectura nu este percepută doar ca o colecție
de imagini vizuale, izolate, ci în întregul ei ansamblu al materialului și spiritului. O lucrare de
arhitectură este fuziunea dintre structurile ei fizice și structurile ei mentale. Frontalitatea
prezentată în desenele de arhitectură se pierde prin adevărata experimentare a acesteia. O
bună arhitectură oferă forme și suprafețe sculptate pentru bogăția experienței vizuale și
tactile.” 48

Ochii noștri au fost reduși la rolul unor instrumente de identificare și măsurare, în
consecință suferim din cauza unei sărăcii de idei care să poată fi exprimate în imagini și din
cauza incapacității noastre de a descoperi sensul celor văzute. Prea mulți oameni vizitează
muze e și adună volume de reproduceri fără să capete acces la artă.
Pierre von Meiss spunea că „Percepția arhitecturii este în principal vizuală și
kinestezică. Experiența estetică a ambientului este totuși o problemă a tuturor simțurilor
noastre ” 49 Sunt situa ții în care auzul, mirosul și simțul tactil sunt mai importante decât văzul.
Mișcarea corpului în spațiu, deși nu este unul din cele cinci simțuri ale noastre, ne oferă
adesea măsura lucrurilor și a spațiului. Parcurs, vizită, dans, gest, permite aprecier ea grandorii
și explorarea ascunsului: apropierea, depărtarea, conturarea, ascendența, descendența, intrarea,
ieșirea – sunt toate semnale care ne invită la autocontrol, a ceea ce dorim să vedem, să ascultăm,
să simțim sau să gustăm, să atingem într -un med iu dat.
Arhitectura nu este o imagine precum un desen ori o fotografie – „[…]arhitectura este
o proiecție a corpului uman și a mișcării acestuia în spațiu”, „[…]de îndata ce a fost construită,
ea devine șcenă și cel mai adesea scenariu de parcurs.” 50

48 stud. arh. TUDOSĂ, Cezara, Lucrare de disertație – Spațiu Atmosferă și Emoție , Facultatea de Arhitectură și
Urbanism, Cluj -Napoca, 2014, pag. 28
49 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin – Architecture and the Senses , London – Academy Group Ltd, 1996,
pag. 61, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)
50 Curs 1 – Percepția umană , sursa: https://arhitectura1tm.files.wordpress.com , pag. 24

32
Design -ul multi – senzorial
În timp ce societatea progrese ază către viitor, impactul tehnologiei asupra diferitor
aspecte din viețile noastre va fi în continuă dezvoltare. Provocarea pentru arhitecți constă în
determinarea modalităților de combinare a avantajelor tehnologice cu calitățile senzoriale
fundamentale. Făcuta cu grijă, tehnologia poate ajuta stimularea senzorială și îmbunătățirea
percepției unui spațiu. Prin lumină, umbră, masă, volum sunet, liniște și atingere, subcapitolul
acesta aprofundează modul în care tehnologia și simțurile pot lucra împreună pe ntru a produce
un impact în experimentarea unui spațiu.

Componentele unui design multi -senzorial
Tradițional vorbind, acest design își asumă impactul prin cele 5 simțuri – văz, auz, gust,
tactil,miros – deși acestea includ doar baza conceptului de design multi -senzorial. De fapt, mai
sunt alte 3 concepte relaționate cu percepția, ce sunt incorporate în acest tip de design – haptic,
kinestezic, sinergetic .
Arhitectura multi -senzoarială ar trebui să fie o experimentare psihică a spațiului, nu
doar o călăto rie vizuală, și să răspundă întrebărilor – Ce? Cum? Când? De ce? – prin percepții
datorate simțurilor umane.
Fig. 13. Arhitectura multi – senzorială și relațiile dintre răspunsuri

33
Lumina – element vizual
Lumina ne permite să definim locul și să îl încadr ăm în spațiu, drept urmare, aceasta a
fost mereu în relație de interdependență cu arhitectura. Pallasmaa spunea că ,,fereastra ar trebui
să acționeze ca un mediator între lumea din interior și cea din exterior”51. Importanța luminii
este dată de modul în c are exprimă spațiul.În societatea contemporană, fereastra și -a pierdut
rolul de mediator între cele două lumi, a interiorului și exteriorului și s -a transformat într -o
simplă absență a peretelui. Luis Barragan, magicianul intimului, misterului și al umbrei în
arhitectura contemporană afirmă: „Să luăm de exemplu utilizarea ferestrelor enorme…ele ne
deposedează clădirile de intimitatea lor, de efectul umbrei și al atmosferei. Arhitecții din toată
lumea s -au înșelat în ceea ce privește proporțiile ferestrelo r prea înalte sau a spațiilor care se
deschid spre exterior. Ne -am pierdut simțul vieții trăite în intimitate, și am fost forțați să trăim
vieți publice, departe de sentimentul de acasă.” 52
„În stările emoționale, stimulii senzoriali par să treacă de la simțurile mai rafinate spre
cele arhaice, de la viziune până la auz, pipăit și miros, precum și de la lumină la umbră.”53
Umbra evidențiază lumina, iar lumina crează umbră, cele doua sunt necesare pentru a
genera o atmosferă într-un spațiu. Umbrele adânci și penumbra sunt esențiale pentru că invită
la activarea celorlalte simțuri, crează mister și activează imaginația (de exemplu, străduțele
înguste și dinamice ale unui oraș vechi sunt mult mai misterioase și îmbietoare, invitând la
parcurgere, visare, medi tație, contemplare, în opoziție cu bulevardele lungi ale modernității,
drepte și luminate excesiv. Lumina puternică și omogenă paralizează imaginația în același mod
în care omogenizarea spațiului slăbește experiența trăirii și șterge senzația spațială.Sver re Fehn
afirmă în acest sens „Arhitectura nu oferă lumină, ea o îndepărtează.Ea crează umbră.” 54
Avansarea tehnologiei a dus potențialul luminării în punctul de a manipula percepția
asupra unui spațiu. Acum, arhitecți pot controla lumina, atât naturală cât și artificială.
51 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin – Architecture and the Senses , London – Academy Group Ltd, 1996,
pag. 61, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)
52 Pallasma Juhani, Chichester, 2005, pag. 47, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)
53 stud. arh. TUDOSĂ, Cezara, Lucrare de disertație – Spațiu Atmosferă și Emoție , Facultatea de Arhitectură și
Urbanism, Cluj -Napoca, 2014, pag. 30
54 Ibidem, pag. 31 – extras din cartea – Von Meiss Pierre , De la forme au lier de la tectonique, U ne introduction
a l’etude de l’architecture , (traducere stud. arh, Tudosă Cezara)

34
Culoarea – element vizual
Este unul dintre elementele fundamentale ale existenței umane, fiind prezentă în viața
și activitatea noastră, punându -și amprenta pe tot ce ne înco njoară (de la culorile din interiorul
locuinței, la cele din exteriorul ei și ale obiectelor). Culoarea a fost întotdeauna studiată și
utilizată datoriă influenței asupra sufletului și a emoțiilor umane, aducând căldură/răceală,
bucurie/tristețe, liniște/a gitație, etc. Intensitatea luminoasă și lumina albă și retina au cel mai
important rol în mecanismul percepției cromatice.
În tabelul următor sunt prezentate principalele efecte fiziologice și psihologice ale
culorilor, precum și semnificația lor psihoafectivă (conform lui Pavel Mureșan).

