Modul de Asezare Si Percepere a Impozitelor Directe In Romania

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Evoluția impozitelor directe în România

1.1 . Aspecte generale privind impozitarea directă

1.2. . Evoluția impozitului pe profit

1.3. . Evoluția impozitului pe veniturile persoanelor fizice

Capitolul II. Așezarea și perceperea impozitelor directe în România

2.1.Reglementări actuale privind impozitul pe profit

2.2.Reglementări actuale privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice

2.3 Reglementări actuale privind impozitele și taxele locale

Capitolul III.Studiu comparativ privind impozitele directe la nivel European.

3.1. Impozitarea companiilor în UE

3.2. Impozitarea persoanelor fizice în Uniunea Europeană

3.3. Presiunea fiscală dată de impozitarea directă în UE

Capitolul IV. Concluzii generale aferente lucrării

Bibliografie

Anexe

Introducere

Politica impozitelor directe reflectă un domeniu important pentru orice stat, având un impact mare asupra suveranității acesteia. Taxarea determină capacitatea unui stat de a-și finanța politicile și de a redistribui resursele. Evoluțiile privind politicile de bunăstare ale statului precum și programul de redistribuire pot fi privite prin prisma sistemului de impozitare.

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiară a statului și cea mai veche, în ordinea apariției veniturilor publice .Într-o accepțiune generală, impozitele reprezintă o prelevare obligatorie, pusă la dispoziția statului, prelevare ce apare sub forma unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice ori juridice

Modul în care sunt așezate și percepute impozitele, alături de nivelul cotelor de impunere, influențează în mare măsură sistemul bugetar și economia unei țări, dar în același timp poate creea o stare de nemulțumire sau de protest din partea populației. Este necesar ca aceste caracteristici specifice impozitelor și taxelor să fie îmbinate în așa fel încât, impozitele să genereze venituri bugetare cât mai mari și să limiteze starea de nemulțumire a contribuabililor.

La nivelul Uniunii Europene o problemă de actualitate reprezintă armonizarea fiscală, lucru destul de dificil de realizat datorită diferențelor între regiunile fiscale ale statelor membre.

Această lucrare de licență Studiul privind modul de așezare și percepere a impozitelor directe în România. Comparație la nivel european este structurată pe trei capitole, în primele două capitole am prezentat noțiuni generale cu privire la impozitele directe, evoluția acestora în România și reglementări în ceea ce privește impozitarea companiilor și veniturile persoanelor fizice , iar ultimul capitol este destinat analizei comparative privind impozitarea directe în statele membre ale Uniunii Europene.

În primul capitol am abordat aspecte generale privind impozitarea directă, precum și evoluția impozitării corporațiilor și veniturilor persoanelor fizice în România. În ce de-al doilea capitol am tratat modul de așezare și percepere a impozitelor directe în România, precum sfera de cuprindere, stabilirea obiectului impozabil, determinarea cuantumului impozitului și perceperea impozitelor directe.

Cel de-al treilea capitol destinat Studiul comparativ privind impozitele directe în Uniunea Europeană am comparat impozitarea companiilor și a veniturilor persoanelor fizice, precum și nivelul presiunii fiscale în statele membre UE.

.

Capitolul I . Evoluția impozitelor directe în România

Aspecte generale privind impozitarea directă

‟Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitiv și nerambursabil .În schimbul acestora , plătitorii impozitelor nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală ,apropiată sau mai mică. Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice și∕sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevazută de lege .Această sursă este ,pentru muncitori și funcționari –salariul, pentru deținătorii de hârti de valoare (acțiuni obligațiuni , etc)-venitul produs de acestea ( dividende , dobânzi ș.a), venitul obținut de proprietari , uzufructuari și alți deținători legali din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, venitul obținut din drepturi de proprietate intelectuală etc. ”

‟ După trăsăturile de fond și de formă , impozitele pot fi grupate în impozite directe și indirecte.Prin urmare , impozitele directe fiind nominative și având un cuantum și termene de plată precis stabilite , iar acestea sunt aduse din timp la cunoștința plătitorilor, sunt mai echitabile și deci mai de preferat decât impozitele indirecte deoarece la acestea din urmă consumatorii diferitelor mărfuri și servicii , de regulă nu știu cu anticipație când și mai ales cât vor plăti , sub forma taxelor de consumație și a altor impozite indirecte. ”

‟În prima parte a secolului al XX –lea, impozitele stabilite pe bunuri material și pe diverse activități (adică impozitele de tip real) au fost treptat înlocuite cu impozitele pe venituri-salarii, rentă, profit- și cu cele pe avere- mobiliară sau imobiliară-adică impozite de tip personal care au determinat ca printre plătitorii de impozite să apară mare a masă a țăranilor, muncitorilor și funcționarilor.”

Perioada de început a epocii modern în care pământul era principala forma de avuție a fost introdus impozitul funiciar, la determinarea căruia se foloseau criterii care nu permiteau stabilirea reală a capacității de plată a proprietarului.

‟ În afară de pământ impozitul real s-a calculat și pentru cladiri în funcție de destinația lor utilizate ca locuințe, magazine, pravali, birouri, etc; impozitul se calcula în funcție de numărul și destinția camerelor, suprafața construită, numărul ușilor, ferestrelor și al coșurilor, aspectul exterior, suprafața curții, mărimea chiriei, etc. Folosirea acestor criteria nu dădea o imagine clara asupra valorii clădirii, iar impunerea devenea inechitabilă.”

‟ Cel mai vechi impozit personal a fost capitația, stabilit pe cap de locuitor, în sumă fixă. A doua formă a impozitului personal a constituit-o impozitului pe clase, care apare cu timpul când se face o mare deosebire între viața satului și viața orașului. În perioada concentrării meseriilor la oraș, când se dezvoltă comerțul, se instituie impozitul pe clase de venituri. Forma ceea mai perfecționată a impozitelor persoanle este impozitul pe veniturile persoanelor fizice. Impozitele pe venit au fost instituite în perioadele în care s-a înregistrat o sufiecientă diferențiere a veniturilor relizate de diferitele categorii sociale. Practic legiferarea acestui impozit a avut loc atunci când muncitorii și funcționarii realizau venituri (din salarii), când industriașii, comercianții și bancherii realizau veniturii și anume profituri, iar proprietarii funciarii realizau renta. Inițial erau un număr foarte restrșns de plătitori și cotele de impozit erau foarte mici, cu timpul au crescut numărul de plătitorii și cotele s-au majorat.”

‟Impozitele directe pot fi reale și personale: impozitele reale sunt cele așezate pe obiecte, pe bunuri, pe diferite elemente ale ale averii contribuabililor, fără a ține seama de persoana însăși a acestor plătitori, de situația și de sarcinile familiale; impozitele personale privesc în mod direct persoana contribuabilului, care se impune fie pe baza venitului lui global fie din diferitele sale surse de venituri grupate în clase, cu luare în considerare a pasivului și a sarcinilor sale familiale. Se presupune că la impozitele personale se face distincție între ceea ce încasează persoana și ceea ce are de plată ca subiect impozabil.”

‟ Se poate aprecia faptul că impozitele directe prin comparație cu impozitele indirecte, prezintă următoarele avantaje: constituie un venit sigur pentru stat, dinainte cunoscut pe care se poate baza în anumite interval de timp; îndeplinesc deziderate de justiție fiscal deoarece sunt exonerate veniturile necesare minimului de existență; au în vedere natura și mărimea veniturilor ( averii) impozabil; țin seama de sarcinele familial; sunt usor de calculat și de perceput; reducerea impozitelor directe, încurajează producția, investițiile,etc.”

‟După plata impozitelor, veniturile contribuabililor coboară uneori sub nivelul necesar reproducerii forței de muncă. Mai mulți economiști susțin că impozitele excesive exercită o influență negativă asupra economiei naționale, deoarece subminează inițiativa și stimulentul întreprizătorilor și împiedică creșterea producției. Impozitele mari sunt inechitabile deoarece lipsesc întreprinzătorii de recompensa cuvenită pentru abstinența de a consuma profitul și capitalul.”

‟Specialiștii atrag atenția asupra unor limite ale utilizării impozitelor directe, și anume: pericolul ca amploarea prelevărilor obligatorii să paralizeze inițiativele; complicarea controlului și favorizarea formelor de evaziune și fraudă fiscală; riscul afectării competitivității internaționale a întreprinderilor; redresarea economiei naționale se poate realiza și pe calea eliberării de povara fiscală.”

‟Impozitele directe prezintă însă și următoarele dezavantaje: nu sunt agreabile plătitorilor; se consideră că nu ar fi productive; conducerea statului nu are interes să devină nepopulară prin mărirea acestor impozite; pot conduce la abuzuri în ceea ce privește așezarea și încasarea; se poate practica evaziunea fiscală etc.”

1.2.Evoluția impozitului pe profit in Romania in perioada 1990-2014

După evenimentele din decembrie 1989 reforma fiscală ca parte integrată a reformei economice devine prioritatea statului român. Datorită mentalității și a altor distorsiuni induse de sistemul centralizat al vieții economice, creearea unui sistem fiscal care sa poată fi aplicat de către toți agenți economici și acoperirea deficitului bugetar din fiecare an aceasta fiind determinată atât de deciziile politice și cele economice luate de guvernanți dupa anul 1989.

Sistemul fiscal nu poate si nu trebuie copiat din alte țări mai avansate deoarece condițiile diferă de la o țară la alta, iar in România condițile erau esențial diferite. In țarile dezvoltate existau deja o economie si o piață echilibrată după o lungă perioadă de dezvoltare și după numeroase evenimente atât pozitive cât si negative.

Reforma fiscală a așezat sistemul fiscal pe baza unor principii noi, structura impozitelor s-a imbunătațit odata cu reglementarea impozitului pe profit. Acesta a devenit necesar deoarece agenții economici erau supuși unui tratament discriminatoriu și diferențiat. Unitațiile de stat datorau impozit pe beneficiu, stabilit in cote progresive, pe tranșe de rentabilitate, unitațile coorporatiste meșteșugarești datorau un impozit pe venit stabilit in cote progresive dar mai accentuate, iar unitățile corporatiste de consum datorau un impozit în cote proporționale de 25%, întreprinderiile mici și asociațiile cu scop lucrativ supotau un impozit pe beneficiu în cote progresive , iar societățile cu participare străină plăteau un impozit pe beneficiu în cotă fixă. Pentru a înlatura aceasta situație a fost necesară construirea unui sistem fiscal echilibrat, coerent și eficient pentru a putea face față cerințelor tranziției la economia de piața. Una din cele mai importante măsuri de construire a unui sistem fiscal este adoptarea Legii privind impozitul pe profit Legea nr. 12 din 30 ianuarie 1991, publicată in Monitorul Oficial nr.25 din 31 ianuarie 1991. Instituirea unui cadru juridic unitar în ceea ce priveste impozitul pe profit datorat de persoanele juridice.

Legea numărul 12/1991 asigură participarea tuturor agenților economici persoane juridice la formarea veniturilor bugetului public în funcție de mărimea profitului obținut realizându-se astfel și o simplificare legislativă.

