MODUL 8 ANALIZA FINANCIAR Ă (partea I) [625563]

MODUL 8 ANALIZA FINANCIAR Ă (partea I) –
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
Timpul mediu necesar pentru studiu: 360 minute

OBIECTIVE EDUCA ȚIONALE
• cunoa șterea conceptului fundamental de analiz ă financiar ă,
• cunoa șterea modului de definire și determinare a situa ției nete
• cunoa șterea modului de definire și determinare a fondului de rulment, nevoii de fond de
rulment și a trezoreriei nete (cash-flow-ului)
• cunoa șterea modului de preg ătire a informa ției contabile pentru analiza financiar ă
• cunoa șterea modului de definire și determinare a principalilor indicatori de echilib ru
financiar și a rela țion ărilor dintre ace știa

CUVINTE CHEIE:
• analiz ă financiar ă
• situa ția net ă, fond de rulment, nevoie de fond de rulment, trezo rerie neta (cash-flow)
• indicatori de echilibru financiar
• fond de rulment minim necesar

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI
TEMA 8 ANALIZA FINANCIAR Ă
Analiza financiar ă este activitatea de diagnosticare a st ării de performan ță financiar ă a
întreprinderii, la încheierea exerci țiului. Ea î și propune s ă stabileasc ă punctele tari și punctele
slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamen t ării unei noi strategii de men ținere și de
dezvoltare, într-un mediu concuren țial. Analiza financiar ă face obiectul preocup ărilor externe ale
partenerilor economici și financiari-bancari, pentru fundamentarea unor pos ibile ac țiuni de
cooperare. Atât analiza intern ă, cât și cea extern ă au ca obiectiv determinarea rentabilit ății și
a riscului și, în final, a valorii întreprinderii. Sursa de dat e pentru analiza financiar ă o constituie
documentele contabile de sintez ă: bilan țul, contul de rezultate și anexa la bilan ț.
Analiza financiar ă urm ăre ște s ă eviden țieze modalit ățile de realizare a echilibrului

financiar pe termen lung și pe termen scurt (obiectiv al analizei pe baz ă de bilan ț) și treptele de
acumulare b ăneasc ă, de rentabilitate ale activit ății întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza
contului de profit și pierderi). Bilan țul sintetizeaz ă starea patrimonial ă a întreprinderii la un
moment dat, în timp ce contul de rezultate sintetiz eaz ă rezultatul fluxurilor economice și
financiare de intrare, de prelucrare și de ie șire, pe perioada considerat ă. Informa ția comun ă, care
se întâlne ște în cele dou ă documente de sintez ă, este rezultatul net (profitul sau pierderea), ca o
reflectare a rentabilit ății întreprinderii (intr ări, prelucr ări, ie șiri) și a noii st ări patrimoniale a
acesteia.
8.1 Descrierea contabil ă. Situa ția net ă
Ca reflectare a st ării patrimoniale, bilan țul, stabilit la sfâr șitul periodei de gestiune
(numit ă și exerci țiu financiar), descrie separat elementele de activ și de pasiv ale întreprinderii.
Activul se compune din (1) bunuri de ținute de întreprindere (drepturi de proprietate exe rcitat ă
asupra lucrurilor) și (2) crean țe (drepturi asupra ter ților). Pasivul se compune din capitaluri
proprii și, într-o m ăsur ă considerabil ă, din datorii contractate de întreprindere și nerambursate
înc ă. Diferen ța dintre activul total și datoriile totale contractate d ă o prim ă și principal ă evaluare
(contabil ă) a întreprinderii, la data închiderii exerci țiului. Aceast ă ecua ție fundamental ă a
bilan țului red ă situa ția net ă a întreprinderii, respectiv averea net ă a ac ționarilor (activul neangajat
în datorii):
SITUA ȚIA NETA = ACTIV – DATORII

ACTIV
–––––-
CPR
40
ACTIV

DATORII

100

DATORII
60
100

PIERDERE
––––––
20

110

CPR = 10
( + ) SN = -10 ( – )
Determinarea situa ției nete

Situa ția net ă este cel mai adesea pozitiv ă și cresc ătoare, ca efect al unei gestiuni economice
SN = 40 {

sănătoase. Aceast ă situa ție marcheaz ă atingerea obiectivului major al gestiunii financia re, și
anume maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finan țat din aceste capitaluri.
Cre șterea situa ției nete este consecin ța reinvestirii unei p ărți din profitul net și a altor elemente de
acumul ări: provizioane reglementate, reporturi din exerci țiul precedent, subven ții etc. Situa ția
net ă poate avea, în cazuri prefalimentare, valoare nega tiv ă. Aceasta semnific ă o dep ăș ire a
activului real, de c ătre datoriile totale contractate de întreprindere. O astfel de situa ție net ă este
consecin ța încheierii cu pierderi a exerci țiilor anterioare.
Suma acestor pierderi a consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperit ă
rămâne în sarcina creditorilor, ca rezultat al asum ării riscului de insolvabilitate al întreprinderii.
Situa ția net ă poate indica, deci, o îmbog ățire (o cre ștere a capitalurilor proprii), în cazul realiz ării
și reinvestirii de beneficii sau, dimpotriv ă, o s ărăcire (o mic șorare a capitalurilor proprii), în
cazul închiderii exerci țiului cu pierderi.
SNO = 1.500 – (300 + 20 0) = 1.000
Societatea UNIREA S.A.
Bilan ț simplificat
– valori în mil. lei-
ACTIV 31.XII.N 31.XII.N+1 PASIV 31.XII.N 31.XII.N+1
Imobiliz ări (active fixe)
Capital
propriu 1000 1000
Necorporale 75 75 profit net
(nerepartizat) 200

Corporale 600 500 Datorii
financiare 300 300
Financiare 125 125
Active circulante

Stocuri 300 400 Datorii de
exploatare 200 500
Clien ți 300 600
Lichidit ăți 100 300
TOTAL 1500 2000 TOTAL 1500 2000

Situa ția net ă, la 3l.XII.N, este egal ă cu capitalul propriu și la 3l.XII.N+1, este egal ă cu

capitalul propriu (1000) plus profitul net al exerc i țiului (200):
SN1 = 2000 – (300 + 500) = 1.200
Cre șterea situa ției nete, de la un exerci țiu la altul, red ă o îmbog ățire patrimonial ă a
întreprinderii, o cre ștere a valorii acesteia.
∆SN = 1.200 -1.000 = 200
Activele circulante și lichidit ățile au crescut cu 600 (1300-700), pe seama amortiz ării unei
părți din valoarea imobiliz ărilor corporale (100), a profiturilor nete (200) și a cre șterii datoriilor
de exploatare (c ătre furnizori, cu 300).

