Modernizarea Sistemului Decizional

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. Elemente teoretice privind sistemul decizional

Importanța și definirea deciziei manageriale și a procesului decizional

Cerințele deciziei de management public

Tipuri de decizii de management public

Procesul de fundamentare a deciziilor de management public

CAPITOLUL II. Primăria Municipiului București

Prezentarea instituției

Scurt istoric

Structura organizatorică

Atribuțiile primarului general

CAPITOLUL III. Studiu de caz

Studiu de caz privind sistemul decizional în PMB

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

În această lucrare voi prezenta informații legate de modernizarea sistemului decizional, și anume voi discuta despre elementele teoretice privind sistemul decizional, importanța și structura sistemului decizional, precum și structura organizatorică și regulamentul de organizare și funcționare al Primăriei Municipiului București.

Lucrarea de licență va conține și o parte practică, fiind reprezentată de studiul de caz care privește sistemul decizional al Primăriei Municipiului București.

Lucrarea este realizată astfel:

Capitolul I, conține aspecte teoretice privind sistemul decizional și voi prezenta definirea și structura sistemului decizional, tipurile de decizii precum și procesul de fundamentare a deciziilor.

Capitolul II, cuprinde o introducere despre studiul de caz abordat, o prezentare a instituției, un scurt istoric, structura organizatorică și atribuțiile Primarului General.

Capitolul III, este prezentat studiul de caz privind sistemul decizional al Primăriei Municipiului București, în care vor fi prezentate metodele și tehnicile de luare ale deciziilor din această instituție.

Pentru început voi face o scurtă introducere privind noțiunea de decizie.

Decizia managerială reprezintă ansamblul proceselor prin care se schimbă conținutul și

natura resurselor sistemului, ce contribuie astfel la modificarea sistemului obiectiv de nevoi și urmărește realizarea optimului economico–social al acestuia.

CAPITOLUL I

Elemente teoretice privind sistemul decizional

Importanța și definirea deciziei manageriale și a procesului decizional

“Decizia managerială reprezintă linia de acțiune aleasă în mod conștient, în procesul de conducere a firmei, dintr-un număr oarecare de posibilități, în scopul atingerii unor obiective în condiții de eficiență maximă.” “O decizie se adoptă numai când este cu adevărat necesară, impusă de situația pe care o traversează firma.”

Decizia implică mai multe elemente, și anume :

existeța unui obiectiv sau a mai multor obiective ce trebuie realizate într-o anumită etapă

evidențierea soluțiilor, a posibilităților de acțiune

alegerea unei variante optime pe baza unui proces rațional de gândire

structura conținutului variantei optime

“Decizia ocupă un loc central deoarece ea face parte din toate funcțiile managementului. Decizia constituie un act de autoritate, un act normativ cu caracter obligatoriu.”

Decizia managerială are influențe directe la nivelul grupului neafectând numai starea, comportamentul și rezultatele unui singur individ.

În practică decizia îmbracă două forme, și anume actul decizional și procesul decizional.

Actul decizional

Se referă la situații decizionale de complexitate redusă sau când respectiva situație are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de către decident, nu mai este necesară o culegere de informații și o analiză a lor. La baza actelor decizionale se află experiența și intuiția managerilor

Procesul decizional

“Procesul decizional constă în ansamblul fazelor prin intermediul cărora se pregătește, adoptă, aplică și evaluează decizia managerial precum și de a acționa într-un mod corespunzător cerințelor impuse de un context dat.”

Rezolvarea problemelor decizionale cu implicații asupra rezultatelor economice și sociale ale unităților economice presupun eforturi umane și materiale semnificative din partea managerilor.

Aceste eforturi se concretizează în efectele pozitive care se înregistrează în economia unității.

“Desfășurarea unui proces decizional reduce riscul apariției unor consecințe cu abateri semnificative față de cele evaluate inițial și restrânge sfera incertitudinii.”

“În mecanismul decizional sunt implicate următoarele elemente :

Decidentul

Formularea problemei

Obiectivele

Criteriile de decizie

Stările naturii

Rezultatele cercetărilor

Variantele pentru rezolvarea problemei”

Decidentul

Este individul sau grupul de indivizi care ia decizia. Hotărăște informațiile pe care le consideră relevante în definirea unei probleme, controlează opțiunile luate în considerare și modul de evaluare

Formularea problemei

Constituie etapa în care se definește problema, se identifică criteriul de decizie și se dezvoltă scenarii alternative. Setarea criteriilor reprezintă un process obiectiv cu puternice amprente subiective.

Obiectivele

Reprezintă rezultatele viitoare ce se doresc a fi obținute. Obiectivele defines situația scop sau situația dorită.

Criteriile de decizie

Se referă la punctele de vedere ale decidentului la stabilirea alternativelor și alegerea celei mai bune.

Stările naturii

Prezintă complexul de condiții interne și/sau externe organizației, ce trebuie să corespundă cu o anumită consecință din mulțimea celor posibile.

Rezultatele cercetărilor

Arată măsura în care obiectivele dorite sunt îndeplinite.

Variantele pentru rezolvarea problemei

Stabilesc totalitatea posibilităților de soluționare a problemei decizionale.

Cerințele deciziei manageriale

Pentru a asigura maximizarea eficienței economice, decizia trebuie să răspundă la următoarele cerințe :

să aibă la bază o fundamentare complexă, ce presupune informarea permanentă cu noutățile obținute de cercetarea științifică, să folosească tehnici corespunzătoare de prelucrare a datelor și de formulare a deciziei, să înlăture rutina, practicismul și să realizeze o producție sporită cu o înaltă eficiență economică.

“cunoașterea strictă a realității din unitatea economică, trebuie să se bazeze pe o analiză reală și complexă a întregului set de informații de care dispun compartimentele sau persoanele care au împuternicirea legală.”

momentul adoptării deciziei presupune respectarea intervalului de timp disponibil, deoarece întârzirea în luarea unei decizii poate avea consecințe negative asupra rezultatelor economice și financiare, iar deciziile trebuie să fie adoptate numai de către persoanele investite cu acest drept.

“formularea clară și concisă, pentru a putea fi recepționată corect. Reprezintă o cerință esențială pentru înțelegerea și aplicarea corectă în practică a acestora. Această cerință presupune indicarea obiectivului urmărit, mijloacelele de acțiune, persoanele responsabile de implementarea ei, termenul de execuție, etc.”

