Modernizarea Si Promovarea Activitatilor Turistice.studiu de Caz Hotel Ambasador

Cuprins

Introducere……………………………………………………………pag. 3

Capitolul 1: Coordonatele activității turistice……………………..pag. 5

1.1 Activitatea turistică și planificarea ei……………………………..pag. 5

1.2 Specificul marketingului turistic………………………………….pag. 7

1.3 Infrastructura turistică…………………………………………….pag. 10

1.4 Industria hotelieră………………………………………………….pag. 12

Capitolul 2: Prezentarea generală a hotelului Ambasador………..pag. 16

2.1 Baza materială…………………………………………………….pag. 16

2.2 Organizarea prestării serviciilor…………………………………….pag. 18

2.3 Prețurile și tarifele practicate………………………………………pag. 23

2.4 Concurența…………………………………………………………pag. 27

Capitolul 3: Propuneri pentru modernizarea și

promovarea hotelului Ambasador…………………………………..pag. 28

3.1 Analiza SWOT…………………………………………………….pag. 28

3.2 Propuneri privind organizarea activității turistice

și promovarea ofertelor…………………………………………………pag. 30

3.3 Propuneri privind eficientizarea ofertei turistice…………………..pag. 32

Capitolul 4: Perspectivele turismului românesc și internațional….pag. 35

4.1 Factorii de creștere ai turismului internațional…………………….pag. 35

4.2 Starea actuala a turismului românesc………………………………pag. 38

4.3 Premize și tendinte in turismul românesc………………………….pag. 40

Concluzii……………………………………………………………….pag. 49

Bibliografie…………………………………………………………….pag. 53

Anexa 1…………………………………………………….………..…pag. 54

=== Modernizarea si promovarea activitatilor turistice.Studiu de caz Hotel Ambasador ===

Cuprins

Introducere……………………………………………………………pag. 3

Capitolul 1: Coordonatele activității turistice……………………..pag. 5

1.1 Activitatea turistică și planificarea ei……………………………..pag. 5

1.2 Specificul marketingului turistic………………………………….pag. 7

1.3 Infrastructura turistică…………………………………………….pag. 10

1.4 Industria hotelieră………………………………………………….pag. 12

Capitolul 2: Prezentarea generală a hotelului Ambasador………..pag. 16

2.1 Baza materială…………………………………………………….pag. 16

2.2 Organizarea prestării serviciilor…………………………………….pag. 18

2.3 Prețurile și tarifele practicate………………………………………pag. 23

2.4 Concurența…………………………………………………………pag. 27

Capitolul 3: Propuneri pentru modernizarea și

promovarea hotelului Ambasador…………………………………..pag. 28

3.1 Analiza SWOT…………………………………………………….pag. 28

3.2 Propuneri privind organizarea activității turistice

și promovarea ofertelor…………………………………………………pag. 30

3.3 Propuneri privind eficientizarea ofertei turistice…………………..pag. 32

Capitolul 4: Perspectivele turismului românesc și internațional….pag. 35

4.1 Factorii de creștere ai turismului internațional…………………….pag. 35

4.2 Starea actuala a turismului românesc………………………………pag. 38

4.3 Premize și tendinte in turismul românesc………………………….pag. 40

Concluzii……………………………………………………………….pag. 49

Bibliografie…………………………………………………………….pag. 53

Anexa 1…………………………………………………….………..…pag. 54

Introducere

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfașurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comert). Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament etc. Pe plan internațional turismul a devenit o afacere de miliarde de dolari, cu multe economii naționale care depind de el. În țările dezvoltate crește anual mai rapid decât creșterile medii ale economiei.

România dispune de un bogat și complex potențial turistic. El este alcătuit mai intâi dintr-o varietate de forme de relief cum ar fi : izvoare de apă minerală și termală, lacuri folosite pentru agrement, natație si pescuit sportiv, un valoros fond cinegetic concentrat in păduri de foioase și conifere, peisaje diverse de la cel al crestelor montane dezvoltate la peste 2.000 m la cele de câmpie, litoral și Delta Dunǎrii. Istoria poporului român se reflectă in numeroase mărturii materiale și spirituale ce pot fi văzute mai ales în localitǎți (muzee, monumente, biserici, mănăstiri, cetăți antice si medievale, portul popular, țesături, ceramică etc.), ele reprezentând un valoros fond de elemente care concentrează atenția a numeroși vizitatori din toate colțurile lumii.

World Travel & Tourism Council (Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor), compus din președinții a peste 100 de companii internaționale de top, consideră că România este una din țările cu turismul cel mai puțin dezvoltat, dar cu prognoze de creștere pe termen mediu peste nivelul european și mondial. Aceiași organizație prognozează, pentru următorii 10 ani, o creștere anuală de 7,9%, cu condiția dezvoltării unui produs turistic competitiv. România are un potențial enorm care o poate transforma într-o destinație pentru tot timpul anului, dacă vor fi înțelese oportunitățile de dezvoltare ale unui produs turistic competitiv.

Capitala României, centrul cultural și economic al intregii țări, a fost infiintat cu mai mult de cinci sute de ani în urmă și este cel mai potrivit punct de plecare pentru un tur al țării. Stilul arhitectural al orașului este unul eclectic. Cele mai importante obiective turistice ale Bucureștiului sunt: Palatul Parlamentului, o clădire colosală cu șase mii de incăperi, a doua ca mărime în lume după Pentagon, Muzeul Satului în aer liber care se află în Parcul Herăstrău, lângă Arcul de Triumf, muzeul Național de Artă, care se află in clădirea fostului Palat Regal, Muzeul Național de Istorie de pe Calea Victoriei, care adăpostește superba argintărie a tezaurului național și Curtea Veche, cu bisericuța ei pictată din secolul al XVI-lea, biserica Patriarhală, construită în 1657 care acum reprezintă o notă contrastantă față de modernitatea întregului centru civic, și biserica Stavropoleos de lângă Curtea Veche, o adevarată bijuterie a arhitecturii ortodoxe românești.

Pe piața hotelieră din București vor mai fi dezvoltate 8 hoteluri până la finalul lui 2011, ceea ce ar presupune o creștere de 30% a capacității de cazare, conform unui raport al companiei de consultanță imobiliara CBRE Eurisko. Noile dezvoltări se vor axa pe segmentul hotelier de 4 și 5 stele, cu o capacitate de până în 200 de camere. Numărul hotelurilor care vor fi inaugurate pe piața bucureșteană în următorii 3 ani este cu 50% mai mic decât cel estimat în ultimul trimestru din 2007, având în vedere proiectele hoteliere anunțate până la acel moment. În 2008, capacitatea de cazare din București a urcat cu 30% față de anul 2007, cea mai mare creștere înregistrată după 1989. Capacitatea de cazare în hoteluri este estimată sa crească în 2009 cu încă 600 de camere, deschise atât în proiecte noi, cât și prin extinderile celor existente.

CAPITOLUL 1

COORDONATELE ACTIVITAȚII TURISTICE

Turismul reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizației moderne, puternic legat de viața societății și, ca atare, aflat într-o relație de interdependență cu aceasta. Volumul deosebit de variat si complexitatea ofertei de servicii turistice au generat

dezvoltarea unei veritabile industrii, ca o componentă a sectorului tertiar într-o permanentă corelare cu nivelurile și ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naționale.

1.1 Activitatea turistică și planificarea ei

Turismul se caracterizează prin dinamicitate, vizând atât planul intern cât și internațional, caracter de masă cu un conținut complex ce antrenează un vast potențial material și uman cu implicații in sectorul economic și social deopotrivă. Prin intermediul turismului se protejează și se pun in valoare resursele și tradițiile culturale. Turistul are ca rol principal cunoasterea civilizației mondiale.

Turismul are atât un impact pozitiv cat și unul negativ atât pe plan economic și socio-cultural. Impactul negativ in plan socio-cultural este reprezentat de: degradarea socială a comunităților locale, efectul asupra obiceiurilor, tradițiilor, stilului de viață cât și asupra distribuției veniturilor. Pe plan ecologic, impactul negativ, presupune alterarea ecosistemelor, contaminarea și poluarea acestora, producția de deșeuri, alienarea speciilor florei și faunei. Cele mai importante efecte pozitive ale turismului se refera la aportul in valută, contribuțiile la veniturile statului, generarea de oportunități pentru afaceri, crearea de noi locuri de muncă. Efectele benefice pot include și modernizarea infrastructurii, imbunătățirea serviciilor sanitare, creșterea standardului de viața in zonele de destinație turistică. Cu toate acestea, dacă nu este corect planificat și dezvoltat turismul poate provoca aglomerație, poluare și probleme ambientale. Folosirea necontrolată a locurilor naturale și istorice poate duce la o degradare a acestora, iar supercomercializarea tradițiilor poate determina degradarea moștenirii culturale. Astfel, printr-un management adecvat beneficiile turismului pot fi maximizate, iar problemele minimizate.

Activitatea turistica se bazează pe două componente esențiale: cererea și oferta turistică. Cererea turistică este reprezentată de turiștii autohtoni și străini. Oferta turistică in schimb cuprinde atracțiile turistice, cazarea, alimentația și alte servicii turistice.

Fiecare zona turistică trebuie să-și evalueze resursele turistice. Acestea includ toate tipurile de atracții turistice existente și potențiale precum, activitățile legate de mediul natural, moștenirea culturală, obiectivele religioase, serviciile de transport, infrastructura și disponibilitatea forței de muncă.

Beneficiile turismului pentru comunitațile locale:

a) crearea de noi locuri de muncă rezultate nu numai de la hoteluri, restaurante și firme de turism ci și din alte sectoare cum ar fi agricultura, pescuitul, industria manufacturieră.

b) cresterea veniturilor, generată de noile locuri de muncă duce la imbunătățirea nivelului de trai pentru localnici

c) turismul generează venituri din taxe locale care pot fi folosite pentru imbunătățirea serviciilor și a infrastructurii (școli, clinici, librării, parcuri, drumuri)

d) dezvoltarea unei infrastructuri adecvate (șosele, rețele de alimentare cu apă, energie electrică, telecomunicații și de gestionare a deșeurilor), furnizarea de noi piețe de desfacere pentru produsele locale (agricole, piscicole, artistice, mesteșugărești)

e) preocuparea mai mare pentru protejarea mediului din partea localnicilor.

Probleme potențiale create în turism:

a) traficul și aglomerația precum și un nivel excesiv al zgomotului (mai ales în centrele urbane)

b) poluarea aerului

c) poluarea apelor de suprafață și de adâncime cauzată de folosirea necorespunzătoare sau greșită a apelor menajere și a deșeurilor.

d) deteriorarea zonelor istorice, arheologice de către vizitatori

e) obținerea de beneficii limitate datorate angajării multor persoane din afara zonei turistice.

Oferta turistică este alcătuită din ansamblul cadrului natural și antropic existent intr-o anumita zonă la un moment dat. Alături de acestea trebuiesc luate în considerare, în evaluarea unei zone, climatul acesteia, moștenirea culturală a mediului antropic, activitățile legate de sănătate, odihnă și tratamente (ape termale, climat de munte, tratamente naturiste), calitatea generală a mediului, dezvoltarea facilităților și serviciilor hoteliere, a restaurantelor, dezvoltarea transportului, disponibilitatea forței de muncă, existentă structurilor guvernamentale la nivel local, securitatea publică și nivelul criminalității precum și salubritatea zonei.

Planificarea turismului urban ar trebui axata pe:

Dezvoltarea și imbunătățirea atracțiilor urbane (muzee, facilități culturale, facilități pentru conferințe, conservarea clădirilor și a zonelor istorice)

Valorificarea parcurilor de distrații, grădinilor botanice și zoologice

Realizarea unui sistem de transport eficient

Realizarea unor servicii eficiente de informare și a unor hărți ale zonei

Realizarea de tururi ale orașului și ale împrejurimilor cu autobuzul și ghizi însoțitori

Salubrizarea și igienizarea corespunzătoare

Menținerea unui grad înalt de siguranță publică

Imbunătățirea calității mediului prin controlul poluării aerului și al traficului

1.2 Specificul marketingului turistic

Parte integrantă marketingului serviciilor, marketingul practicat de organizatorii de turism și-a definit câteva caracteristici proprii, punând in centrul atenției clientul și relațiile acestuia cu personalul implicat în activitățile de prezentare și vânzare a produsului turistic. La baza interacțiunii dintre personalul de contact (agentul de turism, ghidul turistic,etc) și clientul stă suportul psihologic al relației.

