Modernizarea, Dezvoltarea Si Relansarea Turistica a Statiunii Montane Durau

CAPITOLUL I

ELEMENTE ȘI NOȚIUNI TEORETICE CU PRIVIRE

LA AMENAJAREA TURISTICĂ

1.1. Noțiuni, concepte, tipologia amenajării turistice- rol și importanță

În legatură cu noțiunea de amenajare turistică a teritoriului pot fi întâlnite mai multe aprecieri în literatura de specialitate:

Amenajarea teritoriului poate fi definită ca un efort de dezvoltare planificată aplicat la diferite sectoare ale economiei naționale, în vederea realizării unei soluții optime pentru dezvoltarea coordonată a unei zone, într-un ansamblu complet (Manolescu, pag.10, 2004).

Amenajarea turistică este un proces dinamic și complex de organizare științifică a spațiului turistic luându-se în considerare relațiile dintre mediu și colectivitățile umane precum și factorii care influențează aceste relații (Berbecaru, pag.32, 1977).

Politica de amenajare a teritoriului are, în principal, trei misiuni:

Orientarea geografică a activităților;

Gestiunea patrimoniului;

Susținerea inițiativelor locale.

Obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt următoarele:

Dezvoltarea economică și socială echilibrată a regiunilor și zonelor, cu respectarea specificului acestora;

Îmbunătățirea calității vieții oamenilor și colectivităților umane;

Gestionarea responsabilă a resurselor naturale și protecția mediului;

Utilizarea rațională a teritoriului.

Problemele amenajării teritoriului sunt considerate de o deosebită complexitate deoarece:

Implică un efort interdisciplinar din partea specialiștilor în sistematizare, a economiștilor, arhitecților, geografilor, ecologilor, geologilor, sociologilor, matematicienilor;

Au caracterul de cercetare previzională integrată cu posibilitățile de realizare a experimentelor relative limitate;

Deciziile prezintă mari riscuri, proiectele de amenajare fiind caracterizate prin costuri ridicate și impact demnificativ asupra mediului (Manolescu, pag.11, 2004).

Amenajarea turistică trebuie abordată într-o viziune sistematică în care unitatea de amenajat (zona sau regiunea) este privită ca un sistem recreativ socio-spațial. Amenajarea se integrează în sistemul turistic, înglobând mai multe subsisteme, și anume: subzone, localități, obiective și puncte turistice. Structura unei zone turistice trebuie înțeleasă și tratată ca sistem dinamic și polifuncțional, ceea ce crează condiții favorabile pentru adaptarea continuă a zonei în raport cu mărimea și structura cererii.

Teoria localizării (amenajării) turistice a cunoscut o evoluție interesantă, înglobând reflexiile făcute reprezentanții școlii franceze (J.R. Boudeville) asupra amenajării regionale a spațiului și ideile lui Frederic Geigant.

Localizarea sau amenajarea turistică înglobează majoritatea elementelor care constituie activitățile acestei industrii și prezintă următoarele caracteristici:

principiul unicității prestației: fiecare localizare reprezintă un caz singular, chiar în cadrul marilor arii turistice (Alpii, Mediterana);

localizarea turistică este o localizare la “sursă”, deoarece stațiunea se amenajează în cadrul unor resurse turistice, pe locul ”materie prime” (plajă, munte, monumente artisitce). Produsul turistic nu este transportabil și “consumul” său implică deplasarea vizitatorului;

localizarea îndepărtată de piața cumpărătorului necesită o amenajare complexă, cu o infrastructură dezvoltată și o diversitate de unități turistice. Această caracteristică a localizării, a condus la enunțarea principiului “gradului de finisare” a localizării turistice în funcție de îndepărtarea sau apropierea pieței cumpărătorului;

polivalența unei stațiuni sau regiuni turistice, adică gradul de diversitate și de complexitate a serviciilor oferite turiștilor determină amploarea segmentelor de piață, pe care se va desface produsul.

Tipuri de amenajare turistică:

Delimitarea diferitelor tipuri de amenajare turistică se realizează în funcție de:

– caracteristicile zonei;

– corelațiile care pot exista între aceste caracteristici și zone.