8.2. Fondul de rulment
Bilan țul este instrumentul de reflectare a echilibrului f inanciar al întreprinderii, la
încheierea exerci țiului, de reflectare material ă (prin active) a modului de utilizare a capitaluril or
proprii și împrumutate. Bilan țul ofer ă, deci, criterii de apreciere a echilibrului financ iar, la un
moment dat și baza de calcul pentru elaborarea bugetelor întrep rinderii.
Din punct de vedere financiar, fiecare element de activ reprezint ă o reducere de fonduri
băne ști, în vederea constituirii unei structuri de produ c ție, adecvate inten țiilor productive ale
întreprinz ătorilor . A șa cum s-a men ționat, elementele de activ sunt structurate, dup ă gradul lor
de lichiditate (posibilitatea de a fi transformate în bani), în inten ția de a ob ține cea mai operativ ă
recuperare a capitalurilor investite și o rentabilitate ridicat ă. În bilan ț se înscriu, mai întîi, activele
cele mai pu țin lichide (cu perioada cea mai mare de recuperare) : imobiliz ările necorporale
(brevete, licen țe, m ărci de fabric ă și comerciale, studii etc), corporale (terenuri, cl ădiri, ma șini,
utilaje, instala ții etc.) și financiare (participa ții, titluri cump ărate etc). Datorit ă rota ției lente a
capitalurilor investite în aceste active, ele se ma i numesc și aloc ări permanente (stabile).
Se înscriu apoi activele circulante (stocuri, cr ean țe, lichidit ăți), mult mai lichide decât
imobiliz ările, din care cauz ă ele sunt numite și aloc ări ciclice (temporare), recuperarea
capitalurilor investite f ăcându-se dup ă încheierea unui ciclu de exploatare (aprovizi onare,
produc ție, desfacere). În cele din urm ă, în activul bilan țului se înscriu eventualele pierderi, care
se asimileaz ă cu o diminuare (o distrugere) de capitaluri propri i.
Pasivul bilan țului reflect ă, din punct de vedere financiar, sursele de proveni en ță a
capitalurilor proprii și împrumutate. Pasivele sunt structurate dup ă gradul (ordinea) de
exigibilitate (însu șirea lor de a deveni scadente la un anumit termen). Mai întâi, se înscriu
capitalurile proprii provenite de la asocia ți, apoi cele din reinvestiri ale acumul ărilor anterioare
(rezerve) și din surse publice (subven ții, provizioane reglementate). În mod practic, aces te surse

nu au o scaden ță (decât în situa ții limit ă, de faliment), nu sunt, deci, exigibile, și de aceea, se mai
numesc surse permanente (stabile). Tot în categoria surselor permanente se înscriu și datoriile
financiare, respectiv împrumuturile contractate pe termen lung, cu scaden ță mai îndep ărtat ă.
Datoriile pe termen scurt (credite, furnizori, d econt ări) sunt cele mai exigibile, și de aceea
sunt numite surse ciclice (temporare). În cea mai m are parte, ele sunt contractate pentru necesit ăți
de produc ție și le întâlnim, adesea, sub denumirea de datorii (al e ciclului) de exploatare.
Aloc ările permanente (în imobiliz ări) sunt, în principiu, acoperite din surse permane nte
(capitaluri proprii și datorii financiare). Cu cât sursele permanente su nt mai mari decât
necesit ățile permanente de alocare a fondurilor b ăne ști, cu atât întreprinderea dispune de o marj ă
de securitate, care o pune la ad ăpost de evenimente neprev ăzute.
Acest surplus de surse permanente, angajat de ci clul de finan țare al investi țiilor, poate fi
"rulat" pentru reînnoirea stocurilor și crean țelor. Aceast ă utilizare poten țial ă a marcat și
denumirea lui, și anume aceea de fond de rulment. El este expresia realiz ării echilibrului financiar
pe termen lung și a contribu ției acestuia la înf ăptuirea echilibrului finan ță rii pe termen scurt.

FOND DE RULMENT = SURSE PERMANENTE – ALOC ĂRI PERMANENTE
= (Capitaluri proprii + Datorii financiare) – Im obiliz ări nete (f ără amortiz ări)
Reluând exemplul societ ății UNIREA S.A., fondul de rulment (FR), la începutu l (0) și la
sfîr șitul (1) exerci țiului contabil, este dup ă cum urmeaz ă:
FR0 = (1000 + 300) – 800 = 500
FR1 = (1000 + 200 + 300) – 700 = 800
∆ FR = 800 – 500 = 300
Cre șterea fondului de rulment reflect ă alocarea tuturor acumul ărilor nete ale exerci țiului
anterior (beneficii reinvestite de 200 și amortiz ări de 100), în cre șterea activelor circulante.
Determinarea, prin calcul, a fondului de rulment și neînscrierea lui distinct ă într-un post de pasiv
al bilan țului este o consecin ță a gestiunii globale și unitare a fondurilor întreprinderii, f ără a
separa distinct fondurile pentru investi ții de cele pentru produc ție. Utilizarea global ă, f ără
destina ții prestabilite a fondurilor b ăne ști, d ă întreprinderii libertatea de a le aloca acolo unde
nevoia de finan țare impune acest lucru, fie c ă este vorba de investi ții, de produc ție, sau de
cercetare etc.
Aceast ă libertate este înso țit ă, îns ă, de o mare responsabilitate în privin ța elabor ării unei
politici coerente de finan țare a întreprinderii, în m ăsur ă s ă asigure dezvoltarea echilibrat ă a
tuturor sectoarelor de activitate și s ă determine succesul societ ății, în raport cu concuren ța. Nu

