Modificari Geodemografice

LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ

MODIFICĂRI GEODEMOGRAFICE

ÎN MUNICIPIUL DOROHOI DUPĂ ANUL 1989

CU IMPLICAȚII ÎN METODICA PREDĂRII

ORIZONTULUI LOCAL

CUPRINS

Argument.Metodologia folosită și sursele de documentare

Capitolul I .Introducere

I.1 Poziția geografică a municipiului Dorohoi

II.2 Istoricul cercetărilor

Capitolul II.Caracterizarea geografică a populației

II.1.Evoluția numerică a populației

II.2. Bilanțul natural al populației

II.2.1. Natalitatea

II.2.2. Mortalitatea

II.3. Bilanțul migratoriu al populației

II.4. Bilanțul total

II.5. Particularități geo-demografice ale perioadei de tranziție

Contextul geo-demografic național și regional

Evoluții geo-demografice ale populației

Municipiului Dorohoi după 1989

II.6. Densitatea populației

II.7. Structura populației

a)Structura etnică

b)Structura confesională

c)Structura pe sexe

d)Structura pe grupe de vârstă

e)Structura profesională

Capitolul III. Metodica predării geografiei orizontului local

III.1.Considerații generale

III.2. Locul opționalului ,, Geografie locală-Modificări geodemografice în municipiul Dorohoi după anul în curriculumul școlar

III.3. Programa de opțional

III.4.Proiectarea activității didactice

III.5. Metode moderne de predare a disciplinelor opționale

III.6. Evaluarea în cadrul opționalului ,, Geografie locală- Modificări geodemografice în municipiul Dorohoi după anul

Bibliografie

ARGUMENT

Geografia umană face parte dintre acele domenii ale geografiei, ale științei în general ,care se află mereu în actualitate. Aceasta cu atât mai mult în prezent, când, în contextul globalizării și al creșterii complexității interacțiunilor și intercondiționărilor natură-om- habitat (nici o altă generație, până la cea actuală, nu a avut de făcut față unor succesiuni de schimbări atat de rapide și cu repercusiuni atât de profunde asupra naturii și a omului), dinamica populației și a așezărilor omenești oferă permanent un câmp important de investigare.

Populația este unul dintre elementele cele mai importante ale unei regiuni, elementul care dă,,culoare’’și care își pune foarte mult amprenta asupra peisajului umanizat, fiind un element care depinde foarte mult de condițiile naturale, social-economice și istorice, dar le și influențează la rândul său.

Complexitatea fenomenelor demografice, strânsa interacțiune dintre acestea și cele social-economice, precum și implicațiile acestora asupra calității mediului, au generat o preocupare sporită pentru studiile demografice realizate la nivel mondial, național sau local.

Lucrarea de față continuă șirul cercetărilor geografice asupra așezărilor urbane, prezentând unul dintre orașele vechi ale României.

Alegerea temei pentru această lucrare metodico-științifică a fost dictată în primul rând de necesitatea prezentării unui studiu geodemografic cât mai complex asupra acestui centru urban după anul 1989 cât și din necesitatea îmbunătățirii activității didactice, la clasă, prin posibilitatea folosirii unor materiale și date statistice care să contribuie la sporirea motivației elevilor pentru învățare și cercetare.

Prin informațiile oferite, lucrarea poate fi o sursă utilă și necesară de documentare pentru elevii și profesorii dorohoieni cât și pentru specialiști din diferite domenii de activitate.

Populația municipiului Dorohoi este o parte componentă a orizontului local, scopul final al acestiu studiu fiind de fapt realizarea unei programe de opțional:

,,Geografie locală: Modificări geodemografice în municipiul Dorohoi după anul 1989’’

Studiul de față încearcă pe de o parte să analizeze evoluția caracteristicelor demografice după anul 1989 și să ofere instrumentele de realizare optimă a studiului demografic în școală în acord cu principiul enunțat de G. Vâlsan ( 1931) conform căruia învățarea geografiei trebuie făcută pornindu-se de la cunoscut și apropiat, la necunoscut și îndepărtat.

În literatura geografică se cunosc lucrări de ținută care prezintă date interesante și despre orașul Dorohoi. Unele dintre ele aduc referințe despre vechimea și importanța orașului în anumite perioade ale existenței sale, altele se ocupă de aspectele generale ale orașului, ori de probleme speciale privind așazarea orașului sau despre unele particularități ale reliefului.

Aspecte privind populația zonei se regăsesc în lucrări generale sau cu caracter regional ca : V. Cucu (1970)-Orașele Romaniei , Al. Ungureanu (1980)-Orașele din Moldova, Costachie S. (2002)-Populația evreească din România în relații macroregionale, Guțic O.(1979) – Monografia orașului Dorohoi, Amarandei Gh.-Dorohoiul-Istoric și cultural, Ilinca N. –Geografie umană, Frunzescu D.-Dicționarul topografic și statistic al Romaniei, dar și în lucrări științifico-metodice ale profesorilor de geografie din zonă.

Prezenta lucrare este structurată pe trei capitole:

Primul capitol analizează poziția geografică a municipiului Dorohoi și prezintă un scurt istoric al cercetărilor.

Capitolul II analizează evoluția principalilor indicatori demografici (evoluția numerică, bilanțul natural, bilanțul migratoriu, densitatea, structura etnică, structura confesională, structura pe grupe de vârstă, structura pe sexe și structura profesională) după anul 1989.

În capitolul III se prezintă importanța studierii orizontului local în cadrul disciplinelor opționale din Curriculumul la decizia școlii, programa unui opțional intitulat :,, Geografie locală. Modificări geodemografice în municipiul Dorohoi după anul 1989 cu implicații în metodica predării orizontului local’’, proiectarea didactică a activităților desfășurate în cadrul acestui opțional și metode și tehnici moderne de predare și evaluare .

Pentru întocmirea acestei lucrări s-au întreprins activități de documentare prin studiul lucrărilor menționate la bibliografie ,s-au efectuat cercetări în teren,s-a studiat planul vechi al orașului precum și colecții de documente. Au fost de asemenea prelucrate și analizate materiale documentare și serii de date oferite de instituțiile locale (Primăria municipiului Dorohoi) sau județene (Direcția Județeană de Statistică).Pentru capitolul III au fost utilizate experiențele didactice ale unor autori, prezentate în lucrări de didactică geografică, precum Octavian Mândruț, Maria Eliza Dulamă, Nicolaie Ilinca, Viorica Tomescu dar și experiența personală acumulată până în prezent.

Introducere

Geografia orașului Dorohoi este strâns legată de istoria locurilor din nord-estul țării. Urme de viață materială și prezența omului pe aceste locuri datează din cele mai vechi timpuri : istoria locurilor vine din vremuri îndepărtate.

Sub raportul continuității de locuire teritoriul județului Botoșani, care include și orașul Dorohoi, se constituie într-un veritabil și uriaș muzeu în aer liber. Daca până mai ieri se credea că strămoșii noștri, dacii sau geții cum mai erau denumiți în izvoarele vremii, nu au viețuit pe aceste meleaguri, astăzi, prin recentele descoperiri arheologice, în numeroase puncte ale județului Botoșani a fost documentată o impunătoare cultură traco-getică.

Teritoriul orașului Dorohoi ca și teritoriul județului Botoșani a fost locuit încă din prima fază a paleoliticului înscriindu-se în aria geografică pe care s-a plăsmuit poporul român.

