Modificari Antropice ALE Spatiului Geografic
Cuprins
Introducere……………………………………………………………………………………..4
I. Valea Bistritei in sectorul Bicaz-Piatra Neamț. Caracteristici fizico-geografice generale…………………………….7
1.2 Limite
1.2. Geologia
1.2.1. Seismicitatea
1.2.2. Structura și tectonica
1.3. Geomorfologia
1.3.1. Morfologia versanților
1.3.2. Morfologia albiei
1.4. Clima
1.5. Hidrologia
1.5.1. Apele de suprafață
1.5.2. Apele subterane
1.6.Vegetația și fauna
1.7. Solurile
II. Aspecte de geografie umana pe valea Bistriței in sectorul Bicaz-Piatra Neamt………………………………………………………..19
2.1. Evoluția așezărilor omenești.
. Dezvoltarea economică a văii Bistriței între Bicaz si Piatra Neamț
III. Resurse umane…………………………………………………………30
3.1. Evolutia numerica
3.2. Miscarea naturala
3.3. Miscarea migratorie
3.4. Densitatea populatiei
3.5. Simetrii geodemografice
IV. Modificări antropice pe valea Bistriței între Bicaz- Piatra Neamț…………………………………………………………………………..49
4.1. Consideratii generale
4.2. Constructia barajelor, canalelor si aparitia lacurilor
4.3. Stramutarea localitatilor din arealul lacustru
4.4. Caracteristicile amenajarilor antropice din sectorul Bicaz-Piatra Neamt
V. Consecintele modificarilor antropice…………………………60
5.1. Modificări geomorfologice
5.1.1. Morfodinamica cuvetelor lacustre
5.1.2. Morfodinamica versanților
5.2. Modificări climatice
5.3. Modificari hidrologice
5.3.1. Aparitia acumularilor Pângarati, Vaduri si Bâtca Doamnei
5.3.2. Modificari ale debitului lichid
5.3.3. Modificari ale debitului solid
5.3.4. Schimbari în regimul apelor subterane
5.4. Modificări biologice
Concluzii……………………………………………………………………..82
Bibliografie………………………………………..……..…84
MOTTO
„Multe râuri s-arunca din strâmtorile Carpatilor în roditoarele noastre câmpii, nici unul însa nu deschide în privteliștea muntilor o vale mai luminoasa și mai fermecatoare ca Bistrita Moldovei. Ea întrunește în întinsa-i domnie salbaicia Jiului, maretia Oltului , și bogatiile Prahovei.”
( Al. Vlahuta- România pitoreasca )
INTRODUCERE
Valea Bistriței reprezintă o regiune cu un potențial remarcabil pentru comunitatea locală. Lucrarea își propune să scoată în evidență impactul activităților umane asupra mediului geografic. Civilizația umană are de multe ori în ascensiunea sa urmări nebănuite asupra mediului natural, determinând modificarea peisajului geografic. Este necesară cunoașterea aspectelor pozitive, dar mai ales negative ale intervenției umane în vederea stimulării unor preocupări pentru rezolvarea multiplelor probleme legate de protecția și conservarea naturii. Natura nu poate fi stăpânită dacă nu ne este cunoscută.
Cunoașterea situației preexistente și compararea cu situația actuală conduc nu numai la cunoașterea ci și la necesitatea găsirii unor măsuri de ameliorare a efectelor negative.
Valea Bistriței a oferit omului condiții favorabile de trai prin tot ceea ce poate oferi mediul natural: condiții de adăpost, floră și faună. Utilizarea acestora și dezvoltarea economică au dus la o modificare treptată a mediului. Vechiul peisaj a fost înlocuit treptat cu un peisaj nou, în care industria a avut un rol hotărâtor. Acțiunea omului a fost complexă în valea Bistriței, atingând apogeul după 1950.
Modificările cele mai semnificative s-au produs odată cu începerea și desfășurarea unui vast program de amenajări hidrotehnice pe valea Bistriței. Principalul scop a fost valorificarea potențialului hidroenergetic pentru obtinerea energiei electrice. Pe sectorul Pângărați-Vaduri-Piatra Neamț a fost preconizat a se realiza o producție de energie de 199 Gwh în anul hidrologic mediu, utilizând o cădere totală de 56,52m. Producția de energie se realizează în două centrale-baraj (Pângărați și Piatra Neamț), și o centrală de derivație (Vaduri), fiecare având propriul său baraj și lac de acumulare.
Altă utilizare importantă a amenajării este asigurarea necesarului de apă potabilă și industrială în zonă și în special pentru municipiul Piatra Neamț prin captările subterane din zona canalului de fugă de la centrala Vaduri și captarea de suprafață din lacul Piatra Neamț (Bâtca Doamnei).
Amenajarea sectorului respectiv a dus și la o regularizare a albiei Bistriței, scoțând de sub efectul inundațiilor terenurile limitrofe si creandu-se conditii pentru dezvoltarea pisciculturii.
Apariția lacurilor de acumulare a adus schimbări majore în peisaj. La proiectul initial al amenajărilor s-au adăugat construcția fabricii de ciment de la Bicaz, fabrica de la Tașca, fabrica de azbociment de la Bicaz, fabrica de oxigen de la Stejaru, obiective industriale care au avut, din păcate, implicații negative asupra mediului. Acțiunea directă a omului asupra reliefului s-a manifestat prin lucrările necesare amenajării hidrotehnice si anume: lucrări de excavație, de depozitare, construcții, ramblee, lucrări care au contribuit la apariția anumitor forme de relief antropic.
Valea Bistriței, prin varietatea formelor de relief, bogăția faunistică numărul mare de monumente ale naturii, monumente istorice și de artă, precum și prin splendida vatră folclorică ce păstrează datinile strămoșilor, este una dintre cele mai frumoase zone turistice ale țării.
Bistrița poartă un nume de origine slavonă, care înseamnă „apă repede”. În Dicționarul Geografic al Județului Neamț, din 1985, se spune că „în timpurile mai vechi, Bistrița era cunoscută sub numele de Aurar, fiindcă în apele și in nisipul său se pescuiau firicele de aur”. În prezent, această denumire mai este folosită doar în cursul său superior.
Bistrița face parte din grupa de est a râurilor României și este unul dintre cei mai mari afluenți ai Siretului. Ea străbate, de la obârșie până la vărsare, pe o distanță de 278,8km formațiuni geologice variate, ceea ce a condus la o mare varietate a peisajului (bazinete de eroziune sau chei pitorești, cum sunt vestitele Chei ale Bistriței dintre Pietrosul Bistriței și Giumalău). Pe o distanță de aproape 70 de km și-a modificat traseul, ca urmare a construirii salbei de hidrocentrale.
Bistrița izvorăște din munții Rodnei, de sub vârful Gargalău (de la 1850m altitudine), și se varsă în Siret, în dreptul satului Nicolae Bălcescu, în aval de Bacău (de la 47°34’27 " latitudine nordică și 24°48’92" longitudine estică până la 46°29’ latitudine nordică), având cel mai lung curs montan dintre râurile României și formand un bazin hidrologic cu o suprafață de 6974 km. De la izvor la vărsare, Bistrița străbate un relief variat, de la masive muntoase înalte (Rodnei, Călimani, Bistriței si Hășmaș), la masive muntoase mijlocii și mici (Obcina Mestecănișului, Munții Stânișoarei și Tarcăului), la depresiuni intramontane (Dornelor, Bilborului, Borsecului și depresiunea subcarpatică Cracău–Bistrița).
Varietatea peisajului este dată atât de structura geologică diferită (de la izvoare și până în aval de Broșteni străbate zona cristalino-mezozoică și în aval zona flișului), dar și de climă. În general, clima văii Bistrița se menține în limitele zonei temperat-continentale, având nuanțe diferite în funcție de altitudine și orientarea formelor de relief pe care le străbate, particularitățile dinamicii atmosferice și curenților de aer care creează un microclimat local, deosebit de la o zonă la alta. Având o largă deschidere spre regiunile subcarpatică și extracarpatică, valea Bistriței se află sub influența directă a climei continentale, reflectată cu deosebire în caracteristicile climatice ale iernii. Temperaturile medii anuale, mai mici în zonele montane cresc spre aval de la 0° în munții Rodnei și 2° pe Rarău la 4,9° la Vatra Dornei, 8,4° la Piatra Neamț și 9,2° la Bacău. Cantitatea de precipitații variază de-a lungul văii de la 926mm pe Rarău, la 672mm la Vatra Dornei, 649mm la Piatra Neamț, 544,3mm la Bacău.
Cei mai importanți afluenți ai Bistriței sunt: Dorna (49,5km), Neagra Șarului (35km), Neagra Broștenilor (42km), Bistricioara (68,5km), Bicazul (42 km), Tarcăul (32km) și Cracăul (59,5km). Râurile din bazinul Bistriței se alimentează din precipitații și din apele subterane. În zona montană înaltă alimentarea se face predominant din topirea zăpezilor, apele înregistrând debite mari primăvara. Scăderea altitudinii determină o alimentare provenită din ploi, astfel debitele și nivelurile maxime se înregistrează la sfârșitul primăverii și începutul verii. Alimentarea subterană, mai constantă în timp tinde să regularizeze regimul râurilor asigurându-le apa în perioadele în care scade cantitatea de precipitații. Regimul hidrologic al Bistriței a fost mult influențat de om fie direct, prin construirea bazinelor de retenție, fie indirect, prin defrișări.
O caracteristică esențială este și bogăția și marea varietate floristică și faunistică. În zona montană sunt păduri de molid, brad și fag, alături de pajiști alpine, cu o faună reprezentată prin ursul brun, cerbul carpatin, căpriorul, jderul, mistrețul, râsul, veverița, etc. Fauna acvatică prezintă trei sectoare piscicole: al păstrăvului (de la izvoare la Cârlibaba), al lipanului (până la Lacul Izvoru Muntelui), și al scobarului (în aval de Bicaz). Influența antropică s-a manifestat prin aceleași activități antropice menționate anterior, defrișările și construirea bazinelor de retenție, acestea din urmă aducând schimbări deosebite în ihtiofaună și acvifaună.
CAPITOLUL I
VALEA BISTRITEI IN SECTORUL BICAZ – PIATRA NEAMȚ
CARACTERISTICI FIZICO – GEOGRAFICE GENERALE.
1.1. Limitele zonei în cadrul județului
Sectorul Bicaz-Piatra Neamt este asezat in partea nord-estica a Romaniei, iar in cadrul judetului este localizat in regiunea central-estica.
Limita matematica are urmatoarele coordonate: intre 4640’ lat. nordica si 4720’ lat. sudica si intre 2543’ long. vestica si 2715’ long. estica.
Bistrita face parte din grupa de est a raurilor Romaniei, fiind afluent de gradul I al Siretului si de gradul II al Dunarii.
Pe cei aproape 30 de Km, pe care ii strabate intre Bicaz si Piatra Neamt, Bistrita traverseaza o zona climatica ce se mentine in limitele climei temperat-continentale, avand nuante diferite in functie de altitudine si orientarea formelor de relief prin care trece si in functie particularitatile dinamicii atmosferice si ale curentilor de aer, care creaza un microclimat local deosebit de la o zona la alta.
Din punct de vedere al vegetatiei, Bistrita nu constituie o limita pentru anumite formatiuni vegetale sau specii faunistice, acestea fiind caracterizate prin varitetate si bogatie.
Administrativ, sectorul Bicaz-Piatra Neamt este limitat de comunele Bicazul Ardelean si Neagra (in vest), Grozavesti si Garcina (in nord), Cazaci, Tasca si Piatra Soimului (in sud) si Dumbrava Rosie (in est).
1.2. Geologia
Între orașele Bicaz și Piatra Neamț, Bistrița străbate ultima parte a sectorului său mijlociu. Din punct de vedere geologic, în acest sector Bistrița traversează de la vest la est zona flișului marginal, constituită din mai multe unități geologice, care au caracter de pânze de șariaj, fapt ce determina o varietate a peisajului văii. De la Bicaz până la Straja, Bistrița și-a modelat valea în faciesul marginal al paleogenului din unitatea medio-marginală reprezentată prin gresii de Tarcău și Fusaru. Alternanța de roci șistoase și marnoase cu gresii a făcut ca valea sa-și schimbe aspectul. În aval de confluența cu Izvoru Muntelui, valea Bistriței se menține destul de îngustă până la confluența cu Bicazul, iar versanții păstrează o înclinare accentuată. Talvegul coboară la 410m la confluența cu Bicazul și la 390m la confluența cu Tarcăul. Îni
Sectorul Bicaz-Piatra Neamt este asezat in partea nord-estica a Romaniei, iar in cadrul judetului este localizat in regiunea central-estica.
Limita matematica are urmatoarele coordonate: intre 4640’ lat. nordica si 4720’ lat. sudica si intre 2543’ long. vestica si 2715’ long. estica.
Bistrita face parte din grupa de est a raurilor Romaniei, fiind afluent de gradul I al Siretului si de gradul II al Dunarii.
Pe cei aproape 30 de Km, pe care ii strabate intre Bicaz si Piatra Neamt, Bistrita traverseaza o zona climatica ce se mentine in limitele climei temperat-continentale, avand nuante diferite in functie de altitudine si orientarea formelor de relief prin care trece si in functie particularitatile dinamicii atmosferice si ale curentilor de aer, care creaza un microclimat local deosebit de la o zona la alta.
Din punct de vedere al vegetatiei, Bistrita nu constituie o limita pentru anumite formatiuni vegetale sau specii faunistice, acestea fiind caracterizate prin varitetate si bogatie.
Administrativ, sectorul Bicaz-Piatra Neamt este limitat de comunele Bicazul Ardelean si Neagra (in vest), Grozavesti si Garcina (in nord), Cazaci, Tasca si Piatra Soimului (in sud) si Dumbrava Rosie (in est).
1.2. Geologia
Între orașele Bicaz și Piatra Neamț, Bistrița străbate ultima parte a sectorului său mijlociu. Din punct de vedere geologic, în acest sector Bistrița traversează de la vest la est zona flișului marginal, constituită din mai multe unități geologice, care au caracter de pânze de șariaj, fapt ce determina o varietate a peisajului văii. De la Bicaz până la Straja, Bistrița și-a modelat valea în faciesul marginal al paleogenului din unitatea medio-marginală reprezentată prin gresii de Tarcău și Fusaru. Alternanța de roci șistoase și marnoase cu gresii a făcut ca valea sa-și schimbe aspectul. În aval de confluența cu Izvoru Muntelui, valea Bistriței se menține destul de îngustă până la confluența cu Bicazul, iar versanții păstrează o înclinare accentuată. Talvegul coboară la 410m la confluența cu Bicazul și la 390m la confluența cu Tarcăul. Între Bicaz-Tarcău, valea nu depășește 350m lățime la nivelul terasei de 10m. Versanții sunt puternic înclinați și dominați de culmi care ajung la 800m altitudine. În aval de Tarcău valea este mai largă, săpată în roci șistoase și marnoase atingând 600m lățime la nivelul teraselor inferioare, schițând un mic bazin la Lunca Strâmbului. La Straja, unde predomină gresiile, valea se îngustează foarte mult, apărând un mic defileu cu o lățime de 150-200 de m la nivelul teraselor inferioare. În aval de Straja, valea se lărgește din nou, modelată în cea mai mare parte în „stratele cu inocerami”. Aceste strate formate din roci marnoase și șistoase cu slabe intercalații de gresii și marno-calcare au o rezistență redusă, favorizând alunecările de teren, care au contribuit la lărgirea văii până la 1,75km, la nivelul stratelor inferioare la Stejaru. Unitatea „medio-marginală” ajunge până în apropierea confluenței pârâului Pângărăcior cu lacul Vaduri.
„Unitatea externă” are o lățime decirca 11km, întinzându-se între Pângărați la vest și culmile Cozla și Pietricica la est, fiind reprezentată prin șisturi argiloase negre (Cretacic inferior), puține gresii, puține microconglomerate și marne (Cretacic superior), gresii calcaroase, calcare cu siliciferi și marno-argile (Eocen inferior), argile marno-nisipoase (strate de Bisericani) și succesiunea oligocenă alcătuită din gresia de Lucăcești , marno-calcare, șisturi disodilice, gresia de Kliwa și conglomerate cu elemente verzi, asociate cu marne negricioase. La Viișoara, predominanța rocilor marnoase și duritatea mică a gresiilor au permis lărgirea văii până la 2,25km la nivelul terasei de 20m lățime si la nivelul teraselor inferioare. Valea este în continuare largă până la Piatra Neamț, unde suferă o îngustare până la 750m lățime la Piatra Neamț. Pe stânga văii, se înalță Cozla (650m), și Pietricica (525m), iar pe dreapta, Cernegura (825m).
Se poate constata că litologia joacă în sectorul mijlociu al văii Bistrița un rol mai important decât structura astfel, în sectoarele săpate în gresi,i valea este îngustă (Straja), iar în cele sculptate în roci moi marnoase și șistoase valea capătă o lărgime mai mare (între Straja și Piatra Neamț), cu toate că valea are aspect transversal.
Peste fundamentul constituit din rocile flișului, care aflorează pe versanții văii Bistrița sunt dispuse discordant depozite cuaternare reprezentate în principal prin depozite aluviale, depozite proluviale și depozite antropice (halde).
Depozitele aluviale au o dezvoltare diferențiată în șesul Bistriței, atât ca suprafață cât și ca grosime, pe ambele maluri, dezvoltându-se sub formă de terase de luncă și versant. Sunt constituite predominant din pietrișuri și nisipuri, rar apărând și bolovănișuri din roci diferite (șisturi cristaline și roci sedimentare, în special gresii).
Depozitele proluviale apar sub formă de conuri de dejecție la gurile de debușare a principalilor afluenți. Acestea, prin unire au format glaciesuri proluviale, ce sunt alcătuite din fragmente de roci puțin rotunjite, luturi argiloase cu prundișuri etc.
Depozitele antropice au luat naștere ca urmare a depozitării materialului rezultat din săparea tunelului de aducțiune și a canalului hidroenergetic Pângărați în muntele Botoșanu (roci marnoase și marno-argiloase), și sunt formate din fragmente colțuroase de roci marnoase și marno-calcaroase și din prundișurile excavate din terasa pe care sunt amplasate centrala și canalul de fugă.
1.2.1. Seismicitatea
În momentul proiectării amenajărilor pe râul Bistrița, regiunea se situa în zona seismică de gradul 6, conform standardelor de la vremea respectivă, iar după Siberg în zona de ”terenuri sigure” cu pericol redus, în care pot aparea cutremure ”mici”, cu raza de până la 300km.
1.2.2. Structura și tectonica
Structura geotectonică are un caracter complex, datorat atât liniilor șariajului general de la vest spre est al pânzelor și cutelor Carpaților Orientali, cât și accidentelor rupturale (falii), legate de acestea, accidente tectonice care delimitează structuri, sau blocuri de roci cu caractere bine individualizate. Efectul acestor falii se oprește la baza formațiunilor cuaternare, nefiind vizibil la suprafață în zona albiei și a teraselor râului Bistrița.
Se disting mai multe sinclinale și anticlinale deversate de la vest spre est, compuse din mai multe „cute-solz” faliate axial și deversate spre est.
1.2.3.Geomorfologia zonei
În sectorul Bicaz-Piatra Neamț, râul Bistrița străbate munții joși ai flișului carpatic ce aparțin culmilor Stânișoarei (N) și Goșmanului (S). Caracteristicile reliefului sunt date de orientarea culmilor în concordanță cu marile linii structurale pe direcția NV-SE. Aspectul general al văii este caracterizat printr-o alternanță de sectoare de defilee și sectoare de vale largă, determinata de duritatea diferită a rocilor în care este sculptată valea. Alcătuirea petrografică a avut un rol mai important în modelarea văii decât structura. În acest sector Bistrița are caracter de vale transversală. Cel mai important tip genetic de relief îl constituie relieful fluvial, principalele forme de relief fluvial fiind albia, terasele și versanții.
1.3.1. Morfologia versanților
Versanții au înclinare mare și sunt străjuiți de culmi ale căror înălțimi coboară de la aproape 1153m (în NV- muncelu Pângărați) la 650m (SE- Dealul Cozla). Acolo unde versanții sunt grefați pe gresii, pe care le taie transversal, pantele versanților sunt mari, cu abrupturi. Dar, când sunt construiți din roci moi, versanții au înclinări accentuate, datorită proceselor geomorfologice actuale (alunecări). Fragmentarea reliefului de către afluenții Bistriței este accentuată, ceea ce duce la activarea proceselor geomorfologice de versant. Brăzdarea adâncă a versanților văii Bistrița de către afluenți s-a făcut mai mult în zonele alcătuite din roci moi, în timp ce în sectoarele în care predomină gresiile, versanții s-au păstrat aproape intacți.
În cuaternar pendulările Bistriței când spre un versant când spre celălalt, precum și schimbările în plan vertical, datorate eroziunii sau aluvionării, au creat și au extins o serie de trepte de terasă de pe versantul văii.
I. Donisă și I. Hârjoabă (1959) au identificat, între Bicaz și Piatra Neamț următoarele terase: 5-7m, 8-12m, 15-20m, 50-60m, 120-140m, 160-180m. În timp ce terasele mai joase au o dezvoltare mai mare, terasele mai înalte s-au păstrat sub forma unor poduri reduse, iar uneori nu se mai individualizează morfologic. Ele sunt formate dintr-un material mai mărunt și mai alterat. Terasele inferioare sunt alcătuite în general numai din prundișuri a căror grosime ajunge până la 35-40m. La Pângărați grosimea prundișurilor este de 40 de m. În unele locuri ele sunt acoperite de un strat de nisip lutos. Tot local, în fruntea teraselor de peste 35m altitudine apare și roca de bază. Structura și raporturile spațiale dintre aceste terase arată că ele sunt sculptate într-un singur strat de aluviuni. Datorită acestui fapt sunt considerate terase de eroziune tipice, ele fiind create prin eroziunea unor aluviuni depuse anterior de Bistrița.