pot fi neglijate necesit ățile de finan țare ale investi țiilor (cu efecte benefice în timp) pentru
necesit ăți stringente de finan țare ale produc ției (cu efecte imediate), întrucât se afecteaz ă strategia
de dezvoltare a întreprinderii, în raport cu o pia ță liber ă, deschis ă pentru concuren ță , dup ă cum
nici preponderen ța finan ță rii dezvolt ării, în detrimentul produc ției, nu poate fi acceptat ă în acela și
context al unei politici financiare echilibrate a î ntreprinderii. S-ar înregistra, în acest din urm ă
caz, un fond de rulment negativ, cu implicatii seri oase asupra trezoreriei și, deci, a capacit ății ei
de plat ă.
FR = (20 + 10) – 35 = – 5
A se vedea exemplul precedent.
Structura bilan țului pentru calculul fondului de rulment
– în procente fata de totalul bilan țului –
A P

Imobiliz ări

35%
Capitaluri proprii
20%
Datorii financiare 10%

Activ
Circulant

65%

Datorii
de exploatare
55%

Credite de trezorerie
15%
Mărimea negativ ă a fondului de rulment reflect ă absorbirea unei par ți din sursele
temporare pentru finan țarea unor necesit ăți permanente, contrar principiului de gestiune
financiar ă: la necesit ăți permanente se aloc ă surse permanente. Gradul de îndatorare pe termen
scurt este foarte mare (70%), ceea ce face destul d e vulnerabil ă trezoreria întreprinderii, iar
existen ța întreprinderii este, deci, periclitat ă.

8.3. Nevoia de fond de rulment
Necesit ățile de finan țare ale productiei, respectiv ale ciclului de explo atare sunt acoperite,
în cea mai mare parte, din surse temporare corespun z ătoare (datorii de exploatare: furnizori,
creditori etc). Diferen ța dintre necesit ățile de finan țare ale ciclului de exploatare și datoriile de
exploatare este numit ă nevoia de fond de rulment.

NEVOIA DE FD. RULMENT = ALOC ĂRI CICLICE – SURSE CICLICE

= (Stocuri + Crean țe) – Datorii de exploatare

Dac ă aceast ă diferen ță este pozitiv ă, atunci ea semnific ă un surplus de nevoi temporare
(ciclice), în raport cu sursele temporare (ciclice) posibile de mobilizat. O atare situa ție poate fi
judecat ă ca fiind normal ă, dac ă este rezultatul unei politici de investi ții privind cre șterea nevoii de
finan țare a ciclului de exploatare. Altfel, nevoia de fon d de rulment poate eviden ția un decalaj
nefavorabil între lichiditatea stocurilor și a crean țelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-
au încetinit încas ările și s-au urgentat pl ățile).
Dac ă nevoia de fond de rulment este negativ ă, atunci ea semnific ă un surplus de surse
temporare (ciclice), în raport cu nevoile corespunz ătoare de capitaluri circulante. Ea poate fi
apreciat ă pozitiv, dac ă este rezultatul acceler ării rota ției activelor circulante și al angaj ării de
datorii cu scaden țe mai relaxate. În caz contrar, aceasta nu poate fi decât consecin ța unor
întreruperi temporare în aprovizionarea și reînnoirea stocurilor.

8.4 Trezoreria net ă. Cash-flow-ul

Dac ă fondul de rulment, la un moment dat (al încheierii exerci țiului contabil), este
superior nevoii de fond de rulment, atunci excedent ul de finan țare se reg ăse ște sub forma unei
trezorerii nete, concretizat ă în disponibilit ăți b ăne ști în conturi bancare și în cas ă.
TREZORERIA NET Ă = FOND RULMENT – NEVOIA DE FD. RULMENT
Trezoreria net ă este expresia cea mai concludent ă a desf ăș ur ării unei activit ăți eficiente.
Înregistrarea unei trezorerii nete, în cadrul mai m ultor exerci ții succesive, demonstreaz ă succesul
întreprinderii în via ța economic ă și posibilitatea plas ării rentabile a disponibilit ăților b ăne ști
pentru înt ărirea pozi ției ei pe pia ță .

Trezoreria net ă pozitiv ă este rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii.
Exerci țiul financiar s-a încheiat cu un surplus monetar, e xpresie concret ă a profitului net
din pasivul bilan țului. Acest excedent de trezorerie urmeaz ă s ă fie plasat eficient și în deplin ă
siguran ță pe pia ța monetar ă și/sau financiar ă. Plasamentul monetar sau financiar urm ăre ște trei
obiective : (1) lichiditatea valorilor mobiliare d e plasament (VMC) cump ărate, (2) rentabilitatea
VMC și (3) securitatea VMC. De aceea, se recomand ă cump ărarea unor VMC u șor negociabile și
cu o bun ă reputa ție pe pia ța de capital (vezi cap.l0).
Trezoreria net ă negativ ă eviden țiaz ă un dezechilibru financiar, la încheierea exerci țiului.
Deficitul monetar, astfel constatat, a fost acoperi t prin angajarea de noi credite (de trezorerie sau
de scont). În aceast ă situa ție se urm ăre ște ob ținerea celui mai mic cost al noilor credite, prin
negocierea mai multor surse de astfel de capital.