“coordonarea deciziilor asigură sesizarea și înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între deciziile de ansamblu și cele complementare. Înfăptuirea obiectivelor de ansamblu ale unității pot fi realizate numai prin stimularea inițiativei acestora, astfel încît să mobilizeze toate resursele materiale și umane din domeniul său de activitate.”

eficiența economică a deciziilor, consecințele fiecărei decizii în practică trebuie să asigure un efect economic sporit.

variante decizionale, este necesară elaborarea mai multor variante care reflectă posibilitatea de îndeplinire a obiectivului propus.

“Pentru realizarea în practică a acestor cerințe este necesar ca decidentul să dispună de un volum mare de informații specifice fiecărei deciziei și de un anumit interval de timp de la identificarea problemei decizionale până la necesitatea adoptării deciziei.”

1.3 Tipuri de decizii de management public

În cadrul unei organizații se disting mai multe tipuri de decizii structurate după anumite criterii :

După orizontul de timp al obiectivelor urmărite, deciziile sunt grupate în trei categorii : strategice, tactice și operative.

Deciziile strategice – vizează problemele majore ale instituției și sunt adoptate pe o perioadă lungă de timp;

Deciziile tactice – sunt adoptate pentru o perioadă relativ scurtă de timp și se referă la problemele simple derivate din obiective generale;

“Deciziile operative – se realizează pe o perioadă de timp foarte redusă și se ocupă cu nivelurile ierarhice inferioare ale firmei.”

După numărul criteriilor luate în considerare : decizii unicriteriale și decizii multicriteriale

Deciziile unicriteriale – pe baza unui singur criteriu se alege varianta optimă;

“Deciziile multicriteriale – pe baza a două sau mai multe criterii se realizează alegerea unei variante optime;”

După gradul de cunoaștere : decizii în condiții de certitudine, decizii în condiții de risc și decizii în condiții de incertitudine

Decizii în condiții de certitudine – atunci când sunt identificate soluțiile alternative și rezultatele lor potențiale, luarea deciziei devine un proces simplu;

Decizii în condiții de risc – reprezintă elementele pe care managerii și le asumă în anumite situații și trebuie să calculeze probabilitățile evenimentelor, alternativa cea mai favorabilă;

“Decizii în condiții de incertitudine – constituie lipsa informațiilor managerului, care nu poate defini corect problema decizională sau nu poate anticipa rezultatele viitoare ale soluțiilor alternative;”

“După nivelul ierarhic la care se adoptă :

Decizii de nivel superior – sunt adoptate de managementul superior;

Decizii de nivel mediu – se adoptă la nivelul mediu al managementului;

Decizii de nivel inferior – sunt adoptate la nivelul compartimentelor;”

În raport cu frecvența elaborării lor :

Decizii periodice – sunt luate în anumite intervale de timp;

Decizii aleatorii – nu sunt pregătite din timp și prezintă o mare neregularitate;

Decizii unice – nu se repetă;

După posibilitatea anticipării :

Decizii anticipate – sunt prevăzute din timp

Decizii imprevizibile – elementele se cunosc cu puțin timp înainte

“În raport cu amploarea sferei decizionale a decidentului :

Decizii integrale – sunt caracteristice situațiilor operative apărute spontan

Decizii avizate – sunt specifice unui sistem de management de tip public”

În funcție de sfera de cuprindere a decidentului :

Decizii individuale – sunt corespunzătoare unor probleme de o amploare mică și se întâlnesc des în eșaloanele managementului mediu și inferior, și sunt elaborate de manager în mod individual;

“Decizii colective – sunt elaborate la nivel superior și sunt specifice unor probleme de o amploare mai mare. În elaborarea lor participă un grup de specialișt, iar deciziile sunt luate printr-un proces riguros fundamentat.”

1.4 Procesul de fundamentare a deciziilor de management public

“Identificarea și analiza problemei de rezolvat

Definirea corectă a problemei și conturarea cu exactitate a obiectivului ce trebuie atins. Pentru eliminarea/evitarea unor eventuale interpretări, problema trebuie să fie bine formulată.

Identificarea problemei se realizează prin acumularea unor informații și prin specificarea cauzelor ce au determinat problema.”

“Formularea unor precizări suplimentare

Este etapa în care managerul mai poate interveni în reformularea problemei, pentru a simplifica criteriile de decizie și pentru a obține informații suplimantare.”

“Stabilirea alternativelor sau variantelor decizionale

În funcție de caracterul problemei și diverse tehnici pentru unor idei noi. În această etapă este esențială colectarea principalelor informații, ordonarea lor logică și se întocmesc liste în care se vor evidenția avantajele și dezavantajele potențiale ale fiecăreia.”

Stabilirea obiectivului și cunoașterea cursurilor posibile de realizare creează condițiile alegerii unei variante optime.

Se stabilesc criteriile de evaluare, care fac referire la profit, costuri, productivitate, calitatea produselor, iar pe baza acestora se selectează cursurile de realizare a obiectivului.

Alegerea variantei optime se va realiza prin dezbaterea proiectului de decizie, de către managerii organizațiilor.

Aplicarea deciziei

“Este o etapă care necesită foarte multă atenție în care se iau un ansamblu de măsuri structurate de o manieră logică și operațională. După ce sunt adoptate, deciziile trebuie să ajungă în timp util și în forma lor autentică de la manageri la executanți și trebuie să fie transpuse imediat în practică.”

Evaluarea rezultatelor obținute

“Este etapa finală în care se determină măsura de îndeplinire a obiectivului sau de soluționare a problemei, precum și factorii imprevizibili care și-au pus amprenta asupra lor.

Evaluarea efectelor unei decizii poate îmbrăca mai multe forme, și anume : descriptivă, cantitativă, financiară, numerică, etc.”

CAPITOLUL II

Primăria Municipiului București

2.1 Prezentarea instituției

“Instituția publica are rolul de a oferi produse și servicii publice de cea mai bună calitate  pentru satisfacerea nevoilor sociale  generale și specifice  pentru persoane fizice  și  juridice, în condiții  de eficiență  economică. Instituțiile  publice  ocupă un loc  important  deoarede prin intermediul acestora, statul își îndeplinește funcțiile sale.

Primăria Municipiului București este  organizată și funcționează  potrivit  prevederilor Legii administrației publice  locale  nr.  215/2001 și în conformitate cu hotărârile  Consiliului General  al Municipiului București ce privește aprobarea organigramei și numărului de  posturi ale aparatului propriu de specialitate.