Terasele inferioare și medii se dezvoltă și pe unii afluenți (Oanțu, Secu, Pârâul Viilor, Sărata).
Un rol important l-au jucat și procesele de versant (alunecările și deplasările gravitaționale), cărora li s-au adăugat eroziunea superficială și torențială, care au brăzdat versanții și au creat mari conuri de dejecție și glacisuri de acumulare. Așa sunt conurile de dejecție ale pâraielor Pângărați, Valea Mare, Borzogheanu, Secu-Vaduri. Ele sunt mai bine reprezentate pe versantul stâng, unde formează o trenă aproape continuă. Sunt alcătuite din fragmente de rocă slab rotunjite amestecate cu o masă de material fin marno-argilos.
Pe toți versanții sunt prezente și depozite deluviale, ce ating grosimi maxime în zona stratelor de Hangu (de 5-10m). Materialul din care sunt formate este predominant argilos în care sunt dispuse haotic fragmente colțuroase de roci dure.
În zonele unde versanții sunt formați din roci slabe, marne și șisturi cu intercalații reduse de gresii și marno-calcaroase (fliș), au apărut alunecări de teren. Principalele zone cu alunecări se situează pe versantul stâng (între Pângărați și Pângărăcior, între Valea Mare și Borzogheanu). Sporadic apar și între pâraiele Agârcia și Doamna, pe versantul drept al lacului Pângărați și pe versantul stâng al lacului Vaduri. Eroziunea torențială produsă de pâraiele și văile torențiale afluente Bistriței au dus la formarea de conuri de dejecție, care pot fi chiar etajate, sau care, prin unire au dat naștere la glacisuri proluviale.
1.3.2. Morfologia albiei
Albia minoră reprezintă cea mai nouă formă de relief fluviatil din cuprinsul văii Bistriței și este o creație exclusivă a râului, deși formarea sa este influențată și de alți factori. Ea se află situată la nivelul cel mai jos al văii. In sectorul Bicaz-Piatra Neamț valea are aspecte diferite, astfel fie de vale îngustă (la Straja), fie de vale largă (1750m la Stejaru și 2250m la Viișoara), cu toate că în acest sector valea are caracter transversal. Varietatea alcătuirii geologice, caracteristicile hidrologice ale Bistriței, frecventele confluențe care modifică raportul dintre debitul lichid și cel solid fac ca profilul longitudinal al talvegului Bistriței să prezinte o serie de neregularități sub forma unor praguri de roci, dar, în general, aspectul profilului longitudinal se prezintă ca o curbă concavă, care descrește și are o înclinare redusă.
Râul acționează prin eroziune și aluvionare asupra albiei , astfel că Bistrița nu și-a atins așa-zisul „profil de echilibru”. Forma profilului longitudinal a fost influențată în acest sector de variațiile de debit și ale raportului dintre debit și încărcătura din aval de confluențe și de infiltrările foarte intense ale apei. Toate aceste au dus la o creștere a pantei.
Albia minoră este modelată în prundișuri și bolovănișuri cu puține nisipuri, ce au grosimi de 17m la Pângărați și 15m la Piatra Neamț.iar adâncimile nu depășesc 2-3m.
Schimbările dese de poziții în plan orizontal (meandrări), și importantele schimbări în plan vertical datorate eroziunii sau aluvionării produse din cuaternar si până astăzi au determinat formarea și extinderea teraselor de luncă. Terasele de luncă au altitudini relative mai mici de 5m și sunt formate din aluviuni recente (prundișuri).
Terasele joase (0,5-1,0m și 1-2m) sunt frecvent inundate la viituri. Terasa de 2-4m este mai bine dezvoltată în aval de Vaduri pe ambele maluri ale Bistriței și est parazitată parțial de conurile de dejecție ale pâraielor Borzogheanului și Cuejdului (afluenți pe stânga). Terasele de luncă apar iși fac aparitia si pe afluenți (Oanțu, Secu, Pângărăcior, Sărata).
1.4. Clima zonei
Acest sector al văii Bistriței se încadrează într-un climat temperat, specific unităților montane joase, protejat față de influențele climatice continentale care se resimt în unitățile geografice de la est (Subcarpații și Podișul Moldovei).
Circulatia generala a maselor de aer în sectorul Bicaz-Piatra Neamt se desfasoara preponderent dinspre NV, suferind uneori o canalizare în lungul vaii Bistrita.
Valorile medii ale principalilor parametri climatici se prezinta astfel: temperatura medie este de circa 8ºC (la Piatra Neamt este de 8,4 ºC); precipitatiile sunt cuprinse în general între 650-700mm (la Piatra Neamt cad 649mm); vânturile cu frecventele cele mai mari sunt componentele de V și NV și au viteze de 3-4m/s (la Piatra Neamt 3m/s, la Pângarati 3,9m/s).
Umezeala relativa prezinta un regim asemanator regiunilor de câmpie (invers fata de mersul temperaturii), iar nebulozitatea este ridicata în perioada rece (noiembrie-martie), și primavara (datorita proceselor termo-convective).
Legenda
Topoclimate elementare naturale:
Culoare
Vai
Defilee
Terase
Abrupturi
Versanti cu expozitie sudica
Versanti cu expozitie nordica
Versanti cu expozitie vestica
Versanti cu expozitie estica
10. Paduri
Pasuni
Topoclimate elementare antropice:
Lacuri
Canale
Halde
Localitati
Localitati cu potential redus de poluare
Localitati cu potential mare de poluare
Fenomene si elemente climatice de importanta locala:
Inversiuni termice slabe
Vanturi de munte-vale
Canalizari de aer
Scurgeri de aer pe versant
Terenuri adapostite
Statii meteorologice
Puncte de observatii meteorologice
Posturi pluviometrice
15. Hidrografia zonei
1.5.1. Apele de suprafață
Sectorul Bicaz-Piatra Neamț cuprinde ca element hidrografic principal valea râului Bistrița. Principalii afluenti (în afară de Tarcău, cu o lungime de 32 de km), prezintă dimensiuni reduse (lungimi sub 15km și bazine cu suprafețe de sub 40km), si anume Oantu (13km), Pângarati (8km), Pângaracior (11km), Secu (10km), Vaduri (10km), Valea nr.1 (1,5km), Bisericani (3km), Viilor (2,25km), Vaduri (2,50km), Ponorul (3Km). (Principalele caracteristici ale afluentilor Bistritei în sectorul Bicaz-Piatra Neamt sunt redate tabelul nr.1)
Densitatea rețelei hidrografice în acest sector depășește 2km/km dacă se iau în considerare atât afluenții cu scurgere permanentă cât și cei cu scurgere temporară. Hidrografia este completată prin prezența izvoarelor. Cele mai importante apar la baza teraselor și la nivelul albiei majore, fiind alimentate din stratele acvifere cantonate în depozitele aluvionare.
Regimul scurgerii lichide a râului Bistrița este determinat de alimentarea predominant pluvio-nivală (cea subterană fiind mai redusă). Valorile cele mai ridicate ale scurgerii se înregistrează primăvara, în lunile aprilie și mai, iar cele mai scăzute iarna, în lunile ianuarie și februarie. Scurgerea din sezonul cald (primăvară-vară), totalizează 70% din scurgerea anuală. Viiturile sunt caracteristice apelor mari de primăvară și vară și lipsesc aproape cu desăvârșire iarna.
Datorită lungimii reduse și a pantelor mari, afluenții Bistriței din acest sector concentrează rapid apele provenite din topirea zăpezilor sau din precipitații, înregistrând un caracter predominant de torențialitate (o parte a acestor afluenți au un caracter temporar). Pe acești afluenți se pot forma viituri rapide în cazul apariției precipitațiilor abundente de scurtă durată, în special în anotimpul cald). Eroziunea este foarte intensă în astfel de situații, contribuind din plin la mărirea conurilor de dejecție de la confluențele acestor afluenți cu Bistrița.
Scurgerea neorganizată a apelor meteorice pe versanții văii Bistrița sau ai afluenților săi este mult diminuată în sectoarele acoperite cu vegetație forestieră sau de pajiști și fânețe, unde este împiedicată în cea mai mare măsură acțiunea erozivă exercitată de aceasta.
Debitele lichide caracteristice un debit mediu anual de 20 m³/s în anotimpul secetos si de peste 200m³/. In trecut, în anotimpul ploios, Bistrița producea în trecut dese inundații, cum au fost cele din 1898, 1911, 1924, 1930, mai ales în locurile unde adâncimea era mică, fenomen evitat astăzi datorită lacurilor de acumulare, care au regularizat cursul Bistriței.
Regimul debitelor solide. Bazinul hidrografic al Bistriței se suprapune, pentru sectorul analizat, pe munții flișului carpatic, ceea ce face ca zona să fie puternic aluvionară, având următoarele caracteristici:
– cursuri de apă cu energie de relief mare (cu bazine hidrografice relativ mici și diferențe de altitudine accentuate);
– versanți cu înclinări mari;
– substrat geologic alcătuit din roci moi, predispuse dezagregării și alunecărilor de teren (120 de ha în bazinele Pângărați și Oanțu);
De asemenea, în acest sector se poate constata și o exploatare intensă a pădurii.
Toate acestea favorizează o producție specifică ridicată de aluviuni (Qm=270-300 m³/km²/an).
După construcția barajelor acest debit solid s-a redus foarte mult.
1.5.2. Apele subterane
În șesul Bistriței se găsesc două categorii de strate acvifere: strate acvifer- freatice, cantonate în depozitele cuaternare și strate acvifere de adâncime, captive, legate de rocile din fundament.
Stratele acvifere freatice din depozitele cuaternare se găsesc în depozitele aluviale ale șesului (la diferite niveluri de terasă), în depozitele proluviale (conuri de dejecție) și în depozitele antropice (la baza haldelor).
Depozitele aluviale de șes formate din bolovănișuri și pietrișuri, cu grosimi ce variază între 40 m la Vaduri și Pângărați și 20-25 m la Piatra Neamț au permis formarea unui bogat strat acvifer freatic cu o pânză de apă continuă cu grosime mare (20m) și cu un caracter permanent, al cărui regim este influențat în primul rând de regimul precipitațiilor. Coeficientul de permeabilitate al pietrișurilor are valori de 450-800m/h. Curentul principal de curgere urmărește traseul vechii albii a Bistriței.
Adâncimea stratului acvifer freatic este foarte variabilă, în strânsă legătură cu morfologia terenului (nivelurile de terasă ale șesului), și cu adâncimea la care se găsește stratul impermeabil (între 1 și 20m, dominând însă zonele cu adâncimea de 5-15m).
Stratul acvifer din depozitele proluviale se găsește în conurile de dejecție ale principalelor pâraie ce debușează în Bistrița (Pângărați, Valea Mare, Oanțu, si Secu).
Alimentarea stratului acvifer freatic din acest conuri se face, în cea mai mare parte din pâraiele cu caracter torențial care îl formează. Din această cauză nivelul hidrostatic are variații însemnate în timp scurt, în urma ploilor și a nivelurilor ridicate de pe aceste pâraie.
Apele freatice din depozitele deluviale apar lenticular și sunt alimentate din precipitații, fiind drenate de torenți.
Stratul acvifer freatic al depozitelor antropice ocupă o suprafață redusă în zona haldelor de la Pângărați. La periferia haldelor apar izvoare cu debite mici, în special în urma precipitațiilor.
Apele captive cantonate în rocile acvifere ale flișului (de adâncime).
Formațiunile geologice din fundamentul șesului Bistriței au o permeabilitate redusă, se înregistrează totuși o circulație a apei prin fisurile rocilor, sau în nisipurile sarmațiene, ce formează strate acvifere de adâncime, discontinue. Apar la zi sub formă de izvoare cu debit mic.
1.6.Vegetatie si fauna
1.6.1. Flora și vegetația terestră
În sectorul Bicaz- Piatra Neamț se regăsesc mai multe tipuri de formațiuni vegetale: păduri amestecate (conifere, foioase), în care pot predomina făgetele, ce pot urca mai sus decât rășinoasele sau pot predomina molidișurile și/sau brădetele. Se mai adaugă și alte specii: Ulmus montana (ulm), arțar, Tilia cordata (tei), Betula verrucosa (frasin) etc. Solul este acoperit, parțial cu un strat herbaceu în care apar: vinarița, Euphorbia amygdaloides (laptele câinelui), Dentaria bulbifera (colțișor), Salvia glutinosa (jaleș), Festuca silvatica, Calamagrostis arundinacea (trestie de câmp), Poa pratensis, Lotus corniculatus (ghizdei) etc. La Stejaru, și mai ales în aval de mănăstirea Bistrița, în Dealul Troian are o extindere mare Quercus petraea. În poienile din aceste păduri apar pajiști formate din Festuca rubra și Agrostis tenuis, la care se adaugă numeroase alte ierburi.
Mai pot fi menționate plantațiile de pin din dreptul lacului Pângărați, pădurile de gorun și de stejar de pe versantul stâng al lacului Bâtca Doamnei și plantațiile de salcâm (Robinia pseudoaccacia), în amonte de satul Bistrița.
Poienile și pajiștile de pădure au fondul de vegetație reprezentat de graminee, iar pășunile și fânețele cunosc o mare diversitate de specii și o biomasă importantă ce îi conferă o valoare economică importanta (sunt frecvente un număr de 69 de specii). Alte tipuri de vegetație cuprind: vegetația ruderală (28 de specii), și plantele cultivate de pe terasele Bistriței .
În lungul văii Bistrița și a afluenților săi se dezvoltă o vegetație iubitoare de umezeală reprezentată prin Ranunculus palustris (piciorul cocoșului), Mentha aquatica, Carex, Scirpus, Myosotis palustris, Equisetum palustre și arbori ca Alnus, Salix, Populus etc.
1.6.2. Flora și vegetația acvatică
Înainte de bararea râului, macrofitele acvatice erau foarte redus reprezentate datorită cursului de apă rapid, plantele specifice terenurilor umede (Salicaceae, Betulaceae) și speciile ierboase se găseau în apropierea malurilor, în zonele înmlăștinate (14 familii cu 24 specii).
Biotopurile pentru plantele de apă și mlaștină se găseau mai ales în amonte de confluența cu Oanțu (malul stâng), amonte confluența Secu/Vaduri (malul drept) și între localitățile Viișoara-Piatra Neamț (mai ales pe malul drept).
Algoflora din sectorul Bicaz-Piatra Neamț era destul de abundentă fiind reprezentată de microfitobentos (alge fixate pe fundul apei) și perifiton (alge ce trăiesc fixate pe alte plante). Organismele puteau fi antrenate de curentul apei în aval, formându-se astfel un pseudo-plancton specific apelor curgătoare de dimensiuni mici sau medii. Mai frecvent se întâlneau chloroficeele (6 specii), charaficeele (3 specii), dominante fiind diatomeele (16 specii). Se mai menționează și prezența între diatomee a unei rarități ocrotite-Cymbella bistritzae.
1.6.3. Fauna terestră
Având în vedere marea varietate a condițiilor fizico-geografice, fauna este bine reprezentată în acest sector. În ecosistemele de pădure trăiesc 33 de specii de mamifere, dintre care 9 de o importanță cinegetică deosebită, iar avifauna este la fel de bogată în specii, menționandu-se 37 de specii, pe lângă care mai trăiesc 8 specii de amfibieni, 8 specii de reptile, o mulțime de specii de insecte, dintre care numai dăunătorii pădurii numără 48 de familii (cuprinși în 6 ordine).
1.6.4.Fauna acvatică
Zona Bistriței în care urmau să se construiască lacurile de baraj era inclusă din punct de vedere piscicol în zona scobarului (Chondostroma nasus). În acest sector mai apar: cleanul (Leuciscus cephalus), blehnița (Rhodeus amarus), porcușorul (Gobio gobio) și boișteanul (Phoxinus phoxinus). Construcția barajelor a determinat o serie de schimbări ce vor fi menționate în capitolul „Modificări antropice”.
1.6.5. Calitatea apei
În condițiile cursului natural al râului Bistrița calitatea apei a fost aproximată prin analiza algoflorei, speciile indicatoare corespunzând unor ape relativ curate, iar troficitatea apei era relativ redusă.
1.7. Solurile
În sectorul Bicaz-Piatra Neamt cea mai mare dezvoltare o au solurile brune acide, asociate cu solurile brune podzolite.
Solurile brune și brune acide, caracteristice sectorului montan, și în mod special zonei flisului sunt raspândite în bazinul Oantu și bazinul Pânagarati. În bazinele râurilor Bicaz și Tarcau sunt raspândite solurile brune acide în asociatie cu cele brune podzolice feriiluviale.
CAPITOLUL II
ASPECTE DE GEOGRAFIE UMANA PE VALEA BISTRITEI IN SECTORUL BICAZ – PIATRA
2.1.Evoluția așezărilor omenești
Valea Bistriței este una dintre cele mai frumoase regiuni ale țării, oferind, din timpuri imemoriale condiții favorabile viețuirii oamenilor. Cadrul geografic generos, frumusețea și tihna locurilor au atras aproape toate comunitățile, care s-au succedat în această parte a Europei, creatoare a unor civilizații și culturi înfloritoare. Așezările străvechi se încadrează în continuitatea evoluției societății din întreg spațiul românesc.
Din cauza poziției sale mai izolate, s-au păstrat, până aproape de zilele noastre tradiții populare, care, alături de frumusețea peisajului, constituie un atu pentru atragerea unei număr mare de turiști.
Cele mai vechi urme de locuire umană datează din paleoliticul superior (cu circa 100 000 de ani î.H. ). Descoperirile arheologice din ultimele decenii au scos la iveală dovezi ale prezenței umane din perioada paleoliticului, atât în zona lacului de acumulare Izvoru Muntelui, dar și în aval de acesta, descoperiri care demonstrează că în această perioadă a pietrei cioplite omul a folosit din plin avantajele mediului natural, care-i oferea hrană și adăpost. În afară de varietatea și uneltelor și armelor, unele vestigii reflectă și manifestări incipiente de artă. Prima etapă de dezvoltare a paleoliticului superior aparține aurignicianului, care se consideră că ar fi durat între anii 40.000 și 8.000 î. e. n., în care au trăit cete de vânători care foloseau unelte de silex evoluate, cât și unele confecționate din roci locale. Spre sfârșitul paleoliticului este cunoscut grupul local al gravettianului, remarcat în mai multe așezări în aer liber, dintre care, în sectorul studiat- cea de la Bicaz. Aceste grupuri erau cete de vânători care s-au așezat pe valea Bistriței datorită bogăției vânatului. Din această perioadă datează, în mod incontestabil primele forme de organizare socială. Descoperirile ce aparțin paleoliticului superior, existente în peșteri sau în așezări în aer liber, atestă o evoluție locală a culturilor din zonă, care cunosc influențe răsăritene și pot fi comparate cu o serie de situri contemporane din vestul Europei.
Treptat, odată cu retragerea ghețarilor și trecerea la clima actuală, pe lângă schimbările de ordin geografic au loc și o serie de transformări în structura și răspândirea așezărilor omenești. Urme ale omului paleolitic au fost descoperite la Piatra Neamț, unde au fost descoperite și dovezi ale prezenței omului din perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului. Descoperirile din epoca pietrei șlefuite (neolitic) vorbesc de ocupațiile omului, cum ar fi vânătoarea, creșterea animalelor, cultivarea plantelor, olăritul, torsul și țesutul. În acest sens stau mărturie urmele materiale găsite în așezările de la Izvoare-Piatra Neamț și Văleni-Piatra Neamț. In epoca fierului, pe seama mărturiilor arheologice și a datelor înscrise de geograful Claudiu Ptolemeu în cunoscuta sa hartă, așezările geto-dacice de la Piatra Neamț au fost identificate cu Petrodava. Evoluând în cadrul unitar si spiritual al civilizației, cu un rol deosebit în contextul lumii dacice, așezările de la Piatra Neamț au atins un înalt stadiu de dezvoltare economico-socială, reflectat în structura locuințelor, în varietatea uneltelor si a armelor și in intensificarea circulației monetare. Între secolele I î. e.n. și I e.n., când a fost perioada de maximă înflorire s-au ridicat cele mai importante construcții, definindu-se sistemul de fortificare și amenajări. În acest interval de timp, așezarea de la Bâtca Doamnei capătă aspectul unui oppidum protejat de palisadă și ziduri puternice, în interiorul căruia se aflau construcții cu coloane de piatră, care potrivit cercetătorilor, aparțineau unor sanctuare asemănătoare celor identificate în Munții Orăștiei. Istoricii consideră existența complexului de așezări întărite, fără egal în Moldova și Muntenia, o dovadă concludentă a afirmării unui puternic centru politic și militar în această parte a Daciei, atât în timpul lui Burebista, cât și în întreaga perioadă care a precedat domnia lui Decebal. Se apreciază că Petrodava a fost nemijlocit implicată în războaiele daco-romane, semnificativ fiind faptul că, după înfrângerea lui Decebal în 106 e.n. romanii au considerat necesar să treacă la răsărit de Carpați pentru supunerea cetăților dacice, .O mărturie în acest sens ar fi castellum-ul de pământ de pe dealul Troian, pe celălalt mal al Bistriței, pus pe seama staționării romane. Petrodava, ca și celelalte așezări contemporane de la răsărit de Carpați a fost abandonată la puțin timp după războaiele daco-romane și constituirea provinciei Dacia, dar aceasta nu a însemnat sfârșitul civilizației dacice din această zonă. Puternicele tradiții autohtone au fost continuate, după o firească perioadă de recul, în cadrul civilizației dacilor liberi. În secolele II-III e.n. societatea geto-dacică ajunge la un înalt nivel de civilizație. Mărturii care au dus la această concluzie stau așezările și necropolele din această zonă (Dărmănești-Piatra Neamț). A existat în zonă o mare concentrare a triburilor carpice. Schimburile comerciale intense cu sudul roman au dus la preluarea de către dacii liberi a elementelor romane esențiale și specifice.