Roșu -ridică tonusul muscular
-activează respirația, crește presiunea sangvină, dă senzația de căldură
-stimulator intelectual, și/sau general, facilitează asociațiile mintale de idei
-senzație de apropiere de spațiu
-însuflețire, mobilizare – forța voinței, specifică tipului activ, ofensiv
-exprimă dorință, competiție

Portocaliu -menține presiunea sangvină, accelerează pulsațiile inimii
-favorizează secreția gastrică
-culoare caldă, impresie de sănătate și op timism
-senzație de apropiere puternică, optimism, veselie

Galben -cea mai caldă, expansivă și însuflețită
-stimulent cerebral și revigorare, stimulează vederea și capacitatea de concentrare
-căldură, intimitate, sarisfacție, admirație

Violet -calmant general, detensionant cardiac, accelerează respirația
-luciditate înțeleaptă, detașare, clarviziune
-stare de fuziune și unitate cu tot ceea ce ne înconjoară

Albastru -scade presiunea sangvină și tonusul muscular, calmează respirația
-răceală, odihnă, în deamnă la calmitate și reverie
-conferă seriozitate, amplifică procesul de inhibare și încetinirea ritmului activității

Alb -robustețe, expansivitate, puritate, răceală, suavitate
-obositor în relexia totală a luminii
-liniște, împăcare, curățenie, inocență, sobrietate, pace

Negru -reducerea activității metabolice, repaus, introversie, depresie, neliniște
-adâncime, greutate, tristețe, singurătate, doliu, sfârșit, reținere
Fig. 14. Efectele fiziologice și psihologice ale culorilor

35
Experiența auditivă – sunetul
Vederea izolează , sunetul incorporează și crează un sentiment de interioritate. Un
exemplu elocvent este reprezentant de comparația asprimii acustice a unui spațiu nelocuit și
nemobilat, cum ar fi cel al unei case goale, cu o casă locuit ă, în care sunetul se refractă și se
înmoaie de numeroase suprafețe și obiecte ale vieții personale. Fiecare clădire sau spațiu are un
sunet caracteristic, de intimitate sau monumentalitate, de invitație sau respingere, de ospitalitate
sau ostilitate. Un s pațiu este înțeles și apreciat prin ecourile sale, la fel de mult ca și prin forma
lui vizuală, cu toate acestea însă, percepția acustică rămâne ca o experiență inconștientă, de
fundal. Relația dintre arhitectură și sunet poate fi dusă cu un pas mai depart e de considerațiile
acustice sau sunetele generate într -o clădire. Nu doar că sunetul poate fi capabil să afecteze
atmosfera într -o clădire, dar poate afecta și mediul psihic. Cercetări curente ale lui Jasper Bonde
vizează relația dintre arhitectură, muzic ă, și trup pentru a dezvolta o unealtă bazată pe parametrii
calitativi și cantitativi ai sunetului, creând o experiență arhitecturală.
Vederea este simțul observatorului solitar, în timp ce auzul crează o senzație de
conexiune și solidaritate; privirea noa stră se pierde în imensitatea zării, sau a interiorului unei
catedrale, în timp ce sunetul orgii ne aduce imediat în clipa prezentă a spațiului experimentat.
O modalitate de a introduce prezența în arhitectură este prin intermediul sunetelor – „trăim în
solitudine momentul plin de suspans al unui spectacol de teatru, dar ropotul de aplauze ne
unește cu întreaga sală, sunetul clopotelor bisericii pe străzile orașului ne face să fim conștienți
că îi aparținem acestuia, ecoul sunetelor propriilor pași pe o str ăduță pavată ne pune în relație
directă cu spațiul străbătut, are o încărcătură emoțională, întrucât ne face să fim conștienți de
propria existență în acel spațiu și acel timp.”55 Sunetul măsoară spațiul și ajută la înțelegerea
scării acestuia. Întâlnim li mitele spațiale prin intermediul urechilor noastre (de exemplu,
strigătul pescărușilor în port ne vorbește despre vastitatea oceanului și infinitatea orizontului).
,,Experiența auditorială esentială creată de arhitectură este liniștea. Arhitectura
prezintă drama construcției adusă la tăcere de materialitate și spațiu; arhitectura este
arta tăcerii pietrificate.”56
Juhani Pallasmaa
Liniștea unui clădiri și sentimentul de pace sau calmitate pe care îl oferă utilizatorului,
55 Curs 1 – Percepția umană , sursa: https://arhitectura1tm.files.wordpress.com , pag. 24
56 Pallasmaa Juhani, Architecture of the Seven Senses, sursa: https://marywoodthesisresearch.com , traducere
stud. arh. Tapalagă Ștefania)

36
este un criteriu demn de luat în considerare în proiectare. Experiența auditivă nu face referire
doar la existența sunetelor sau zgomotelor, ci și lipsa lor – ecoul liniștii . Peter Zumthor întărește
această concepție, prim afirmația: ,,Pentru mine, clădirile pot avea o tăcere frumoasă, pe care
o pot asocia cu atribute ca durabilitate, evidență de sine, calm, integritate, prezență, căldură
și senzualitate; o clădire care este ea în săși, fiind o clădire, nereprezentând altceva, doar
existând.”57
Sunetul este în strânsă legătură cu goliciunea în arhitectură, conform lui Michael
Benedikt „Ce se dorește prin goliciune este aici.. liniștea, claritatea și transparența.
Goliciunea poate rezona cu sunetul, poate fi umplută de potentialul de a fi umplută, și deschisă
când este completă.” 58
Experiența tactilă – hapticitate și corporalitate
,,Atingerea este o vedere inconstienta, iar aceasta experienta tactila determina
calitatea senzoriala a obiectului perceput si mediaza mesajele de invitatie, respingere,
curtoazie sau ostilitate.”59
Juhani Pallasmaa
Simțul tactil este important deoarece ne conectează cu materialitatea clădirilor. Fațadele
pot exprima caracteristici multiple , cum ar fi textură, densitate, temperatură, greutate, generând
experiență senzorială. Tehnologia curentă permite design -ul unor sortimente și texturi
nesfârșite, cum ar fi materialele inteligente, sau cele ce folsesc proprietăți funcționale pentru a
da un răspuns la o schimbare din mediul înconjurător (spre exemplu, materialele termocromice,
își schimbă culoarea în fucție de temperatură – pot fi folosite în materiale textile, vopsea,
bijuterii, gresie,etc).Aceste materiale preiau căldura din mediu și o fa c vizibilă,iar folosite în
arhitectură, pot afecta percepția asupra unui spațiu în funcție de cum se schimbă și cum
interacționează. Simțul haptic preia temperatura din exterior cu o precizie uimitoare, de
exemplu umbra răcoroasă și revigorantă de sub un c opac,sau o bancă îndreptată spre lumina
apusului, briza apei sărate resimțite pe pielea arsă de soare, toate aceste senzații se transformă
în experiențe ale spațiului, locului și timpului.
57 Peter Zumthor, Thinking Architecture -The Hard Core of Beauty , Editura Birkhäuser Basel, pag. 91, (traducere
stud. arh. Tapalagă Ștefania)
58 Benedikt Michael, For an Architecture of Reality , Editura Lumen Books, 1992, pag. 31, (traducere stud. arh.
Tudosă Cezara)
59 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin -Hapticity and time, London Academy Group, 1996, pag. 62, (traducere
stud. arh. Tapalagă Ștefania)

37
Masă și volum – haptic, kinestezic și vizual

,,Sensul gravității este esența tuturor structurilor arhitectonice și arhitectura măreață
ne face conștienți de gravitatea p e pământ. Arhitectura mărește puterea verticalității
experienței noastre despre lume. În același timp, arhitectura ne face conștienți de
profunzimea pământului, ne face să visăm la zbor și levitație. ” 60
Juhani Pallasmaa
,,Arhitectura întotdeauna trebuie să se confrunte cu provocarea gravității; acest lucru
nu s-a schimbat de -a lungul istoriei. Oricum, prin schimbarea structurii trebuie să
creem o calitate a spațiului adecvatat timpului prezent. Înainte, am încercat să ascund
prețul de a rezista gravitației. Acum simt că pot să expun aceste materiale, și totuși să
creez modernitate care răspunde cerințelor actuale. Asta este o schimbare majoră. Noi,
arhitecții trebuie să furnizăm experiențe fizice prin creațiile noastre. În trecut am
încercat să construiesc ceva fără greutate. În zilele astea, simt că în această societate
a informației, încă avem gravitate și încă trebuie să o simțim, așa că trebuie să
redeschidem și să restabilim conștientizarea gravității.” 61
Toyo Ito
Masa și volumul în arhitectură sunt în mod normal percepute cu simțul vizual, însă, cel
haptic – de percepere a formei prin textură, dimensiunea cuprinsă de lungimea brațelor întinse
și cel kinestezic – de mișcare în spațiu, a u un impact mult mai mare asupra individului și a
modului de cunoaștere spațială. Greutatea și gravitația clădirii se simt prin atingere mult mai
bine decât se văd , deoarece, vizualul reprezintă observarea de la distanță, în timp ce atingerea
presupune apr opierea de clădire și perceperea ei aprofundată și cu un anumit grad de atașament.