Nici în cazul turismului nu se poate vorbi despre o dată exactă a nașterii marketingului; multe organisme acționând deja în direcția și în întâmpinarea marketingului fară să fi existat metode și tehnici specifice acestei ramuri a economiei. Piața turistică face parte din piața serviciilor având o serie de particularități specifice acestora cum ar fi: intagibilitatea, inseparabilitatea de prestator, eterogenitatea, perisabilitatea etc. Intreprinderile turistice au ca ofertă o combinație de bunuri și servicii; condiția valorificării ofertei o reprezintă prezența turistului in unitatea respectivă. Clientul poate cumpăra un voiaj, un loc de cazare, etc. dar acest lucru nu determină recepția și prestația serviciului respectiv, cum se întâmplă în cazul mărfurilor; pentru a benficia de oferta achitată turistul trebuie să se deplaseze in locația de unde a cumpărat pachetul turistic. Produsul turistic este un bun consumabil imaterial, invizibil care lasă în urmă pe lângă nota de plată o amintire plăcută sau neplăcută în legătură cu ce i s-a oferit. De asemenea produsul turistic se cumpară fără a putea fi văzut, examinat sau comparat cu ceva. Orice întreprindere de turism se bazează pe contribuția mai multor întreprinderi pentru a putea asigura o ofertă completă și un consum al acesteia (unități de cazare, de alimentație, transport, telecomunicații, etc). Interdependența foarte strânsă între produsele și serviciile turistice face ca, de exemplu, calitatea slabă a prestațiilor unui singur ofertant să aibe efecte negative aupra întregii oferte. Pe de altă parte, este posibil ca la un nivel ridicat al calității serviciilor prestate și alți ofertanți să aibe o creștere a cifrei de afaceri.

Oferta turistică cuprinde, pe lângă ansamblul de servicii prestate, și elementele mediului inconjurător (elemente naturale sau antropice). Cererea turistică este deosebit de sensibilă la o serie de factori extra economici ca de exemplu: instabilitatea politică intr-o zonă cu potențial turistic, existența unor conflicte militare, condiții climatice nefavorabile, etc. Aceste elemente caracteristice sferei turismului fac necesară o abordare de marketing diferită față de cea a altor domenii de activitate și presupune atât particularizarea metodelor și tehnicilor de investigare a nevoilor de consum și a cererii, cât și un demers practic raportat la condițìile unui mediu nou, dinamic, divers și concurențial.

Mediul de marketing al intreprinderii de turism este reprezentat de micromediu și de macromediu. Micromediul este format din furnizorii, clienții și concurenții intreprinderii pe când macromediul se referă la mediul demografic, mediul tehnologic, mediul politic și instituțional, mediul social-cultural și mediul natural.

Piața turistică reprezintă o componentă importantă și distinctă a pieței mărfurilor și serviciilor și poate fi definită ca fiind sferta economică de confruntare a ofertei de produse și servicii turistice cu cererea de consum turistic, a realizării acestora prin intermediul actelor de vânzare-cumparare.

Factorii ce influențează evoluția pieței turistice:

a) potențialul turistic (volumul, structura și calitatea resurselor turistice)

b) gradul de amenajare turistică

c) nivelul de dezvoltare a infrastructurii

Pe lângă aceștia mai sunt și alți factori importanti cum ar fi: nivelul veniturilor populației, nivelul prețurilor și tarifelor practicate, nivelul inflației, durata concediilor, timpul liber disponibil etc.

Pentru a face o cercetare de marketing in domeniul turismului trebuiesc parcurse urmatoarele etape:

a) identificarea problemei și definirea scopului cercetării

b)elaborarea obiectivelor și ipotezelor

c) estimarea prealabilă a valorii informației obținute prin cercetare

d) alegerea surselor de informații

e) selectarea modalității de culegere și sitematizare a informațiilor

f) recoltarea informațiilor

g) prelucrarea informațiilor

h) analiza și interpretarea informațiilor

i) redactarea studiului și elaborarea concluziillor

1.3 Infrastructura turistică

Infrastructura turistică repezintă o problemă esențială pentru turism realizând legătura dintre reședința turiștilor și locul de destinație. De asemenea implică mobilitatea turiștilor pe teritoriul de sejur. Oferta turistică efectivă reprezintă echilibrul dintre oferta turistică potențială și infrastructură. Pentru ca un teritoriu să poată fi declarat de „interes turistic” potențialul său turistic trebuie să dispună de căi de acces: șosele, gări, autogări, aeroporturi, porturi, telecomunicații, rețele de apă, electricitate, gaze naturale, canalizare, termoficare, grupuri sanitare.

Căile de comunicație de toate tipurile prezintă importanță majoră pentru turist deoarece asigură accesul rapid în cadrul unei zone, stațiuni, localități.

Transporturile feroviare au o însemnatate majoră pentru că: au condus la apariția și dezvoltarea turismului de masă, a determinat lărgirea spațiului turistic intern și internațional, a contribuit la creșterea vitezelor de deplasare și la amplificarea fluxului de circulație a inlesnit, prin prețurile practicate, creșterea volumului de pasageri. Transporturile feroviare se situează pe primul loc in privința siguranței, a certitudinii de funcționare prin orarul fix de circulație și prin punctualitatea regimului este agreată de turiști. Avantajele turistului care călătorește cu acest mijloc de trasport sunt: posibilitatea de a se odihni in vagoane de dormit, posibilitatea de a lua masa în siguranță și de a vedea diverse locuri cu o vizibilitate sporită. Printre neajunsurile trasporturilor feroviare se numără: neacoperirea unor regiuni cu cale ferată, accesibilitatea la teritoriu limitată, cheltuieli suplimentare pentru turist (pentru ca acesta sa ajungă de la locul de destinație la locul de cazare), viteza de transport încă redusă în unele țări precum și orarul fix care poate fi, in unele cazuri, dezavantajos. România deținea în anul 2007 aproximativ 22.298 kilometri de cale ferată, din care cea mai mare parte fiind linie normală (ecartament european) . In Romania, caile ferate au constituit, inca de la sfarsitul secolului XIX, unul din principalele mijloace de transport care punea in legatura marea majoritate a regiunilor tarii. Mai mult, prin realizarea unor reonsoane de cale ferata, s-a facut jonctiunea cu reteaua feroviara a tarilor vecine, asigurandu-se cale libera traficului turistic international, feroviar, mai ales cu inaugurarea, in 1883, a primei curse Orient Express.

Transporturile rutiere, pe de altă parte, au revoluționat mobilitatea geografică; pentru turism sunt semnificative mijloacele de transport individuale (autoturisme pâna la 8 locuri), autobuzele și microbuzele. Transporturile rutiere au condus la apriția unor noi tipuri și forme de turism, au amplificat turismul de distanță mică celui de week-end și turismului itinerant, au deschis căi de pătrundere spre cele mai greu accesibile locuri, au asigurat o mai mare mobilitate turiștilor, contribuie la amplificarea turismului internațional și favorizează adecvarea cheltuielilor după disponibilitățile turiștilor.

Transporturile navale – fluviale și maritime – se evidențiaza prin: capacitatea mare a mijloacelor de transport, costul relativ redus in raport cu alte mijloace, comoditatea maximă, șansa de a lega regiuni intinse de pe Terra. Cu toate acestea există și factori restrictivi in utilizarea turistică a acestor mijloace de transport: fluctuația in funcție de anotimp din cauza inghețurilor, a scăderii nivelului apelor, a furtunilor puternice; existența pragurilor și cascadelor pe marile fluvii. In țara noastră rețeaua fluvio – maritimă, cuprinde doar cursul fluviului Dunărea, Canalul Dunăre – Marea Neagră și Canalul Bega (Timișoara). Acestea pot pune în valoare cîteva zone turistice precum: Porțile de Fier, Lunca Dunării, Delta Dunării. Există posibilitatea dezvoltării circulației fluviale pe cursurile inferioare ale Siretului, Prutului, Oltului, Mureșului, cu ambarcațiuni turistice. Transportul pe mare și croaziere, au început în ultimii ani să fie practicate în scop turistic.

România deține o rețea de căi rutiere ce însumează aproximativ 198.817 kilometri, din care o mică parte 60.043 sunt drumuri modernizate. Rețeaua de transport din România este destul de variată, această țară situându-se din acest punct de vedere la un nivel acceptabil față de celelalte țări. Numărul kilometrilor de autostradă din România s-a situat la 280 în anul 2008.

Transporturile aeriene, deși intrate in circulație mult mai tarziu s-au impus din mai multe motive cum ar fi: viteza ridicată de zbor ce asigură acoperirea unor distante foarte mari într-un timp foarte scurt; confortului ridicat, folosirea celor mai scurte rute; numărul redus de accidente. Datorită acestor caracteristici transporturile aeriene sunt tot mai solicitate de turiști, cu toate că și acestea prezintă anumite dezavantaje: dependența față de condițiile meteorologice, posibilități reduse de cunoaștere a spațiilor survolate, costul ridicat al călătoriilor. In ultima perioadă transporturile aeriene au venit in sprijinul turismului îndesind freceventele zborurilor pe rutele foarte solicitate; creșterea siguranței de zbor; practicarea reducerii tariferelor; folosirea curselor charter si creșterea distanțelor fară escală. In România căile aeriene se sprijină pe trei mari aeroporturi de trafic internațional: București – Otopeni, Mihail Kogălniceanu – Constanța, Timișoara, și un număr de 15 aeroporturi interne. Traficul aerian intern este asigurat de 16 aeroporturi in principalele orase ale tarii: Arad, Timisoara, Oradea, Bacau, Cluj, Constanta, Suceva, Sibiu, Satu Mare, Targu Mures si Bucuresti. In viitor, traficul aerian intern si international se va mari prin intrarea in exploatare a noilor linii in functie de cerintele impuse de trafic, sporirea parcului de avioane, modernizarea si extinderea aeroporturilor si crearea de noi societati aviatice.

Din infrastructură mai fac parte și unitățile spitalicești, stațiile de salvare, inclusiv salvamar și salvamont. Și telecomunicațiile au un rol important în infrastructură, acestea sunt: oficii poștale, telex, telefax, rezervări electronice a capacității de cazare și transport.

O altă ramură importantă a infrastructurii turistice este reprezentată și de unitățile bancare și oficiile de schimb valutar care vin în ajutorul transferului de bani dintr-o localitate în alta, dintr-o țară sau alta; de asemenea oficiile de schimb valutar ajută la încasarea de valută și schimbarea acesteia în moneda națională.

Gradul de dezvoltare și diversificare al infrastructurii generale reflectă și condiționează în același timp nivelul de dezvoltare al unui teritoriu.

Pentru a avea a viziune completa asupra turismului, verificați tablelul 1.1 – Forme de turism (Anexa 1).

1.5 Industria hotelieră

Industria hotelieră sau sectorul ospitalității ocupă un rol esențial in cadrul serviciului turistic. Industria hotelieră oferă servicii de cazare și/sau de alimentație clienților care au cumparat un pachet turistic pe o perioada bine determinată. Există doua compartimente esențiale in cadrul structurii unui hotel și anume: sectorul cazare și sectorul alimentație.

Cazarea este la rândul său împarțita in doua servicii principale – de front-office și de etaj- cu roluri distincte alături de departamentul marketing-vânzari, departamentul tehnic și departamentul de pază și securitate. Aceste servicii reprezintă partea propriu-zisă de cazare a hotelului. Elementul fundamental al activității de turism, serviciul de cazare, este recunoscut ca fiind specific și de bază. Unitatea de cazare satisface in primul rând necesitatea fiziologică; aceasta alături de alimentație și agrement reprezintă punctul strategic al activitații de turism, condiționand nivelul calitativ al funcției turistice.