În secolul următor carpii sunt în declin, ca urmare a înfrângerilor suferite din partea primului val de popoare migratoare. Urmează o accentuare a procesului de romanizare. În continuare, istoria își continuă cursul firesc, dar există mai puține mărturii istorice despre această perioadă. Știrile asupra românilor din Moldova încep să fie mai numeroase începând cu secolul al XII-lea.
O serie de descoperiri arheologice au pus în evidență urmele unor așezări feudale suprapuse cetății dacice de la Bâtca Doamnei. Secolele următoare, în timpul marilor migrații, valea Bistriței oferind adăposturi sigure, populația este atrasă să se stabilească în această zonă (necropolele de la Piatra-Neamț-Dărmănești și altele din apropiere, datând din sec. XIII-XIV, atestă prezența populației în zonă). În continuare, în condițiile în care pe plan extern existau forțe ostile, producția agricolă și cea meșteșugărească au crescut, circulația mărfurilor s-a intensificat, au început să apară în această parte a Moldovei și centrele orășenești, s-a perfecționat sistemul administrativ și s-au creat instanțele bisericești superioare. Toate aceste transformări sunt vizibile și pe plan local, începând cu așezările rurale, care au constituit baza societății medievale, în care funcționau gospodăriile țărănești și curțile boierești, până la orașele și cetățile specifice teritoriului est-carpatic. Inaugurate cu mai mulți ani în urmă prin sondajele de la Dărmănești, investigațiile din așezările rurale au permis cunoașterea unor situri de mare interes pentru istoria locală și națională.
Nașterea primelor așezări medievale urbane în zona noastră a avut loc prin evoluția unor așezări rurale mai vechi, si anume Piatra lui Crăciun. Actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a dăruit Mănăstirii Bistrița, pe lângă două prisăci și o „casă a lui Crăciun de la Piatra” menționează pentru prima dată această așezare. Cercetările arheologice au dus la o serie de descoperiri și precizări importante referitoare la așezarea medievală propriu-zisă și Curtea Domnească, amintită pentru prima oară într-un act din 20 aprilie 1491. Epoca lui Ștefan cel Mare a lăsat importante vestigii, cum ar fi catedrala și turnul, adevărate embleme ale orașului Piatra Neamț. Construit în 1499, turnul cu cei aproape 20 de metri ai săi, constituia cea mai înaltă construcție a orașului.
Curtea Domnească de la Piatra și-a exercitat funcțiile sale economice, politice și administrative și după moartea lui Ștefan. Frecvența documentelor cancelariei domnești si bogăția materialelor arheologice dovedesc o perioadă de maximă dezvoltare a curții voievodale de la Piatra. După mijlocul secolului al XV-lea s-a format ocolul curții de la Piatra, care grupa un număr de peste 30 de sate, o seamă de zone nelocuite, braniști, iazuri, mori, care asigurau o parte din baza economică a voievodului Moldovei. Istoricii și medievaliștii afirmă că nu a mai existat nicăieri, într-un alt ținut o asemenea concentrare de sate domnești, organizate într-un ocol, care pe lângă baza economică, puteau oferi, la nevoie, o forță militară remarcabilă.
Documentele istorice din secolul al XV-lea atestă existența unui număr mare de localități, cărora li se adaugă mănăstirile Bistrița, Bisericani si Pângărați.
„Harta Principatului Moldovei, întocmită de Dimitrie Cantemir oferă informații privind așezările din valea Bistriței. În ediția tipărită în Olanda la 1737, este menționată, printre cele mai vechi așezări : Piatra, o serie de sate și mănăstirile Pângărați, Bistrița și Peste Vale. Acestea aveau în jurul lor sate pe care se sprijineau din punct de vedere economic. Alte hărți cum ar fi harta lui F.G.Bawr întocmită între 1769 și 1770 sau harta austriacă a lui H.v.Otzelovitz din 1790 menționează multe sate pe valea Bistriței în amonte de Piatra.
Mănăstirile Bistrița (ctitorie și loc de veci a domnitorului Alexandru cel Bun, a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1402), Pângărați (ctitorită de Alexandru Lăpușneanu) si Bisericani (ctitorită de Ștefăniță Vodă), au constituit focare de spiritualitate și cultură românească. Dezvoltarea numărului de așezări a început să fie tot mai intensă, așa cum dovedesc documentele menționate, omul intervenind din ce în ce mai mult în modificarea peisajului geografic. Locuitorii se ocupau cu creșterea animalelor. Pădurile erau mult mai întinse ca în prezent. Defrișarea pentru lărgirea pășunilor a început atât de la limita inferioară cât și de la limita superioară și în lungul căilor de acces. Defrișarea cea mai intensă s-a efectuat în apropierea centrelor locuite pentru crearea de fânețe asigurării rezervei de furaj. Defrișările au fost grăbite și de posibilitățile de transport si de o dezvoltare intensa a plutăritului (cu timpul, a căpătat proporții din ce în ce mai mari ca urmare a dezvoltării industriei lemnului).
Catagrafiile din secolul al XIX-lea consemnează ocupațiile locuitorilor: «îndeletnicire pentru cei avuți este facire de pâine și ținere de vite, pentru săraci facire de cherestea și pogorâre pe apa Bistriței la schela Pietrei și alte locuri». (Catagrafia de la 1890).
Forța apei nu era utilizată numai la plutărit, ci și pentru acționarea numeroaselor mori țărănești care existau în lungul drumurilor.
Printre ocupațiile vechi se mai menționează prepararea drohotului, lucrul în carierele de piatră și producerea varului în cuptoarele țărănești, piatra de var extrăgandu-se de la Pângărați.
Procesul de populare a văii Bistrița începe să se intensifice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Beneficiind de generoasele resurse naturale, de hărnicia oamenilor și sub influența curentelor existente în epocă, unii dintre proprietarii din zonă, care doreau sprijinirea industriilor prelucrătoare, au trecut la construcția primelor fabrici. În 1841, Gheorghe Asachi înființează la Piatra prima „moară” de hârtie din Moldova, iar în 1857 ia naștere fabrica de praf de pușcă de la Tarcău, în 1887 o fabrică de cherestea modernă la Piatra Neamț, în 1908 o fabrică de hârtie la Piatra Neamț, în locul vechii „mori de hârtie”. Dezvoltarea economică a produs schimbări în compoziția demografică astfel, alături de muncitorii forestieri a sporit numărul plutașilor, plutăritul fiind, o ocupatie mai veche, menționată documentar încă din 1466.
Deși în valea Bistriței apăruseră aceste unități industriale, reprezentând mai degrabă începuturi al industriei decât întreprinderi propriu-zise, dominante rămâneau ocupațiile agricole, industria văii Bistrița fiind încă puțin dezvoltată. Un nou impuls se dă dezvoltării economice și comerciale a zonei prin dezvoltarea căilor de comunicații terestre, care erau slab dezvoltate până la sfârșitul al XIX-lea. Drumurile urmăreau în bună parte atât cursul Bistriței cât și al pâraielor de munte. Între anii 1871-1878 s-a construit drumul pe valea Bistriței, Bacău-Piatra Neamț, care a avut o importanță deosebită asupra activităților din zonă. Drumul național DN15 a fost modernizat și asfaltat ca urmare a realizării barajului de la Bicaz.
Transportul feroviar datează din 1885 când s-a construit o cale ferată îngustă între Bacău și Piatra Neamț, având lungimea de 60 de km. În anul 1891 calea ferată îngustă a fost transformată în cale ferată normală. Începerea lucrărilor la lacul de acumulare Izvoru Muntelui a impus prelungirea căii ferate existente pe sectorul Piatra-Neamț-Bicaz (26 km). Liniile ferate înguste, existente pe cursul diferitelor pâraie și folosite pentru transportul materialului lemnos, au fost desființate, fiind preferate transporturilor auto, cu posibilități mai ușoare de pătrundere în cele mai îndepărtate puncte de exploatare a lemnului.
2.2. Dezvoltarea economică a Vaii Bistrita, intre Bicaz si Piatra Neamt
Caracterizarea făcută de marele istoric Nicolae Iorga la începutul secolului al XX-lea in care se spune că “Valea Bistriței de la Dorna la Piatra intră în categoria adăposturilor de viață arhaică” este elocventă deoarece, pe această vale, datorită poziției sale mai izolate și a locuitorilor săi mai conservatori, s-au păstrat până aproape de zilele noastre vechile tradiții populare, care au dat acestor locuri un farmec aparte. Cadrul geografic și-a pus amprenta asupra profilului ocupațional, al portului si al obiceiurilor, al așezărilor și al construcțiilor. Munții au oferit condiții de adăpost, hrană și au influențat formarea uneia dintre cele mai vechi vetre de sihăstrie românească, durarea unor schituri și mănăstiri din lemn sau din piatră, așa cum am menționat deja în „Evoluția istorică”, mănăstirea Bistrița, una dintre cele mai vechi așezări monahale din Moldova (datând din sec. XIV și din secolul XV, unul dintre cele mai importante focare de cultură, aici realizându-se primul Letopiseț scris în țările române, cunoscut sub numele de „Letopisețul anonim al Moldovei” sau „Letopisețul de la Bistrița”, în care sunt relatate faptele și domniile dintre 1359 și 1506), mănăstirea Bisericani si mănăstirea Pângărați.
Apa Bistriței reprezintă una dintre cele mai importante bogății ale acestei zone. În toate așezările întemeiate pe malurile sale, Bistrița a adus binefacerile sale, care și-au pus amprenta asupra vieții și îndeletnicirilor omenești, peștele, constituind o resursă tradițională de hrană, forța apei, folosită din vechime în transportul plutelor, energia apei în cădere, utilizată la acționarea roților de moară, șteze si fierăstraie și, după 1960, la turbinele hidrocentralelor.
Documentele vechi de cancelarie sunt destul de sărace în însemnări privitoare la populația satelor din valea Bistriței, deoarece aici trăiau puțini oameni, ale căror gospodării risipite alcătuiau doar câteva cătune.
Așezările omenești reflectă specificul cadrului natural și ocupațional. Satele se încadrează în evoluția tipică a satului moldovenesc de la cătun la satul risipit până la cel răsfirat de munte. Din punct de vedere structural, satele se caracterizează printr-o aglomerare de gospodării la centru și o răsfirare spre amonte, până sub poalele pădurii. Cele mai mari sate sunt situate la confluența principalelor pâraie cu Bistrița (Tarcău, Pângărați si Vaduri). Structura arhitecturală, a fost și ea influențată de cadrul natural, având la bază lemnul, aflat din abundență prin pădurile din apropiere. Până la începutul secolului al XX-lea, cea mai răspândită locuință din satele bistrițene a fost casa cu tindă. Ea avea întotdeauna o încăpere în spate, numită „dolie”, rezultată din prelungirea streșinei și folosită ca adăpost pentru animale și unelte. Tipul mai evoluat de casă, cu două camere și tindă mediană a pătruns mai târziu în satele de pe valea Bistriței și a păstrat toate caracteristicile locuinței vechi, cu încăperea anexată, numită „casa mare” destinată doar păstrării lucrurilor bune, primirii oaspeților și desfășurării ceremoniilor și ritualurilor familiale. În timp, numărul acestor camere s-a mărit. O preocupare deosebită aveau sătenii pentru construirea adăposturilor pentru animale, creșterea animalelor fiind una dintre ocupațiile lor de bază.
Principalele ocupații din această zonă au fost și ele condiționate de cadrul natural (creșterea animalelor, tăiatul și transportul lemnului, mai puțin agricultură), completate de activități auxiliare (culesul fructelor de pădure, pescuitul, vânatul si meșteșugurile). Plutăritul pe apa Bistriței a fost, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, singurul mijloc de transport pentru lemn, produse, oameni și vite. El a rămas de domeniul trecutului după anul 1960.
Așezarile omenesti din sectorul Piatra Neamt-Bicaz
Comunele: Tarcau, Pângarati si Viișoara
Orașele: Bicaz si Piatra Neamt
Comuna Tarcau se afla situata la confluenta Tarcaului cu Bistrita, într-un cadru natural pitoresc (Muntii Tarcaului). Numarul locuitorilor a crescut treptat incepand cu 589 locuitori în 1912, 607 în 1930, 1164 în 1930, 834 în 1942 si 4010 în 1960 (o consecinta evidenta a dezvoltarii economice). Pădurile întinse au permis dezvoltarea industriei forestiere. Astfel, înainte de cel de-al doilea razboi mondial în bazinul Tarcaului actionau societatile „Albina”, cu capital românesc și „Göetz”, socitate cu capital italian, transformata ulterior în societate italo-româna). Lemnul era prelucrat la fabricile din Tarcau, Bocancea și Piatra Neamt. Din 1964, pentru o mai ușoara exploatare a padurilor, au fost construite drumuri forestiere, cu o lungime de peste 170km. Industria lemnului a continuat sa se dezvolte, în prezent exploatarile ferostiere fiind gestionate de ROMSILVA.
De la Tracau se exploateaza gresie eocena pentru constructii. În 1902 a fost înfiintata Baza experimentala piscicola, care alimenteaza cu puieti de pastravi Lacul Roșu, lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui și cele din aval. Comuna Tarcau cuprinde satele: Tarcau, Ardeluta, Brateș, Cazaci, Schitu Tarcau si Straja, având în prezent 3538 locuitori.
Comuna Pângarati este o așezare veche, atestata din secolele XIV-XV. Numele vine de la pârâul Pângarati care strabate comuna.
În 1957 afost înfiintata Statiunea de Cercetari Biologice, Geografice și Geologice, (apartinând Universitatii Al. I. Cuza-Iasi), ulterior mutata în Piatra Neamt. În vremea domnitorului Iliaș Voda, fiul lui Alexandru cel Bun, in comuna Pangarati s-au pus bazele unei sihastrii cu câtiva calugari de la manastirea Bistrita. În 1461 Ștefan cel Mare l-a ajutat pe pustnicul Simion, care traia de 30 de ani într-o crapatura de stânca sa ridice o biserica de lemn, incendiata în 1476 de catre o ceata de otomani. Pe locul bisericii de lemn, Alexandru Lapușneanu a ridicat în 1560 o biserica de piatra pe care a înzestrat-o cu o moșie. În secolele XVI și XVII așezarea s-a dezvoltat, primind danii de la Alexandru Lapușneanu, Petru Șchiopul și Vasile Lupu. Biserica ,,cu doua caturi, de dimensiuni mici, a fost pictata în stilul renașterii moldovenești din prima jumatate a secolului al XVI-lea. Monumentul mai cuprinde fragmente mari de zid pe latura de sud și de est, un turn și trei corpuri de cladiri cunoscute sub numele de „Palatul lui Alexandru Lapușneanu”. Întregul complex a fost declarat monument istoric și de arta, fiind un important punct de atractie pentru turisti.
Comuna Pângarati cuprinde urmatoarele sate: Pângarati (687 de locuitori), Stejaru (1053), Preluca (438), Poiana(477), Pângaracior (1443), Oantu (1099). Satul cel mai populat din comuna este Stejaru, datorita aportului celor care au venit sa lucreze la hidrocentrala.
Numarul de locuitori a crescut în continuu, cea mai importanta crestere fiind înregistrata în perioada amenajarii vaii (668 de locuitori în 1890, 792 în 1912, 670 în 1930, 1164 în 1942, 6991 în 1960 și 5107 în 1992).
Comuna Viisoara cuprinde mai multe sate, care adapostesc 4739 de locuitori. (Viisoara-512, Agârcia-251, Bisericani-157, Bistrita–1711, Scaricica-158, Vadurele-1061 si Vaduri-889 de locuitori).
Satul Vaduri, al carui nume vine de la un vechi vad prin care trecea Bistrita, adaposteste cea mai mare hidrocentrala de pe Bistrita.
În satul Bisericani, într-un peisaj natural de o mare frumusete, se afla o manastire a carei constructie a început în 1498 și s-a încheiat în 1512. În 1903 s-a deschis un sanatoriu, astazi un centru medical important pentru tratarea afectiunilor pulmonare, favorizata și de microclimatul de acolo.
Satul Bistrita adaposteste una din cele mai vechi așezaminte monahale din Moldova, ctitorita de Alexandru cel Bun. Manastirea a fost și a ramas pâna în prezent unul dintre cele mai importante focare de cultura, aici s-a realizat primul Letopiset scris în tarile române, cunoscut sub numele de Letopisetul anonim al Moldovei sau Letopisetul de la Bistrita, în care sunt relatate faptele și domniile dintre 1359 și 1506.
Bicazul a fost un mic sat care, în 1912 avea doar 562 de locuitori ajungând ca în 1960, dupa constructia barajului sa numere 12.315 locuitori iar în prezent 8.843 de locuitori. La 28 decembrie 1960 a fost declarat oraș.
Localtatea a fost atestata documentar inca din vechime, fiind amplasata la întâlnirea drumului din lungul Bistritei cu cel care venea dinspre vest pe valea Bicazului. Unele izvoare informeaza ca domnitorul Grigore Ghica a dat în anul 1855 manastirii Bisericani hrisov de înfiintare a târgului Ciungi-Bicaz, iar altele ca o parte a localitatii au apartinut manastirilor Buhalnita și Bisericani. Istoria orașului Bicaz este strâns legata de constructia sistemului hidroenergetic de pe Bistrita. În vederea realizarii acestuia, s-a construit calea ferata Piatra Neamt-Bicaz (data în functiune în anul 1951), și s-a sfaltat șoseaua, ambele cai fiind folosite la transportarea materialelor și utilajelor necesare. Deaoarece era necesara o mare cantitate de ciment, s-a luat hotarârea construirii uneia dintre cele mai mari fabrici de ciment din tara, data în exploatare în 1952, în 1956 s-a dat în functiune fabrica de azbociment, iar în 1963 fabrica de var. Materia prima pentru var și ciment (calcarul) este adusa de la Cheile Bicazului.
Piatra Neamt, unul dintre cele mai frumoase orașe din Moldova, este și una dintre așezarile cele mai vechi .
Orasul, situat la 311m altitudine, are o așezare geografica pitoreasca, fiind înconjurat de culmile: Pietricica (590m), Cernegura (852m), Bâtca Doamnei (462 m), Cârloman (617 m) și Cozla (651).
Istoria orașului este foarte veche, pe locul orașului de astazi ar fi existat cetatea geto-daca Petrodava, despre care Ptolemeu aminteste în secolul II e.n. ca fiind situata la vest de Siret.
Așezarea Piatra apare pentru prima data consemnata într-o lista de orașe vechi din 1387-1392. Într-un document din 11 iulie 1428 se vorbeste despre „o biserica din Piatra”, iar într-un hrisov din 31 iulie 1431 se arata ca Alexandru cel Bun a daruit manastirii Bistrita „Casa lui Craciun din Piatra”. Într-un alt document, emis la 25 ianuarie 1446 prin care Ștefan al II-lea daruieste lui Mihail Logofatul satul Vânatori, pe Bistrita, așezat mai jos de „Casa lui Craciun din Piatra”. Aceeasi danie este întarita de Alexandru al II-lea Voievod printr-un document din 20 iulie 1453, iar într-un hrisov din 1562 se vorbeste despre manastirea Bistrita din „tinutul Pietrei”. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca asezarea este anterioara „descalecatului Moldovei”.
Numele orașului evoca atât toponimicul Pietricica cât și vechiul nume Petrodava. Orașului i s-a spus Piatra Neamt din anul 1859.
Piatra a fost târg domnesc pâna în 1797 și un important centru comercial al lemnului. Comertul cu lemn pentru Galati constituia principala functie a târgului. Pe malul stâng al Bistritei era un fel de bursa a lemnului, unde se încheiau tranzactii, se plateau cetele de plutasi. Orasul s-a extins treptat datorita pozitiei sale geografice, cu legaturi accesibile în toate directiile, situat la intersectia unor importante drumuri comerciale ale Moldovei.
Evolutia numarului de locuitori a fost destul de lenta astfel, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, orasul avea doar 3.000 de locuitori. Înfiintarea mai multor ateliere prelucratoare și a unor unitati de tip industrial cum a fost „moara de hârtie” a lui Gheorghe Asachi, inaugurata în 1841 a facut ca numarul de locuitori sa creasca. Dupa primul razboi mondial se extind exploatarile forestiere, apar noi unitati de productie, care solicita o forta de munca mai numeroasa. La primul recensamânt al populatiei din 1912, numarul locuitorilor era de 18.955. Cel mai mare ritm de crestere al numarului de locuitori se înregistreaza în perioada 1966-1977, fiind de 4,7% datorita fenomenului de imigrare determinat de începuturile industrializarii orașului și de atragerea surplusului de forta de munca. În prezent, populatia orasului se ridica la 126.323 de locuitori.