Materialitate și timp – înglobarea tuturor simțurilor
,,Arhitectura este expusă vieții. Dacă trupul ei este suficient de sensibil, acesta
presupune o calitate ce dă mărturie despre realitatea vieții trecute.” 62
Peter Zumthor
60 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin -Hapticity and time, London Academy Group, 1996, pag. 62, (traducere
stud. arh. Tapalagă Ștefania)
61 Toyo Ito, Interviu în revista Archldea , nr 31, 2005, (traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)
62 Zumthor Peter, Thinking Architecture -The Hard Core of Beauty , Editura Birkhäuser Basel,pag. 95,
(traducere stud. arh. Tapalagă Ștefania)

38
,,Timpul și spațiul trebuie să se urmărească reciproc.Timpul însu și este un material.”63
,,Fiecare material are propria umbră. Umbra pietrei nu este la fel ca cea a unei frunze
de toamnă. Umbra penetrează materialul și îi radiază mesajul. Discuți cu materialul
prin toți porii pielii tale, a urechilor și a ochilor. Dialo gul nu se oprește la suprafața,
atât timp cât mirosul lui umple aerul. Prin atingere, faci schimb de căldura, iar
materialul răspunde imediat. Vorbește cu o piatră și iți va reda un mister în rezonanță.
Vorbește cu un vârf de munte și va fi ca o oglindă a sunetului. Ascultă o pădure
acoperită de zăpadă și iți va oferi limbajul tăcerii. Un adevărat maestru în utilizarea
lemnului ca material este un făuritor de instrumente muzicale. Urechea lui îi dă o
dimensiune fiecărei piese.”64
Sverre Fehn
,,Materiale naturale – piatra, cărămida,lemnul – permit viziunii noastre să le penetreze
suprafața și ne conving de veridicitatea materiei.Materialele naturale exprimă vârsta
și istoria, la fel de bine ca povestea originii lor și a folosirii umane. Toată m ateria
există în timpul continuu. Patina de uzură îmbogățește experiența timpului asupra
materialelor de construcție.”65
Juhani Pallasmaa
Materialitatea în arhitectură, nu doar că exprimă trecerea timpului, dar oferă diferite
senzații la atingerea, ve derea și mirosirea elementelor sale. Materialul este vocea unei clădiri,
el își spune povestea percepută de către utilizatori prin toate simțurile – textura sa uniformă,
alunecoasă, fină, sau rugoasă oferă o apropiere sau depărtare de clădire (poate invita la atingere
sau dimpotrivă, poate părea respingătoare) – anumite materiale, cum ar fi lemnul,sau cărămida
au o textură și un miros aparte, ușor de recunoscut. Căldura transmisă poate fi și la figurat, prin
simțul vizuală, sub formă de sentiment, nu doar î n sensul propriu de tranfer caloric prin atingere
– piatra, datorită temperaturii joase, pe lângă faptul că are efect răcoritor, poate crea un
sentiment de distanțare, detașare pentru utilizator, în același mod în care lemnul (fiind un
material cald) poate crea o apropiere . Culoarea sau lumina pot funcționa în același mod, deși
se raportează doar văzului, transmit senzații și crează sentimente, ajutând la atmosfera unui
spațiu, inclusiv impactul sunetului materialelor sub greutatea pașilor sau în bătaia vân tului.
63 Sverre Fehn, Per Olaf Fjeld, Has a Doll Life? , Editura MIT Press, 1988, pag. 40, (traducere stud. arh. Tapalagă
Ștefania)
64 Ibidem pag. 41
65 Pallasmaa Juhani, The eyes of the Skin -Hapticity and time, London Academy Group, 1996, pag. 62, (trad ucere
stud. arh. Tapalagă Ștefania)

39
Simțul
haptic/tactil Simțul auditiv Simțul vizual Lumină/
culoare Schemă

Navigare • marcarea căii de
circulație pe
pereți
• perete tactil
(senzorial)
• colțuri netede
• schimbări în
materialitatea
pardoselii
(proprietăți
tactile) • materiale ce reflectă
sunetul
• scară și dispunere
funcțională ce permit
reverberația ca
explicarea
programului
arhitectural
• utilizarea apei sau a
unui dispozitiv de
admisie a sunetului
pentru a localiza
elementele de
circulație i mportante
• umbre acustice ale
deschiderii/închiderii
ușilor în praguri • orientare în
spațiu prin văz
• elemente ușor de
reperat/observat
pentru circulație
• materialitatea,
culoarea, ca mijloace
de îndrumare
• utilizarea culorii
și a contrastului
puter nic pentru a
defini spațiul
• contrast prin
luminozitatea sau
strălucirea
materialului
pentru a defini
obiectele
importante
• evitarea
amplasării
surselor de lumină
în spatele
semnelor atârnate
• luminarea căilor • verticală centrală
• nod de circulație
• gruparea
funcțiunilor
similare
• pereți marcați ca
formă de
balustradă

Nevoia
de
ajutor
fizic • suprafețe
adaptate
persoanelor cu
sau fără
dizabilități fizice
• suprafețe de
prindere/apucare
pentru mișcare
• folosit ca un
instrument de
înțelegere a
mediului • conștientizare
spațială activă prin
folosirea unui baston
sau a ecolocației
• conștientizare
spațială vizuală
• dimensiunea
unui spațiu, culoare,
volum, densitate
folosite ca repere
și înțelegere a
mediului
• sticlă translucidă
sau felinare pentru
a nu deranja
vederea
• ferestre pentru a
capta atenția • folosirea
rampelor sau
înclinația solului
în locul scărilor
• schemă de
circulație simplă
Spații de
relaxare • materiale
naturale (strânsă
legătură cu
natura)
• apă
• vegetație
• jocuri adap tate
simțului tactil • medii acustice
liniștite sau adecvate
spațiilor private
pentru reflectare
• proprietăți muzicale
ale spațiului • apa folosita ca
element vizual
• materiale cu impact
vizual (piatră, lemn,
beton,etc.)
• culori liniștitoare
• luminozitate
scăzută
• intensitatea
adecvată a luminii
pentru citit • spații de
dimensiuni intime
cu praguri bine
definite ca
delimitare
Fig. 15. Tabelul percepțiilor și necesităților spațiale definite prin prisma simțurilor umane
Tabelul de mai sus explică pe scurt câteva necesități ale utilizatorilor (poate cu deficit
de vedere, sau cu unele simțuri mai bine dezvoltate și folosite cu prioritate) demne de luat în
considerare în momentul gândirii unui spațiu de către arhitecți.
Echilibrul simțurilor în arhitectură este cheia de succes a realizării unui design multi –
senzorial . Abundența percepțiilor senzoriale într -un spațiu îl particularizează, transformându -l
în loc pentru oricine îl experimentează. Cunoașterea clădirii atât în interior, cât și în ex terior
este în strânsă legătură cu sinele – experiențele trecute își fac simțită amprenta asupra fiecărui
individ în parte, și aduc la suprafață trăiri și sentimente din trecut, prin sinergie, în momentul
confruntării cu o senzație similară, dar în cu totu l alt context și perioadă. Toate simțurile umane
transferă percepțiile și informațiile de la unul la altul, până ajung la o experimentare și
cunoaștere completă a unui spațiu – aceasta fiind diferită pentru fiecare utilizator în parte.

40
Capitolul 4. Orga nizarea spațială și modalitățile de relaxare desfășurate în timp
4.1. Evoluție – tipologie și spațialitate
Nevoia relaxării, a detensionării, a fost percepută încă din Antichitate , de către
egipteni și greci (sec. VI î.Hr.), fiind apoi preluată de romani, care au construit clădiri de
dimensiuni impunătoare, numite – terme (băi publice) – centre de recreație dedicate trupului și
minții, cuprinzând mai multe funcțiuni, și având ca activitate de bază îmbăierea.
Unul dintre cele mai concludente și bine
conservate exemple din perioada romană este
ansamblul „Băilor lui Caracalla”, situate la
poalele colinei Aventin, în sudul Romei
(construit în anii 212 -217 d. Hr. și folosit până în
sec. VI d. Hr.). Din păcate, complexul a fost
distrus de cutremurul din a nul 847 d.Hr. iar situl
arheologic a fost puternic afectat de cutremurele
din 2009 și 2016. Fig. 16. Termele lui Caracalla, 212 d.Hr.
„Termele lui Caracalla urmează un plan riguros simetric, edificiul se compune dintr –
un corp central destinat băilor, încunjurat de o incintă aproapre pătrată. Cuprinse între cele
două peristile ale împrejmuirii, termele se integrează într -un ansamblu vast ce cuprinde o
esplanadă, sau pribol. Orientarea termelor s -a calculat astfel încât să se obțină cea mai bună
poziție față de soare. Grădina închisă, înconjurată de o împrejmuire cvasi -pătrată, conține 64
de cisterne a câte 80.000 de litri fiecare, alimentate de un apeduct – vital pentru funcționarea
termelor, așa că s -a construit o derivație din apeductul Aqua Ma rcia, numită Aqua
Antoniniana. Din această grădină se putea ajunge la magazine și restaurante, la stadion și,
desigur, la stabilimentul principal al termelor. Sălile de importanță majoră erau acoperite cu
marmură ornată cu bronz aurit, iar celelalte ziduri erau acoperite de marmură colorată, cu
plafonele decorate cu picturi. Pavajul din aproape toate sălile era realizat din mozaic, iar
încăperile bazinelor și palestrele(sălile de sport) erau decorate cu statui și fresce. Unele băi
individuale erau săpate în marmură din cea mai prețioasă, altele executate din bazalt, granit,
porfir și alabastru.”66
66 Roșulescu Vladimir, Roma V – Termele lui Caracalla , sursa: http://vladimirrosulescu –
istorie.blogspot.ro/2011/04/roma -termele -lui-caracalla.html

