Modernizarea Pietei Autohtone a Asigurarilor In Procesul Aderarii La Uniunea Europeana

MODERNIZAREA PIEȚEI AUTOHTONE A ASIGURĂRILOR ÎN PROCESUL ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ

INTRODUCERE_________________________________________________________2

CAPITOLUL I. CONCEPTUL DE ASIGURARE ȘI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR________________________________________________________4

Conceptul de asigurare (din punct de vedere juridic, economic și financiar)

Asigurarea sub aspect juridic______________________________6

Asigurarea sub aspect economic___________________________8

Asigurarea sub aspect financiar__________________________11

Clasificarea modernă asigurărilor_________________________________12

CAPITOLUL II. CARACTERISTICILE PIEȚEI ASIGURĂRILOR ȘI ACTORII DE PE PIAȚA ASIGURĂRILOR__________________________________________19

2.1. Trăsături specifice ale pieței asigurărilor_________________________19

2.2. Participanții la oferta de asigurare______________________________21

CAPITOLUL III. PIAȚA EUROPEANĂ A ASIGURĂRILOR ȘI PIEȚELE ȚĂRILOR DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST________________________32

3.1. Evoluția pieței europene a asigurărilor____________________________32

3.2. Dezvoltarea asigurărilor pe piețele emergente din Europa Centrală și de Est______________________________________________________________39

CAPITOLUL IV. MODERNIZAREA PIEȚEI ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA ÎN PROCESUL ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ__________________43

4.1. Evoluția pieței autohtone de asigurare în procesul aderării UE (cele 3 DIRECTIVE)___________________________________________________________43

4.2. Perspective ale modernizării pieței românești de asigurare că urmare a aderării la Uniunea Europeană____________________________________________58

CONCLUZII___________________________________________________________63

BIBLIOGRAFIE________________________________________________________65

Introducere

Un principiu important în viața și în dezvoltarea firească a omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit preocuparea permanentă față de viitor, frica asociată cu precauție și înțelepciunea în conexiune cu siguranța unui lucru împlinit.

Într-o societate organizată, orice persoană este expusă la riscuri într-o manieră sau alta. Riscul este cunoscut ca ceva incert cu probabilitatea de a se produce în viitor, care dacă se va declanșa va determina în mod inevitabil o pierdere. Persoanele fizice, societățile comerciale și alte organizații întâmpină riscuri în activitățile lor, iar asigurările îi sprijină să apere împotriva acestora.

Odată cu evoluția relațiilor economice, oamenii, expuși destul de frecvent la pericolele ce le pun în primejdie viața și proprietatea, au descoperit necesitatea de a apela la asigurare ca modalitatea cea mai simplă de a se proteja pe ei și bunurile ce le aparțin. Asigurarea exprimă în principal o protecție financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Acordul de voință este primul principiu de bază care intermediază obținerea unui contract între asigurat și asigurator, prin care asiguratul beneficiază de protecție pentru riscurile pe care și le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obligă să plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Principiul mutualității este cel prin care fiecare asigurat participă cu o sumă de bani, numită prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acoperă daunele suferite de asigurați.

Prin intermediul asigurării, riscurile sunt transferate și totodată daunele unei persoane către o societate de asigurări oferind prilejul unei securități financiare. Transferul riscului prin repartizare a fost determinat încă din perioadele timpurii de către navigatori și transportatori ai bunurilor pe apă prin divizarea mărfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protecție.

Modalitățile de asigurare au evoluat direct proporțional cu apartenența la risc și implicit cu necesitatea de a avea protecție atât la nivel de afacere cât și în general pentru fiecare entitate. Astfel, oamenii de afaceri au recurs la asigurări pentru a diminua riscurile ce pot apărea în tranzacțiile comerciale și cele legate de protecția patrimoniului.

În literatura de specialitate sunt redate diverse unghiuri de vedere în legătură cu conceptul de asigurare. Asigurarea reflectă un ansamblu de relații economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale provenit din acțiunea legilor economice obiective.

Acesta se referă la constituirea, de către persoanele fizice și juridice expuse la anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac alte cerințe economico-financiare probabile, imprevizibile.

Particularitățile asigurării sunt scopul și metoda. Scopul reflectă despăgubirea pagubelor produse de calamități ale naturii și accidente, precum și anticiparea pagubelor. Metoda e constituită din acoperirea unor riscuri, crearea unei comunități de risc. Scopul și metoda sunt materializate prin formarea și utilizarea fondului de asigurare.

Alți autori propun recunoașterea conceptului de asigurare ca o manieră prin care unei părți, asiguratului, i se permite în schimbul unei prime sau cotizații o prestație furnizată de către o altă parte, asiguratorul, în cazul apariției unui eveniment. Există formulări diferite ale conceptului de asigurare, fără a exista un consens și aceasta datorită unor dificultăți de ordin economic, social și juridic, dintre care cele mai importante sunt:

Aria largă de desfășurare a asigurărilor, precum și practicile cuprinzătoare utilizate în asigurări;

respingerea de către juriști a faptului că asigurarea este o categorie economică și redarea acesteia ca un raport juridic, uniformizând asigurarea comercială și o serie de practici și condiții care fac obiectul contractului de asigurare;

,,Asigurarea depășește cu mult garanția financiară pe care o aduce asiguraților. Ea cuantifică riscurile, dezvoltă înțelegerea lor și comportamentul de prevenire, presupune noi servicii adaptate situațiilor individuale, cum sunt cele din domeniul securității, dependenței sau accidentelor legate de viața umană, permite exercitarea normlă a activităților persoanelor și întreprinderilor, contribuie, într-un cuvânt la dezvoltarea economică și socială, într-o manieră crescândă și de neînlocuit”.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE ASIGURARE ȘI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

Conceptul de asigurare (din punct de vedere juridic, economic și financiar)

Existența asigurărilor s-a remarcat din cele mai vechi timpuri; oamenii de știință neavând posibilitatea să stabilească decât cu aproximație perioadele istorice ale apariției lor.

Formele inițiale de asigurări (asociații de înmormântare, de ajutoare în caz de deces, incendiu etc.) au existat pe teritoriul României încă din secolele XVII-XVIII, atât în cadrul breslelor, cât și al obștilor sătești.

Odată cu evoluția relațiilor capitaliste în economie (apariția capitalului comercial, dezvoltarea întreprinderilor de tip capitalist, a transporturilor) și a participării României la circuitul economic mondial, a devenit necesară instituirea unor forme de organizare pentru prevenirea riscurilor și compensarea pagubelor provocate de diferite fenomene (calamitați ale naturii, accidente, furt).

A doua jumătate a secolului al XIX-lea, până la începutul primului război mondial, a fost perioada de sporire a societăților autohtone de asigurări de asigurări pe teritoriul țării noastre. Astfel dintre cele mai reprezentative societăți care aplicau diferite forme de asigurare, se regăsesc:”Transilvania” în 1868, “Dacia” în 1871, “România” în 1873, “Națională” în 1882, “Generală” în 1897.

La începutul secolului al XX-lea, și mai ales, după primul război mondial, se înființează mai multe societăți de asigurări naționale și străine. Astfel, ia naștere societatea de asigurări “Agricolă”în 1907, care practica toate formele de asigurări (nu numai agricole), “Prima Ardeleană” în 1911.

Societățile de asigurări romanești au promovat până la primul război mondial numai asigurări de incendiu și de viață. Asigurarea de transport era limitată la transporturile fluviale, iar asigurarea împotriva grindinei se practică pe scara restrânsă. Se constituie societatea “Steaua României” în 1920, “Asigurarea Românească” în 1923. Se instituie 22 de societăți de asigurări, unele noi, iar altele anexe ale unor societăți străine de asigurări. Începând din anul 1927, guvernul României a autorizat înființarea unor societăți străine de asigurări, cum au fost: “Standard”,”Norwich”,”Phonix”,”Sun”.

Până în anul 1930, România a fost unicul stat din Europa în care nu exista nici o lege în domeniul asigurărilor.

În perioada 1930-1940 asigurările din România au cunoscut cea mai mare evoluție, practicându-se toate formele de asigurări existând 24 de societăți de asigurări în țară.

În anul 1952 a fost înființată “Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS”, specializată în operațiuni de asigurări și reasigurări.

Înființarea ADAS a reprezentat constituirea monopolului de stat în domeniul asigurărilor, ceea ce reflecta existenta unui singur asigurator pe teritoriul României, în locul tuturor societăților de asigurări care funcționau anterior.

Revoluția din decembrie 1989 a declanșat modificări majore și în domeniul asigurărilor și reasigurărilor, în sensul că se reorganizează societățile de asigurări și se perfecționează atât instrumentele și tehnicile de lucru cât și prestarea serviciilor în sfera asigurărilor. ADAS își încheie activitatea la 31 decembrie 1990 și i-au naștere trei societăți comerciale pe acțiuni cu capital de stat în domeniul asigurărilor, și anume: “Societatea Asigurarea Românească – ASIROM S.A.”,”Societatea de Asigurări – Reasigurări – ASTRA S.A.”,”Agenția CAROM S.A.

Prin Hotărârea nr.189 din martie 1991 a Guvernului României a fost înființată Banca de Export – Import a României (EXIMBANK) care s-a alăturat de aceste trei societăți cu capital de stat, săvârșind atât atribuții bancare, cât și de asigurări.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, urmașa Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare, s-a implicat în realizarea cadrului legislativ și instituțional în scopul realizării dezideratelor României de integrare în Uniunea Europeană.

Desăvârșirea cadrului legal a constituit unul dintre scopurile de baza ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, astfel încât aceasta să determine exercitarea unui control din ce în ce mai eficient asupra pieței, în vederea respectării drepturilor asiguraților, una din cerințele impuse de procesul de aderare a României la Uniunea Europeană.

1.1.1.Asigurarea sub aspect juridic

Problemele asigurării sunt abordate, după caz, sub aspect juridic, economic sau financiar.

Abordarea juridică este uzuală și motivată, deoarece asigurarea, ca să fie operantă trebuie să aibă aspect juridic, iar acest aspect are prioritate fiind imediat sesizabil. Contractul îi conferă o astfel de imagine, care trădează de fapt „legea părinților”, precum și legea propriu zisă.

Contractul de asigurare și legea cu privire la activitatea de asigurare, în calitate de

izvoare de drepturi și obligații în materie de asigurări, se completează reciproc.

Prin contractul de asigurare, asigurantul se obligă să plătească o primă Administrației Asigurărilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligându-se ca, la producerea evenimentului, să plătească asigurantului sau unei terțe persoane, denumită beneficiar, o indemnizație – despăgubiri sau suma asigurată – în limitele convenite.

În Codul civil român, se remarcă schimbările îmbunătățite în definirea contractului de asigurare. Astfel, în conformitate cu reglementarea adoptată în 1930, „prin contractul de asigurare, întreprinderea de asigurare se obligă, ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc”.

„Potrivit reglementării adoptate în 1971 (Decretul Consiliului de Stat nr. 471/1971 cu privire fie operantă trebuie să aibă aspect juridic, iar acest aspect are prioritate fiind imediat sesizabil. Contractul îi conferă o astfel de imagine, care trădează de fapt „legea părinților”, precum și legea propriu zisă.

Contractul de asigurare și legea cu privire la activitatea de asigurare, în calitate de

izvoare de drepturi și obligații în materie de asigurări, se completează reciproc.

Prin contractul de asigurare, asigurantul se obligă să plătească o primă Administrației Asigurărilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligându-se ca, la producerea evenimentului, să plătească asigurantului sau unei terțe persoane, denumită beneficiar, o indemnizație – despăgubiri sau suma asigurată – în limitele convenite.

În Codul civil român, se remarcă schimbările îmbunătățite în definirea contractului de asigurare. Astfel, în conformitate cu reglementarea adoptată în 1930, „prin contractul de asigurare, întreprinderea de asigurare se obligă, ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc”.

„Potrivit reglementării adoptate în 1971 (Decretul Consiliului de Stat nr. 471/1971 cu privire la asigurările de stat), prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă Administrației Asigurărilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligându-se ca, la producerea evenimentului să plătească asiguratului sau unei terțe persoane, denumită beneficiar o indemnizație, respectiv despăgubire sau suma asigurată, în limitele convenite”.

Prin eliberarea de monopolul statului în domeniul asigurărilor, contractele de asigurare pot fi încheiate de către toate societățile de asigurare, constituite în conformitate cu legislația română în materie. (Legea nr. 136/1995 – privind asigurările și reasigurările în România; Legea nr. 32/2000 – privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor).

Potrivit legii din 1995, „prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca la producerea unui anume risc să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, în limită și la termenele convenite”.

Contractul de asigurare prezintă anumite trăsături caracteristice. Astfel contractul de asigurare este:

– „un contract consensual;

– un contract sinalagmatic;

– un contract aleatoriu;

– un contract cu titlu oneros;

– un contract de adeziune;

– un contract succesiv;

– un contract de bună credință”.

Contractul de asigurare este un contract consensual, se încheie prin simplu consimțământ al părților. Legea prevede în mod expres obligativitatea încheieri în scris a contractului și cuprinderea anumitor elemente, însă acest fapt nu înseamnă o abdicare de la principiul consensualismului.

Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic, părțile contractante își asumă obligații reciproce și interdependente. Astfel, asiguratul se obligă să facă declarații de risc exacte, în atenția asigurătorului, atât la încheierea contractului, cât și la producerea evenimentului; totodată, asiguratul se obligă să achite primele de asigurare datorate. La rândul său asigurătorul se obligă să acopere riscul asiguratului, în cazul producerii acestuia, acordând indemnizația cuvenită. Trebuie menționat faptul, că asigurătorul este ținut să-și respecte obligația contractuală numai în măsura în care asiguratul și-a onorat obligațiile sale contractuale. În caz contrar, asiguratul decade din drepturi.

Contractul de asigurare este un contract aleatoriu adică la încheierea acestuia părțile nu cunosc existența sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract, aceasta deoarece obligațiile asumate de asigurat și asigurător depind de un eveniment viitor și incert. Caracterul aleator este esențial la contractul de asigurare: dacă evenimentul pentru care se solicită încheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de părți, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmând să fie acoperit cu certitudine de către asigurător.

Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros, adică fiecare parte urmărește să obțină un folos, o contraprestație în schimbul obligației pe care și-o asumă. Astfel, asiguratul, beneficiază de protecția pe care i-o oferă asigurătorul, când preia asupra sa riscul asigurat, în schimbul unei plăți sub forma primei de asigurare sau a cotizației, după caz.