În funcție de cele două aspecte pot fi puse în evidență următoarele tipuri de amenajare turistică:

amenajare creată pe baza unicității prestației – de regulă, această amenajare este determinată de caracterul limitat al resurselor.

amenajare turistică “la sursă”- această armenajare se realizeză în ambientul unor resurse turistice naturale sau antropice.

amenajare complexă – în care există o infrastructură dar și o diversitate de unități turistice, condiții care se află la distanțe mai mari de piața cumpărătorului turist (de exemplu: Borșa sau stațiunea Durău).

amenajarea polivalentă – gama serviciilor oferite turiștilor este foarte cuprinzătoare. Asemenea amenajări răspund unor cereri turistice foarte diverse (de exemplu: Eforie, Neptun, Felix, Vatra Dornei).

amenajare suprastructurală – acest tip se întâlnește îndeosebi în zone cu o dezvoltare mai puternică, în care turismul ca activitate, se integrează în cadrul sectorului terțiar al economiei (de exemplu: Valea Prahovei).

În cadrul diferitelor tipuri de amenajare turistică, există stațiuni turistice care sunt practic, puncte de cristalizare sau atracție, determinând astfel, ansamblul activităților de amenajare a diferitelor zone turistice.

În legătură cu acest apect, caracteristicile stațiunilor turistice constituie premise esențiale în fundamentarea judicioasă a amenajării turistice (Lămătic, 2003, note de curs informative).

1.2. Particularitățile amenajării spațiului turistic

După cel de-al doilea război mondial, turismul figurează printre sectoarele economiei mondiale cu o creștere considerabilă. Coincidență sau nu, tot în această perioadă se dezvoltă puternic și planificarea și amenajarea teritoriului în lume. Guvernele nu mai lasă la latitudinea indivizilor activitățile de dezvoltare a teritoriului.

Emergența turismului de masă a indus o diversitate extremă de inițiative investiționale, activități care nu s-au raportat la un cadru organizat al spațiului, ceea ce explică recunoașterea relativ târzie a turismului în organizarea teritoriului.

Legată direct de dezvoltarea impresionantă a călătoriilor în scopuri turistice, amenajarea turistică a teritoriului, activitate inclusă în politica generală de sitematizare, urmărește organizarea științifică a spațiului turistic. Practic, nu mai există țări fără un plan național de amenajare și care nu au transpus în domeniul turismului ideile de planificare și amenajare.

Amenajarea turistică, această componentă relativ nouă a amenajării teritoriului, se prezintă sub forma unui proces dinamic și complex de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre mediu și colectivitățile umane, precum și toți factorii care influențează aceste relații. De notat importanța accentuată a dimensiunii ecologice, datorită faptului că mediul reprezintă una dintre resursele fundamentale ale activității turistice.

Obiectivele specifice ale amenajării turistice sunt:

asigurarea unor condiții bune de odihnă și recreere;

valorificarea resurselor specifice;

dezvoltarea echilibrată a zonelor țării.

Importanța amenajării turistice decurge și din faptul că, oferind alternative la activitățile tradiționale locale se crează noi locuri de muncă, în special pentru categoriile defavorizate pe piața forței de muncă – femei, persoane în vârstă, tineri, duce la obținerea unor profituri importante și, în cazul stațiunilor turistice internaționale, a unui volum important de valută.

Problemele amenajării turistice apar în literatura de specialitate și sub termenii de amplasare turistică planificare sau localizare turistică și implică rezultate ale cercetării în domenii foarte variate: economia și organizarea turismului, marketing-ului turistic, geografia, sociologia, psihologia, ecologia, arhitectura etc.

În studiile referitoare la amenajarea turistică s-a acordat o importanță deosebită factorului distanță, care reprezintă depărtarea dintre zonele de recepție și cele de origine ale fluxurilor turistice, a mijloacelor de circulație folosite, precum și a căilor de acces.