Pe aici și-a purtat pașii în numeroase rânduri gloriosul domn al Moldovei, Ștefan cel Mare, urmărind și biruind oștile vrăjmașe. Din vremea lui Ștefan cel Mare și până târziu către secolul al XVIII-lea au existat pe acest teritoriu mărețe curți domnești, loc de popas pentru voievozii Moldovei. În Dorohoi sunt ctitorii din vremuri îndepărtate care au dobândit consacrarea de monumente istorice.

Orașul Dorohoi a fost menționat documentar din primii ani ai secolului al XV-lea (1408), ca punct de vamă pentru comerțul cu cai spre Camenița, apoi la 1437 tot pentru comerțul cu vite cu Brașovul, orașul Dorohoi fiind reședință de ținut..

Așezate pe unul dintre cele mai vechi drumuri comerciale care strabăteau Moldova încă înaintea constituirii ca stat independent, numeroase localitați de pe cuprinsul județului Botoșani au cunocut de timpuriu o anumită dezvoltare, afirmându-se ca puternice centre comerciale și meșteșugărești, printre acestea și Dorohoiul.

Dezvoltarea orașului Dorohoi s-a înregistrat lent cu multe faze de regres.

Evoluția lentă a fost determinată de factori istorici și social- politici ,orașul fiind așezat într-o zonă deschisă, accesibilă populațiilor migratoare, armatelor invadatoare și în al doilea rând nepăsarea conducerii statului pe parcursul secolelor, față de dezvoltarea economică a acestiu centru urban.

În secolele XVII-XVIII Dorohoiul apare ca un nod de comunicații din care plecau și în care se intersectau numeroase ,, drumuri de țară ‘’ de imprtanță cel puțin regională.

În perioada care a urmat, activitatea economică a orașului s-a diversificat, s-a modernizat .Din ,,târg unde nu se întâmpla nimic” Dorohoiul s-a transformat într-un centru urban în continuă dezvoltare.

I 1. Poziția geografică a orașului Dorohoi

Din anul 1968, după reorganizarea administrativă, orașul Dorohoi face parte din județul Botoșani , ca importanță economică fiind al doilea oraș după municipiul Botoșani.

Județul Botoșani este situat în partea de nord-est a României, având la sud ca vecin județul Iași, la vest județul Suceava, la nord și est limita fiind marcată de granița României cu R. Ucraina și R. Moldova-formată de râul Prut.

Orașul Dorohoi este situat pe cursul superior al râului Jijia, modificându-și suprafața de-a lungul timpului astfel :

Tabelul nr.1

Sursa datelor : Direcția de Statistică Botoșani

Localitățile componente ale orașului sunt : Dealu Mare, Loturi Enescu și Progresul.

Orașul Dorohoi este la o distanță de . de municipiul Botoșani.

De orașul Suceava, Dorohoiul este legat prin șoseaua D.N 29.A –45 km ; de orașul Darabani prin șoseaua D.J.292-40KM ; cu Iașul, Dorohoiul este în legatură prin calea ferată (.) ; tot prin calea ferată se mai poate asigura legătura cu orașul Botoșani prin stația Leorda (.), cu Suceava (.) și Roman prin Verești (.).

Orașul Dorohoi se află la intersecția paralelei de 47° lat.N cu meridianul de 26° long.E.

Dorohoiul este situat în zona de contact dintre regiunea de dealuri înalte Bour-Ibănești de pe stânga văii Siretului și Câmpia Moldovei, în aval de confluiența Jijiei cu pârâul Buhai.

Pe harta Moldovei, întocmită de Dimitrie Cantemir la începutul secolului al XVIII-lea, partea nordică și nord-estică până la valea Prutului aparținea Ținutului Dorohoi.

Semnificația numelui acestui oraș este dată de Gh. Ghibănescu și de I.Iordan (1924), de drum (doroga); G.Wergand propune cuvântul sud-slav dorogiș-drag, scump, o propunere nejustificată deoarece influiența sud –slavă nu s-a putut extinde în partea de nord a țării. Derivarea de la numele unui general român Iperiod Doroid, presupus comandant de castru, este fantezistă.

Toponimia ne arată că se pot distinge, pe aria moldoveană, două influiențe slave : prima zonă cuprinde numiri topice derivate din temele vran și drag, cea de-a doua cuprinde numiri topice, identice sau similare, derivate din temele voron și drag (Dorohoi) de origine ucraineană.

Multe din târgurile viitoarei Moldove au fost așezate la vadurile apelor tăiate de ,,drumul românesc’’sau de,,drumul moldovenesc’’în timpul dominației tătare (1241-1352) , Dorohoiul fiind situat la un vad al Jijiei.

I. 2 ISTORICUL CERCETĂRILOR

În toate timpurile, populN 29.A –45 km ; de orașul Darabani prin șoseaua D.J.292-40KM ; cu Iașul, Dorohoiul este în legatură prin calea ferată (.) ; tot prin calea ferată se mai poate asigura legătura cu orașul Botoșani prin stația Leorda (.), cu Suceava (.) și Roman prin Verești (.).

Orașul Dorohoi se află la intersecția paralelei de 47° lat.N cu meridianul de 26° long.E.

Dorohoiul este situat în zona de contact dintre regiunea de dealuri înalte Bour-Ibănești de pe stânga văii Siretului și Câmpia Moldovei, în aval de confluiența Jijiei cu pârâul Buhai.

Pe harta Moldovei, întocmită de Dimitrie Cantemir la începutul secolului al XVIII-lea, partea nordică și nord-estică până la valea Prutului aparținea Ținutului Dorohoi.

Semnificația numelui acestui oraș este dată de Gh. Ghibănescu și de I.Iordan (1924), de drum (doroga); G.Wergand propune cuvântul sud-slav dorogiș-drag, scump, o propunere nejustificată deoarece influiența sud –slavă nu s-a putut extinde în partea de nord a țării. Derivarea de la numele unui general român Iperiod Doroid, presupus comandant de castru, este fantezistă.

Toponimia ne arată că se pot distinge, pe aria moldoveană, două influiențe slave : prima zonă cuprinde numiri topice derivate din temele vran și drag, cea de-a doua cuprinde numiri topice, identice sau similare, derivate din temele voron și drag (Dorohoi) de origine ucraineană.

Multe din târgurile viitoarei Moldove au fost așezate la vadurile apelor tăiate de ,,drumul românesc’’sau de,,drumul moldovenesc’’în timpul dominației tătare (1241-1352) , Dorohoiul fiind situat la un vad al Jijiei.

I. 2 ISTORICUL CERCETĂRILOR

În toate timpurile, populația a fost un domeniu de cercetare ,urmărindu-se variatiile spatiale ale structurilor și valorilor demografice, făcându-se aprecieri asupra potențialului uman. Elementul uman se reflectă în dezvoltarea economică, în funcție de numărul populației active și de gradul de pregătire a acesteia.

Populația de pe teritoriul de astăzi al orașului Dorohoi a fost consemnată în numeroase lucrări care permit să înțelegem că aici au existat condiții favorabile vieții, care i-au atras pe oameni încă din vremuri îndepărtate. Pe teritoriul din zona orașului Dorohoi s-au identificat urme materiale care dovedesc că oamenii au locuit pe aceste meleaguri din timpuri străvechi.

Al.Păunescu ( 1976), specifică că în marginea de sud, sud- vest a orașului, pe teritoriul vechiului sat Strahova, arheologii au descoperit urme materiale de locuire încă din paleoliticul târziu (cultuca gravitiană) cu cca. 10.000 ani i. Hr.

Au fost descoperite dovezi despre existența omului din epoca neolitică, apoi din epocile bronzului și fierului, din epoca dacică și romană, de la începutul epocii migrației popoarelor ( secolele III – IV). S-au găsit urme aparținand secolelor VIII-X , feudalismului timpuriu ( secolele XIII- și XIV) și feudalismului dezvoltat (secolul XIV).