Contractul de asigurare este un contract de adeziune, deși este elaborat și tipărit de asigurător, la el a aderat asiguratul. În mai multe de situații, asigurătorul realizează polițe de asigurare tip, în care toate condițiile contractuale sunt standard, iar solicitanții (potențiali asigurați), pot accepta sau refuza.

La asigurările care mai importante (la asigurările de bunuri de valori mari), asigurătorul concepe un proiect de contract (o ofertă) pe care o negociază cu viitorul asigurat.

Contractul de asigurare este un contract succesiv derulându-se în timp. Asigurătorul se angajează să acopere un anumit risc (sau un complex de riscuri), o perioadă foarte lungă de timp, cu plată anuală sau subanuală a primei sau o perioadă foarte scurtă (zbor aerian, călătorie pe o navă fluvială, maritimă) cu plata integrală a primei la încheierea contractului.

Contractul de asigurare este un contract de bună credință, face referire strictă la sensul de bază al cuvintelor din care se constituie: buna credință așptată de către ambele părți. Asigurătorul este de acord în privinț unui risc, bazându-se pe informațiile furnizate de solicitantul unei asigurări sau determină cuantumul despăgubirii pe care urmează să o acorde asiguratului tot pe baza informațiilor provenite de la acesta.

Deoarece nu se poate proba veridicitatea de fiecare dată, atunci când se constată că informațiile puse la dispoziția asigurătorului nu au fost corecte, reaua credință a asiguratului se penalizează aspru.

1.1.2. Asigurarea sub aspect economic

Fondul de asigurare aflat la dispoziția unei organizații speciale, prin metode adecvate și care este destinat acoperirii pagubelor produse de anumite fenomene (evenimente), are în mod inevitabil formă bănească. Acest fond de asigurare nu poate fi înfăptuit în natură deoarece ar implica probleme variate, legate de stabilirea structurii materiale a acestuia corespunzător nevoilor refacerii bunurilor asigurate, distruse sau avariate, de crearea unor depozite pentru păstrarea materialelor, de evitarea pierderilor și conservării îndelungate a acestora.

Fondul de asigurare se constituie pe baza sumelor de bani (prime de asigurare sau contribuții) pe care le plăteșe persoanele fizice și juridice interesate în îndepărtarea pagubelor pe care le-ar suporta, dacă s-ar declanș anumite fenomene (evenimente). Se recurge la asigurare, cu condița ca prima de asigurare pe care ar trebui să o achite sa fie îndeajuns de limitată, comparativ cu mărimea pagubei pe care ar urma să o suporte dacă s-ar produce fenomenul (evenimentul) respectiv. În caz contrar, asigurarea nu este avantajoasă pentru potențialul asigurat.

Fondul de asigurare se formează în scopul acoperirii unor pagube produse de fenomene (evenimente) viitoare și incerte. În principiu, din acest fond nu se suportă pierderile determinate de folosirea uzuală a unor bunuri, de consumarea acestora în procesul de producție, de reducerea valorii lor din diverse motive.

Asigurarea implică recunoașerea unei comunități de risc (pericole). Persoanele fizice sau juridice amenințate de aceleași pericole, acționează pentru apărarea intereselor lor comune. Comunitatea se constituie fără mare strictețe, prin simpla participare la înființarea fondului de asigurare la dispoziția unei organizații specializate (societate comercială de asigurare sau organizație de asigurare mutuală).

Asigurații acceptă să suporte în comun eventualele pagube pe care le va produce realizarea fenomenelor (evenimentelor) respective.

Divizarea pagubei între membrii comunității se bazează pe faptul că probabilitatea producerii riscului se poate abate asupra oricărui membru al acestuia.

Asigurarea conferă avantajul că, membrii comunității expuși direct prin efectuarea riscului asigurat, obțin de la fondul de asigurare, cu titlu de indemnizații (despăgubire) de asigurare, sume care pot depăși de câteva ori cuantumul contribuției acestora la fondul respectiv.

Acest lucru este posibil deoarece paguba produsă de efectuarea riscului asigurat se divizează între membrii comunității de risc conform “principiului mutualității”, astfel, la constituirea fondului de asigurare i-au parte toți asigurații, dar acestea se împart numai acelor asigurați care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat.

Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:

– „acoperirea pagubelor provocate de fenomenele (evenimentele) asigurate la asigurările de bunuri, respectiv plata sumelor asigurate la asigurările de persoane;

– finanțarea unor acțiuni legate de prevenirea pagubelor;

– constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziția societății comerciale sau a organizației mutuale de asigurare”.

În etapele specifice formării și utilizării fondului de asigurare intervin anumite relații economice între participanții la asigurare. Astfel, în primul stadiu, fluxuri bănești sub forma primelor de asigurare pornesc de la persoane fizice și juridice asigurate (care alcătuiesc comunitatea de risc) către organizația de asigurare.

În etapa următoare, fluxuri bănești sub forma indemnizațiilor de asigurare (despăgubiri sau sume asigurate) își trasează direcția de la fondul de asigurare, înființat la dispoziția organizației de asigurare, spre persoanele fizice și juridice păgubite de declanșarea fenomenului (evenimentului) asigurat. Astfel, asigurarea relevă relații de distribuire și redistribuire a valorii brute, relații care apar în procesul înființării și aplicării fondului de asigurare în scopul derulării succesive a activității economice. Este conservată integritatea bunurilor asigurate, și persoanele fizice sunt protejate împotriva anumitor evenimente care le-ar putea afecta viața, integritatea corporală, precum și onorării obligațiilor de răspundere civilă ce revin persoanelor fizice și juridice față de terți.

Înființarea fondului de asigurare are la bază contribuția membrilor comunității de risc iar folosirea lui pentru aplanarea despăgubirilor se face în conformitate cu principiul mutualității.

Constituirea și rolul principal al comunității de risc reprezintă de fapt cel dintâi principiu al existenței asigurărilor. Din fondurile de asigurare constituite prin acordul tuturor membrilor comunității de risc la nivelul asigurătorului urmează a fi indemnizați sau despăgubiți numai acei membrii care au fost afectați de riscul care s-a produs.

Aceste trăsături se remarcă din definirea conceptului de asigurare și sunt:

acoperirea unor riscuri prin crearea unei comunități de risc și suportarea pagubelor după criteriul mutualității;

evenimentul trebuie să fie întâmplător și realizarea lui să nu depindă de voința asiguratului, fie din cauză că acest lucru este imposibil, fie că interesul asiguratului sau legea îl împiedică să-l provoace;

evenimentul să fie evaluabil, să se bazeze pe calcule statistico-matematice, atât în privința frecvenței lui, cât și a proporțiilor valorice ale fiecărui caz în parte;

persoanele fizice sau juridice să fie egal amenințate, adică necesitatea de desdăunare a grupului de persoane respectiv, trebuie să fie pricinuită de același fel de eveniment cauzator de pagube;

Aceste elemente statistice redau în ultimă instanță esența conceptului de asigurare, fiind valabile pentru orice tip de societate.

1.1.3 Asigurarea sub aspect financiar

Asigurarea transmite riscurile și daunele unei persoane către o societate de asigurări conferind protecție financiară.

Transmiterea riscului prin distribuție a fost de fapt o metodă prestabilită în antichitate la care au recurs navigatori și transportatori ai bunurilor pe apă prin divizarea mărfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de securitate.

Modalitățile de asigurare au evoluat concomitent cu nevoile de securitate existente la un moment dat pentru oameni și afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri s-au conformat și au început să utilizeze asigurarea pentru a reduce posibilele riscuri din tranzacțiile comerciale și a celor specifice protecției patrimoniului.

Obligația asumată de societatea de asigurare față de clienții săi – asigurații, este determinată de caracterul incert al evenimentelor (fenomenelor) supuse asigurării.

Dacă acestea s-ar realiza conform presupunerilor făcute în stabilirea obligațiilor părților contractante, atunci între primele încasate și indemnizațiile datorate ar exista un echilibru corespunzător. În practică, însă, sunt întâlnite multe abateri mai mari sau mai mici de la media multianuală a pagubelor provocate de riscurile asigurate. Dacă abaterile sunt favorabile pentru asigurator, acestea determină creșterea profitului estimat al societății de asigurare. Dar dacă acestea îmbracă un caracter negativ se declanșează nevoia de compensare a acestor influențe nefaste cu venituri provenind din alte activități: depuneri la bănci, achiziții de hârtii de valoare, investiții în bunuri mobiliare.

Societatea care încheie asigurări de viață acumulează treptat sumele pe baza cărora urmează să-și onoreze obligațiile asumate față de asigurați. Între momentul încasării primelor și cel al exigibilității sumelor asigurate se scurge o perioadă care poate fi de mai mulți ani. În acest interval de timp societatea de asigurare dispune de banii încasați cu titlu de prime pe care trebuie să-i fructifice în modul cel mai convenabil.

În acest context, societatea de asigurări depășește stadiul de prestatoare de servicii în favoarea asiguraților, fiind și un veritabil intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc prime eșalonat, și persoane juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare suplimentare. Rezultă că asigurările de viață oferă persoanelor fizice nu numai o protecție de asigurare, dar și un instrument de economisire și de fructificare a resurselor bănești.

Societățile de asigurare intervin pe piața financiară cu o ofertă de capital de împrumut orientată către diverși solicitanți de resurse financiare. Aceasta ofertă a societăților de asigurare se adresează: băncilor comerciale interesate sa primească depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor lor de creditare; societăților comerciale de producție centrale și locale aflate în căutare de resurse de împrumut pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finanțarea unor investiții importante din fonduri extrabugetare; deținătorilor de terenuri și imobile destinate vânzării.

Plasarea disponibilităților bănești pe piața capitalurilor de împrumut se face în condiții de dobândă, cursuri ale hârtiilor de valoare, cursuri de schimb valutar care se modifică de la o perioadă la alta în funcție de ritmul creșterii economice, rata inflației, gradul de ocupare al forței de muncă, prețurile practicate pe piața externă.

Economia marcată de multiple schimbări și incertitudini trasează și pe piața financiară un ritm zbuciumat uneori destabilizator.

Pentru persoanele fizice titulare ale unor contracte de asigurări de viață, asigurarea constituie veritabile active financiare, cu scadențe de valorificare mai lungi sau mai scurte.

Evoluția circumstanțelor din perioada de valabilitate a contractului de asigurare va avea repercusiuni atât asupra mărimii nominale a sumei acumulate cât și a mărimii reale a acesteia, la data încasării ei. În acest context asigurarea apare ca un activ financiar într-o economie de incertitudini.

Clasificarea modernă asigurărilor

Clasificarea tradițională, promovată înainte de 1990 avea în vedere cinci criterii astfel:

domeniul sau ramura de asigurare:

asigurări de bunuri;

asigurări de persoane;

asigurări de răspundere civilă;

forma juridică de realizare a asigurărilor:

asigurări obligatorii, prin efectul legii;

asigurări facultative;

riscurile cuprinse în asigurare:

asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, mișcărilor seismice;

asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torențiale, inundațiilor, prăbușirilor sau alunecărilor de teren;

asigurări pentru boli sau accidente în cazul animalelor;

asigurări contra avariilor și altor riscuri specifice pentru mijloacele de transport și mărfurile transportate în traficul intern și internațional;

asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viața oamenilor;

asigurări contra prejudiciilor cauzate terțelor persoane;

după sfera de cuprindere în plan teritorial:

asigurări interne;

asigurări externe;

după raporturile stabilite între asigurat și asigurator:

asigurări directe;

asigurări indirecte;

După 1990 datorită modificărilor din legislație au fost prezentate și alte repere de clasificare:

1.în funcție de locul unde se produc riscurile asigurate:

asigurări terestre;

asigurări maritime;

asigurări aeriene;

2.după volumul obiectului asigurării:

asigurări individuale;

asigurări colective;

asigurări complete;

După modul de administrare:

– asigurări de repartiție în care asiguratorul se limitează la a aloca asiguraților sinistrați sumele primelor achitate de toți membrii. Durata este de 1 an, pe aceasta perioadă apreciindu-se că frecvența riscurilor este constantă având variație unică. Aici se clasifică asigurările de bunuri și cele de răspundere civilă.

– asigurări cu capitalizare se încheie pe termen lung, se apreciază ca riscul asigurat nu are o manifestare constantă frecventă diminuându-se pe parcursul contractului crescând însă probabilitatea producerii acestuia cum ar fi în cazul decesului care face referire directă la asigurările de viață.

Ca urmare, prin procesul gestiunii acestor asigurări asiguratorul acumulează întreaga suma a primelor încasate pentru a putea răspunde obligațiilor asumate.

În multe țări societățile de asigurări acționează pe principiul specializării de obicei acestea neputând practica în același timp cele două tipuri de asigurări.

După obiectul lor și după criteriile tehnice:

– asigurările de daune care se referă la refacerea urmărilor unui eveniment cauzator de pagube, asumat patrimoniului asiguratului;

– asigurările cu tentă financiară care nu urmăresc refacerea unor consecințe ce afectează patrimoniul asiguratului ci au ca scop menținerea unei stabilități financiare pentru asigurat sau pentru beneficiarii acestuia, asigurarea unui trai decent ( asigurarea de viață cu pensie privată).