Primăriea are rolul de a crea și oferi cetățenilor municipiului un mediu civic adecvat  satisfacerii necesităților și trebuințelor. Astfel, edilii  Capitalei se  străduiesc să  mențină  infrastructura  orașului, mediul  economic, social, edilitar și natural la nivelul exigențelor marilor capitale europene. Aceștia își îndreaptă atenția către buna funcționare a sistemelor de sănătate, informării și educației,  învățământului, asistenței sociale și de transport.

Primăria Municipiului Bucuresti are în subordinea sa instituții administrative și de cultură.

Regimul general al autonomiei locale

Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în teme-iul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de interes deosebit.

Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. 

Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene, autorități ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

Autonomia locală este numai administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege, privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului sau județului, dupa caz.

În cadrul politicii economice naționale, comunele, orașele și județele au dreptul la resurse proprii, pe care autoritățile administrației publice locale le gestionează potrivit atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii. Resursele financiare ale autorităților publice locale trebuie să fie proporționale cu competențele și cu responsabilitățile prevăzute de lege.

Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor și județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale.

Administrația publică a municipiului București

Conform art. 92 din legea Administrației publice locale, Municipiul București este organizat în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale, numite sectoare.

Sectoarele municipiului București au câte un primar și un viceprimar, iar municipiul București are un primar general și 2 viceprimari.

Autoritățile administrației publice locale din municipiul București sunt Consiliul General al Municipiului București și consiliile locale ale sectoarelor, ca autorități deliberative, precum și primarul general al municipiului București și primarii sectoarelor, ca autorități executive, alese în condițiile Legii privind alegerile locale. 

Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București se constituie, funcționează și pot fi dizolvate în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru consiliile locale, care se aplică în mod corespunzator.

Primarul general al municipiului București împreună cu primarii sectoarelor municipiului Bucuresti se întrunesc cel puțin o dată pe lună, la convocarea primarului general sau la propunerea a cel puțin 3 primari de sectoare. La ședințe se analizează modul în care sunt aduse la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile cu caracter normativ ale primarului general și se prezintă informări reciproce privitoare la activitatea consiliilor locale de sector, avându-se în vedere corelarea unor activități necesare în vederea bunei funcționări a administrației municipiului București. La ședițe participă de drept și prefectul municipiului Bucuresti.

Primăria Municipiului București este o structură administrativă tradițională în cadrul căreia deciziile sunt luate de cele mai multe ori central. Competențele decizionale sunt atribuite  conducerii administrației. Acest lucru denotă faptul că nivelul de sus al ierarhiei răspunde de deciziile  luate  la  nivel  inferior sau că poate hotărî după propria lui dorință. Hotărârile Consiliului General al  Municipiului București și dispozițiile cu caracter normativ ale

primarului general sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice locale, organizate în sectoarele Municipiului București.

Structura organizațională a Primăriei Municipiului București este centralizată, iar această centralizare are o importantă influență asupra managementului administrativ, care este definit prin verificări, control și conducere internă centralizată.”

2.2 Scurt istoric

“Prima atestare documentară a Bucureștiului datează din secolul al XV-lea (20 septembrie 1459), prin care domnitorul Vlad Țepeș confirmă o donație făcută unor mici feudali.
Stabilirea reședinței domnești la București în perioada domnitorului Vlad Țepeș, a avut un rol determinant în evoluția ulterioară a așezării.

Din secolul al XV-lea și până la sfârșitul epocii feudale, în pofida calamităților naturale și a războaielor, orașul București a cunoscut o continuă dezvoltare economică și socială, devenind astfel unul din principalele centre urbane din sud-estul Europei.

Revoluția din 1821 marchează începutul istoriei moderne a Bucureștiului. În anul 1830 se înființează “Sfatul Orășenesc” (Administrația Publică Locală de azi) și orașul este împărțit în cinci zone (sectoare), iar în 1846 este elaborat de primărie, primul Plan de Cadastru al Bucureștiului.
Prin proclamarea independenței de stat în 1877, Bucureștiul devine capitala României și, începând cu această dată, cunoaște o puternică dezvoltare economico-socială. 

Cea mai prosperă perioadă a Bucureștiului, ca și a întregii țări, a fost perioada interbelică. Devenind capitala statului național unitar roman, Bucureștiul continuă să fie în perioada interbelică principalul centru industrial, comercial și financiar al României. Procesul de industrializare în această perioadă se intensifică, Bucureștiul concentrând în 1938 aproximativ 17% din numărul total de întreprinderi cu pondere importantă în economia țării, acoperind întreaga gama a industriilor din acea perioadă. 

După planul de sistematizare din februarie 1926, Bucureștiul a fost împărțit din punct de vedere administrativ, într-o zonă centrală și o zonă periferică . Zona centrală avea patru sectoare , fiecare dintre ele având un consiliu local. Zona periferică a fost constituită în restul teritoriului până la limita forturilor. Comunele cuprinse în această zonă au primit statutul de comunități suburbane. Interesele generale ale orașului și ale comunelor suburbane erau administrate de Consiliul General, format din 36 consilieri aleși, 24 consilieri numiți până la 7 consilieri cooptați. Conducerea administrației era asigurată de Primarul General, ales de consiliu.

Instaurarea după al doilea Război Mondial a “puterii populare” creează condițiile apariției dictaturii comuniste care s-a mențiut până în decembrie 1989. Pentru o perioadă de aproape 50 de ani, democrația și economia de piață au dispărut în România.   Multe din metodele aplicate atât în domeniul economic, cât și social au fost împrumutate de la fosta Uniune Sovietică neținându-se cont de specificul tării și al Capitalei. Prin naționalizarea principalelor ramuri industriale, regimul comunist și-a oferit mijloacele pentru a reconstrui și dezvolta orașul.

Evenimentele din decembrie 1989 aduc modificări profunde în economia Capitalei, atât din punct de vedere structural (descentralizarea și forma proprietății) cât și al dinamicii sale.
În 1993, trei ani după căderea regimului comunist (1989), în București se concentrau 12.7% din populația activă a țării cuprinzând 385 societăți mijlocii cu o medie de 1000 angajați. Societățile cu mai mult de 5000 de salariați reprezentau la acel moment numai 1.8% din total.

Bucureștiul este principalul centru politico – administrativ al țării, aici aflându-se președenția, parlamentul, guvernul, sediile centrale ale celor mai multe partide politice, instituții culturale și de învățământ, instituții financiare, comerciale, bănci.”