41
Fig. 1 7. Planul Termelor lui Caracalla cu cele mai importante funcțiuni
După accesul în ansamblu, intrările în clădire sunt de -o parte și de alta a axei de simetrie,
ce dau în vestiare și săli de socializare, apoi, centrată, este succesiunea clasică a băilor, ca re
începe cu sala numită Frigidarium (cameră cu piscină cu apă rece) apoi este urmată de
Tepidarium (cameră cu piscină cu apă caldă), pentru a sfârși în sala pe plan circular a
Caldariumului (sală cu apă fierbinte). Pe cea de a doua axă de simetrie a clădi rii sunt dispuse
două săli de sport, denumite palestrae, înconjurate de săli pentru atleți și wrestleri, saune,
masaje cu uleiuri și o sală pentru spectacole. În exteriorul clădirii, corpul ce acționează ca un
zid perimetral include biblioeci și spații pen tru discuții academice.
În Antichitate, se punea foarte mult accentul pe relaxarea prin sport, înnot, mișcare,
lectură, socializare, într -o clădire simetrică (acest lucru era considerat echivalentul perfecțiunii
constructive la vremea aceea) situată într -un cadru natural. Băile publice reprezentau o trăsătură
a civilizației romane, care susținea că un corp sănătos se putea păstra grație băilor și exrcițiilor
fizice, alături de o minte sănătoasă și cultivată în biblioteci.

42
În Evul Mediu , băile publice au fo st distruse sau închise, în mare parte din cauza
epidemiei de ciumă (ce se transmitea cu ușurință prin porii deschiși în urma îmbăierii), apoi
deoarece, în urma Cruciadelor sau diferite lupte, soldații se relaxau în aceste băi și erau
considerate locuri li psite de moralitate, cu reputație îndoielnică.
Primele băi se construiesc în Marea Britanie, la Liverpool în 1829 (St. George’s Baths),
apoi încă 10 în Birmingham în 1830 – introducerea băilor publice în cultura britanică a fost
răspunsul la cerința/nevoia /dorința publicului de creștere și îmbunătățire a condițiilor sanitare .
În secolele XIX și XX , accelerarea urbanismului și introducerea igienei și a relaxării în
criteriile definitorii și obligatorii pentru orice construcție, se încearcă educarea populației,
creșterea siguranței în orașe și reducerea riscului îmbolnăvirii. Publicațiile studiilor unor medici
ce susțineau beneficiile apei și a băilor terapeutice asupra sănătății au influențat puternic modul
de gândire al publicului de la vremea respe ctivă – Sir John Floyer („Istoria băii cu apă rece”,
1707), dr. James Currie („Folosirea apei fierbinți și reci la febră, 1797) și dr. Vicenz Priessnitz
(„Aplicarea hidroterapiei”).

4.2. Clasificarea modalităților actuale – Wellness
„Termenul – wellnes s – provine din unirea a două cuvinte: well -being care înseamnă
“stare de bine” și fitness care face referire la “a fi în formă”. Astfel, cuvântul “wellness” face
referire la sănatatea fizică și psihică și înglobează tratamentele pentru diverse probleme de
sănătate, activități de relaxare (SPA) și de fitness.” 67
Wellness – definit ca un proces activ de conștientizare a problemelor, de schimbare,
dezvoltare de sine și de adoptare a unui stil de viață sănătos, din punct de vedere fizic și mintal.
Ca urmare a apariției acestui nou termen, este o nevoie diferită de organizare a spațiului, fiind
necesare camere ce găzduiesc aparate profesionale, inovative.
Fig. 18. Evoluția cronologică a conceptului de – wellness –
67 Dicționar SPA , sursa: http://www.desprespa.ro/Dictionar -SPA/Wellness

43
Această stare de bine poate fi atinsă printr -un echilibru între cele 6 dimensiuni ale
wellness -ului, (emoțional, spiritual, intelectual, social, fizic și ocupațional), care cuprind
ambele păți – psihică și fizică. Diagrama de mai jos detaliză ce presupune fiecare dimensiune
în parte, importanța ei și relațiile dintre ele.
Fig. 19. Cele 6 dimensiuni ale wellness -ului

4.2.1. Adresate psihicului
Cand spunem psihic, ne referim mai exact la tot ceea ce ține de minte și de
modurile de relaxare senzorială a minții . Apelarea la simțuri este incontestabilă în momentul
detensionării mentale, și în cele mai multe cazul, închidem ochii pentru a simți mai bine tot ceea
ce ne înconjoară, sau a absorbi energia pozitivă a mediului exterior (de exemplu cadrul natural
– pădure, parc, plajă, lac, etc).
Arta este cea dedicată în întregime simțurilor, deoarece o trăiești, îți imprimă într -o
oarecare măsură o emoție, un sentiment. Pictura este foarte relaxantă, nu doar pentru că îți
eliberează în totalitate imaginația, dar și pentru că poți reprezenta grafic ceea ce gândeșți, simți,
trăiești, ai nevoie, pe scurt, te exteriorizezi într -un mod foarte ex presiv, dar non – verbal. Arta

44
picturii nu presupune talent în mod obligatoriu, te poți distra pictând cu mainile, sau
experimentând combinațiile dintre diferite culori, etc. Același efect de relaxare îl poate da
pictura, doar privind -o și încercând o înțe legere a ei, o rezumare, sau poate doar o conștientizare
a abstractului ce îl reprezintă. Sculptura presupune o predilecție pentru simțul tactil, deoarece
frumusețea ei o poți cuprinde cel mai exact simțindu -i formele, prin atingere. Materialitatea
joacă u n rol deosebit de important, deoarece atrage prin căldura sau răceală, textură, miros,etc.
Spațiile contemporane găzduitoare ale artei sunt de cele mai multe ori neutre, simple,
fără pic de decorație, pentru a nu deranja sau distrage atenția.
Muzica duce e xperiența senzorială la cu totul alt nivel, deoarece, te poate transporta în
timp (spre exemplu, melodiile din anumite perioade, secole, sau tradiționale, îți pot pune
imaginația și creativitatea în mișcare, îți pot aduce la suprafață o amintire, făcându -te să o
retrăiești, sau te pot face să reflectezi asupra versurilor sau liniei melodice, inducându -ți o stare).
Lectura este o artă scrisă, ce te duce complet într -o altă lume, pe care o descoperi și o
parcurgi cu fiecare rând pe care îl citești, iar cel ma i important lucru, este conexiunea pe care o
faci cu mintea autorului, deoarece vezi, auzi, simți și trăiești totul prin viziunea lui și modul în
care îți arată el cum să o faci, încât sa îi descoperi arta.
Frumusețea artei în totalitatea ei, este impactul diferit pe care îl are asupra fiecărui
individ în parte. În prezența artei, poți explica din ce motiv îți place sau nu îți place? Pur și
simplu știi. Nu trebuie înțeleasă, cuprinsă, măsurată, gândită, doar conștientizată și simțită.
Am demonstrat până ac um în repetate rânduri importanța simțurilor în relaxarea
individului și transmiterea senzațiilor în arhitectură, însă, ce se întâmplă cu mintea umană în
momentul privării de unui sau mai multe simțuri ? Stim că în momentul lipsei văzului,
organismul uman își canalizează atenția pe restul simțurilor rămase, pentru a percepe mediul
exterior cât mai bine cu putință, în condițiile date, dar dacă, pe lângă imposibilitatea de a vedea,
este și cea de a auzi? Nu cumva ne afectează simțul echilibrului și într -un fi nal, cel
proprioceptiv? Dacă, introducem un element nou, pentru a accenta simțul termoceptic – fiind
înconjurați de apă la temperatura corpului, în întuneric, capabili de a auzi doar sunetele mișcării
proprii în apă? Cumva, toate simțurile se ajută recipr oc pentru a cunoaște mediul, însă, atunci
când cel puțin două dintre ele lipsesc, ne sunt afectate și celelalte în mod indirect, dar puternic
sesizabil, având un impact asupra psihicului uman. Este foarte interesant de văzul tipul de
meditație obținut într -un mediu în care ești privat de anumite simțuri în mod intenționat.