Principalii factori care determină localizarea sunt următorii (Berbecaru, pag.21, 1977):

condițiile naturale ale zonei;

depărtarea între zona de origine și zona de piață, variabilă care integrează elemente ca: durata drumului, costul transportului, oboseala și plictiseala provocate de călătorie;

potențialul zonei – piață, care se referă la numărul de turiști ce vor vizita regiunea și la nivelul lor de viață; această variabilă cuprinde ca variabile secundare, mobilitatea turiștilor, vârsta, sensibilitatea lor la anumite forme de turism;

resursele umane și pregătirea acestora constituie, de asemenea, un element important al amenajării turistice;

deciziile factorilor de conducere, referitoare la dezvoltarea turismului;

dimensiunea actuală sau proiectată a stațiiunii, astfel încât aceasta să nu fie un factor de degradare a calității vieții turistice.

Deosebit de importante sunt caracteristicile amenajării turistice, care au un rol esențial în amplasarea și dimensionarea echipamentelor turistice. Aceste particularități sunt:

unicitatea prestațiilor: fiecare localizare, indiferent de formă sau mărime, reprezintă un caz singular, chiar și în cadrul marilor arii turistice (de exemplu: Alpii, litoralul Mediteranei), pentru că resursele turistice înregistrează o varietate de forme (din punct de vedere al climei, vegetației, vestigiilor cultural-istorice), iar paleta serviciilor oferite poate să varieze la infinit;

localizarea turistică este o localizare la sursă, datorită caracterului rigid al ofertei – stațiunea turistică trebuie să se realizeze la locul materiei prime (plajă, munte);

localizările turistice sunt îndepărtate de piața cumpărătorului, ceea ce necesită o amenajare complexă, cu o infrastructură dezvoltată și o diversitate de unități turistice capabile să ofere o paletă largă de prestații; astfel se desprinde cu ușurință principiul potrivit căruia cu cât amenajările turistice sunt mai îndepărtate de piața cumpărătorului, cu atât gama serviciilor oferite trebuie să fie mai largă;

polivalența stațiunii amenajate, adică gradul de diversitate și de complexitate a serviciilor oferite turiștilor, determină amploarea segmentelor de piață pe care se va desface produsul.

1.3. Strategii de amenajare turistică

Elaborarea unei strategii de amenajare turistică se realizează luându-se în considerare o serie de factori:

resursele turistice naturale și antropice și gradul lor de valorificare;

resursele materiale, financiare și umane implicate în turism;

cerințe de natură politică și economică pe diferite termene;

situarea și dinamica structurii de primire;

circulația turistică.

Acțiunea concomitentă a factorilor menționați determină principalele obiective ale strategiei de amenajare turistică, obiective care urmăresc în esență pe de o parte punerea în valoare a potențialului zonei cât și satisfacrea în condiții de eficiență a cererii de servicii turistice specifice zonei. Cele mai importante obiective ale strategiei de amenajare turistică sunt:

valorificarea superioară a potențialului turistic;

diminuarea sezonalității prin extinderea sezonului și desfășurarea unor activități specifice turismului în extrasezon;

diversificarea ofertei turistice inclusiv prin dotări corespunzătoare și atragerea unui număr sporit de turiști;

atragerea unui număr mare de turiști din toate zonele continentului cât și din alte continente;

sporirea eficienței economico – sociale a turismului în zonă;

dezvoltarea tuturor formelor de turism posibile în zonă;

prevenirea poluării mediului și conservarea obiectivelor turistice naturale și antropice.

Elaborarea și aplicarea strategiilor de amenajare turistică au la bază o serie de principiidepărtate de piața cumpărătorului, cu atât gama serviciilor oferite trebuie să fie mai largă;

polivalența stațiunii amenajate, adică gradul de diversitate și de complexitate a serviciilor oferite turiștilor, determină amploarea segmentelor de piață pe care se va desface produsul.

1.3. Strategii de amenajare turistică

Elaborarea unei strategii de amenajare turistică se realizează luându-se în considerare o serie de factori:

resursele turistice naturale și antropice și gradul lor de valorificare;

resursele materiale, financiare și umane implicate în turism;

cerințe de natură politică și economică pe diferite termene;

situarea și dinamica structurii de primire;

circulația turistică.