Legea numărul 12/1991 prezintă și dezavantaje și anozit în cote proporționale de 25%, întreprinderiile mici și asociațiile cu scop lucrativ supotau un impozit pe beneficiu în cote progresive , iar societățile cu participare străină plăteau un impozit pe beneficiu în cotă fixă. Pentru a înlatura aceasta situație a fost necesară construirea unui sistem fiscal echilibrat, coerent și eficient pentru a putea face față cerințelor tranziției la economia de piața. Una din cele mai importante măsuri de construire a unui sistem fiscal este adoptarea Legii privind impozitul pe profit Legea nr. 12 din 30 ianuarie 1991, publicată in Monitorul Oficial nr.25 din 31 ianuarie 1991. Instituirea unui cadru juridic unitar în ceea ce priveste impozitul pe profit datorat de persoanele juridice.

Legea numărul 12/1991 asigură participarea tuturor agenților economici persoane juridice la formarea veniturilor bugetului public în funcție de mărimea profitului obținut realizându-se astfel și o simplificare legislativă.

Legea numărul 12/1991 prezintă și dezavantaje și anume ponderea impozitul pe profit in totalul veniturilor statului a scăzut in mod vizibil de la 5.3% în anul 1991 la 3.6% in anul 1993. Urmarea practică al acestei politicii a fost ca majoritatea firmelor private și cele mixte aproape că nu au plătit impozit pe profit fapt ce a costat bugetul țării sume importante.

Datorită neajunsurilor si dezavantajelor legale ale Legii 12/1991 a apărut necesară schimbarea cadrului legal in ceea ce privește impozitul pe profit. În acest sens a fost adoptată ordonanța guvernamentală nr.70/1994, intrând in vigoare de la 1 ianuarie 1995. Ordonanța a adus schimbări și în modul de impunere a impozitului pe profit și anume: baza de impunere poate fi modificată în funcție de nivelul inflației; scutirile de la plata impozitului au fost eliminate cele aplicate investitorului străin cât și cele ce favorizau investitorul român; se reglementează amortizarea accelerată a mijloacelor fixe: cota de impozit a ajuns de la 45% la 38%, iar in cazul agriculturii 25%; în ceea ce privește determinarea impozitului se i-a in considerare creșterea venitului net într-un an fiscal.

Printe neajunsurile acestei O.G nr.70/1994 este faptul că nu răspundea funcției de obținere a unor profituri cât mai mari fapt ce creea un avantaj atât pentru companie cât si pentru bugetul statului.

La 1 ianuarie 2000 este introdusă cota prportională de 25%, în următorul an la 1 ianuarie 2001 se introduce impozitul pe venitul microîntreprinderilor de 1.5% aplicată asupra veniturilor obținute, astfel se incearca o impunere cât mai echitabila, iar de la 1 ianuarie 2005 până în prezent impozitul pe profit este calculat pe baza unei cote propoționale de 16%.

Sistemul fiscal actual al României a fost schimbat și perfecționat prin Ordonanța de Urgență nr.138 publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 1281 din 30 decembrie 2004. Prin această ordonanță de urgență cota impozitului pe profit a fost redusă la 16% cotă unica proporțională. Această cotă unica stimulează contribuabilii, simplifică și reduce activitatea organelor fiscale.

Tabelul 1.2.1 :Cotele de impozit pe profit- evoluție

Sursa: http://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/legislatie/legislatie/cod_fiscal

Dupa cum se observă din datele prezentate în tabelul 1.2.1 in ceea ce privește impozitarea profitului în România se manifestă o tendință de scădere a nivelului cotelor de impozitare. Așa cum rezultă din datele prezentate se poate concluziona faptul că se urmărește practicarea unei politicii ce dorește dezvoltarea agenților economici prin reinvestirea profitului rămas la dispoziția lor.

Impozitul pe profit este unul dintre cele importante impozite directe care are contribuție însemnată la veniturile bugetului de stat astfel încât reglementările impozitului pe profit trebuie să se realizeze ținându-se cont și de ce este nou pe plan internațional, autoritățile României trebuie să cunoască sistemele fiscale ale statelor și să se inspire din acestea dar în nici un caz sa le copieze și să le transpună în tocmai la nivelul țării noastre deoarece condițiile și nivelul de dezvoltare economică și socială diferă de la o țară la alta.

Tabel:1.2.1.Evoluția veniturilor din impozitul pe profit ,colectat la nivelul bugetului de stat al României ,în perioada 2005-2013 : (milioane lei)

Sursa: Monitorul oficial al României ,Partea I , numărul 106, 22∕II∕2013

Monitorul oficial al României ,Partea I, numărul 914∕ 22.XII.2011

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_11_2010.pdf

Grafic:1.1.1 Evoluția veniturilor din impozitul pe profit ,colectat la nivelul bugetului de stat al României ,în perioada 2005-2011 (milioane lei):

Sursa: Datele din tabelul 1.1.2

1.3 Evoluția impozitelor veniturilor persoanele fizice

Pe parcursul perioadei de tranziție de la economie centralizată la o economie de piață într-o societate democrată, în perioada anilor 1990-2012 modul de așezare și percepere a impozitelor veniturilor persoanelor fizice la nivelul României a cunoscut cele multe modificări, transformări în comparație cu alte impozite directe. Prin toate aceste transformări și modificări prin care au trecut impozitele persoanelor fizice nu a fost decât intenția Guvernului de a realiza o metodă de impunere corespunzătoare a veniturilor persoanelor fizice prin aplicarea unei politici fiscale cât mai echitabilă și clară, de a diminua fenomenul de muncă la negru și în cele din urmă de a crește veniturile bugetului de stat. Acest lucru a început să fie mai vizibil odată cu introducerea controversatului impozit pe venit global prin reducerea evaziuni pe piață muncii.

Până la introducerea impozitului pe venit global în anul 1991 autoritățiile competente din aceea perioadă au impus adoptarea unui sistem care să țină seama de situația specifică fiecărui contribuabil care realizează venituri de natura celor salariale astfel a fost introdus impozitul pe salarii determinat în cote progresive pe tranșe de venit , între 6% și 45%.

" Legea nr.32/1991 garanta în virtutea principiului echității fiscale, realizarea unui venit minim lunar net de 2.000 lei, prin diminuarea corespunzătoare a impozitului, în cazul când prin aplicarea cotelor de impozit, venitul lunar net, realizat la unitatea unde salariatul are funcția de baza, se situa sub aceasta limită. Personalizarea impozitului era asigurată și prin reducerea impozitului cu 20% în cazul persoanelor cu unul sau mai mulți copii și în cazul soților invalizi de gradul I sau II. Aceste prevederi au fost abrogate în 1993 , când s-a hotărât generalizarea alocației pentru copii , indiferent de veniturile părinților."

Ordonanța de urgență nr.85/23 apăruta în decembrie 1997 actualizeză sistemul legislativ și o încercare de apropiere de țările europene a sistemului legislativ astfel sunt impozite veniturile din activități independente , venituri din chirii si drepturi conexe dreptului de autor si altele. Modul de impunere, percepere și determinare erau diferite.

În anul 2000, o și mai mare apropiere de sistemele fiscale ale țărilor membre UE, prin introducere impunerii globale, în cote progresive pe tranșe a veniturilor persoanelor fizice. Ulterior ordonanța de urgență nr.73/27 august 1999 privind impozitul pe venit global este supusă mai multor modificări cu scopul încurajarii declarării activității salariale în schimbul celei nedeclarate.

La 1 ianuarie 2005 este introdusă impozitarea veniturilor persoanelor fizice în cotă proporțională unică, ceea ce a dus la simplificarea procedurilor de declarare, calculare si urmărire, precum și la costuri reduse de administrare. Această metodă de impozitare a fost adoptată de țării precum Ucraina, Rusia, Estonia și alte țării baltice.

În continuare voi prezenta transformările apărute în structura și clasificarea veniturilor fiscale pe parcursul a mai bine de 20 de ani (1990-2014).

În anul 1992 evoluția structurii veniturilor fiscale în cadrul colectării acestora la bugetul de stat al României :

Se poate observa cu ușurință structura simplista a veniturilor fiscale ale peioadei post-decembriste, neexistand practic nici un fel de clasificare bugetară, existența unui număr redus de taxe si impozite aplicate veniturilor persoanelor fizice si juridice determină o pondere scăzuta a veniturilor fiscale în PIB.

Se remarcă ca pe o lungă perioadă de timp au fost introduse noi impozite armonizate sau nu cu cele întanlite in țările europene dezvoltate.

VT-Venituri totale, VF- venituri fiscale , ID-impozite directe , IS –impozit pe salariu, SD-cote si sume defalcate din impozitele pe salarii.

Tabel1.1.2 Ponderea veniturilor fiscale în perioada 2005-2008

Sursa: Monitorul oficial al României ,Partea I , numărul 106, 22∕II∕2013

Monitorul oficial al României ,Partea I, numărul 914∕ 22.XII.2011

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_11_2010.pdf

Moșteanu N. Roxana, Fiscalitate Impozite și taxe , Editura Universitară București , 2008, pagina 234,235.

Tabel1.2.2 Nivelul veniturilor totale, fiscale și impozitelor directe în România 2010 -2013 mil lei.

Sursa: Monitorul Oficial al României , Partea I , nr 879/28.XII 2010

Monitorul Oficial al României , Partea I, nr 914 /22.XII, 2011

Legea Bugetului de Stat publicată în Monitorul Oficial al României nr:60 din 27 ianuarie 2010

Se poate observa din datele prezentate mai sus evoluția impozitului pe veniturile persoanelor fizice nu a avut un trend constant pe parcursul celor 22 de ani analizați, avem înregistrată o creștere în mod cert în perioada 2000-2012 . Amintim totuși de ușoara descreștere în anul 2005 față de anul precedent cu 3,84% față de anul 2004 situație datorată introducerii cotei unice de 16 % și în alte state europene odata cu introducerea cotei unice s-a înregistrat o diminuare a ponderii veniturilor realizate din colectarea impozitului din salarii si venituri.

Grafic1.2.3 Nivelul veniturilor totale, fiscale și impozitelor directe în România 2010 -2013

Capitolul II. Așezare și percepere impozitelor directe în România

2.1. Reglementări actuale privind impozitul pe profit în România

Conform legislație in vigore , reglementată prin Codul fiscal următoarele categorii de persoane sunt obligate la plata impozitului pe profit:

Sursa: Legea 571/2003 , capitolul I , titlul II, art.13,14

Cota impozitului pe profit în România, conform legislației în viguare, este de 16% și este stabilită pe baza unei cote procentuale unice, ce se practică încă de la începutul anului 2005 moment în care a avut loc o diminuare de la 25% la 16% cota folosită și pentru impozitare veniturilor realizate de persoanele fizice.

‟Excepție de la această regulă fac:

– Contribuabilii care își desfășoare activități de natură, barurilor de nopte, cazinourilor, discotecilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri unui contract de asociere și la care impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevatzute în acest articol este mai mic de 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicată acestor venituri realizate. Acest impozit se adăugă la valoare impozitului pe profit aferente celorlalte activități.”

Impozitul pe profit este un impozit anul pentru care se efectuează plății trimestriale la bugetul de stat. Dată la care se depune declaria privind impozitul pe profit este de 25 aprilie a anului următor pentru care se calculează impozitul.

Relația de calcul pentru determinarea impozitului datorat:

Impozit pe profit= 16* Profitul impozabil

Profitul impozabil=Venituri totale –Cheltuieli aferente realizări veniturilor-venituri neimpozabile+cheltuielile nedeductibile

În calcularea profitului impozabil sunt considerate potrivit legislației în vigoare venituri neimpozabile următoarele:

– Dividendele primite de la o persoană juridică romană;

– Diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a incorporării rezervelor, beneficiile sau primele de emisiune de la persoanele juridice la care dețin titluri de participare;

– Venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, venituri din recuperarea chletuielilor nedeductibile, venituri din restituirea ori anularea unor dobânzi/penalități.