2.3 Structura organizatorică

“Primăria Municipiului București este organizată și funcționează potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare și în conformitate cu hotărârile Consiliului General al Municipiului București privind aprobarea organigramei, a numărului de posturi și a statului de funcții ale aparatului propriu de specialitate.

Primarul General, Viceprimarii, Secretarul General al Municipiului București, împreună cu aparatul propriu de specialitate constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită Primăria Municipiului București care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile Primarului General, soluționând problemele curente ale colectivității locale.

Primarul General este șeful administrației publice locale a municipiului București și al aparatului propriu de specialitate, pe care îl conduce și controlează, conform art. 66(1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare.

Primarul General reprezintă autoritatea executivă în realizarea autonomiei locale, răspunde de buna funcționare a administrației publice a municipiului București, în condițiile legii.

Reprezintă municipiul Bucuresti în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.

În relațiile dintre Consiliul General al Municipiului București, ca autoritate deliberativă și Primarul General, ca autoritate executivă, nu există raporturi de subordonare.

Între Prefectul Municipiului București, în calitate de reprezentant al Guvernului, Consiliul General al Municipiului București și Primarul General nu există raporturi de subordonare.

Regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și Primăria Municipiului București este reglementat de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

Personalul care efectuează activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, este angajat cu contract individual de muncă. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii.

Normele de conduită profesională a funcționarilor publici sunt reglementate de Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici și sunt obligatorii, precum și pentru persoanele care ocupă temporar o funcție publică în cadrul Primăriei Municipiului București.

Principiile generale care guvernează conduita profesională a funcționarilor publici din cadrul Primăriei sunt urmatoarele:

supremația Constituției și a legii, principiu conform căruia funcționarii publici au îndatorirea de a respecta Constituția și legile țării; 

prioritatea interesului public, principiu conform căruia funcționarii publici au îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcției publice; 

asigurarea egalității de tratament a cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice;

profesionalismul, principiu conform căruia funcționarii publici au obligația de a îndeplini atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate; 

imparțialitatea și independența, principiu conform căruia funcționarii publici sunt obligați să aibă o atitudine obiectivă, neutră față de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea funcției publice; 

integritatea morală, principiu conform căruia funcționarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alții, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcției publice pe care o dețin sau să abuzeze în vreun fel de această funcție; 

libertatea gândirii și a exprimării, principiu conform căruia funcționarii publici pot să-și exprime și să-și fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept și a bunelor moravuri; 

cinstea și corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcției publice și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu funcționarii publici trebuie să fie de bună-credință; 

deschiderea și transparența, principiu conform căruia activitățile desfășurate de funcționarii publici în exercitarea functței lor sunt publice și pot fi supuse monitorizării cetățenilor.

Funcționarii publici au obligația de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetățenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor și la transpunerea lor in practică.
În exercitarea funcției publice, funcționarii publici au obligația de a avea un comportament profesionist, precum și de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă, pentru a câștiga și a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor publice.

Funcționarii publici trebuie să apere în mod loial prestigiul Primăriei Municipiului București, și trebuie să se abțină de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

Funcționarilor publici le este interzis să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea Primăriei Municipiului București, cu politicile și strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual, să facă aprecieri neautorizate în legatură cu litigiile aflate în curs de soluționare și în care Primăria Municipiului București are calitatea de parte și să dezvăluie informații ce nu au caracter public, în alte condiții decât cele prevăzute de lege; 

Pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, funcționarii publici au obligația de a respecta demnitatea funcției publice deținute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor Primăriei.
În activitatea lor, funcționarii publici au obligația de a respecta libertatea opiniilor și de a nu se lăsa influențati de considerente personale sau de popularitate. În exprimarea opiniilor, funcționarii publici trebuie să aibă o atitudine conciliantă și să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.

În exercitarea funcției publice, funcționarilor publici le este interzis: 

să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice; 

să furnizeze sprijin logistic candidaților la funcții de demnitate publică; 

să colaboreze, în afara relațiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau juridice care fac donații ori sponsorizări partidelor politice; 

să afișeze, în cadrul Primăriei, însemne ori obiecte inscripționate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaților acestora.

Funcționarii publici nu trebuie să solicite ori să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, părinților, prietenilor ori persoanelor cu care au avut relații de afaceri sau de natură politică, care le pot influența imparțialitatea în exercitarea funcțiilor publice deținute ori pot constitui o recompensă în raport cu aceste funcții.

Structura organizatorică și principalele tipuri de relații funcționale în cadrul Primăriei Municipiului București

Structura organizatorică a Primăriei Municipiului București este în conformitate cu hotărârea Consiliului General al Municipiului București privind aprobarea organigramei P.M.B., a numărului de posturi și a statului de funcții ale P.M.B..

În relațiile cu personalul din cadrul Primăriei, precum și cu persoanele fizice sau juridice, funcționarii publici sunt obligați să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credință, corectitudine și amabilitate șide a nu aduce atingere onoarei, reputației și demnității persoanelor din cadrul Primăriei Municipiului București,

Principale tipuri de relații funcționale și modul de stabilire al acestora se prezintă astfel:

Relații de autoritate ierarhice: 

subordonarea Viceprimarilor față de Primarul General; 

subordonarea directorilor generali, directorilor, directorilor executivi și șefilor compartimentelor independente față de Primarul General și dupa caz, față de Viceprimari sau față de Secretarul General al Municipiului București

subordonarea directorilor generali adjuncți, directorilor executivi adjuncți, șefilor de servicii și șefilor de birouri față de directorii generali, directorii sau directorii executivi – după caz; 

subordonarea personalului de execuție față de directorul general, directorul general adjunct, directorul, directorul executiv, directorul executiv adjunct, șeful de serviciu sau șeful de birou, după caz;

Relații de autoritate funcționale

Se stabilesc de către compartimentele din structura organizatorică a Primăriei Municipiului București cu serviciile publice și instituțiile publice din subordinea C.G.M.B., precum și cu regiile autonome și societățile comerciale din subordinea C.G.M.B. sau la care C.G.M.B. este acționar, în conformitate cu obiectul de activitate, atribuțiile specifice fiecărui compartiment sau competențele acordate prin dispoziția Primarului General și în limitele prevederilor legale;

Relații de cooperare

Se stabilesc între compartimentele din structura organizatorică a Primăriei Municipiului București sau între acestea și compartimentele corespondente din cadrul unităților subordonate C.G.M.B. sau la care acesta este acționar; 

Relații de reprezentare

Funcționarii publici care reprezintă autoritatea sau instituția publică în cadrul unor organizații internaționale, instituții de învățământ, conferințe, seminarii și alte activități cu caracter internațional au obligația să promoveze o imagine favorabiă țării și Primăriei Municipiului București.