Acțiunea concomitentă a factorilor menționați determină principalele obiective ale strategiei de amenajare turistică, obiective care urmăresc în esență pe de o parte punerea în valoare a potențialului zonei cât și satisfacrea în condiții de eficiență a cererii de servicii turistice specifice zonei. Cele mai importante obiective ale strategiei de amenajare turistică sunt:

valorificarea superioară a potențialului turistic;

diminuarea sezonalității prin extinderea sezonului și desfășurarea unor activități specifice turismului în extrasezon;

diversificarea ofertei turistice inclusiv prin dotări corespunzătoare și atragerea unui număr sporit de turiști;

atragerea unui număr mare de turiști din toate zonele continentului cât și din alte continente;

sporirea eficienței economico – sociale a turismului în zonă;

dezvoltarea tuturor formelor de turism posibile în zonă;

prevenirea poluării mediului și conservarea obiectivelor turistice naturale și antropice.

Elaborarea și aplicarea strategiilor de amenajare turistică au la bază o serie de principii:

integrarea suprafețelor construite a structurilor edilitare și a bazei materiale turistice în condițiile naturale specifice zonei. Construcțiile turistice trebuie realizate cu elemente arhitecturale specifice locului și totodată trebuie integrate armonios în mediul geografic;

principiul structurii evolutive – conform lui, structura unei zone turistice constituie un sistem multifuncțional și dinamic permițând dezvoltări și adaptări în funcție de cerințe.

principiul realizării serviciilor turistice de bază și a serviciilor suplimentare. Îndeplinirea acestor servicii pune accent pe posibiliățile recreative existente în zonă și pe diversificarea acestor servicii;

principiul independenței rețelelor – astfel, între construcții și activitățile turistice pe de o parte și populația autohtonă cu activitățile ei, pe de altă parte se creează o serie de interdependențe.

principiul funcționării optime a sistemului turistic conform căruia dereglarea funcției unei componente produce efecte în lanț consecințe greu de prevăzut asupra zonei și activității turistice;

principiul eficienței directe și indirecte – orice amenajare turistică trebuie să aibă efecte economice și sociale favorabile.

Strategiile de amenajare turistică pot fi elaborate pe diferite durate de timp. În funcție de aceste aspecte, strategiile pot fi:

pe 1-2 ani (termen scurt). În acest caz, amenajarea prezintă soluții de moment la tendințele cererii pe termen scurt. Ele pot fi ușor cuantificate deci pentru asemenea amenajări pot fi stabilite efecte economice cu un grad mai mare de probabilitate. Cu cât durata pentru care se realizează strategia de amenajare este mai lungă cu atât pot fi determinate mai greu efectele economice și sociale.

strategia pe 3-5 ani (termen mediu). În general se referă la dezvoltări și modernizări ale spațiilor deja amenajate.

strategii pe 6-10 ani (termen lung). Se referă la amenajarea unor zone, subzone, centre, stațiuni sau puncte turistice noi. Acestea au caracter modern și sunt astfel realizate încât să acopere nivelul și dinamica cererii pentru perioade îndelungate.

Strategiile de amenajare turistică mai pot fi clasificate, în funcție de conținutul lor, în trei categorii (fig. nr.1):

strategia de flexibilitate, numită și strategia structurii evolutive, permite o adaptare permanentă la cerințele turiștilor. În acest scop, în cadrul strategiei se prevede ca zona să fie amenajată polifuncțional asigurându-se valorificarea și dezvoltarea la parametrii superiori ai elementelor ofertei turistice.

strategia de diferențiere – în acest caz accentul este pus pe originalitatea specificului architectonic al construcțiilor turistice precum și pe noutatea și varietatea produselor și serviciilor oferite.

strategia de diversificare – în care se acordă atenție deosebită dotărilor și echipărilor necesare serviciilor suplimentare cum ar fi asigurarea unor mijloace de agrement diversificate, o rețea comercială modernă, asigurarea unor circuite de excursii variate și atractive.

În ansamblu, o amenajare turistică a teritoriului reprezintă o acțiune complexă și interdisciplinară în care sunt implicate economia și organizarea turismului, geografia, științele naturii, ecologia, arhitectura, sociologia, psihologia.