– Venituri din impozitul pe profit amânat, determinat și înregistrat de către contribuabili care reglementările contabile conform cu Standardele de raportare financiară;

– Veniturii înregistrate ca urmare a modificări valorii juste a investițiilor imobiliare/activelor biologice.

" În conformitate cu prevederile legale sunt considerate deductibile următoarele tipuri de cheltuieli potrivit codului fiscal:

– Cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durata de viață stabilită de către contribuabil;

– Cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

– Cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli profesionale, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;

– Cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum și costurile associate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare.

– Cheltuielile de transport și de cazare în țară și în străinătate, efectuate pentru salariați și administratori, precum și pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;

– Contribuția la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

– Taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;

– Cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat;"

2.2.1 Tabel:Sunt considerate cheltuieli cu deductibilitate limitată următoarele:

Sursa: Legea 571/2003 , capitolul I , titlul II, art.21

În calculul profitului impozabil sunt considerate cheltuieli nedeductibile următoarele:

– cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau pe venit plătite in străinatate. Sunt nedeductibile si cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice si juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit amânat înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară;

– dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările si penalitățile, datorate catre autoritățile române/străine, potrivit prevederilor legale;

– cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, precum si taxa pe valoarea adaugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intra sub incidenta acestor prevederi stocurile si mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, in condițiile stabilite prin norme;

– cheltuielile cu taxa pe valoarea adaugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje in natură, daca valoarea acestora nu a fost impozitata prin reținere la sursă;

– cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăti pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii;

– cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la baza un document justificativ;

– cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosință al terenului agricol adus de membrii asociați, peste cota de distribuție din producția realizată din folosință acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

– cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

– cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifică necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte;

– cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, și ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:

– 30%din cifra de afaceri;

– 20% din impozitul pe profit datorat.

În limitele respective se încadrează și cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul construcției de localuri, al dotărilor, achizițiilor de tehnologie a informației și de documente specifice, finanțării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialiști, a burselor de specializare, a participării la congrese internaționale;

– cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, că urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreștere a valorii acestora.

– 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosință contribuabilului.

Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situațiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat;

2. vehiculele utilizate de agenții de vânzări și de achiziții;

3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plata, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plata, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către școlile de șoferi;

5. vehiculele utilizate că mărfuri în scop comercial.

În România se acordă stimulente fiscale pentru activitățile de cercetare-dezvoltare în proporție de 50% la calculul profitului impozabil.

2.2 Reglementări actuale privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice

" Sunt obligate la plata impozitului pe venit acele categorii de persoane fizice care realizează un venit își aduc aportul la formarea resurselor statului. Persoanele care datorează cotă parte din veniturile realizate sunt denumiți și contribuabilii impozitului pe venit și aceștia sunt:

Persoane fizice rezidente;

Persoane fizice nerezidente care desfășoară o activiatate independenta prin intermediul unui sediu permanent în România;

Persoane fizice nerezidente care desfășoară activități dependente în România;

Persoane fizice nerezidente care obțin prevăzute la art.89."

Tabel nr .2.2.1 : Sfera de cuprindere a impozitului pe venit in funcție de tipul contribuabilului.

Sursa:Narcisa, Roxana Moșteanu , Fiscaliate ,impozite și taxe ,Editura Universiatara Bucuresti,2006. Pag.94.

Sunt considerate venituri neimpozabile conform reglementarilor fiscale următoarele:

Ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice, inclusiv cele din fonduri externe nerambursabile precum și cele de aceeiași natură primite de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapaciate temporară de muncă. Nu sunt venituri venituri impozabile indemnizațiile pentru: risc maternal, materniatate, creșterea copilului și îngrijirea copilului bonlav;

Sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate precum și orice alte drepturi;

Sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitatiilor naturale, precum și pentru cazurile de invaliditate sau deces;

Pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii se război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost inacdrati în gradul I de invaliditate, precum și pensiile altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative și cele finanțate de la bugetul de stat;

Sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare;

Drepturile în bani și în natura primite de milatarii în termen, militarii cu termen redus, studenții și elevii unităților de învățământ din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și cele ale gradaților și soldaților concentrați sau mobilizați;

Bursele primite de persoanele care urmează orice formă de școlarizare sau perfecionare în cadru instituționalizat;

Sumele sau bunuriele primite cu titlu de moștenire sau donație, excepție fac proprietatiile imobiliare;

Veniturile primite de oficialii organismelor și organizațiilor internaționale din activitãțile desfãșurate în România în calitatea lor oficialã, cu condiția ca poziția acestora, de oficial, sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;

Veniturile primite de cetãțeni strãini pentru activitatea de consultanțã desfãșuratã în România, în conformitate cu acordurile de finanțare nerambursabilã încheiate de România cu alte state, cu organisme internaționale și organizații neguvernamentale;

Veniturile primite de cetãțeni strãini pentru activitãți desfãșurate în România, în calitate de corespondenți de presã, cu condiția reciprocitãții acordate cetãțenilor români pentru venituri din astfel de activitãți și cu condiția ca poziția acestor persoane sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;

Sumele reprezentând diferența de dobândã subvenționatã pentru creditele primite în conformitate cu legislația în vigoare;

Subvențiile primite pentru achiziționarea de bunuri, dacã subvențiile sunt acordate în conformitate cu legislația în vigoare;

Veniturile reprezentând avantaje în bani și/sau în naturã primite de persoanele cu handicap, veteranii de rãzboi, invalizii și vãduvele de rãzboi, accidentații de rãzboi în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictaturã instauratã cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmașii eroilor-martiri, rãniților, luptãtorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, precum și persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945;

Premiile obținute de sportivii medaliați la campionatele mondiale, europene și la jocurile olimpice.

Premiile și alte drepturi sub formã de cazare, masã, transport și altele asemenea, obținute de elevi și studenți în cadrul competițiilor interne și internaționale, inclusiv elevi și studenți nerezidenți în cadrul competițiilor desfãșurate în România;

Prima de stat acordatã pentru economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ;

Alte venituri care nu sunt impozabile, așa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.

“Cota impozitului pe venit în România este de 16% și se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse dinfiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din: venituri din activități independente; venituri din salarii; venituri din cedarea folosinței bunurilor; venituri din investiții; venituri din pensii; venituri din activități agricole; venituri din premi și jocuri de noroc; venituri din transferul proprietăților imibiliare; venituri din alte surse. Venitul impozabil fiind determinat după deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii și a altor cheltuieli deductibile reglementate prin lege.”

Impozitul pe venit se calculează și se virează la bugetul de stat de către angajator în cazul veniturilor din premii, salarii, pensii, din practicarea profesiilor libere și din drepturi de proprietate intelectuală. În cazul celorlalte venituri, impozitul pe venit se calculează și se virează direct de către contribuabil. Perioada fiscală este anul fiscal ce corespunde celor 12 luni calendaristice. Plata impozitului pe venit se realizează lunar până la data de 25 inclusiv a luni următoare pentru care se calculează impozitul; trimestrial; anual până la data de 31 martie inclusiv a anului următor pentru care se calculează impozitul.

" Venituri din salarii –sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natura obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioadă la ce se referă, inclusiv indemnizațiile pentru capacitate temporară de muncă."

Impozitul pe salariu se determină astfel: Salariu impozabil*16%

Salariu impozabil=Venitul net –cotizatia sindicala plătită în luna respectiva-contributiile la fondurile de pensii facultative –deducerea personală

Venitul net= Venitul brut –Contributiile obligatorii aferente unei luni

(Venitul Brut) Salariu brut=Salariu de bază+ Sporuri + Prime + alte sume asimilate veniturilor salariale

Salariul Net = Salariu Brut – Contribuții – Impozitul pe Salariu

Deducerile personale reprezintă o sumă scutită de la plata impozitului acordată contribuabilului, în raport cu venitul brut realizatat și numărul de persoane aflate în întreținere și de gradul de rudenie. Deducerea personalã se acordã pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de pânã la 1.000 lei inclusiv, astfel:

   – pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 lei;

 – pentru contribuabilii care au o persoanã în întreținere – 350 lei;

   – pentru contribuabilii care au douã persoane în întreținere – 450 lei;

    – pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 550 lei;

   – pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 650 lei.

Persoanele fiizce care realizează venituri brute din salarii cuprinse între 1000,01 și 3000 lei deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc în felul următor prin ordin al MFP:

   – pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 lei;

250lei× [1-(venit brut-1.000)/2.000]

 – pentru contribuabilii care au o persoanã în întreținere – 350 lei;

350lei × [1-(venit brut-1.000)/2.000]

– Pentru contribuabilii care au douã persoane în întreținere – 450 lei;

450lei × [1-(venit brut-1.000)/2.000]

– Pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 550 lei;

550 lei× [1-(venit brut-1.000)/2.000]

– Pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 650 lei.

650 lei× [1-(venit brut-1.000)/2.000]

"Contribuabili care realizează venituri brute lunare din salarii peste 3.000 nu le sunt acordate deduceri personale. Persoana aflată în întreținere poate fi soția/soțul, copiii și alți membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soției/soțului acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale

Cărui venituri impozabile și neimpozabile nu depășesc 250 de lei lunar. În cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili, suma reprezentând deducerea personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înțelegerii dintre părți.

Conform legislației următoarele categorii de persoane nu sunt considerate aflate în întreținere:

– Persoanele fizice care dețin terenuri agricole și silvice în suprafața de peste 10.000 mp în zonle colinare și de șes și de peste 20.000 mp în zonele montane;

– Persoanele fizice care obțin venituri din cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat din cultivarea și valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor precum și din exploatarea pepinierelor viticole și pomicole indiferent de suprafață."

Plata și calcul impozitului pe venituri din salarii se efectuează de către plătitorii de salarii sau venituri asimilate și se virează lunar la bugetului de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri. Contribuabili pot opta pentru donarea unei sume de până la 2% din impozit pentru sustinera unor entității non-profit, unității de cult sau acordarea de burse private.

Venituri din pensii sunt impozabile și reprezintă sumele primite din fondurile înființate din contribuțiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale (pilonul I –Pensia publică de stat; pilonul II-pensia administrata privat) și pensiile primite din sistemul de pensii facultative pilonul III.

La categoria veniturilor neimpozabile se încadrează veniturile din pensiile persoanelor cu handicap grav sau accentuat.

Venitul impozabil din pensii se determina conform relației:

Venit impozabil din pensii=Venit brut din pensie –Suma neimpozabila lunara-CASS

Impozitul pe veniturile impozabile din pensii =Venitul impozabil×16%.

Se considera contribuabili ai CASS doar persoanele fizice ale căror venituri din pensii depășesc suma de 740 lei. CASS-5,5% (Venitu brut din pensii-740 lei)

Impozitul pe veniturile din pensii se reține și se virează integral la bugetul de stat până la data 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor.

Venituri din activități agricole sunt considerate veniturile obținute, individual sau într-o formă de asociere, din:

– Cultivarea produselor agricole vegetale;

– Exploatarea pepinierelor viticole, pomicole și altele de asemenea;

– Creșterea și exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.