Relații de inspecție și control

Se stabilesc între compartimentele specializate în inspecție și control (Direcția inspecție și control general, Direcția de audit public intern, Direcția buget, Direcția venituri, Direcția managementul calității, Direcția coordonare, reglementare infrastructură), compartimentele sau personalul mandatat prin dispoziția Primarului General și unitățile subordonate C.G.M.B.”

ORGANIGRAMA PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Atribuțiile Primarului General

“Primarul îndeplinește următoarele atribuții principale, și anume, trebuie să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situația în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect, poate propune consiliului local consultarea populației prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri pentru organizarea acestei consultări, în condițiile legii; 

Primarul prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări, privind starea economică și socială a comunei sau a orașului, întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local, exercită funcția de ordonator principal de credite și verifică încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică consiliului local cele constatate; 

Acesta trebuie să ia măsuri pentru prevenirea și limitarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizooțiilor, împreună cu organele specializate ale statului. Asigură ordinea publică și liniștea locuitorilor, prin intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor și unităților de protecție civilă, îndrumă și supraveghează activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor contractual, ia măsurile care sunt prevăzute de lege cu privire la desfășurarea adunărilor publice; 

Primarul mai poate lua măsuri pentru prevenirea și combaterea pericolelor provocate de animale, în condițiile legii.

Primarul îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau de alte acte normative, precum și însărcinările date de consiliul local.”

CAPITOLUL III

Studiu de caz privind sistemul decizional în Primăria Municipiului București

“Sistemul de management bazat pe cunoștințe poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informațional, motivațional, uman, etc. din cadrul organizației bazate pe cunoștințe, prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor și relațiilor de management, în vederea obținerii unei eficacități, eficiențe și sustenabilități cât mai ridicate, pe baza valorificării cunoștințelor și celorlalte resurse ale organizației.”

Principalele surse de finanțare a activității Primăriei Municipiului București.

Modalitățile de finanțare a activității desfășurate sunt stabilite în baza Legii nr.215/2001.

Potrivit acestei legi, finanțele orașelor se administrează în condițiile prevăzute de lege conform principiului autonomiei locale. Autoritățile administrației publice locale au dreptul la resurse proprii, suficiente, proporțional cu competențele ce le revin potrivit legii, de care pot dispune în mod liber.

Investițiile publice realizate de autoritățile locale pot fi finanțate în proporții variabile, prin intermediul următoarelor trei surse de finanțare:

rezervele de trezorerie ale unei autorități, respectiv soldul pozitiv net al încasărilor față de cheltuieli care apar în contul curent.

subvențiile de investiții, astfel de subvenții putând privi anumite proiecte conform criteriilor definite.

împrumutul, prin emiterea unui imprumut sau prin alte forme de credit.

Structura organizatorică a Primăriei Municipiului București se realizează prin :

Regulamentul de organizare și funcționare; (ROF)

Organigrama Primăriei Municipiului

Fișele de post

REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE

Sunt precizate principiille, normele și regulile pe baza cărora funcționează Primăria Municipiului București.

“Regulamentul de organizare și funcționare cuprinde următoarele norme obligatorii privind :

organizarea și relațiile de serviciu

componentele compartimentelor funcționale și ale salariaților

acte utilizate în activitatea de administrație

drepturi, obligații, sarcini și program de lucru

Regulamentul de organizare și funcționare are la bază umătoarele principii :

principiul legalității, asigură respectarea și aplicarea serviciilor Consiliului local, reglementate potrivit legislației în vigoare

principiul competenței, reprezintă totalitatea cunoștințelor și deprinderilor profesionale

principiul conducerii ierarhice, indică faptul că șeful are responsabilitatea de a răspunde corelativ cu obligațiile subordonaților pentru executarea dispozițiilor primate

principiul îmbunătățirii calității serviciului, constituie analiza permanetă a fiecărui șef și funcționar, pentru a lua măsuri în cazul deficiențelor

principiul receptivității, constituie organizarea promptă a acțiunilor administrative

principiul evitării subrogării de competență, superiorul ierarhic se substituie subordonatului numai în cazul de deficiență gravă

principiul suplinirii în serviciu, se referă la capabilitatea funcționarilor de a prelua activitatea colegilor indisponibili.”

Prezentarea încadrării cu personal

Resursele umane sunt constituite din funcționari publici și personal contractual și reprezintă totalitatea personalului salariat. Cele 355 persoane încadrate se grupează astfel :

personal permanent : 338

personal sezonier – zone agreement : 17

Repartizarea personalului pe posturi și funcții se prezintă în următorul tabel :

Dispunerea personalului pe posturi și funcții

Lista deciziilor adoptate de către Primăria Municipiului București :

a). după natura variabilelor implicate

Certă (60%), sunt identificate soluțiile alternative și rezultatele lor potențiale;

Incertă (20%), managerul nu poate defini corect problema decizională sau nu poate anticipa rezultatele viitoare ale soluțiilor alternative;

Risc (20%), managerii își asumă anumite situații și trebuie să calculeze probabilitățile evenimentelor;

b). după orizontul de timp și influența asupra firmei

Strategice (20%), vizează problemele majore ale instituției;

Tactice (40%), se referă la problemele simple derivate din obiective generale;

Curente (40%), se ocupă cu nivelurile ierarhice inferioare ale firmei;

c).după numărul de criteria decizionale

Unicriteriale (0%), se bazează pe un singur criteriu și se alege varianta optimă;

Multicriteriale (100%), se bazează pe două sau mai multe criterii și se realizează alegerea unei variante optime;

d).după peridiocitatea adoptării

Unică (20%), nu se repetă;

Aleatoare (50%), nu sunt pregătite din timp;

Periodică (30%), sunt luate în anumite intervale de timp;

e).după amploarea competențelor decidenților

Avizată (90%), specifică unui sistem de management de tip public;

Integrală (10%), caracteristică situațiilor operative apărute spontan;