Caile de comunicatie au reprezentat primele transformari în procesul de industrializare al vaii Bistrita. Începerea lucrarilor de amenajare a râului Bistrita a impus îmbunatatirea atât a drumului national D.N.15, cât și a caii ferate.
Cu aceasta ocazie, pe sectorul Pângarati-Piatra Neamt s-au realizat doua poduri de cale ferata, trei poduri de sosea și o pasarela. A fost prelungita calea ferata de la Piatra Neamt la Bicaz (26 km). Caile ferate înguste, existente pe cursul diferitelor pâraie și folosite pentru transportul materialului lemnos, au fost desființate, fiind preferate transporturile auto, cu posibilități mai ușoare de pătrundere în cele mai îndepărtate puncte de exploatare a lemnului.
De asemenea, s-a construit drumul (nemodernizat) care leaga centrala Pângarati de satul Oantu.
Transportul de calatori este asigurat de curse rapide care fac legatura cu principalele orase și localitati din Moldova și Transilvania. Pe plan local, transportul de calatori este asigurat de autobuze, care au opriri în toate satele aflate pe drumul national.
Dezvoltarea economica a zonei a facut posibila dezvoltarea transporturilor speciale (linii de înalta tensiune, telefon, telegraf, radio și televiziune). Zona este racordata la reteaua de alimentare cu energie electrica a sistemului energetic national, toate localitatile fiind electrificate.
În aceeasi categorie, a transporturilor speciale, intra și conductele de aductiune și distribuire a apei potabile între Vadurele și Agârcia, foraje pentru alimentarea cu apa potabila a orașului Piatra Neamt, lacul Piatra Neamt prin captarea de suprafata, statia de tratare a apei aflata lânga Piatra Neamt.
Turism. Cele trei amanajari hidoroenergetice (Pângarati, Vaduri si Bâtca Doamnei), au dat un aspect nou peisajului, înfrumusetându-l. Amenajarea vaii nu a afectat monumentele istorice din zona.
Piatra Neamt-Pângarati reprezinta o zona de tranzit spre puncte turistice ca: Masivul Ceahlau, Izvoru Muntelui, celebrele Chei ale Bicazului, Lacul Roșu (prin Bicaz), fiind insa slab reprezentata de unitati turistice. În ultimii ani, zona a fost „invadata” de case de vacante particulare, construite dupa 1990. Un punct forte de atractie turistica constituindu-l deasemenea, manastirile cu o bogata istorie si cu o bogata incarcatura spirituala. In schimb, mai putin cunoscute sunt cele cateva rezervatii (paleontologice, floristice si faunistice). Existenta acestui remarcabil potential turistic ar trebui sa impuna crearea unei infrastructuri pe masura si o valorificare judicioasa a acestuia, atat in spirit economic de obtinere a unui profit, cat si in spirit de protectie si conservare a valoroaselor elemente naturale.
CAPITOLUL III
RESURSE UMANE
3.1. Evolutia numerica
Fenomenele demografice reprezinta o categorie de indicatori urbani si rurali dintre cei mai expresivi, evolutia lor fiind in corelatie directa cu natura si dinamica situatiei economico-sociale.
Documentele istorice precum si hartile realizate mai tarziu in diferite contexte istorice, atesta o populare straveche a vaii Bistritei in sectorul Bicaz-Piatra-Neamt.O crestere relativ importanta a numarului de asezari, precum si a numarului de locuitori se inregistreaza incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, pana atunci manifestandu-se o crestere lenta sau dimpotriva o stagnare a cresterii numarului acestora.
Pe fondul general ascendent inregistrat in dinamica populatiei au existat si situatii de stagnare sau chiar de regres, cea mai caracteristica in acest sens fiind perioada 1870-1883, in care populatia scade ca urmare a epidemiei de holera si a evenimentelor nefavorabile din timpul razboiului de independenta.
Incadrarea judetului Neamt in una din zonele cu natalitate ridicata, situandu-se din acest punct de vedere pe locul al patrulea intre judetele tarii,determina existenta unui sporul natural al populatiei judetului Neamt de 14,4%o (1992), depasind substantial media pe tara (9,6%o in 1992).
Sursa: D.J.S. Neamt, 1994
Evolutia populatiei orasului Piatra-Neamt este oarecum lenta, ajungandu-se in primele decenii ale secolului al XIX-lea doar la 3000 de locuitori.Ulterior, insa, cand se infiinteaza mai multe ateliere prelucratoare si chiar unele unitati de tip industrial cum a fost „moara de hartie’’ a lui Gheorghe Asachi, inaugurata in 1841, numarul de locuitori creste considerabil.
Dupa primul razboi mondial se extind exploatarile forestiere, apar noi unitati de productie, ce solicita o forta de munca mai numeroasa.Astfel, la primul recensamant al populatiei din 1912, numarul locuitorilor acetui oras era de 18.965. Cel mai mare ritm de crestere a populatiei orasului se inregistreaza in perioada 1966-1977, acesta fiind de 4,7% datorita fenomenului de imigrare determinat de inceputurile industrilizarii orasului si de atragerea surplusului de forta de munca.
Dinamica popultiei orasului Piatra-Neamt se datoreaza in principal sporului natural si in mai mica masura fenomenului de migratie, caracterizat prin curente compensatorii de populatie. Curentul de imigrare determinat de necesarul de forta de munca de pe marile santiere ale sistemului hidroenergetic de pe Bistrita s-a facut simtit in dinamica populatiei dintre anii 1950 si 1960.
Ritmul de crestere al populatiei n-a fost uniform, ci a inregistrat unele abateri de la media multianuala datorita unor imprejurari social-istorice prin care a trecut tara noastra in ultima jumatate de secol. Astfel, intre anii 1930 si 1948 ritmul mediu anual de crestere al populatiei a fost de 0,8%. Cauza acestui ritm scazut consta in pierderile de vieti omenesti si natalitatea scazuta din timpul celui de-al doilea razboi mondial; de asemenea, in anii de seceta de dupa razboi s-au inregistrat scaderi in ritmul de crestere al populatiei.
Intre 1948 si 1956 ritmul mediu anual de crestere a fost 2,2%, marcand un spor ce nu se va mai realiza in perioadele urmatoare. Aceasta crestere se explica atat prin sporul natural mai ridicat datorita politicii socialiste de crestere a numarului de locuitori, cat si prin fenomenul de imigrare determinat de industrializarea vaii Bistritei (santierele deschise inca din anul 1950 pentru constructia barajului hidrocentralei „Pangarati’’), apoi constructia celorlalte baraje din sistemul „Bistrita-aval’’. Odata cu incheierea constructiei acestor obiective industriale, o parte din forta de munca se deplaseaza in alte zone ale tarii, astfel incat dupa anul 1960 dinamica populatiei este mai putin activa, iar ritmul mediu anual de crestere se reduce simtitor.
Intre 1956 si 1966 ritmul mediu anual de crestere a fost de 1,4% datorita cauzelor deja amintite, precum si datorita unor scaderi ale sporului natural.Din 1966 si pana in 1971, populatia creste intr-un ritm ceva mai accentuat, condittionat de sporirea natalitatii si redresarea sporului natural. Astfel, ritmul mediu anual de crestere pe o perioada de cinci ani, intre 1966 si 1971, ajunge la 2%.
Odata cu cresterea numarului locuitorilor a crescut si densitatea populatiei.
Ritmul de crestere al populatiei, in mod constant superior mediei pe tara, incepand din anul 1970 si densitatea locuitorilor a devenit superioara densitatii medii pe tara.
Sporul natural al populatiei urbane s-a manifestat ca un proces continuu, mai ales in anii comunismului, datorita politicii acestuia (astfel, populatia urbana a crescut de la 28,8% in 1966 la 30,7% in 1972). Aceasta crestere s-a realizat atat prin sporul natural urban, cat si prin fenomenul de imigrare a fortei de munca din asezarile rurale invecinate.
Astfel, in jurul orasului Piatra-Neamt frecventa deplasarilor zilnice pentru munca, manifestandu-se pe o raza de 20-30km, nu prezinta urmari in modificarea numarului populatiei din asezarile rurale situate in acest perimetru.
Primul recensamant al secolului al XX-lea, efectuat in anul 1912, inregistra pentru orasul Bicaz o populatie de 1238 de locuitori. Intre anii 1912 si 1930 populatia creste cu doar 95 de locuitori, atingand la recensamantul din anul 1930, 1333 de locuitori. La aceasta crestere redusa au contribuit pierderile din primul razboi mondial, anii 1916-1917, inregistrand deficit de populatie, precum si caracterul indicilor demografici. Datorita unor mortalitati generale si infantile, care s-au mentinut la valori ridicate si a unei natalitati in descrestere, sporul natural a inregistrat o tendinta de scadere. Ritmul de crestere al populatiei intre 1930 si 1948 a fost doar de 0,9%.
Cu toate ca indicatoarii demografici privind miscarea naturala a populatiei isi mentin aceeasi tendita si in continuare, la recensamantul din 1941 populatia creste cu 115 locuitori (la recensamant din 1941 erau 1448 locuitori). In consecinta, perioada 1912-1948 se contureaza ca una dintre cele mai putin dinamice.
La recensamantul din 1948 (1168 locuitori), populatia scade cu 280 de locuitori, ca urmare a pierderilor pricinuite de cel de-al doilea razboi mondial, a scaderii sporului natural si a efectelor secetei.
In perioada 1948-1956, perioada de refacere dupa razboi, evolutia populatiei cunoaste un puternic caracter ascendent, astfel numarul populatiei creste cu 5965 de locuitori, la recensamantul din 1956 fiind inregistrati 6233 de locuitori, numar ce reprezinta apogeul demografic al acestui oras. Acest apogeu al anului 1956 se datoreaza unei concentrari de populatie in zona pentru constructia lacului de acumulare Bicaz.
Intre anii 1956-1966, s-a constatat o scadere a numarului de locuitori cu 1581, la recensamantul din 1966, numarand 4652 de locuitori.
La recensamantul din anul 1977, orasul Bicaz atinge cifra de 5571, ceea ce inseamna o crestere a populatiei cu 919 de locuitori, scazand iarasi in urmatorii ani (la recensamantul din 1992 erau 4631 de locuitori), datorita prabusirii sistemului industrial din localitate.
Sursa: D.J.S. Neamt, 1994
Asezarile rurale dintre Bicaz si Piatra-Neamt, apartinand a trei mari comune (Tarcau, Pangarati si Viisoara), fiind axate pe valea Bistritei, a carei importanta a crescut o data cu amenajarea lacurilor deacumulare din anii 1950, au cunoscut si ele cresteri demografice constante, dar reduse cantitativ.
Sursa: D.J.S. Neamt, 1994
La aceasta crestere relativ redusa au contribuit pierderile din primul razboi mondial, anii 1916-1917 inregistrand un deficit de populatie, precum si caracterul indicilor demografici. Datorita unei mortalitati generale si infantile ce s-au mentinut la valori ridicate si a unei natalitati in descrestere, sporul natural a inregistrat o tendinta de scadere.
Analizand evolutia numerica a popultiei rurale se poate constata o aceeasi lenta crestere a numarului de locuitori pana la recensamantul din 1956, moment in care este evidenta evolutia numerica a locuitorilor, datorita constructiei lacurilor de acumulare Izvoru Muntelui, Pangarati, Viisoara si Doamna prin mobilizarea unei importante forte de munca.
Sursa: D.J.S. Neamt, 1994
Populatia rurala, in aceeasi perioada, si-a micsorat ponderea in numarul total de locuitori ai zonei. Astfel, daca in 1966 ponderea populatiei rurale reprezenta 71,2%, in 1972 aceasta a scazut la 69,3%. Sporul natural al populatiei din mediul rural si din cel urban a inregistrat valori apropiate. In aceste conditii, cresterea populatiei urbane se datoreste urmatorilor trei factori: crearea unui nou centru urban (Bicaz), imigrarea populatiei rurale spre localitatea Piatra-Neamt si a sporului natural relativ ridicat.
Sursa: D.J.S. Neamt, 1994
In ultimul deceniu, datorita colapsului economic al Romaniei si datorita prabusirii marilor colosi industriali, populatia urbana muncitoreasca cu radacini rurale, determinand astfel, o relativa scadere a numarului populatiei urbane.
3.2.Miscarea naturala.
Urmarind evolutia natalitatii, mortalitatii si a sporului natural, se constata o dinamica diferentiata pe cateva etape principale.
Tabel 2 Miscarea naturala a municipiului Piatra Neamt (1930-1995)
Sursa: D.J.S. Neamt, 1995
Perioada 1930-1941 se caracterizeaza printr-o scadere importanta a natalitatii, de la 23,5%o la 17,1%o. Mortalitatea, care la randul ei prezinta aceeasi tendinta de scadere, nu reuseste sa echilibreze pierderile natalitatii, astfel ca sporul natural rezultat, inregistreaza valori foarte reduse, de 4,2-4,0%o ,fapt reflectat si in dinamica numarului de locuitori.
Intre anii 1941-1948, natalitatea se mentine constanta, in timp ce mortalitatea creste, la sfarsitul intervalului inregistrandu-se cel mai mic spor natural din intreaga perioada analizata (1,3%o).
Dupa anul 1948 indicele de natalitate creste usor, ajungand la valoarea de 19,5%o. Foarte semnificativa este in schimb scaderea substantiala a mortalitatii, a carei valoare se reduce la jumatate, de la 15,7%o in anul 1948 la 7,4%o in 1956. De altfel, mortalitatea se va mentine in jurul acestei valori, cu mici excptii, pana in prezent, astfel ca sporul natural va oscila in corelatie directa cu fluctuatiile indicelui de natalitate.
Dupa anul 1956, indicele de natalitate scade continuu si odata cu el si sporul natural, care coboara la valori de 2,8 si 2,1%o in 1956, respectiv in 1996.
Ca urmare a masurilor legislative privind stimularea natalitatii si a aportului de populatie tanara la cresterea populatiei orasului, ca rezultat al intrarii in functiune a noilor obiective industriale, natalitatea inregistreaza un salt deosebit .Dupa anul 1966 si pana in 1975 natalitatea inregistreaza valori ce depasesc 21%o, ca in continuare sa prezinte o tendinta de scadere treptata cu valori de 17,0%o in 1980 si 16,3%o in 1985. In stransa legatura cu natalitatea, sporul natural se va ridica la valori de 11,5-13,2%o, iar in anul 1985 la 10,5%o.
Se evidentiaza caracterul pozitiv al evolutiei indicilor miscarii naturale dupa anul 1966 si contributia importanta a sporului natural la cresterea numarului de locuitori ai orasului Piatra-Neamt.
Schimbari importante in evolutia miscarii naturale s-au produs incepand cu anul 1990, ca urmare a liberalizarii intreruperilor de sarcina, dar si datorita scaderii generale a nivelului de trai.
Aceasta situatie se reflecta direct asupra sporului natural, tinand cont de valorile scazute la care se mentine mortalitatea, care ajungea in 1995 la 1,8%o, cea mai scazuta valoare din ultimii 40 de ani.Aceasta se apropie de situatia anului 1948 (1,3%o), dar care a reprezentat o constanta a celui de-al doilea razboi mondial si a anilor de seceta.
Acest tip de evolutie se incadreaza in tendintele inregistrate de miscarea naturala la nivelul tarii in ultimii ani.
Tabel 3 Indicatori ai miscarii naturale in 1985 si 1995.
Sursa: D.J.S. Neamt, 1995
Privit intr-un context general, comparativ cu valorile medii la nivel de tara, judetul Neamt ,si in speta sectorul Bicaz-Piatra Neamt, se plaseaza de regula intr-o pozitie favorabila, excepție facand indicele de natalitate din 1995. Evolutia de perspectiva va depinde, in mod evident, de capacitatea de redresare economica si de stimularea natalitatii.
3.3. Miscarea migratorie
Zonele rurale au constituit in mod traditional principala sursa de crestere a populatiei. In ultimele decenii miscarea naturala din mediul rural a fost influentata de un numar considerabil de factori. Plecarea tinerilor de la sat la oras, cresterea nivelului si duratei de scolarizare, conditiile economice precare, schimbarea aspiratiilor si mentalitatilor s-au reflectat in evolutia miscarii naturale si in primul rand asupra indicelui de natalitate. Astfel, in jurul orasului Piatra Neamt frecventa deplasarilor zilnice pentru munca manifestandu-se pe o distanta de 20-30km, nu prezinta urmari in structura numarului de locuituri din comunele din acest perimetru.
3.4.Structura populatiei
Tabel 4 Structura populatiei pe grupe de varsta la recensamintele din 1977, 1992 si 1995(%).
Sursa: D.J.S. Neamt, 1995
Pe grupe de varsta si sexe, populatia acestei zone se caracterizeaza printr-o structura armonioasa, reflectand conditiile unei regiuni naturale complexe si mai ales schimbarile social-economice petrecute in ultimele decenii. Dupa sexe, populatia sectorului dintre Bicaz si Piatra Neamt, avea urmatoarea componenta in 1995: 48% locuitori de sex masculin si 51,2% locuitori de sex feminin.
Sursa: D.J.S. Neamt, 1994
Grupele de varsta adulte inregistreaza cea mai mare crestere in valoare absoluta, de la 40.486 persoane in 1966 la 64.020 in 1977 si 95.115 in 1992, chiar daca apar unele variatii in ceea ce priveste ponderea lor. Aceasta pune clar in evidenta transformarea orasului Piatra-Neamt intr-un important centru de atractie a fortei de munca pentru regiune.
In cadrul populatiei adulte se remarca ponderea insemnata a grupelor de 15-29 de ani ce detin impreuna la cele trei recensaminte peste 50% din populatia sectorului Bicaz-Piatra Neamt. Ponderea populatiei varstnice scade ca o repercusiune directa a cresterii celorlalte categorii, ceea ce atras dupa sine si un proces de echilibrare a structurii pe grupe de varsta.
Structura pe sexe pune in evidenta predominarea femeilor, care reprezentau 51,9% in 1966 si 51,4% in 1994, fenomen ce se mentine si la grupele de varsta adulte, preocuparile diversificate ale oraselor Piatra Neamt si Bicaz atragand forta de munca masculina si feminina.
Stuctura populatiei active. Populatia activa a acestui sector a cunoscut o dinamica ascendenta si o continua restructurare pe principalele ramuri de activitate, in special dupa anul 1966 si pana in perioada tranzitiei spre economia de piata. Caracter ascendent, ca urmare a dezvoltarii activitatilor industriale, a cresterii puterii de atractie a celor doua orase si a intaririi celorlalte functii urbane, toate acestea pana acum un deceniu.
Sursa: D.J.S. Neamt, 1966
Astfel, daca la recensamantul din 1966 populatia activa reprezenta numai 38,8% (24,500 persoane) din populatia totala, la recensamantul urmator, in 1977, aceasta a ajuns la 47,1% (40.100 persoane), ceea ce a constituit o crestere spectaculoasa pentru un interval de timp relativ scurt, de numai 11 ani.
Sursa: D.J.S. Neamt, 1977
Tendinta s-a mentinut in continuare, la recensamantul din 1992 numarul persoanelor active ajungand la 68.000 (respectiv 47% din total). Aceasta pondere este relativ scazuta comparativ cu situatia oraselor din tara din aceeasi categorie cu Piatra Neamt (cu peste o suta de locuitori), unde se depaseste frecvent 50% din populatia totala. Una dintre explicatii consta in faptul ca orasul Piatra Neamt a devenit in aceasta perioada si un important centru de pregatire scolara si profesionala, numerosi tineri fiind incadrati sau in curs de calificare in unitatile de invatamant nou infiintate.
Modificari importante s-au produs in structura populatiei active realizandu-se practic o distribuire a acesteia pe principalele sectoare de activitate.
Populatia din industie a cunoscut cea mai mare crestere, de la 28,7% in 1966 la 48,8% in 1977 si 52,7% la recensamantul din 1992. Aceasta evolutie s-a realizat in special pe seama populatiei active din constructii si din agricultura. Astfel, populatia activa din constructii a inregistrat la cele trei recensaminte valori de 12,9%, 8,15% si 4,7%, iar cea din agricultura s-a redus de asemenea de la 10,3 la 4,6 si respectiv 34%.
Sursa: D.J.S. Neamt, 1992
La recensamantul din 1992, sectorul primar detinea 3,4% din populatia activa, sectorul secundar (industrie si constructie) 57,4%, iar cel tertiar 39,2%.
In cadrul sectorului tertiar pe primul loc s-a situat populatia activa din comert (77,9% din total), urmata de cea antrenata in invatamant (7,5%), transporturi si telecomunicatii (6,9%), administratie publica (4,1%) si sanatate (3,9%).
Perioada de tranzitie la economia de piata a generat noi probleme in utilizarea resurselor de munca. Numarul celor in cautarea primului loc de munca era, in 1995, de 2.727 persoane (37% din populatia activa), iar rata somajului a crescut ajungand in ultimii ani la valori de peste 12-13%, cu mult peste media tarii care era de 9,5%. Populatia feminina a fost afectata de somaj in proportie mai mare comparativ cu cea masculina.
Analiza numarului de salariati este, de asemenea, edificatoare in evidentierea schimbarilor intervenite in ultimul timp. Astfel, daca in anul 1989 numarul de salariati din sectorul Bicaz-Piatra Neamt, inregistra aproximativ 100.000 de persoane, la sfarsitul anului 1995 ajunge la sub 60.000 de persoane. Domeniul de activitate cel mai afectat a fost industria, unde numarul de salariati s-a redus in acelasi interval, de la 45.000 la sub 26.000 de persoane.