Sunt considerate venituri neimpozabile din activității agricole următoarele:

– Produsele culese sau capturate de persoanele fizice din flora sau fauna sălbatică și valorificate în stare naturală.

– Produsele vegetale cultivate în limita (a 2 ha- cartof, sfecla de zahăr, cereale, plante oleaginoase, hamei pe rod; tutun – în limita unui 1 ha; 0,5 ha –legume de câmp, vie pe rod; 1,5 ha-leguminoase pentru boabe, pomi pe rod; 0,2- legume în spații protejate; 0,3 –flori și plante ornamentale.).

Impozitul din activități agricole =16% *venitul anual din activități agricole.

Venitula anual din activități agricole este stabiliți pe baza normei de venit stabilite de unitatea de suprafață. Începând cua nul 2014 normele anuale de venit se stabilesc de către direcțiile teritoriale de specialitate ale MAPDR.

Contibuabilul care desfășoară activități de natura celor agricole are obligația de a depune anuală declarație până la data de 25 mai inclusiv, pentru anul în curs. Plata impozitului pe veniturile din activități agricole se efectuează către bugetul de stat în 2 rate egale, una până la 25 octombrie și următoarea până la 15 decembrie.

Veniturii din premii și jocuri de noroc

"Venituri din premii sunt venituri din concursuri altele decât cele menționate că venituri neimpozabile (sportivi medaliați, premi acordate elevilor/studențiilor) precum și cele din promovarea produselor/serviciilor ca urmare a practiciilor comerciale, potrivit legii.

Veniturii din jocuri de noroc sunt câștigurile realizate ca urmare a participării la jocurii de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot."

Impozitul pentru veniturile din premii =venitul net realizat din fiecare premiu *16%.

Venitul net=venitul brut din premii-suma reprezentând venitul neimpozabil (600 lei).

Impozitul ptr. veniturile din jocuri de noroc =venitul net realizat* 25%.

Venitul net realizat=venitul brut -600 lei (suma neimpozabilă).

Impozitul calculat și reținut pe veniturile obținute din premii și jocurii de noroc, în momentul plății este un impozit final, având termen de plată la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Venituri din transferul proprietățiilor imobiliare din patrimoniul personal

"Potrivit reglementărilor actuale privind transferul dreptului de proprietate prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și a terenurilor de orice fel fără construcții contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:"

 pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:

– La o valoare a tranzacției de 200.000 lei inclusiv: i=3%*valoarea tranzacției.

– La o valoare a tranzacției de peste 200.000 lei: i=6.000lei + 2%*(valoarea tranzacției -200.000lei)

 pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții dobândite într-un termen mai mare de 3 ani:

– La o valoare a tranzacției de 200.000 lei inclusiv: i=2%* valoarea tranzacției.

– La o valoare a tranzacției de peste 200.000 lei: i=4.000 lei+1%* (valorea tranzactiei-200.000 lei).

În cazul transmiterii dreptului de proprietate sub formă de moștenire iar succesiune este finalizata în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiuni nu se percepe impozit, dacă termenul nu este respectat moștenitorii sunt obligați la plata unui impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

Se consideră a fi contribuabili a impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare persoană din patrimoniul căruia se transfera dreptul de proprietate, excepție făcând în cazul donațiilor –donatorul, în cazul schimbului toți coschimbasii.

Impozitul se calculează și se reține de către notar înainte de încheierea actului de trensfer de proprietate sau înainte de finalizarea succesiuni, sumă se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reținut. În situația în care trensferul de proprietate se finalizează că urmărea a pronunțării unei hotarairi judecatoaresti, impozitul va fi reținut de către organul competent.în cazul efectuării alor proceduri de transfer, contribuabilul are obligația de a declara venitul în 10 zile de la data finalizării transferului la oganul abilitat în vederea stabilirii impozitului. O cotă de 50% din venit se varsa la bugetul consolidat, iar cealaltă se virează la bugetul unităților administrativ teritoriale pe teritoriul cărora se afla bunurile.

Impozitul pe veniturilor din cedarea folosinței bunurilor

Conform legislației în vigoare sunt considerate venituri din cedarea folosinței bunurilor acele venituri obținute din închirierea camerelor aflate în proprietate personală în limita a 5 camere inclusiv, cazare efectuată în scop turistic. Dacă pe parcursul anului fiscal numărul de camere aflate pe proprietate personale este depășit din acel moment până la sfârșitul anului fiscal, determinarea venitului net se realizează în mod real.

" Venitul brut din cedarea folosinței bunurilor se determina ca totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura stabilite potrivit contactului încheiat intre părți pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării acestora (chiria prevăzută în contractul încheiat intre părți) +valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozițiilor legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.

Venitul brut din cedarea folosinței bunurilor se determina prin deducerea din venitul brut al cheltuielilor determinateprin aplicarea unei cote de 25% asupra venitului brut. Contribuabili pot opta pentru determinare venitului net în sistem real pe baza datelor din contabilitate în partida simplă."

Veniturile din investiții cuprind:

– Dobanziile;

– Dividendele;

– Câștiguri din transferul titlurilor de valoare;

– Venituri din vânzare-cumpărare de valută la termen;

– Venituri din lichidarea persoanelor juridice.

"Nu sunt considerate venituri impozabile tranzacționare titlurilor de stat sau o bligatiunilor emise de unitățile administrativ -teritoriale. Nu sunt impozabile veniturile realizate la prima tranzacționare a fondului Proprietatea de către persoanele fizice cărora le-a fost emise aceste acțiuni.

Câștigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiții și părțile sociale, reprezintă diferența pozitivă/negativă dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu costurile aferente tranzacției. În cazul tranzacțiilor cu acțiuni primite de persoanele fizice cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă, prețul de cumpărare la prima tranzacționare va fi

Asimilat cu valoarea nominală a acestora. În cazul tranzacțiilor cu acțiuni cumpărate la preț preferențial, în cadrul sistemului stock options plan, câștigul se determina că diferența între prețul de vânzare și prețul de cumpărare preferențial, diminuat cu costurile aferente tranzacției."

"În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiții, câștigul se determina că diferența pozitivă intre prețul de răscumpărare și prețul de cumpărare/subscriere. Prețul de răscumpărare este prețul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Prețul de cumpărare/subscriere este prețul plătit de investitorul persoana fizică pentru achiziționarea titlului de participare."

"În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale, câștigul din înstrăinarea părților sociale se determina că diferența pozitivă intre prețul de vânzare și valoarea nominală/prețul de cumpărare. Începând cu a doua tranzacție, valoarea nominală va fi înlocuită cu prețul de cumpărare, care include și cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzacției și alte cheltuieli similare justificate cu documente."

"Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plată. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor."

2.3 Reglementări actuale privind impzitele și taxele locale

Impozitul pe cladirii

Sunt supuse la plata impozitului pe clădiri anumite persoane fizice și juridice , unele excepții.

"Impozitul pe clădirii se datorează către bugetul local al comune , al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București , impozitul pe clăduri se datorează impozitului pentru spațiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părțiile individuale ale proprietariilor în comun datorează o parte egală din impozitul pentru cladirea respectivă"

"Pentru persoanele care au în proprietate 2 sau mai multe clădiri datorează un impozit majorat dupa cum urmează:

cu 65 % pentru prima cladire afară celei de la adresa de domiciliu ;

cu 150% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu ;

cu 300% pentru a treia clădire sin următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu;"

În cazul persoanelor fizice , impoziul pe clădiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de 0.1 % la valorea impozabilă a clădirii.Valoarea impozabilă a clădiri se ajustează în fucție de rangul localității și zona în care este amplasată clădirea. În cazul clădirii utilizate ca locuință, cărei suprafața construită depășește 150mp ,valoarea impozabilă a acesteia , se majorează cu 5% pentru fiecare 50 de mp sau fractiune din aceștia.

Impozitul pe terenuri

"Impozitul pe teren cade în sarcina cade in persoanelor fizice și juridice care au în proprietate teren situat in România .Stabilirea impozitului pe teren se face luând in calcul numărul de metri pătrați de teren , rangul localității în care este amplasat terenul, zona și/sau categoria de folosință a terenului, pe baza încadrări făcute de consililul local.Nivelul și modul de calcul ale impozitului pe teren diferă despre cum este vorba de terenuri situate intravilian sau in extravilan. "

" Impozitul pe teren se datorează către bugetul local al comunei , al orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul .În caxul municipiului București , impozitul pe teren se datoreaza către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul. În cazul terenului care deținut in comun de două sau mai multe persoane , fiecare proprietar datorează impozit pentru partea de teren aflată in proprietatea ta. În cazul în care nu se pot stabili parțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv. În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar , pe intreaga durata a acestuia , impozitul pe teren se datorează de locatar."

Se acordă scutirii de plata impozitului pe teren pentru terenurile apartinâd statului sau unitaților administrativ ale acestuita, terenurilor care aparțin cultelor religioasa ,precum si cele ale cimitirelor si unităților sanitare care prezintă interes național , altele.

Impozitul pe teren se calculează ca și în cazul impozitului pe clădiri in funcție de rangul localități , zona în care este așezată in functie de încadrarea făcută de consililul general și de categoria folosinței.

3.2.1 În cazul unui teren amplasat intravilan al cărui scop este contruirea de locuințe/ impozitul pe teren se stabileste =suprafața terenului* cu suma corespunzătoare următorului tabel:

Sursa: Legea 571/2003 , titlul IX Impozite și taxe locale ,art.258 , alin2

Efectuarea plății impozitului datorat pe teren se efctuază în două tranșe egale prima până la 31 martie și cealaltă pâna la 30 septembrie inclusiv.

"Pentru terenurile amplasate în extravilan , impozitul se determină prin înmultirea suprafetei exprimată in hectare cu suma la hectar stabilită in funcție de zonă și categoria de folosință . Suma astfel obținută se înmultește cu un coeficient de corecție al cărui nivel diferă în funcție de zona in cadrul localității și de rangul localității.În situația terenurilor amplasate intravilan care au ca destinatie agricultură se determină prin înmultirea suprafeței in hectare cu suma la hectar în functie de zona și de folosinta."

Impozitul asupra mijloacele de transport

Tot un impozit pe avere poate fi consierat și impozitul aspra mijloacelor de transport, persoanele care dețin sau au în proprietate și trebuie înmatriculat în România sunt obligate la plata impozitului aferent .

"Nu fac obiectul acestui impozit mijloacele apartinând instituțiilor publice , autoturismele , și motociclurile care aparțin persoanelor cu handicap și alte mijloace de transport.Impozitul asupra mijloacelor de transport se calculeaza diferit în funcție de tipul mijlocului de transport. Astfel pentru autoturisme se stabilește în funcție de capacitatea cilindrică exprimată în , iar pentru autobuze ,autocare s-au microbuze impozitul este stabilit în sumă fixă."

O diferențiere se face in cazul ambarcațiunilor care mijlocesc transportul pe apă în funcție de tipul bărcii , cu motor, făra motor , șalupe , iahturi , vapoare etc.

Capitolul III.Studiu comparativ privind impozitele directe la nivel European.