45
4.2.2. Adresate fizicului
Relaxarea fizică presupune diferite tratamente adresate corpului , cum ar fi
kinetoterapia („este un tip de gimnastică medicală ce presupune terapia prin m ișcare –
exploatarea simțului kinestezic – având ca principale obiective relaxarea, corectarea posturii
și aliniamentului corporal, creșterea mobilității articulare, a forței musculare, a coordonării,
a echilibrului, antrenamentul la efort și reeducarea se nsibilității), 68 masajul (în principal sunt
axate detensionării musculare,relaxării, sau anticelulitice, pentru diminuarea stratului adipos de
suprafață), acupunctura („tratament practicat de chinezi între anii 4000 -3000 î.Hr., ce constă
în înțeparea anum itor puncte situate la nivelul pielii, aflate de -a lungul unor meridiane
energetice, care formează o rețea complexă, cu scopul de a crește rezistența proprii a
organismului, relacerea energiei afectate a diferitor organe,etc.)”69, haloterapia („reprezintă
metoda prin care un subiect este expus aerosolilor salini pe care îi inhalează sau îi asimilează
la nivelul pielii. Realizarea cu succes a unei ședințe de haloterapie a fost condiționată de
deplasarea în zona peșterilor de sare și de petrecerea unui timp î n interiorul lor)”,70
hidroterapia („cea mai veche metodă terapeutică, folosită ca remediu pentru diferite afecțiuni
comune, cu rol în relaxarea musculaturii, durerilor de gât, spate, etc. ce utilizează apa la
diverse temperaturi și în diferite stări de agregare)”. 71
4.2.3. Relația între cele doua modalități
Relaxarea fizică și psihică poate fi simultană, iar diferite metode permit acest
lucru, cum ar fi hidroterapia (senzația de plutire oferită de apă și temperatura ridicată a acesteia
are un ef ect benefic și asupra psihicului, oferind o senzație de bine,de libertate, ca o evadare
din grijile contemporane), masajul (sunt foarte multe tipuri de masaj ce pătrunde până la partea
psihică a organismului, cum ar fi cel cu uleiuri aromatice, sau ceară c alda, pietre fierbinți,
ciocolată, etc – au astfel de efecte în mare parte datorită stimulării profunde a simțului
mirosului), acupunctura ( deoarece atinge anumite puncte energetice de eliberare a tensiunii
psihice, a stresului, și induce și relaxarea min tală, nu doar fizică), și practicarea sportului.
68 Kinetoterapie – wikipedia , sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie
69 Articol – Acupunctura , sursa: http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar -medical/acupunctura_102
70 Articol – Haloterapie , sursa: www.aer -salin.ro/haloterapia -solutia -in-terapia -afectiunilor -respiratorii
71 Balneo Research Journal , Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclmatologie, sursa:
http://bioclima.ro/J315r.pdf

46
4.2.4.Tehnologii inovative în domeniu – spațiul în funcție de necesități
În ultimii ani, studiile și cercetările privind terapia au avansat extraordinar de
mult, în special datorită tehnologiei disponibile la momentul actual. Mai jos sunt câteva
exemple de terapie, apăru te recent, ce necesită condiții speciale, spațiu proiectat conform
necesităților, și tehnologie avansată.
Electroterapia („este o formă de terapie prin curent de diferite tipuri, pentru afecțiuni
articulare, întinderi musculare, entorse, luxații,dureri de cap, etc” 72 – curentul electric trebuie
folosit cu foarte mare grijă, în spații special create, pentru monitorizarea alternanțelor și a
frecvențelor acestuia. Sunt necesare aparate speciale diferite, în funcție de tipul de curent folosit
în funcție de ti pul de afecțiune (de exemplu, sunt electroterapii ce folosesc curentul de joasă
frecvență, de tip Trabert, diadinamic, cu impulsuri dreptunghiulare, etc).
Haloterapia poate fi realizată în zilele noastre oriunde, cu ajutorul halocamerelor
(saline create artificial în camere de diferite dimensiuni – s-a demonstrat că are aceleași efecte
asupra organismului salinele naturale) sau a dispozitivelor inhalatorii cu aerosoli, fără a mai fi
nevoie de deplasarea la salină.
Cryoterapie („nouă metodă terapeutică pr in temperatură negativă extremă, folosind
azotul lichid, în tratarea depresiei, reumatismului, probleme articulare, afecțiuni cosmetice,
întinerire generală a organismului, reducerea greutății, și inducerea stării de bine pentru cel
puțin 6 ore, datorită eliberării de endorfine în sânge)”73 – acest tip de terapie presupune
proiectarea unor camere suficient de mari si adecvate depozitării aparatelor necesare, ce au
diferite forme și dimensiuni, plus spații de depozitare corespunzătoare ale rezervelor și azo tului.
Oxigenoterapia („Terapia cu oxigen hiperbaric sau oxigenoterapia hiperbară constă
în inhalarea oxigenului pur sau a aerului îmbogățit cu oxigen la o presiune mai mare decat cea
atmosferică, pentru tratarea problemelor respiratorii)” 74 – acest tip de terapie necesită design –
ul unor camere speciale, cu posibili tatea presurizării și depresurizării de până la 6 atmosfere.

72 Articol – Electroterapie, Clinica Ortokinetic , sursa: http://www.ortokinetic.ro/p145 -Electroterapie
73 Articol – Cryoterapie , sursa: http://www.criosauna.ro/crioterapie -generalitati.html
74 Articol – Terapia cu oxigen , sursa: http://www.sfatulmedicului.ro/Terapii -complementare/terapia -cu-oxigen –
hiperbaric -sau-oxigenoterapia -hiperbara_7578

47
Capitolul 5. Mod de aplicare în România
România a aprofundat detensionarea și benificiile acesteia destul de târziu
comparativ cu restul țărilor, din diferite motive economice și administrative de la vremea
respectivă, însă conștientizarea potențialului de exploatare al unor zone naturale cu
caracteristici deosebite (de ex. saline, izvoare cu apă fierbinte, sulfuroase, iodate, carbogazoase,
termo -minerale, cloruro -sodice, lacuri sărate, deschidere la Marea Neagră și acc es la Delta
Dunării, etc.) a dus la realizarea unor proiecte arhitecturale ample pentru a beneficia de resursele
naturale în scopul menținerii sănătății, sau tratarea vreunei afcțiuni.
5.1. Clasificare în funcție de amplasament
În aproximativ toate cau zurile, în țara noastră, astfel de construcții s -au realizat în
legătură directă cu natura, cu scopul valorificării unor factori naturali de cură, și în localități
reduse ca dimensiuni, apropiate de un oraș, denumite stațiuni.
• stațiune balneară – „localitatea sau/și arealul (zonă delimitată din localitate sau din
afara ei) care dispune de resurse de substanțe minerale , științific dovedite
și tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalații specifice pentru cură și
care are o organizare ce permite acordarea asistenței medicale balneare în condiții
corespunzătoare” 75
• stațiune cli matică – „localitatea sau/și arealul situat în zone cu factori climatici
benefici și care are condiții pentru asigurarea menținerii și ameliorării sănătății și/sau
a capacității de muncă, precum și a odihnei și reconfortării” 76
• stațiune balneoclimaterica – „se înțelege localitatea sau/și arealul care îndeplinește
atât condițiile de stațiune balneară, cât și cele de stațiune climatică ” 77
În funcție de amplasament, clădirile destinate „relaxării” din România pot fi :
• băi (de ex. Băile Herculane, Tușnad, Ol ănești, 1 Mai etc.)
• ocne (de ex. Ocna Sibiului, Șugatag, Praid, Turda, Slănic Prahova, Moldova, etc)
• sanatorii (de ex. Eforie Nord, Techirghiol, Neptun, Saturn, Mangalia, etc.)
75 Articol – Stațiune, susrsa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Sta%C8%9Biune_balnear%C4%83
76 Idem
77 Idem