Deciziile adoptate de către Primăria Municipiului București

Semnificația simbolurilor utilizate

C1-natura variabilelor implicate; C-certă ; I-incertă ; R-risc ;

C2-orizontul de timp și influența asupra firmei; S- strategică; T-tactică ; Cr-curentă ;

C3-numărul de criterii decizionale; Ucr-unicriterială ; Mcr-multicriterială ;

C4-peridiocitatea adoptării; Un-unică ; Al-aleatoare ; Pr-periodică ;

C5-amploarea competențelor decidenților; Av-avizată ; Int-integrală ;

Analiza listei deciziilor

Rectificarea bugetului propriu al Municipiului București pe anul 2014 este o decizie:

certă – deoarece decidentul este complet informat, cunoaște cauzele diferențelor între situația curentă și cea dorită.

strategică – afectează întreaga organizație și vizează un orizont larg de timp.

multicriterială – nevoile sunt clasificate pe direcții, venituri, cheltuieli și obiective

periodică – se aprobă anual

avizată – este avizată de Comisia Juridică și de Disciplină đin cadrul CGMB

Codul de conduită etică profesională al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei Municipiului București este o decizie:

certă – Consiliul General al Municipiului București este informat asupra codului de conduită.

tactică – influențează numai funcționarii publici și personalul contractual

multicriterială – se bazează pe criterii de ținută, comportament, atitudine, relații interpersonal.

periodică – se aprobă anual

avizată –este avizată de Comisia Juridică și de Disciplină

Instituirea taxei hoteliere pentru anul 2015 este o decizie:

incertă – managerul nu poate anticipa rezultatele viitoare.

curentă –se realizează pe o perioadă de timp redusă

multicriterială – se bazează pe raportul Comisiilor economice, pe buget, finanțe, Comisia pentru Comerț și turism.

aleatoare – nu este pregatită din timp.

avizată – este avizată de Comisia Juridică și de Disciplină.

Stabilirea prețurilor medii ale produselor agricole pentru Municipiul București pentru anul 2015 este o decizie:

de risc – managerul identifică stările naturii posibile și apreciază probabilitățile de apariție ale acestor stări.

curentă – se realizează pe o perioadă de timp redusă.

multicriterială – se bazează pe criteria economice și financiare.

aleatoare – nu este pregatită din timp.

avizată – este avizată de Comisia Juridică și de Disciplină.

Aprobarea planului urbanistic zonal este o decizie:

certă – informațiile sunt complete, soluțiile sunt evident iar rezultatele sunt clare și sigure.

strategică –vizează un orizont de timp nedeterminat și afectează și influențează întreaga organizație.

multicriterială – se realizează pe criteria de urbanism și amenajarea teritoriului

unică – nu se repetă

avizată – este avizată de Comisia Juridică și de Disciplină.

Aprobarea hărților strategice de zgomot întocmite de aeroportul internațional București-Băneasa este o decizie:

certă – are raportul Comisiei de ecologie și protecția mediului.

strategică – se realizează pe o perioadă nedeterminată și afectează întreaga comunitate.

multicriterială – se bazează pe criteria de protecția mediului, sănătate public, evaluarea și gestionarea zgomotului ambient

unică – nu se repetă.

avizată – este avizată de Comisia Juridică și de Disciplină

Modificarea componenței autorității teritoriale de ordine publică a Municipiului București este o decizie:

certă – decidentul cunoaște adevăratele cause ale diferențelor între situația curentă și cea dorită.

tactică – afectează numai o parte a instituției.

multicriterială –are la bază legea privind organizarea și funcționarea Poliției Române și Regulamentul de Organizare și Funcționare a autorității teritoriale de ordine publică.

aleatoare – este o necesitate și nu poate fi pregătită din timp.

avizată – este avizată de Comisia Juridică și de Disciplină

Derularea unor proiecte de către asociația pentru promovarea și dezvoltarea turismului București este o decizie:

incertă – decidentul nu poate anticipa rezultatele viitoare.

tactică – este adoptată pe o perioadă scurtă de timp.

multicriterială – se bazează pe criterii de comerț, turism și protecția consumatorului.

aleatoare – nu este pregătită din timp.

avizată – este avizată de Comisia Juridică și de Disciplină

Programul de măsuri și acțiuni pentru deszăpezire și combaterea poleiului în Municipiul București pentru iarna 2014-2015 este o decizie:

de risc – pentru că evoluția factorilor necontrolabili poate determina apariția unor stări ale naturii diferite iar decidentul poate să aprecieze probabilitățile de apariție ale acestor stări.

curentă – se realizează numai pe perioada iernii.

multicriterială – gospodărirea localității, salubrizare și măsuri și acțiuni ce urmează a se desfășura.

periodică – se aprobă anual.

integrală – specifică situațiilor operative apărute spontan.

Rezultatul final al concursului de management la Teatrul Mic este o decizie:

certă – informează asupra problemei.

curentă – se realizează pe o perioadă de timp determinată/ este valabilă dispoziția atâta timp cât posturile sunt ocupate.

multicriterială – evaluarea managementului și instituția public de cultură.

aleatoare – nu este pregătită din timp

avizată – este avizată de Comisia Juridică și de Disciplină

Situația indicatorilor economici din anul 2012

VENITURI

CHELTUIELI

REZULTATUL EXERCIȚIULUI

Subsistemul decizional al instituției

Informațiile furnizate de către Consiliul General al Municipiului București privind bugetul propriu pe anul 2012, inițial H.C.G.M.B. nr. 66/23.03.2012 și modificat ulterior prin H.C.G.M.B. nr 110/30.08.2012, H.C.G.M.B. nr 134/30.08.2012, H.C.G.M.B. nr 135/30.08.2012, H.C.G.M.B. nr 144/30.08.2012, H.C.G.M.B. nr 154/28.09.2012, H.C.G.M.B. nr 169/28.09.2012, H.C.G.M.B. nr 173/31.10.2012, H.C.G.M.B. nr 174/31.10.2012, H.C.G.M.B. nr 201/29.11.2012 și H.C.G.M.B. nr 231/29.12.2012, inclusiv prin modificări de buget prin virări de credite bugetare și modificări in repartizarea pe trimestre, aprobate de către ordonatorul principal de credite.