Comparație- impozitul pe profit in România și alte state membre UE

La nivelul Uniunii Europene se pune tot mai mult accent pe uniune fiscală mai ales odată cu apariția crizei financiare din anul 2008 moment în care se propune că și soluție pentru redresarea economică și stabilizarea monedei euro: uniunea fiscală. Conceputul de armonizare fiscală nu este o noutate,apare sub o altă formă în momentul în care România devine țară candidată se fac schimbării/modificări în ceea ce privește baza de impozitare a persoanelor juridice. Cu toate acestea pentru a realiza o uniune fiscală este nevoie de timp pentru adaptarea sistemele fiscale ale țărilor membre la o oarecare uniune fiscală din pricina condițiilor sociale și economice cât și a nivelului de trăi diferit de la țară la țară.

Vom analiză în continuare la nivel comparativ modul de impozitare a companiilor sau entitatiilor constituite legal din UE27, studiul se efectuează pe baza cotelor de impozitare, excepții de la plata impozitului pe profit, regimuri speciale pentru IMM-uri, facilități și stimulente fiscale, pierderile înregistrate și așa mai departe.

Tabel 3.1.1 Cotele impozitului pe profit în UE si evoluția lor în ani 2006,2009,2011, 2012,2013, 2014

Sursa: http://www.kpmg.com/GLOBAL/EN/SERVICES/TAX/TAX-TOOLS-AND-RESOURCES/Pages/corporate-tax-rates-table.aspx

Putem observă din datele prezentate în tabel o tendința de diminuare a cotelor impozitului pe profit la nivel european , de exmplu în anul 2006 față de anul 2012 sau manifestat reducerii ale cotelor impozitului persoanelor juridice în țării precum Anglia de 30% la 23% , Grecia de la 29% la26% ,Olanda de la 29,6% la25% , Bulgaria de la 16% la 10% , Danemarca de la 28% la 25% și altele.

Se poate afirmă că prin această politică se urmărește atragerea investitorilor prin aplicare unei cote mai mici asupra profitului impozabil astfel încât o mai mare parte din profit rămâne la dispoziția agenților economici, pentru a putea fi investită.

De asemenea se remarcă faptul că în tăriile dezvoltate din Uniune precum Anglia 23% , Franța 33.33% , Belgia 33,99 , Germania 29,55 cotele impozitului sunt mai mari decât în țării în dezvoltare că și România 16%, Bulgaria 10% , Cipru 10% acestea fiind precizate putem deduce faptul că acestea din urmă sunt interesate de atragerea investitorilor prin practicarea unei politici de dezvoltare a investițiilor prin impunerea unei cote a impozitului pe profit mai atractivă decât în țările dezvolte.

Grafic 3.3.1 Cotele maxime aplicate impozitului pe profit în țarile membre UE (2006-2014)

Sursa: Date tabel 3.3.1 Cotele privind impozitul pe profit in statele membre UE

După ce până în anul 2008 majoritatea țările practicau o politică de reducere a cotelor aferente impozitului pe profit , din graficul 1.3.1 putem observa în continuare țăriile cu cel mai mic nivel al impozitării sunt țările care au aderat ultimele la spațiul comunitar, se poate afirma că acestea partică o politică de atragere a investitorilor , este binecunoscut faptul că primul lucru analizat în cele mai multe cazuri de investitori este gradul de fiscalitate din regiunea respectivă. De exemplu pe locurile primare din clasament se afla Cipru , Bulgaria si Letonia care aplică această politică. O situație specială o regăsim în Malta care este una din țarile care prezintă ceea mai cotă ridicată a veniturilor corporative, deși are o cotă ridicată oferă numeroase facilităciți fiscale și scutiri fiscale mai ales în domeniul investiților în tehnologie.

Până în anul 2008 , anul apariției crizei financiare se observă un trend de diminuare a cotelor de impozitare a profiturilor realizate de persoanele juridice, țării precum Italia ,Germania, Danemarca au redus semnificativ mărimea cotei ,odată cu apariția crizei se observă o tendința de stabilizare a mediei UE27 și chiar la o ușoară creștere în 2012 prin introducerea unor suprataxe.Cotele impozitului pe profit variază la nivelul Uniunii de o țară la altă Malta 35%, Blegia 33,99% la polul opus Bulgaria cu 10% și Cipru 10%. Portugalia și Franța sunt sigurele țării care mărit cota de impozitare în 2012.

Tabel:3.1 Ponderea în PIB a impozitului pe profit în statele membre UE

Sursa: Eurostat statistical Books , Taxation trends in European Union.

La nivelulul Uniuni Europene povara fiscală s-a accentuat asupra circulației bunurilor și anume asupra TVA s-au a impunerii indirecte, dintre țările cu ponderiile cele mai mari în PIB la nivel european se numără Luxembourg, Malta, Cipru, Portugalia și Regaul Unit. La polul opus se situează Ungaria , Bulgaria și România.

Grafic 3.3.2. Ponderea Impozitului pe profit in PIB in statele membre UE 27, anul 2014.

Sursa: Eurostat statistical Books , Taxation trends in European Union.

După cum se observă în graficul prezentat Luxembourg, Cipru și Malta aduc bugetului de stat în comparație cu alte state ale uniuni cele mai multe venituri profitul realizat de persoanele juridice.

Chiar dacă țările dezvoltate aplica o cotă mai mare asupra impozitului acestea încurajează apariția și dezvoltarea investițiilor prin apilcarea diferitelor politici cum ar scutiriile sau deduceriile fiscale.

În Anglia persoanele fizice sunt impozitate pe baza o două rațe de impunere:

– Rata maximă de impunere pentru companile care inregistreza profituri între 300.000 lire-1.5 mil lire este de 23% după ce a fost redusă în repetate rânduri de la 33% în 1997 la 30% în 1999 și ultima modificare în aprilie 2013 să redus de la 24% la 23% urmând ca în aprilie 2014 să ajungă la 21%.

– Rata de impozitare pentru companiile mici cu profituri până la 300.000 lire sau 365.670 euro este de 20%.

Impozitul pe profit în Germania a fost reformat de mai multe ori în ultimul deceniu cel mai recent în 2008, după ce în 1999 cota pentru profitul nedistribuit s-a micșorat de la 45% la 40%, din ianuarie 2001, o singură cota de 25% este aplicată pe profitul persoanelor fizice, înlocuind cota aferenta de 30% asupra profiturilor distribuite și ceea de 40% aferenta celor nedistribuite.

Pentru a evita și reduce dubla impunere pe profit doar 50% din profiturile distribuite fac obiectul impunerii individuale ale acționarilor, iar întreprinderile nu sunt impozitate pentru aceste sume.

Cota de impozitare în Franța la nivelul companiilor este cotă standard de 33% pentru toate profiturile realizate de către toate persoanele juridice sau companiile legal constituite. Întreprinderile mici și mijloci sunt impozitate la o cotă redusă de 15% până la nivelul de 38.120euro. Măriile inreprinderi care au cifra de afaceri de peste 7 630 000 euro și un profit impozabil de peste 2 289 000 euro sunt suprataxate cu rata de 3.3%. Franța a introdus și o taxă locală pe afaceri mijloacele fixe utilizate și locația afaceri și este limitat la 3% din valoarea adăugată.

În Finlanda cota de impozitare este de 24.5 % din profitul impozabil la care nu se adaugă alte suprataxe locale, toate cheltuielile generate pentru realizarea acestui profit sunt deductibile.

Excepție de la această regulă face câștigurile de capital și dividendele plus alte cheltuieli legate de venituri scutite de la impozit.

În Suedia impozitarea companiilor urmărește un sistem clasisc de aplicare a unei cote unice relativ reduse de 26.3%. Aceiași regulă de bază este aplicată tuturor companiilor sau entitățiilor constituite legal indiferent de mărimea sau statutul legal. Câștigurile de capital sunt impozitate ca impozit pe profit iar dividendele plătite acționarilor nu sunt deductibile, pierderile de obicei deductibile pot fi recuperate oricând.

În Danemarca încă din anul 2007 cota pe impozitul pe profit este de 25 %. Corporațiile nu plătesc taxe locale pe profit dar o parte din acestea ca și în România este alocat sub forma cotelor defalcate din impozitul pe profit.

În Austria cota privind impozitul persoanelor fizice a fost redus de la 34% la 25% în anul 2005, diminuare realizată prin lărgirea bazei de impozitare și eliminarea taxei de 10% pentru creșterea investițiilor în echipamente și mașini. Din 2011, de asemenea, un impozit pe poziții derivate din portofoliul de tranzacționare a fost percepută la o rată de 0,013% din valoarea nominală a activului suport, calculate ca poziția medie derivate pe baza volumelor în portofoliul de tranzacționare luate de patru ori pe an. Deducerea pierderilor din anii anteriori este limitată la 75% din profiturile impozabile, dar există o perioadă nedeterminată pentru reportarea pierderii.

În Belgia companiile și filialele companiilor străine sunt supuse la o rată de impozitare fixă de 33,99% indiferent de originea și destinația profiturilor.

În anumite condiții, aplicarea unui regim special pentru IMM-uri care au un venit evaluat mai mic decât 322 500 EUR: o cotă de impozitare de 24,98% se aplică pe de o parte de la 0 EUR la 25 000 EUR, 31,93% cota aplicată profiturilor cuprinse între 25 000 EUR la 90 000 EUR și 35.54% din partea rămasă, de până la EUR 322 500. O indemnizație de capital corporativ (ACE), denumită în continuare "dobânzilor fictive pe capitalul companiei", a fost introdus în 2006 pentru a stimula capacitatea de autofinanțare a companiilor.

În Bulgaria de la începutul anului 2007 obiectivul autoritatiilor competente a fost să facă din Bulgaria un "paradis fiscal" scopul find să crească invesțiile prin oferirea pe lângă o cotă mică de impozitare și a unor facilități fiscale. Pierderile înregistrate sunt reportate pe parcursul a 5 ani fiscali. Investițiile în tehnologie, software, telefone mobile beneficiază de o rată de amortizare de 50%. Maimult decât atât companiile care sunt producătoare au posibilitatea de a reduce impozitul datorat până la 100% în cazul în care își desfășoară activitatea în regiuni cu rata șomajului foarte ridicată. Același regim se aplică societatiilor care specializate în angajarea persoanelor cu disabilității sau hadicap.

Cipru ca și Bulgaria țările cu rata de impozitare ceea mai mică din Uniunea europeană de 10% odată cu introducerea acestei cotei au eliminate și alte stimulente fiscale. Companiile pot reporta pierderi până la 5 ani. O taxă anula privind persoanele juridice se aplică din 2011 de 350 euro iar începând cu ianuarie 2013 toate excepțiile pentru plata acesteia au fost eliminate.

În Estonia sistemul de impozitare a companiilor a fost reformat de mai multe ori cu scopul de încuraja investițiile și pentru accelerarea creșterii economice. Reforma are la baza amânarea impozitării companiilor până la repartizarea profitului. În consecință impozitarea rezultatului reportat este 0, iar profiturile în cifre brute sunt impozitate la cota 21% ca și impozitul pe veniturile personale. La aceiași cota de 21% sunt impozitate donațiile și cadourile.

Impozitul asupra dividendelor acordate nerezidenților de 21% a fost eliminat în la 1 ianuarie 2009, totuși se impozitează prin reținere la sursa alte plății făcute către nerezidenți.

În Ungaria în anul 2010 cota de impozitare a companiilor a fost stabilită la 19% înlocuind precedentă rata de 16% + 4% reprezentând taxa de solidaritate. De asemenea autoritatiile municipale pot percepe o taxă pe afacerile locale de 2% din profitul impozabil, iar o cotă normală de 19 % și o taxă pe afacerile locale de 2 % povara fiscală marginala ajunge la aproximativ 20,6%.