48
Băile sunt amplasate în localități cu deschidere la râuri, lacuri cu proprietăți naturale
deosebite, spre exemplu, „Băile 1 Mai„ este o stațiune balneoclimaterică amplasată în județul
Bihor,lângă râul Pețea și beneficiază de ape oligometalice (bicarbonate și ușor clorurate, cu
temperaturi variate, până la 42o), și nămol sapropelic; „Băile Govora”, din județul Vâlcea, c u
ape minerale clorurate -sodice, iodurate, bromurate concentrate, sulfuroase și slab bicarbonate;
Băile Herculane, din județul Caraș -Severin, pe valea râului Cerna, cu ape minerale
clorurosodice, bicarbonate și slab sulfuroase, „Borsec” situată în județul Harghita, ce
beneficiază de izvoare de ape minerale carbogazoase, bicarbonate, calcice, magnezice, alcalino –
feroase, și hipotone, recunoscute pentru acțiunea lor tămăduitoare etc.
„Aceste băi presupun instalații de tratament pentru îmbăierea cu ape mineral e termale
atât în căzi, cât și în bazine, cu posibilitâți de kinetoterapie, buzete pentru cură internă, bazin
cu ape în aer liber, instalații de aerosoli și inhalații cu ape minerale, instalații complexe pentru
electro, termo și hidroterapie, săli de gimna stică medicală, masaj medical, saună și trasee
pentru cura de teren.” 78
Ocnele sunt „ stațiuni amplasate în localități din apropierea unor zăcăminte de sare,
bine cunoscute pentru proprietățile curative ale inhalării aerosolilor salini în tratarea
afecțiun ilor respiratorii (astm, bronșite, sinuzite, emfizem pulmonar, silicoze, etc)” 79 și nu
implică nevoia existenței unor „clădiri de relaxare”, deoarece se axează pe tratamentul bolilor.
Sanatoriile sunt amplasate de regulă în zona litralului Mării Negre, în special cu
deschidere la lacul Techirghiol, pentru a putea folosi „proprietățile apei sale sărate
concentrate, apa de mare, nămolul sapropelic al lacului, bioclimat maritim bogat în aerosoli
salini și în radiație solară, cu efect stimulant asupra organi smului.” 80 și dispun de instalații de
tratament pentru băi calde la căzi sau bazine cu apă sărată, instalații pentru băi calde cu nămol
și împachetări cu nămol, posibilități de recuperare medicală, electro și hidroterapie, și bază de
tratament pe malul la cului cu amenajări pentru aerohelioterapie ( „tratament cu ajutorul aerului
și soarelui în cadru natural sau amenajat în stațiuni balneoclimaterice” 81).

78 Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Ghidul stațiunilor balneare , sursa : www.inforegie.ro , pag. 13
79 Ibidem pag. 29
80 Ibidem pag. 43
81 Dicționar – aerohelioterapie , sursa: http://www.tratamentbalnear.ro/dictionar

49
5.2. Nivelul de implicare
În România, în momentul actual, nu există clădiri de relaxare prin accentuarea
simțurilor, nici măcar ansambluri de wellness (în adevăratul sens al conceptului), ci doar
conversii ale unor construcții deja existente (foste sanatorii, au devenit „spa -uri” sau centre
medicale, baze de tratamente, spitale, ce i nclud câteva tipuri de tratări promovate de wellness –
ul din străinătate). În cele mai bune cazuri, relaxarea este o problemă secundară, ce se pune în
cazul proiectării de hoteluri sau centre de agrement, pentru detensionarea și eliberarea de stres
a turișt ilor prin parcuri de distracții acvatice, saune, săli fitness și jacuzzi.
Am vorbit și detaliat în capitolele anterioare modalitățile actuale ale wellness -ului și
acum vorbim despre modul de aplicare ale acestuia în România – înexistent dealtfel. Întrade văr,
în construcțiile noi, s -a preluat marea majoritate a tipurilor de tratamente prin tehnologii
inovative și aparatură de ultimă generație, însă, doar atât, ceea ce nu este îndeajuns.
Wellness -ul presupune obținerea echilibrului de sine, o stare de bine , împăcare cu
propria persoană, satisfacție personală, autoacceptare și autocunoaștere (pe plan fizic și psihic),
prin cele 6 dimensiuni ale sale. Toate cele enumerate nu pot fi atinse doar prin tehnologie, fără
apartenența, conștientizarea și cunoașterea locului, a mediului înconjurător, contribuția cadrului
natural și relația cu elementele sale.
Ținând cont de amplasamentul băilor, ocnelor și sanatoriilor în țara noastră (lângă ape
cu proprietăți curative), nu le putem limita rolul doar la tratarea anum itor afecțiuni, atât timp
cât efectele lor pot fi duse dincolo de nivelul inițial de gândire de la momentul și perioada
proiectării și construcției. „Modernizarea” lor a fost făcută doar din punctul de vedere al
aparaturii apărute recent, ce simplifică tra tarea afecțiunilor, dar se pare că s -au uitat cu
desăvârșire tehnicile inițiale de vindecare a sufletului, nu doar a trupului prin tehnologie.
Vindecarea sufletească presupune un anumit tip de tratament, în care punctele ce
trebuiesc atinse sunt diferite, definitorii și specifice pentru fiecare individ în parte, deoarece se
raportează la simțurile umane, în care senzațiile și percepțiile asupra lucrurilor, obiectelor și
fenomenelor diferă în mod fundamental sau pe alocuri, dar cert este ca, nu vor fi nicio dată
identice.

50
Capitolul 6. Prezentare prediploma
6.1. Amplasament
Zona de studiu propusă este stațiunea Mamaia, pentru a beneficia de calitatea de a
avea deschidere la două ape – la est Marea Neagră și la vest Lacul Siutghiol – este considerată
a fi liderul stațiunilor, datorită nivelului de dezvoltare, promovare și implicare ale autorităților
cel mai ridicat, se dorește a fi de lux, grație serviciilor de bună calitate, a condițiilor de cazare
și abundența ei (hoteluri, pensiuni și lo cuințe colective spre închiriere), este adresată unui
anumit tip de turiști, și tuturor categoriilor de vârstă. Distanța foarte scurtă dintre stațiune și
orașul Constanța (de doar 5 km) facilitează accesul și în extrasezon, marea majoritate a
hotelurilor ș i a restaurantelor fiind deschise publicului.
„Stațiunea Mamaia este construită pe un grind (mică ridicătură de teren de formă
alungită, rezultată din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării) litoral, cu
o lungime de 8 km și o lățime d e 300 de metrii.”82
În anul 1905, odată cu intrarea în funcție a primarului Ion Bănescu, ii se acordă atenție
sporită stațiunii și este contactat ahitectul peisagist Ed. Redont pentru realizarea unui plan de
sistematizare, ce a rămas doar pe hârtie din păcate, în 1906 este inaugurându -se prima clădire,
numită „Pavilionul de Băi de la Mamaia”, realizată de arhitectul Petre Antonescu. După o serie
de modificări suferite în urma instalării posturilor de observație pe toată lungimea litoralului de
către ruso -țariști în războiul cu Austro -Ungaria în 1916, și incendierea multor clădiri, între 1959
și 1962, arhitectul Cezar Lăzărescu, împreună cu echipa sa a realizat o sistematizae a stațiunii,
devenind prima și ultima intervenție de planificare urbanistică până la momentul actual –
stațiunea dezvoltându -se haotic.
După o analiză a stațiunii – centre de interes, evenimente și adunare a turiștilor, regim
de înălțime, spații verzi amenajate și neamenajate, tipurile de funcțiuni existente, zone de
distracții cu zgomote puternice (parcuri de distracții, cluburi,zone de concerte, etc), am
identificat 4 posibile terenuri, dintre care am eliminat 3 din motive de obturare a vederii către
lac, suprafață prea mică, sau amplasare lângă o zonă zgomotoasă.
Terenul propus se află în partea centrală, puțin spre nordul stațiunii (în vecinătatea
Hotelului Iaki), pe malul Siutghiolului, în legătură directă cu apa și deschidere la strada
principală (de aprox. 160m) și o suprafață de aprox. 10.000mp.
82 Stațiunea Mamaia, sursa: h ttps://ro.wikipedia.org/wiki/Mamaia