Pe baza teoriei și practicii internaționale a asigurărilor este oportună și introducerea altor criterii de clasificare:

1.după modul de gestiune:

asigurări de reparație: asigurări de bunuri și răspundere de bunuri;

asigurări cu capitalizare: asigurările de viață;

2.după obiectul lor și după criterii tehnice:

asigurări de daune: de bunuri și răspundere civilă;

asigurări de persoane: de viață și asigurări de accidente și boală;

3.după criteriul diferențierilor în gestionarea contractelor, a fondului de asigurări și a rezervelor specifice de asigurări:

asigurări non-viață;

asigurări de viață;

Literatura de specialitate clasifică riscurile ce pot interveni în viața cotidiană, din punct de vedere al interesului asiguratorului.

din punct de vedere al asigurabilității, riscurile asigurabile sunt de regulă riscurile pure, cele care nu produc decât prejudicii și niciodată câștig. În această categorie intră explozia, accidentele, furtul, naufragiile, cutremurele, etc. și asiguratorii le acceptă în procesul de contractare. Asiguratorii nu acceptă riscurile speculative deoarece acestea pot produce și câștig.

după implicațiile lor de nivel social-economic riscurile sunt riscuri fundamentale și riscuri particulare. Evenimentul asigurat este un eveniment incert și de perspectivă care, dacă se va produce, va declanșa efectuarea riscului asigurat și astfel, prejudiciul a cărui acoperire se va face prin efectul contractului de asigurare încheiat de părți. Evenimentul asigurat este de regulă o întâmplare care producându-se, generează materializarea riscurilor contractate. Acest concept este cel mai frecvent, dar nu este și singura manifestare a evenimentului asigurat. Un eveniment asigurat este și o reclamație formulată de partea păgubită împotriva celui care i-a creat un prejudiciu din furnizarea culpabilă, neprofesionistă a serviciilor pentru care a fost angajat. Astfel, în asigurările de răspundere profesională (răspunderea medicilor, avocaților, experților, contabililor autorizați, a directorilor etc.) o reclamație formulată de persoană păgubită de serviciul defectuos al acestora constituie evenimentul asigurat care determină producerea riscului asigurat și în final al prejudiciului suferit de acești profesioniști care pot plăti daune pentru consecințele materiale ale acestor acte profesionale defectuoase.

Riscurile speculative nu pot depăși barierele impuse de asiguratori deoarece acestea pot produce și câștig.

După implicațiile lor de nivel social-economic riscurile sunt riscuri fundamentale și  riscuri particulare.

Este indicat ca riscurile să fie individualizate și descrise cât mai detaliat în fiecare contract. Riscurile neasigurabile sunt excluse fie prin lege fie prin contract – pot fi considerate aici cele provocate de actele dolosive intenționate ale asiguratului.

Un risc este neasigurabil când este provocat de fapta intenționată sau dolosivă a asiguratului atunci când acesta a dorit realizarea daunei prin provocarea intenționată a acesteia, fiind conștient de consecințele faptelor sale.

Pentru a efectua eliminarea riscurilor neasigurabile, acestea trebuie declarate expres și explicit. Este indicat să se utilizeze termeni clari, preciși și neechivoci în polița de asigurare pentru a fi socotite riscuri neasigurabile, excluse expres.

Confirmarea riscului asigurat este una din răspunderile esențiale ale asiguratului, având ca obiectiv de a îngădui asiguratorului să-și stabilească propria părere asupra acestuia, de a-l plasa într-o anumită clasă în statisticile sale și de a fundamenta, în funcție de aceasta o primă corespunzătoare. Această obligație este caracteristică dreptului asigurărilor, spre deosebire de dreptul comun unde părților li se permite să comunice doar acele date care operează în propriul interes. Contractul de asigurare, care are la bază principiul bunei credințe determină, asiguratorul să acorde un credit considerabil celor declarate de asigurat și de cele mai multe ori, fără o altă cercetare preliminară acceptă cele declarate de acesta recurgând la consimțirea propunerii de contract și a emite polița de asigurare.

„Asiguratul este obligat să comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare”.

În caz de neîndeplinire a obligației prevăzute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul să refuze plata indemnizației, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei”.

În asigurările de bunuri și de răspundere civilă, în cazurile stabilite prin contractul de asigurare asiguratorul nu este obligat să achite indemnizație, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat sau către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.

În cazul în care contractul de asigurare este modificat, prin acordul părților, denunțat ori este reziliat, plata sau restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau hotărârii judecătorești.

Tipuri de asigurări practicate:

I. ASIGURĂRI DE PERSOANE, ALTELE DECÂT CELE DE VIAȚĂ

Asigurarea de accidente;

Asigurarea de accidente pentru călători în transportul urban/interurban

Asigurarea de accidente pentru conducătorii auto și persoanele aflate în interiorul autovehiculelor;

Asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate

Asigurarea de asistență medicală de urgență pentru cetățenii străini pe teritoriul României

II. ASIGURĂRI GENERALE

Asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor – CASCO;

Asigurarea bunurilor pentru daune produse în timpul transportului maritim și terestru – CARGO;

Asigurarea Completă a Locuinței;

Asigurarea clădirilor și a construcțiilor;

Asigurarea bunurilor mobile;

Asigurarea bunurilor casabile;

Asigurarea de avarii accidentale la mașini, utilaje și instalații;

Asigurarea lucrărilor de construcții montaj și a răspunderii constructorului;

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto – RCA;

Asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României – CARTE VERDE;

Asigurarea de răspundere a transportatorului auto în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate – CMR;

Asigurarea de răspundere civilă profesională;

Asigurarea de răspundere civilă generală;

Asigurarea facultativă de tip “BUCHET” pentru transportatorii în regim internațional;

Asigurarea privind rambursarea cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor achitate de către turist, în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism;

Asigurarea creditului în cazul cedării în leasing a autovehiculelor.

CAPITOLUL II

CARACTERISTICILE PIEȚEI ASIGURĂRILOR ȘI ACTORII DE PE PIAȚA ASIGURĂRILOR

2.1. Trăsături specifice ale pieței asigurărilor

Dezvoltarea activităților economico-sociale, varietatea și promovarea unor noi obiecte ale asigurărilor, accentuarea efectelor riscurilor cunoscute și emergența unor noi riscuri, au încurajat crearea și dezvoltarea pieței asigurărilor.

Se poate considera că acest sistem al pieței asigurărilor este alcătuit dintr-o multitudine de piețe naționale, regionale din piețe ale unor ramuri de asigurare Fiecare dintre ele se caracterizează prin: contribuirea în diverse moduri, a actorilor de pe piață, reglementări proprii, ponderea activităților de asigurare și reasigurare în total.

Pe piața asigurărilor se desfășoară cererea de asigurare, solicitată de persoanele fizice și juridice care doresc să se încheie asigurări și oferta de asigurare care provine din partea organizațiilor specializate de asigurare, autorizate în acest domeniu.

O piață de asigurare poate fi definită și prin dimensiunea acesteia. Elementul de bază pentru dimensiunea pieței de asigurare este cererea influențată atât de factori obiectivi (puterea economică și capacitatea financiară de a achiziționa asigurări) cât și de factori subiectivi (cultura organizațională, înțelegerea utilității și necesității practicării asigurării). Dimensiunea pieței de asigurare poate fi exprimată prin mai mulți indicatori: numărul de contracte încheiate în perioada de referință, numărul contractelor active în această perioadă, cuantumul primelor subscrise și încasate, valoarea totală a angajamentelor asumate de asiguratori la un moment dat.

Descrierea pieței asigurărilor se poate realiza și prin compararea cu o piață concurențială considerată perfectă, evaluând măsura în care piața asigurărilor îndeplinește caracteristicile unei asemenea piețe. Aceste caracteristici sunt: omogenitatea produsului, transparența pieței, atomizarea pieței, libertatea de intrare-ieșire a participanților de pe piață, descentralizarea deciziilor.

Pe piața asigurărilor se comercializează mai multe tipuri de produse sau servicii, cum ar fi asigurări împotriva diferitelor riscuri. Aceste produse nu sunt substituibile deoarece o asigurare nu poate fi înlocuită cu un alt tip de produs (asigurare în alt domeniu de exemplu).

Concurența de pe piața asigurărilor se desfășoară în planul de activitate al societăților comerciale de asigurare cu același profil care comercializează același tip de produs, și care încheie asigurări împotriva aceluiași risc. Astfel, produsele de pe piața asigurărilor nu sunt omogene, dar asigurările obligatorii sau asigurările în parteneriat public privat se remarcă printr-un caracter special, și sunt reglementate după reguli comune.

Transparența pieței

În acest mediu invariabil și in permanență supus riscurilor este ideal ca persoanele fizice și cele juridice să fie familiarizate cu problemele asigurărilor pentru a le putea folosi în avantajul lor. Pentru a putea alege din varietatea asigurărilor, este necesară consilierea de către personalul asiguratorului, sau a unui broker specializat. De aceea, se consideră că piața asigurărilor este aproape opacă pentru clienții neavizați.

Atomizarea pieței

Se poate recunoaște o atomizare a pieței când exista deja un număr ridicat de ofertanți și de solicitanți care nu pot influența funcționarea pieței. Atunci când starea pieței rămâne imperturbabilă este vorba de efectul de atomizare a pieței.

Libertatea de intrare-ieșire a participanților pe (și de pe) piață

Piața este o zona flexibila care oferă șansa oricui de a pătrunde în domeniul vânzărilor sau la cumpărării de produse specifice și de a se menține atât timp cât consideră că este profitabil. Piața asigurărilor nu este o piață închisă, ci una în continuă dezvoltare, datorită creșterii sau scăderii numărului organizațiilor de asigurare, și este supravegheată de autoritățile publice, mai precis de un organ specializat.

Descentralizarea deciziilor

Orice organizație de asigurare poate lua decizii proprii care se înscriu în baremele capacității sale financiare. Societățile de asigurări trebuie să se înscrie în limitele normative referitoare la nivelul minim al capitalului subscris și vărsat, gestiunea separată a portofoliilor de asigurări de viață, respectiv asigurări generale, respectarea reglementarilor privind investițiile financiare. Restricționarea unor decizii ale asiguratorilor are ca scop păstrarea solvabilității asiguratorilor și protejează interesele asiguraților. Astfel, deciziile asiguratorilor sunt descentralizate, dar sunt nevoite să respecte legislația specifică și avizele organului de supraveghere a asigurărilor.

2.2.Participanții la oferta de asigurare

Primele cinci companii din topul asigurărilor generale

ALLIANZ-ȚIRIAC

Allianz-Țiriac Asigurări deține locul de frunte în piața românească a asigurărilor. Performanțele acestei firme stimulează dezvoltarea continuă a valorii grupului din care face parte – Allianz, unul dintre cele mai importante grupuri financiare din lume.

Această afacere a debutat în anul 1994, odată cu înființarea societății Asigurări "Ion Țiriac" SA (ASIT). Având un punct minim de plecare de, compania s-a instalat repede în fruntea ierarhiei operatorilor privați de asigurări. Dezvoltarea rapidă a volumului de afaceri derulate a ajutat ASIT să progreseze, astfel, în șase ani de existență, a ajuns pe treapta secundă în topul celor mai importanți asiguratori locali.

Dezvoltarea infrastructurii companiei a fost realizată prin autofinanțare: a început cu formarea și ramificarea propriei oferte de produse, a continuat cu atragerea celor mai buni specialiști locali din domeniul asigurărilor și a finalizat cu amplificarea rețelei teritoriale . Deși a practicat costuri ridicate specifice unei afaceri de tip greenfield, Asigurări “Ion Țiriac” a generat într-un timp limitat rezultate foarte bune pentru acționarii săi.

S-a bazat în principal pe proiectarea cât mai benefică a relațiilor cu clienții care promovau activități în perimetrul industrial și comercial, ASIT a compus parteneriate pe termen lung cu asigurații, în interesul comun al ambelor părți implicate.

Succesul Allianz-Țiriac este menținerea relației de stabilitate, dintre ritmul de creștere, protejarea financiară și profitabilitate.

Compania a dovedit, de asemenea, abilitatea de a desfășura în mod uniform o activitate benefică. Menținerea la cote superioare a tuturor indicatorilor care exprimă gradul de siguranța financiară a reprezentat garanția unei creșteri normale a afacerii.

Gama variată de produse racordată la nevoile clienților și ajustarea permanentă a acesteia la tendințele cererii au reprezentat elemente de strategie ce au avut o contribuție importantă la accelerarea dezvoltării afacerilor Allianz-Țiriac Asigurări. Portofoliul companiei are o dinamică ascendentă, și conține toate tipurile de produse din gama asigurărilor generale – inclusiv obligatorii -, respectiv de viață, care pot acoperi întreg spectrul de solicitări venite din partea clienților locali.

La nivelul anului 2008, cota de piață deținută de companie pe segmentul asigurărilor generale s-a situat la un nivel de aproximativ 18 de procente. Veniturile din prime brute subscrise de Allianz-Țiriac au depășit 1.278 milioane de lei. Allianz-Țiriac se află printre jucătorii importanți pe fiecare dintre clasele de asigurări generale pe care le practică. În România, compania este numărul unu pe piața de asigurări auto, asigurări de bunuri și proprietăți, asigurări de răspundere civilă generală, asigurări cargo.

Tabelul nr. 1Contul tehnic al asigurărilor generale (mil. lei)

OMNIASIG

OMNIASIG debutează în anul 1995 când construiește un brand puternic a cărui fundație este creată de specialiști în produse de asigurare.

Strategiile de marketing s-au dovedit a fi eficiente, ele au intermediat vânzarea convertită într-o afacere de succes cu clienți și parteneri.

Clientul este în primul planul obiectivelor acestei firme.

Scopul acestei companii este de a promova produse de asigurare care să sprijine interesul clienților.

Tabelul nr. 2 Primii cinci jucători de pe piața asigurărilor generale (mil.€)

Sursa: Insurance profile

Compania Omniasig, deținută de grupul austriac Vienna Insurance Group (VIG), a urcat pe primul loc în topul asigurărilor generale, cu un volum de prime brute subscrise în T1 de 77,7 mil. euro (331,6 mil. lei), nivel în scădere cu 13,64% comparativ cu același interval al anului trecut. La nivelul întregii piețe, Allianz-Țiriac și-a păstrat poziția de lider, cu un total al subscrierilor de 81,9 mil. euro (349,3 mil. lei).

ASTRA

ASTRA Asigurări s-a format în anul 1991 când s-a detașat de compania de stat ADAS, profitând de experiența de 31 de ani a acesteia, devenind a doua companie de asigurări din piața românească. A debutat printr-o poziționare îndrăzneață pe piața asigurărilor fiind una dintre primele companii în ceea ce privește cifra de afaceri și având un capital social impunător.

Patrimoniul vast, acționarii valoroși: TNG – The Nova Group, unul dintre cele mai mari holdinguri din România și UNIQA Group, liderul pieței austriece pe segmentul de asigurări de viață și unul dintre cei mai mari asiguratori europeni, sunt garanția unei companii solide și stabile.

În anul 2005, UNIQA Group Austria a achiziționat 27% din acționariatul ASTRA, până la sfârșitul anului 2007 participația UNQA a fost majorată. ASTRA-UNIQA este societatea de asigurări cu cel mai mare capital social din piața autohtonă, în valoare de 55 milioane de EURO.