Exemplu:
Revenind la situa ția financiar ă a societ ății UNIREA S.A., se pot determina nevoia de
fond de rulment (NFR) și trezoreria net ă (TN), la începutul (0) și la sfâr șitul (1) exerci țiului:

NFRO = (300 + 300) – 200 = 400
TNO = 500 – 400 =100 disponibilit ăți b ănesti
(lichidit ăți)
NFR1 = (400 + 600) – 500 = 500
TN1 = 800 – 500 = 300 disponibilit ăți b ănesti
Cre șterea trezoreriei nete, pe perioada exerci țiului financiar, reprezint ă "cash -flow"-ul
perioadei (CF), respectiv fluxul monetar net al exe rci țiului:
CF = TN1 – TN0 = 300 -100 = 200
În condi țiile constan ței nevoii de fond de rulment, cash-flow-ul ar fi eg al cu profiturile
nete și amortiz ările acumulate și ar exprima disponibilitatea monetar ă efectiv ă pentru dezvoltarea
și prosperitatea întreprinderii. Un cash-flow poziti v se interpreteaz ă ca o cre ștere a capacit ății
reale de finan țare a investi țiilor. Acesta reprezint ă o îmbog ățire a activului real, o confirmare a
major ării averii proprietarilor. Un cash-flow negativ sug ereaz ă o diminuare a capacit ății reale de
finan țare a investi țiilor. În consecin ță , acesta semnific ă o s ărăcire a activului net real, o reducere a
valorii propriet ății.
În acest moment al analizei financiare, se poate concluziona c ă trezoreria este determinat ă
de rentabilitatea economic ă.

Este u șor de demonstrat c ă, între rentabilitate și lichiditate (reflectat ă în trezorerie), sunt
rela ții de intercondi ționare. Profiturile suplimentare,ob ținute prin cre șterea rentabilit ății, vor fi
repartizate pentru finan țarea ac țiunilor de modernizare și de cointeresare a factorilor de produc ție
(natura, munca și capitalul). Factorii de produc ție, astfel stimula ți, vor determina o accelerare a
rota ției capitalurilor întreprinderii, iar gradul mai ri dicat de lichiditate este un factor de sporire a
rentabilit ății. Totodat ă, se remarc ă dependen ța trezoreriei și fa ță de varia ția nevoii de fond de
rulment, respectiv a decalajelor între încas ările crean țelor și pl ățile datoriilor scadente.
În aceste condi ții, o întreprindere rentabil ă nu are, în mod automat, și o trezorerie net ă
pozitiv ă, aceasta din urm ă depinzând de varia țiile necesit ăților de finan țare și, mai departe, de
varia țiile termenelor de scaden ță a încas ărilor și a pl ăților.

8.5 Preg ătirea informa ției contabile pentru analiza financiar ă
Structura bilan țului contabil se apropie tot mai mult de o prezenta re func țional ă (pe
activit ăți) a datelor contabile, în detrimentul unei prezent ări, dup ă criterii financiare, de lichiditate
și exigibilitate. De aceea, este necesar ă o tratare prealabil ă a datelor contabile pentru adaptarea
lor la criteriile care permit o analiz ă financiar ă semnificativ ă și tradi țional ă. În acest sens, sunt
utile detalierile care se fac în Anexa la bilan ț privind lichiditatea activelor, îndeosebi a crean țelor
și exigibilitatea pasivelor, mai cu seam ă a datoriilor întreprinderii. Se ajunge, astfel, la construc ția
unui "bilan ț financiar", în care clasamentul posturilor de acti v și de pasiv se face, exclusiv, dup ă
criteriile de lichiditate și de exigibilitate . Aceasta nu pune în discu ție, sub nici o form ă, valoarea
informativ ă a datelor contabile în structura actual ă de prezentare și nici nu se constituie ca o
unic ă modalitate de prezentare, în viitor, a structurii bilan țului. În raport cu nevoile de informare
asupra vie ții economice a întreprinderii, responsabilii în met odologia contabilit ății vor adopta
solu ția pe care o consider ă cea mai adecvat ă obiectivelor eviden ței contabile.
Pentru a respecta cât mai fidel criteriul lichi dit ății, activele fixe (imobiliz ările =IMO) se
vor prezenta în urm ătoarea succesiune:
1) imobiliz ările din afara activit ății curente (de exploatare), privind terenurile neut ilizate,
casele de locuit etc. și care nu particip ă la func ționarea întreprinderii. Ele reprezint ă un fel de
plasament în active fizice, ce pot reprezenta o rez erv ă de capitaluri, eventual, disponibile când
situa ția financiar ă ar impune lichidarea lor. Altfel, lichiditatea lor este foarte slab ă;
2) imobiliz ările necorporale neamortizabile care se refer ă la drepturile de dispozi ție
achizi ționate (fondul de comer ț pentru atragerea clien ților, pentru firm ă, nume comercial etc.) și
care au o lichiditate slab ă;

3) imobiliz ările corporale neamortizabile (terenurile) care au, de asemenea, o lichiditate
slab ă;
4) imobiliz ările necorporale amortizabile (brevete, licen țe, cheltuieli de înfiin țare etc.)
devin lichide, pe m ăsura repartiz ării cheltuielilor, ocazionate de acestea, asupra ma i multor
perioade de gestiune;
5) imobiliz ările corporale amortizabile care devin lichide pe m ăsura amortiz ării lor;
6) împrumuturile acordate filialelor sub form ă de avansuri permanente, în contul curent al
acestora, ca mijloc de finan țare în cadrul unui program de dezvoltare și care sunt rambursabile pe
termen lung;
7) participa țiile, sub form ă de ac țiuni sau p ărți sociale, pe care întreprinderea le de ține în
permanen ță pentru a controla o alt ă societate sau pentru a exercita, în cadrul acestei a, o influen ță
predominant ă. Titlurile de participa ție au o lichiditate slab ă tocmai pentru a p ăstra acest control
sau influen ță și aceast ă lichiditate slab ă le diferen țiaz ă de valorile mobiliare de plasament, care
sunt disponibile și pot fi lichidate pe pia ța financiar ă f ără a se pune problema pierderii unei
pozi ții în conducerea altei societ ăți. Titlurile de participa ție nu pot fi amortizate, cedarea lor se
impune numai în situa ții financiare critice;
8) alte imobiliz ări financiare (dobânzi calculate și cu scaden ță amânat ă, împrumuturi c ătre
ter ți, depozite și cau țiuni).
Activele circulante (ACR) sunt mai lichide decât activele fixe, putând fi ra pid
transformate în moned ă. Durata recuper ării capitalurilor b ăne ști alocate în aceste active este mai
scurt ă și, de aceea, ele mai sunt numite și decalaje de pl ăți nefavorabile. Din momentul pl ății
aprovizion ărilor și cheltuielilor de produc ție pân ă în momentul încas ării produselor vândute este
un decalaj de pl ăți nefavorabil. În compensare, pasivele stabile circ ulante sunt numite decalaje de
pl ăți favorabile (ex. pl ățile pentru furnizori, salarii, asigur ări etc.), motiv pentru care se urm ăre ște
echilibrul dintre aceste decalaje de pl ăți.
Gradul de lichiditate al activelor circulante e ste variabil în func ție de diversitatea lor:
1) Stocurile și produsele în curs (de fabrica ție) sunt, în continuare, prezentate în func ție de
natura lor și de activitatea întreprinderii (care determin ă importan ța riscurilor pe care le
presupune de ținerea unui stoc): stocurile curente (de tranzac ție) și stocurile de siguran ță
Ambele formeaz ă categoria de stoc util, necesar pentru func ționarea normal ă a
întreprinderii. Dac ă avem în vedere c ă reconstituirea acestui stoc este permanent ă pentru a nu
pune în pericol via ța întreprinderii, acest stoc poate fi privit ca un element complementar al
activelor fixe (reprezentând o alocare permanent ă de fonduri b ăne ști).