C-tin C. Giurescu (1967) arată că: ,, Prima mențiune documentară cunoscută este în actul din 6 octombrie 1407, prin care boierii moldoveni reînoiesc, în orașul Liov, omagiul către regele Poloniei,Vladislav Iagello ( 1404). Al treilea dintre cei 27 de boieri citați cu numele lor figurează ,, Pan Mihail Dorohoianul’’(de ).

Un an mai tarziu, la 6 octombrie 1408, localitatea apare ca punct vamal pentru negustorii care exportă cai, nu ci , Mihail Dorohoianul amintit în 1407, era pârcălabul ținutului Dorohoi, avându-și reședința în orașul cu accelași nume. Tot în acest oraș este emis și actul domnesc din 12 iulie 1434, cu privire la acest ținut.

Același autor consideră că sunt și susținători ai ideii că Dorohoiul a existat ca așezare mai însemnată, ca târg, încă înainte de întemeierea statului moldovean. Acesta servea ca centru de schimb pentru numeroasele și vechile sate de pe podișul Dorohoiului, podiș străbătut de o mulțime de cursuri mici de apă formând lacuri și iazuri (,,iazul lui Cristea’’, ,, iazul lui Boteiu “ ,, săgazul lui Toma Purcarul’’).

Într-un document din 16 februarie 1459 sunt amintiți Judecătorii din Dorohoi.  Ștefan cel Mare va ridica în acest târg o biserică, terminată la 18 octombrie 1495,acordă locuitorilor satelor Poiana și Oniceni dreptul de a fi judecați numai de ecumenul mănăstirii sau de orânduitul acestuia.

C-tin C. Giurescu ( 1967) consemnează că târgul a avut un hotar, adică un teren agricol care dădea ocol vetrei clădite. Acest hotar era delimitat prin stâlpi de piatră care-l separau de hotarele satelor din ocolul Dorohoiului. Acest lucru se cunoaște dintr-un document datat din 5 august 1620 privind hotărnicia unuia din aceste sate anume Șendricenii, situat la vest de oraș.

Dorohoiul a fost înconjurat de ,, palisade “ prevăzute cu ,,porți’’, printre care una era ,,poarta Șendricenilor’’.

Gh. Ghibănescu, în lucrarea : ,, Dorohoi-Studii și documente”, consideră în tulpina cuvântului Dorohoi un radical slav, din limba slavilor de răsărit, limba malorușilor,în care doroga înseamnă drum, cale, șleah. Gh. Ghibănescu (1924), îl consideră pe Mihail de întemeietorul vieții administrative

În enciclopedia română, vol. II (1936-1938), în pagina 619, se explică: numele lui , de origine slavă, înseamnă ,,drag’’, poate de la întemeietorul așezării.

M. Costăchescu (1932), consemnează :,, În secolul al XV-lea, târgul s-a dezvoltat repede, atrăgând meșteșugari, ce deserveau populația locală și pe călători. Fiind ,,loc domnesc’’,voievozii aveau tot interesul să-i sporească numărul locuitorilor astfel că, noii veniți căpătau drepturi de folosință pentru loc de casă, teren arabil, imaș pentru vite și fâneață. Așa de exemplu, Ștefan II voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, a emis în anul 1434 din târgul Dorohoi un uric pentru mănăstirea Moldovița.

Miron Costin (1959) consemnează că în anul 1569, Dorohoiul a devenit reședință a marelui vornic al Țării de Sus, funcție administrativă care s-a menținut până în anul 1778. Ion Ionescu de (1866) consemnează despre ,, târgul Dorohoiului’’ că are ,, 62 locuitori birnici’’.

Din broșura ,, Ștefan cel Mare domn al Moldovei glorios comandant de oști 1457-1504’’ reies următoarele: privind harta medievală reprezentand și Romanească întocmită de Iacob Gastaldo în secolul XII apar nume de cetăți, orașe și târguri moldovenești. Cele mai multe ținuturi îndeseobi cele de la margine fiind administrate de pârcălabi , printre ținuturi figureză și Dorohoiul.

S-au realizat studii referitoare la explicațiile date de etimologie ajungându-se la concluzia că numele orașului Dorohoi este un nume românesc slavizat.

Dimitrie Urzică în ,,sate și târguri din podișul Dorohoiului ‘’ București, 1928 la pag. 19 consemnează : De la târgul vechi cu o singură stradă, Dorohoiul a ajuns să aibă azi 4 cartiere, toate pavate, laminate, la pag. 33 amintind despre invazia polonă de la 1509 și invazia tătară de la 1510.

,,Curierul roman’’, Botoșani, 8 februarie 1891 la pag. 3 în articolul ,,Invazia evreilor’’ prezintă interpelarea lui Dimitrie Sturza în Senat, la 4 februarie 1891 prin care spune că ,, , Botoșani și Dorohoi sunt 104000 evrei din 210.000 în țară’’ iar Botoșaniul și Dorohoiul avand aproximativ 62% din evrei.

Ecaterina Negruți consemnează că la 1774 populația Dorohoiului era sub 1000 loc. ( ca și Ștefănești și Harlău ) ; la 1803 populația Dorohoiului era între 1000-2000 loc. ; în anul 1859 populația era cuprinsă între 5000-10000 loc ; pentru anul 1774 precizând că Dorohoiul avea 883 suflete din care ,, 177 capi de familie’’ ; la anul 1831 precizând ,, 1480 suflete’’ din care ,, 296 capi de familie’’ ; la anul 1832 precând ,, 1702 suflete’’ ,864 bărbați și 838 femei și ,, 644 capi de familie’’ ; și la anul 1859 precizând 6049 locuitori din care 30450 bărbați ; 3004 femei ; 1595 ,,capi de familie’’.

Dimitrie Cantemir în ,,Descrierea Moldovei “ precizează : ,, Ținutul Dorohoiului în care se află Dorohoiul, târg nu prea însemnateste așezat nu departe de izvoarele râului Jijia. Acesta este propriu-zis reședința vornicului de Țara de Sus, adică a celui însărcinat cu conducerea Moldovei Superioare’’

În ,, Expunerea Administrației comunale pe anul 1897-1898’’ primarul G.G. Burghelea preciza : ,, orașul Dorohoi are 1865 case și 120 străzi (pag.4) ; la pag. 10-preciza că : la 1 01 1878 orașul era locuit de 12178 locuitori din care 2687 știutori de carte.

În lucrarea Câmpia Moldovei- Studiu Geografico-economic, Universitatea ,,Al. I. Cuza Iași, Facultatea de Biologie-Geografie, Catedra de Geografie-Geologie, Iași 1985, V. Nimigeanu, consideră orașul Dorohoi în categoria orașelor mijlocii ( 27765-loc.), precizând și câteva aspecte demografice și funcționale ale orașului.

Astfel ,Guțic Octav (1979) referitor la prima știre scrisă despre numărul locuitorilor din Dorohoi, târg și ținut menționează că o găsim în ,,Catastihul de cisla de țerani de la toate ținuturi și curțiani și vătaji și neamuri și popi făcută în anul 1591, februarie 20, sub domnia lui Petru Șchiopu’’.

Sursele de informare stricte cu referiri la analiza factorului demografic pentru orașul Dorohoi sunt puține. Sunt referiri care cuprind județul Botoșani, Câmpia Moldovei, târguri și târgușoare din .