51
6.2. Propunere – Centru de relaxare senzorială
Studiul realizat prin prezenta lucrare, reprezintă fundamentarea teoretică a proiectului
de finalizare a studiilor de arhitectură, anul VI – arhitectura percepută pr in simțurile umane, și
relaxarea senzorială prin arhitectură.
Proiectul propus este un Centru de Relaxare Senzorială , perceput ca o „oază” într -o
„junglă urbană” – un spațiu de meditație, cunoaștere de sine, wellness și experimentare
senzorială, într -o sta țiune supraaglomerată și foarte dezvoltată, în care un astfel de centru
lipsește cu desăvârșire. Stațiunea, în momentul de față beneficiază de arhicunoscute -le „SPA –
uri” doar în incintele anumitor hoteluri, într -o suprafață relativ mică (insuficientă rapor tat la
numărul de persoane cazate), ce funcționează cu circuit închis (sunt adresate exclusiv clienților
hotelului respecitv), și presupun doar tratamente cosmetice, masaje, saună și piscină (interioară
sau exterioara, în cele mai multe cazuri, foarte rar ambele în cadrul aceluiași hotel).
Intenția proiectului este obținerea unei detașări a întregii insule, o interiorizare și
intimitate arhitecturală, dar păstrând în același timp relațiile cu mediul înconjurător, natura și
oamenii, nealterându -i accesibilit atea. Modul în care o funcțiune atât de particulară – Centru de
relaxare senzorială – poate fi universalizat este un punct de vedere pe care îl voi explora în
proiect.
Centrul este dedicat relaxării senzoriale a psihicului și a fizicului, de aceea, funcțiu nile
reprezentative vor fi separate, iar elementele lor comune, grupate într -o zonă generală, cu
accesul principal, informare, așteptare, și direcționare către punctele de interes ale
beneficiarilor.
Publicul țintă este în mare parte format din turiști pe parcursul sezonului estival, iar în
extrasezon, locuitorilor orașului Constanța. Se pot organiza teambuilding -uri pentru diferite
companii, multinaționale, echipe de sportivi, etc.

52
Concluzii
Prezentul studiu demonstrează nevoia proiectării de clădir i multi -senzoriale, mai exact,
o revenire la origini (prin analizarea și înțelegerea modului de gândire antic și exprimarea
arhitecturii prin percepție și senzație).
Relaxarea senzorială presupune design -ul unui spațiu bazat pe atmosferă/scenariu –
realiza te cu elemente arhitecturale (ca de exemplu, jocurile de lumină/umbră , culoare ,
masă/volum/formă și cel de plin/gol , ce se adresează îndeosebi simțului vizual, sau alegerea
materialelor , ce pot stimula atât simțul tactil/haptic, oferind o senzație anume la atingere, cât și
pe cel termic, degajând căldură sau răcoare, accentuând sentimentul de apropiere sau depărtare
de locul respectiv), amplasat într -un mediu propice, cum ar fi cadrul natural (de exemplu, în
zona montană, pădure, poieni, sau la câmpie, de p referat întotdeauna lângă apă – lac, râu, mare
– deoarece apa este un element fundamental, considerat sacru, îmbăierea fiind percepută ca o
spălare a grijilor și păcatelor, meditație, purificarea trupui, a minții, și eliberarea spiritului.
Acest spațiu, se dorește a fi gândit conform principiilor wellness -ului (obținerea unui
echilibru între toate cele 6 dimensiuni ale sale), și se împarte în 3 mari categorii (sau corpuri cu
gruparea funcțiunilor conform nevoilor). Conceptul de wellness cuprinde/se adrese ază : minții,
trupui și spiritului – cele 3 sunt strâns legate, iar relațiile dintre ele reprezintă ceva anume, spre
exemplu : minte –trup → emoție, minte –spirit → subconțtient, trup –spirit → energie (chi,
chakra). Aceste 3 elemente, în viziunea mea, ar tre bui să funcționeze ca 3 corpuri de clădire,
iar relaționarea dintre ele, sa formeze un ansamblu.
Relaxarea, după cum spuneam în capitolele anterioare, se adresează minții și trupui, prin
diferite modalități – cele două ar trebui cumva separate (din punct de vedere funcțional), însă
în același timp legate de spiritualitate (arhitectura ar trebui să surprindă realitatea). În ceea ce
privește elementul senzorial, ar trebui realizate spațiile (dedicate psihicului sau fizicului în așa
fel încât să pună accentul de simțuri, rezultând o adevărată experiență senzorială.
În urma acestui studiu, proiectul de diplomă propus va încerca un design mult -senzorial,
având la bază echilibrul celor 6 dimensiuni ale wellness -ului, privit ca un drum individual către
inițiere, de aici și apariția diversificată a unor „probe”, din punct de vedere senzorial (realizate
cu ajutorul simțurilor umane, în niște spații special gândite pentru înșelarea sau privarea de
anumite simțuri), pe care trebuie să le treci, pentru a atinge „ilumin area”, cunoașterea
spiritualității și obținerea echilibrului de sine.

53
Ilustrații
Fig. 1. Tipuri de reacții la stres – dr. psiholog POPA, Adriana, Articol – Stresul: Definitie, cauze,
factori de stres și metode de combatere , sursa: http://www.csid.ro/boli -afectiuni/psihiatrie/stresul –
definitie -cauze -factori -de-stres-si-metode -de-combatere
Fig. 2. Cele 5 simțuri fundamentale – sursa: www.gandeste -pozitiv.ro/cum -percepem -mediul -cu-cele-
cinci -simturi
Fig. 3 . Propiocepția – sursa:www.cgtrader.com/3d -models/architectural/decorat ion/wooden -man-figure
Fig. 4 . Echilibrocepția – sursa: www.dreamstime.com/stock -photo -wooden -dummy -balance.html
Fig. 5 . Termocepția – sursa: http://depositphotos.com/19281237/stock -photo -wooden -man-hand.html
Fig. 6 . Nociocepția – sursa : www.dreamstime.com /stock -photo -wood -man-model/
Fig. 7. Cronocepția – sursa : www.dreamstime.com/stock -photo -model -wooden -mannequin/
Fig. 8. Legătura și relațiile dintre simțuri, exprimate în form e geometrice – sursa: arhivă personală
Fig. 9. Categoriile simțurilor umane și relațiile dintre ele – sursa: arhivă personală
Fig. 10. Detalierea tipurilor de stimuli preluați din mediu de către simțuri – sursa: Brouwers Kristel,
Invisible Design , Editura MaHKU Spatial Design, 2013, pag. 8
Fig. 11. Percepția elementelor spațiale sau înconjurătoare , sursa: Giancarli Dave , Sensory
Architecture: Seeking perception beyond the visual , 2012, pag. 25
Fig. 12 . Simțul tactil/haptic – Tipuri de atingere, sursa: arhi vă personală
Fig. 13. Arhitectura multi – senzorială și relațiile dintre răspunsuri, sursa: arhivă personală
Fig. 14 . Efectele fiziologice și psihologice ale culorilor, sursa: TOMA, Clara, Armonia dintre trup,
minte, suflet prin sinergia celor 5 simțuri , Editura Ascendent, 2010
Fig. 15 . Tabelul percepțiilor și necesităților spațiale definite prin prisma simțurilor umane, sursa:
Giancarli Dave , Sensory Architecture: Seeking perception beyond the visual , 2012, pag. 26
Fig. 16. Termele lui Caracalla, 212 d.Hr, sursa: http://www.tvl.ro/roma/obiective -turistice/termele -lui-
caracalla.html
Fig. 17. Planul Termelor lui Caracalla cu cele mai importante funcțiuni, sursa: www.wikipedia.com
Fig. 18. Evoluția cronologică a conceptului de – wellness, sursa: http://www.desprespa.ro/SPA/SPA –
si-Wellness/Wellness
Fig. 19 . Cele 6 dimensiuni ale wellness -ului, sursa: arhivă personală