– stocurile de specula ție, a c ăror existen ță este legat ă de varia țiile a șteptate (previzibile) în
evolu ția pre țurilor. Mi șcarea lor este o problem ă de plasament, care face arbitrajul între de ținerea
pe termen scurt fie de bunuri reale, fie de moned ă.
În cadrul acestor categorii de stocuri, lichidi tatea este diferit ă, în func ție de natura
activelor circulante constitutive, respectiv de poz i ția lor în cadrul ciclului de exploatare:
materii prime, produse în curs de fabrica ție, semifabricate, produse finite, m ărfuri;
2) Crean țele din activitatea curent ă (din exploatare) cuprind crean țe în curs de încasare
(nematerializate) și efecte de comer ț;
3) Alte crean țe pe termen scurt regrupeaz ă crean țele cu scaden țe mai mici de un an,
provenite din opera țiuni financiare, cum ar fi avansurile pe termen scu rt acordate filialelor;
4) Valorile mobiliare de plasament cuprind acti ve monetare și financiare cump ărate și
care nu sunt necesare pentru controlul sau exercita rea unei anumite influen țe asupra altei
societ ăți. Ele pot fi cedate imediat pe pia ța financiar ă și au, de aceea, un grad ridicat de lichiditate
(dac ă pia ța le absoarbe);
5) Conturile de regularizare de activ se refer ă la cheltuielile anticipate și la cheltuielile ce
urmeaz ă a se repartiza pe mai multe perioade de gestiune;
6) Disponibilit ățile (DPB) se refer ă la ansamblul mijloacelor de plat ă în conturile bancare
și în cas ă. Au cel mai ridicat grad de lichiditate dar, prin politica de investi ții sau prin politica de
plasament, soldul lor devine, adesea, simbolic.
Structura pasivului, dup ă criteriul exigibilit ătii, grupeaz ă posturile de pasiv în dou ă mari
categorii: capitalurile proprii și datoriile.
Capitalurile proprii au o exigibilitate nul ă, întrucât capitalul, mobilizat de la asocia ți sau
conservat prin reinvestirea profiturilor, este defi nitiv la dispozi ția întreprinderii, pe toat ă durata ei
de via ță .
Analiza datoriilor, în func ție de gradul lor de exigibilitate, are o mare impor tan ță pentru
evaluarea riscului financiar pe care îl implic ă îndatorarea întreprinderii. Astfel c ă, gruparea
acestora în datorii financiare (pe termen lung și mediu) și datorii de exploatare (pe termen scurt)
trebuie dispus ă, în func ție de scaden ța obliga țiilor de plat ă. În acest sens este util ă situa ția
scaden țelor, crean țelor și datoriilor ce poate fi întocmit ă în func ție de durata acestora dac ă datele
contabile permit aceast ă separare.
Adecvarea datelor contabile, pentru nevoile de analiz ă financiar ă, conduc la urm ătoarea
configura ție a bilan țului financiar . În sintez ă, bilan țul financiar cuprinde dou ă p ărți, cu o strâns ă
coresponden ță a elementelor componente de activ cu cele de pasiv ;

Gruparea crean țelor și datoriilor, în func ție de durata achit ării lor

Crean țe Durata
lichidit ății
Datorii
Durata exigibilit ății
< 1 an > 1 an < 1 an > 1 an > 5 ani
Participa ții Obliga țiuni
Convertibile
Împrumuturi
Acordate Alte
Împrumuturi
Obligatare
Alte imob.
Financiare Împrumuturi
Bancare
Clien ți
dubio și/litigi
osi Furnizori
Salarii
Alte crean țe
Clien ți Asigurari
sociale
Debitori Buget.
statului
Alte datorii
1) partea de sus (HAUT) pentru reflectarea echilibrului financiar pe terme n lung, cu
imobiliz ări în activ (IMO), c ărora le corespund capitalurile permanente (CPM) în pasiv;
2) partea de jos (BAS) pentru surprinderea echilibrului financiar pe term en scurt, cu active
circulante (ACR) și disponibilit ăți b ăne ști (DPB) în activ, în coresponden ță cu datorii de
exploatare (DEX) și credite de trezorerie (CRT) în pasiv 5.
În expresia algebric ă:
Activ = IMO + ACR + DPB
Pasiv = CPM + DEX + CRT
Astfel grupate, posturile de bilan ț pun în eviden ță dou ă reguli principale ale finan ță rii:
1) Nevoile permanente de alocare a fondurilor b ăne ști se vor acoperi din capitaluri
permanente, îndeosebi din capitaluri proprii.
ACTIV PASIV

IMO

CPM
HAUT DU BILAN

Sinteza bilan țului financiar
2) Nevoile ciclice (temporare) se vor acoperi di n surse ciclice (temporare),
Nerespectarea acestor reguli sau, altfel spus, a baterea de la disciplina financiar ă, va
determina o situa ție financiar ă critic ă, în sensul nevoii de rambursare a datoriilor pe te rmen scurt,
înainte ca activele fixe, cump ărate din aceste surse, s ă intre în func țiune sau înainte de degajarea
surplusului monetar din vânz ări, corespunz ător amortiz ării respectivelor active fixe. În plus,
dobânzile, comisioanele și garan țiile la creditele pe termen scurt sunt mai costisit oare decât la
cele pe termen lung.