S-a apreciat ca un turist mulțumit poate influența alți cinci turiști pentru a-și petrece vancața în același loc, în timp ce un turist nemulțumit poate influența alți zece turiști pentru a-și consuma sejurul în alt spațiu turistic. De regulǎ creșterea sau descreșterea circulației turistice a fost pusă pe seama calității serviciilor prestate de structurile de cazare, de masă, divertisment, mijloace de transport și tot ce ține de sfera componentelor de bază sau adiacente programului turistic. In privința calității serviciilor s-au inregistrat mari salturi pe plan mondial în privința calității serviciilor, creandu-se o ofertă care să raspundă tututor exigențelor. Totuși se poate lesne observa ca circulația turistică se orientează, cu preponderență, spre țările cu un bogat patrimoniu cultural, religios, cu vestigii ale trecutului. Urmează apoi destinațiile care dispun de un patrimoniu spiritual, cunoscut și intrat în circuitul de valori universale ce ține de domeniul artelor. Apoi, deplasǎrile turistice sunt influențate în bună masură și de patrimoniul natural. In sfârsit contează și calitatea serviciilor și factorul uman care le asigură. Legat de acest aspect, personalul de turism constituie o componentă importantă în formarea și amplificarea unei imagini pozitive pentru o destinație turistică.

Fiecare unitate turistică de primire are anumite particularități care se răsfrâng și asupra naturii și caracteristicilor serviciilor/produselor oferite. Intre serviciile prestate in diferite hoteluri pot exista elemente identice din punct de vedere structural, dar intodeauna vor exista și elemente de diferențiere precum: calitatea servciilor, comportamentul personalului etc.

Hotelul este cea mai reprezentativă structură de cazare turistică. In România, conform legislației în vigoare, hotelul este o structură de primire amenajată în clădiri sau corpuri de clădiri, care pune la dispoziția turiștilor camere, garsoniere și apartamente dotate corespunzător, care asigură prestări de servicii specifice, dispune de recepție și spații de alimentație în incintă.

Dintre criteriile de clasificare a unitaților de activitate hoteliera, Organizația Mondiala a Turismului (O.M.T) le ia în considerare pe cele ce urmează Ordinul Ministrului Turismului 636/2008 (vezi tabelul 1.2 Clasificările unitaților de cazare).

In prezent activitatea hotelieră oscilează intre artizanal si high-tech, intre serviciu și industrie; prin numărul important de locuri de muncă create direct si indirect activitatea hotelieră se dovedeste a fi o “industrie a mainii de lucru” precum si o sursă de devize. In ultima vreme se remarcă o clientelă tot mai cosmopolită cu preferințe bine definite, cunoscatoare a tipurilor de servicii și a nivelurilor de confort pe care marile lanturi hoteliere le pun la dispoziție. Trendul este de a ameliora echipamentele și de a diversifica activitățile de loisir alaturi de realizarea unor servicii superioare. Din ce în ce mai multe camere sunt dotate cu tehnologie de ultimă oră punând la dispoziție televizor cu plasma, DVD player, fax si acces la Internet.

Intr-o astfel de situație, atâta timp cât nu promovează și nu dezvoltă o imagine de marca hotelurile independente nu pot reputa un succes notabil pe piată

Tabelul 1.2 Clasificarile unităților de cazare

Sursa: Lupu Nicolae Hotelul Economie și management, editia a V-a, Ed. All Beck, Bucuresti 2005, pp. 456-457

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA GENERALĂ A HOTELULUI AMBASADOR

Situat la 20 de minute de aeroportul internațional Henri Coandă și la 15 minute de Gara de Nord, este locația ideală atât pentru turiștii dornici sa viziteze orașul cât și pentru oamenii de afaceri. Fondat in 1937, Hotelul Ambasador are o lungă tradiție în arta ospitalității; impunătoarea clădire a hotelului își înalță cele 12 etaje în plin centru al Bucureștiului pe B-dul Magheru.

2.1 Baza materială

Hotelul dispune de 209 camere dintre care 8 apartamente, 4 garsoniere, 41 camere single și 156 camere duble, dotate cu băi, cablu TV, mini-bar, linie telefonică internă și internațională. Aceste camere au o arhitectură diferențiată, sunt silențioase și confortabile, dispunând de dotări noi, moderne, inclusiv aer condiționat, conform standardelor de trei stele.

Restaurantul, situat la etajul I, vă oferă prin servicii impecabile, o diversitate de preparate din bucătaria românească și internațională, vinuri de vinotecă și băuturi fine. De pe terasa restaurantului se poate admira o priveliste încântatoare a bulevardului. Pentru diverse acțiuni, hotelul pune la dispoziție două săli de conferință cu capacitatea de 15, respectiv 40 de locuri.

Pentru o cafea sau pentru relaxarea oferită de ruletă sau de cumpărături nu trebuie neaparat să părăsiti hotelul pentru că veti gasi totul aici, la parterul hotelului: un elegant bar de zi, un casino modern și numeroase spații comerciale.

Facilitățile hotelului: room service (24h), micul dejun (buffet suedez), sală fitness, saună/masaj, coafură – manichiură – pedichiură, săli de conferință, parcare (supravegheata video), spalătorie-curatătorie, acces internet – wireless, cameră de bagaje, safe. Servicii plătite: serviciu de telefonie, accesul la internet, fax&copiere, coafură – manichiură – pedichiură, spălătorie-curățătorie, 24h room-service, saună/masaj, sala fitness, parcare (supravegheată video), săli de conferință.

Cazarea este imparțită intre biroul de Front Office (recepție, concierge, casierie, birou de rezervări) și Etaj (spațiul de cazare, spațiile comune, spălătorie-curațătorie). Serviciile cazare oferite în cadrul Hotelului Amabasador pot fi caracterizate astfel: camerele sunt dotate cu tot confortul adecvat standardului de 3 stele acordat hotelului de Ministerul Turismului, cu o sală de baie complet utilată, telefon internațional, televizor color, antenă cablu, aer condiționat.

Ca dotări recente pot fi menționate: instalarea detectoarelor de fum pentru prevenirea incendiilor, dotarea cu presă de călcat pantalonii, safe pentru păstrarea valorilor.

Dintre serviciile suplimentare fără plată prestate în cadrul Hotelului Ambasador amintim:

păstrarea și transmiterea corepondenței și a mesajelor;

parcarea autoturismului ;

încărcatul, descărcatul și transportul bagajelor;

rezervare de bilete pentru transport, diverse spectacole etc;

rezervare de mese la diverse restaurante din București;

curățatul și lustruitul încălțămintei;

depozitarea temporară a bagajelor;

solicitări taximetre;

păstrarea și restituirea obiectelor uitate;

serviciul telefonic în hotel;

trezirea clienților la ora solicitată;

furnizare de informații.

Din gama serviciilor cu plată enumerăm:

spălat, curățat, călcat îmbrăcăminte;

salon frizerie, coafură, cosmetică.;

sală de sport, saună, masaj.

În toate spațiile de cazare este obligatorie existența unor mijloace scrise realizate estetic și tipărite în limba română și în cel puțin două limbi de circulație internațională, cu instrucțiuni utile pentru turiști:

instrucțiuni de folosire a telefonului;

tarifele interne și internaționale pentru convorbiri telefonice;

lista cu serviciile hoteliere (cu plată, fără plată);

lista de prețuri pentru produsele de mobilier, după caz;

ofertele diverselor agenții de turism;

informații turistice privind zona sau localitatea;

orice alte informații ce ar putea face mai agreabil sejurul turiștilor;

chestionare pentru testarea opiniei turistice cu privire la calitatea serviciilor oferite;

lista room-service;

programe TV.

Este obligatorie punerea la dispoziție turiștilor a unui număr corespunzător de ziare.

Restaurantul are o capacitate de 50 de locuri. Aici se servesc preparatele bucătăriei romanesti și internaționale, iar clientii pot asculta un program muzical divers susținut de artiști profesioniști in fiecare seară. Terasa restaurantului are o capacitate de 30 de locuri, iar barul de zi – șituat in incinta hotelului – are program non-stop oferă o gama largă de bauturi alcoolice și specialitati. Capacitatea barului de zi este de 20 de locuri.

2.2 Organizarea prestării serviciilor

Departamentele de bază intr-o unitate hotelieră sunt cele de cazare (compus din receptie și serviciul etaj) și alimentație (unde intra restaurantul, barul, terasa).

Recepția este amplasată la nivelul de acces al pasagerilor turiștilor (în unitatea hotelieră), într-o poziție care să fie accsebilă turiștilor și care să permită supravegherea circulației în cadrul unității de cazare. În cadrul acestui serviciu se includ în principal următoarele activități:

primirea turiștilor pentru închirierea spațiilor de cazare;

prezentarea serviciilor suplimentare, solicitate de turiști;

contabilitatea (conturile) turiștilor și a hotelului privind activitatea unității pentru serviciile prestate turiștilor cu plata în cont, serviciul de rezervare anticipată, a cazării, evidența de primire.

Relațiile recepției cu celelalte compartimente ale hotelului: manageriatul (administrația) hotelului, manageriatul restaurantului, serviciul tehnic. Serviciul de recepție coordonează și serviciul de hol în care sunt prevăzute subactivitățile:

intrarea/ieșirea turiștilor, unde activitatea este prestată de portar/ușier, la unitățile de categorie superioară.

transportul bagajelor de la mijloacele de transport din fața hotelului în hol în spațiul și din spațiul de cazare a turistului.

transportul pe verticală (ascensoare) a turiștilor cu liftiera.

curierat care prestează unele activități pentru turiști, în interiorul hotelului.

În acest sens în serviciul de recepție trebuiesc prevăzute funcțiile: recepționer hotel, cașier, portar/ușier, liftier, curier.

Recepția este compartimentul cheie în existența și funcționarea unui hotel, omniprezent în toate etapele fluxului de servire a clienților: pregătirea primirii, primirea propriu-zisă, pe tot parcursul sejurului, la plecare și după plecare. Este compartimentul de o mobilitate extraordinară, captator de informații din toate direcțiile – turist – etaj – restaurant – ghid – reprezentant de firmă.

Recepția are la dispozitie telefon mobil cu linii directe interne și internaționale (de mare utilitate), minicalculatoare, documente specifice activității de recepție, rechizite, materiale publicitare.

Cele trei secțiuni ale compartimentului recepție din marile hoteluri (informații, primirea turiștilor și cașieria) nu se regăsesc în complexul Ambasador, aribuțiile acestora fiind îndeplinite de fiecare dintre cei 3 recepționeri, după cum urmează:

efectuează operațiile preliminare primirii turiștilor;

primește efectiv turiștii în baza diagramei, cu toate operțiile aferente;

prestează gama de servicii suplimentare oferite de complex;

întocmește „Situația prestațiilor” și „Raportul de gestiuni”;

așigură ordinea, curățenia și moralitatea în hotel, securitatea turiștilor și a bunurilor acestora.

Compartimentul recepție se află în relații de colaborare cu compartimentul alimentație, tehnic și guvernantă și în relații de subordonare cu personalul de hol. Se impune, cel puțin pentru perioada de vârf de sezon, angajarea suplimentara u unui alt recepționer.

Serviciul etaj este asigurat de personal specializat pe funcția de supraveghetoare etaj, care gestionează mobilierul și dotările din camere și răspunde de curățenia, întreținerea și amenajarea spațiilor de cazare. Pentru desfășurarea acestor activități sunt necesare spații de depozitare a lenjeriei schimbate și pregătite pentru spălătorie, spații pentru lenjeria curată, spații pentru materiale de întreținere și igienizare în unitate și pentru turiști, la cameră, dependință pentru ustenșile și utilaje (aparate) de întreținere (aspiratoare, detergenți, săpunuri, ustensile pentru spații verzi etc.).

Funcționarea acestui serviciu este asigurată de 25 de cameriste conduse și coordonate de guvernantă. Performanța care s-a reușit la complexul Ambasador este „permanetizarea” guvernantei și a cameristelor de etaj, unele lucrând aici de mulți ani, astfel încât nu mai sunt dificultăți de adaptare, fiecare cunoscându-și bine sectorul, știind care-i sunt atribuțiile: efectuează și întreține curățenia în spațiile exterioare (hol de recepție, hol de etaj, scări, coridoare), în spațiile de cazare ale turiștilor și în cele anexe (oficii, magazii, depozite de materiale sau de lenjerie, scări de serviciu). Ambasadorul dispune de o bază materială performantă care permite cameristelor anumite facilități – oficiu de etaj spațios, aspiratoare de mare capacitate, cărucioare de etaj, materiale de întreținere de bună calitate.

Serviciul etaj stabilește relații de subordonare cu managerul și prin guvernantă, relații de colaborare cu tehnicul și recepția – facilitate de comunicare prin telefonul de serviciu. Guvernanta este un foarte bun organizator și coordonator: stabilește atribuțiile zilnice ale cameristelor, serviciul de noapte, așigură materialele de curățenie și întreținere, ustenșile și obiecte de inventar, controlează calitatea lucrărilor executate de cameriste și personalul tehnic, informează recepția de eventuale pagube și defecțiuni tehnice. Beneficiază de un mare avantaj: având formația de cameriste definitivată, nu mai are dificultăți referitoare la formare, instruire de protecția muncii.