Populatia activa din mediul rural, angajata numai in muncile agricole detine o pondere de 45,6%. Diferenta de pana la 61,7%, cat reprezinta populatia activa rurala, constituie forta de munca ce se deplaseaza zilnic spre mediul urban.
Dupa componenta nationala, populatia acestui sector este formata in proportie covarsitoare din romani; locuitorii de alte nationalitati reprezinta doar 0,66%.
Populatia, ca resursa de munca poate asigura in conditii optime necesarul actual, precum si dezvoltarea in perspectiva a acestui areal.
1.4.Densitatea populatiei in sectorul Bicaz-Piatra Neamt. Cresterea continua si deosebit de puternica a populatiei intre anii 1960-1980, precum si masurile de sistemtizare, care au dus la modificari importante sub aspect urbanistic si in structura fondului de locuinte au determinat modificari in evolutia densitatii populatiei si in repartitia sa teritoriala.
Tabel 5 Evolutia densitatii populatiei in perioada 1956-1994
Sursa: D.J.S. Neamt, 1994
In anul 1966, cand noile ansambluri de locuinte se aflau in faza incipienta de constructie, densitatea populatiei in perimetrul construibil a inregistrat in municipiul Piatra Neamt o valoare de numai 36loc./ha. Valoarea redusa a densitatii populatiei urbane a constituit vreme indelungata o caracteristica a oraselor romanesti, in special a celor mici si mijlocii, ea suferind schimbari importante pe masura amplificarii procesului de industrializare din anii comunismului.
Ca o consecinta directa a factorilor mentionati, densitatea populatiei in municipiul Piatra Neamt a crescut la 62loc/ha in 1977 si la 70,9loc/ha in anul 1995, ceea ce reprezinta o dublare a densitatii comparativ cu anul 1966.
Aceeasi analiza raportata la suprafata locuibila pune insa mai clar in evidenta repartitia populatiei in spatiul urban cu destinatie rezidentiala. Astfel, in zona de locuit propriu-zisa densitatea a inregistrat 95loc/ha in 1966, 165ioc/ha in 1977, 190loc/ha in 1995, dinamica legata de cresterea demografica a orasului si de dezvoltarea capacitatii de cazare, modificandu-se substantial.
In ceea ce priveste repartitia densitatii populatiei in cadrul teritoriului urban, vreme indelungata aceasta a prezentat valori reduse si putin contrastante de la un cartier la altul, cu o tendinta generala de scadere din partea centrala spre periferia orasului, unde terenurile cu destinatie agricola, in special legumicola, au ocupat in mod traditional suprafete insemnate in cadrul gospodariilor.
Modificarile produse in densitatea populatiei se reflecta in prezent atat in cresterea valorilor cat si in diferentierile aparute in repartitia teritoriala. Partea centrala si cartierele din nord-est (Darmanesti), sud-est (Maratei) si sud-vest (Precista), restructurate in cadrul procesului de sistematizare si in care predomina noile ansambluri de locuinte, se contureaza ca un areal cu valori ridicate.
Densitatea populatiei intre Bicaz si Piatra Neamt este cuprinsa intre 40-60loc/km² (comunele Tarcau si Pangarati), 60-80loc/km² (comuna Viisoara), iar in Piatra Neamt densitatea depaseste 500loc/km² si in Bicaz 90loc/km².
Populatia rurala este majoritara, ea insumand 69,3% in anul 1972, dar procesul de urbanizare rapida a unor asezari rurale, precum si sporul populatiei din cele doua orase vor duce in urmatorii ani la o crestere substantiala a populatiei urbane. In prezent, prabusirea industriala, diponibilizarile in masa au determinat o buna parte din populatia urbana sa se reintoarca in satele din care au plecat acum cateva decenii, considerand ca acolo se vor descurca mai usor din punct de vedere financiar.
Densitatea populatiei in acest areal a cunoscut un proces de crestere continua din cele mai vechi timpuri si pana astazi, cresterea densitatii populatiei nu s-a facut uniform, ci in functie de conditiile social-istorice ale diferitelor etape si de nivelul dezvoltarii fortelor de productie. In primele faze de populare a acestui teritoriu, factorii naturali au avut un rol preponderent in repartitia locuitorilor. Sursele de apa potabila, climatul de adapost, locurile bune pentru vanat si pescuit, iar mai tarziu pasunatul animalelor si practicarea agriculturii au constituit zone de convergenta demografica, unde densitatea populatiei a fost totdeauna mai mare. Dupa primele etape de locuire, odata cu intrarea in circuitul economic a noi resurse naturale, in determinarea evolutiei densitatilor de populatie au intrat in actiune si alti factori de influenta (caile de comunicatie, centrele de prelucrare si de schimb, influenta primelor targuri si cetati).
O situatie aparte o prezinta orasul Bicaz cu localitatile componente, unde valoarea densitatii populatiei este cuprisa intre 80 si 100 loc/km2, din cauza conditiilor naturale nefavorabile, extinderea asezarilor pe versantii vaii Bistritei este aproape imposibila.
3.5.Simetrii geodemografice
Dezvoltarea ecnomica din ultimele decenii a produs modificari importante in toate compartimentele vietii economico-sociale si in profil teritorial. In acest context, un rol esential a revenit asezarilor urbane, care au devenit centre economice cu o functionalitate bine definita, exercitand un insemnat rol de polarizare si coordonare pe plan regional. Transpusa pe planul fenomenelor demografice aceasta situatie a generat un flux permanent de populatie spre orasele tarii. Aportul de populatie a influentat dinamica, evolutia indicilor de natalitate si mortalitate, ca o consecinta a schimbarilor intervenite in structura populatiei pe sexe si grupe de varsta, modificari in structura populatiei active etc. La nivelul fiecarei localitati urbane, aceste fenomene s-au manifestat diferentiat in functie de marimea, functiile indeplinite, capacitatea economica si, in consecinta, puterea de atractie a orasului. In ceea ce priveste municipiul Piatra Neamt, acesta se incadreaza caracteristicilor inregistrate la nivelul tarii.
Municipiul Piatra Neamt este asezat pe valea Bistritei, la iesirea acesteia din munti in depresiunea subcarpatica. Vatra principala a orasului ocupa terasele de pe stanga Bistritei, incepand de la albia majora si pana la terasa de 15-20m, precum si terasele de 2-3m si 10-12m de pe stanga Cuejdiului. Pitorescul deosebit al acestui oras este dat de magurile Cernegura, Pietricica si Cozla care domina asezarea dinspre vest, est si nord.
Prin extinderea vetrei si aglutinarea unor sate din jur, orasul Piatra Neamt prezinta in momentul de fata, o zona intramontana (orasul vechi), si o zona extramontana (mai noua). Tendinta urmatoare de dezvoltare a fost urmarirea unirii cartierelor de pe valea Cuejdiului cu cele de pe valea Bistritei din regiunea subcarpatica, ,orasul incluzand astfel, in perimetrul sau muntele Pietricica. Localitatii Piatra Neamt i se adauga platforma industriala Savinesti-Roznov impreuna cu cartierele de locuinte construite in aceasta zona.
Piatra Neamt s-a bucurat de conditii deosbit de prielnice de dezvoltare datorita pozitiei sale la intersectia unor vechi drumuri de intensa circulatie si asezarii la contactul dintre regiuni geografice cu specific ecnomic diferit: la vest unitatea carpatica, la est cea subcarpatica. Caile de acces spre regiunea montana si spre Transilvania erau asigurate de Bistrita si de afluentii acesteia (indeosebi Bistricioara). Spre nord, catre manastirile voievodale si Targu-Neamt, exista un alt drum important, la fel ca si spre est, catre cetatea Romanului.
Evolutia spatiala a orasului incepe din locul curtii si bisericii domnesti ale lui Stefan cel Mare, de pe terasa de 15m a Bistritei. In secolele XVII-XVIII, orasul se extinde pe conul de dejectie al Cuejdiului si la vest spre actualul cartier Valea Viei. Ulterior, vatra orasului ocupa si o parte din suprafata teraselor aluvionare mai joase: mai intai podul terasei de 4-5m de pe dreapta Cuejdiului, apoi suprafata treptei de lunca de 2-3m (tot a Cuejdiului). Vatra orasului se extinde de asemenea si pe valea Cuejdiului intre Cozla si Pietricica. La mijlocul secolului al XIX-lea au fost incluse in perimetrul orasului satele Maratei si Darmanesti, iar mai tarziu (1925), Sarata, Valeni, Vanatori si Cindia.
Odata cu evolutia spatiala, orasul Piatra Neamt a inregistrat si o crestere progresiva a numarului sau de locuitori. Analiza evolutiei numarului de locuitori consemneaza o crestere importanta incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea odata cu infiintarea unor unitati industriale si aglutinarea localitatilor rurale vecine.
Aparitia industriei ca activitate economica de baza aduce schimbari importante in dezvoltarea sociala si urbanistica a asezarii.
Incepand din anul 1960, orasul Piatra Neamt a intrat intr-un vast proces de sistematizare dorit si pus la punct de conducerea comunista. Intr-o prima etapa a fost sistematizata partea centrala, care s-a recladit in proportie de peste 95% (au ramas numai monumentele considerate istorice si cladirea unde se afla Teatrul Tineretului). La fel s-a procedat si in alte zone ale orasului: pe malul drept al Cuejdiului, cartierele Maratei I, II si III, Precista si Darmanesti. Actiunea de sistematizare a introdus modificari esentiale in aspectul orasului, fapt ce s-a repercutat si in viata locuitorilor sai.
Orasul Bicaz este situat in zona de confluenta a raului Bistrita, ocupand terasele inferioare ale acestor doua rauri. Este mentionat in documente, ca asezare veche, amplasata la intalnirea drumului din lungul Bitritei cu cel care venea dinspre vest pe valea Bicazului. In anul 1955, aparitia lacului de acumulare de la Izvoru Muntelui, a adus cu sine modificari importante in economia regiunii.
Pentru satisfacerea necesarului de energie electrica de pe uriasul santier hidroenergetic s-a construit o termocentrala, iar pentru prepararea betonului necesar inaltarii barajului s-a construit fabrica de ciment. Concomitent cu realizarea accestor obiective industriale, s-au inaltat si cartiere de locuinte dupa o arhitectura standard in Marceni, Centru, Dodeni si Ciungi.
Un ultim element important pentru dezvoltarea Bicazului l-a constituit constructia caii ferate (prelungita de la Piatra Neamt), precum si a soselei asfaltate, care se bifurca pe valea Bicazului spre Gheorgheni si pe valea Bistritei spre lacul de acumulare.
In trecut, functionarea fabricii de ciment, a fabricii de azbociment si a cuptoarelor de var a costituit un pol de ocupare a fortei de munca si in acelasi timp o mare sursa de poluare, dar in prezent, aceste unitati sunt lasate aproape in paragina, nimeni neinvestind in ele, nemaifunctionand sau functionand la capacitate minima.
O posibila directie de reala relansare a economiei orasului ar putea fi punerea in valoare si exploatarea judicioasa si in conformitate cu normele de protectie a mediului inconjurator, a zonelor cu un ridicat potential turistic (lacul de acumulare Izvoru Muntelui, muntele Ceahlau si Cheile Bicazului-Lacu Rosu).
Asezarile rurale din sectorul Bicaz-Piatra Neamt se caracterizeaza prin suprafete intinse, in schimb ca numar de locuitori satele sunt mici si mijlocii. Astfel sunt satele din comunele Tarcau, Pangarati si Viisoara. Aceste asezari s-au dezvoltat in epoca feudala, unele dintre ele fiind sate razasesti care si-au pastrat acest caracter pana in secolele XVIII-XIX. Dispunerea acestora este in lungul cailor de comunicatie care urmaresc indeaproape firul vailor (ex. Oantu pe valea Oantului).
Crearea lacului de acumulare Izvoru Muntelui, prin bararea vaii Bistritei, a determinat stramutarea unor gospodarii apartinand la douazeci de sate, multi locuitori mutandu-se in localitatile rurale situate in avale de lac: Bicaz, Tarcau, Pangarati, Viisoara etc.
Posibilitatile de dezvoltare economica a satelor situate pe versanti sunt reduse datorita proceselor de degradare actuala a acestora, care provoaca frecvent acestor sate pagube economice, pagube inregistrand si satele asezate in apropiere de firul vailor, datorita inundatiilor (Pangaricior, Oantu s.a).
Cele mai multe dintre satele situate intre Bicaz si Piatra Neamt s-au putut dezvolta ca sate de tip adunat in zona unor confluente, ca sate rasfirate cu nuclee de concentrare in bazinele depresionare din lungul vailor, sate rasfirate pe versanti si ca sate risipite pe unele vai secundare si pe versanti.
In ceea ce priveste functiile acestor asezari rurale, comuna Tarcau, pe langa functia agricola, dispune si de o functie industruala prin ramura de exploatare si prelucrare a lemnului din padurile inconjuratoare. Comuna Pangarati, pe langa functia agricola si de exploatare si prelucrare a lemnului, dezvolta industria energetica prin prezenta pe teritoriul sau a centralei hidroelectrice „Pangarati” si prima dintre centralele mici din sistemul „Bistrita-aval”. Iar comuna Viisoara, datorita apropierii fizice de Piatra Neamt desfasoara functii agricole legate de activitatea asezarii urbane.
CAPITOLUL IV
MODIFICĂRI ANTROPICE PE VALEA BISTRIȚEI ÎNTRE BICAZ ȘI PIATRA NEAMȚ
4.1. Considerații generale.
Repartitia geografica a populatiei a cunoscut variatii importante, datorita amenajarilor realizate pe valea Bistritei. Înainte de 1960, cele mai multe așezari aveau un numar redus de locuitori. Cresterea numarului de locuitori este bine reflectata in exemplele centrelor Bicaz și Pângarati, care si-au sporit populatia de cinci și respectiv doua ori. Începerea lucrarilor pentru amenajarea hidroenergetica a râului Bistrita s-a resimtit și asupra populatii din zona, cresterea numarului de populatie fiind semnificativa în toate comunele din acest sector.
Fig. 19. Cresterea numarului de locuitori dupa amenajarea hidroenergetica de pe Bistrita.
Sursa: I. Șandru, I. Bojoi,și C. Swizewski, 1960
În zona localitatilor Bicaz, Pângarati si Viisoara densitatea era în 1930 de 20-40/loc./km2, iar comuna Tarcau înregistra o densitate de 5-10loc./km2. Dupa 1960 se poate constata ca transformarile social-economice s-au rasfrânt puternic asupra cresterii densitatii populatiei. Comuna Pângarati înscrie, dupa acest an o densitate de 60-80loc./km2. Valoarea maxima a densitatii a înregistrat-o orașul Bicaz, cu 100-150/loc./km2. Constructia barajului și formarea lacului Izvoru Muntelui a determinat transmutarea locuitorilor din zona lacului. O parte din locuitorii zonei s-au stabilit pe versantii din zona, iar o alta parte au fost repartizati în localitatile Bicaz, Tarcau, Viisoara, Pângarati si Piatra Neamt.
Realizarea lacurilor de acumulare Pângarati, Vaduri si Bâtca Doamnei a avut un important impact asupra organizarii teritoriui comunelor din vecinatate, necesitând inundarea unei suprafete de teren de circa 415ha. Expropierea terenurilor s-a facut conform unor decizii aprobate între anii 1960-1968. Situatia terenurilor expropiate s-a prezentat astfel:
– comuna Pângarati 140,7ha, comuna Viisoara 127,4ha, orașul Piatra Neamt 140,8ha. În cadrul decretelor au fost prinse și terenuri apartinând comunelor Buhalnita, Tarcau și Bicaz (circa 187. 000 m2).
Au fost afectate toate categoriile de terenuri, ponderea cea mai mare având-o terenurile agricole 63% și în cadrul acestora, terenurile arabile 43%. Terenurile apartineau în majoritate, locuitorilor satelor riverane (1.115 familii) dar, și Ocolului Silvic Vaduri, primariilor comunale și C.A.P-urilor. Prin inundarea vaii Bistritei în vederea realizarii lacului au fost afectate 137 de gospodarii. În perioada 1948-1956 datorita ridicarii nivelului de trai și fenomenului de industrializare a vaii Bistrita, ritmul mediu anual de crestere a populatiei a fost de 2,2%. Odata cu încheierea constructiei barajelor o parte din forta de munca s-a deplasat în alte judete, dupa anul 1966 înregistrându-se o scadere a ritmului de crestere a populatiei. Conform datelor de la Directia Judeteana de Statistica Neamt, numarul locuitorilor comunelor Pângarati și Viișoara, la nivelul anilor 1966 și 1992 urmatorul:
Tabel 6. Numar de locuitori in comunele Viisoara si Pangarati in anii 1966 si 1992
Sursa: D.J.S. Neamt, 1992
Fig.21 Evolutia numarului de locuitori în comunele Pângarati și Viisoara
Sursa: D.J.S. Neamt, 1992
Realizarea amenajarii hidroenergetice avut un impact important și asupra ocupatiilor locuitorilor. Pe perioada lucrarilor au fost create un numar mare de locuri de munca. Pentru exploatare, numarul de locuri de munca este de circa 50, fiind ocupate de localnici. Lucrarile de amenanajare a vaii Bistrita au reprezentat începutul dezvoltarii economice a zonei. Astfel s-a înregistrat o schimbare în profilul structurii profesionale: procentul populatiei ocupate în sectorul economiei rurale a scazut, plutaritul a disparut, crescând în sectorul industriei și al constructiilor.
Lacurile de acumulare au creat conditii propice pentru deschiderea unor noi unitati economice și de cercetare. În perimetrul lacului Vaduri s-au creat doua ferme salmonicole (din care una este privata), și o baza experimentala de acvacultura.
De asemenea, pe malul drept al lacului Bâtca Doamnei s-au înfiintat doua crescatorii de animale pentru blana, crescatorii de iepuri și de nurci. În prezent, aceste crescatorii sunt dezafectate.
Centrele de populatie si-au schimbat aspectul, Bicazul deveniand oras, iar in comunele Tarcau, Pangarati si Vaduri s-au construit locuinte.
4.2. Constructia barajelor, canalelor și hidrocentralelor și aparitia formelor de relief antropic
În aval de Bicaz, Bistrita a fost supusa unor transformari majore, menite a-i folosi potentialul în folosul omului. Hidrocetrala „V. I. Lenin”- astazi denumita „Dimitrie Leonida” (schimbarea numelui a fost facuta la 1 aprilie 1990), dupa numele eminentului savant care a proiectat-o, a fost construita , conform hotarârii nr. 1182 a Consiliului de Ministri din 1950 „pentru a ridica nivelul material și cultural al populatiei din Moldova, de pe valea Bistritei și Siretului prin:
– crearea unei baze energetice puternice necesare industrializarii și valorificarii bogatiilor solului și subsolului Moldovei;
– combaterea inundatiilor și a secetei de-a lungul vaii Siretului și in nordul Baraganului;
– dezvoltarea culturilor agricole intensive, bazata pe folosirea larga a irigatiilor și energiei electrice în vederea asigurarii unei recolte stabile și abundente;
în scopul pregatirii conditiilor pentru crearea unei artere de navigatie între Moldova și Dunare.”
Astfel, s-a hotarât în sedinta Consiliului de Ministri din 13 noiembrie 1950:
– construirea pe râul Bistrita, în regiunea Bicaz, a unui baraj pentru crearea unui lac de acumulare cu o capacitate de 1.230.000m.c. apa care sa asigure compensarea debitelor râului între anii secetoși și cei ploioși;
– construirea unei centrale hidroelectrice pe Bistrita la Stejaru cu o putere de 210.000kW și o productie de aproximativ 430.000.000kWh anual, care se va numi centrala hidroelectrica „V. I . Lenin”. Prin folosirea apelor acumulate de la Bicaz și a celorlalte amenajari de pe râul Bistrita, care se vor proiecta și executa ulterior, se va ridica puuterea electrica la cel putin 450.000kW, iar productia de energie lectrica, într-un an normal de aproximativ 1.000.000.000kWh;
– amenajarea pentru irigatii în lunca Siretului și în nordul Baraganului , a unei suprafete de 300.000ha;
– energia electrica produsa de centrala hidroelectrica de pe Bistrita va fi distribuita în primul rând în Moldova pentru alimentarea industriilor prevazute a se crea în viitor precum și a orașelor și satelor din Moldova;
– se vor construi linii de 220.000 și 110.000V, care vor lega centrala hidroelectrica de pe Bistrita cu Transilvania , Muntenia, Moldova etc.”
Uzina hidroelectrica „D. Leonida” este situata pe terasa de 9-12m a râului Bistrita. Constructia ei a început în 1951 și s-a terminat în 1960. Din lacul de acumulare „Izvoru Muntelui”, apa este adusa la uzina printr-un tunel de aductiune sapat în Muntele Botoșanul, cu o lungime de 4,8km și un diametru de 7m . Intrarea apei se face la Poiana Cârnului, pe malul stâng al lacului. La ieșirea din tunel se gasește „ Castelul de echilibru” sau „Bazinul de linistire” (înaltimea castelului este de 86m, iar diametrul de 33m). Apele sunt dirijate prin doua conducte metalice, cu diametre de 4,2-3,8m catre „Casa vanelor”.