Parteneriatul încheiat între ASTRA și UNIQA a avut ca efect aplicarea unor noi strategii de vânzare și promovarea unei alte imagini de produs ceea ce a atras modernizarea rapidă, adaptabilitatea și apropierea de solicitările schimbătoare ale clienților.

ASTRA-UNIQA are 220 de unități teritoriale în toată țara beneficiind de acoperire teritorială completă, și prezintă peste 60 de tipuri de asigurări generale și de viață.

GROUPAMA

Groupama este o companie multinațională de origine franceză ale cărei principii sunt:

stabilizarea poziției în fiecare țară în vederea devenirii unui participant important pe piața respectivă;

Încheierea unor parteneriate de succes împreună cu lideri locali puternici;

Valorizarea bunelor practici și a know-how-ului Grupului.

În urma fuziunii dintre BT Asigurări și Asiban, compania nou creată Groupama Asigurări este aparține unei grupări internaționale importante de asigurări și servicii financiare, cu 16 milioane de clienți și 38.500 de angajați, în 14 țări din întreaga lume.

Groupama tinde să devină unul dintre liderii pieței de asigurări din țara noastră, prin creșterea eficienței, prin investiții în resursele umane ca și fundament important al unui succes țintit termen lung al Grupului, și prin varietate în spiritul de inovație și deschiderea față de mediul în care lucrează și cu care intră în contact.

Groupama Asigurări are ca obiective:

Devenirea unui formator de piață: profesionist și inovator

Dezvoltarea profitabilității și promovarea unor noi oferte

Atragerea de produse în centrul de interes: Asigurări generale (auto, bunuri, echipamente), atât pentru clienții persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, asigurări de viață, urmate de asigurări agricole și de sănătate.

BCR Asigurări

BCR ASIGURĂRI a fost înființată în anul 2001 și are ca scop deținerea unui rol important pe piața asigurărilor prin impunerea ca o companie solidă.

BCR ASIGURĂRI și – a dovedit eficiența unui management de înaltă clasă, precum și adaptarea permanentă la cerințele pieței.

Evoluția ascendentă înregistrată în fiecare an, ridicată în comparație cu ritmul de creștere a pieței, a subliniat abilitatea companiei de a identifica și fructifica la maxim oportunitățile mediului de afaceri.

La 31.12.2008, BCR ASIGURĂRI avea o rețea teritorială compusă din 155 de unități, din care 55 sucursale și 100 agenții. În scopul atingerii principalului obiectiv propus, respectiv păstrarea și promovarea în top-ul primilor asiguratori de pe piața românească, BCR ASIGURĂRI și-a fixat ținte clare, având în vedere specificul mediului concurențial românesc, dar și nevoile tot mai accentuate ale clienților pentru protecție:

» proiectarea în termeni cât mai actuali și varietatea continuă a portofoliului de produse;
» construirea unei conexiuni viabile, pe termen lung cu clienții;
» recurgerea la strategii prudențiale în vederea atragerii unor clienți noi;
» elasticitatea și competența gamei de produse oferite;
» ajustarea continuă a calității serviciilor.

BCR ASIGURĂRI este o societate de asigurări ce deține fonduri de rezervă adecvate, administrate prudent și care a relaționat cu cele mai mari companii de reasigurare din lume, propunând o gamă largă de produse, care acoperă diferite tipuri de riscuri.

„Pentru că înțelegem dificultățile cauzate de producerea unui eveniment nedorit, misiunea noastră este de a reprezenta un sprijin solid și prompt pentru clienții noștri, în momentele dificile ale acestora, față de care ne-am luat angajamentul ferm să îi protejăm.
Compania își va desfășura activitatea astfel încât să asigure profitabilitate pentru acționari și să devină un membru respectat al societății românești.”

Încrederea clienților noștri în capacitatea companiei de a se ocupa de securitatea lor financiară reprezintă pentru BCR ASIGURĂRI o responsabilitate majoră și un obiectiv pe termen lung, compania devenind treptat membru al Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR), al Asociației de Leasing din România (ASLR), membru al Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), precum și participant la Biroul de Credit”.

Activitatea BCR ASIGURĂRI confirmă – prin rezultatele deosebite obținute – locul în topul companiilor de asigurări, datorită îndeplinirii cu succes a obiectivelor strategice stabilite: dezvoltarea unui portofoliu de produse și servicii competitive, flexibilitatea la solicitările pieței prin continua evoluție a structurii organizaționale și a infrastructurii, precum și creșterea calității prestării serviciilor, toate acestea conducând la consolidarea imaginii societății în peisajul financiar național.

Primele cinci companii din topul asigurărilor de viață

ING este o companie internațională din spectrul financiar care vine în așteptarea clienților cu o gamă diversificată de servicii de asigurare, bancare, investiții și pensii în peste 50 de țări. Dispune de 125.000 de angajați care servesc 85 de milioane de clienți din întreaga lume: persoane fizice, companii de dimensiuni mici și mijlocii, corporații mari, instituții și guverne. Luând în considerare capitalizarea (valoarea pe piață calculată la 2 ianuarie 2009), ING este una dintre cele mai mari 20 de companii financiare din lume.

În același timp, ING a fost prima companie internațională care, în 1997, a intrat pe piața asigurărilor de viață din România.

1.ING Asigurări de Viață

Devenit lider al pieței locale la doi ani de la înființare, ING Asigurări de Viață și-a consolidat de-a lungul timpului această poziție, având la sfârșitul primului trimestru din 2009 o cotă de piață de 33,2%.

Are un capital social de 63.042.794 RON, și astfel. ING Asigurări de Viață poate fi considerată cea mai puternic capitalizata companie de pe piața asigurărilor, deținând locul întâi în ceea ce privește abilitatea de a atrage noi clienți.

Odată cu implementarea reformei pensiilor, ING Asigurări de Viață a adăugat în portofoliul său două fonduri de pensii facultative: ING Clasic și ING Optim. Pe segmentul pensiilor facultative, ING are o cotă de piață de 41%.

ING Fond de Pensii

În ceea ce privește pensiile obligatorii, compania ING Fond de Pensii a fost înființată în 2007, având peste 1.500.000 de clienți și o cotă de piață de 39%

2.BCR Asigurări de viață

BCR Asigurări de Viață se remarcă prin servicii apreciabile, caracterizate printr-un înalt grad de perfecționare și poate oferi cele mai valoroase produse bancassurance la cele mai competitive tarife.

Rolul principal al BCR Asigurări Viață este de a se impune prin soluții eficiente de protecție și economisire, sprijinindu-și clienții în rezolvarea priorităților majore: protecția familiei; securitatea financiară și păstrarea standardelor de viață; continuarea și securitatea intereselor de afaceri.

Prin produsele de asigurare pe care le oferă, prin căile specifice de distribuție, racordate cu forța de vânzare puternică conferă baza unor servicii de încredere. Astfel, compania se poate remarca prin strategii de marketing bine fundamentate flexibile.

Portofoliul de produse de asigurare de viață:

BCR Asigurări de Viață oferă clienților săi expertiza necesară atingerea obiectivelor de planificarea financiară și protecție beneficiind de un portofoliu complex de produse:

3. AIG Life România

AIG Life România se caracterizează prin:

Peste 10 ani de activitate pe piața din România

ocupa loc de frunte în asigurări garantate, accidente și îmbolnăvire;

Peste 750.000 de clienți asigurați prin polițe individuale și de grup;

Active de 743 milioane RON (la 31 martie 2009);

Investiții în cele mai sigure instrumente financiare din România. Peste 95% din activele AIG Life România sunt investite în obligațiuni și titluri de stat;

Oferta diversificată pentru persoane fizice și angajatori;

Prezenți în 17 orașe prin 1.200 de consultanți pregătiți să îți ofere servicii profesioniste (consulta Rețeaua AIG Life);

Acoperire completă în țară prin parteneriate de succes încheiate cu brokeri și instituții financiare;

Portofoliu variat de asigurări de sănătate;

Recunoaștere din partea industriei financiare prin premiile obținute.

4. Aviva

Aviva deține locul întâi în topul asiguratorilor din Marea Britanie, fiind compania de asigurări cu cea mai vastă experiență în domeniu, având o istorie care depășește 300 de ani. Aviva se regăsește în topul asiguratorilor din Europa, Asia, SUA și Australia. Această firmă asigura peste 45 de milioane de clienți din toată lumea.

Grupul Aviva s-a format în iunie 1998, prin fuziunea a două mari companii de vârf de pe piața britanică de asigurări – Commercial Union și General Accident, decizia fiind un rezultat al tendinței de concentrare a capitalurilor, care a existat piețele financiare internaționale în anii ‘90. În martie 2000, CGU a fuzionat cu Norwich Union, formând CGNU (Commercial General Norwich Union). În 2002, grupul a hotărât redefinirea numelui în AVIVA, modificare care se va aplica treptat în toate cele peste 50 de țări unde grupul deține operațiuni.

Legile interne după care aceasta firmă se ghidează cu strictețe se referă la câteva principii demne de invidiat: „integritate, performanță, pionierat, spirit de echipă”.

  Aviva Asigurări de Viață în România

Aviva Asigurări de Viață și-a început activitatea pe 11 octombrie 2000.

Aviva Asigurări de Viață este membru al UNSAR- Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România și este afiliata la UNSICAR – Uniunea Națională a Societăților de Intermediere și Consultanta în Asigurări din România.
Aviva este inițiator și membru fondator al Asociației Pensiilor Administrate Privat (APAPR).

5.Asirom

Înființată în 1991, ASIROM este compania de asigurări care oferă clienților siguranță și confortul de care au nevoie, fiind remarcată prin flexibilitatea cu care se adaptează la cerințele de pe piață.

2007 a fost un an benefic pentru ASIROM, marcând integrarea în Grupul Lider de pe piața de asigurări din Europa Centrală și de Est VIENNA INSURANCE GROUP. ASIROM face parte din grupul celor 40 de companii din regiune care consolidează echipa VIG.

ASIROM o companie care își surprinde clienții cu soluții prompte și moderne, respectându-și cu strictețe obligațiile asumate prin contractele de asigurare. Este unul din cele mai importante motive pentru care ASIROM a fost votată pentru al treilea an consecutiv ca fiind cel mai de încredere asigurator al României.
ASIROM înseamnă pentru clienții săi prietenul statornic și partenerul puternic care le oferă "pachete" de beneficii:

„Polițe adaptate la solicitările clientului;

Rețea teritorială națională compactă;

Experiența și stabilitate;

Putere financiară și know-how internațional al VIENNA INSURANCE GROUP”.

Calitatea deosebită a produselor și serviciilor ASIROM a condus la acordarea de către binecunoscutul organism de certificare Moody Internațional a certificatului standardului calității ISO 9001.

ASIROM – VIENNA INSURANCE GROUP, continuă să reprezinte brandul cu rădăcini românești, dar beneficiind de peste 180 de ani de experiență în asigurări.

Tabelul nr. 3Asigurări generale

Tabelul nr. 4 Participanții la oferta de asigurări generale și de viață

Primele cinci companii dețin 59,2% din piața asigurărilor generale și de viață, procent în scădere față de cel înregistrat în anul 2003 – 64,2%.

Segmentul asigurărilor generale a adus societăților de profil venituri din prime subscrise de 27.546,5 miliarde de lei (679,6 milioane de euro), creșterea față de anul 2003 fiind de 36,3%.

CAPITOLUL III

PIAȚA EUROPEANĂ A ASIGURĂRILOR ȘI PIEȚELE ȚĂRILOR DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

3.1. Evoluția pieței europene a asigurărilor

Statele industrializate domină piața globală a asigurărilor, generând aproximativ 90% din volumul total de prime încasate. Marea Britanie, Germania și Franța reprezintă, în continuare, cele mai importante piețe.

Totuși, în anul 2001, industria asigurărilor de viață nu a fost în măsură să prelungească boom-ul din anii anteriori. În țările industrializate, în particular, creșterea a stagnat ca rezultat al dezvoltării negative pe piețele de capital și a evoluției economiei mondiale.

În anul 2001 asiguratorii de viață din țările industrializate s-au confruntat cu noi provocări, în care numărul cererilor de despăgubire a atins un nivel record. În completarea cererilor de despăgubire pentru pagubele produse de calamitățile naturale și de folosirea azbestului, evenimentele tragice de la 11 septembrie au avut un impact deosebit asupra industriei asigurărilor. Aceste evenimente au costat industria asigurărilor aproximativ 40 mld$, potrivit datelor furnizate de Institutul de Informare în Asigurări. Aceste pierderi imense au influențat negativ rezultatele obținute de asigurări în anul 2001. Majoritatea pierderilor apărute ca urmare a atacului terorist de la World Trade Center au afectat companiile de asigurare din SUA și de pe alte piețe de asigurări

Evoluțiile înregistrate în anul 2001 pe piața asigurărilor au continuat și în anul 2002. Influențate de dezvoltarea nefavorabilă a piețelor de capital, rezultatele companiilor de asigurări rămân sub presiune.

Asigurările de viață și asigurările generale au fost clasificate în concordanță cu reglementările Uniunii Europene. Ca urmare, asigurările medicale și cele pentru accidente au fost incluse în categoria asigurărilor generale. Creșterile de prime au fost calculate în termeni reali, avându-se în vedere evoluția inflației și a indicelui prețului de consum din fiecare țară.

Începând cu anul 2002 a avut loc o revenire în creșterea primelor la asigurările de viață, fără a se ajunge însă la valoarea medie pe termen lung. În țările industrializate, factorul care susține această creștere este reprezentat de asigurările pentru pensii.

Tabelul nr. 5- Topul primelor 12 companii europene de asigurare (mil lei)

Din perspectivă internațională piața asigurărilor se poate defini prin eterogenitate datorită varietății evenimentelor cauzatoare de pagube și a activităților pe care le poate afecta. Astfel, este imposibil a se delimita o unică piață a asigurărilor și reasigurărilor, fiecare dintre ele fiind caracterizate prin preponderența anumitor categorii de asigurări, existența anumitor societăți de asigurări și reasigurări, norme și reglementari specifice, acoperiri mai mari sau excluderi mai extinse.

Pe plan european se constată că sfera asigurărilor a avut o evoluție de ansamblu, cu câteva trăsături comune, dar și cu diferențieri certe de la o țară la alta.