IMM-urile maghiare pot opta pentru pentru unul din cele trei sisteme simplificate de impozitare puse la dispozite de autorități (EVA, KATA, KIVA). KATA presupune o sumă fixă de 179 euro/lună sau jumătate din aceasta dacă contribuabilul este angajat, au această opțiune pentru a înlocui principale impozite pe profit și salarii. Kiva este o opțiune pentru intreprinderiile cu mai puțin de de 25 angajați și venituri anuale sub 1,79 milione euro, companiile care optează pentru KIVA vor plății un procent fix de 16%. KIVA și KATA sunt sisteme introduse în la 1 ianuare 2013 și contrar așteptărilor foarte puține companii au adoptat aceste noi scheme de impozitare. În 2010 o taxă a fost instituita asupra instituiilor financiare astfel 0.15% din profit pentru venituri până la 179 milioane euro și 0,53% pentru ce depășește 179 milione euro. Noi taxe au fost introduse în sectorul energetic și telecomunicații.

Italia -rata de impozitare a companiilor este de 27,5%. Un regim pentru investiții, fondurile de pensii și pentru companiile care nu au profit se percepe un impozit minim pe baza activelor.

– Companiile din sectorul energeti erau suprataxate până în anul 2013 cu 10.5% din profitul impozabil (așa numita taxa Robin Hood).

– Societatiile rezidente sunt impozitate pe profitul realizat în întreaga lume, iar cele nerezidente pe profitul realizat în Italia.

– Pierderile înregistrate pot fi raportate nelimitat și pot fi compensate până la 80% din venitul impozabil, totuși pierderile suferite în primi trei ani de activiate sunt pe deplin deductibile.

– Incepand cu anul 2008, cheltuielile nete din dobânzi sunt deductibile până la 30% din venitul brut de exploatare, excesul poate în anumite condiții să fie reportat pentru anii următorii.

– In anumite condiții o parte de 95 % din câștigurile de capital sunt exceptate de plată impozitului, în cazul impozitării obișnuite a câștigurilor de capital exista posibilitatea repartizării impozitului datorat pe durata de 4 ani.

– Companiile situate în zone defavorizate (din Mezzogiorno) pot aplica pentru un credit fiscal pentru investițiile în perioada 2007-2013.

– Taxa pe afaceri (IRAP) nu este deductibilă, rata de bază de 3,9 % poate fi redusă sau majorata în funcție de regiune, taxa pe afaceriile locale aduce mai multe venituri la buget decât impozitul pe profit.

Spania –un regim special au IMM-urile care sunt impozitate cu o cotă redusă de 25%. Companiile cu mai puțin de 25 angajați și un profit de până la 300.000 euro sunt impozitate la o cotă de 20% ce depășește acest prag li se aplică o cotă de 25%. Dacă companiile nu se mai califică ca IMM-uri vor putea să aplice la regimul de 3 ani de pierderi pentru calificarea IMM-urilor.

Unele credite fiscale pentru, inclusiv cele pentru export vor fi eliminate până în 2014. Facilității există pentru companiile nou înființate care sunt supuse la o rată de de 15% din impozitul pe profitul anual, pentru profitul de 300.000 euro, iar 20% pe excesul de la primul și al doilea an.

În Portugalia impozitarea companiilor până în anul 2012 se efectua astel:

– Profitul de până la 12.500 euro era supus unei cote reduse de 12.5%;

– Profitul ce depaseaza cifra de 12.500 euro era supus unei cote de 25% aplicată profitului impozabil.

Din 1 ianuarie 2012 cota redusă de 12.5% a fost eliminată.

O suprataxa se aplică pe profitul persoanelor juridice ce realizează profituri între 1,5 și 7,5 milione euro, iar ce depășește 7,5 milione euro este impozitat cu încă 5% din profitul impozabil. Venitul din câștiguri de capital este reținut la sursa, iar dividentele distribuite de rezidenți din EU sau SEE nu mai este scutit de reținerea impozitului la sursă.

În Polonia sistemul de impoziatre a persoanelor juridice este unul clasic, profitul este impozitat la nivelul companiilor, iar profitul distribuit este retunut la sursă. Cota impozitului pe profit se aplică și veniturilor și câștigurilor de capital, acestea sunt adăugate la profitul curent. Legislația poloneză prevede o listă a cheltuielilor nedeductibile. Pierderile fiscale pot fi reportate pe 5 ani consecutivi, iar compensarea nu poate depăși 50% din pierdere în fiecare an. S-a putut realiza de către autorității reducerea ca și alte state membre a cotei de impozitare prin eliminarea diverselor programe de stimulare.

În Slovenia cota de impozitare a fost gradual redusă, urmând să ajungă până în anul 2015 până la 15% Beneficiază de reducere a cotei de paan la 10% companiile care acționează în zone defavorizate economic și 0% pentru fondurile de investiții și fondurile de pensii. Pierderile pot fi raportate pe termen nelimitat, începând cu ianuarie 2013 pierderile fiscale reportate pot fi compensate până la 50% din baza de impozitare. Se acorda deduceri pentru investiții în cercetare dezvoltare de 100% din profitul impozabil.

Companiile care angajează persoane cu handicap sau persoane sub 26 de ani și peste 55 beneficiază de o reducere de 45% din impozitul datorat pe salarii.

În Slovacia există din 2004 un singur sistem de taxare a profitului la nivelul companiilor. Profitul impozabil este calculat în funcție de profitul înregistrat în conformitate cu normele legale și este ajustat în scopuri finale.

Dividendele nu mai mai sunt impozitate la nivelul acționarilor. Pierderile pot fi raportate până la 7 ani.

În Lituania întreprinderile mici și mijloci sunt impozitate la o coata de 5 % în următoare situație dacă au angajați până la 10 persoane și profitul nu depășește 290.000 euro. Se acorda faciliati fiscale companiilor care investesc în utilaje, mașini, echipamente IT (reducere până la 50% din impozitul pe profit). Companiile care angajează mai mult de 20% din personal, persoane cu dizabilități beneficiază de credite fiscale. Dividendele sunt impozitate atât la companie cât și la acționarii. Veniturile din dobânzi se impozitează la o cotă de 10 %, reținută la sursă.

Luxemburg –profitul realizat persoanele juridice este supus unei cote de 21% majorată după caz suplimentar cu o suprataxa pentru ocuparea forței de muncă și taxa pe afacerile municipale.

Cota pe profit este calculată adăugând cotei generale 21% o taxă de 7 % pentru ocuparea forței de muncă și taxa pentru afaceri municipale care diferă de la o regiune la alta, cu toate acestea rata efectivă de impozitare pentru Luxemburg ajunge la 29.22%. Se acorda stimulente fiscale specifice și credite de investiții.

Companiile mici plătesc o sumă de variând de la 500-la 20.000 euro pentru un bilanț de total între 350.000- și 20 milione euro.

În Malta se evidențiază în rândul statelor membre UE prin aplicarea unei cote pe profitul impozabil de 35% reprezintă cota maximă. Pierderile pot fi reportate nelimitat, câștigurile de capital sunt impozitate la ceiais cotă. IMM-urile care au maxim 10 angajați au dreptul la un credit fiscal de 40% în cauzul în care fac investiții în tehnologii noi sau creearea de locuri de muncă.

În Olanda profiturile curente ale societatiilor sunt supuse impozitării la o cotă de 25% (20 % pentru profitul de până la 200.000 euro).

Caracteristica sistemului fiscal olandez este:

– Dividendele și câștigurile de capital înregistrate la filiale nu sunt impozitate la societatea mama, în ceea ce privește realizarea impozitului pe profit societatea mama și filiale sunt văzute ca o entitate fiscală. Avantajele în ceea ce privește impozitarea în grup este ca pierderile unei companii poate fi compensate cu profiturile alteia în cadrul grupului.

Se acorda deducere pentru investițiile ecologice de 13.5% și de 36% din din valoarea investiției acordate.

Comparatie la nivel European privind impozitarea persoanelor fizice

La nivelul Uniunii Europene se inregistreaza diferente in privinta nivelului fiscalitatii ce se dovedeste a fi un factor important in evolutia economica , mai ales ca nivel de fiscalitate din fiecare tara este primul luat in considerare de potentialii investitori.

Vom face o analiza in ceea ce priveste cotele de impozitare a veniturilor persoanelor fizice la nivelul UE27.

Tabel 3.2.1 : Evolutia cotelor de impozitarea a veniturilor persoanelor fizice in UE27

Sursa: http://www.kpmg.com/Global/en/services/Tax/tax-tools-and-resources/Pages/individual-income-tax-rates-table.aspx

În tabelul prezentat 3.2.1 vedem evoluția cotelor maxime de impozitare a veniturilor persoanelor fizice la nivelul Uniunii Europene, în anii de referință 2006, 2009,2011, 2012, 2013, 2014 Am ales acest interval de timp pentru a evidenția cum a evoluat politica fiscală la nivelul țărilor comunitare după apariția și implicit instalarea crizei financiare deoarece este evident faptul că politica fiscal este influențată major de apariția în anul 2008 a crizei financiare.

Grafic 3.2.1 Evoluția cotelor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice

Sursa: Date preluate din tabel 3.2.1

După cum se observa în graficul prezentat o tendință semnificativă de majorare a cotelor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice mai ales începând cu anul 2009, facând o paralelă la cotele de impozitare a corporațiilor care au cunoscut o scădere ușoară. Țării precum Bulgaria 10%, România 16%, Lituania 15% și Cehia 15% sunt țările care aplica ceea mai scăzută cota de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, de aici putem deduce că țările care au aderat recent aplica o politică diferită față de țările dezvoltate din uniune.

În continuare vom analiza politica fiscală în ceea ce privește impozitare persoanelor fizice din fiecare țară a uniunii europene.

De exemplu în Austria veniturile povara fiscală, inclusiv contribuțiile sociale au fost în anul 2011 de 42,0%, peste media UE27 (38,8%) cu 3 p. p excepție făcând țările nordice Belgia, Franța și Italia care au înregistrat rate mai mari.

În Austria impozitul pe veniturile persoanelor fizice se calculează după o schemă progresivă, reforma din anul 2004 și 2005 a introdus un nou sistem cu rate marginale de 0%; 38.333%; 43.596% și cota maximă de 50% intrat în vigoare în anul 2005. Reforma fiscala din 2009 vine și schimba cotele de impunere astfel: 0%; 36.5%; 43.2143%; 50%.

Cota de 0% se aplică până la un venit impozabil de 11.000 euro, ceea ce înseamnă câștiguri brute anuale de 16.800 euro pentru angajați și 15.000 euro pentru pensionari sunt venituri neimpozabile.

Cota maximă de 50% se aplică pentru un venit impozabil de peste 60.000 euro. Cadourile de crăciun și alte prime de vacanță/sărbători reprezintă maxim 1/6 din salariul anual sunt impozitate la o rata fixă de 6%. Câștigurile de capital din active financiare, împreună cu veniturile din dobânzii și dividende sunt supuse unui impozit final de 25% reținut la sursă. Alte câștiguri de capital de exemplu din transferul proprietății imobiliare rămân în programul impozitării pe venituri.