Obținerea unor rezultate economice și sociale bune într-o unitate de alimentație depine într-o mare măsură de modul în care aceasta a fost proiectată, construită sau reamenajată pe compartimente și fluxuri tehnologice, în care trebuie să cuprindă elemente de bază: activitatea de producție, activitatea de servire, activități auxiliare, servicii suplimentare.

Activitatea de profil în unitățile de alimentațiese desfășoară în următoarea structură:

unități pentru servirea consumatorilor;

unități de producție culinară, cofetărie-patiserie.

Prin unități de servire se înțelege restaurantul format din unul sau mai multe saloane, cu secții de producție și servire, oficii și spații anexe dotate cu utilaje, mobilier și obiecte de inventar corespunzătoare profilului și gradului de confort – categoria în care se încadrează unitatea în conformitate cu care se stabilește și regimul de prețuri

Compartimentul alimentație este reprezentat de restaurantul Ambasador, clasificat conform normativelor în vigoare la categoria I. Restaurantul categoria I este o unitate gastronomică ce funcționează independent sau în cadrul complexului de cazare, cu servicii a-la-carte și mese organizate pentru care se stabilește și programul de funcționare.

Restaurantul Ambasador este suprasolicitat, funcționând sistemul rezervărilor de mese. Un criteriu nesatisfăcut este accesul, care se face numai prin hotel, ceea ce afectează ordinea și liniștea, securitatea și întreținerea curățeniei.

Colaborarea cu serviciul cazare se realizează satisfăcător, în sensul preavizării comenzilor, asigurării protocolului de primire a turiștilor, efectuarea unor comenzi speciale în cameră, specificații de dietă.

Compartimentul tehnic – trebuie să dispună de spații speciale (de regulă la subsolul hotelului), compartimentat pe activități tehnice, dotat cu utilaje, ustensile, necesare intervențiilor de remediere a defecțiunilor din cadrul hotelului. În cazul Ambasadorului, acest compartiment are o situație foarte specială – deși nu realizează un contact direct cu clienții, contribuie nemijlocit la desfășurarea în bune condiții a fluxului de servire a turiștilor. Și aici șituația hotelului Ambasador este privilegiată, având la dispoziție an de an același electrician, lăcătuș, tâmplar, instalator, depanator radio-TV, frigotehnist. Fiecare își îndeplineștșe prompt atribuțiile, cele mai importante fiind asigurarea, non-stop, a apei calde și reci, funcționarea în bune condiții a instalațiilor și utilajelor.

Dintre compartimentele minore, centrala telefonică este deservită de 3 telefoniste, și ele cu mare vechime, cunoscătoare a limbilor franceză și engleză. Exista de asemenea 3 liftiere, cu mare vechime, ce au cunoștințe minime de limbă franceză și engleză; conduc lifturile la comandă, asigură curățenia în interior și în holul din fața lor, supraveghează funcționarea corespunzătoare a acestora, semnalând defecțiuni oricât de mici, răspunzând de fapt de securitatea turiștilor în timpul transportului.

Cazarea clienților se face la orice oră din zi și din noapte, în ordinea sosirii și în limita locurilor disponibile, ținându-se seama cu prioritate, de obligațiile asumate anterior (contracte, rezervări confirmate, plăți anticipate) cu informarea anticipată asupra tarifului pentru o zi aferent spațiului închiriat. Cazarea se face fără nici o discriminare cu privire la cetățenie, naționalitate, precum și securitatea clienților și a bunurilor ce le aparțin în incinta unității. Lucrătorii de la recepție sunt obligați să înregistreze toți clienții în evidențele operative la sosirea acestora și să asigure completarea fișelor anunțate a soșirii și plecării turiștilor. Aceste fișe sunt formulare cu regim special care înlocuiesc cărțile de imobil, au un rol similar cu al acestora. Completarea fișelor se face la sosirea fiecărui client, pe baza actelor de identitate, care pentru cetățenii români sunt: cartea (buletinul) de identitate, pașaportul, carnetul de marinar, licența de zbor; pentru cetățenii străini: pașaportul, carnetul de identitate, legitimația provizorie, permise de mic trafic, carnet de marinar și licența de zbor, iar pentru militarii în termen și elevii-studenții la instituțiile militare de învățământ: buletinul de identitate sau, după caz, documentele de identitate militare (carnetul de serviciu, legitimația) însoțite de ordinul de serviciu, delegație, bilet de voie etc., ce atestă părăsirea legală a unităților militare.

Cazarea minorilor sub 14 ani este permisă în cazurile în care aceștia sunt însoțiți de părinți sau de către reprezentanții legali ai acestora. Excepție de la regulă fac minorii aflați în drumeții, tabere, excursii, concursuri, însoțiți de cadre didactice, antrenori, ghizi din partea organizatorilor acțiunilor respective. Vizitarea clienților în unitatea de cazare este admisă, de regulă, între orele 07,00 – 24,00, cu condiția ca vizitatorii să anunțe recepția. Unitatea de cazare turistică răspunde de paza, securitatea și integritatea bunurilor clienților, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, așigurând măsurile și dotările necesare în acest scop. De asemenea, asigură amenajări corespunzătoare pentru păstrarea valorilor importante aflate asupra clienților, la socilitarea acestora, luând măsuri de afișare a unor anunțuri în acest sens, la recepția unității.

Toate compartimentele funcționează ca entități distincte, adresându-se separat managerului societății. Această modalitate de conducere creează mari disfuncționalități în operarea armonioasă a hotelului. Se impune cu neceșitate abandonarea conducerii de tip „centralizat” în activitatea turistică în general și în cea hotelieră în special.

2.3 Prețurile și tarifele practicate

Exista o distincție importantă intre tarif si pret: tariful se aplică serviciilor pe cand prețul este propriu preparatelor culinare si băuturilor. Produsul hotelier este o combinație de produse si servicii caruia i se asociaza un pret forfetar (global).

In cadrul hotelului Ambasador consiliul de Administrație stabileste tarifele:

a. maximale ce se vor încadra între limitele prevăzute pentru fiecare categorie de confort în parte, în concordanță cu nivelul dotărilor și serviciilor așigurate;

b. contractuale care vor urmări creșterea ponderii turismului organizat ca formă care favorizează dezvoltarea circulației turistice și utilizarea eficientă a structurii de primire pentru turism;

c. speciale, prin care se va avea în vedere:

acordarea unor facilități pentru unele categorii sociale defavorizate sau cu venituri modeste ca: elevi, studenți, pensionari, persoane cu handicap, veterinari, invalizi, văduve de război, membrii asociației foștilor deținuți politici, prin reduceri de 90% din tariful maximal al hotelului;

asigurarea unor facilități tarifare conform contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pentru salariații din unitățile de turism și din Ministerul Turismului cât și pentru membrii familiilor acestora pe timpul concediului legal de odihnă;

asigurarea unor facilități pentru invitații Guvernului, Parlamentului, Ministerului și a altor Organizații Guvernamentale, prin reduceri de până la 50% din tariful afișat.

Tarifele maximale stabilite vor fi afișate la recepție în locuri vizibile pentru clienți și opțional, în fiecare cameră. Ele vor fi comunicate la Ministerul Turismului în termen de o lună de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României și declarate organului Ministerului de Finanțe.

Prețul este numai unul dintre mijloacele prin care se poate influența cererea și ca atare, volumul vânzărilor în turism; flexibilitatea în fixarea prețurilor este, de regulă, destul de importantă. Conceptul de politică de preț poate fi definit ca o decizie sau o serie de decizii luate de către conducerea firmei, bazate pe analiza prealabilă a costurilor și a situației de piață având ca scop realizarea un anumit obiectiv ori un set de obiective (un anumit volum de vânzări, un anumit profit, o anumită încasare) în cadrul unui plan general de acțiune. În marketing se disting mai multe orientari pentru determinarea preturilor si anume: orientarea dupa costuri, orientarea dupa concurenta, orientarea dupa cerere si orientarea dupa diferite reglementari legislative Cele mai utilizate metode de stabilire a pretului sunt Regula 1/1000 și Formula Hubbart. Categorii de prețuri in functie de strategia adoptata:

prețuri de penetrare pe piață (scopul este de a absorbi cât mai mult posibil din cererea potențială existentă pe o piață prin stabilirea de prețuri adecvate, cum ar fi prețuri inițiale mari, prețuri de lansare mici sau combinație dintre acestea);

prețuri leader sau de urmărire (pentru a promova astfel de prețuri, producătorul trebuie să aibă o poziție prepoderentă pe piață, în special sub aspectul unor produse care sunt acoperite de licențe);

prețuri diferențiale (aplicarea unor prețuri diferențiale presupune acordarea de rabaturi, discounturi pentru a crea un anumit segment de cumpărători, pentru a le influența volumul de cumpărări sau pentru a evita o șituație de instabilitate pe piață).

Înainte de examinarea metodelor și tehnicilor de stabilire a prețurilor este necesară prezentarea factorilor care determină prețurile. Factorii sunt controlabili – pot fi influențați sau schimbați de către producător într-o măsură mai mică sau mai mare, prin deciziile sau alternativele pe care le ia acesta; independenți – nu sunt susceptibili de a putea fi manipulați. Și factorii controlabili și cei independenți ai prețurilor, nu sunt niciodată statici; ei se schimbă în timp, uneori foarte rapid și brusc, alteori în mod gradual. De aceea, deciziile de preț sunt tranzitorii și necesită un control și o revizuire constantă. Factorii prețului sunt:

– prețul de cumparare

– costul de achiziție ( costul marfurilor plus transport, comișioane etc.);

– costul suportului de marketing (cheltuieli de reclamă, de promovare);

– adaosul comercial

Tehnici de stabilire a tarifului de cameră: elementul de bază al politicii de preț a hotelului este tariful de cameră, deoarece cea mai mare parte din veniturile unui hotel provine din încasările vânzărilor de camere. Tariful mediu de cameră reprezintă prețul plătit de un client pentru închirierea unei camere pentru o noapte. Hotelurile stabilesc mai multe categorii de tarife de cameră. În general ele corespund tipurilor de cameră (apartament, cameră cu un pat, cu două etc). Diferențele se bazează pe criterii cum ar fi: mărimea camerei, localizare, vedere, mobilier, grad de confort. Fiecărei categorii de tarif de cameră i se atribuie, pe baza numărului de persoane care ocupă camera, un tarif standard. Acesta mai este numit și tariful de suport sau de recepție, deoarece este afișat la recepție. De obicei, recepționerii vând camerele la prețul standard; fac excepție cazurile în care clientul se califică la categoria tarifelor speciale de cameră. Acestea pot fi:

a) tarife comerciale sau de companie – oferite companiilor cu care se încheie frecvent contracte de care beneficiază hotelul;

b) tarife promoționale;

c) tarife stimulative. Acestea sunt acordate pentru promovarea unei afaceri viitoare

d) tarife de familie – oferite familiilor cu copii;

e) tarife cu prestații complexe. Acestea includ în prețul camerei și pe cel al unei combinații de evenimente și activități;

f) tarife gratuite (zero) – oferite liderilor și/sau clienților importanți.

Tarifele de cameră sunt considerate instrumente importante de marketing pentru formarea imaginii hotelului iar doua din cele mai folosite tehnici de stabilire a tarifului de camera o reprezinta Tehnica miimii si Formula lui Hubbart.

Tarifele includ micul dejun (bufet suedez) in valoare de 9 Euro/persoana, taxa hoteliera și TVA 9 %. În weekend se acordă o reducere de 10 % din aceste tarife.