Zona inițierii asigurărilor moderne este considerată a fi Europa și se menține la nivelul unei piețe importante pe plan internațional, cu o evoluție rapidă în special în domeniile asigurărilor de viață și de economisire, dar situându-se imediat după Statele Unite.
Se poate remarca un proces de maturizare a pieței unice europene a asigurărilor, cu realizările și cu dificultățile sale, încă nedepășite.

Dezvoltarea unei piețe europene unice a asigurărilor a reprezentat un proces minuțios ce s-a derulat pe un interval de mai mulți ani. Uniunea Europeană a urmărit uniformizarea normelor de asigurări și simplificarea comerțului internațional, acordând prioritate activității de asigurare, dar și celei de reasigurare.

Încă nu s-a ajuns la acea omogenitate dorită datorită desprinderii dificile de trăsăturile legate de zona financiară, de gradul de cultură, trăsături specifice fiecărei țări membre.
Au fost date o serie de directive în scopul realizării unei piețe unice a asigurărilor, în Uniunea Europeană, Se poate face referire la introducerea pașaportului unic european în sectorul de asigurări.

Elveția s-a retras din acordul cu Zona Economică Europeană, dar a semnat un acord cu Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 1994 în ceea ce privește asigurarea de proprietate. Prin intermediul acestui acord companiile de asigurări non-viață din U.E. și Elveția au câștigat dreptul de a iniția sucursale fiecare pe teritoriul celeilalte. Condițiile sunt intermediate de Prima Directivă Europeană referitoare la asigurările non-viață.

Stabilirea pieței unice a asigurărilor a fost împărțită în trei stadii, debutând în anul 1970. Primul set de directive se referă la dreptul de inițiere în sfera de cuprindere a asigurărilor non-viață (1973) și de viață (1979). Al doilea set de directive s-a axat pe crearea condițiilor optime pentru libertatea prestărilor de servicii în asigurările non-viață (1988) și în cele de viață (1990). Ultimul set de directive a avut ca scop stabilirea unui sistem de licență unică, care să permită societăților de asigurare să opereze atât prin stabilire cât și prin libera prestare de servicii în întregul spațiu comunitar.

Aceste directive au fost aprobate în 1992 pentru ambele categorii de asigurări și au intrat în vigoare în 1994. Ele au intermediat crearea unui teritoriu de specific european.

Directivele referitoare la asigurări reprezintă un model de integrare original. Această libertate legată de stabilire și de prestări de servicii sau prezența unui sistem de licență unic nu se poate regăsi nicăieri în lume, nici chiar în Statele Unite.

CEA (Comitetul European de Asigurări) reprezintă o instituție de renume cu activități derulate în domeniul asigurărilor. Acest comitet a fost înființat în 1953 are sediul la Paris și sunt înscriși 29 de membri.

Obiectivul acestei instituții este de a reprezenta asiguratorii Europei, și de a promova interesele acestora, prin oferirea unor opinii calificate organizațiilor europene sau internaționale, publice sau private în domeniul asigurărilor sau reasigurărilor, de a facilita schimbul de informații și experiența între piețe, prin elaborarea de studii în interesul societăților de asigurări europene sau pentru a răspunde nevoilor lor.

CEA se bazează pe transparență motiv pentru care publică periodic diferite studii și statistici care informează în contextul pieții unice europene, în paralel cu fenomenul de globalizare tot mai puternic și mai vizibil în ultimii ani. Astfel, se observă anumite schimbări în mai multe direcții:

        Între asiguratori, reasiguratori și asigurați: marile societăți multinaționale au tendința de a-și ridica pragul autoasigurării și de a transfera riscurile sau o parte a acestora direct reasiguratorilor; alegerea se realiza pe principiul managementului financiar global.

        Între sectorul de stat și cel privat, datorită reducerii ponderii acestuia în domeniul asigurărilor, se conturează noi orizonturi pentru sectorul privat;

        Între asiguratori și bancheri: așa numita “banc assurance” care este supusă unei extinderi tot mai ample, astfel încât, fără a folosi banca ca și canal de distribuție a produselor de asigurări, nici una din cele două tipuri de instituții nu va mai putea rezista;

Globalizarea serviciilor financiare va continua să marcheze întreaga evoluție a domeniului asigurărilor și reasigurărilor.

În Europa, piața unică a asigurărilor cuprinde 27 țări ce aparțin Zonei Economice Europene (European Economic Area). Dezvoltarea economică a fost simultană cu cea a asigurărilor: asigurările de viață au avut un trend crescător înscriindu-se cu 14,1 procente iar cele non-viață au o creștere mai lentă cu 8,8% față de anul 1996. Piața asigurărilor din Uniunea Europeană a înregistrat o creștere de 8,8% în 1997 față de 1996, volumul total al primelor de asigurare reprezentând 543,7 mld. ECU mai mult decât creșterea PIB (2,7% în 1997 față de 1996).

Cele mai mari trei piețe de asigurări din Europa sunt Franța, Germania, Marea Britanie s-au înscris cu 67,1 procente din totalul asigurărilor de viață și 64,9 din totalul asigurărilor non-viață. Alte șapte piețe reprezintă în total 87% din fiecare două categorii de asigurări (Italia, Olanda, Elveția, Spania, Franța, Germania, Marea Britanie).

Tendința majorității a fost de a adopta cu precădere oferta din spectrul asigurărilor de viață, dar s-a remarcat și un interes pentru alte categorii de asigurări, avându-se în vedere daunele de catastrofe (riscuri industriale, răspundere și paguba materială, credit).

Asigurările reflectă un domeniu de referință al economiei europene, care influențează tendința de protecție în fața riscurilor manifestată în domeniul economic și social al țărilor membre. Pot avea de asemenea un rol de încurajare a ideii de economisire pe termen mediu și lung, dar poate fi și un eventual furnizor de fonduri pentru piețele financiare. De altfel, un alt rol îndeplinit de asigurare este cel pentru dezvoltarea tehnicilor de management al activelor și de management al riscurilor.

Rolul major cu care se înscrie în economie se conturează prin intermediul analizei următorilor indicatori aflați în strânsă interdependență:

Volumul total al primelor de asigurare (mld. €)

Prime de asigurare/ PIB (%)

Investiții / PIB (%)

Prime de asigurări / locuitor

Numărul companiilor de asigurări

Numărul de angajați ai societăților de asigurări din țările Uniunii Europene

Se remarcă trei categorii de țări care dețin cote procentuale importante pe piața asigurărilor:

În prima categorie se înscriu țările: Franța, Germania și Marea Britanie, care dețin 63 % din totalul primelor încasate și 70 % din Uniunea Europeană.

Din a doua categorie fac parte: Italia, Elveția și Spania – dețin 20,5% din volumul de prime încasate de țările membre CEA în 1998, fiecare având ponderi între 6,6% și 3,9%.

A treia categorie face referire la celelalte țări UE care dețin un total de 4 % din volumul primelor încasate.

În anul 1998, piața europeană se împarte în trei grupe:

Prima grupă: Luxemburg – cu 32,4% (datorită dezvoltării și importanței sectorului terțiar în economie plus sectorul serviciilor financiare).

A doua grupă: Marea Britanie – 11,7%; Elveția – 11,9%, Franța – 9,9%, Olanda – 9%, Irlanda – 8,6%, Finlanda – 7,7%, Belgia – 6,1%, Germania – 6,4% și Danemarca – 6,3%.

A treia grupă: Suedia – 5,7%, Austria, Portugalia și Spania – 5,4%. Aici sunt țările ale căror ponderi se înscriu intre 5 și 6 %.

Investițiile societăților de asigurări/PIB – reflectă importanța asigurărilor în economie și arată impactul asigurărilor asupra economiei prin investiții pe termen mediu și lung, efectuate de societățile de asigurări.

În 1997 volumul global al activelor investite și administrate a crescut ajungând la 40,5% din PIB global în cele 25 de țări membre CEA.

În 1997, 10 țări aveau activitate de asigurări de peste 50% dintre care Luxemburg și Finlanda cu peste 75%, Elveția, Marea Britanie, Suedia, Franța, Irlanda și Danemarca între 60% și 75%, Olanda și Cipru între 50% și 60%.

Asigurările de viață sunt mai concentrate în cinci țări europene.

În cadrul asigurărilor non – viață cinci companii domină piața, controlând două treimi din totalul tranzacțiilor.

Industria europeană a asigurărilor a înregistrat rezultate foarte bune în 2006 și este de așteptat ca această tendință să se mențină și în 2007, cu toate că prețurile de pe piața asigurărilor și reasigurărilor ar putea să mai crească, relevau datele unui raport Standard & Poor's, citat de NewsIn.

"Ratingurile companiilor de pe piața europeană a asigurărilor susțin aceste previziuni optimiste, în condițiile în care 79% dintre companiile monitorizate au primit rating stabil, 16%, și doar 5% au fost notate cu rating negativ. Aceste ratinguri s-ar putea chiar ameliora, în condițiile în care companiile din industria asigurărilor vor demonstra că profitabilitatea afacerilor din 2006 este sustenabilă pe termen lung", a declarat analistul Standard & Poor's Simon Marshall, citat în raportul agenției. Potrivit lui Marshall, factorii care ar putea deteriora ratingul companiilor europene de asigurări ar fi proasta administrare și integrare a achizițiilor de companii, precum și volatilitatea de pe piețele de capital. Aceste previziuni pozitive pentru anul 2007 s-au stabilit și datorită sezonului de uragane din Statele Unite din anul 2005 care a dus la majorarea prețului asigurării riscului de catastrofă.

Cele mai mari ponderi în totalul primelor brute subscrise din asigurările generale sunt deținute de: asigurările de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare (38,7%), asigurările de răspundere civilă auto (28,9%), asigurările de incendiu și calamități naturale (11,8%) și asigurările de credite (8,4%).

"Deși dețin o pondere relativ redusă, respectiv de 3%, s-a constatat că asigurările de daune la proprietăți au înregistrat o dinamică accelerată, primele subscrise în primele trei trimestre pentru această categorie de asigurări reprezentând deja peste 150% din totalul înregistrat la această clasă pe parcursul întregului an 2005".

Asigurările din țările Uniunii Europene sunt definite în mod variat de la o țară la alta în conexiune cu anumite variabile, precum: procentajul persoanelor ce posedă autoturisme și locuințe, sistemul de pensii și asigurările de sănătate. În unele țări, asigurările de viață au un procentaj mai mare decât asigurările non-viață.

Conform reportului din mai 2005 de pe piața asigurărilor europene se constată că piața Europei de Vest este ajunsă la pragul de maturitate, iar piața Europei de Est este într-o permanentă dezvoltare, susținută de noii actori intrați pe piață. În anul 2005, piața de asigurări europeană a înregistrat o creștere de 4,5%, ceea ce însumează 978 de miliarde euro.

Chiar dacă piața asigurărilor din Europa înregistrează rezultate pozitive și este în continuă creștere, este în urma pieței din Statele Unite unde contribuția la nivelul PIB depășește 10% din PIB. Acest lucru a fost posibil datorită sistemelor de securitate socială din Statele Unite, care au influențat și încurajat piețele de asigurări de viață și sănătate în extindere și dezvoltare amplă.

Statisticile realizate de EUROSTAT confirmă că rata de angajare evaluată între anii 1995 și 2004 s-a majorat cu 0,5%, numărul persoanelor angajate în asigurări cu vârsta cuprinsă între 50 și 64 de ani a crescut în acest interval cu 27%. În anul 2004, Europa a modificat graficul asigurărilor în defavoarea Americii de Nord, înregistrându-se pentru prima dată în istorie in locul acesteia fiind considerat cea mai amplă piață de asigurări din lume. Europa deține 36,9% din întreaga activitate de asigurări derulată la nivel mondial, și astfel, a devansat cu 0,9% America de Nord în clasamentul celor mai mari piețe de asigurări.

Uniunea Europeană alături de Statele Unite ale Americii dețin un portofoliu impresionant în platforma piețelor de asigurări din lume. În anul 2004, Uniunea Europeană avea 34,4% din totalul primelor subscrise la nivel mondial, iar Statele Unite ale Americii, dețineau 33,8% din totalul subscrierilor.

La nivelul țărilor Uniunii Europene s-a conturat un volum total de prime subscrise care depășea 896,7 miliarde euro, domeniul asigurărilor de viață generând prime în valoare de peste 529,3 miliarde euro, iar cel al asigurărilor non-viață de 367.6 miliarde euro.

3.2. Dezvoltarea asigurărilor pe piețele emergente din Europa Centrală și de Est

Europa se împarte în două regiuni din punct de vedere al asigurărilor. Astfel, zona vestică este considerată ca având piețe mature și dezvoltate, unde Olanda si Marea Britanie ocupă primele poziții, cu 13,6%, respectiv 13%; în majoritatea țărilor vestice gradul de penetrare al asigurărilor in PIB oscilează între 6% si 10%. În același timp, în zona Europei Centrale si de Est acest indicator nu depășește 5%, deci piața are încă potențial de dezvoltare și prezintă un interes strategic pentru investitori, se arată în Raportul ERSTE.

Așa cum tranziția a întâmpinat grade diferite de succes în diferite țări, nici piața asigurărilor nu face excepție. Sunt identificate diferențe mari în ceea ce privește expansiunea sectorului asigurărilor în acest context.

În anul 2005, primele la asigurările de viață au crescut cu 24% față de anul precedent, ajungând la valoarea aproximativă de 8,8 mld de $. Cea mai mare rată de creștere a fost înregistrată în Rusia (44,1%) ca urmare a scutirii de taxe la polițele de asigurare de viață pe termen scurt; în celelalte țări central și est-europene, creșterea medie a fost de 8,1%.

Cele mai dinamice piețe au fost Slovacia, Slovenia și Cehia. În contrast, în Polonia creșterea a fost infimă, datorită influenței nefavorabile exercitate de mediul economic. În Ungaria, venitul din prime a scăzut ca urmare a declinului înregistrat de vânzările de polițe.

În anul 2004, condițiile economice nefavorabile au influențat dezvoltarea sectorului de asigurări de viață.

În anul 2005, Rusia se va detașa de anumite beneficii pentru câteva produse de asigurare de viață. Se prevede un ritm de creștere al pieței asigurărilor din Europa Centrală și de Est mai mare decât în statele vest-europene.

În Rusia s-a obținut cea mai mare rată de creștere, ca efect al creșterii veniturilor populației și a sporirii cererii interne pentru asigurări.

Cea mai redusă rată de creștere a fost înregistrată pe piața asigurărilor din Polonia.