Câteva din acestea vor fi prezentate în continuare

Lista deciziilor adoptate ce urmează a fi analizate :

Consiliul General al Municipiului București a adoptat bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2012

Aprobarea finanțării acțiunilor privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinația de locuință

Vărsăminte din secțiunea de funcționare pentru finanțarea secțiunii de dezvoltare a bugetului local (cu semnul minus)

Sume primite de la UE/alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul European de Garantare Agricolă și Mecanismul Financiar S.E.E.)

Aprobarea proiectelor cu finanțare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare

Acordarea de asistență socială (ajutoare sociale în numerar și tichete de creșă)

Încadrarea deciziilor pe funcții ale managementului și funcțiuni ale firmei

Semnificația simbolurilor folosite :

Pv-previziune

Organizare

Co-coordonare

A-antrenare

C-E-control-evaluare

PM-procesul de management

C-D-cercetare-dezvoltare

P-producție

C-comercială

Ps-personal

F-C-financiar-contabilă

SC-societatea comercială în ansamblul său

Parametrii calitativi ai deciziilor

Semnificația simbolurilor este :

C1-fundamentarea științifică

C2-împuternicirea deciziei

C3-integrarea în ansamblul deciziilor

C4-oportunitatea deciziei

C5-formularea corespunzătoare a deciziei

APROBAT,

PRIMAR GENERAL

Prof. Dr. Sorin Mircea OPRESCU

FIȘA POSTULUI

INFORMAȚII GENERALE PRIVIND POSTUL :

1.Denumirea postului: Consilier

2.Nivelul postului: Execuție

3.Scopul principal al postului: Asigură și organizează audiențele pentru Primarul General, Viceprimari și Secretarul General;

CONDIȚII SPECIFICE PENTRU OCUPAREA POSTULUI :

1.Studii de specialitate: Studii superioare

2.Perfecționări (specializări): –

3.Cunoștințe de operare/programare pe calculator (necesitate și nivel): Office Word și Excel

4.Limbi străine (necesitate și nivel de cunoaștere): O limbă străină de circulație internațională nivel mediu.

5.Abilități, calități și aptitudini necesare: Atenție ridicată, confidențialitate, lucru în echipă, promptitudine, abilitate în comunicare, fidelitate.

6.Cerințe specifice: Disponibilitate pentru lucru în program prelungit în anumite condiții.

7.Competența managerială (cunoștințe de management, calități și aptitudini manageriale):

ATRIBUȚIILE POSTULUI :

Atribuții specifice

1.Asigură și organizează audiențele pentru Primarul General, Viceprimari și Secretarul General;

2.Participă la audiențe și întocmește procesul-verbal al audiențelor pentru Primarul General, Viceprimari și Secretarul General;

3.Transmite în format electronic procesele-verbale ale audiențelor la cabinetele persoanelor cu funcții de conducere care țin audiențele și la direcțiile/serviciile/persoanele desemnate să soluționeze problemele ridicate în audiențe;

4.Întocmește informarea semestrială privitoare la audiențe;

5.Întocmește răspunsurile la solicitările petenților privitoare la organizarea și desfășurarea audiențelor;

6.Răspunde de cunoașterea și aplicarea legislației specifice domeniului de activitate a compartimentului;

7.Realizează în termenele stabilite toate sarcinile trasate de conducere;

8.Prezintă modul de realizarea a sarcinilor primite în fața conducerii ierarhice;

9.Informează operativ conducerea ierarhică privind abaterile de la termenele stabilite;

10.Îndeplinește și alte atribuții specifice postului, stabilite de conducerea direcției și Primăriei Municipiului București.

Atribuții generale

1.Respectă prevederile Regulamentului de Ordine Internă și a Codului de conduită al funcționarilor publici;

2.Respectă normele de sănătate și securitate în muncă și dispozițiile interne privind domeniul situațiilor de urgență;

3.Respectă și aplică prevederile documentației aplicabile impuse de sistemul managementului calității și managementul mediului;

4.Răspunde de utilizarea corespunzătoare a sistemului informatic integrat.

IDENTIFICAREA FUNCȚIEI PUBLICE CORESPUNZĂTOARE POSTULUI :

1.Denumire: Consilier

2.Clasa de salarizare: I

3.Gradul profesional: Superior

4.Vechimea în specialitatea necesară: minimum 9 ani

SFERA RELAȚIONALĂ A TITULARULUI POSTULUI :

1.Sfera relațională internă:

a).Relații ierarhice:

– subordonat față de : Șeful de Serviciu, Director Executiv, Director General, Primar General.

– superior pentru: –

b).Relații funcționale: Cu toate compartimentele PMB.

c).Relații de control: Se supune controlului instituțiilor abilitate prin lege sau alte acte normative.

d).Relații de reprezentare: –

2.Sfera relațională externă:

a).cu autorități și instituții publice: Cu toate autoritățile și instituțiile publice ale statului.

b).cu organizații internaționale: Dacă este cazul.

c).cu persoane juridice private: După caz.

3.Limite de competență: Conform ROF

4.Delegarea de atribuții și competență: –

Întocmit de :

1.Numele și prenumele: Camelia BRÎNZEA

2.Funcția publică de conducere: Șef serviciu

3.Semnătura…………………………………………….

4.Data întocmirii: 24.12.2013

Luat la cunoștință de către ocupantul postului:

1.Numele și prenumele: Maria POPA

2.Semnătura…………………………………………….

3.Data: 24.12.2013

Contrasemnează :

1.Numele și prenumele: Mirela ERCUȚĂ

2.Funcția: Director executiv

3.Semnătura……………………………………………

CONCLUZII

După ce am prezentat anterior, managementul bazat pe sistemul decizional, rezultă că decizia managerială implică îndeplinirea mai multor elemente și identificarea mai multor variante pentru atingerea și selectarea obiectivelor. Am observat că decizia mangerială are urmări nemijlocite asupra acțiunilor și comportamentelor unei persoane sau a unui grup. Decizia implică întotdeauna cel puțin două persoane, și anume managerul, cel care decide, și executanții sau cadrele de conducere ce participă la aplicarea sau concretizarea deciziei.

În prima parte a lucrării s-au prezentat noțiuni de introducere despre sistemul decizional precum și elementele teoretice.

Decizia managerială determină întotdeauna efecte directe și propagate economice, umane, tehnice și educaționale și au consecințe la nivelul societății comerciale sau regiei autonome în ansamblul său. Aceasta reprezintă o parte centrală deoarece face parte din toate funcțiile managementului. Decizia îmbracă două forme, și anume actul decizional și procesul decizional.