Caracterizarea geografică a populației

Populația se caracterizează prin puterea de participare la cunoașterea, transformarea și valorificarea potențialului mediului înconjurător. Ca pretutindeni, și populația orașului Dorohoi, a folosit și folosește darurile naturii, creând surse de existență, contribuind la transformarea mediului înconjurător.

Omul și natura sunt într-o dispută permanentă. Peisajul natural nu poate fi conceput fără om și acțiunea umană. Factorul demografic dă dimensiuni capacității potențiale de creație, de acțiune asupra mediului înconjurător.

Se impune diagnosticarea cu mare precizie a potențialului uman actual în spațiu și timp, pentru a putea fi continuu corelat cu caracteristicele economice, cu dinamica, structura, repartiția,volumul și nivelul tehnic al producției materiale.

Transformările social-economice de amploare și profunzime cu numeroase determinări au puternice implicații și consecințe asupra populației și nivelului ei material și cultural, asupra vieții pe ansamblu.

II. 1 Evoluția numerică a populației

Teritoriul orașului Dorohoi a fost locuit de foarte multă vreme. Documentele istorice, urmele materiale descoperite, atestă prezența omului pe aceste meleaguri din paleoliticul târziu.

Lipsa de informații sigure a împiedicat cunoașterea numărului exact al locuitorilor orașului pană în secolul al XVII –lea.

În ,, Catastihul de cisla de țerani de la toate ținuturile și curțiani și vătaji și neamuri și popi ‘’, datând din 20 februarie 1591 sub domnia lui Petru Șchiopu, apare prima știre privitoare la populația târgului și ținutului Dorohoi. În acest document se precizează existența a 1829 locuitori, o parte locuind la oraș, circa 100-159 familii, rezultând o populație de 1000-1200 locuitori.

Din 1820 ,Catagrafia indică 9380 locuitori, cea din 1831 indică 10270 locuitori, probabil pentru târgul și orașul Dorohoiului.

În 1859, la primul recensământ al populației din Moldova, populația pentru orașul Dorohoi era de 6049 locuitori, populația fiind în creștere și în 30 de ani (1859 –1889 ) ajungând la 9313 locuitori, deci cu aproximativ 155 loc/an, implicit cu 3264 locuitori.

Creșterea mult mai rapidă va fi pentru anii 1889-1899, (337 loc/an) cu 3370 locuitori, având în vedere populația venită din Basarabia, Podolia, Bucovina, Galiția, atrasă de bogățiile solului și de practicarea avantajoasă a comerțului.

În perioada anilor 1889-1930 creșterea populației este lentă, cu 164 loc./an, în 1930 orașul având 15866 locuitori ; din care 8062 bărbați și 7804 femei.

Pentru perioada 1930-1956, populația orașului scade datorită : celui de-al doilea război mondial, a unui spor migratoriu deficitar și repatrierii populației evreiești, etc.

Perioada 1956-1975 se caracterizează printr-o creștere a populației orașului datorită sporului natural ridicat și a sporului migratoriu, în general pozitiv.

Creșterea populației pentru perioada 1859-1975 este de la 6049 loc. la 20099 loc., cu 122 loc./an .

Pentru perioada 1975-1990 creșterea populației a fost de la 20099 loc. la 33080 loc., cu aproximativ 12981 locuitori.Între anii 1990-2006 numărul populației a scăzut de la 33080 la 30720, cu 2360 de locuitori.

II 2. Bilanțul natural al populației

Bilanțul natural, numit frecvent și spor natural, este diferența dintre natalitate și mortalitate și reprezintă una din cele două componente care stau la baza creșterii sau scăderii numărului de locuitori.

III .2.1 Natalitatea definită ca intensitatea nașterilor din cadrul unei populații într-un interval de timp, de obicei un an, raportată la populația medie pe intervalul respectiv se măsoară cu un indice calculat după formula :

n = N/P x 1000, unde:

n- indicele natalității ;

N-numărul născuților vii din anul respectiv ;

P-numărul populației medii din acel an ;

Natalitatea a avut un timp o evoluție în general descendentă, în perioada 1990-2006 la nivelul întregii țări, fiind strâns legată în primul rând de o anumită evoluție a mentalității și a societății în general. Natalitatea este rezultanta unui complex de factori printre care nupțialitatea,divorțialitatea și fertilitatea, aceștia jucând un rol important

Nupțialitatea (rata căsătoriilor) are o evoluție oarecum similară cu rata natalității, pe care o determină într-o oarecare măsură. Valorile nupțialității între 1966 și 2006 în orașul au valori cuprinse între 9,46 ‰ în 1978, 11,01‰ și 7,98 ‰ în 1991, 7,8 ‰ în anul 1992, 6,0 ‰ în anul 2002, 7,5 ‰ pentru anul 2006, cu osccilații de la an la an ( aceste aspecte reies din tabelul nr.2).

Nupțialitatea este în stransă corelație cu indicele de natalitate și fertilitate. Astfel, în anul 1912 s-au încheiat 102 căsătorii (7,31 ‰), urmând o osccilație anuală cuprinsă între 115 căsătorii (1968) (6,61‰) și 286 căsătorii (1976) (13,16‰) .De la un an la altul numărul căsătoriilor a variat cu 1-2 căsătorii, respectiv 81 căsătorii după cum urmează :

În perioada 1976-1977 s-au înregistrat 286 respectiv 285 căsătorii ;

În perioada 1984-1985 s-au înregistrat 268 respectiv 187 căsătorii ;

Cel mai important puseu nupțialist se înregistrează în anii 1990-1991, explicabil pe de o parte prin eliberarea psihologică, cauzată de decretul de anulare a interzicerii avorturilor ( din primele zile ale evenimentelor din decembrie 1989), precum și din inițiativa noului legislativ de a oferi tinerilor căsătoriți la un preț foarte mic verighetele din aur, euforia dată de schimbarea vechiului regim și faptul că toată lumea a mizat pe o viață mai bună din toate punctele de vedere ; și pe de altă parte, prin faptul că acum au ajuns la vârste favorabile căsătoriei, contingentele masive de născuți din anii 1967-1970.

După anul 1989 numărul celor care s-au căsătorit au fost de 282 persoane (8,61‰ ) în anul 1990, 267 persoane (7,98 ‰ ), în anul 1992, 196 persoane (2,2 ‰) în anul 2002 și 240 persoane (1,7 ‰) în anul 2006 .

Comparând nupțialitatea pentru orașul Dorohoi și județul Botoșani se observă că în anul 1990 indicele de nupțialitate pentru Dorohoi a fost de 8,6 ‰ , iar pentru județul Botoșani de 8‰ ; pentru anul 1991 înregistrându-se același indice de nupțialitate respectiv 7,9 ‰, în anul 2006 indicele de nupțialitate a fost de 1,7 ‰ pentru municipiul Dorohoi și 1,5 ‰ pentru județul Botoșani.

Căsătoria și frecvența ei este influențată de factori social- economici, de tradiție și obiceiuri, de factori psihologici etc.

Vârsta la căsătorie, dincolo de cea fixată prin legislație a evoluat sistematic : în perioada preindustrială aceasta era determinată de condiții biologice (maturitate biologică), în perioada industrială, de condiții economice (maturitatea economică), pentru a deveni în ultimul timp, o vârstă psihologică.

Factorii legați de dezvoltarea industriei, de dezvoltarea orașului, de pătrunderea științei de carte în rândul femeilor, de lărgirea accsesului femeii la munca socială etc., au influențat puternic vârsta la prima căsătorie, ca și asupra nupțialității în general. Nivelul de instrucție mai ridicat a atras după sine întărzierea încheierii căsătoriei. Se impune și în orașul Dorohoi înființarea unui cabinet de planificare a familiei, venind astfel în sprijinul tinerilor.