În Belgia (nivelul veniturilor din impozitare persoanelor fizice reprezintă 12.4% din PIB) la nivelul uniuni europene se afla printre țările cu cele mai înalte niveluri de impozitare după Danemarca și Suedia. Deși în perioada 2000-2009 s-a făcut simțită o ușoară tendința de scădere de la 45.1% la 43.4%, raportul fiscal a revenit în anul 2010 și 2011 ajungând la 44.1% cu mult peste media UE27 (38.8%). În Belgia sunt 4 categori de venituri: financiare, imobiliare, profesionale (care include impozitul pe venitul din salarii) și altele. În principiu cotele se aplică aupra venitului global, dar exista și excepti cum ar fi venoturile din pensii și alte venituri diverse. Soții sunt impozitații separat astfel încât există un coeficient conjugal:30% din venitul cel mai mare este transferat la cel inferior cu condiția să nu depășească 9470 euro.

O reforma majoră a fost în 2000-2006 prin introducerea unor schimbări privind tarifele, deducerile, scutirile, precum și un credit fiscal pentru persoanele cu venituri mici. Pentru salariați creditul fiscal privind impozitarea persoanelor fizice o fost înlocuit printr-o reducere a CAS. Autoritățile municipale au posibilitatea în anumite limite să perceapă taxe suplimentare sau să acorde anumite reduceri. Începând cu anul 2013 impozitul pe venituri din dobânzi este reținut la sursă, iar cota este de 25% pentru astfel de venituri (cu excepția conturilor de economii). Într-adevăr reforma fiscala din 2000-2006 a redus veniturile din impozitarea persoanelor fizice de la 13.4% în 2002 la 12.2% în 2007, chiar și așa acest tip de impozit are o mare pondere în PIB comparativ cu nivelul UE27.

În Bulgaria din anul 2008 a fost introdusă o cotă unică de 10% care a înlocuit precedentul impozit progresiv de 20%, 22% și 24%. Cota unică este percepută veniturilor din 6 surse, iar în ceea ce privește scutirile fiscale doar foarte puține sunt în vigoare. În anumite sectoare intrepriderile mici fac obiectul impozitări forfetare, cu condiția să nu fie plătitoare de TVA. Membri familiei sunt impozitați separat. Pensile sunt scutite de plată impozitului. Nu sunt acordate alocații pentru copii, doar pentru persoanele cu handicap se acordă o indemnzatie maximă de 4049 euro anual. Un credit fiscal de 5% se acorda pentru depunerea mai devreme a declarațiilor fiscale.

Cipru aplica un sistem progresiv de impunere a veniturilor persoanelor fizice.În momentul de față există 4 praguri de impozitare la următoarele cote 20%; 25%; 30% și 35% pentru venituri peste 60.000 euro. Se aplică dispoziții speciale pentru persoanele fizice care realizează venituri salariale, dar nu au fost persoane rezidente în momentul începerii raportului de muncă. Începând cu anul 2012 până în anul 2016 se percepe o contribuție specială pentru consolidarea finanțelor publice din salarii brute la cote de 2. % pentru venituri cuprinse între 2.501-3.500 euro, 3% pentru venituri cuprinse între 3.501-4.500 euro și 3.5%pentru venituri ce depășește suma de 4.501.

Cehia până în anul 2007 avea un sistem progresiv de impozitare a veniturilor persoanelor fizice cu 4 praguri, iar cota maximă era 32%. Din anul 2008 o fost introdusă cota unică de 15%. Pentru perioada 2013-2015 o taxă de solidaritate a fost introdusă care se aplică veniturilor totale din salarii și veniturilor profesionale care depășesc de 4ori salariul mediu anual (49. 083 euro).

Baza de impozitare pentru venituri din salari este salariul brut+suma asigurărilor sociale și de sănătate.

În Danemarca impozitarea veniturilor persoanelor fizice este cararcterizată printr-o medie relativ ridicată și cote marginale la fel de ridicate. Persoanele fizice plătesc o contribuție de 8% din salariul brut înainte de orice deducere a indemnizațiilor. Ca și în celelalte țări nordice taxele locale joacă un rol important: cotele sunt fixe și variază de la o municipalitate la alta. Cota medie percepută de municipalități este de 25.6%. Reforma fiscala din anul 2009 a introdus praguri de impozitare, cota minimă de 5.83% la care se adaugă un impozit de 6% deci prin urmare ajungând la 11.83% este aplicată veniturilor din salarii anuale din care se deduce 5.637 euro. Cota de 15% se percepe pentru venituri ce depășesc 56.506 euro. Sistemul fiscal danez este foarte progresiv cu cote variind de la 8% până la 56.2%.

În Franța impozitul pe venit este perceput anul, pe venitul din toate sursele pe baza unei singure scale progresive. Din anul 2013 maximul cotei este de 45% aplicată peste progul de 150.000 euro. Sistemul francez de impozitare i-a în considerare situația personală a fiecărei famili, aplicând un coeficient special. De remarcat este numărul mare de excepții aplicate. Din anul 2013 veniturile din investiții, venituri din dobânzi bancare, dividendele sau câștigurilor de capital li se va aplica o cotă progresivă. Doar în anumite condiții castigirilor de capital și câștigurilor imobiliare li se va aplica o cotă unică de 19%.

În Germania încă din anul 2007 o cotă maximă de 45 % se aplică veniturilor peste 250.730 euro. Veniturile se impozitează în cote progresive la care se mai adaugă o impunere de 5.5% pentru solidaritate. Cota minimă de impunere este de 14% aplicat veniturilor peste 8.130 euro, iar cota de 42% se aplică veniturilor peste 52.881%. Soții ce locuiesc împreună și dețin bunuri comune li se acordă o deducere personală care poate ajunge până la 16.008. Soțul și soția sunt impozitații fiecare pe jumătate din veniturile lor însumate.

În Grecia sistemul de impozitare a persoanelor fizice a fost reformat în 2010 trebuie finalizat până în iunie 2013. Există trei praguri fiscale (au fost înlocuite cele 8) cu cote de impozitare incepanad de la 22%, 42% (aplicate veniturilor ce depășesc 42.000 euro) ce se impun veniturilor din salarii și pensii.

Venturile realizate din activități profesionale și anteprenoriat sunt impozitate la o cotă de 26% până la 50.000, iar ce depășește această sumă la cota de 33%. Veniturile din chirii sunt supuse impozitări la o cotă de 10% până la nivelul de 12.000 euro, iar ce depășește această sumă li se aplică o cotă 33%. Potrivit celor mai recente actualizări veniturile neimpozabile au fost înlocuite cu un sistem de deduceri fiscale. Pentru venituri de până la 21.000 euro deducerea fiscală este de 2.100 euro dacă contribuabilul prezintă încasării din bunuri și servicii de cel puțin 25% din venitul declarat. Pentru venituri realizate peste 21.000 euro deducerea fiscală este redusă cu 100 euro pentru fiecare 1000 euro realizați. Legea 4024/2011 a abolit deducerile/indemnizațiile personale, iar de atunci doar creditele fiscale au rămas în vigoare. Creditele fiscale sunt încă acordate pentru cheltuieli medicale, cheltuieli cu pensia alimentară, anumite cadouri și donații. Creditul fiscal este de 10% din totalul cheltuielilor sub anumite condiție în funcție de tipul de cheltuieli. Legea grecească definește 6 categori de venituri impozabile: venituri din proprietăți imobiliare, venituri din proprietăți mobiliare, venituri din înveștii, agricultura, salarii și alte categori.

Veniturile obținute din închirierea terenurilor și clădirilor este supus unei taxe suplimentare de 1.5%. În cazul de proprietății rezidențiale cota se ridică la 3% în cazul în care rezidențială este mai mare de 300 mp. Nouă legea a reintrodus un impozit pe veniturile din transferul proprietatiilor imobiliare la 20% din venitul realizat. Legea acorda o derogare pentru veniturile de până la 25.000 euro generate din transferul unei singure proprietăți în ultimii 5 ani. Persoanele care au transfera mai multe proprietăți în 5 ani nu pot beneficia de această scutire.

Ungaria -in anul 2013 sistemul progresiv a fost înlocuit cu o cotă unică de 16%. Aceasta este aplicată veniturilor din salarii. Transferul de proprietății, dividende și dobânzi. Singura excepție de la impunere este scutirea acordată famililor cu mai mult de 3 copii.

În Irlanda pe parcursul ultimului deceniu cele două cote de impozitare a veniturilor persoanelor fizice au fost reduse substanțial. Cota standard este în prezent de 20%, iar cota maximă de 41%, deducerile fiscale au fost înlocuite cu credite fiscale din motive de echitate fiscală. Nivelul pentru cota de 41% este de 32.800 euro pentru contribuabili care nu au în întreținere alte persoane.

Din anul 2012 se aplică cotele asupra următoarelor niveluri, pentru contribuabili care au în întreținere alte persoane:

– Pentru venituri mai mici de 10.036 euro, cota este de 0%.

– Peste 10 .036 se aplică 2%.

– Se aplică 4% până la 16.016 euro

– 7% pentru venituri realizate peste pragul de 16.016euro.

În Italia cota de impozitare privind veniturile relizate de persoanele fizice variază între 23% și 43%, cota maximă este aplicată veniturilor de peste 75.000 euro, iar unei taxe suplimentare sunt supuse veniturile peste 300.000 euro. Taxe percepute la nivel local variază între 1.23% și 1.73%. Cele mai multe municipalități percep o taxă suplimentară de 0.3%. Începând cu anul 2012 persoanele fizice care au pus bazele unei afaceri noi și au până în 35 de ani sunt impozitate la o cotă de 5% din veniturile realizate.

Letonia-din 2013 cota care se aplică veniturilor impozabile este de 24 %. O cotă de 15 % se aplică câștigurilor de capital, iar 10% se aplică veniturilor din dividende, dobânzi, pensii, fondurile asigurărilor de viață, creșterea și vânzarea produselor din lemn (cherestea).

Rezidenții Letoniei sunt impozitați pe veniturile totale realizate anual, non-rezidenti sunt taxați doar pe venitul realizat în Letonia. Veniturile din moșteniri nu sunt impozitate cu excepția moștenirii drepturilor de autor. Veniturile din pensii sunt impozitate peste pragul de 2.839 euro pe an.

Lituania –sistemul fiscal lituanian presupune impozitarea separată pe categori de venituri. Contribuabili pot opta pentru gruparea veniturilor din diferite categori în schimbul deducerilor personale sau indemnizațiilor. Doar anumite categori de venituri sunt exceptate de la plata impozitului pe venit cu anumite condiții:

– Diferite tipuri de pensii;

– Anumite benefici din asigurări;

– Moșteniri sau cadouri;

– Anumite dobânzi;

– Veniturile anuitor producători agricoli;

– Bursele școlare.

Câștigurile de capital sunt supuse impozitări la o cotă de 15 % existând numeroase excepții privind costul de capital și dividendele. Câștigul din transferul proprietatiilor este neimpozabil dacă proprietarul a deținut proprietatea mai mult de 3 ani. Veniturile din chirii sunt impozitate la 15 % din venitul brut.

Reforma din 2009 a restructurat deducerile fiscale, suma de bază care scutită de plată impozitului este 1.633 euro pe an, în cazul în care venitul anul impozabil nu depășește 2.780 euro pe an și li se aplică doar impozitul pe salarii, suma impozitată este determinată în ordine descrescătoare odată cu creșterea veniturilor. Deducerea fiscală se aplică contribuabililor cu copii minori, dacă copilul este întreținut de ambii părinții, scutirea este împărțită în mod egal.