Observăm că decizia managerială trebuie să răspundă la anumite cerințe, și anume : trebuie să aibă la bază o fundamentare complex, trebuie să se bazeze pe o analiză reală și complexă a întregului set de informații, formularea trebuie să fie clară și concisă pentru a putea fi recepționată corect, trebuie să asigure sesizarea și înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între deciziile de ansamblu și cele complementare, să asigure eficiența economic și să elaboreze mai multe variante pentru îndeplinirea obiectivului propus.

După cum am prezentat, decizia este structurată după anumite criterii, cum ar fi :

după orizontul de timp al obiectivelor urmărite

după numărul criteriilor luate în considerare

după gradul de cunoaștere

după nivelul ierarhic la care se adoptă

în raport cu frecvența elaborării lor

după posibilitatea anticipării

în raport cu amploarea sferei decizionale a decidentului

în funcție de sfera de cuprindere a decidentului

Deciziile manageriale îndeplinesc un proces de fundamentare, prin care se identifică și analizează problema de rezolvat, se formulează precizări suplimentare, se stabilesc alternativele sau variantele decizionale, se cunosc condițiile de realizare a unei variante optime, cum se aplică decizia și se realizează evaluarea rezultatelor obținute.

În cea de-a doua parte am realizat o prezentare a instituției, un scurt istoric și structura organizatorică și atribuțiile Primarului General.

Primăria Municipiului București este organizată și funcționează potrivit prevederilor Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și în conformitate cu hotărârile Consiliului General al Municipiului București.

Primăria are rolul, după cum am precizat anterior, de a crea și oferi cetățenilor un mediu adecvat pentru satisfacerea necesităților și trebuințelor de confort urban. Edilii Capitalei își îndreaptă atenția către buna funcționare a sistemelor de sănătate, informării și educației, învățământului, asistenței sociale precum și a sistemulul de transport. Primăria Municipiului București are în subordinea sa instituții administrative și instituții de cultură.

După proclamarea independenței de stat din anul 1877, Bucureștiul devine capitala României și începând cu această dată cunoaște o puternică dezvoltare economico-socială. Cea mai prosper perioadă a Bucureștiului, ca și a întregii țări, o constituie perioada interbelică.

După planul de sistematizare din februarie 1926, Bucureștiul a fost împărțit din punct de vedere administrativ, într-o zonă centrală și una periferică. Zona centrală avea patru sectoare, fiecare având un consiliu local iar zona periferică a fost constituită în restul teritoriului până la limita forturilor. Prin naționalizarea principalelor ramuri industriale, regimul comunist și-a oferit mijloacele pentru a reconstrui și dezvolta orașul.

Bucureștiul reprezintă principalul centru politico-administrativ al țării, unde se află președinția, parlamentul, guvernul, sediile central ale celor mai multe partide politice, instituții culturale, de învățământ, financiare și comerciale, bănci.

Structura organizatorică a Primăriei Municipiului București este în conformitate cu hotărârea Consiliului General al Municipiului București privind aprobarea organigramei P.M.B, a numărului de posturi și a statului de funcții ale P.M.B.

Se observă că principalele tipuri de relații funcționale și modul de stabilire al acestora din cadrul Primăriei Municipiului București se prezintă astfel :

relații de autoritate ierarhice

relații de autoritate funcționale

relații de cooperare

relații de reprezentare

relații de inspecție și control

În lucrarea de față s-au prezentat și atribuțiile primarului general al Municipiului București, atribuții ce sunt prevăzute conform Legii nr. 215/23.04.2001, modificată și completată de Legea nr. 286/2006.

Primarul trebuie să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local, ia măsuri pentru prevenirea și limitarea urmărilor calamităților, catastrofelor, împreună cu organele specializate ale statului. Acesta trebuie să ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localității, să asigure repartizarea locuințelor sociale pe baza hotărârii consiliului local, să conducă serviciile publice locale, îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă și numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, cu excepția secretarului.

În cea de-a treia parte a lucrării m-am raportat la analiza sistemului decizional din cadrul Primăriei Municipiului București.

Se observă pentru început principalele surse de finanțare a activității Primăriei Municipiului București, Investițiile publice realizate de autoritățile locale ce sunt finanțate în proporții variabile, prin intermediul următoarelor surse: rezervele de trezorerie ale unei autorități, subvențiile de investiții și împrumutul, prin emiterea unui împrumut sau prin alte forme de credit.

În continuare am prezentat resursele umane ce sunt constituite din funcționari publici și personal contractual și reprezintă totalitatea personalului salariat, fișa postului ce este aprobată de Primarul General și lista cu cele zece decizii adoptate de către Primăria Municipiului București.

La final, am ajuns la concluzia că decizia reprezintă elementul esențial al managementului, deoarece este cel mai important instrument de exprimare iar nivelul calitativ al conducerii unei firme sau instituții se observă cel mai bine prin elaborarea și aplicarea deciziilor.

BIBLIOGRAFIE

Autori români

Armenia Androniceanu, Management public, Ed. Universitară, 2008;

Aurel Burciu, Introducere în management, Ed. C.H. Beck, București, 2008;

Cibela Neagu, Managementul firmei, Ed. Tritonic, București, 2004;

Corneliu Russu, Management, Ed. Expert, București, 1996;

Florea Pârvu, Silvia Olaru, Managementul întreprinderii, Ed. Lumina Lex, București, 2008;

Dr. Ing. Aurel Gabriel Simionescu, Dr Irina Gabriela Rădulescu, Introducere în management, Ed Edmunt, Brăila, anul 2002;

Iliuță Pătrașcu, Management-strategia și managementul strategic al organizației, Ed. Sitech, Craiova, 2009;

Ion Stăncioiu, Gheorghe Militaru, Management-elemente fundamentale, Ed. Teora, București, 1998;

Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management, Ed. Economică, București, 1997;

Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Metodologii manageriale, Ed. Tribuna Economică, București, 2001;

Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Managementul pe baza centrelor de profit, Ed. Tribuna Economică, București, 2004;

Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu, Organizația și managementul bazate pe cunoștințe, Ed. Pro Universitaria, București, 2011;

Panaite Nica, Aurelian Iftimescu, Management-concepte și aplicații, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2003;

Autori străini

Peter Drucker, Despre decizie și eficacitate, Ed Meteor Press, București, 2007

Referințe web

www.biblioteca-digitala.ase.ro

www.oeconomica.uab.ro

www.pmb.ro

www.legislatie.resurse-pentru-democratie.org