8.6 Indicatori ai echilibrului financiar
În principiu, ca regul ă general ă a echilibrului financiar al întreprinderii, o part e din
capitalurile permanente este destinat ă acoperirii nevoilor ciclice (temporare), reînnoibi le
permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succe sive ale întreprinderii. A șa cum am amintit,
stocurile și crean țele, care se reconstituie permanent, pot fi conside rate nevoi stabile (permanente
ca și activele fixe) și care, prin urmare, necesit ă surse stabile (permanente) de finan țare.
Aceast ă regul ă specific ă de finan țare a activelor circulante este realizat ă prin existen ța
fondului de rulment, parte din capitalurile permane nte degajate de partea de sus (HAUT) a
bilan țului, pentru a acoperi nevoi de finan țare din partea de jos (BAS) a bilan țului. Aceast ă
pozitie strategic ă a fondului de rulment, de a face leg ătura între partea de sus și partea de jos ale
bilan țului, îi confer ă o valoare informativ ă deosebit ă, conducând la aprecierea, aproape unanim ă
a anali știlor financiari, c ă fondul de rulment reprezint ă cel mai important indicator al echilibrului
financiar al întreprinderii. În cele din urm ă, el este rezultatul arbitrajului între finan țarea pe
termen lung și finan țarea pe termen scurt.
Sunt anali ști financiari care apreciaz ă c ă, dimpotriv ă, nevoia de fond de rulment este
indicatorul cel mai relevant al echilibrului financ iar, întrucât eviden țiaz ă acele nevoi temporare
reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de explo atare succesive ale întreprinderii. Aceste nevoi
au r ămas neacoperite din surse temporare și reînnoibile în cadrul acelora și cicluri de exploatare.

ACR

DPB

DEX

CRT
BAS DU BILAN

Aceast ă apreciere porne ște de la analiza calitativ ă a ciclului de exploatare, privind capacitatea
acestuia de a-și echilibra nevoile ciclice din surse ciclice de ca pital. Partea r ămas ă neacoperit ă
financiar trebuie s ă fie egal ă sau inferioar ă fondului de rulment, altfel calitatea necorespunz ătoare
a activit ății de exploatare conduce la un dezechilibru financi ar care va afecta exerci țiile financiare
viitoare sau care pune în pericol integritatea capi talurilor proprii.
În starea de echilibru financiar, fondu l de rulment ar trebui s ă fie egal cu nevoia de fond
de rulment și s ă degaje o trezorerie net ă pozitiv ă, respectiv sa echilibreze partea de jos (BAS) a
bilan țului:
FR = (ACR + DPB) – ( DE X + CRT)
Din rela ția de mai sus, rezult ă, prin comutativitate, c ă fondul de rulment este egal cu
nevoia de fond de rulment plus trezoreria net ă, oricare ar fi situa ția acesteia (pozitiv ă sau
negativ ă):
FR = (ACR – DEX) + (DP B – CRT)
de unde ecua ția de echilibru financiar care urmeaz ă:
FR = NFR + TN
Din ultima rela ție se desprinde ideea c ă principala component ă a echilibrului financiar
este nevoia de fond de rulment, indicator a c ărei m ărime este dependent ă, în mod direct
propor țional, de cifra de afaceri și poate fi previzionat ă în func ție de politica viitoare a conducerii
întreprinderii, privind vânz ările. Dac ă nu intervin modific ări importante în partea de sus a
bilan țului, aceast ă coresponden ță a nevoii de fond de rulment cu cifra de afaceri ar e o anumit ă
stabilitate, ceea ce permite o bun ă previziune a echilibrului financiar al întreprinde rii (vezi
metoda normativ ă prezentat ă în capitolul urm ător).
Fondul de rulment poate fi analizat, în cont inuare, în func ție de structura capitalurilor
permanente capitaluri proprii (CPR) și datorii financiare (DFN).
Aceast ă analiz ă ar pune în eviden ță m ăsura în care echilibrul financiar se asigur ă prin
capitalurile proprii, respectiv gradul de autonomie a întreprinderii. Indicatorul care relev ă gradul
de autonomie, de libertate în luarea unor decizii d e investi ții privind dezvoltarea întreprinderii,
este fondul de rulment propriu (FRP), adic ă excedentul de capitaluri proprii fa ță de imobiliz ările
nete, excedent determinat dup ă reparti ția profitului, rezultat la încheierea exerci țiului financiar. El
se determin ă, deci, dup ă rela ția:
FRP = CPR – IMO
FRP1 = 1200 – 700 = 500
Se în țelege c ă rezultatul acestei rela ții de calcul poate lua și valori negative și, în acest

caz, se eviden țiaz ă m ăsura îndator ării pe termen lung, pentru nevoi de finan țare pe termen scurt,
gradul de dependen ță al activit ății de exploatare fa ță de pia ța de capitaluri. De aceea, numim
rezultatul negativ de mai sus fond de rulment împrumutat
FRI = FR – FRP
FRI = 20 – 30 = -10

IMO = 30

CPR = 40

DFIN = 10

IMO = 40
CPR = 30

DFIN = 20

IMO = 40 CPR = 30

DFIN = 10

ACR = 70

DEX = 50

ACR = 60

DEX = 50

ACR = 50 DEX = 70

FR = 50 – 30 = 20 FR = 50 – 40 = 10 FR = 30 – 50 = – 20
FRP = 40 – 10 = 10 FRP = 30 – 40 = -10 FRP = 2 0 – 50 = -30
FRI = 20 – 10 = 10 FRI = 10-(-10) = 20 FRI = -20 -(-30) = 10
Corela ția dintre fondul de rulment și autonomia financiara a întreprinderii
Exemplul cifric demonstreaz ă c ă nu întotdeauna existen ța unui fond de rulment pozitiv
(+10%) reprezint ă un echilibru financiar, în condi ții de autonomie financiar ă. În fapt, fondul de
rulment de mai sus este un fond de rulment împrumut at (-l0%) iar marja de siguran ță pe care
acest fond o asigur ă pentru finan țarea activit ății de exploatare, pune la ad ăpost întreprinderea
numai în privin ța scaden ței acestei îndator ări (care este mai îndep ărtat ă) dar nu o acoper ă, în
perspectiv ă, de riscul insolvabilit ății.