Strapungerea tunelului de aductiune a început la data de 11 decembrie 1955 prin punerea în functiune a primului grup de la Stejaru la 1 octombrie 1960, iar ultimul grup a intrat în functiune la 5 octombrie 1962. Hidrocentrala de la Stejaru a fost conceputa ca o uzina electrica de vârf, putând functiona fie partial, fie cu întreaga capacitate, conform cerintelor sistemului energetic national. Principalele caracteristici ale hidrocentralei, conform datelor furnizate de I.E. Bistrita sunt:
– caderea bruta maxima: 149m;
– debitul instalat: 178m3/s
– debitul multianual al Bistritei: 46,5m/s;
– putere instalata: 210MW;
– productie medie anuala- 490.000.000kWh (în prezent, 434.500.000kWh în 1962).
Hidrocentrala de la Stejaru reprezenta în 1962 cea mai mare centrala electrica din tara noastra.
În anii urmatori au continuat lucrarile pentru amenajarea integrala a râului Bistrita în aval de Stejaru astfel:
– în anul 1964 au intrat în functiune centralele hidroelectrice Pângarati si Piatra Neamt apoi cele din aval.
Construirea barajului de la Pângarati a necesitat construirea unui dig pe marginea terasei de 9-12m pentru evitarea pierderii apelor prin infiltrare. Acest dig a fost pâna la fruntea terasei de 20m, de lânga șoseaua asfaltata. Pierderea apelor prin infiltrare nu a fost evitata complet , dar pierderea este foarte mica.
Apele infiltrate din lacul Pângarati ies la zi și se scurg în albia Bistritei în apropiere de confluenta cu Pângaraciorul.
Lacul de acumulare de la Pângarati permite hidrocentralei sa functioneze și în timpul cât stationeaza turbinele hidrocentralei de la Stejaru.
În aval de Pângarati apele urmeaza vechea albie a râului Bistrita pâna la Vaduri unde se opresc într-un lac format în spatele barajului situat în aval de confluenta cu pârăul Bisericani. De aici apele sunt dirijate printr-un canal betonat sapat în terasa de 5-7m a Bistritei, pâna mai jos de calea ferata și apoi construit prin îndiguire în lunca Bistritei. Astfel apele Bistritei sunt aduse la o mare înaltime deasupra vechii albii, folosindu-se o cadere a apei de 23,44m .
Datorita caderii mari a apei, hidrocentrala de la Vaduri, cu o putere instalata de 44.000kW este cea mai mare dintre hidrocentralele din aval de Stejaru.
Canalul de fuga al uzinei de la Vaduri, sapat mult sub nivelul Bistritei, deverseaza apele în lacul de la Bâtca Doamnei, format prin construirea unui baraj la marginea orașului Piatra Neamt.
De la baraj spre amonte, pe stânga Bstritei, s-a construit un dig care împiedica revarsarea apelor pe treptele de lunca din cuprinsul orașului. În corpul barajului este amplasata hidrocentrala Piatra Neamt cu o cadere de circa 16m, cu o putere instalata de 11.000kW, cea mai mica dintre hidrocentralele de pe Bistrita.
Tabel 7. Caracteristicile amenajarilor din sectorul Bicaz-Piatra Neamt
Sursa Monografie M.E.E.- D.G.P.E.E.- I.E.Bistrita -Piatra Neamt, 1990
4.3. STRAMUTAREA LOCALITATILOR DIN AREALUL LACUSTRU
In vederea asigurarii bazinului lacului de acumulare de la Bicaz, vatra unui mare numar de asezari a fost mutata partial sau in intregime. Dupa date consemnate intr-un studiu de geografie a populatiei (publicat in anul 1960 de un colectiv de cadre didactice de la Facultatea de Geografie a Universitatii '' Al. I. Cuza " din Iasi), coroborata cu informatii recente asupra situatiei asezarilor din zona (furnizate de prof. Alexandru Ungureanu, de la aceeasi facultate, membru corespondent al Academiei Romane, originar din zona respectiva), pe valea Bistritei s-au petrecut urmatoarele forme de ''transmutare":
– in perspectiva inundarii partiale a teritoriului pe care se aflau vechile vetre ale unor sate, casele de aici au fost mutate, prelungind asezarea, pe afluentii Bistritei, in amonte sau pe promontorii neinundabile. Astfel de mutari partiale (reprezentand uneori pana la 3/4 din sat), s-au facut la Poiana Largului, Poiana Teiului, Bistricioara, Schitu, Chiriteni, Buhalnita, Izvorul Alb, Secu etc.
-au disparut vechile vetre ale satelor Rapciuni, Letesti, Carnu, Poiana Carnului, Potoci, ca si vetrele anterioare ale satelor Hangu (mutat pe vatra satului Audia) si Ruginesti (mutat pe aceea a Ruginestilor Noi).
Locuitorii din ambele categorii de sate indicate mai sus au format asezarile noi Huidimani, Grozavesti (acest nume a apartinut unei asezari disparute in secolul al XIX- lea), Braditei, Baful ori Paraul Mare, pe alocuri marcate anterior de "hodai" sau construind "cuturi" ale unor vechi sate (transmitatoare ale toponimelor respective); in afara acestui fenomen, locuitorii din satele (sau partile din sate) desfiintate s-au mutat in diverse localitati din vecinatate sau in zona oraselor Piatra Neamt si Targu Neamt; pot fi semnalate, de asemenea, cazuri de stabilire si in cu totul alte zone, de exemplu la Bucuresti (cf. I. Sandru ).
In publicatii de specialitate au fost tiparite, in anii urmatori, rezultate ale cercetarilor arheologice, geologice, biologice, antropologice etc. intreprinse in bazinul Bistritei.
Disparitia satelor din valea Bistritei a provocat, paralel, un studiu, in primul rand pe baza documentelor de arhiva, ale acestor asezari, atestate din prima jumatate a secolului al XV-lea realizat de profesorul Constantin Cihodaru, de la Facultatea de Istorie a Universitatii din Iasi. In special in prima parte a acestei contributii (in care se insista asupra aspectelor social-economice), sunt infatisate elemente demografice caracteristice: urme ale miscarilor de populatie dinspre Transilvania, incepand din secolul al XIII-lea si al XIV- lea (in continuare, sporadic, pana in secolul al XIX-lea), "roirea" asezarilor in aval (pe baza toponimiei), constituirea unor adevarate sate de "strajeri" (plaiesi) la granita Moldovei cu Transilvania, evolutia sociala si economica in cadrul raporturilor determinate de existenta in zona a unui mare numar de manastiri si schituri (Bistrita, Pangarati, Bisericani etc.).
Profilul acestei unitati teritorile se intregeste prin referirea la istoricul principalelor ocupatii ale locuitorilor "bistreni" (cu mutatia de la cresterea vitelor spre agricultura, exploatarea padurilor si transportul lemnelor cu plutele), la relatiile cu "mocanii" de peste munti (ce arendau aici pasuni si fanete), ca si prin fapte ce tin de dimensiunea politicului. Pe de alta parte, zona aflata in vecinatatea orasului Piatra Neamt, se dovedeste si una de interes cultural, intrucat a fost vizitata si descrisa in secolul trecut de Gh. Asachi, V. Alecsandri si Alecu Russo, ale caror scrieri (memoriale de calatorie, mitologie populara romantata), constituie surse pentru rememorarea cadrului natural si pentru reconstituirea unor elemente ale vietii spirituale traditionale si, mai ales, ale cadrului natural a unor sate ce aveau sa dispara sub apele actualului lac de acumulare Izvoru Muntelui.
4.4. CARACTERISTICILE AMENAJARILOR DIN SECTORUL BICAZ-PIATRA NEAMT
Amenajarea Bistritei a dus la modificarea conditiilor de actiune a factorilor morfogenetici naturali. Au rezultat în urma acestor lucrari o serie de modificari directe, vizibile în peisaj și o serie de modificari indirecte, unele dintre ele vizibile, altele nu, dar având consecinte importante asupra mediului.
Actiunea directa a omului asupra reliefului s-a manifestat prin lucrari de excavatie și de depozitare, constructii sau ramblee. Aceste lucrari s-au soldat cu forme de relief deosebite ca morfologie, pe care I. Donisa le numeste „forme de relief antropogen” („Geomorfologia vaii Bistritei”, Ed. Academiei RSR, Buc., 1968).
Autorul clasifica formele de relief antropogen în:
1. Forme de relief antropogen de excavare (canaluri, șanturi și tranșee de explorare, debleuri, cariere, tuneluri și galerii).
2. Forme de relief antropogen de acumulare sau depozitare (ramblee, halde, terade antropogene de acumulare, baraje și diguri).
1. Formele de relief antropogen de excavare
1.1. Canalurile reprezinta cele mai importante forme de relief antropogen din sectorul Bicaz-Piatra Neamt. Ele au fost create pentru a dirija apa Bistritei sau a afluentilor sai și au fost sapate în cadrul lucrarilor hidroenergetice, de alimentare cu apa, și de rectificare a cursurilor unor afluenti. Pentru realizarea complexului hidroenergetic a fost creata mai întâi o portiune de canal lunga de 1.150m, de la uzina hidroelectrica Stejaru pâna în albia Bistritei, sapat în terasele de 10-12m și 5-6m de pe stânga Bistritei. Canalul are, în sectiune transversala, o forma trapezoidala cu o latime a coronamentului de 35m, la fund 7m, iar adâncimea tot de 7m. Dupa acest canal, a fost creata o a doua portiune, între lacul de acumulare de la Vaduri și lacul de la Bâtca Doamnei, divizat în doua tronsoane de catre uzina hidroelectrica Vaduri. Primul tronson, cel de aductie, are o lungime de 1.173m, 9m adâncime, 50m latime, 7 la coronament, 6m la fund iar al doilea tronson are o lungime de 3.050m , cu doua sectoare a caror latime variaza de la 20 la 40m și cu o adâncime ce depaseste 17m. Acest canal a fost sapat mai întâi în terasa de 10m, apoi în cea de 5-5m și în treptele de lunca.
1.2.Șanturile sau tranșeele de explorare sunt forme mai mici, cu latimi sub 2m și adâncimi sub 1m. Ele întovarașesc șoseaua și calea ferata între Bicaz și Piatra Neamt.
1.3. Debleurile sunt formele de relief rezultate în urma excavatiilor facute pentru instalarea cailor de comunicatii și au forma unor șanturi foarte mari sau a unor trepte taiate în versanti. Pentru construirea hidrocentralei de la Stejaru au fost necesare, mari excavatii. Excavatiile legate de constructia barajului si a hidrocentralei de la Stejaru însumeaza peste 2,3 milioane m3.
La Straja, în aval de hidrocentrala au fost realizate excavatii sub forma de debleuri pentru instalarea caii ferate, și la Piatra Neamt pentru coborârea căii ferate de pe terasa de 15m în lunca.
1.4. Carierele sunt excavatii efectuate în versanti, terase sau în albie pentru extractia matetrialelor de constructie sau a altor substante utile. Saparea canalului din aval de Stejaru a furnizat prundiș utilizat oriunde a fost nevoie. În aval de Tarcau, la Lunca se gaseste o importanta cariera de gresii.
1.5. Tunelurile au fost create în scopuri hidroenergetice. Tunelul de aductie al hidrocentralei de la Stejaru care strapunge muntele Botoșanu are o lungime de 4,7km și 7m diametru. Construirea acestui tunel a necesitat excavarea unei cantitati imense de roca (700.000m3 de roca). Un capat al tunelului se deschide la Poiana Cârnului și este acoperit de aplele lacului, iar celalat capat se deschide sub poalele muntelui Botoșanu, între pâraiele Pângarati și Stejaru, unde s-a construit și castelul de echilibru.
2. Relieful antropogen de acumulare sau depozitare a rezultat în urma construirii unor cai de comunicatie, diguri, canaluri sau din depozitarea materialului provenit din lucrarile de excavatie.
2.1. Rambleele au aparut în urma depozitarii materialului pamântos pentru construirea șoselelor și a cailor ferate. Între Bicaz și Piatra Neamt au fost create ramblee la Stejaru- Pângarati și Piatra Neamt.
2.2. Haldele sunt forme create prin depozitarea materialului excavat din galerii de mina, tuneluri și canaluri. În zona gurii de intrare a canalului de aductiune al hidrocentralei de la Stejaru au fost create halde, care aveau aspectul unor terase înalte pâna la 10-15m, dar care au fost acoperite de ape. In aval de baraj, pe stânga Bistritei a fost creata o hada în forma de terasa , înalta de 5-6m.
Cele mai importante halde sunt cele de la Stejaru-Pângarati, formate din materialul excavat din tunel și de la construirea hidrocentralei și a canalului de fuga. Aceste halde ating înaltimea de 16m , lungimi de 225m și latimi de 75m. La Viișoara în aval au fost create halde prin depozitarea materialului scos cu ocazia saparii canalului și construirii hidrocentralelor.
2.3. Barajele și digurile sunt constructii care au schimbat aspectul sectorului Bicaz-Piatra Neamt.
Digurile cele mai importante limiteaza partial lacurile din aval de Stejaru. Pe stânga lacului Bâtca Doamnei a fost construit un dig pentru a feri de inundatii orasul Piatra Neamț. Un alt dig a fost construit pe stânga lacului Pângarati. Spre deosebire de barajul de la Izvoru Muntelui, celelalte baraje, din aval de Bicaz sunt mai mici și nu se impun atât de mult în relief.
CAPITOLUL V
CONSECINTELE MODIFICARILOR ANTROPICE PE VALEA BISTRITEI IN SECTORUL BICAZ – PIATRA NEAMT.
5.1. Modificari geomorfologice (colmatari, alunecari)
Dupa crearea acumularilor din sectorul Bicaz-Piatra Neamt nu s-au modificat caracteristicile generale ale geomorfologiei zonei. Schimbarile care au aparut în lungul vaii Bistrita ca urmare a aparitiei complexului lacustru format de amenajarile hidoenergetice Pângarati, Vaduri și Batca Doamnei, legate între ele prin canale hidroenergetice s-au datorat aparitiei unor procese hidroenergetice care înainte nu existau. Se diferentiaza aspectele noi morfologice din sectoarele lacurilor de acumulare de cele din sectorul albiei Bistritei lipsit de debitul principal.
În zonele de mal cu deluvii, sau în fruntile de terase în care apare stratul de nisip lutos, datorita variatiilor de nivel în lac au aparut microfaleze, cu înaltimi de ordinul zecilor de centimetri și terase de abraziune lacustra cu latimi de ordinul decimetrilor (local pe versantul stâng al lacurilor Vaduri și Batca Doamnei).
Pe versanti, deasupra nivelului apei lacului sub actiunea proceselor de eroziune-transport și de umectare a deluviului de panta au luat nastere, local, alunecari de teren, în special în zonele cu teren nestabil (alunecari vechi). Dintre acestea sunt importante doua alunecari, și anume zona cu alunecari de pe versantul drept al lacului Pângarati și alunecarile de pe versantul stâng al lacului Vaduri din zona de racord cu barajul de pământ.
Zona cu alunecari de pe versantul drept al lacului Pângarati
Prezenta proceselor fizico-geologice active (alunecari, desprinderi, prabușiri), pe acest versant, care are înclinari de peste 45° și este alcatuit din marno-calcare grezoase, peste care este un deluviu gros de 1,5-2,0m a fost semnalata înainte de umplerea lacului. Alunecarile se întind pe circa 300m amonte de centrala hidroelectrica în trei zone și au fost generate de factori geomorfologici (înclinarea versantului, acoperirea cu deluvii) și de precipitatii, iar decalnsarea lor a fost provocata de executia lucrarilor pentru drumul forestier (D.N Oantu), care se situeaza cu 15-25m deasupra oglinzii lacului. Materialul desprins și alunecat a ajuns în lac. În prezent, zona afectata de alunecari este partial stabilizata, cu posibilitati de reactivare în caz de precipitatii abundente.
În zona zidurilor de sprijin a taluzelor excavate, la circa 40m în aval de centrala, se produc presiuni de versant, care afecteaza stabilitatea drumului producandu-se produs fisuri în învelitura asflatica.
Alunecarile de teren de pe versantul stâng al lacului Vaduri din zona de racord cu barajul de pamânt sunt anterioare executiei lucrarilor hidroenergetice. Cauzele acestor lucrari sunt de natura geomorfologica (panta mare a versantului), și geologica (natura rocii). Alunecarile de teren se dezvolta pe o diferenta de nivel de 60-80m și afecteaza stratul deluvial (gros de 2,0-2,5m), local și roca alterata (marne, argile, gresii, conglomerate), prezentând mai multe linii de desprindere, spre amonte și spre aval de barajul de pamânt.
Pe traseul alunecarilor se află conducta de alimentare cu apa a sanatoriului Bisericani (rupta și refacuta în 1975).
Alunecarile sunt active în perioadele cu precipitatii și au tendinta de extindere spre pârâul din aval de baraj, care ajunge în drumul de acces spre satul Scarisoara.
Alte forme de relief, care au aparut pe malurile lacurilor în zonele de detasare a afluentilor Bistritei (pâraie, torenti) sunt conurile de dejectie etajate (pârâul Pângarati, Pângaracior, Bisericani, Oantu si Doamna).
Modificarile morfologice, ca efect al sedimentarii sunt posibile la „coada lacului” și în zonele de confluenta, unde se constata formarea de prundișuri cu material aluvionar. În sectorul de albie dintre lacurile Vaduri și Doamna, care este tranzitat în principal de debitele afluentilor, s-a produs consolidarea prundisurilor din albie și din terasele de lunca cu vegetatie arborescenta și tufișuri (aval de barajul Vaduri).
S-au format praguri și conuri de dejectie în zonele de confluenta ale Bistritei (care este lipsita de capacitatea de transport initiala) cu afluentii sai.
S-au produs astfel devieri ale cursului Bistritei spre malul drept, datorate pâraielor și torentilor afluenti pe stânga (Viilor, Sbrancea și Valea Mare). În zona inundabila a teraselor de lunca s-au extins culturile și constructiile din raza localitatilor Vadurele, Viișoara, Bistrita, Vaduri și Agârcia.
În zona permanent submersa are loc o sedimentare tipic lacustra, iar deasupra nivelului minim al apei din lac, sedimentarea este de tip pluvio-lacustru.
Pentru fiecare dintre cele trei acumulari, procesele de sedimentare și de eroziune s-au manifestat în mod diferit.
Acumularea Pângarati. Cantitatile relativ mari de aluviuni târâte au dus la colmatarea cozii lacului și la crearea unui con deltaic la varsarea pârâului Pângarati. La coada lacului grosimea depunerilor ajunge la 2,9m, ceea ce a dus la reducerea lungimii lacului cu circa 400m. Conul aluvionar de la Pângarati a vansat 200m în lac, reducând latimea curgerii de la 300 de m la mai putin de 100m, imediat în aval de debusarea canalului de fuga al hidrocentralei D. Leonida. Dezvoltarea acestui con deltaic a fost favorizata de depozitarea materialului excavat din canalul de fuga, pe terasa joasa dintre gurile de varsare ale râului Pângarati și canalul de fuga. Curentul puternic al canalului de fuga a erodat albia pe un sector restrâns în zona debușarii și a împins aluviunile aduse de râul Pângarati și Bistrita spre aval, pastrând un șenal în vechea albie minora. Cea mai mare cantitate de aluviuni s-a depus în zona centrala a lacului, circa 70% din depuneri. Largirea lacului pâna la 700-800m permite sedimentarea aluviunilor, în special pe terasa de pe malul stâng, care s-a ridicat cu 1,2-2,5m. Depunerile au avansat spre baraj, astfel încât la 100m în amonte de acesta grosimea lor este de 1,95m. Deoarece depunerile din conul aluvionar al râului Oantu puneau probleme scurgerii debitelor maxime la coada lacului, s-a apelat la decolmatarea mecanica. (95.550m3 între 1975-1977 și 28.500m3 în 1985).
Evaluarea din 1994 privind capacitatea de retentie a aluviunilor din lucrarile din bazinul Pângarati a aratat ca 80% din acestea sunt complet colmatate, iar pentru pragurile realizate mai recent se estimeaza ca mai pot retine circa 80.000m3.
La 500m amonte de baraj, prin suprapunerea aluviunilor peste un drum tehnologic ce nu a fost înlaturat înainte de umplerea lacului, au aparut câteva insulite.
Acumularea Vaduri. La coada lacului Vaduri s-a manifestat o tendinta de eroziune mai acentuata în bazinul de liniștire ce scade în aval, astfel ca, la 700m aval de barajul Pângarati se afla o zona de albie relativ linistita. Colmatarea începe sa se faca simtita la confluenta cu Pângaraciorul , grosimea depunerilor crescând constant de la 0,8m pâna la 2,2m, la o distanta de 100m amonte de barajul Vaduri. Ca si în cazul lacului Pângarati, volumele maxime depuse se constata în zona moijlocie a lacului (60% din depuneri), deoarece latimea mai mare (300-800m) și forma de meandru duc la încetinirea curgerii și favorizeaza retinerea aluviunilor.
Acumularea Piatra Neamt (Bâtca Doamnei). Desi volumele de aluviuni sunt comparabile cu cele de la Pângarati și Vaduri, grosimea aluviunilor nu depaseste 1,4m în lacul Bâtca Doamnei (în zona mijlocie a lacului), datorita suprafetei mai mari (259ha fata de 153ha și respectiv 90ha). Migrarea aluviunilor catre zona mijlocie a lacului, cu eroziuni relativ mai importante s-a produs între anii 1980-1987.