Tabelul 2.1: Tarifele pacticate de hotelul Ambasador pe luna Decembrie 2008

Sursa: www.amabasador.ro

Tabelul 2.2 Tarife Restaurant pentru o persoana

 Sursa: www.amabasador.ro

Tabelul 2.3 Tarife pentru inchirierea salii de conferinte

Sursa: www.amabasador.ro

2.5 Concurența

Hotelul Ambasador are pe piață numeroși concurenti dintre care amintim Hotel Minerva, Hotel Dorobanți, Hotel Majestic, Hotel Central, Hotel Capitol, etc. Din punctul de vedere al relațiilor cu concurență foarte puternică, Hotel Ambasador se mentine pe piata datorita politicilor și strategiilor adoptate de conducere, având un grad de ocupare bun.
Este foarte important pentru hotel să-și poată păstra actualii clienți și să-i atragă pe cei potențiali. Fiind un hotel destinat în principal oamenilor de afaceri, amplasarea acestuia reprezintă un atu în plus. Concurând pe o piata foarte puternică, prestarea serviciilor la o calitate superioară precum și îmbunatățirea acestora pentru satisfacerea celor mai pretențioase cereri ale clienților este un lucru vital.

Tabelul 2.4: Tarifele afisate de concurență

Sursa: www.bucurestihoteluri.ro/hoteluriBucuresti3stele.php

CAPITOLUL III

PROPUNERI PENTRU MODERNIZAREA ȘI PROMOVAREA HOTELULUI AMBASADOR

Analiza SWOT este o metodă eficientă, utilizată în cazul planificării strategice pentru identificarea potențialelor, a priorităților și pentru crearea unei viziuni comune de realizare a strategiei de dezvoltare. De fapt analiza SWOT trebuie să dea răspunsul la întrebarea „Unde suntem?” aceasta implicând analiza mediului intern al întreprinderii și a mediului extern general și specific.

3.1 Analiza SWOT

Acest model de analiză utilizează atuu-rile și slăbiciunile firmei paralel cu șansele și pericolele generate de mediu pentru a indica un tip de strategie care să se potrivească cerințelor mediului extern și capacităților strategice ale firmei. Denumirea modelului este dată de abrevierea următoarelor cuvinte:

Strenghts (punctele forte) identificate cu ocazia analizei diagnostic.

Weaknesses (punctele slabe) indicate de diagnostic

Opportunities (ocazii, situații favorabile). Aceste elemente se referă la influențele externe și pot fi preluate din analiza conținutului și tendințelor factorilor mediului extern.

Threats (amenințări) se referă de asemenea la influențele mediului extern a cărui analiză indică poșibila apariție a unor pericole.

Folosind punctele forte și slabe identificate pentru întreagul hotel poate fi evaluată situația prin raportarea unui profil ideal, cerut de mediul extern sau poate fi realizată o analiză a capacității concurențiale a firmei comparativ cu firmele reprezentative din acest punct de vedere. Din datele prezentate mai sus rezultă următoarele:

Tabelul 3.1 Avantajele si dezavantajele hotelului Ambasador

Tabelul 3.2 Oportunitațile si riscurile hotelului Ambasador

3.2 Propuneri privind organizarea activitatii turistice și promovarea ofertelor

Activitatea hoteliera este un element important al cresterii economice. Factorii de succes in activitatea hotelieră sunt în numar de trei:

a) amaplasamentul

b) imaginea

c) marca

Amplasamentul hotelului Ambasador este avantajos, acesta fiind șituat la 20 de minute de aeroportul internațional Henri Coandă și la 15 minute de Gara de Nord.

Imaginea hotelului este una pozitivă, mai ales din perspectiva turistilor straini atrași de istoria și notorietatea acestuia.

Marca este foarte importantă, prin ea distingandu-se produsele și serviciile oferite de acest hotel de ale concurenței. Marca este un semn distinctiv – verbal, figurativ, grafic, sonor – ce simbolizează reputația hotelului. Marca joacă rolul hotărător in campaniile publictare. Alături de imagine, duce la fidelizarea clientelei – ce are drept consecință cresterea incasarilor- precum și la diversificarea activităților.

In cazul hotelului Ambasador, o sursă de creștere a profitului o reprezintă serviciile suplimentare. Bine concepute acestea pot fi foarte eficiente din punct de vedere economic. Serviciile suplimentare sunt o sursă de venituri mari cu cheltuieli mici, care se realizează cu același personal cu care se prestează serviciile de cazare. Se propune:

a) Diversificarea gamei de servicii suplimentare;

b) Asigurarea flexibilității ei (când nu se pot oferi anumite servicii la un moment dat să fie înlocuite cu altele);

În acest moment, gama serviciilor suplimentare oferite de hotelul Ambasador este modestă, limitându-se la cele „tradiționale”. Este de dorit organizarea unor sondaje de opinie pentru a se evidentia statea de satisfacție a clienților, putandu-se astfel opta pentru servicii de interes pentru aceștia.

Hotelul beneficiază de avantajul cunoașterii structurii turistice ce ar trebui valorificat pentru a propune oferte personalizate în funcție de naționalitatea turistilor. De asemenea, cunoscandu-se preferințele și tabieturile clienților obisnuiti se poate, cu ușurință, individualiza serviciul: în sensul organizării sărbătoririi zilei de naștere, oferirea unei sticle de șampanie în cazul unei ocazii festive, a unui buchet de flori, a unor obiecte de artizanat românesc.

Pentru a eficientiza și a impune marca, se propune:

a) înființarea biroului de schimb valutar care să aparțină societății, dată fiind ponderea foarte mare a turiștilor externi;

b) Valorificarea parcării auto – prin angajarea a 2 persoane care să asigure paza;

c) Punct de vânzare flori – turismul rezidențial presupune sărbătorirea unor evenimente, crearea unor ocazii festive;

d) Punct de vânzare presă internă și externă;

e) Masaj – personal specializat;

f) Punct comercializare artizanat românesc – turiștii nordici în special cumpără mașiv asemenea obiecte din magazinele care nici măcar nu aparțin societății.

În concluzie, marele avantaj al serviciilor suplimentare este reprezentat de încasări imediate, uneori anticipate cu investiții minime.

Un element important de marketing îl constituie informarea turiștilor inainte ca aceștia sǎ ajungǎ la destinație. Pentru a avea o imagine cât mai completǎ și mai clarǎ a zonei respective trebuiesc menționate atracțiile primare ale zonei, facilitățile și serviciile oferite mentionând și eventualele deficiențe pentru ca turistul să iși facă a parere cât mai realistă și să nu fie decepționat în momentul sosirii sale.

Programul de promovare al unui obiectiv turistic trebuie să se bazeze pe obiectivele și strategiile de marketing, ceea ce presupune cunoașterea canalelor de distribuție și a tehnicilor de promovare ce urmeaza a fi folosite. Scopul acțiunilor promoționale, in cadrul hotelului Ambasador, trebuie să fie mediatizarea (radio, internet, pliante, etc) și impunerea sa pe piața internațională precum și susținerea pe piața internă.

Se propune diversificarea mijloacelor promoționale de-a lungul următoarelor etape:

Informarea pieței în legătură cu produsul turistic oferit de hotel;

Lansarea produsului – se anunță piața în legătură cu apariția unui nou produs turistic;

Mediatizarea scaderii preturilor (la începutul și sfârșitul de sezon).

Alte tehnici promoționale la care administratia hotelului ar putea recurge:

a) Reclama radio;

b) Inserții în presa centrală și locală;

c) Organizarea unor vizite de documentare ale tour-operatorilor;

d) Modernizarea site-ului propriu;

e) Participarea la târguri internaționale de turism.

În condițiile concurenței actuale, când cererea este mai mică decât oferta, reducerea cheltuielilor devine o necesitate obiectivă a realizării eficienței economice. Totuși, cheltuielile nu pot fi reduse decât până la un prag critic – sub el s-ar afecta calitatea serviciilor deasupra lui se periclitează eficiența economică.

Cîteva din posibilitățile de reducere a cheltuielilor unui hotel ar putea fi:

adaptarea schemei de personal în funcție de fluctuația turistică în diferite perioade ale sezonului;

măsuri pentru stoparea risipei – instruirea cameristelor conducând la micșorarea cheltuielilor de întreținere;

contorizarea separată a consumului de energie electrică și al apei;

eliminarea stocurilor supranormative de materiale și obiecte de inventar;

3.3 Propuneri prind eficientizarea ofertei turistice

În cazul hotelului Ambasador, noțiunea se reprezintă sub forma raportului dintre cheltuieli și venituri. Acest raport exprimă randamentul cu care se utilizează factorii de producție și consumul acestora. Noțiunea de eficiență economică se caracterizează printr-o anumită relativitate, pentru ca aprecierea raportului venituri/cheltuieli nu se poate face în mod absolut, ci numai îmbinând cerințele actuale, ale unui moment dat cu cele de perspectivă. Eficiența economică impune alegerea variantei cele mai avantajoase a procesului dezvoltării, alocarea și utilizarea resurselor materiale, umane și financiare. Premiza care stă la bază este autoevaluarea; un manager modern și eficient, își stabileste pe termen lung, mediu și scurt principalii indicatori de programe (cât mai realiști), defalcându-i pe compartimente și posturi de lucru, își face, în funcție de resursele de care dispune, anumite calcule estimative, fixându-și o cifră care se va constitui în reperul tuturor deciziilor strategice și tactice pe care le va adopta.

În condițiile concurențiale ale economiei de piață, una din căile de supraviețuire a hotelului Ambasador o reprezintă creșterea productivității muncii – procesul prin care cu același consum de factori de producție se materializează un volum mai mare de bunuri economice sau aceeași masă de bunuri economice se produce cu un consum mai mic de factori de producție. Iată câteva posibilități de creștere a productivității muncii:

a) Creșterea calității muncii – prin programe de perfecționare permanent reactualizate;

b) Perfecționarea continuă a organizării producției și desfășurării muncii în viziunea economiei planificate;

c) Stimularea personalului să fie completă, recurgându-se la stimulente materiale dar și morale.

Profitul, un alt indicator de bază al eficienței economice; se exprimă ca diferența dintre suma veniturilor și suma cheltuielilor:

Creșterea eficienței economice în turism, realizarea unui raport avantajos între cheltuieli și venituri, trebuie corelată în asigurarea calității optime a serviciilor. În turism, mai mult decât în oricare alt domeniu terțiar, aspectul subiectiv este esențial. Pentru a realiza o eficiență ridicată, managerul hotelului Ambasador a recurs la mijloace general-valabile pentru orice alt domeniu de activitate, dar și la unele specifice activității hoteliere:

a) Calitatea forței de muncă

b) Creșterea nivelului de pregătire profesională a acestuia;

c) Volumul de activitate;

d) Structura ofertei turistice;

e) Calitatea serviciilor de bază, suplimentare cu plată și de agrement;

f) Prospectarea – publicizarea produsului turistic;

g) Reducerea cheltuielilor.

a) Dispunând de personal constant, managerul hotelului Ambasador își poate permite să adapteze schema ofertei turistice;

b) O parte din personalul complexului Ambasador, lucrează aici de foarte mulți ani, este foarte bine pregătit și instruit dar aceasta nu înseamnă că nu mai trebuie reactualizate la început de sezon sau, ori de câte ori se impune, noțiuni de instruire profesională și protecția muncii. Se propune perfecționarea recepționerilor și instruirea personalului de hol (unde se înregistrează an de an fluctuații);

c) Ambasadorul este un hotel de sejur dar, dintre cele cu funcționare foarte mare – aprilie – octombrie (la capete de sezon este ocupat la capacitate maximă, datorită acțiunilor de contractare, organizate aici, an de an). În vârf de sezon, cererea este mult mai mare decât oferta, neputându-se onora uneori unele rezervări. Se propune totuși, prelungirea cât mai mult posibil a perioadei de funcționare, cu atât mai mult cu cât complexul dispune de încălzire centrală. S-ar putea organiza aici, cu dotarea existentă în acest moment conferințe, șimpozioane, congrese, întâlniri ale oamenilor de afaceri;

d) În hotelul Ambasador se practică turismul rezidențial, atât intern cât și internațional. Se propune prezența hotelului la târguri și expoziții internaționale, invitarea unor personalități marcante ale turismului și industriei hoteliere mondiale, exercitatea unei politici agresive de vânzare a serviciilor hotelului, crearea imaginii de marcă a acestuia;

e) Astăzi calitatea a devenit o puternică armă legată intim de concurență și de standardele programate inițial. În competiția pentru calitate, se cer îndeplinite 2 condiții:

– Minimalizarea aspectelor negative;

– Maximizarea aspectelor pozitive.

Clientul, odata caștigat, devine automat un promotor al hotelului.