Datele statistice dovedesc că rata de nupțialitate, cu excepția unor ani din perioada 1930- fost mai ridicată în orașul Dorohoi, decât în comunele vecine, având în vedere factorii de mai sus.

Nupțialitatea , la nivelul orașului Dorohoi, este prezentată și de tabelul nr. 2., iar evoluția indicatorilor poate fi urmărită în graficul nr. 1.

Divorțialitatea este un indicator demografic care reprezintă numărul divorțurilor dintr-un an. Valorile mari ale divorțialității (sau rata divorțurilor) reprezintă, cel puțin în principiu, un factor limitativ în ceea ce privește natalitatea. Autoritățile vechiului regim, în acord cu politica pronatalistă promovată de stat, au intervenit prin legislație pentru a induce o scădere a valorilor divorțialității care, considerate aberante, nu corespundeau idealului propăvăduit de socialism. Multă vreme divorțul a constituit pentru anumite categorii sociale (nomenclatură, miliție, armată) o modalitate, la care dacă apelau riscau să piardă poziția socială și avantajele de care beneficiau. Divorțialitatea este influențată de următorii factori : sărăcia, lipsa unor valori morale, insuficiența sau lipsa educației sexuale, numărul de copii dintr-o familie, etc.

Numărul divorțurilor a variat în timp după cum reiese din tabelul nr.2.

În anul 1968 s-a înregistrat un singur divorț, 0,05‰ , iar în anii 1982,1988, s-au înregistrat 47 de divorțuri (1,72 ‰ ) și respectiv 57 (1,83‰ ) de divorțuri. Față de perioada până la 1977 când divorțurile au variat între 6 și 8 și 36-39, iar în anii următori anului 1977 divorțurile au osccilat între 35 și 46, pentru perioada 1992-2006 numărul divorțurilor a osccilat între 49 și 51.

Tabelul nr. 2

EVOLUȚIA NUMĂRULUI CĂSĂTORIILOR ȘI A DIVORȚURILOR ÎN MUNICIPIUL DOROHOI ÎN PERIOADA 1966- 2006

Sursa datelor:Direcția de statistică a județului Botoșani

Figura nr.1

Sursa datelor : Direcția de Statistică a județului Botoșani

Prin desfacerile de căsătorii multe femei au rămas cu 4-5 copii spre creștere și educare, rămânând necăsătorite, bărbații în mare parte căsătorindu-se.

Divorțialitatea pentru orașul Dorohoi este mai ridicată decât în comunele vecine , dar mai mică decat în alte orașe din județ.

Aproximativ 20% din bărbații care se recăsătoresc au starea civilă de ,,divorțat”.

Comparând divorțialitatea pentru orașul Dorohoi și județul Botoșani se observă că în anul 1990 indicele de divorțialitate pentru Dorohoi a fost de 1,06 ‰, iar pentru județ a fost de 1,7 ‰ ; pentru anul 1991 înregistrându-se 1,28 ‰ pentru orașul Dorohoi și 1,65 ‰ pentru județul Botoșani ; pentru anul 2002 înregistrându-se 1,2 ‰ pentru municipiul Dorohoi și 1,3 ‰ pentru județul Botoșani.

Fertilitatea reprezintă populația feminină de vârstă fertilă (15-49 ani), acest indice fiind în strânsă legărură cu natalitatea. Evoluția fertilitătii populației a fost în scădere după al doilea război mondial datorită unui complex de elemente psiho-socio-economice.

Față de indicele mediu de fertilitate feminină, în Moldova acesta este mai ridicat. Fertilitatea variază după categorii de vârstă și grupe social-profesionale. Fertilitatea cea mai mare o deține categoria de vârstă de 25-30 ani.

Indicele de fertilitate se stabilește în funcție de născuții vii de către populația feminină între 15 și 49 ani raportat la 1000 de femei. Astfel pentru anul 1977 acest indice a fost pentru orașul Dorohoi de 57,41 ‰.

Factori care acționează în general, în sensul scăderii fertilității și a dimensiunii familiei sunt :

Dezvoltarea orașului ;

Extinderea învățământului ;

Accesul larg al femeii la învățămant și la munca socială ;

Scăderea mortalității infantile ;

Mobilitatea geografică, profesională și socială ;

Slăbirea tradiției.

În afară de factorii sociali, economici, psihologici ai fertilității se au în vedere factorii demografici ca: nupțialitatea, vârsta medie de căsătorie, numărul și structura populației.

Tabelul nr.3

Evoluția numărului locuitorilor orașului Dorohoi

în perioada (1966-2006)

Sursa datelor: Direcția de Statistică a județului Botoșani

Figura nr. 2

Evoluția numerică a populației Dorohoi în perioada anilor 1859-2007 se poate analiza din tabelul nr.3.

Cu toate vitregiile vremii, de la anul 1859 populația orașului Dorohoi a cunoscut o creștere de la 6049 locuitori la 14500 locuitori, având în vedere și împroprietărirea prin reforma agrară. Populația de 14500 locuitori din anul 1859 este probabil pentru târgul și ținutul Dorohoi, revenindu-se în anul 1889 numai la populația târgului Dorohoi. Datorită înviorării situației economice a târgului după o perioadă de zece ani populația a fost de 12690 locuitori, având în vedere și populația venită din Basarabia, Bucovina, Galiția, atrasă de bogățiile solului și de practicarea avantajoasă a comerțului.

Primul și al doilea război mondial au însemnat noi jertfe și în rândul populației dorohoiene, însemnând deasemeni și o stagnare a vieții economice a orașului.

După anul 1956 creșterea populației se realizează datorită sporului natural ridicat și a sporului migratoriu în general pozitiv.

Perioada de înflorire economică a orașului, darea în folosință a unor obiective economice și culturale a însemnat și creșterea numărului populației ajungând ca în anul 1991 orașul Dorohoi să aibă 33438 locuitori iar după recensământul din anul 1992, 34417 locuitori, după această perioadă numărul populației a scăzut treptat ajungând ca în anul 2006 să fie de 31720 locuitori.

Marile inflexiuni reieșite din figura nr. 2 sunt determinate de faptul că în evoluția numerică a populației s-au avut în vedere date referitoare la populația Dorohoiului ca târg, ca târg și ținut, cu localitatea Trestiana (1912), cu localitățile componente (1966).

Natalitatea a fost superioară mediei pe . Astfel, se constată pentru anii 1935, 1936, 1938 și 1939 o natalitate sub 20 ‰, iar în anul 1956 o natalitate de 24,03 ‰ . După acest an și până în anul 1967 natalitatea a fost sub 18 ‰., fiind o perioadă cu multe probleme și pentru familiile din Dorohoi. Numai într-un singur an (1967) natalitatea suferă o creștere deosebită, de la 11,45 ‰ la 26,25 ‰, ca urmare a măsurilor ferme privind legiferarea întreruperilor de sarcină și a altor măsuri luate de stat, de exemplu Decretul 779 din 1966.

Chiar dacă pentru o lungă perioadă de timp nu dispunem de date concrete la nivelul orașului în ceea ce privește natalitatea, valorile mari ale natalității înregistrate la nivelul Moldovei între 1789 și 1913, frecvent peste 40 și chiar 50 ‰ ( Ungureanu C., 2003 ) ne fac să acceptăm valori apropiate și pentru orașul Dorohoi, în condițiile acceptării unui comportament asemănător, fiind bine cunoscute tradițiile familiilor cu mulți copii.