Luxembourg –principalele categori de venituri:

– Venituri din salarii; afaceri; activității mobiliare ai alte venituri.

Din 2013 a fost introdusă cota maximă de 40% pentru impunerea personală pentru veniturile ce depășesc 100.000 euro. Cuplurile căsătorite sunt impozitate la comun. Salariile și pensiile sunt supuse impozitări cu reținere la sursă, iar impozitarea este progresivă. Cotele variază de la 0% până la 40%, cu 19 grupe de venit. În general cheltuielile suportate pentru a realiza sau menține venitul sunt deductibile din venitul impozabil. Deducerea maximă privind dobânzile la credite este de 50%, iar valoarea maximă deductibilă este limitată la 336 euro anual/contribuabil.

Malta –reforma din 2007 a avut ca obiectiv reducerea poverii fiscale în ceea ce privește impozitarea persoanelor fizice. În momentul de fată în Malta există 4 niveluri de impozitare: 0%; 15%; 25%; 35%; cu cote diferite aplicate persoanelor singure sau cuplurilor căsătorite. Persoanele rezidente în Malta sunt impozitate de veniturile totale. În afară de deducerea personalapentru persoane singure de 8500 euro și 11.900 euro pentru cuplurile căsătorite, statul maltez a introdus anumite scutiri fiscale pentru drepturile de autor. În plus o deducere de până la 2.300 euro a fost acordat pentru taxele de școlarizare și 100 euro pentru educație culturală și creativă. Cu scopul de atrage forța de muncă cât mai bine pregătită în Malta a fost introdus un credit fiscal de până la 15.000 euro pentru companii specializate în creearea de jocuri digitale educaționale.

Olanda- sistemul olandez de impozitare este alcătuit din 3 categorii:

Categoria 1- consta în venituri din salarii, precum și alte venituri din câștiguri de capital;

Veniturile totale din categoria 1 sunt impozitate la cote progresive de la 37% până la 52%.

Pentru contribuabili pensionari cotele variază de 19.1% până la 52% datorită faptului că această categorie este scutită de contribuția pentru pensia națională. Cota maximă se aplică veniturilor peste 55.991 euro.

Categoria 2: fac parte veniturile din dividende, iar cota de impozitare pentru această categorie este de 25%.

Categoria 3: conține venituri din dobânzi, venituri din transferul de proprietății, elemente din această categorie sunt supuse unei cote de impozitare de 30%. Există mai multe scutiri fiscale pentru antreprenori care încep o afacere nouă sau care desfășoară activității independente.

Spania –din 2007 cota aplicată veniturilor realizate de persoanele fizice are 4 niveluri: 24%, 28%, 37%, 43%. În ianuarie 2011 guvernul introduce încă două cote adiționale pentru contribuabili care realizează venituri de peste 120.000 euro o cotă de 44%, iar 45% peste 175.000 euro și mai mult de atât din ianuarie 2012 guvernul a majorat nivelul cotelor progresive astfel: sistemul de impozitare este alcătuit din 7 cote 24.75%, 30%, 40%, 47%, 49%, 51%.. Cota maximă aplicată veniturilor realizate peste pragul de 300.000 euro.

Încă din 1991 Suedia are un sistem dual de impozitare a veniturilor persoanelor fizice. Contribuabili trebuie să plătească un impozit perceput la nivel național și unul perceput la nivel municipal. Impunerea la nivel național se realizează pe baza unei cote de 20% aplicată unui venit de până la 45.759. Câștigurile de capital sunt impozitate la o cotă de 30%, acestea nu beneficiază de scutiri fiscale, nu sunt supuse taxări municipale. Persoanele de peste 65 de ani beneficiază de un tratament preferențial, iar cuplurile căsătorite sunt impozitate separat.

Slovacia- introducerea cotei unice de impozitare de 19% în 2004 a înlocuit sistemul precedent de impozitare progresivă. Nouă legislație fiscală a renunțat la majoritatea excepțiilor, scutiri și deduceri.În anul 2009 un credit fiscal pentru persoanele care realizează venituri din salarii, a fost introdus. Este o formă de impozit pe venit negativ care este plătit angajatiilor cu venituri mici. Începând cu anul 2011 deducerea personală de bază ar putea fi solicitată numai cu privire la venitul total din ocuparea forței de muncă, venituri din afaceri, activități independente. Amendamentele privind impozitele pe venit care au intrat în vigoare în anul 2013 a reintrodus cotele progresive, cota de bază find de 19% din venitul total, iar 25% se va aplica peste pragul de 34.401 euro. Veniturile totale include, veniturile realizate din salari, pensii, afaceri, chirie, câștiguri din capital și alte activități independente. Excepție fac veniturile obținute din vânzare bunurilor imobile, deținute pentru cel puțin 5 ani consecutivi.

Un impozit final cu reținere la sursa de 19% se percepe pe venitul obținut din dobânzile aferente depozitelor bancare și conturilor curente, venituri din pensii private sau asigurări.

Slovenia –reforma sistemului fiscal din anul 2005 a introdus o diferențiere în impozitarea persoanelor fizice în funcție de veniturile realizate/condițiile sociale. În anul 2006 a fost redus de la 5 la 3, iar cota maximă fost redusă de la 50% la 41% urmând ca în anul 2013 și 2014 să se reintroducă un nivel adițional de 50%.

Polonia- măsurile principale întreprinse începând cu anul 1995 a fost înlăturarea lacunelor fiscale, a scutirilor fiscale și simplificare codului respectiv metodologiei fiscale. Pentru a echilibrară balanta reducerilor succesive a cotelor progresive au fost eliminate/desființate o serie de scutiri și deduceri fiscale.

Din 2009 Polonia aplica 2 cote de impozitare, respectiv 18% și 32%, cota minimă se aplică la majoritatea contribuabililor, cei care într-un an fiscal au câștigat venituri până la 19.296 euro. Dividendele și dobânzile sunt impozitate la o cotă de 19%, impozit reținut la sursă.

Persoanele căsătorite sunt impozitate separat, cu toate acestea soții pot depune o declarație fiscală comună, cu condiția ca aceștia să îndeplinească anumite condiții.

Portugalia –legea bugetară pentru anul 2013 a redus numărul de cote de la 8 la 5 existând o creștere generală a cotelor medii de impozitare și cota maximă marginală a crecut la 48% fiind aplicată la un venit de peste 80.000 euro. Creșterile nejustificate a veniturilor persoanelor fizice de peste 100.000 euro sunt impozitate la o cotă specială de 60%. Soții care locuiesc într-o singură gospodărie trebuie să depună o declarație comună cu privire la veniturile realizate de familie.

Anglia –Cota de bază și cota maximă aplicată veniturilor impozabile este de 20% până la nivelul de 36.883 euro respectiv 40% pentru anii 2013-2014.

3.3.1 Analiză comparativă privind impozitul pe cladiri în țările membre ale uniune-exemple cu o semnificație majoră :

Sura: http://businessday.ro/01/2012/impozitul-pe-locuinte-cat-platim-noi-cat-platesc-altii/

3.3 Presiunea fiscală dată de impozitarea directă în UE

‟ Fiscalitatea cuprinde ansamblul legilor, regulilor și practicilor privind fundamentarea, calcularea și perceperea impozitelor. În general se acordă o mare importanță problemei privind nivelului fiscalității deoarece prin intermediul impozitelor o mare parte din produsul intern brut se concentrează la dispoziția statului. Cu alte cuvinte, rata fiscalități ne arată cât la sută din produsul intern brut este concentrat la dispoziția statului, cu ajutorul impozitelor taxelor și contribuțiilor. Nivelul fiscalității poate să difere de la o țară la alta sau de la o perioadă la alta. Prin intermediul impozitelor și taxelor statul preia la dispoziția sa, o parte însemnată din produsul intern brut. ”

Comportamentul contribuabilului este influențat decisiv de nivelul presiuni fiscale. Astfel încât până la o anumită limită efectuarea de bunăvoie a plății impozitelor este posibilă, tot ce va depăși aceată limită detremină un comportament de diminuare a presiuni fiscale, contribuabilul încercând să eludeze o parte a veniturilor impozabile. În consecință creșterea presiunii fiscale descurajează investițiile și economisirea, totodată pe fondul unei fiscalității excesive o soluție la care recurg tot mai mulți contribuabili este evaziunea fiscală.

‟Diferențele mari de fiscalitate de la o țară la alta se explică, pe de o parte, prin gradele diferite de dezvoltare economică a acestora, iar pe de alta, prin politicile promovate de autoritățile publice în relațiile cu populația: de satisfacere într-o largă măsură, din fondurile publice a nevoilor sociale (educație, sănătate, securitate socială, cultură) ale cetățenilor, sau de acoperire numai parțială a acestora, adică în parteneriat public – privat.”

Vom analiza în continuare presiunea fiscală exercitată de impozitele directe la nivelul statelor membre ale uniuni europene.

Se poate observa din tabelul 3.3.1 înregistrarea unor creșteri semnificative ale presiuni fiscale în perioada analizată, aferente impozitelor directe în țării precum, Malta de la 9.0% în anul 2000 la 13.9% în anul 2012. Reduceri importante s-au înregistrat în Suedia de la 22.6% în anul 2000 la 18.3% în anul 2012, Bulgaria 6.9% la 5.3% în anul 2012 , Finlanda de la 21.4% în anul 2000 la 16.3% în anul 2012, Ungaria de la 9.9% la 7.5% în anul 2012, în Lituania 8.4% în anul 2000 la 4.9% în anul 2012.

Tabel 3.3.1 Presiunea fiscală aferentă impozitelor directe în țarile membre UE, în perioada 2000-2012(%)

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-DU-14-001/EN/KS-DU-14-001-EN.PDF

În ceea ce privește Malta creșterea presiunii fiscale se datorează în principal măsurilor adoptate de autoritățile competente pentru a eficientiza colectarea impozitelor și a fost lărgită baza de impozitare în cazul societăților comerciale.

În cazul Suediei se observă o reducere a presiunii fiscale în perioada analizată de -4.3%, reducere determinată în principal de încetinirea ritmului de creștere economică.

În perioada analizată se înregistrează un nivel mai ridicat al presiunii fiscale în statele mai dezvoltate, state precum Malta 13.9%, Anglia 15.1%, Suedia 18.3, Luxemboug14.8%, Belgia 17.4%, Danemarca 30.6%, Italia 15.2% este explicabil faptul ca o țară care realizează un produs intern brut mediu pe locuitor poate suporta un grad al fiscalitații mai mare. Țările în curs de dezvoltare, de regulă noile state membre UE au valori mai reduse ale presiunii fiscale , Croația 6.1%, Slovacia 5.6%, Lituania 4.9%, Bulgaria 5.3% și Estonia 6.8%. România în cadrul UE28 se află printre țările cu cel mai scăzut nivel al presiunii fiscale (în anul 2012 -6.1%), prezintă o diminuare față de anul 2000 de 0.9 %.

Din datele prezentate în tabelul 3.3.1 se observă că fiscalitatea în UE27 a înregistrat o ușoară scădere de 1% în anii 2007-2009 de la 12.3% la 11.3% .

Grafic 3.3.1.Evoluția presiunii fiscale aferentă impozitelor directe în țarile membre UE, în perioada 2000-2012(%)

Sursa: Date preluate din tabel 3.3.1