Cehia, Ungaria, Slovacia și Slovenia ale căror economii sunt considerate stabile, devin atractive pentru investitorii din vest. Aici, s-a intensificat prezența asiguratorilor străini pe piață, s-a accentuat concurența și s-au redus cotele de piață deținute de societățile care dețineau monopolul de stat.

Economia Poloniei va părea sa aibă un traseu ascendent în viitor conferind și în sfera asigurărilor prevederi optimiste. Acest lucru îi poate încuraja și pe alți asiguratori străini să intre pe piața poloneză.

Ungaria tinde să fie una dintre principalele țări cu creștere economică din regiune, iar Cehia a revenit în anul 2000 după 2 ani de declin.

Prin contrast, în Europa de Sud – Est și în Rusia, creșterile au fost foarte volatile, în condițiile unui mediu macroeconomic instabil.

Industria asigurărilor în cazul Rusiei este relativ nouă. Înainte de anul 1988, numai două firme de stat ofereau servicii de asigurări.

Piața internațională a asigurărilor se manifestă printr-un rol important care valorifică concentrarea din ultimii ani a actorilor acestei piețe.

Societățile de asigurări, societățile de reasigurări, brokerii de asigurări și societățile ce oferă servicii în activitatea de asigurare sunt actorii cu roluri principale pe aceste platforme ale piețe internaționale.

Maniera în care asigurările se derulează în acest context este supravegheată de legislația specifică și este dependentă de aceleași principii specifice fiecărei piețe economice supunându-se condițiilor de piață, inflației sau modalității de încheiere a contractelor.

Sporirea producției de bunuri și servicii pe plan mondial, este efectul direct al investițiilor internaționale. Astfel s-a format o piață cu textură internațională în sfera asigurărilor intermediată de relații specifice externe, relații supuse unor riscuri mai mari în comparație cu cele interne.

Evoluția continuă a pieței internaționale de asigurări a creat noi oportunități pentru societățile de asigurări puternice.

Piața asigurărilor din Europa centrală și de est fiind deschisă după schimbările produse în urmă cu 12 ani a creat o dezvoltare a acestora în special prin constituirea unor societăți mixte sau deschiderea unor filiale a marilor societăți internaționale de asigurări.

Legislația țărilor din estul Europei și Europei Centrale se află în permanentă evoluție aceasta fiind derulată și în domeniul asigurărilor și al reasigurărilor.

În anul 1997 volumul total al primelor de asigurare încasat de către țările din Europa Centrală și de Est înregistra 14,5 milioane de dolari. Această sumă a constituit 1% din volumul mondial de prime și 1,7% din PIB cumulat, intensitatea medie a asigurărilor fiind de 46,3 dolari/locuitori.

Asigurările non-viață au dominat pe această platformă obținând 75% din totalul primelor încasate, datorită asigurărilor de autovehicule care au ce mai mare pondere a veniturilor din prime. Se remarcă astfel că, pe piața Londrei asigurările de viață nu domină la fel ca și cele non-viață, dar se prevede o evoluție accelerată a acestora.

Au fost proeminente pe piața est europeană Rusia, Polonia, Cehia și Ungaria, care au atins cota de 82% din totalul primelor de asigurare.

Societățile cu capital de stat, nu au mai dominat datorită creșterii competiției prin apariția a unor societăți de asigurare cu capital privat. Astfel cele mai multe societăți cu capital de stat s-au privatizat și deoarece, asigurarea de răspundere civilă este obligatorie, se încheie nu numai de către aceste societăți, ci și de către societățile private.

Criza din 1997 din Rusia care a avut efecte pe o perioadă mai mare de timp, nu a putut împiedica evoluția asiguraților.

Evoluția activității de asigurare din România după anul 1990, a fost similară celei din celelalte foste țări cu economie centralizată din Europa Centrală și de Est. Pe piața românească de asigurare – devenită o piață emergentă-după scindarea fostului ADAS în trei societăți comerciale cu capital privat (Asirom, Astra,Cargo), asigurându-se un număr maxim de 73 de asiguratori prezenți pe piața număr ce a scăzut după aplicarea prevederilor Legii32/2000.

Cifra de afaceri rezultată din primele de asigurare a înregistrat o evoluție spectaculoasă fiind încurajată de paleta diversificată de oferte de contracte, de pătrunderea pe piață a capitalului străin, de calitatea serviciilor oferite asiguraților. Acestea au condus la o pondere de 50% a CA în cifre reale, depășind alte ramuri de activitate.

Gradul de concentrare al activității de asigurare s-a menținut în întreaga perioadă după 1990, primii 10 asiguratori deținând o parte covârșitoare din piață. Perfecționarea legislației din asigurări mai ales după 2002, a permis realizarea unei marje ridicate a solvabilității asiguratorilor și eliminarea de pe piață a celor neperformanți, precum și adaptarea treptată a acestei legislații la cerințele UE. Din anul 2000 până în anul 2008 se remarcă o evoluție ascendentă pe piața asigurărilor.

CAPITOLUL IV

MODERNIZAREA PIEȚEI ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA ÎN PROCESUL ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ

4.1. Evoluția pieței autohtone de asigurare în procesul aderării UE

Întreg procesul de integrare ce și-a fixat ca obiectiv definitivarea fizionomiei pieței unice deasigurare, implică instituțiile comunitare generale și particulare și presupune utilizarea unui instrumentar juridic  special.  Instrumentele  juridice  comunitare  au  fost:  regulamentele,  directivele,  deciziile,recomandările și avizele. Atunci când a fost nevoie de reglementarea sectorului asigurărilor, instrumentul la care s-a recurs a fost și rămâne directiva.

Directivele sunt acte normative care stabilesc cadrul general de reglementare a diferitelor aspectece vin în atenția instituțiilor comunitare, dar lasă la dispoziția statelor membre forma și mijloacele de implementare în legislația națională.

În domeniul asigurărilor, pentru traducerea celor trei libertăți menționate anterior,  au fost adoptate trei serii de directive, dintre care unele vizau asigurările de bunuri, de răspundere civilă și alte asigurări de daune, denumite generic „alte asigurări decât cele de viață”, iar altele se refereau la asigurările de viață. Astfel, prima generație de directive (Directiva din 1973 pentru asigurările de bunuri și de răspundere civilă și, respectiv, cea din 1979, pentru asigurările de viață) a urmărit instituirea libertățiiorganizate a dreptului de stabilire prin armonizarea condițiilor de acces la activitatea de asigurări și amodului de exercitare a controlului financiar de către statul gazdă al agenției sau sucursalei de asigurare. Cea de-a doua generație de directive (Directiva din 1988 și, respectiv, cea din 1990) s-a referit lalibertatea prestărilor de servicii. De data aceasta, nu s-a mai putut merge pe armonizarea deplină și prealabilă a practicilor de operare în țările membre, ca în cazul condițiilor de acces în materie de stabilire,deoarece o dată cu primirea de noi membri în C.E.E. legislațiile în materie de asigurări se diversifică și mai mult.

Ultimul set de Directive s-a referit, în esență, la instituirea unui sistem de licență (autorizare) unică, prin care societățile de asigurare admise de un stat membru, sunt autorizate să opereze atât prin stabilire (rețea de sucursale, agenții), cât și prin liberă prestare de servicii în întregul spațiu comunitar. Aceste Directive au fost aprobate în anul 1992 pentru ambele categorii de asigurări și au intrat în vigoare în 1994. S-a urmărit instituirea unei depline libertăți de exercitare a activității de asigurare, bazată pe autorizația unică de funcționare a asigurătorilor (single passport ) și pe controlul unic asupra societăților de asigurare, exercitat în toate țările membre de către țara în care își are sediul respectiva societate.

Principalele consecințe ale aplicării acestor directive au fost

intensificarea fenomenului de dereglementare;

creșterea cooperării între autoritățile naționale de supraveghere în asigurări;

piața românească de asigurări prezintă elementele specifice unei stări perturbate de diferiți factori externi sau interni și creează un context incert.

modificări importante în structura distribuției produselor de asigurare, datorate dezvoltării bancasigurării și noilor tehnici de vânzare la distanță a contractelor de asigurare, din ce în ce mai sofisticate și imateriale, ca distribuția prin telefon sau internet;

o relaxare a supravegherii statului, în paralel cu creșterea responsabilității operatorilor de pepiața asigurărilor. După renunțaream la controlul asupra conținutului polițelor și asupra tarifelor – caexpresie a dereglementării – garanția de securitate a activității de asigurare este oferită, în concepțiaeuropeană comună, de supravegherea solvabilității asigurătorilor;

manifestarea unei tendințe accentuate de concentrare a activității, prin fuziuni, achiziții, creareade grupuri financiare care cuprind bănci, societăți de asigurare, instituții de investiții.

La sfârșitul anului 2006, piața asigurărilor reflectă un volum de 1,6 miliarde euro iar, în anul 2007 trece pragul de 2 miliarde euro. În 2008, piața finaliza cu subscrieri de 2,4 miliarde euro. În același an criza încă nu se făcea simțită cu efecte directe. Anul 2009 a adus un cutremur pe piața de leasing: -75%. În același an, asigurările au consemnat prima diminuare anuală: -13%. Primele 9 luni ale lui 2010 au adus subscrieri de 1,5 miliarde euro, asociate unei diminuări cu aproape 4% a primelor brute subscrise.

Anul 2010 s-a încheiat sub semnul unei scăderi. Esențială pentru piață a fost însă o altă scădere consemnată în premieră în ultimii ani pentru industria de profil din România: diminuarea daunelor pe segmentul asigurărilor generale.

Anul trecut ne-a adus două premiere: ASTRA Asigurări a devenit liderul pieței încă din primul trimestru, conservându-și poziția până la încheierea lui 2010. O altă premieră este accederea a încă unei companii specializate în asigurări de viață în topul celor mai importante 10 companii românești de asigurări: BCR Asigurări de Viață.

Privind retrospectiv către 2010, pare ca cifrele devin mai puțin importante atunci când au semnul minus în față. Privind prospectiv către 2011, scenariile optimiste care anunță scăderi de doar 5% sau cele pesimiste care indică scăderi de 15% intră în plan secund și fac loc unui alt scenariu, în care cuvântul cheie este stabilitatea.

Uniunea Europeana a adoptat noi reguli privind piata asigurarilor, pentru a reduce riscurile si a proteja mai bine clientii.
Legea, adoptată, în 2009, de Parlamentul European, schimbă semnificativ modul în care societățile de asigurări își gestionează finanțele, pentru a se asigura că pot acoperi pierderile. Asemenea regulilor bancare Basel II, măsura Solvency II (Solvența II) măsoară capacitatea fiecărui asigurator de a face față pierderilor, scrie Bloomberg. De asemenea, armonizează standardele instituțiilor de supraveghere în acest domeniu din cele 27 de state membre și încurajează cooperarea între acestea.

Atât experții din industrie, cât și companiile estimează că noile reguli vor duce la o consolidare pe piața asigurărilor. De asemenea, având în vedere noile restricții impuse pentru rata de risc acceptată la investirea capitalului, specialiștii sunt de părere că vor fi mai bine protejati clienții, potrivit Financial Times.

Noile reglementari vor intra in vigoare in 2012, pana atunci, toate companiile de asigurări având obligatia de a-și modifica operațiunile pentru a se conforma legii.

Desi această propunere era sustinuta de asiguratorii importanti, precum Aviva si Axa, a fost respinsa de reprezentantii din tarile mai mici, de teama de a nu fi deveni "sclavii" tarilor mari, precum Franta, Marea Britanie si Germania, unde isi au sediul principal majoritatea societatilor de asigurare din Europa. Propunerea va fi analizata, din nou, in 2015, la trei ani dupa ce Solvency II va intra in vigoare.

Primele companii de pe piața asigurărilor din România, sunt ilustrate în următoarele tabele: Tabel 4.1.1.

Top 10 – Asigurări de Viață

Sursa: INSURANCE PROFILE nr. 1 / 2011

Tabel 4.1.2

TOP 10 – ASIGURĂRI GENERALE

Tabel 4.1.3

TOP 10 – BROKERI DE ASIGURARE

Cauzele dezvoltării lente pe piața românească a asiguratorilor

Pragurile în dezvoltarea pieței asigurărilor sunt inflația, șomajul, veniturile scăzute ale cetățenilor și, mai ales lipsa sprijinului financiar necesar. Din această perspectivă, eventualitatea introducerii asigurării obligatorii a locuinței riscă să fie privită ca o obligație la fel de împovărătoare ca și plata impozitului. Pentru a evita o asemenea situație și, totodată, pentru a mai schimba ceva în mentalitatea românilor, este necesar ca societățile puternice de asigurări să ofere programe susținute de comunicare.

Românii consideră asigurarea o suprataxă, fiind obișnuiți ca pierderile să fie acoperite de stat, prin subvenții de la buget. Lipsa de informații complete și corecte a condus la o viziune simplistă și, de multe ori, eronată asupra asigurărilor.

Evoluția primelor brute încasate din asigurări

Efectele crizei economice globale au început să fi e resimțite în economia românească începând cu cel de-al treilea trimestru al anului 2008. Fără a putea fi anticipată la nivel real, criza economic s-a manifestat în tot sectorul financiar, cu repercusiuni asupra pieței de capital, a lichidității bancare, a creditării persoanelor juridice precum și în industria auto. În acest climat economic ostil, piața globala a asigurărilor a resimțit scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor de produse fi nanciare, ca urmare a reducerii veniturilor acestora, dar și a creșterii ratei șomajului.

Industria asigurărilor din România, conectată direct la evoluția principalelor ramuri economice, este dependentă de consum, care a înregistrat o scădere semnificativă în 2009. Pe fondul acestei evoluții, piața asigurărilor a intrat pe un trend ușor descendent al volumului de prime brute subscrise, comparativ cu anii anteriori, când s-au înregistrat creșteri cuprinse între 25% – 30%. Astfel, valoarea cumulată a primelor brute subscrise pentru asigurări generale și asigurări de viață, în 2009, a atins o valoare de 8.869.746.957 lei, nivel mai redus cu 66.539.548 lei, comparativ cu 2008, ceea ce reprezintă o scădere reală de 5,24%.