CAPITOLUL IV

PERSPECTIVELE TURISMULUI ROMÂNESC ȘI INTERNAȚIONAL

Turismul reprezintă unul din pilonii principali ai economiei mondiale și o componentă esnțială a comerțului internațional. Organizația Mondială a Turismului previzionează pâna in 2020 1,6 miliarde de sosiri de turiști internaționali și încasări din turismul internațional de 2 trilioane dolari. De asemenea, se estimează că turismul național va fi de 10 ori mai mare decât turismul internațional; atât turismul intern cât și cel internațional se dezvoltă rapid în țările în curs de dezvoltare.

4.1 Factorii de crestere ai turismului internațional

Turismul internațional este unul din cei mai activi promotori ai relațiilor economice, culturale si politice dintre țări. Circulația turistică internatională se înscrie în sfera circuitului economic si cultural de valori, ca parte a comerțului internațional cu servicii.

Numarul de turisti va scădea în acest an pentru prima dată din 2003 și Europa va fi cea mai afectată, arată un raport al Organizației Mondiale de Turism din cadrul ONU (UNWTO), informează NewsIn citând Reuters. Criza economică mondială va reduce numarul turiștilor ce calatoresc in străinatate cu pană la 2% în acest an, a anunțat UNWTO în cadrul raportului Barometrul Turismului Mondial, adaugând că perspectivele sunt foarte nesigure, în linie cu cele economice. „Europa va fi cea mai afectată regiune, din moment ce majoritatea țărilor din care provin turiștii au intrat sau sunt pe punctul de a intra în recesiune“, arată raportul. Regiunea Asia-Pacific ar urma să înregistreze în continuare o crestere a numărului de turiști, deși sub nivelul din anii precedenți, la fel ca Africa și Orientul Mijlociu, a anunțat UNWTO. Anul trecut, după o crestere cu 6% a cererii în primul semetru, a urmat o scădere cu 1% a numărului de vizitatori în a doua jumătate a anului, în contextul în care criza financiară s-a făcut simțită în cadrul economiei reale, arată cifrele publicate de organizație. Piața europeană a turismului a stagnat, în timp ce piața din Orientul Mijlociu a crescut cu 11%, iar Africa și intregul continent american au inregistrat creșteri cu 4%. Intre 2004 și 2007 numarul turiștilor a crescut in medie cu 7% annual.

La nivel internațional există organizații și comisii ce stabilesc politicile și standardele internaționale și regionale, conduc cercetǎri la nivel global și incurajează cooperarea dintre țări. Cele mai importante organizații și asociatii sunt: O.M.T (Organizația Mondială a Turismului), I.A.T.A (Asociatia Internațională a Transportului Aerian) și I.C.A.O. (Organizatia Internațională a Aviatiei Civile). Ultimele două elaborează standardele transportului aerian internațional. Organizațiile regionale de turism ce stabilesc politici și programe regionale incurajand cooperarea dintre tările membre sunt: Asociația de Transport din Asia și Pacific (P.A.T.A.), Consiliul Turistic al Pacificului de Sud (T.C.S.P), Organizatia de Turism a Caraibelor (C.T.O.), Asociația Natiunilor din Asia de Sud (A.S.E.A.N.) și Organizația Regionala de Turism din Africa de Sud (R.E.T.O.S.A.). Standardele și normele de certificare sunt stabilite de Consiliul pentru Voiajul și Turismul Mondial (W.T.T.C.) și Asociatia Internaționala a Hotelurilor și Restaurantelor (I.H.R.A.).

Turismul internațional este totuși afectat de numeroși factori, după cum urmează:

a) Factorii de natură social – economică

– Factori economici: – nivelul de dezvoltare economico – socială ilustrată de Produsul Național Brut/locuitor; veniturile populației și disponibilul pentru turism, prețurile și tarifele, oferta turistică;

b) Factori tehnici: infrastructura generală și turistică: autostrăzi, șosele modernizate, poduri, mijloacele de transport, telecomunicații, energie electrică și termică, apa potabilă, canalizare, carburanți etc;

c) Factori sociali: urbanizarea, timpul liber săptămânal și annual, șomajul, protecție socială;

d) Factori psihologici: dorința de cunoaștere, temperamentul, moda, nivelul de instruire, motivația turistică, atitudinile, aspirațiile, îmbogățirea experienței turistice etc;

c) Factori organizatorici: formalitățile vamale, vize, facilități în turismul organizat;

d) Factori de natură politică (internă și externă);

– acordurile bilaterale între state, tratamentele generale, asigurarea liberei circulații a turiștilor;

e) Factori de frânare relativă: calitatea slabă a serviciilor, insuficiența informării turistice, monotonia unor programe turistice, regim restrictiv de vize pentru unele țări, tarife prohibitive pentru segmentele de populație defavorizate, slaba dezvoltare a agrementului crize economice, convulsii sociale și dezechilibre politice, catastrofe naturale, condiții meteorologice precare, confruntări armate locale și regionale, crize ale combustibililor;

f) Factori de atracție: spații nepopulate, peisaje inedite, ținuturi liniștite, factori naturali de cură (ape termo – minerale, nămoluri sapropelice, mofete), litoral nepoluat, produse și metode originale de tratament balneo – medical, valori antropice cu valoare de unicat (folclor, palate, cetăți, castele, sisteme militare de apărare) monumente ale naturii, monumente istorice, religioase și arhitectură, ospitalitatea localnicilor, marile manifestări cultural – artistice și sportive periodice sau conjuncturale etc.

Tendințele din turismul internațional trebuiesc ințelese și de autoritățile locale pentru a realiza o planificare justă a dezvoltarii turismului la nivel local dar și pentru a veni in intampinarea asteptă turistilor. Autoritățile locale, la randul lor, vor determina propriile tendințe pentru planificarea turismului intern și de aceea in multe zone, tendințele turismului intern vor fi similare cu cele din turismul internațional.

Tendințele in turismul internațional sunt urmatoarele:

Turiștii doresc să participe la distracții, sport și aventura dar și să asimileze informații despre istoria, cultura și natura zonelor pe care le vizitează;

Turiștii doresc să-și satisfacă anumite interese și hobby-uri;

Turismul zonelor ancestrale devine tot mai important;

Ecoturismul, turismul cultural și de aventură au evoluat rapid ca forme de dezvoltare turistică;

Turismul religios continuă să ramană o formă de turism importantă;

Turiștii caută destinații și produse noi creand posibilități de dezvoltare unor zone turistice noi și de imbunatațire a destinațiilor existente;

Turiștii sunt interesați de menținerea și imbunătățirea sănătății lor și de aceea au luat amploare stațiunile balneare.

Turiștii preferă vacanțe mai scurte dar mai frecvente pe parcursul unui an

Pensionarii activi, mai ales cei cu venituri mari călătoresc; la fel și tinerii, adulții și persoanele cu handicap. Pentru aceștia pot fi proiectate facilități și servicii speciale

Turiștii, de la an la an sunt tot mai experimentați și mai sofisticați asteptând atracții, facilități și servicii de bună calitate

Turismul de afaceri se extinde

Turiștii au devenit sensibili la probleme de mediu și la cele sociale căutând destinatii turistice bine proiectate, nepoluate și evitandu-le pe cele cu probleme de mediu sau sociale

Sectorul turistic folosește din ce in ce mai des tehnologii moderne

Promovarea conservării mediului, a așezărilor istorice și a tradițiilor

Facilitătile și serviciile comerciale sunt realizate de sectorul privat

4.2 Starea actualǎ a turismului românesc

Turismul românesc are in vedere in primul rand politica natională de turism, planificarea structurii, accesul internațional în țară precum și rețelele de transport, atracțiile turistice majore, principalele programe turistice și stabilirea standardelor la nivel național. Turismul românesc se mai structurează și la nivelul comunitaților locale (planificarea la nivelul judetelor, orașelor, stațiunilor) și al panificării teritoriale (presupune dotarea unei anumite destinații cu cădiri, structuri, baze de agrement, conservarea și protecția unor rezervații).

Relieful României se caracterizează prin trei trăsături esentiale: varietate de peisaj, proportionalitate si dispunere simetrică, în amfiteatru a terenurilor fata de lanțul carpatic. În mijlocul țării se află depresiunea Transilvaniei inconjurată de Carpați, in exterior se expun subcarpații, dealurile și podișurile iar la margini câmpiile spre Marea Neagră, Podisul Dobrogei și Delta Dunǎrii. Relieful țării noastre se înscrie în cel mai variat potențial turistic mai ales prin faptul că oferă posibilități diferențiate de amenajare și dotare turistică și, in general de desfășurare a activității de turism constituind suportul material al acesteia.

Economia României este una de tranziție spre economia de piață, parcurgând procesele complexe ale reformei sistemului politic și economic. În aceste condiții, mediul economic se situează, în caracteristici de marketing, între instabil și turbulent.

Căile de comunicație ale României se conturează ca un perimetru al marilor intersecții europene între Marea Neagră, Dunăre și Marea Baltică. Potențialul turistic al acestei țări este divers și complex acoperind toate formele de turism. Racordarea căilor de comunicații interne la sistemele de transport ale statelor vecine pune în legatură economică și turistică România cu Europa și cu alte continente.

Resursele turistice naturale sunt formate din varietatea formelor de relief și ambient: montan, carstic, deal, podiș, câmpie, litoral, la care se adaugă resursele antropice ale fondului istoric, arheologic, etnografic și folcloric. Acestora li se adaugă baza materială a structurilor de primire precum: complexe turistice dotate cu hoteluri și moteluri, case de odihnă, cabane etc. Litoralul Marii Negre cuprinde dotări și amenajări balneare și de agrement carora li se adaugă cele din statiunile balneoclimaterice din intreaga țară în numar de 160. Cele mai reprezentative zone protejate de interes național și monumente ale naturii sunt: Parcul Național Retezat, Rezervația Biosferei Delta Dunării, Parcul Național Pietrosu Rodnei, rezervațiile Cetații Ponorului, Complexul carstic Scarișoara, Muntele Domogled, mlaștina Tinovu Mare de lângă Poiana Stampei (lângă Vatra Dornei) etc, toate localizate în zone turistice importante.

Printre factorii defavorizanți ai turismului românesc, o cauză importantă a declinului permanent al sosirilor din turismul internațional spre România a constituit-o imaginea defavorabilă de ansamblu – creată in mare măsură artificial – a României în general și a ofertei turistice în particular pe piețele internaționale emițatoare de turiști. Impactul a fost cu atât mai defavorizant cu cât este cunoscut că percepția ofertei turistice este imaginea produsului turistic oferit. Totodată neexistand o strategie promoțională concretă care să ofere imaginea reală a ofertei turismului românesc pe piețele externe, a contribuit foarte mult la crearea unei imagini eronate. S-a creat astfel contradicția dintre conținutul și calitatea reală a turismului românesc și conținutul și nivelul perceptiv-defavorizante ale acesteia pe unele piețe turistice internaționale, inclusiv potențial exportatoare. La aceasta se adaugă necunoașterea ofertei turistice românesti de catre noile generații de turiști occidentali reali sau potențiali.

O componentă de maximă importanță in cadrul strategiilor de reorientare și restructurare a turismului internațional receptor al României o constituie și componenta proporțională destinată piețelor emițătoare externe, componentă ce are efecte pe termen mediu si lung.

4.3 Premize și tendințe in turismul românesc

Industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă precum și o sursă de redresare a economiilor naționale. De altfel, specialiștii afirmă că, în perspectiva mondială, turismul și călătoriile vor fi alături de tehnologia informațiilor și telecomunicații cele trei industrii ale serviciilor cu cea mai mare cifră de afaceri. Aceasta, deoarece, serviciile turistice vor atrage în permanență, indiferent de stările conjuncturale și de mutațiile intervenite în cererea turistică, un segment tot mai mare de populație de pe mapamond. Estimările specialiștilor de la OMT privind tendințele turismului pe plan mondial, la nivelul anilor 2010-2020 constituie un argument în acest sens. Se cunosc implicațiile dezvoltării turismului și a valorificării eficiente a resurselor turistice și a

altora conexe, cu precădere în turismul internațional, în: sporirea încasărilor valutare și

echilibrarea balanței de plăți externe, absorbția forței de muncă și de redistribuire a celeia

disponibilizată prin restructurarea unor sectoare economice, dezvoltarea și diversificarea

sectoarelor economice furnizoare de bunuri și servicii pentru turism, creșterea economică și

socială la nivel local și regional și sporirea veniturilor populației locale, dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, protejarea și conservarea mediului înconjurător, a resurselor turistice naturale și a tradițiilor cultural-istorice ale țării, îmbunătățirea stării de sănătate a populației, educarea și ridicarea nivelului de instruire al acesteia, etc.