În prima parte a secolului al XX-lea se mențin valori ridicate ale natalității dar treptat, acestea încep să scadă sub 30 ‰ ajungând la începutul perioadei studiate în detaliu la 11,45 ‰ . Acestă scădere apreciabilă a ratei natalității a atras măsuri pronataliste radicale, cea mai cunoscută fiind Decretul din 1966 de interzicere a avorturilor, dublată de o serie de avantaje date prin legislație mamelor și implicit familiilor cu mulți copii, măsuri care sunt urmate de o creștere explozivă a ratei natalității în următorii ani :22,5 ‰ în 1970.

După 1970 natalitatea începe să crească ajungând la un maxim de 31,3 ‰ în 1977. După acest an observăm o ușoară scădere, valorile fiind cuprinse între 27,1 ‰ în 1978 și 23,2 ‰ în 1980.

Aceste valori mari se datorează unui anumit standard de viață al populației, determinat de asigurarea locurilor de muncă, locuințelor, a asistenței sanitare și educaționale și nu în ultimul rând tradițiilor din această parte a țării. Scăderea ratei natalității în anii 1978, 1980, și 1983 se datorează și numărului mare de copii născuți morți.(7-8 cazuri pentru fiecare an ).

O descreștere simțitoare se înregistrează după anul 1988 urmat de 1989 când se decretează libertatea avorturilor cât și utilizarea măsurilor anticoncepționale.În anul 1988 civilă a orașului Dorohoi au fost înregistrate 692 de nașteri, având în vedere legislația perioadei respective.

Transformările de după 1989 au influențat și natalitatea. O vreme (1990-1991), ca urmare a așteptărilor populației (induse de trecerea la un regim democratic) care au generat și o nupțialitate ridicată, dar și ca urmare a conservării unui anumit standard de viață, generat de menținerea locurilor de muncă în întreprinderile de stat și apariția altora în sectorul privat, natalitatea se menține la valori ridicate de 20,1 ‰ în 1990.

Pentru perioadele de timp îndepărtate sunt foarte greu de separat cele două componente ale bilanțului populației, respectiv bilanțul natural și bilanțul migratoriu, deoarece înregistrările complete ale stării civile apar foarte târziu, după Unirea Principatelor, iar înregistrarea sporului migratoriu a fost organizată doar în perioada contemporană. Datele referitoare la a doua jumătate a secolului al XIX-lea, indică faptul că bilanțul natural al populației avea valori destul de mici. Natalitatea avea valori relativ înalte, însă și mortalitatea avea valori mari, compensând sau chiar depășind natalitatea.

Natalitatea în variațiile ei se poate urmări după tabelul nr.4 cuprinzând anii 1966- 2006. În comparație cu județul Botoșani și mediile pe țară, natalitatea în orașul Dorohoi de exemplu pentru anul fost mai mică cu aproximativ 3‰ față de județ și mai mare cu 0,05 ‰ față de media pe țară.

În perioada 1975- 1985 natalitatea în orașul Dorohoi a fost mai mare decât natalitatea în județ valorile fiind între 27,7 ‰ și 21,2 ‰ pentru oraș, iar pentru județ între 22,8 ‰ și 18,5 ‰ , comparativ cu natalitatea pe țară diferențele sunt și mai mari respectiv 27,7 ‰ -21,2 ‰ și 19,7 ‰ -15 ‰ . După anul 1989 natalitatea atât în orașul Dorohoi cât și în județul Botoșani și pe țară suferă o descreștere vizibilă, respectiv 15,25 ‰ pentru oraș (1991) , 14,3 ‰ pentru județ și 11.9 ‰ pentru întreaga țară.

Pentru perioada anilor 1990-2006 natalitatea în municipiul Dorohoi a fost cuprinsă între 20,1‰ și 11,8 ‰ .Evoluția natalității la nivelul municipiului Dorohoi în perioada 1966-2006 poate fi urmărită prin graficul nr.3.

Cauzele scăderii natalității sunt : abolirea decretului care interzice avorturile, scăderea standardului de viață și creșterea nesiguranței ca urmare a reducerii locurilor de muncă, insecuritatea financiară generată de inflația galopantă. Scăderea nupțialității și creșterea ratei divorțurilor, schimbarea mentalității, planingul familial și educarea tinerilor în sensul folosirii mijloacelor contraceptive și mai ales îmbătrânirea demografică.

La acești factori mai trebuie adăugat și emanciparea femeii în ultimii ani, plecările (legale sau ilegale) pentru a lucra în străinătate, printre cei plecați evidențiindu-se un număr mare de femei ( cele mai multe la vârsta fertilității), ca și implicarea tot mai mare a femeii în viața economică și socială, care o determină să renunțe la ideea de a mai avea copii .

III 2.2 Mortalitatea reprezintă raportul numeric dintre numărul decedaților și populația totală a unui teritoriu, într-un interval de timp și se exprimă prin coeficientul mortalității generale, care se calculează după formula :

M. G. = M.T./P.T. x 1000,

în care :

M.G.- mortalitate generală;

M.T –numărul deceselor dintr-un an;

P.T.-populația totală.

Acest indicator reflectă într-un mod fidel gradul de dezvoltare a unei societăți sau regiuni, el fiind în legătură directă cu performanțele sistemului sanitar și cu puterea economică.

Cazele directe ale mortalității, sunt direct influențate de morbiditate, nivel de trai, structura pe grupe de vârstă, ignoranța igienico- sanitară cât și imperfecțiunile din sistemul sanitar românesc.În secolele trecute valorile ratei mortalității erau mult mai mari cu valori cuprinse între 26‰ și 21 ‰ până după primul război mondial, dar cu valori superioare în următorii ani : 1840 (45 ‰), 1848 (46,2 ‰) și 1870 (80‰) cand epidemiile au secerat multe vieți omenești.În 1848 epidemia de holeră a provocat pierderi mari în rândul populației.

După primul război mondial rata mortalității înregistrează o scădere continuă la nivelul întregii țări, cu excepția perioadei celui de-al doilea război mondial și a anilor următori, când zona Moldovei este afectată de secetă și foamete.

Indicele de mortalitate suferă oarecare variații în anii 1936 (18,6 ‰), 1974 (8,35 ‰ ),1989 (6,1 ‰ ).În perioada 1976-1987 indicele de mortalitate are valori cuprinse între 6,4‰ -6,1 ‰ .,iar în perioada 1990-2006 indicele de mortalitate are valori cuprinse între 6,8‰ și 9,1 ‰ cu valori osccilante în acestă perioadă. Mortalitatea fiind agravată de o puternică recrudescență a mortalității infantile.

Mortalitatea infantilă a avut variații în timp și cauze diferite.

Tabelul nr.4

EVOLUȚIA NATALITĂȚII ȘI A MORTALITĂȚII ÎN MUNICIPIUL DOROHOI, ÎN PERIOADA 1966-2006. BILANȚUL NATURAL

Sursa datelor : Direcția de statistică a județului Botoșani

Figura nr.3

Sursa datelor: Direcția de Statistică a județului Botoșani

Figura nr.4

Sursa datelor: Direcția de Statistică a județului Botoșani

Figura nr.5

Sursa datelor: Direcția de Statistică a județului Botoșani

Mortalitatea infantilă a suferit următoarele variații în timp : 1980-27,29‰ l ;1981-29,51 ‰  ; 1985 –28,78 ‰ ;1986-38,39 ‰.; 1987-47,45 ‰ ; 1988-43,98 ‰; 1989-18,83 ‰ ; 1990- 38,20 ‰ ; 1991-18,9 ‰ ; 1992- 15,38 ‰ , 6,32 ‰ pentru anul 2006. (Tabelul nr.4 ) Decesele din rândul copiilor se datoreză bolilor aparatului respirator.Evoluția mortalității infantile poate fi urmărită în graficul nr.4

Până în anul 1989 mortalitatea infantilă mai mare, s-a datorat unor cauze sociale legate de educația sanitară și educația socială.