Cu toate acestea, la data de 31.12.2009, numărul contractelor de asigurare în vigoare raportate de societățile care au practicat asigurări generale era de 8.575.377, în creștere cu 529.720 față de anul 2008, iar cel aferent asigurărilor de viață era de 7.732.945, în creștere cu 962.486 față de anul 2008. Din numărul total de contracte de asigurare existent la 31.12.2009, contractele de asigurări generale reprezentau 52,57%, iar cele de asigurări de viață reprezentau 47,43%. De asemenea, în pofida climatului economic dificil, societățile de asigurare au continuat să investească în capitalul uman.

Conform datelor transmise de societățile de asigurare rezultă că, la data de 31.12.2009, existau în evidențele acestora un număr de 20.512 persoane angajate cu contract de muncă, în creștere cu 2.939 persoane. Creșterea numărului personalului a fost influențată atât de intrarea pe piață a unor noi societăți de asigurare, dar și de faptul că unele societăți de asigurare au efectuat angajări de personal pentru a dezvolta și a cuprinde în asigurare o parte cât mai mare din segmentul de retail, în contextul economic actual. Cele mai mari ponderi în volumul primelor brute subscrise pentru cele două categorii de asigurare sunt deținute de primele subscrise în următoarele zone: București (care include și județul Ilfov) cu un procent de 50,61% din total, urmată de zona de nord-vest a țării (județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj și Satu-Mare) cu un procent de 8,86% și zona de sud (Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman) cu 8,01%. Volumul primelor brute subscrise în țări member ale Uniunii Europene – Italia, Belgia, Bulgaria, Estonia, Letonia și Lituania – a fost de 27.034.903 lei. Cea mai mare sumă este aferentă primelor subscrise în Italia, de 24.872.471 lei.

Tabel 4.1.4. Dinamica primelor brute subscrise pentru

asigurări generale și de viată în perioada 2005-2009

Analizând gradul de penetrare al asigurărilor, exprimat ca raport între primele brute subscrise și PIB, se constată că la 31.12.2009 acest indicator era de 1,80%, înregistrând o ușoară creștere față de nivelul anului 2008.

Tabel 4.1.5. Evoluția gradului de penetrare a asigurărilor și

a densității asigurărilor

Deși în scădere nesemnificativă față de anul preedent (cu 2,35 lei/locuitor) densitatea totală a asigurărilor în 2009 este de 2,02 ori mai mare decât în 2005.

Grafic 4.1.1. Dinamica gradului de penetrare a asigurărilor în PIB (%) și a densității asigurărilor (Ron/locuitor) în perioada 2005-2009.

Tabel 4.1.6. Structura primelor brute subscrise

Gradul de penetrare a asigurărilor generale a fost în 2009 de 1,47%, iar cel aferent asigurărilor de viață a fost de 0,33 %. Comparativ cu 2008, acest indicator a înregistrat o creștere de 0,07 puncte procentuale pentru asigurările generale, și o scădere cu 0,04 puncte procentuale pentru asigurările de viață.

În ceea ce privește densitatea asigurărilor generale, aceasta a fost de 337,41 lei/locuitor in 2009 ( mai mare cu 8,67 lei/locuitor față de anul 2008), iar cea aferentă asigurărilor de viață a fost de 75,86 lei/locuitor (mai mică cu 11,02 lei/locuitor față de anul 2008).

Sectorul asigurărilor de viață a fost mai afectat de criza economic decât asigurările generale, populația confruntându-se cu scăderea nivelului de trai, cu creștera șomajului și nu în ultimul rând cu scăderea încrederii în produsele de asigurare.

Tabel 4.1.7. Prime brute subscrise de societăți în 2009 și ponderea lor în total piață.

Din cele 9 societăți de asigurare autorizate în state membre ale Uniunii Europene, care au deschis sucursale pe teritoriul României, 5 societăți au subscris prime pentru asigurări generale în valoare cumulată de 41.579.227 lei. Din acest volum de prime, ponderi semnificative au înregistrat clasele: clasa XIV – asigurări de credite, pentru care au fost raportate prime în sumă de 18.223.636 lei (43,82% din total) și clasa III – asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare), pentru care s-au înregistrat prime în sumă de 12.220.583 lei (29,39% din total).

În sectorul asigurărilor de viață, numai două sucursale străine deschise în România au subscris prime pe teritoriul țării noastre, cu o valoare cumulată de 8.630.903 lei. Aceste sucursale sunt CIG Pannonia cu 905.668 lei și Cardif Assurance Vie cu 7.725.235 lei. Rezultă astfel că, la data de 31.12.2009, volumul total al primelor brute subscrise de sucursalele străine în România a fost de 50.210.130 lei, în creștere reală cu 272,89% față de anul 2008 (când au fost de 12.877.964 lei). Se precizează faptul că primele subscrise de aceste sucursale pe teritoriul României nu sunt incluse în valoarea primelor brute subscrise luată în considerare pentru determinarea gradului de penetrare a asigurărilor în România sau a densității asigurărilor, de 8.869.746.957 lei, fiind cuprinse în lanțurile acestor societăți și raportate autorităților care au competențe legale de supraveghere a acestora, potrivit reglementărilor europene în vigoare.

Prime brute subscrise pentru asigurări generale

Volumul total al primelor brute subscrise pentru asigurările generale, în sumă de 7.241.584.322 lei, a înregistrat o scădere reală cu 2,18% față de anul 2008. Concentrarea volumului de prime brute subscrise pentru asigurări generale în zona București și județul Ilfov, care dețineau o cotă de 47,29% în 2009, este în strânsă corelație cu dezvoltarea economică, urbană și culturală a Capitalei. Alte zone pentru care s-au raportat valori mai mari ale primelor brute subscrise din asigurări generale au fost: zona de sud a țării, cu 9,02% din total, și zona de nord–vest, cu o cotă de 8,95% din totalul primelor aferente acestui sector.

Conform statisticilor asigurătorilor, structura primelor brute subscrise pe categorii de asigurați, la 31.12.2009, se prezenta astfel: subscrierile înregistrate de persoanele fi zice erau în sumă de 2.385.951.015 lei (32,95% din total) și cele înregistrate de persoanele juridice erau în sumă de 4.855.633.307 lei (67,05% din total).

Comparativ cu anul 2008, valoarea primelor brute subscrise de persoanele juridice a scăzut în termeni reali cu 7,53%, aceasta fi ind explicată de diminuarea contractelor de asigurare încheiate cu marile companii care au resimțit mai puternic efectele crizei economice și au renunțat la încheierea unor asigurări. În aceste condiții, creșterea valorii primelor brute subscrise de persoanele fi zice, cu 10,86%, în termeni reali, a compensat pierderea unor contracte cu persoane juridice.

În ceea ce privește ponderea claselor de asigurări generale în total, din punct de vedere al primelor brute subscrise, se constată că acestea nu au comportat modifi cări semnificative în 2009, cu excepția a două clase: clasa de asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, a cărei pondere a scăzut cu 4,33 puncte procentuale (pe fondul scăderii activității societăților de leasing și a creditării din sectorul bancar), și clasa de asigurări de răspundere civilă a autovehiculelor, a cărei pondere a crescut cu 5,01 puncte procentuale.

Societățile care au subscris prime pentru aceste clase de asigurare în valori semnificative sunt următoarele:

a) pentru clasa III – asigurările de mijloace de transport terestru, altele decât feroviare, representative sunt societățile:

• ALLIANZ – ȚIRIAC ASIGURĂRI SA, cu 717.812.565 lei, reprezentând 21,54% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă;

• OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu 635.165.532 lei, reprezentând 19,06% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă;

b) pentru clasa VIII – asigurările de incendiu și alte calamități naturale, societățile care au înregistrat un volum semnifi cativ al primelor brute subscrise sunt:

• ALLIANZ – ȚIRIAC ASIGURĂRI SA, cu 178.852.236 lei, reprezentând 19,13% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă;

• ASTRA ASIGURĂRI SA, cu 135.506.725 lei, reprezentând 14,49% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă,

• OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu 143.322.937 lei, reprezentând 15,33% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă.

În cadrul clasei VIII – asigurări de incendiu și calamități naturale, o pondere de 42,75% este reprezentată de asigurările facultative de locuințe, care au cumulate un volum de prime în sumă de 399.610.519 lei, numărul ontractelor în vigoare la 31.12.2009 fiind de 1.528.253.

c) pentru clasa X – asigurările de răspundere civilă pentru autovehicule, societățile care au înregistrat un volum semnifi cativ al primelor brute subscrise, sunt:

• ASTRA ASIGURĂRI SA, cu 289.760.090 lei, reprezentând 12,86% din subscrierile acestei clase;

• OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu 272.021.544 lei, reprezentând 12,07% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă;

• ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE

GROUP SA, cu 236.797.151lei, reprezentând 10,51% din volumul subscrierilor pe această clasă;

• EUROINS SA, cu un volum de 233.018.720 lei, reprezentând 10,34% din volumul total al subscrierilor pe această clasă;

• ALLIANZ – ȚIRIAC ASIGURĂRI SA, cu un volum de 230.465.259 lei, reprezentând 10,23% din volumul total al subscrierilor pe această clasă.

Conform Normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de la 1 ianuarie 2010, asigurările obligatorii de răspundere civilă a vehiculelor (RCA) vor fi emise numai în sistem electronic, iar societățile de asigurare vor avea obligația ca, în tarifarea acestora, să aplice sistemul bonus-malus (sistemul de reducere sau de majorare a primei, după caz, în funcție de istoricul de daunalitate al asiguratului). Implementarea acestor dispoziții normative va constitui un pas important în evoluția pieței de asigurări RCA din România, întrucât va contribui semnifi cativ la creșterea calității informațiilor din evidența centralizată la nivel național a polițelor RCA (cuprinse în baza de date CEDAM administrată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor). De asemenea, va permite diminuarea timpului de intrare în valabilitate a unei polițe noi, aceasta fi ind de altfel o altă dispoziție legală emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Din numărul total de contracte de asigurări generale care erau în vigoare la 31.12.2009, respectiv de 8.575.377, ponderi semnifi cative erau deținute de contractele pentru clasa X – 45% (3.858.708 contracte), contractele pentru clasa VIII – 22,94% (1.967.558 contracte) și contractele pentru clasa III – 14,78% (1.267.568 contracte).

În tabelul de mai jos sunt prezentate 10 societăți care cumulează un volum al primelor brute subscrise din asigurări de viață de 1.495.580.541 lei, reprezentând 91,85% din volumul total de prime înregistrat în acest sector.

Din datele prezentate în Tabelul 8 se observă că și în anul 2009 sectorul asigurărilor de viață se caracterizează printr-un grad mare de concentrare, astfel încât un număr de 10 societăți dețin 91,86% din volumul total al subscrierilor.

În anul 2010, pe lângă condițiile economic-financiare ale populației care nu pot fi influențate de sectorul asigurărilor, cei mai importanți factori pentru dezvoltarea asigurărilor de viață sunt conștientizarea de către consumatori a nevoii de protecție și economisire, câștigarea încrederii acestora în produsele oferite de asigurători, dar și oferirea de produse adaptate la nevoile asiguraților.

Raportate la primele subscrise pe această clasă de asigurare, indemnizațiile plătite au reprezentat 70,75%. Creșterea reală a indemnizațiilor brute plătite pentru acest tip de asigurări a fost de 20,90% față de anul 2008. Un număr de 5 societăți care au plătit indemnizații pentru aceste asigurări au cumulat o valoare de 922.911.635 lei, reprezentând 57,93% din valoarea totală a indemnizațiilor brute plătite. Aceste societăți sunt:

1) OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu o valoare de 245.831.358 lei, a înregistrat o creștere reală cu 20,59% față de 2008;

2) ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu o valoare a indemnizațiilor brute plătite de 206.510.377 lei, a înregistrat o creștere reală cu 19,87% față de anul 2008;

3) ASIGURARE REASIGURARE ARDAF SA, cu o valoare a indemnizațiilor brute plătite de 164.427.690 lei, a înregistrat o creștere reală cu 26,27% față de anul 2008;

4) ALLIANZ – ȚIRIAC ASIGURĂRI SA, cu o valoare de 154.751.451 lei, a înregistrat o creștere reală cu 5,96% față de 2008;

5) UNIQA ASIGURĂRI SA, cu o valoare de 151.390.759 lei, a înregistrat o scădere reală cu 8,94% față de anul 2008.

Indemnizațiile brute plătite pentru asigurările raportate la clasele III și X au cumulat suma de 4.487.085.641 lei, reprezentând 86,50% din volumul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale. Comparativ cu anul 2008, acest tip de indemnizații plătite au înregistrat o creștere reală de 15,36%.

c) pentru clasa XIV – asigurări de credite, în anul 2009 au fost plătite indemnizații brute în cuantum de 238.095.943 lei, în creștere reală cu 101,39% față de anul 2008.

Pentru daunele produse în anii anteriori s-au plătit indemnizații în sumă de 98.795.288 lei (41,5% din total clasă), iar pentru daunele produse în anul 2009 s-au plătit indemnizații în sumă de 139.300.655 lei (58,5% din total clasă).

Criza economică manifestată în 2009 a avut ca efecte inclusiv o restrângere a activității de creditare, cât și creșterea numărului de credite restante. În această conjunctură nefavorabilă, societățile de asigurare au înregistrat o diminuare semnificativă a preluării în asigurare a riscurilor de credit, dar au înregistrat și o creștere a indemnizațiilor brute plătite, infl uențată de neplata ratelor de către persoanele fi zice sau juridice care au încheiat contracte de creditare cu băncile.

d) pentru clasa VIII – asigurări de incendiu și calamități naturale au plătit indemnizații brute un număr de 27 de asigurători, în valoare totală de 210.998.124 lei, reprezentând 4,07% din totalul sumelor plătite pentru asigurări generale. Comparativ cu perioada similară a anului 2008, aceste indemnizații au crescut în termeni reali cu 78,87%. Din totalul indemnizațiilor brute plătite aferente acestei clase, asigurătorii au plătit suma de

79.846.740 lei, reprezentând 37,84%, iar diferența de 131.151.384 lei, reprezentând 62,16%, a fost plătită de reasigurători, conform prevederilor din contractele de reasigurare.

Pentru asigurările facultative de locuințe au fost plătite indemnizații în sumă totală de 31.373.253 lei, ceea ce reprezintă 14,86% din valoarea indemnizațiilor brute plătite pentru clasa VIII. Un număr de 3 societăți din cele 27 care au plătit indemnizații pentru asigurările încadrate în clasa VIII au înregistrat o valoare cumulată a indemnizațiilor plătite

de 124.368.128 lei (58,94% din total indemnizații plătite la această clasă).