• prezența a trei componente naturale definitorii în structura peisagistică și

economico-socială a țării, de valoare și integrare europeană: Munții Carpați, fluviul

Dunărea și Marea Neagră;

• funcția de tranzit turistic, România asigurând legătura între țările Europei Centrale,

Nordice și Estice cu cele din sudul continentului și din Orientul apropiat și mijlociu;

• rețeaua de drumuri europene cu cele șapte artere rutiere și coridoarele europene

nord-sud (IX) și est-vest (IV), magistralele feroviare și fluviul Dunărea (coridorul

VII), care stabilesc legăturile între țările continentului și bazinul Mării Negre.

Desigur, sunt și factori defavorizanți în dezvoltarea industriei turistice românești, precum:

• lipsa fondurilor pentru investiții;

• infrastructura generală;

• calitatea serviciilor turistice;

• structuri turistice învechite și cu un grad înalt de uzură, netehnologizarea și

neadaptarea la standardele europene;

• raport calitate-preț;

• agrementul și animația reduse și sub nivelul competitiv european;

• calitatea telecomunicațiilor;

• nivelul educației și al formării profesionale;

• legislația în turism etc.

Studiile elaborate în cadrul OMT, bazate pe informațiile și analizele de piață realizate în țările mari generatoare de fluxuri turistice din Europa, precum și anchetele întreprinse în rândul turiștilor străini care vizitează România, caracterizează oferta turistică românească prin următoarele aspecte:

• toate tipurile de programe oferite de România întâmpină o concurență acerbă pe

piețele vest-europene;

• destinațiile concurente oferă o gamă variată de facilități pentru toate categoriile de

turiști;

• oferta românească este relativ limitată, restrânsă la câteva stațiuni, iar în cadrul

acestora, doar la câteva hoteluri;

• serviciile sunt inferioare celor de pe destinații concurente precum Bulgaria, Turcia,

Grecia sau Cipru;

• agrementul nu se ridică la nivelul ofertei din alte destinații;

• infrastructura tehnico-rutieră este necorespunzătoare;

• lipsa unor hoteluri de confort superior în marile orașe și în stațiunile turistice de

interes internațional;

• din punct de vedere al raportului calitate-preț, România a încetat să mai fie o piață

turistică atractivă.

În concluzie, pot fi sintetizate principalele mari cauze datorită cărora, comparativ cu celelalte țări central și est europene, România se prezintă modest în ceea ce privesc performanțele economice ale industriei turismului:

• Lipsa unui program de acțiuni, coerent și stabil, privind dezvoltarea turismului;

• Lipsa fondurilor de investiții destinate dezvoltării modificării și reabilitării infrastructurii

generale și specifice, ca urmare a procesului lent și complicat al privatizării, aplicării unei

fiscalități neadecvate, inexistența unor facilități în domeniul creditelor bancare ș.a.;

• Reforma sectorului turistic a demarat târziu, chiar dacă anumite încercări de reformă

economică au fost făcute încă de la începutul anilor '90, însă durata de aplicare a lor s-a

întins pe o perioadă foarte mare de timp;

• Cu câteva excepții, domeniul turistic nu s-a dovedit a fi foarte atrăgător pentru investitorii

străini (sub 1% din capitalul în valută subscris în perioada 1990-2000 pe total economie);

• Lipsa mijloacelor circulante (resurse financiare) la dispoziția întreprinderilor de profil;

Practicarea unor dobânzi bancare foarte ridicate și deci, neatractive, în paralel cu

Deprecierea permanentă a monedei naționale precum și persistența unei rate ridicate a

inflației;

• Durata mare necesară reconstituirii proprietății private în cazul activelor naționalizate;

• Scăderea puterii de cumpărare a populației și reordonarea priorităților;

• Sistemul de formare profesionala atât pentru învățământul preuniversitar și universitar cât

și pentru formarea adultului;

• Reorientarea unei părți a cererii turistice interne către destinații externe.

In anul 2006 World Travel &Tourism Council și partenerii săi economici și de cercetare – Oxford Economic Forecasting – au realizat un studiu privind simularea unui Cont Satelit în Turism pentru România, cercetare care este inclusă în standardele internaționale de conturi satelit care a fost realizată de World Tourism Organization (OMT), Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) și Statistical Office of the European Commission (EUROSTAT) și aprobată de Comisia Națiunilor Unite pentru Statistică în anul 2000. In cadrul acestei lucrãri, Oxford Economic Forecasting – (OEF) a urmãrit crearea unui model prin intermediului căruia să poată fi măsurată contribuția economică a turismului și călătoriilor la nivel național. Ocuparea în industria turismului și călătoriilor va crește în 2016 ajungând în jur de 315.000 locuri de muncă față de cele 265.000 de locuri de muncă în 2006. Ca procent din totalul locurilor de muncă din economie acestea vor reprezenta 3,83% în 2016 față de Ocuparea în economia turismului și călătoriilor va atinge în 2016 aproape 570.000 de muncă față de 485.000 cât sunt estimate în 2006 rezultând un surplusul de 85,000 de locuri de muncă. Ponderea acestora în totalul locurilor de muncă din economie va fi de 6,92% în 2016 față de 5,75% în 2006.

În 2016 se așteaptă ca industria de turism și călătorii să reprezinte 6,2 miliarde RON (3,4 miliarde USD) ajungând la o contribuție de 2.4% din PIB. În același timp economia turismului și călătoriilor va genera 48,4 miliarde RON (4,5 miliarde USD) cu o contribuție de 5,8% din PIB. Previziunile WTTC pentru sectorul Turism și Călătorii din România sunt în general foarte pozitive. Prezentăm în cele ce urmează previziunile de creștere în următorii 10 ani exprimate ca rate medii de creștere• în perioada 2007-2016:

7,4% a PIB în Industria Turismului și a Călătoriilor superioare mediei la nivelul UE

de 2,4% și celei la nivel mondial de 3,2%

6,7% a PIB în Economia Turismului și a Călătoriilor superioare mediei la nivelul UE

de 3,1% și celei la nivel mondial de 3,7%

1,7% a locurilor de muncă din Industria Turismului și a Călătoriilor superioare

mediei la nivelul UE de 1,0% și celei la nivel mondial de 1,6%

1,6% a locurilor de muncă din Economia Turismului și a Călătoriilor superioare

mediei la nivelul UE de 1,5%, dar inferioare celei la nivel mondial de 1,8%

7,9% a cererii pentru turism și călătorii superioare mediei la nivelul UE de 3,5% și

celei la nivel mondial de 4,2%

8,5% a exporturilor vizitatorilor superioare mediei la nivelul UE de 4,3% și celei la

nivel mondial de 4,9%

6,2% a investițiilor de capital superioare mediei la nivelul UE de 4,2% și celei la

nivel mondial de 4,6%

Conform acestor date, România se clasează pe locul 4 din 174 de țări în ceea ce privește ratele de creștere a cererii pe termen lung. Membră a NATO din 2002 și proiectata aderare la Uniunea Europeană în 2007 înseamnă o creștere a conștiinței despre România la nivel mondial. Modernizarea, investițiile și promovarea sunt vitale ca România să devină o

destinație turistică internațională de succes.

Contributia industriei românești a turismului și calătoriilor în PIB clasa România pe locul sapte în lume, in 2007, se arată în raportul WTTC. Contributia la PIB al României a industriei turismului si calătoriilor a fost de 2,1% in 2007, ceea ce insemna 7,9 miliarde lei. Până în 2017, va creste în termeni nominali la 2,9% din PIB (22,5 miliarde lei). Cererea totală pentru servicii românești de turism a generat 27,7 miliarde lei in 2007 și va creste anual, in medie, cu 7,7% până în 2017. Ritmul de crestere este  superior celui mondial. România ocupă locul 58 în lume după marimea absolută a industriei turismului și calatoriilor si se claseaza pe locul 157 din 176 de țări, după criteriul contribuției relative a turismului la economia nationala, se mai arata in raportul WTTC.

Raportul Consiliului Mondial al Turismului si Calatoriilor (WTTC) considera ca starea proasta a drumurilor reprezinta cel mai mare impediment în calea dezvoltării turismului românesc, în condițiile în care majoritatea vizitatorilor străini sosesc în România pe cale terestră. Din cauza infrastructurii deficitare, România este clasată pe locul 76 în topul mondial al competitivității în turism, între Azerbaidjan și El Salvador, potrivit unui studiu al World Economic Forum.

România trebuie să stie cum să-I atragă pe cei aproximativ 1,5 miliarde de europeni să o viziteze, a declarat în 2007 presedintele Patronatelor Agențiilor de Turism și tour-operatorilor din Uniunea Europeană (ECTAA), Jan Van Steen. Potrivit acestuia, va mai dura cațiva ani până cetățenii Uniunii Europene vor invita să vina în țara noastră, în condițiile în care Spania, Turcia si Grecia sunt destinații tradiționale pentru ei. In plus, în România raportul calitate/pret este de multe ori necorespunzător, fapt care alungă potențialii turisti. Sibiul este unul din punctele de plecare pentru promovarea externă. Orașul care în 2007 a fost "Capitala Culturală Europeană reprezintă un prim pas în acest sens", considera Van Steen. Acesta sustinea ca pe piața europeană există o tendintă spre trecerea de la pachete turistice standard la vacante personalizate. De aceea, România ar trebui să se încadreze în această evoluție, promovând mai multe tipuri de turism, de la cel cultural, la cel de aventură.

Operatorii români din turism sunt optimiști. Presedintele Federației Patronale din Turismul Românesc, Daniel Vasilescu, ne-a declarat ca sunt mari sanse de crestere in acest an. "S-au renovat multe structuri turistice, au intrat investitori mai puternici. Trebuie sa ținem cont de acum inainte ca românii nu mai merg să-și petreacă vacanțele în hoteluri proaste", a precizat Vasilescu. Acesta prevede o revigorare a turismului balnear.

In 2006, s-a inregistrat o scadere a turismului românesc. Pe langa faptul ca nu au fost atrași turiști străini, cei români au preferat alte destinatii la moda, precum litoralul bulgaresc. In premieră, balanța de plați în turism a fost negativă. In 2006, turiștii români au cheltuit 1,035 miliarde de euro, în timp ce turiștii străini au cheltuit în România 1,034 miliarde euro. A fost și anul în care marele tour-operator internațional TUI s-a arătat foarte nemultumit de serviciile turistice românesti. Drept urmare a decis să renunțe la litoralul românesc pentru un timp.

Deși turismul rural a inregistrat creșteri, acesta prezinta un potential considerabil care nu este suficient exploatat. Turismul specific pentru Bucovina (Nord – Est) este cel religios, în Maramures (Nord – Vest), turismul arhitectural și etnografic, in Transilvania (Centru) – turismul recreațional și cultural, arta culinară și a vinului, iar la poalele Munților Carpați se practică pescuitul. Zonele montane și cele forestiere din România asigură o serie de oportunitați pentru practicarea turismului și în special a ecoturismului. O altă zonă turistică importantă este Delta Dunarii (Est), care de asemenea, prezintă valoare naturală ridicată datorită biodiversității și permite practicarea diferitelor tipuri de turism (odihnă, pescuit, artă culinară).

Turismul rural si agro-turismul (specific legate de activitățile din fermă) sunt activități generatoare de venituri alternative, ceea ce oferă posibilități de dezvoltare a spațiului rural, datorită peisajelor unice, ariilor semi-naturale vaste, ospitalitații înăscute a locuitorilor din mediul rural. Conservarea tradițiilor, culturii, a specialităților culinare și a băuturilor precum și diversitatea resurselor turistice rurale ofera potențial pentru dezvoltarea acestui sector.

Este necesar un proces de modernizare, dezvoltare și inovare pentru turismul românesc, precum și de creare de servicii turistice moderne și competitive. Sectorul este afectat de lipsa organizării, promovării și diseminării informațiilor din centrele turistice și de numarul limitat al acestor centre ce activează la nivel local. Turismul rural nu este dezvoltat astfel încat să întampine cerințele pieței atât la nivel național cât și internațional, în mod deosebit, existența infrastructurii de turism nu raspunde
cerințelor turiștilor în ceea ce privește structurile de cazare cât și cele recreaționale, atat din punct de vedere calitativ cat și cantitativ.