8.7 Fondul de rulment minim necesar
Fondul de rulment, ca excedent al capitalurilor pe rmanente în raport cu imobiliz ările nete
are, pe termen scurt, un caracter relativ stabil. D ac ă nu au loc investi ții importante și nici
opera țiuni financiare pe termen lung, putem asista la o c reștere progresiv ă a fondului de rulment,

ca urmare a autofinan ță rii, respectiv a acumul ărilor succesive de amortiz ări, provizioane și
profituri nete nerepartizate.
În condi țiile în care nevoia de fond de rulment nu înregistr eaz ă aceea și evolutie
progresiv ă, putem asista la o cre ștere, de asemenea progresiv ă a trezoreriei nete care , în lipsa
unui plasament rentabil, se poate reg ăsi sub forma unor disponibilit ăți lene șe (trândave). Deci
este o situa ție de echilibru financiar, cu suficient ă marj ă de securitate fa ță de riscurile activit ății
economice, totu și fondul de rulment excedentar are un cost de oport unitate ridicat, respectiv o
diferen ță semnificativ ă între rentabilitatea activit ății economice a întreprinderii și rentabilitatea
plasamentului, pe termen scurt, a trezoreriei nete pozitive. Aceast ă situa ție este rezultatul unei
politici generale de pruden ță și de înt ărire a autonomiei. Dimpotriv ă, în cazul unei politici
ofensive de cre ștere a capacit ăților de produc ție sau de diversificare a activit ății, prin cump ărarea
de participa ții la alte societ ăți, capitalurile permanente absorbite în aceste acti ve fizice sau
financiare, degaj ă un fond de rulment inferior nevoii de fond de rulm ent. Acoperirea deficitului
de fond de rulment necesit ă apelarea la credite pe termen scurt, al c ăror cost este ridicat atât în
ceea ce prive ște rata mai ridicat ă a dobânzii, cât și exigibilitatea ridicat ă a acestora. Aceste credite
pun permanent problema renegocierii condi țiilor de creditare. O asemenea situa ție de deficit a
fondului de rulment apare și în cazurile unor activit ăți economice cu rentabilitate insuficient ă,
pentru acoperirea costurilor capitalurilor proprii (dividendele) și ale celor împrumutate (dobânzi,
comisioane etc.). De aceea, este recomandat ă acea politic ă general ă de echilibru care s ă men țin ă
fondul de rulment la nivelul mediei fluctua țiilor nevoii de fond de rulment, aceasta fiind m ărimea
minim necesar ă a fondului de rulment. Fondul de rulment optimal e ste cel care men ține echilibrul
financiar al întreprinderii la cel mai sc ăzut cost al procur ării capitalurilor.

Valori NFR FR>NFR

FR = NFR
(+)TN (medie)

(-)TN FR < NFR

Timp
Politici de asigurare și men ținere a echilibrului financiar pe termen scurt

Aceast ă ultim ă politic ă de echilibru, între fondul de rulment și nevoia de fond de rulment,
este și cea care asigur ă cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate și
lichiditate: diminuarea disponibilit ăților "lene șe" va determina cre șterea rentabilit ății, iar
reducerea solicit ării la creditele pe termen scurt va determina cre șterea capacit ății de plat ă,
respectiv cre șterea autonomiei financiare a întreprinderii.
Analizând echilibrul financiar pe termen scurt, cel reflectat în partea de jos (BAS) a
bilan țului, putem calcula fondul de rulment ca diferen ță între activul circulant total (inclusiv
lichidit ățile sub forma disponibilit ăților b ăne ști) și datoriile pe termen scurt, inclusiv soldul
creditelor bancare pe termen scurt:
FR = (ACR + DPB) – (DEX + CRT)
FR1 = (1000 + 300) – (500 + 0) = 800
Cum se dovede ște și prin exemplul cifric, ambele rela ții de calcul ale fondului de rulment
sunt valabile, punând în eviden ță faptul c ă nu exist ă decât o singur ă problem ă în întreprindere,
cea a finan ță rii. Dar aceast ă problem ă principal ă poate fi abordat ă din dou ă unghiuri de vedere,
nu contradictorii, ci, dimpotriv ă, complementare: cel al finan ță rii pe termen lung și cel al
finan ță rii pe termen scurt . Op țiunea pentru una sau alta din c ăile de finan țare sau, mai degrab ă,
optimizarea raportului dintre acestea sunt obiectiv e ale politicii financiare, motivate de cre șterea
valorii întreprinderii, prin reducerea costului med iu ponderat al capitalului.

8.8 Bilan țul financiar în list ă, la valoarea brut ă contabil ă
Într-o optic ă de analiz ă prin fluxuri financiare, care s ă elimine deform ările indicatorilor
financiari datorate politicii de amortizare și politicii de dividend, se utilizeaz ă bilan țul financiar
cu active, în valoare contabil ă brut ă (valoarea de intrare a lor în contabilitate). Un a stfel de bilan ț
conduce la determinarea unor indicatori reali și comparabili ai echilibrului financiar pe termen
lung și pe termen scurt. Analiza financiar ă devine, astfel, mult mai pertinent ă și permite
ob ținerea unor referin țe informative mult mai fiabile. Pentru atingerea ac estor rezultate este
suficient ca, în calculul FR, NFR și deci al TN, s ă se opereze cu valorile brute ale surselor de
capital și ale aloc ărilor acestora în active fizice, financiare și monetare. Astfel, capitalurile proprii
sunt luate în calcul FR la valoarea lor brut ă, înainte de distribuirea (repartizarea) profituril or.
Influen ța politicii de dividend este, deci, exclus ă. Tot astfel, imobiliz ările sunt evaluate la
valoarea brut ă (de inventar), f ără deducerea amortiz ărilor. Acestea ar influen ța valoarea net ă a
imobiliz ărilor, în raport cu politica de amortizare promovat ă de întreprindere. De aceea,
capitalurile permanente vor include și valoarea amortiz ărilor .