În anul 1991 mortalitatea infantilă în orașul Dorohoi a fost de 18,97 ‰ , mai mică decât mortalitatea infantilă a județului Botoșani 32,2 ‰ , și mai mică decât mortalitatea infantilă a României ( 36,7 ‰ ).

Mortalitatea infantilă este mai mică deoarece s-au cointeresat cadrele sanitare care,se implică în mod direct în salvarea vieții copiilor. Evidențierea situației mortalității este prezentată în tabelul nr.4.

Mortalitatea în orașul Dorohoi este mai mică față de mortalitatea la nivelul județului Botoșani și a României între anii 1976-1985. După anul 1989 mortalitatea în orașul Dorohoi a rămas deasemeni mai mică (7,5 ‰ ) față de județul Botoșani (9,6 ‰ ) și față de întreaga țară (10,6 ‰).

Au fost cazuri și de născuți morți numărul acestora a crescut de la3 (0,17 ‰ ) în 1968 la 10 (0,34 ‰ ) în anul 1985 ; după acest an cazurile au fost rare până în anul 1990 când s-au înregistrat 9 (0,26 ‰ ) nașteri cu copii morți.

Datorită lipsei de medicamente, lipsurilor materiale din unele familii s-au înregistrat multe cazuri de copii morți sub 1 an. După anul 1966 s-au înregistrat creșteri pană în anul 1979 (26 cazuri) și 1988 (35 cazuri) ; în anul 1991 fiind înregistrate 10 cazuri ; în anul 2000 au fost înregistrate 12 cazuri, iar în anul 2006 numărul acestora a scăzut ajungând la 5 cazuri.

În prezent ,cele mai multe decese sunt înregistrate din rândul persoanelor cu afecțiuni cardiovasculare. Vârsta madie de înregistrare a deceselor, în Dorohoi, este între 45-55 ani.

II.2 3. Componentele geodemografice și evoluția lor

Cercetările geografice pot fi de mare folos în stabilirea celor mai bune căi de dezvoltare economico-socială a orașului Dorohoi, prin analize și sinteze asupra tuturor componentelor geografice, prin aprecierea cât mai exactă a potențialului economic și a căilor de valorificare.

În ansamblu, creșterea numărului populației orașului Dorohoi s-a datorat sporului natural și mai puțin sporului migratoriu.

Prin măsuri de organizare și sistematizare a teritoriului, prin construirea de întreprinderi industriale a fost încurajat fenomenul de creștere a populației.

Deci, analiza geodemografică ne permite să facem aprecieri asupra potențialului uman al orașului Dorohoi, din care o parte este folosită în scop productiv.

Resursele umane sunt cele care dispun de capacitatea fizică și intelectuală necesară desfășurării unei activități utile.

Bilanțul natural este determinat direct de evoluția celor doi indicatori demografici care îl alcătuiesc: natalitatea și mortalitatea. Multă vreme, chiar dacă rata mortalității era mare, bilanțul natural al populației era pozitiv, asigurând o creștere pe cale naturală a populației, creștere întreruptă în unii ani de epidemii sau cele două războaie mondiale.

În perioada analizată în amănunt (1966-2006), bilanțul natural a cunoscut o evoluție interesantă (tabelul nr.7, graficul nr.5 ). Dacă în prima parte a perioadei a fost excedentar justificând denumirea de spor natural depășind 22,5 ‰ în 1976 și 23,1 ‰ în 1977, începând cu anul 1990 s-a ajuns la valori foarte mici.

Dacă în anul 1966 sporul natural a fost de 3,4 ‰, în anul fost de 16,8 ‰ . Această creștere spectaculoasă s-a datorat măsurilor legislative, cum ar fi Decretul 779/1966 , când natalitatea crește simțitor, variind între 26,2 ‰ (1967 ) și 31 ‰ (1967), deci un spor cu valori mai mari. Numărul locuitorilor sporind mai mult datorită sporului natural și mai puțin sporului migratoriu.

Și mortalitatea înregistrează valori mai mici până la 6,4 ‰ (1976 ). Variațiile sporului natural în perioada 1978- 1991 sunt cuprinse între 20,0 ‰ și 8,1 ‰ având în vedere cei doi indicatori (natalitatea și mortalitatea). Diferența de spor natural între anii 1991-1992 se datorează liberalizării avortului.

După anul 1992 sporul natural a continuat să scadă fiind de 4,7 ‰, în anul 1997, 2,2 ‰ pentru anul 2002 și crește ușor în 2006 ajungând la 2,7 ‰.

Dacă încercăm o comparație între sporul natural al orașului Dorohoi și cel al județului Botoșani și al României constatăm următoarele :

pentru perioada 1966- 1968 sporul natural al orașului Dorohoi este mai mic decat sporul natural al județului Botoșani și al României, având în vedere natalitatea și mortalitatea ;

pentru perioada 1969- 1974 sporul natural al orașului Dorohoi este mai mic decât sporul natural al județului Botoșani, dar mai mare decât sporul natural al României, deasemeni având în vedere diferențele obiective de natalitate și mortalitate ;

pentru perioada 1975-1991 sporul natural al orașului Dorohoi este mai mare atât față de sporul natural al județului Botoșani cât și față de sporul natural al întregii țări, perioadă în care natalitatea este mai mare și mortalitatea este mai mică pentru orașul Dorohoi ;

pentru perioada 1991-2006 sporul natural al municipiului Dorohoi este mai mic decât sporul natural al județului Botoșani dar mai mare decât sporul natural al României.

Probabil că tendința de scădere a populației pe cale naturală se va menține și în perioada următoare și ca un rezultat al faptului că tot mai mult familia modernă cu unul sau doi copii maxim caștigă teren în ,, confruntarea ‘’ cu modelul țărănesc tradițional al familiei cu mulți copii (sau cel impus de unele culte neoprotestante, de asemenea cu mulți copii ).

II..3. BILANȚUL MIGRATORIU

II. 3.1 Populația imigrată. Rata imigrației ( raportul dintre numărul persoanelor sosite și populația totală la mia de locuitori ) a înregistrat de-a lungul timpului evoluții osccilante. Spre oraș s-au îndreptat locuitorii satelor vecine fiind atrași de dezvoltarea industriei și a serviciilor ; pentru perioada 1956-1959 populația sosită s-a încadrat între 23,83 ‰ . și 40,27 ‰ . După anul 1959 nu s-au mai înregistrat valori de 40 ‰ , doar în anul 1981 când s-a ajuns la o valoare de 42,7 ‰ având în vedere intrarea în producție a unor obiective industriale . Pentru acești ani cei veniți în orașul Dorohoi provin din județele Mureș și Cluj fiind specialiști pentru industria sticlăriei precum și farmaciști, medici, profesori.În prezent sunt înregistrați navetiști din rândul elevilor, al muncitorilor sticlari și constructori.

II.3.2 Populația emigrată. Rata emigrației ( raportul dintre numărul persoanelor plecate și populația totală la mia de locuitori) a avut o evoluție oscilantă în perioada 1966-2006 la nivelul întregii zone cu valori de peste 13 ‰, tendința genarală pentru ultimii opt ani fiind una de scădere.