Seismicitatea zonei
Activitatea seismica este urmarita la statia (BIC), instalata la barajul Izvouru Muntelui, cu regim de înregistrare continua începând din 4.11.1974.
În perioada 1974-1994 intensitatile la barajul Izvoru Muntelui nu au depasit valoarea I=6, corespunzatoare zonei macro-seismice de gradul 6 (conform STAS 11100/I-1993). Activitatea seismica se caracterizeaza printr-o intensitate maxima moderata. Seismicitatea regionala se afla sub influenta cutremurelor vrâncene.
Tinând cont de conditiile geotectonice ale zonei și de estimarea facuta de ICOLD (seismele pot fi produse de acumulari cu volume >1 km3 și înaltimi ale coloanei de apa > 80m), se apreciaza ca în sectorul Bicaz-Piatra Neamt nu se vor produce seisme induse de acumularile Pângarati, Vaduri si Piatra Neamt.
5.1.2. Modificari în regimul apelor subterane
Aparitia celor trei lacuri a dus la modificari importante în regimul apelor subterane aparand fenomene hidrogeologice noi: regimul subteran și eroziunea subterana.
Regimul hidrogeologic al vaii Bistrita din sectorul Pângarati-Piatra Neamt a suferit modificari esentiale fata de situatia initiala în doua etape :
Dupa realizarea acumularii Izvoru Muntelui (1961), debitul râului Bistrita s-a redus de la circa 50m3/s la cca 10m3/s în sectiunea Pângarati prin devierea apelor pe galeria de aductiune principala de la Stejaru. Pîna la realizarea acumularilor Pângarati, Vaduri si Bâtca Doamnei (în intervalul de timp 1964-1966), în aval de debușarea canalului de fuga de la Stejaru, debitul pe valea Bistritei era dat de regimul de exploatare al centralei la care se adauga aportul de debit din diferenta de bazin. Se apreciaza ca în acest interval de timp regimul pânzei freatice din depozitele aluvionare ale albiei a suferit modificari în functie de regimul de exploatare al hidrocentralei de la Stejaru. Nivelul freatic general a coborât cu 0,5-1,0m în functie de natura și configuratia stratului acvifer. Pe versanti nu s-au produs modificari.
2. Ca urmare a realizarii celor trei acumulari (1966) s-au produs importante modificari în regimul apelor freatice din depozitele aluvionare ale albiei majore și ale teraselor inferioare de versant. În imediata vecinatate a malurilor lacurilor cresterea nivelului freatic cu circa 8m la Pângarati, 4m la Vaduri și 1,5-2m la Piatra Neamt. Aceasta infleunta a lacurilor asupra nivelului pânzei freatice scade spre versantii vaii. S-a marit viteza de circulatie a apei freatice din zona amenajarilor la valori de 800-900m /24 h. Ea se reduce la coada lacului datorita fenomenului de remuu subteran.
Variatiile nivelului hidrodinamic din timpul anului au amplitudini maxime în apropierea lacurilor de 1,5-2m la Pângarati, 2-3m la Vaduri și 0,5-m la Piatra Neamt, amplitudini ce scad la 10-20cm spre versantii vaii.
Adâncimea stratului freatic este foarte variabila, în strânsa legatura cu adâncimea la care se afla stratul impermeabil și cu morfologia terenului. Este cuprinsa între 1 și 20 de m, frecvent la 5-15m.
Directia generala de curgere a apei freatice este spre vechiul traseu al Bistritei (diferit de cel actual). Curentul principal urmareste malul stâng al lacului Pângarati, malul drept al lacului Vaduri și malul stâng al Bistritei din zona orașului Piatra Neamt. În afara de acest curent principal, pe traseul vechii albii a Bistritei sunt și curenti secundari, care circula dinspre și înspre lacuri și dinspre zonele mai înalte ale conurilor de dejectie sau ale glacisurilor.
5.2. Modificari climatice
Datorita faptului ca cele trei amenajari au dimensiuni și volume reduse de apa ce ocupa o mica parte din valea Bistritei pe sectorul Pângarati-Piatra Neamt (la nivelul albiei minore și majore și al teraselor inferioare), influenta climatica a acestora este redusa si restrânsa la spatiul din imediata vecinatate a lacurilor, principalul efect constând în atenuarea valorilor termice extreme din sezoanele rece si cald. Trebuie mentionat ca regimul termic al celor trei lacuri (și implicit influenta acestuia asupra împrejurimilor), este determinat în mare masura de temperatura apelor descarcate de centrala Stejaru (fata de regimul natural, aceste ape au temperaturi mai ridicate iarna și mai scazute vara). Circulatia generala a maselor de aer în sectorul Bicaz-Piatra Neamt se desfasoara preponderent dinspre NV, suferind uneori o canalizare în lungul vaii Bistrita.
Valorile medii ale principalilor parametri climatici se prezinta astfel : temperatura medie este de circa 8ºC (la Piatra Neamt este de 8,4 ºC), precipitatiile sunt cuprinse în general între 650-700mm (la Piatra Neamt cad 649mm), vânturile cu frecventele cele mai mari sunt componentele de V si NV si viteze de 3-4m/s (la Piatra Neamt 3m/s, la Pângarati 3,9m/s). Umezeala relativa prezinta un regim asemanator regiunilor de câmpie (invers fata de mersul temperaturii), iar nebulozitatea este ridicata în perioada rece (noiembrie-martie) și primavara (datorita proceselor termo-convective).
Regimul termic al apelor de suprafata
Din punct de vedere termic lacurile apartin categoriei de lacuri temperate, cu stratificatie termica variabila, în functie de anotimp), directa vara și indirecta iarna), separate de stari homoterme primavara și toamna. Regimul termic al lacurilor Pângarati, Vaduri și Bâtca Doamnei prezinta trasaturi distincte, datorate în principal modului de alimentare al acestora. Apa acestor lacuri provine dintr-un orizont de profunzime a lacului Izvoru Muntelui (20-40m, in functie de nivel), a carei temperatura medie anuala este de aproximativ 6°C, la amplitudinea medie de 6-8°C. Din aceasta cauza, apa acestor lacuri este mult mai rece în anotimpul cald al anului și mai calda în cel rece cu regim hidric natural, fapt ce împiedica formarea și dezvoltarea fenomenelor de iarna pe aceste lacuri. Unele formatiuni de gheața (gheața la mal, pod de gheața partial, naboi), se manifesta doar în iernile excesiv de geroase, pentru perioade scurte de timp.
Surse de poluare
Sectorul Bicaz-Piatra Neamt a fost afectat de presiunea umana într-o proportie descrescatoare spre aval. Principala sursa de poluare o constituie Fabrica de Ciment de la Bicaz. Principalele surse de poluare ale apei râului Bistrita și lacurilor Pângarati, Vaduri și Bâtca Doamnei sunt redate în tabelul de pe pagina urmatoare.
Tabel 8. Principalele surse de poluare ale apei lacurilor de acumularedin sectorul Bicaz- Piatra Neamt
Sursa: datele laboratorului de cercetari pentru ecologie acvatica- Piatra Neamt, 1996.
La cele mentionate în tabel se mai adauga și unele surse de poluare nou aparute: locuinte noi, neracordate la sistemul de canalizare, activitati de prelucrare a lemnului, (întreprinzatori particulari), din care rezulta cantitati mari de rumegus aruncat în albia râului și lacuri, depunerea neautorizata a gunoaielor menajere pe malul lacurilor.
5.3. Modificari hidrologice
5.3.1. Modificari asupra debitului lichid
Având un debit mediu anual de 20m³/s în anotimpul secetos si de peste 200 m³/s în anotimpul ploios, Bistrița producea în trecut dese inundații, cum au fost cele din 1898, 1911, 1924 si 1930, mai ales în locurile unde adâncimea era mică, fenomen evitat astăzi datorită lacurilor de acumulare care au regularizat cursul Bistriței.
Debitul mediu multianual al Bistriței în regim natural (pe perioada 1937-1974) în secțiunea Pângărați are valoarea de 51,1m3/s. Între Pângărați și Piatra- Neamț creșterea debitului este redusă – 0,6m3/s provenit în cea mai mare parte din aportul afluenților principali (Oanțu, Pângărăcior si Valea Mare), astfel că în secțiunea lacului Piatra Neamț debitul mediu multianual are valoarea de 51,7 m3/s (în secțiunea Vaduri este de 51,5m3/s). Debitul mediu multianual al Bistriței în regim natural (pe perioada 1937-1974), în secțiunea Pângărați a avut valoarea de 51,1m3/s. Între Pângărați și Piatra-Neamț creșterea debitului este redusă – 0,6 m3/s provenit în cea mai mare parte din aportul afluenților principali (Oanțu, Pângărăcior si Valea Mare), astfel că în secțiunea lacului Piatra Neamț debitul mediu multianual are valoarea de 51,7m3/s (în secțiunea Vaduri este de 51,5 m3/s).
Principalele modificari ale hidrografiei în sectorul Bicaz-Piatra Neamt constau în aparitia celor trei acumulari: Pângarati, Vaduri si Bâtca Doamnei și în devierea Bistritei între Vaduri și Piatra Neamt printr-o derivatie cu o lungime totala de circa 4,4km (împreuna cu canalul de fuga), pe care se afla amenajarea hidroenergetica.
Fig. 22 .Sursa: datele Statiunii de Cercetare “Stejarul” Piatra Neamt, 1996
Fig. 23
Sursa: dupaVirgil Apopei, „Modificări hidrologice și hidrogeologice apărute în cursul mijlociu și inferior al râului Bistrița în urma amenajărilor hidrotehnice”, (trav. “Stejaru”, Geol.-Geogr., 7, 1979, p. 429-436).
Tabel 9. Caracteristicile acumularilor dintre Bicaz și Piatra Neamt
Sursa: Virgil Apopei, „Modificări hidrologice și hidrogeologice apărute în cursul mijlociu și inferior al râului Bistrița în urma amenajărilor hidrotehnice”, (trav. “Stejaru”, Geol.-Geogr., 7, 1979, p. 429-436).
Consecintele acestor modificari sunt reprezentate prin instalarea locala, în spatiul celor trei acumulari, a unui regim lacustru și fluvio-lacustru și prin scoaterea unui sector de albie de aproximativ 4km lungime de sub incidenta regimului de scurgere natural (între acumularile Vaduri și Piatra Neamt).
Pe vechea vale a Bistritei, în aval de baraj, se scurge un debit mediu de 12,6 m3/s (1967-1976), mult diminuat fata de debitul anterior amenajarilor (aprox. 50m3/s).
Fosta albie a Bistritei în aval de Pângarati este aproape abandonata, rolul ei fiind preluat de canale a caror traseu urmarește terasele de albie minora și majora sau chiar terase mai înalte (15-20m). Daca pe vechea albie regimul scurgerii lichide este puternic influentat de regimul debitelor afluentilor, pe canalele hidroenergetice regimul debitelor este în strânsa legatura cu regimul de exploatare a centralelor hidroelectrice.
Între Stejaru și Piatra Neamt, în situatia hidrografica actuala nu se mai poate vorbi despre un curs natural al râului Bistrita.
Lacurile de baraj din acest sector sunt alimentate cu apa printr-un sistem de canaluri hidroenergetice. Aportul canalului hidroenergetic care debușeaza în lacul Pângarati este de 178m3/s când hidrocentrala de la Stejaru functioneaza la capacitate maxima. Natura apei din lacurile de baraj ale acestui sector este de natura lacustra, aportul reofil fiind procentual redus.
Influenta celor trei acumulari asupra scurgerii maxime se reflecta în capacitatea de atenuare a debitelor mari. Aportul de apa prin albia Bistritei în sectiunea Pângarati a fost redus la mai putin de 20% din debitul mediu anual în regim natural, ca urmare a realizarii barajului Izvoru Muntelui. Astfel debitul mediu anual al Bistritei la Pângarati a coborât de la circa 10m3/s la cca 7m3/s ( în cazul unor viituri s-au atins debite însemnate provenite de pe diferenta de bazin dintre Izvoru Muntelui și Pângarati: 154m3/s în 03.06.1988, 255m3/s în 03.06.1989, 318m3/s în 30.07.1991). Debitul mediul pe sectorul Pângarati-Piatra Neamt prezinta urmatoarele valori în regim amenajat: sectiunea Pângarati-7,20 m3/s, sectiunea Vaduri- 7,60m3/s, sectiunea Piatra Neamt- 7,80m3/s. Pe albia naturala a Bistritei în sectorul dintre barajul Vaduri și lacul Bâtca Doamnei se asigura, din acumularea Vaduri, un debit de servitute de 1m3/s, necesar pentru sustinerea acviferului aluvionar din acest sector (exista foraje pentru alimentarea cu apa a orașului Piatra Neamt). Influenta celor trei acumulari asupra scurgerii maxime se reflecta în capacitatea de atenuare a debitelor maxime (m3/s) în regim natural și atenuate pentru cele trei acumulari, reactualizate la nivelul anului 1990.
5.3.2. Schimbari ale regimului debitelor solide. Colmatarea.
Procesul colmatarii lacurilor a fost pus în evidenta putin timp dupa aparitia acestora și este conditionat, în primul rând de activitatea de eroziune și transport a retelei hidrografice, permanente și temporare din zona. Amenajarea de la Izvoru Muntelui și captarea râurilor Bicaz (la Tașca) și Izvoru Muntelui a dus la reducerea bazinului de receptie a aluviunilor.
Sursa: datele Statiunii de Cercetare “Stejarul”, 1996
Tabel 10. Reducera suprafetei bazinului de acumulare a sedimentelor
Sursa: datele Statiunii de Cercetare “Stejarul”, 1996
Prin masurarea volumelor de aluviuni depuse în conurile de dejectie s-a determinat relatia dintre debitul în suspensie și cel târât.
Pe baza corelatiilor cu bazine hidrografice asemanatoare, I. Ichim a facut o apreciere a productiei anuale de aluviuni a tributarilor. În sectorul Bicaz-Piatra Neamt exista conditii care permit retelei hidrografice, în anumite perioade din an, un transport intens de aluviuni, atât în suspensie cât și târâte. Ca urmare a diversitatii rocilor din zona, cu duritati diferite, în cele mai multe cazuri mica, a existentei unei scoarte de alterare groase pe versanti, care în colaborare cu frecventa și intensitatea fenomenelor de înghet-dezghet și cu regimul precipitatiilor, este pus la dispozitia retelei hidrografice un bogat material solid. Caracterul torential al precipitatiilor, ca și densitatea mare a retelei hidrografice care organizeaza scurgerea în perioadele apelor mari de primavara și în timpul viiturilor de vara, favorizeaza procesul eroziunii, transportului și sedimentarii materialului erodat.
Dezvoltarea în cascada a sistemului lacustru din valea Bistritei impune colmatarii o serie de particularitati cauzate în principal de pozitia lacurilor fata de aportul principal de ape cu diferite grade de încarcatura în material solid, ca și caracteristicile morfometrice ale fiecarei unitati lacustre, cu conditii proprii de sedimentare.
Lacul Pângarati este primul din sistem care ia contact cu Bistrita care, în urma bararii apelor sale în amonte de Bicaz, dreneaza o suprafata de bazin de numai 1.148km2, ce se suprapune, în cea mai mare parte în muntii flișului.
În lacul Pângarati debușeaza râurile Oantu și Pângarati, cu suprafete ale bazinelor de receptie de 39km2 și respectiv de 18km2, ca și canalul hidroenergetic al uzinei electrice de la Stejaru. Conditiile locale în care se produce sedimentarea materialului solid sunt reprezentate de morfologia chiuvetei lacustre, de forma alungita, dictata de configuratia fundului de vale, cu latime maxima în zona sa centrala și cu adâncimi ce cresc din amonte (2-4m) spre aval, unde se apropie de 15m în zona barajului.
În timpl viiturilor de primavara și vara apele afluentilor depun un volum mare de material în suspensie și târât, la care se adauga și materialaul fin, în suspensie, transportat de curentii de apa în întreaga chiuveta a lacului. La viitura din 28 august 1968, râul Oantu a depus un volum de material erodat din bazinul sau hidrografic de circa 4.500m3. Aceste situatii sunt frecvente daca se tine seama de faptul ca, regimul scurgerii de primavara-vara este bogat în evenimente hidrologice uneori deosebite, ca numai trei luni (aprilie, mai, iunie), râul Oantu debuseaza 53,2% din volumul scurgerii, râul Pângarati 50,7%, iar râul Bistrita 47,5%. Rezultatele masuratorilor și estimarile debitelor solide anuale, în situatia actuala sunt urmatoarele:
Tabel 11. Debitele solide anuale ale triutarilor L. Pângarati
Sursa: datele Statiunii de Cercetare “Stejarul”, BN, 1996
Productia de aluviuni estimata de I. Ichim pentru întregul bazin al lacului Pângarati est de 254.850m3/an, din care 62% aluviuni în suspensie. În urma tranșelor de masuratori topo-batimetrice (efectuate în anii 1974, 1979, 1986 și 1992), au rezultat urmatoarele volume de aluviuni depuse în lacul Pângarati :
Tabel 12. Aluviunile depuse în lacul Pângarati
Sursa: datele Statiunii de Cercetare “Stejarul”, 1996
Rata de retinere anuala medie a aluviunilor, rezultata din masuratorile topo-batimetrice est de 140.000m3/an (Q depus), deci58 % din aluviunile intrate. Bilantul debitelor solide anuale(Qintrare – Qieșire = Qdepus, de unde rezulta ca Qieșire=100.000m3/an), arata ca 42% din aluviunile intrate în lacul Pângarati ajung în lacul Vaduri.
Lacul Vaduri este situat în continuarea lacului Pângarati, ocupând terasele joase de lunca și de albie minora.
Reducerea bazinului de receptie a aluviunilor pentru lacul Pângarati se manifesta indirect și pentru lacul Vaduri.
Tabel 13. Aluviunile din lacul Vaduri
Sursa: datele Statiunii de Cercetare “Stejarul”, 1996
Tabel 14. Afluentii directi ai lacului Vaduri
. Sursa: I. Ichim, 1976
Anual contributia afluentilor directi este estimata la 30.000m3/an, iar din lacul Pângarati vin circa 100.000m3/an, astfel debitul intrat în lac este Qintrat=130.000m3/an. In urma masuratorilor topo-batimetrice (efectuate în anii 1972, 1981, 1987 și 1992), au rezultat urmatoarele volume de aluviuni depuse în lacul Vaduri:
Tabel 14. Volumul aluviunilor depuse in lacul Vaduri
Sursa: I. Ichim, 1976
Se observa ca rata anuala medie de retinere a aluviunilor este de 80.000m3/an, deci lacul Vaduri retine 61,5% din aluviunile intrate. Din lacul Vaduri intra anual în lacul Bâtca Doamnei 50.000m3/an.
Acumularea Piatra Neamt (Bâtca Doamnei)
Tabel 16. Reducerea bazinului de receptie a aluviunilor pentru sectiunea Piatra Neamt
Sursa: datele Statiunii de Cercetare „Stejarul” Piatra Neamt, 1996
Tabel 17. Caracteristicile afluentilor Bistritei in sectorul Piatra Neamt
Sursa: datele Statiunii de Cercetare „Stejarul” Piatra Neamt, 1996
Anual afluentii directi contribuie cu 40 000m3/an, iar din lacul Vaduri vin circa 50.000m3/an, astfel debitul intrat în lac est de 90.000m3/an. În urma masuratorilor topo-batimetrice (efectuate în anii: 1975, 1980, 1987 și 1993) au rezultat urmatoarele volume de aluviuni depuse în lacul Bâtca Doamnei:
Tabel 18. Volumul de aluviuni depuse în lacul Bâtca Doamnei
Sursa : datele Statiunii de Cercetare „Stejarul” Piatra Neamt, 1996
Rata anuala medie a colmatarii est de 100.000m3/an.
În cazul lacului Bâtca Doamnei se pot observa doua perioade în evolutia colmatarii :
– între 1965-1980 rata medie de colmatare est de Qdepus=165.000m3/an ;
– între 1980-1993 rata medie a colmatarii este de Qdepus40 = 40.000 m3/an.
Pentru prima perioada relatia de bilant est neechilibrata, intrarile fiind cu 75.000-100.000m3/an mai mici decât cele necesare pentru a avea rata necesara de colmatare. Pentru a doua perioada lacul Bâtca Doamnei a retinut 44,4 % din aluviunile intrate. Pe întreaga perioada 1965-1993 bilantul debitelor este deficitar cu 40.000-50.000m3/an, ceea ce dovedește ça debitele ce intra în lacuri sunt subestimate cu pâna la 50%, în spécial pentru bazinele proprii ale acumularilor.
5.4. MODIFICARI ALE MEDIULUI BIOLOGIC.
Flora terestra
În zonele inundate, practic întreaga vegetatie terestra a disparut ramânând numai în zonele insulare, unde a suferit transformari drastice determinate de schimbarea umezelii din aer și sol, de eroziunea puternica a malurilor insulelor mici si de exploatarile agricole.
Astfel, daca în 1966 erau 8 insule (2600m2), în care s-au determinat peste 120 de specii de cormofite, în prezent au mai ramas doar doua insule (câtiva zeci de m2).
Plantele higrofile de pe mal cât și cele din mediul insular au avut capacitatea de a se adapta noilor conditii de sol extrem de umed, putându-se constitui în nuclee de populare cu plante adaptate conditiilor din zonele de mal.