Bilan ț financiar cu activele în valoarea brut ă contabil ă
31.XII.N
(0) 31.XII.N+1
(1)
∆∆ ∆∆
Capitaluri proprii înainte de repartizarea profitul ui
(+) Rezultatul (profitul) exerci țiului
(+) Provizioane pentru riscuri și cheltuieli
(+) Amortizari și provizioane calculate
(+) Datorii financiare
(-) Imobilizari în valoare brut ă
(=) Fond de rulment global (FRNG) A
Stocuri (în valoare brut ă contabil ă = valoare de intrare în contablilitate)
(+) Clien ți
( -) Furnizori de exploatare
( -) Alte datorii pe termen scurt
( = ) Nevoia de fond de rulment (NFR) B
Trezoreria neta (TN) = FRNG –
NFR C
Disponibilit ăți
( + ) Valori mobiliare de plasament (în valoare de intrare în contabilitate)
( – ) Credite de trezorerie
( = ) Trezoreria neta (TN) C
A = FRNG 1- FRNG 0
B = NFR 1 – TN 0
C = TN 1 – TN 0 A = B + C
∆∆ ∆∆FRNG= ∆∆ ∆∆NFR+ ∆∆ ∆∆TN

Autoevaluare:
1) Cum este definit ă și care este rolul analizei financiare?
2) Cum este definit ă și care sunt componentele analizei echilibrului fina nciar?
3) Cum este definit ă și determinat ă situa ția net ă?
4) Cum sunt defini ți, cum se determin ă și care este rolul fondului de rulment, nevoii de fo nd
de rulment și a trezoreriei nete (cash-flow-ului)?

5) Care este rolul și cum rela ționeaz ă principalii indicatori de echilibru financiar?
6) Cum este definit, cum se determin ă și care este rolul fondului de rulment minim necesar ?

Studii de caz – aplica ții
1. S ă se aprecieze echilibrul financiar pe baza urm ătorului bilan ț financiar:
mii lei
Activ Pasiv
Posturi Sume Post uri Sume
1. Imobiliz ări nete 59.000 1. Capitaluri proprii 42.000
2. Stocuri 15.500 2. Provizioane pentru riscuri și
cheltuieli 4.000
3. Clien ți 14.420 3. Împrumuturi pe termen lung 11.200
4. Crean țe diverse (pe termen
scurt) 15.000 4.Datorii furnizori 28.000
5. Disponibilit ăți 1.520 5. Alte datorii pe termen scurt 18.560
6. Credite bancare curente 1.680
Total Activ 105.440
Total Pasiv 105.440

Rezumat
Analiza financiar ă urm ăre ște s ă eviden țieze modalit ățile de realizare a echilibrului financiar pe
termen lung și pe termen scurt (obiectiv al analizei pe baz ă de bilan ț) și treptele de acumulare
băneasc ă, de rentabilitate ale activit ății întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza con tului de
profit și pierderi). Bilan țul sintetizeaz ă starea patrimonial ă a întreprinderii la un moment dat, în
timp ce contul de rezultate sintetizeaz ă rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, de
prelucrare și de ie șire, pe perioada considerat ă.
Diferen ța dintre activul total și datoriile totale contractate d ă o prim ă și principal ă evaluare
(contabil ă) a întreprinderii, la data închiderii exerci țiului. Aceast ă ecuație fundamental ă a
bilan țului red ă situa ția net ă a întreprinderii, respectiv averea net ă a ac ționarilor (activul neangajat
în datorii).

Bilan țul ofer ă criterii de apreciere a echilibrului financiar, la un moment dat și baza de calcul
pentru elaborarea bugetelor întreprinderii. Aloc ările permanente (în imobiliz ări) sunt, în
principiu, acoperite din surse permanente (capitalu ri proprii și datorii financiare). Acest surplus
de surse permanente, angajat de ciclul de finan țare al investi țiilor, poate fi "rulat" pentru
reînnoirea stocurilor și crean țelor. Aceast ă utilizare poten țial ă a marcat și denumirea lui, și anume
aceea de fond de rulment. El este expresia realiz ării echilibrului financiar pe termen lung și a
contribu ției acestuia la înf ăptuirea echilibrului finan ță rii pe termen scurt
Necesit ățile de finan țare ale productiei, respectiv ale ciclului de explo atare sunt acoperite,
în cea mai mare parte, din surse temporare corespun z ătoare (datorii de exploatare: furnizori,
creditori etc). Diferen ța dintre necesit ățile de finan țare ale ciclului de exploatare și datoriile de
exploatare este numit ă nevoia de fond de rulment.
Dac ă fondul de rulment, la un moment dat (al încheierii exerci țiului contabil), este superior
nevoii de fond de rulment, atunci excedentul de fin an țare se reg ăse ște sub forma unei trezorerii
nete, concretizat ă în disponibilit ăți b ăne ști în conturi bancare și în cas ă.
Trezoreria net ă este expresia cea mai concludent ă a desf ăș ur ării unei activit ăți eficiente.
Înregistrarea unei trezorerii nete, în cadrul mai m ultor exerci ții succesive, demonstreaz ă succesul
întreprinderii în via ța economic ă și posibilitatea plas ării rentabile a disponibilit ăților b ăne ști
pentru înt ărirea pozi ției ei pe pia ță . Trezoreria net ă pozitiv ă este rezultatul întregului echilibru
financiar al întreprinderii.
Bibliografie obligatorie

1. Brealey R., Myers S., Allen F., Principles of corporate finance , Eight Edition, Editura Irwin
Mc Graw-Hill, SUA, 2004.
2. Emil Chiril ă, Finan țele Întreprinderii, Editura Universit ății Oradea, 2003, Oradea, Romania
3. Ion Stancu – Finante. Editia a IV-a, Editura Econom ica, 2009