Aceste societăți sunt:

1) OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu o valoare de 47.189.562 lei, a înregistrat o creștere reală cu 195,45% față de 2008;

2) ALLIANZ – ȚIRIAC ASIGURĂRI SA, cu o valoare de 41.937.389 lei, a înregistrat o creștere reală cu 63,81% față de 2008;

3) ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu o valoare a indemnizațiilor brute plătite de 35.241.177 lei pentru asigurările din această clasă, a înregistrat o creștere reală cu 45,35% față de anul 2008.

Tabel 4.1.8. Clasamentul primelor 10 companii de asigurare

din Romania pentru ianuarie – decembrie 2010

Sursa: INSURANCE PROFILE nr. 1 / 2011

În concluzie, anul 2011 se anunță a fi cel mai greu pentru piața asigurărilor, iar în aceste condiții, scenariul obligatoriu pentru piață în ansamblu trebuie să includă neaparat ideea de stabilitate cu orice preț. Stabilitate cu prețul pierderii clienților, implicit a cotei de piață, a scăderii în ierarhii, care trebuie privite cu alți ochi atunci când miza se schimbă.

4.2. Perspective ale modernizării pieței românești de asigurare ca urmare a aderării la Uniunea Europeană

Piața asigurărilor de viață din România, se extinde în ritm lent dar se poate remarca perseverența și continuitatea de care a dat dovadă.

Ponderea lor continuă însă să fie redusă comparativ cu cea a asigurărilor generale (21,12%, spre deosebire de 78,88%).

Obișnuiți cu câștiguri rapide și facile, românii se hotărăsc greu pentru încheierea unei polițe, mai ales când știu că o asigurare de viață obligă la o seriozitate deosebită în plata primelor.

Tabelul nr. 10 – Clasamentul societăților de asigurare în funcție de primele brute încasate din asigurări de viață

O bună parte din rezultatele înregistrate în anul 2005 în sectorul asigurărilor de viață se datorează noilor programe și strategii de marketing adoptate de firmele de asigurări.

Pentru societățile care activează în sectorul asigurărilor de viață se impune și o apreciere calitativă a activității pe care o desfășoară. Acest lucru se referă la calitatea managementului și politicii de plasamente.

În România, cele mai cunoscute asigurări obligatorii sunt asigurările de răspundere civilă auto. Evoluția lor ascendentă este determinată nu atât de actualizarea nivelului primelor, cât mai ales de creșterea numărului de contracte încheiate. În anul 2001, peste 75% din numărul autovehiculelor înmatriculate în România au fost asigurate.

Atitudinea precaută a asiguratorilor a început de altfel să se extindă asupra tuturor tipurilor de asigurări auto fie ele de răspundere civilă sau casco.

Acest aspect este cu atât mai important, cu cât asigurările auto dețin ponderea majoritară și în categoria asigurărilor facultative, după ele urmând, în ordine, asigurările de răspundere, asigurările de incendiu și alte pagube la bunuri, și asigurările de persoane, altele decât cele de viață.

Tot legat de asigurările obligatorii de răspundere civilă auto trebuie menționat și faptul că în ultimii ani s-a conturat din ce în ce mai clar o inițiativă a Consiliului Interministerial pentru Siguranța Rutieră. Aceasta se referea la obținerea de către companiile de asigurări a dreptului de a putea oferi asiguraților RCA reduceri la prima de asigurare în anul următor, dacă nu au înregistrat în perioada precedentă nici un eveniment rutier. Pe de altă parte, în cazul în care numărul de daune înregistrate la un asigurat a fost foarte mare, compania de asigurări ar putea majora în următorul an prima plătită de acesta.

În cazul asigurărilor CASCO, prima de asigurare este fixată de asigurator, acesta putând oferi reduceri clienților fideli. În ceea ce privește penalizările, trebuie spus că majoritatea companiilor evită să le aplice din teamă de a nu pierde clienții, în primul rând.

În ceea ce privește asigurările de bunuri, importanța lor este în continuă creștere, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv, având în vedere că resursele bugetare ale statului nu vor mai putea face față eventualelor catastrofe ce se pot produce.

În urma analizei riscurilor la care sunt supuse clădirile, a severității și a ariei de cuprindere a catastrofelor naturale din România (cutremure, inundații, alunecări de teren), preocuparea pentru oportunitatea transformării asigurărilor de locuințe în asigurări obligatorii este din ce în ce mai justificată.

O mare parte a cetățenilor încă speră să obțină despăgubiri din partea statului în momentul în care se întâlnesc cu riscul iar, pentru a face față unor situații dificile cu caracter întâmplător se obișnuiește ca, prin intermediul radioului sau al televiziunii, să se solicite sprijinul financiar al unor “oameni de bine”. În acest context se atinge un punct de cotitură în modificarea mentalității în ceea ce privește recunoașterea utilității unei polițe; este greu de crezut că obligativitatea asigurărilor de locuințe va crește capacitatea de beneficiari ai acesteia.

Trebuie conștientizat faptul că această convertire a asigurărilor facultative de locuințe în asigurări obligatorii nu va avea rezultatele preconizate, atât timp cât un număr mare de persoane nu-și poate permite cheltuielile substanțiale cu întreținerea, căldura sau electricitatea.

Subvenționarea primelor de asigurare ale acestora de către stat are neșansa de a privilegia anumiți membri ai comunității de risc, unii profitând de un sprijin mai bun decât alții.

În tabelul de mai jos sunt prezentate clasele de asigurări și ponderea lor pentru anul 2007.

Tabelul nr. 11- Volumul despăgubirilor brute plătite în anul 2007 pentru asigurări generale

CONCLUZII

În concluzie, deși a reușit să se mențină pe linia de plutire și chiar să se înscrie pe o curbă ușor ascendentă de la an la an, sectorul asigurărilor rămâne în stadiul de domeniu cu potențial ridicat, ceea ce înseamnă că mai sunt încă multe de întreprins.

Politicile agresive de marketing ale unor societăți de asigurări au reușit, într-un termen relative scurt, să activeze o parte a cererii. Rezultatele acestora sunt însă extrem de nesemnificative în raport cu efectele pe termen lung pe care le-ar avea un program comun de educare a populației în domeniul asigurărilor.

Adaptarea pieței de asigurări la standardele europene a reprezentat o provocare cu efect de stimulare continuă a pieței autohtone.

Se remarcă formarea și dezvoltarea unei piețe concurențiale ca efect al investiților realizate de numeroase societăți de asigurare atât la nivel național cat și internațional. Acest lucru a fost încurajat prin crearea unei legislații corespunzătoare care sa încurajeze dezvoltarea într-un mediu strict după rigorile impuse prin supravegherea autorității legislative.

Reglementarea domeniului și consolidarea procesului de supraveghere s-au desfășurat în mai multe etape. Este important de punctat faptul că piața românească a trebuit să asimileze toate aceste schimbări într-un timp foarte scurt prin comparație cu piețele de tradiție din alte state.

Prioritară a fost Legea nr.47/1991 și OSAAR, ca entitate de supraveghere în domeniul asigurărilor, care a creat condițiile pentru conturarea și consolidarea pieței concurențiale în primul deceniu postdecembrist.

Dezvoltarea continuă a pieței, recunoașterea unor riscuri tot mai ample, creșterea daunelor au întărit nevoia solidificării capacității financiare a societăților de asigurare, dar și a capacității de supraveghere a acestei piețe.

Astfel, la sfârșitul anilor '90 s-a conturat ideea de tranziție spre un stadiu evoluat în care să se producă schimbări intense cu caracter legislativ și să se urmărească și o extindere a paletei de atribuții ce revin organismelor specializate în supravegherea atenta a legității.

Au apărut astfel Legea nr.32/2000 și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Au fost promovate cerințe prudențiale mult mai explicite și mai bine ajustate la derularea activității de asigurare: solicitările de capital, de solvabilitate, lichiditate, rezerve, active.

Asiguratorii și brokerii existenți au trecut printr-un proces de conversie, fiind astfel perturbată activitatea acelor societăți care nu s-au adaptat la noile solicitări.

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, legislația românească a fost în supusă unor ajustări specifice care să completeze și să restructureze calitatea în scopul răspunderii la cerințele impuse de prevederile directivelor europene.

Activitatea din domeniul asigurării s-a dezvoltat în permanență prin toate schimbările la care a fost supusă, prin recunoașterea importanței brokerilor pe piață, prin gama largă de produse oferite, ajustate la nevoile pieței. Ritmul anual de creștere atingând astfel, cote mai înalte decât alte sectoare ale economiei naționale.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și-a lărgit orizonturile de colaborare pe plan intern și internațional, mai ales cu forurile europene, fiind astfel tot mai implicată și activă în crearea legislației specifice asigurărilor conectate la cerințele impuse în Uniunea Europeană.  

Este ideal ca reprezentanții societăților de asigurări să se implice mai activ în educarea populației cu privire la utilitatea unei asigurări în viața fiecăruia, să intervină pe piață cu oferte de servicii de o calitate mai bună, să fortifice încrederea oamenilor în serviciile de asigurări.

BIBLIOGRAFIE

Alexa, Constantin, Ciurel Violeta, “Asigurări și reasigurări în comerțul internațional”, Editura All, București, 1992

Băiescu, Alin Tudor, “Asigurările de viață la debutul mileniului III”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2005

Bistriceanu, Gheorghe D., “Mică enciclopedie de finanțe, monedă, asigurări”, Vol. I, A-C, Editura Universitară, București, 2006

Bistriceanu,Gheorghe D., “Sistemul asigurărilor din România”, Editura Economică, București, 2004

Bistriceanu, Gh. D., “Lexicon de Finanțe, Bănci, Asigurări”, Vol. III, Editura Economică, București, 2001

Cistelecan, Lazăr, Cistelecan Rodica, “Asigurări comerciale”, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureș, 1996

Ciumaș, Cristina, “Economia asigurărilor”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003

Ciurel, Violeta, “Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practice internaționale”, Editura All Beck, București, 2000

Dobrin, Marinică, Tănăsescu, Paul, “Teoria și practica asigurărilor”, Ediția a II-a, Editura Economică, București, 2003

Galiceanu, Ion, Galiceanu, Mihaela, “Asigurări interne și internaționale”, Editura Spirit Românesc, Craiova,1999

Lungu, N. Constantin, “Asigurările de viață și modernizarea acestora”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001

Lungu, N. Constantin, “Bazele asigurărilor de bunuri și persoane” – suport de curs, Anul II, specializarea Finanțe – Bănci, 2006

Lungu, N. Constantin, “Asigurările de viață și modernizarea acestora”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003

Negru, Titel, “Asigurările și reasigurările în economie”, Editura C.H. Beck, București, 2008

Tănăsescu, Paul, Șerbănescu, Cosmin, Ionescu, Roxana, Popa, Mariana, Ellz Novac, Laura, “Asigurări comerciale moderne”, Editura C.H. Beck, București, 2007

Văcărel, Iulian, Bercea, Florian, “Asigurări și reasigurări”, Editura Marketer, București, 1998

Văcărel, Iulian, Bercea, Florian, “Asigurări și reasigurări”, Ediția a II-a, Editura Expert, București, 2003

Raportul Comisiei de supravegherea a asigurărilor privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2001, București, iulie 2002

“The Fact Book 1995, Property/Casuality Insurance Facts”, Insurance Information Institute

www.ase.ro

www.bcrasig.ro

www.cea.eu

www.csa-isc.ro

www.forbes.com

www.ing.ro

www.insse.ro

http://legal.dntis.ro/asigurari/136/2.htm

www.money.ro

www.myinsurance.ro

www.portaldeasigurari.ro

www.romasig.ro

www.wall-street.ro

http://www.1asig.ro/s

BIBLIOGRAFIE

Alexa, Constantin, Ciurel Violeta, “Asigurări și reasigurări în comerțul internațional”, Editura All, București, 1992

Băiescu, Alin Tudor, “Asigurările de viață la debutul mileniului III”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2005

Bistriceanu, Gheorghe D., “Mică enciclopedie de finanțe, monedă, asigurări”, Vol. I, A-C, Editura Universitară, București, 2006

Bistriceanu,Gheorghe D., “Sistemul asigurărilor din România”, Editura Economică, București, 2004

Bistriceanu, Gh. D., “Lexicon de Finanțe, Bănci, Asigurări”, Vol. III, Editura Economică, București, 2001

Cistelecan, Lazăr, Cistelecan Rodica, “Asigurări comerciale”, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureș, 1996

Ciumaș, Cristina, “Economia asigurărilor”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003

Ciurel, Violeta, “Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practice internaționale”, Editura All Beck, București, 2000

Dobrin, Marinică, Tănăsescu, Paul, “Teoria și practica asigurărilor”, Ediția a II-a, Editura Economică, București, 2003

Galiceanu, Ion, Galiceanu, Mihaela, “Asigurări interne și internaționale”, Editura Spirit Românesc, Craiova,1999

Lungu, N. Constantin, “Asigurările de viață și modernizarea acestora”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001

Lungu, N. Constantin, “Bazele asigurărilor de bunuri și persoane” – suport de curs, Anul II, specializarea Finanțe – Bănci, 2006

Lungu, N. Constantin, “Asigurările de viață și modernizarea acestora”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003

Negru, Titel, “Asigurările și reasigurările în economie”, Editura C.H. Beck, București, 2008

Tănăsescu, Paul, Șerbănescu, Cosmin, Ionescu, Roxana, Popa, Mariana, Ellz Novac, Laura, “Asigurări comerciale moderne”, Editura C.H. Beck, București, 2007

Văcărel, Iulian, Bercea, Florian, “Asigurări și reasigurări”, Editura Marketer, București, 1998

Văcărel, Iulian, Bercea, Florian, “Asigurări și reasigurări”, Ediția a II-a, Editura Expert, București, 2003

Raportul Comisiei de supravegherea a asigurărilor privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2001, București, iulie 2002

“The Fact Book 1995, Property/Casuality Insurance Facts”, Insurance Information Institute

www.ase.ro

www.bcrasig.ro

www.cea.eu

www.csa-isc.ro

www.forbes.com

www.ing.ro

www.insse.ro

http://legal.dntis.ro/asigurari/136/2.htm

www.money.ro

www.myinsurance.ro

www.portaldeasigurari.ro

www.romasig.ro

www.wall-street.ro

http://www.1asig.ro/s