Flora acvatica
Formarea lacurilor a dus la formarea unui nou tip de biotop, cel lacustru care nu exista anterior în acest sector de vale. Conditiile lacustre precum și expozitia geografica (adâncime mica), au facut posibila instalarea înca de timpuriu a unor formatiuni stabile de macrofite. Microfitele acvatice și palustre se gasesc în zona de mal, în zonele mai putin adânci de la coada lacurilor, mai frecvente fiind doua asociatii vegetale: asociatia de Scipurus silvaticus și asociatia de Equisetum palustre- Carex distans.
Pe malul drept al lacului Vaduri se gaseste stuful (Phragmites communis), în baltile din zona superioara a lacului Bâtca Doamnei- broscarita (Potamogeton natans), specie care ulterior s-a dezvoltat destul de bine, ocupând uneori suprafete mari.
În lacul Pângarati, la putin timp dupa formarea sa, s-au dezvoltat formatiuni incipiente, de mici dimensiuni alcatuite din doua specii de macrofite acvatice: pasa (Potamogeton crispus) și mararul de apa ( Potamogeton pectinarus). În anii urmatori, aceste specii au aparurt și s-au dezvoltat în lacurile din aval, Vaduri și Bâtca Doamnei, fapt ce se explica, pe de o parte prin capacitatea acestor specii de a se înmulti vegetativ, prin fragmente de tulpina, iar pe de alta prin adecvarea conditiilor ecologice oferite de aceste bazine la cerintele fiziologice ale plantelor respective. Ulterior, flora acvatica din cele trei acumulari s-a îmbogatit și cu alte specii (7 specii). Procesul de formare și stabilizare a macrofitelor din lacuri nu este terminat datorita colmatarii. Importanta macrofitelor acvatice este data de faptul ca ele reprezinta productia primara principala si prezinta interes pentru exploatarea piscicola și purificarea biologica a apei.
Algoflora provine din algele preexistente și din aportul adus de lacul Izvoru Muntelui. Exista 11 specii planctonice, 81 de specii perifitice și microfitobentice, diatomeele fiind dominante.
Deosebirile fata de situatia preexistenta se datoreaza în principal aportului din lacul Izvoru Muntelui și caracterului lacustru al apei. Dupa formarea lacurilor a disparut o specie rara de diatomee, Cymbella bistritzae.
Cele trei lacuri apartin categoriei apelor relativ curate, oligo-betamezosaprobe. Fitoplanctonul este slab dezvoltat cantitativ comparativ cu lacul Izvoru Muntelui.
Fauna terestra
Inundarea mai multor hectare din albia majora a Bistritei a avut efecte locale, constând în disparitia tuturor animalelor adaptate exclusiv la viata terestra din zonele respective. În restul vaii (ecosistemele de padure specifice acestei portiuni din valea Bistritei), modificarile nu au avut un caracter radical. Dezvoltarea localitatilor rurale a dus treptet la o crestere a presiunii mediului antropic asupra ambientului natural, și deci, direct sau indirect, asupra faunei (îndeosebi asupra animalelor mari). La acestea au contribuit extinderea exploatarii padurilor, marirea suprafetelor de teren exploatate agricol, cresterea treptata a activitatii de vânatoare. S-a pus în evidenta reducerea pâna aproape de disparitie a efectivelor de lup (Canis lupus) și reducerea semnificativa a populatiilor de caprioara și de cerb din zona. În domeniul acvifaunei s-a pus în evidenta disparitia privighetorii de stuf (Locustella luscinoides), ca urmare a taierii zavoaielor din dreptul localitatii Viisoara, datorita canalizarii cursului râului, precum și disparitia unor specii acvatice (17 specii), cum ar fi corcodelul (Podiceps ruficolis), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), rata salbatica (Anas platyrhyncos), pescarușul comun (Larus ridibundus), lebada (Cygnus cygnus), unele semnalate în vechea albie a râului Bistrita. Prezenta lacurilor a determinat și aparitia unor specii de amfibieni, cum ar fi broasca mica de iaz verde (Rana esculenta) și broasca mare de lac maslinie (Rana ridibunda).
Fauna acvatica
Aparitia celor trei lacuri de acumulare a determinat aparitia zooplanctonului, format pe seama aportului din lacul Izvoru Muntelui cuprinzand 9 specii de cladocere, 3 specii de copepode, 11 specii de rotifere și a faunei fitofile, formate din protozoare (Vorticella), celenterate (Hydra viridis), viermi, nematode, moluste (Limnea stagnalis). Depozitele de fund ale lacurilor sunt populate de zoobentos (12 specii). Ihtiofauna cunoaste și ea o modificare tipica prin aparitia lacurilor de baraj, si anume disparitia speciilor reofile (zona corespundea zonei piscicole a lipanului), și aparitia unor specii noi. Speciile de peste dominante din aceste lacuri sunt: roșioara (Scardinus erytrophtalmus), stiuca (Exos lucius)- cu o pondere maxima în lacul Bâtca Doamnei, bibanul (Perca fluviatilis), cleanul, ghibortul, obletele etc. Ponderea speciilor este redata mai jos:
Fig. 24
Sursa: datele Laboratorului de ecologie acvatica Piatra Neamt,1996
Fig. 25
Sursa datele Laboratorului de ecologie acvatica-Piatra Neamt-1996
Fig. 25
Sursa: datele Laboratorului de ecologie acvatica Piatra Neamt, 1996
Calitatea apei
Din analizele chimice efectuate de Laboratorul de cerectari pentru ecologie acvatica Piatra Neamt în anul 1996, rezulta ca ecosistemele lacustre ale celor trei lacuri Pângarati, Vaduri și Bâtca Doamnei prezinta conditii de mediu favorabile pentru organismele acvatice aerobe, și în primul rând pentru pești. Oxigenarea apei a fost ridicata. Substanta organica, azotatii, azotitii, amoniul manifesta o tendinta de crestere dinspre amonte spre aval. Valorile parametrilor chimici investigati permit caracterizarea apei din cele trei lacuri în categoria I de folosinta (în sensul prevederilor STAS 4706/1988). Nivelul de troficitate al apei este foarte redus (sub nivelul de 0,5mg/l ), corespunzator apelor oligotrofe.
CONCLUZII
Prezenta omului înca din paleolitic pe valea Bistritei și-a pus amprenta supra conditiilor în care actioneaza procesele naturale, în special prin lucrarile legate de realizarea si functionarea sistemului hidroenergetic ajungandu-se la modificari ale sensului de evolutie a reliefuliui.
Starea mediului din punct de vedere hidrologic si biologic în sectorul Bicaz-Piatra Neamt este conditionata în primul rând de amenajarea hidro-energetica a râului Bistrita, atât prin lacurile mici de baraj, dar mai ales, prin existenta în amonte a lacului Izvoru Muntelui. Efectele acestei amenajari sunt atât de natura pozitiva cât și de natura negativa.
Efectele pozitive:
– se asigurara realizarea unei energii electrice nepoluante;
– rezolvarea problemei alimentarii cu apa a municipiului Piatra Neamt (datorita celor doua surse: de suprafata și subterana);
– inlaturarea aparitiei inundatiilor (în timpul viiturilor din 1970 si 1971 nici un teren din zona nu a fost inundat);
– dezvoltarea în cele trei lacuri a unei populatii de macrofite acvatice;
– aparitia unor formatiuni biologice noi de tip planctonic;
– îmbogatirea avifaunei cu noi specii de pasari acvatice;
– crearea premizelor pentru dezvoltarea turismului.
Efecte negative:
– rolul de spalare și de tranzitare a debitului solid al Bistritei în regim natural s-a redus simtitor, apărând astfel fenomenul de colmatare a lacurilor (în proportii diferite);
– disparitia speciei rare de diatomee Cymbella bistritzae;
– modificari importante ale ihtiofaunei prin disparitia speciilor tipic reofile valoroase (lipan, lostrita) și înlocuirea cu specii stagnofile (rosioara, caras, stiuca);
– impactul social produs în anii ’60 prin expropierea unor suprafete de 400 ha și a peste 100 de gospodarii.
S-au manifestat și o serie de efecte colaterale, cum ar fi:
-alunecarile de teren semnalate pe versantul drept al lacului Pângarati și pe versantul stâng al lacului Vaduri, alunecari care au un caracter local și sunt datorate în mod indirect acumularilor, ele aparând pe fondul unor alunecari mai vechi. Aceste alunecari sunt momentan relativ stabilizate, putând fi reactivate în conditiile unor precipitatii abundente;
-modificari în regimul apelor subterane.
Dezvoltarea activitatilor economice a permis dezvoltarea așezarilor de pe valea Bistritei și cresterea numarului de locuitori. Se poate afirma ca transformarile petrecute pe valea Bistritei în ultimele patru decenii nu au dus la distrugerea mediului ci au contribuit la adaugarea unui plus de frumusete. Patrimoniul istoric și cultural a ramas intact. Îmbinarea elementelor de cadru natural, patrimoniu istoric și cultural, lacuri și canale pot face din acest sector de vale o zona foarte dezvoltata din punct de vedere turistic. Deocamdata nu se poate afirma ca este suficient amenajata în acest scop.
Influentele antropice în modelarea reliefului sunt indirecte (despaduririle) și directe (drumuri forestiere, stabilizari de versanti, amenajari de albii și ravene, halde de steril, vetre de sat).
Procese și tendinte actuale în dinamica reliefului.
Procese de mișcare în masa:
– surpari și rostogoliri;
– creepul (creepul solului, creepul taluzului, creepul de adâncime);
-alunecari de teren;
-curgeri de noroi.
În cadrul albiilor amenajate, sub influenta barajelor au loc: procesul de agradare a albiilor (în amonte de baraj) și procese de degradare a albiilor ce se produc în aval (N. Radoane). Efectele barajelor în agradare s-au resimțit mai puternic la viiturile din anii 1978 și 1979.
Procesele de degradare a albiilor se pun în evidenta înca de la primele viituri, evoulând mai rapid decât agradarea, noua albie fiind rezultatul a 1-2 viituri importante. La viiturile din anii 1978-1979 s-au înregistrat cele mai importante degradari, in aval de majoritatea barajelor. În zonele de confluenta a râurilor Oantu și Pânarati cu lacul Pângarati, datorita aportului de aluviuni al acestor râuri s-au format conuri deltaice ce patrund și în arealul submers. La confluenta râului Oantu, unde latimea lacului se suprapune în limitele fostei albii majore a Bistritei, s-a produs obturarea partiala.
BIBLIOGRAFIE
Apopei, V.- Modificări hidrologice și hidrogeologice apărute în cursul mijlociu și inferior al râului Bistrița în urma amenajărilor hidrotehnice, (trav. “Stejaru”, Geol.-Geogr., 7, 1979, p. 429-436).
Apopei, V., Grețcu, V.,- Câteva observații hidrologice și pedologice asupra lacurilor de baraj ale sistemului hidroenergetic Bistrița aval, aug. 1967-aprilie 1970. Lucrările stațiunii Stejaru, vol. II. 1971.
Apavaloae, M.- Contributii la cunoasterea climei din sectorul mijlociu al vaii râului Bistrita, Lucrarile Statiunii de Cercetari Biologice, Geologice și Geografice „Stejarul”, 1970.
Bancila, I. – Geologia Carpatilor Orientali, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1958.
Bojoi, I. Ichim, I., Mihăilescu, Fl., Apopei, V., Lupașcu, Gh.- Studiu complex hidrogeologic, hidrologic, geomorfologic, microclimatic și pedogeografic al luncii râului Bistrița dintre Bicaz și Piatra Neamț și Bacău, 1972.
Bojoi, I., Ichim,I.- Judetul Neamt, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1974.
Bojoi, I., Surdeanu, V.- Consideratii asupra reliefului din bazinul Tarcaului, Lucrarile Statiunii de Cercetari Biologice, Geologice și Geografice „Stejarul”, 1970.
Caraușu, I.- Cercetari asupra fitoplanctonului din lacurile de baraj Pângarati, Vaduri, Bâtca Doamnei, Reconstructia (valea Bistritei), Lucrarile Statiunii de Cercetari Biologice, Geologice și Geografice „Stejarul”, 1970.
Caraușu, I.- Cercetari asupra vegetatiei macrofite din lacul de baraj Vaduri (valea Bistritei, Carpatii Orientali), Lucrarile Statiunii de Cercetari Biologice, Geologice și Geografice „Stejarul”, 1970.
Donisă, I.- Geomorfologia văii Bistriței, Ed. Academiei R.S.R, Bucuresti, 1968.
Donisă, I., Hârjoabă, I.,- Observații geomorfologice asupra văii Bistriței între Bicaz și Piatra Neamț, Anal. Șt. Univ. Al. I. Cuza- Iași, (serie nouă), sect. II. (șt. Nat. ), vol. V., 1979.
Donisa, I., Surdeanu, V., Mihailescu, Fl., Carauș I., Apopei, V.- Modificari geografice în sectorul mijlociu al vaii Bistritei cauzate de amenajarile hidroenergetice, Lucrarile Statiunii „Stejarul”, Geologie și Geografie, Pângarati, 1975.
Dragotescu, M.- Drumuri la manastiri moldave, Casa editoriala pentru turism și cultura, Abeona, București, 1992.
Dragotescu, M., Bârladeanu, D.- Monumente istorice din judetul Neamt, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1971.
Ichim, I., Radoane, Maria – Efectele barajelor în dinamica reliefului, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1986.
Ichim, I., Bojoi, I.- Accelerarea modelarii reliefului din bazinele hidrografice Pângarati și Oantu ca urmare a ploiii torentiale din ziua de 28 august 1968, Lucrarile Statiunii de Cercetari Biologice, Geologice și Geografice „Stejarul”, 1970.
Ichim, I.- Munții Stânișoarei, studiu geomorfologic, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1979.
Ichim, I., Surdeanu, V.- Harta alunecarilor de teren din valea Bistritei în sectorul dintre Borca și Bicaz, Lucr. Stat. “Stejarul”, Geologie-Geografie, Pângarati, 1972-1973.
Ichim, I., Radoane, M., Surdeanu, V.,- Lacul Izvorul Muntelui (Carpatii Orientali)- o influenta antropica complexa în morfogeneza, Lucrarile Statiunii „Stejarul”, Geologie și Geografie, Pângarati, 1975.
Gâștescu, Petre – Fluviile Terrei, Ed. Sport- Turism, Bucuresti, 1979.
Gheorghiu, C.- Dicționar geografic al jud. Neamț, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1985.
Ghinea, D.- Enciclopedia geografica a Romaniei, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1996-1997.
Giaglic, V., Ichim, I.- Contribuții la cunoașterea hidrogeologică a văii Bistrița în zona lacului Bicaz, Studii, cercet. (șt. Nat.), vol I, Bacău, 1970.
Lahovari, I., George, I.- Marele dictionar geografic al Romaniei, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1974.
Mătasă, C.- Călăuza jud. Neamț, București, Ed. Stiintifica Bucuresti, 1929.
Măzareanu, C.- Unele aspecte ale capacitatii de autoepurare bacteriana a apelor poluate ale Bistritei, Lucrarile Statiunii de Cercetari Biologice, Geologice și Geografice „Stejarul”, 1970.
Mihailescu, I. F.- Contributii la cunoasterea regimului pluviometric din valea inferioara montana a Bitritei, Lucrarile Statiunii „Stejarul”, Geologie și Geografie, Pângarati,1975.
Mihailescu, I. F.- Particularitati ale repartitiei nebulozitatii în valea inferioara a Bistritei, Lucrarile Statiunii „Stejarul”, Geologie și Geografie, Pângarati, 1975.
Mutihac, V.- Geologia Romaniei, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1974.
Radoane, M., Ichim, I., Florea, E.- Modificari geografice în sectorul mijlociu al vaii Bistrita cauzate de amenajarile hidrotehnice, Lucrarile Statiunii „Stejarul”, Geologie și Geografie, Pângarati, 1975.
Rădoane, N.- Efectul antropic în proveniența și efluența aluviunilor din bazine hidrografice mici, Lucr. Simpoz. “Proveniența și efluența aluviunilor” (5-6 nov. 1986), Piatra Neamț.
Radoane, N.- Alunecarile de teren din bazinul râurilor Pângarati și Oantu ,
Lucrarile seminarului geografic „Dimitrie Cantemir”, nr. 8-1987, Iași, 1988.
Radoane, N.- Observatii asupra morfodinamicii albiei râului Bistrita în sectorul lacului Pângarati (perioada de golire, 1977), Anuarul de știinte naturale Piatra Neamt, seria Geologie-Geografie V (1980-1982), Piatra Neamt, 1986.
Scurtu, I.,Mircut, A.- Valea Bistriței, Ed. Sport-Turism, Buc. 1979.
*** Studiul impactului ecologic al amenajarii hidroenergetice a râului Bistrita, pe sectorul Pângarati- Piatra Neamt, asupra unor componente biocenotice ale ecosistemelor afectate, Laboratorul de cercetari pentru ecologie acvatica- Piatra Neamt, 1996.
Surdeanu, V.- Consideratii asupra alunecarilor de teren din valea Bistritei în sectorul Bicaz-Piatra Neamt, Lucrarile Statiunii „Stejarul”, Geologie și Geografie, Pângarati, 1975.
Trebici, V.
-Aspecte ale fenomenelor demografice pe tipuri de orase in Romania, Rev. de statistica, nr. 8, Bucuresti,1969.
-Structura demografica a oraselor Romaniei, Rev. de statistica, nr. 9, Bucuresti, 1973.
-Mica enciclopedie de demografie, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975.
-Demografia ,Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1979.
Tufescu,V.- Romania, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1979.
Ujvari, I.- Geografia apelor Romaniei, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1972.
Vlasceanu, Gh., Ianos, I.- Orasele Romaniei, Casa Editurii Odeon, Bucuresti, 1998.
Analele Științifice ale Universității « Al. I. Cuza »-Iași (serie nouă)- secțiunea II (științe naturale), Tomul VI, anul 1960, fasc. 4 .
***Harta geologica 1: 200 000 , foaia Piatra Neamt;
***Harta geologica 1: 50 000, foaia Piatra Neamt;
UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
LUCRARE DE DIPLOMA
COORDONATOR STIINTIFIC
Asist. Univ. Lector Cristian Braghina
ABSOLVENTA
Carmen Bataraga
BUCURESTI
2001
UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
MODIFICARI ANTROPICE ALE SPATIULUI GEOGRAFIC PE VALEA BISTRITEI INTRE BICAZ SI PIATRA NEAMT.
COORDONATOR STIINTIFIC
Asist. Univ. Lector Cristian Braghina
ABSOLVENTA
Carmen Bataraga
BUCURESTI
2001
Tabel 1. Principalele caracteristici ale afluentilor Bistritei în sectorul Bicaz- Piatra Neamt
Sursa: I.E. “Bistrita “- Piatra Neamt, 1990
*I.Bojoi și V. Surdeanu- Consideratii asupra reliefului din bazinul Tarcaului.
Tabel.nr.2.Date generale privind colmatarea lacurilor de baraj din valea Bistritei (V.Apopei).
1. Evolutia numarului de locuitori în comunele Tarcau, Pângarati, Viisoara în perioada 1912-1960
Tabel.nr.1. Evolutia numarului de locuitori în comunele Tarcau, Pângarati, Viisoara în perioada 1912-1960 Dupa : I. Șandru, I. Bojoi,și C. Swizewski
2. Evolutia numarului de locuitori în comunele Pângarati și Viisoara
Tabel2.Evolutia numarului de locuitori în comunele Pângarati și Viisoara
Sursa : Directia Judeteana de Statistica Neamt
Organizarea administrativa a zonei
Orașe și localitati componente
Tabel nr. 3. ORAȘELE ȘI LOCALITATILE COMPONENTE (monografia judetului Neamt)
COMUNE ȘI SATE COMPONENTE:
Comuna Tarcau : 3538 locuitori
-sat Tarcau – pe valea râului Tracau – (mal drept Bistrita)
-Ardeluta
-Brates1111
-Cazaci
-Schitu Tarcau
-Straja
Comuna Pângarati: 5106 locuitori
-sat Pângarati – pe valea pârâului Pângarati (mal stâng Bistrita);
-sat Stejaru – pe valea Bistritei (mal stâng Bistrita);
-sat Poiana – (mal dreptBistrita);
-sat Oantu – pe valea pârâului Oantu (mal drept Oantu);
-sat Pângaraciori – pe valea râului Pângaraciori;
-sat Preluca – pe valea Bistritei (mal drept Bistrita);
Comuna Viisoara: 4730 locuitori
-sat Scaricica – pe valea Bistritei (mal stâng Bistrita);
-sat Vaduri – pe valea Bistritei (mal drept Bistrita);
-sat Vadurele – pe valea Bistritei (mal drept Bistrita);
-sat Bistrita – pe valea pârâului Valea Mare (mal stâng Bistrita);
-sat Bisericani – pe valea pârâului Agârcia (mal drept Bistrita);
-sat Viisoara – pe valea Bistritei (mal stâng Bistrita).
JUDETUL NEAMT – DATE STATISTICE –
date demografice la 01.01.2000
Structura populatiei:
Total locuitori: 586 157
Populatie urbana: 237 617
Populatie rurala: 348 540
Sex masc: 289479
Sex fem: 296 678
Dens. medie: 99,4 loc/km2
Populatie stabilita pe orase:
Piatra Neamt: 124 607
Roman: 81518
Târgu Neamț: 22474
Bicaz: 9018
Structura etnica. Recensamântul din 1992:
Români: 573 003
Maghiari: 413
Germani: 136
Alte naționalitați: 4868
Donisa- pag. 127,130, 131,132,137
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modificari Antropice ALE Spatiului Geografic (ID: 108478)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.