54
Bibliografie
I. Tratate, monografii, cursuri universitare și alte lucrări de specialitate

1. 1. BLESSER, Barry, SALTER, Linda -Ruth, Spaces Speak, Are You Listening? Experiencing
Aural Architecture (Cambridge: The MIT Press, 2009)
2. BONDE, Jasper, Sound Generated Space , 2010, Denmark
3. BROUWERS, Kristel, Invisible Design , Editura MaHKU Spatial Design, 2013
4. CUNGI, Charley, Metode și tehnici de relaxare , Editura Hexagon, 2004
5. DEVLIEGER, Patrick, Blindness and the Multi -Sensorial City
6. EISENMAN,Peter, Free Spirit in Architecture – Visions Unfolding , Architecture in the age of
Electronic Media
7. GIANCARLI, Dave , Sensory Architecture : Seeking perception beyond the visual , 2012
8. HERSSENS, Haptic Design Research
9. HOLL,Steven, PALLASMAA, Juhani, PEREZ -GOMEZ, Alberto, Question of Perception –
Phenomenology of architecture , Editura William Stout Books, 2006
10. IONESCU, Grigore și colaboratori DERER, Peter, THEODORESCU, Dincu, Arhitectura în
România perioada anilor 1944 – 1969 , București, 1969
11. KREIJI, Kamiel Van, Sensory Intensification in Architecture , Technical University Delft, 2008
12. LASCU, Nicolae, Arhitectura modernă și contemporană în România , Note de curs,
Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu”, Bucure ști, anul univ. 2014 -2015
13. LĂPUȘANU, Aurelia, LĂPUȘANU, Ștefan, STĂNESCU, Gheorghe, Album cu amintiri
Mamaia 1906 -2006 , Editura Dobrogea, 2006
14. LUPU, Dan, Alexandru, Cărticică înspre … minte, trup și suflet , Editura Pim, 2012
15. LYNCH, Kevin , Imaginea Orașului, Editura Registrul urbaniștilor din România, București, 2012,
(traducere Alexandru -Ionuț Petrișor)
16. MALNAR, Joy Monice, VODVARKA Frank, Sensory Design , University of Minnesota Press,
2004
17. MANOLEA, Doina și Aliodor, Percepții extrasenzoriale, Editu ra Aldomar, 2001
18. MĂNESCU, Mihai, Mental și senzorial, Editura Aletheia, 2006
19. PALLASMAA, Juhani, The eyes of the Skin – Architecture and the Senses , London – Academy
Group Ltd, 1996
20. PILZER, Paul, Zane, Noua revoluție a bunăstării , Editura Amaltea, 2010
21. POP, Dana, Despre percepția spațiului în arhitectură , Editura Paideia, 2015

55
22. TOMA, Clara, Armonia dintre trup, minte, suflet prin sinergia celor 5 simțuri , Editura Ascendent,
2010
23. ȚEPOSU, E. PESCARIU, V. România balneară și turistică , Editura Cartea românească,
București, 1932
24. ZUMTHOR, Peter, Thinking Architecture: A way of Looking at Things , Editura Birkhäuser Basel,
2006

II. Articole și studii de specialitate

1. 1. Autoritatea Națională pentru Turism, Reactualizare Master plan pentru dezvoltarea turismului
balnear , 2009
2. CHANG, Clementine, Lucrare de disertație : Architecture in search of sensory balance ,
University of Waterloo – Architecture, Ontario, Canada, 2006
3. DRĂGAN, Marcel , Ghid turistic Mamaia , Constanța, 2002
4. stud. arh. ENUȚA, Cristina, Lucrare de di sertație – Accesarea Non -vizuală a spațiului construit ,
Facultatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București
5. LUNGU, G. Inceputurile stațiunilor balneare pe malul românesc al Mării Negre , Analele
Dobrogei, serie nouă, anul VI, nr. 1, Constanța, 2000
6. Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Ghidul stațiunilor balneare , iunie 2011
7. PLAEȘU, Ancuța, DALU, Ana -Maria, BRUMĂRIU, Daniel, GERU, Liliana, Studiu de
Marketing privind piața turismului balnear , Fundația Națională pentru românii de pretutinde ni,
2011
8. stud. arh. TUDOSĂ, Cezara, Lucrare de disertație – Spațiu Atmosferă și Emoție , Facultatea de
Arhitectură și Urbanism, Cluj -Napoca, 2014

III. Acte normative

1. Primăria municipiului Constanța, Planul local de dezvoltare durabilă a municipiului Constanța ,
Constanța, 2006

IV. Surse internet
Accesate la 25. 10 .2016
25. https://shcs.ucdavis.edu/wellness/what -is-wellness
26. http://www.urbandictionary.com/define.php?term=wellness
27. http://wellnessproposals.com/wellness -articles/definition -of-wellness/
accesate la 7. 11. 2016

56
28. http://metropotam.ro/La -zi/10 -statiuni -balneare -din-Romania -art4583150903/
29. https://dexonline.ro/definitie /detensionare
30. http://www.csid.ro/boli -afectiuni/psihiatrie/stresul -definitie -cauze -factori -de-stres-si-metode -de-
combate re-13763206/
31. http://www.referateok.ro/produse/3867_1274359144.pdf
32. http://www.c abinet -psiholog.ro/evenimente/constientizarea -%E2%80%93 -premisa -libertatii –
interioare/
33. http://www.consultanta -psihologica.com/stima -de-sine-si-auto-critica/
34. http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/masajul -terapeutic -beneficii -si-riscuri_10046
35. http://www.desprespa.ro/SPA/Terapii -balneo/Salinele –palatele -de-sare-cu-proprieta ti-
vindecatoare
accesate la 13. 11. 2016
36. http://jurnalul.ro/timp -liber/calatorii/karlovy -vary-izvoarele -termale -distractie -si-relaxa re-
596974.html
37. http://www.ghiduri -turistice.info/ghid -turistic -karlovy -vary–cea-mai-frumoasa -statiune -balneara –
din-boemia -de-vest
38. http://www.austria.info/ro/activitati/spa -si-wellness/complexe -termale -din-austria/termele -din-
landul -salzburg
39. http://www.archdaily.com/13358/the -therme -vals
40. https://s -media -cache –
ak0.pinimg.com/origina ls/fa/eb/3c/faeb3c99dcc0a10161e4a8601948cacb.jpg
41. https://en.wikiarquitectura.com/index.php/Thermas_Vals
42. https://www.architonic.com/en/project/mario -botta -wellness -centre -tschuggen -bergoase -/5100643
43. http://www.arch2o.com/tschuggen -bergoase -hotel-mario -botta -architetto/
44. https://www.youtube.com/watch?v=Jrg0c4RDFUE

Accesate la 28. 11. 2016
45. https://it.wikipedia.org/wiki/Terme_di_Roma_antica
46. http://lumeamirelei.blogspot.ro/2013/02/termele -din-roma -antica.html
47. http://vladimirrosulescu -istorie.blogspot.ro/2011/04/roma -termele -lui-caracalla.html
48. http://adevarul.ro/locale/hunedoara/locurile -placerilor -interzise -evul-mediu -relaxau -medievalii –
spa-urile-vremii -1_578fa5915ab6550cb80ba93d/index.html
49. http://www.scientia.ro/stiinta -la-minut/cultura -economie/5451 -de-ce-nu-era-baia-populara -in-
europa -evului -mediu -rolul -bisericii.html

accesate la 7. 12. 2016

57
50. http://www.premiumwellness.ro/files/Aparate.pdf
51. http://www.desprespa.ro/SPA/SPA -si-Wellness/Centre -spa-medicale
52. http://yuccacenter.ro/
53. http://www.fourseasons.com/magazine/thrive/spa -beauty -technology
54. http://oxygeneo.com/spa -utopia -health -wellness -centers -add-pollogen -oxygeneo -3-in-1-super –
facial -technology -to-its-line-of-treatments/

Accesate la 12 . 01. 2017
55. http://blog.hotelguru.ro/22 -de-hoteluri -frumoase -cu-centre -wellness -spa-din-romania/
56. http://clubapollo.ro/
57. http://www.efosan.ro/
58. http://www.balnear.net/

Accesate la 10.02.2017
59. https://davegiancarli.wordpress.com/category/thesis -prep-ii-assignments/page/2/
60. https://d avegiancarli.wordpress.com/2012/10/19/multi -sensorial -architecture -annotated –
bibliography -seeking -perception -beyond -the-visual/
61. http://atpeacefloatationspa.com/tag/sensory -deprivatio n/
62. http://www.gandeste -pozitiv.ro/cum -percepem -mediul -cu-cele-cinci -simturi/
63. http://teachersinstitute.yale.edu/curriculum/units/1983/1/83.01.06.x.html#e

Accesate la 02.03.2017
64. http://anonimov.ro/mintal -si-mental -minte -si-mentalitate/
65. http://www.archello.com/en/project/sea -bathing -facility
66. http://valentinbosioc.com/rolul -masajului -in-pregatirea -sporti va/

Accesate la 09.03.2017
67. https://arhitectura1tm.files.wordpress.com/2012/09/s2c1 -perceptia -umana.pdf
68. http://www.anatomy.ro/2016 -2017 -Sem_2/AUXILIARE/curs -1–1-.pdf
69. http://www.csid.ro/autori/psiholog -adria na-popa -13763335/
70. http://www.desprespa.ro/SPA/SPA -si-Wellness/Wellness

Accesate la 20.03.2017
71. http://www.criosauna.ro/crioterapie -generalitati.html

58
72. http://www.ortokinetic.ro/p145 -Electroterapie