Necesitatea de identificare si promovare a potențialului turistic rural a condus la apariția unor retele de promovare a acestuia (ex. ANTREC).Desi în ultima perioada numarul de unitați de primire turistică a crescut, cel al cențrelor de promovare turistică este limitat, considerent pentru care este necesară concentrarea asupra sprijinirii promovării turismului rural.

Există foarte puține metode de măsurare a succesului și rentabilității investițiilor în turism, din cauza naturii semi-informale a activităților, a promovării și marketingului slab organizate mai ales la nivel județean și local, ceea ce face dificil ca intreprinzatorii / operatorii să ajungă pe piața și să-și dezvolte afacerile corespunzător. Totuși, cu un marketing adecvat și alte tipuri de sprijin coordonat, produsele unicat ale turismului românesc vor avea un potențial important, datorită diversității și atractivității lor.

Fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea turismului, până în anul 2007, au fost cele de pre-aderare, prin intermediul diferitelor programe.
Programul SAPARD a sprijinit dezvoltarea turismului în mediul rural și în zonele periurbane. Programul PHARE a susținut dezvoltarea durabila a turismului sau a zonelor turistice. Posibilități de finanțare a activităților turistice prin fondurile europen post-aderare

Proiectele eligibile vizează: restaurarea, protectia și conservarea patrimoniului cultural, național sau internațional. Alocarea financiară indicativă este de circa 235 milioane euro. Beneficiarii eligibili sunt: autorități publice centrale și locale, ONG-uri, unități de cult, parteneriat intre autorități ale administrației publice locale, parteneriat intre autorități ale administrațției publice locale si ONG.

Concluzii

Turismul reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizației moderne, puternic legat de viața societății și, ca atare, aflat într-o relație de interdependență cu aceasta. Volumul deosebit de variat si complexitatea ofertei de servicii turistice au generat

dezvoltarea unei veritabile industrii, ca o componentă a sectorului tertiar într-o permanentă corelare cu nivelurile și ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naționale. Turismul se caracterizează prin dinamicitate, vizând atât planul intern cât și internațional, caracter de masă cu un conținut complex ce antrenează un vast potențial material și uman cu implicații in sectorul economic și social deopotrivă Prin intermediul turismului se protejează și se pun in valoare resursele și tradițiile culturale Turistul are ca rol principal cunoasterea civilizației mondiale. Turismul are atât un impact pozitiv cat și unul negativ atât pe plan economic și socio-cultural. Impactul negativ in plan socio-cultural este reprezentat de: degradarea socială a comunităților locale, efectul asupra obiceiurilor, tradițiilor, stilului de viață cât și asupra distribuției veniturilor. Pe plan ecologic, impactul negativ, presupune alterarea ecosistemelor, contaminarea și poluarea acestora, producția de deșeuri, alienarea speciilor florei și faunei.

Specificul marketingului turistic se refera la faptul că produsul turistic este un bun consumabil imaterial, invizibil care lasă în urmă pe lângă nota de plată o amintire plăcută sau neplăcută în legătură cu ce i s-a oferit. De asemenea produsul turistic se cumpară fără a putea fi văzut, examinat sau comparat cu ceva. Orice întreprindere de turism se bazează pe contribuția mai multor întreprinderi pentru a putea asigura o ofertă completă și un consum al acesteia (unități de cazare, de alimentație, transport, telecomunicații, etc). Interdependența foarte strânsă între produsele și serviciile turistice face ca, de exemplu, calitatea slabă a prestațiilor unui singur ofertant să aibe efecte negative aupra întregii oferte. Pe de altă parte, este posibil ca la un nivel ridicat al calității serviciilor prestate și alți ofertanți să aibe o creștere a cifrei de afaceri.

Hotelul este cea mai reprezentativă structură de cazare turistică. In România, conform legislației în vigoare (ordinul MT 636/2008), hotelul este o structură de primire amenajată în clădiri sau corpuri de clădiri, care pune la dispoziția turiștilor camere, garsoniere și apartamente dotate corespunzător, care asigură prestări de servicii specifice, dispune de recepție și spații de alimentație în incintă. Industria hotelieră oferă servicii de cazare și/sau de alimentație clienților care au cumparat un pachet turistic pe o perioada bine determinată. Există doua compartimente esențiale in cadrul structurii unui hotel și anume: sectorul cazare și sectorul alimentație. Cazarea este la rândul său împarțita in doua servicii principale – de front-office și de etaj- cu roluri distincte alături de departamentul marketing-vânzari, departamentul tehnic și departamentul de pază și securitate. Aceste servicii reprezintă partea propriu-zisă de cazare a hotelului.

Obiectivele prioritare ale conducerii hotelului Ambasador în acest moment sunt:

– Perfecționarea pregătirii profesionale a personalului hotelier pentru alinierea la standardele internaționale;

– Protecția mediului corelată cu diversificarea activităților hoteliere;

– Promovarea și impunerea unui stil de lucru bazat pe exigență, corectitudine, disciplină, creșterea responsabilității fiecăruia;

– Creșterea calității serviciilor

Concepția generală de operare a hotelului Ambasador trebuie fundamentată pe un management performant și flexibil, dar și agresiv în vederea diversificării și personalizării serviciilor.

Din păcate, acestei turismului românesc nu i se acordă atenția cuvenită, deși promovarea activă sau, de ce nu, agresivă, a potențialului turistic al României, atât pe piața internă dar îndeosebi pe cea internațională, ar putea găsi în turism, una din soluțiile cele mai rapide și eficiente ale redresării economiei românești.

Organizația Mondială a Turismului a identificat principalele tendințe ce se înregistrează în domeniul în perspectiva anilor 2020.

globalizare – localizare;

tehnologia electronică va deveni atotputernică în influențarea alegerii destinației sau în distribuție;

rapiditatea facilitării și a procesului de călătorie;

clienții vor utiliza Internet-ul pentru documentare și informare, furnizorii de pagini WEB fiind nevoiți să-și micșoreze tarifele;

polarizarea gusturilor turiștilor: confort și aventură;

creșterea dorinței de aventură și extindere a spațiului turistic;

destinația ca un accesoriu la modă;

dezvoltarea produsului orientat spre piață pe cele trei coordonate: agrement, incitare și educație;

mai multe destinații concentrate pe schimbarea imaginii, de la o percepție clasică la una mai actuală;

lupta acerbă pentru acapararea pieței Asiei;

creșterea impactului asupra consumului în ceea ce privește dezvoltarea turismului durabil;

conflict între consumatorul conștient de problemele sociale și de mediu și creșterea consumului turistic.

În scopul planificării, dezvoltării turismului la nivel local în măsură să corespundă așteptărilor actuale și viitoare ale turiștilor, autoritățile locale trebuie să înțeleagă tendințele majore pe plan internațional atât în ceea ce privește cererea, cât și în privința ofertei turistice. Tot mai mulți turiști doresc să participe la activități de recreere, sportive și aventură și să se informeze asupra istoriei, culturii, naturii, și a faunei și vegetației din arealele pe care le vizitează; turiștii sunt mult mai activi din punct de vedere fizic și intelectual decât înainte. Tot mai mulți turiști vor să-și satisfacă hobby-urile și interesele lor speciale, bazate pe natură, locuri istorice, activități economice și interese profesionale.

Turismul etnic, reprezentat de cei ce doresc să-și viziteze locurile unde s-au născut ori în care s-au născut strămoșii lor, este în creștere; o latură aparte o formează turismul religios, format din persoanele care vizitează locuri sfinte, legate de convingerile lor religioase.

Tot mai mulți turiști sunt în căutare de noi destinații sau produse turistice; aceasta oferă posibilitatea dezvoltării noilor zone sau îmbunătățirii îmbunătățirii și extinderii celor existente. Turiștii devin mai experimentați și sofisticați și așteaptă atracții de calitate bună, utilități și servicii pe măsură și tarife/prețuri adecvate calității în călătoriile lor.

Călătoriile de afaceri sau pentru conferințe, congrese, reuniuni etc. vor continua să se dezvolte și pot aduce beneficii în multe locuri.

Stațiunile turistice mai vechi sunt îmbunătățite și revitalizate pentru a corespunde așteptărilor prezente ale turiștilor, iar acest proces este condus și planificat cu multă precauție.

Sectorul turistic utilizează într-o măsură tot mai mare tehnologia modernă, în domenii precum servicii de rezervare sau marketing; Internet-ul devine un instrument tot mai important de informare sau de marketing. Stategiile în domeniul turismului precum și programele adoptate de autoritățile publice s-au încadrat în următoarele domenii:

Rolul autorităților guvernamentale în domeniul turismului este evaluat în abilitatea de a colabora atât la nivel internațional, cât și la nivel local în sectoare precum transport, mediu, cultură, comerț și industrie. În scopul planificării strategice, guvernele au înființat structuri adecvate pentru dialog și/sau parteneriat cu sectorul privat

În domeniul turismului, calitatea a devenit un factor decisiv al politicilor de dezvoltare în multe țări membre OECD. În același timp, turismul a devenit un instrument important de planificare a dezvoltării teritoriale.

Evoluția turismului în țara noastră va sta sub semnul coordonatelor de bază ale societății informaționale, iar progresele înregistrate în acest sens sunt vizibile, chiar dacă nu sunt spectaculoase. Obiectivul general îl reprezintă dezvoltarea durabilă în vederea consolidării condițiilor pentru integrarea europeană a acestui sector. Obiectivul imediat îl reprezintă eliminarea barierelor dezvoltării. În acest sens, câteva aspecte trebuie avute în vedere:

redefinirea rolului și locului turismului în economia națională, cadrul legislativ ce trebuie definit mai bine, investitiile in infrastructura, perfecționarea și modernizarea activităților de marketing și promovare în turism, utilizarea pe scară largă a tehnologiei informației și a sistemelor create pe baza acesteia, dezvoltarea resurselor umane, perfecționarea pregătirii profesionale, promovarea culturii ospitalității, schimbarea mentalității si nu in ultimul rand incurajarea acțiunilor și activităților de protecție a mediului natural, promovarea codurilor de practici și conduită al operatorilor eonomici și al turiștilor față de mediu.

Bibliografie

1. Balaure Virgil, Cătoiu Iacob, Vegheș Călin Marketing turistic, Ed. Uranus, București 2005

2. Cristureanu Cristiana Strategii și tranzacții în turismul internațional, Ed. C.H.Beck, București 2006

3. Draica Constantin Turismul internațional: practici de elaborare și distribuție a produsului turistic, Ed. All Beck, București 2003

4. Erdeli George; Istrate Ioan Potențialul turistic al României, Ed. Universității București, 1996

5. Glăvan Vasile Turismul în România, Ed. Economică, București 2000

6. Moldovan Teodor Turismul internațional: efecte multiplicative și promovare: analiză, metodologie, studii de caz, Ed. Aldus, Brașov 1999

7. Lupu Nicolae Hotelul Economie și management, editia a V-a, Ed. All Beck, București 2005

8. Lupu Nicolae Concentrarea ofertei în sfera turismului și crearea de lanțuri hoteliere în România, Ed. A.S.E, București 2000

9. Neacșu Nicolae,Băltarețu Andreea Economia turismului lucrări practice statistice reglementări, Ed. Uranus, București 2005

10. Snak Oscar, Baron Petre, Neacșu Nicolae Economia turismului, Ed. Expert, București 2001

11. Stănciulescu Gabriela Managementul operațiunilor de turism, Ed. All Beck, București 2002

12. Stănciulescu Gabriela Managementul turismului durabil în centrele urbane, Ed. Economică, București 2004

13. Rachita Ustinia, Gestiunea hotelieră și de restaurant, Ed. Transversal, București 2008

www.mturism.ro

www.bucurestihoteluri.ro/hoteluriBucuresti3stele.php

www.ambasador.ro

www.mturism.ro/fileadmin/mturism/studii_nationale/Strategie_ANT_01.08.2006.pdf

www.dailybusiness.ro/stiri-turism/capacitatea-de-cazare-din-bucuresti-va-creste-cu-30-pana-in-2011-22508

http://ro.wikipedia.org/wiki/Transportul_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_13251/Turismul-romanesc-intre-potentialul-local-si-sansa-fondurilor-europene.html

www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_16319/Turismul-european-si-criza.html

Anexa 1

Tabelul 1.1 Forme de turism

Sursa: Cristureanu Cristiana Strategii și tranzactii in turismul international, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2006, pp. 24-26