După încheerea războiului și instaurarea regimului comunist, migrațiile internaționale se reduc tot mai mult (și datorită restricțiilor de ordin politic) excepție făcând evreii, care părăsesc masiv Dorohoiul, îndreptându-se spre Israel și spre statele occidentale.

Capătă însă o amploare deosebită fluxurile migratorii din interiorul țării, dinspre rural spre urban, dar cum Dorohoiul nu a fost una din zonele industrializate forțat la începutul regimului comunist, cea mai mare parte a excedentului de forță de muncă din comunele din jur s-a îndreptat spre orașele cele mai mari din țară.

Plecările din oraș au fost determinate în timp, de factori diferiți. Cei plecați au fost atrași de posibilitățile de dezvoltare economică ale altor județe din țară. Plecările din oraș s-au încadrat (între anii 1956- 1959) între 41,97 ‰ și 40,61 ‰ urmând o perioadă de regres până la 14,81 ‰ în 1966 apoi în 1985 ajungându-se la 7 ‰, aceasta fiind cea mai mică valoare înregistrată a emigrărilor din orașul Dorohoi.

Acest aspect s-a datorat încercării de a reține absolvenții școlilor generale și liceelor în județ și în oraș și a repartițiilor pe bază de buletin pe cât posibil în funcție de domiciliul stabil.

După anul 1989 valoarea înregistrată a fost de 19,5 ‰ ceea ce reprezintă 647 plecări în primul rând dintre specialiști.

În perioada anilor 1990-2006 cea mai ridicată rata a populatiei emigrate s-a înregistrat în anul 2003 cu 1487 persoane ce reprezintă 46,6 ‰, cea mai mică rată a emigrației fiind înregistrată în anul 1991 cu 241 persoane ce reprezintă 7,13 ‰.

II. 3.3 Bilanțul migratoriu al populației municipiului Dorohoi a fost de 7,5 ‰ până în anul 1990. Cel mai important deficit migratoriu a fost în 1968 când s-a înregistrat valoarea de -7,9 ‰.

La creșterea populației orașului Dorohoi, într-o mai mare măsură a contribuit sporul natural decât cel migratoriu, având în vedere faptul că orașul Dorohoi în mai mică măsură a însemnat un punct de atracție în dezvoltarea economică, științifică, culturală.

Referitor la perioada 1956-1974 se constată că în anii 1956, 1959, 1960, 1963, 1965, 1968, 1970 mișcarea migratorie este deficitară, iar în ceilalți ani este excedentară,tendință amplificată mult în perioada 1971-1974, cu o medie de 225 locuitori pe an, datorită intrării în producție a unor obiective industriale noi ca: Intreprinderea de confecții-extindere, Cooperativa meșteșugărească-extindere, Intreprinderea – corpuri de iluminat ș.a.

Acest fenomen demografic este reliefat de tabelul nr.5 precum și de graficul nr. 8.

Deficitul migratoriu este determinat de faptul că se simte o creștere a puterii de atracție a unor centre mari, reducâdu-se și importanța administrativă.

Orașul a atras populația din mediul rural care s-a stabilit pentru un timp în Dorohoi, acesta fiind orașul care îi va lansa spre o nouă deplasare în orașele din .

În perioada anilor 1966-1992.. sporul natural este deficitar (pentru anii 1968, 1970, 1992 ) în rest este excedentar.

Acest fenomen demografic, la nivelul municipiului Dorohoi, reiese din tabelul nr.5

Plecările în proporție de 41‰ din anul 1992 sunt apropiate ca valoare de plecările din anul 1956 (14,9 ‰ ) și a celor din anul 1959 (40,6 ‰ ) dar determinate de cauze diferite.

După anul 1994 bilanțul migratoriu devine pozitiv, ajungând la 8,0 ‰ în anul 1994, 3,4 ‰ în anul 1996, fapt explicabil prin întoarcerea celor plecați înainte de 1989. Începând cu anul 1997 sporul migratoriu devine negativ , situație care se resimte și în prezent. Perspectivele de a găsi un loc de muncă în economia urbană sunt tot mai puține după 1990, șomajul este tot mai prezent,situația economică a țării este într-o criză generală, încât a pleca nu mai este o țintă decât doar a pleca în străinătate și ca urmare o parte a acestor plecări sunt peste graniță. Pe seama acestor plecări trebuie pusă și scăderea bilanțului migratoriu din,1997,1998,1999,2000,2001, 2002,2003,2004,2005,2006 în condițiile în care cu atât mai mult că de la de la 1 inuarie 2002 cetățenii români pot călători fără viză în spațiul Shenghen. Dealtfel migrațiile pentru muncă în străinătate au ajuns un fenomen de masă și au antrenat atât bărbați cât și femei, în general de vârstă tânără și adultă. Dacă la început numărul celor plecați a fost relativ mic, ulterior a funcționat așa-numitul fenomen de,, contaminare’’, tot mai mulți cunoscuți ai primilor plecați fiind atrași în țări ca: Italia, Spania, Portugalia,Germania. Pentru că o parte din aceste plecări s-au făcut ilegal, o cuantificare precisă este dificilă datorită reticenței celor intervievați, unele estimări evaluând ponderea celor plecați până la 20 % din populația totală.(tabelul nr.5).

Tabelul nr.5

SPORUL MIGRATORIU AL POPULAȚIEI MUNICIPIULUI DOROHOI

ÎN PERIOADA 1990-2005

Sursa datelor : Direcția de statistică a județului Botoșani

II 4.BILANȚUL TOTAL

Bilanțul total este o consecință a evoluției bilanțului natural și a celui migratoriu și, în funcție de oscilația acestor doi parametri demografici importanți, el poate fi pozitiv sau negativ. Sintetic, bilanțul total se exprimă prin formula :

BT =BN+BM, unde BT- bilanțul total,

BN-bilanțul natural,

BM-bilanțul migratoriu.

Analiza graficului care prezintă acest indicator în perioada 1966-2006 ne îndreptățește să afirmăm că evoluția bilanțului natural total nu a fost una lineară (ascendentă sau descendentă), ci una oscilatorie în funcție de puseurile unuia sau altuia dintre indicatorii deja analizați (natalitatea,mortalitatea,imigrația sau emigrația), histogramele în ,,dinți de ferăstrău’’ venind să susțină această afirmație (figura nr….).

În anii 1966, 1967, 1971, 1973 ambele sporuri sunt pozitive, predominând sporul migratoriu, având în vedere condițiile care au determinat acest aspect (ex. inaugurarea unor întreprinderi industriale).

Între anii 1966-1970 sporul total a fost excedentar, oscciland între 298 locuitori (1,98 ‰ ) și 817 locuitori (39,1 ‰ ) . După anul 1976 sporul total a continuat să fie excedentar oscilând între 762 locuitori (35,8 ‰ ) în anul 1977 și 909 locuitori (20,1 ‰ ) în anul 1990. În anul 1992 bilanțul total a fost de 14,6 ‰ , în anul 1998 bilanțul total a devenit negativ fiind de -5,5 ‰ , în anul fost de -4,1 ‰, o creștere sensibilă având loc în anul 2005 de 1,3 ‰. Evoluția bilanțului total al populației la nivelul municipiului Dorohoi poate fi urmărită prin graficele nr.6 și 7.

Tabelul nr.6

BILANȚUL TOTAL POPULAȚIEI MUNICIPIULUI DOROHOI ÎN PERIOADA 1990-2005

Tabelul nr.7

BILANȚUL TOTAL AL POPULAȚIEI MUNICIPIULUI DOROHOI ÎN PERIOADA 1966-1990

Sursa datelor: Direcția de Statistică a județului Botoșani

Figura nr.6

Figura nr.7

Figura nr.8