Amenajarea turistică începe cu studii de detaliu referitoare la componentele zonei. În final, se încheie cu strategia de exploatare turistică în ansamblu. În activitatea de fundamentare și elaborare a amenajării turistice se folosește metoda modelării. În acest caz, sunt inventariate și caracterizate diferite aspecte ale potențialului și activității turistice din zona cercetată. Totodată, sunt precizați factorii care influențează amenajarea turistică, factori care pot fi subiectivi sau obiectivi, favorabili sau nefavorabili.

În general, acești factori nu sunt ușor de estimat sau cuantificat. Având în vedere dificultățile în ceea ce privește influența diverșilor factori asupra fenomenului turistic, în modelare se aproximează alt element de influență. Uneori se folosesc valori medii ale indicatorilor.

Trebuie menționat că aproximările sau folosirile valorilor medii pot influența imaginea fenomenului cercetat în sensul că anumite influențe pot fi reflectate doar parțial sau chiar deloc. Din motivele menționate este necesar ca factorii decizionali să hotărască asupra variantei de optimizare a amenajării turistice a zonei. Toate acestea demonstrează că în elaborarea strategiei de amenajare turistică trebuie să se țină seama atât de elementele zonelor studiate cât și de elementele care acționează mai mult sau mai puțin asupra calității mediului.

Câteva din aceste elemente semnificative sunt:

Construcțiile turistice – trebuie integrate armonios în cadrul natural, valorificând totodată resursele turistice antropice.

Dotările de bază și complementare – trebuie diversificate pentru lărgirea gamei prestațiilor turistice.

Asigurarea unui specific regional original a ofertei turistice, valorificându-se trăsăturile zonei și ale civilizației și culturii locale.

Flexibilitatea ofertei în raport cu cerințele turiștilor prin adaptări continue.

Dimensionarea strictă a construcțiilor turistice pentru a se evita fenomenul de aglomerare turistică și pericolul degradării zonei.

În funcție de specificul și dimensiunea zonei vor fi ierarhizate diferite tipuri de servicii turistice în funcție de cerințele turiștilor.

Diferite puncte ale zonei turistice trebuie înzestrate cu dotări auxiliare astfel încât să fie posibilă practicarea unui ansamblu de forme de turism.

Este necesară asigurarea funcționării optime a turismului în zonă, scop în care se va facilita parcarea, transportul, cazarea și alte servicii care să asigure o ambianță generală favorabilă.

Întreaga activitatea turistică trebuie să se caracterizeze printr-o ridicată eficiență economică și socială în condițiile în care este asigurată calitatea superioară a serviciilor oferite.

1.4. Tehnici de planificare și de amenajare turistică

Procesul de planificare turistică necesită anumite etape, descrise în figura nr.2. Acestea sunt:

strângerea de informații și date;

analiza datelor obținute și elaborarea unor formule care să permită stabilirea obiectivelor planului;

stabilirea și definirea obiectivelor în relație cu resursele existente și în cadrul limitelor cunoscute;

identificarea căilor, strategiilor alternative de dezvoltare, pentru a ajunge la obiectivele propuse, considerând un evantai de opțiuni;

evaluarea diferitelor variante, în funcție de anumite criterii economice și sociale și soluția unei alternative, care este considerată a fi soluția optimă;

formularea planului și împărțirea lui în etape succesive – programe;

îndeplinirea planului;

controlul, pentru a evita orice deviere de la cursul stabilit și pentru a face față oricăror dificultăți care pot apărea în etapa îndeplinirii planului.

Firește, posibilitățile de amenajare turistică sunt multiple datorită expansiunii turismului, care se manifestă printr-o creștere a resurselor, cât și prin diversitatea și schimbarea cerințelor și motivațiilor turiștilor, pentru că este imposibil să se abordeze problematica complexă a planificării turistice pornind de la un singur model de dezvoltare. Însă soluțiile în acest domeniu sunt diferite, în funcție de situațiile specifice ale dezvoltării turismului în zonele și țările lumii. Este evident că fiecare tip de localizare turistică are anumite caracteristici.

Ingeniozitatea joacă, de asemenea, un rol esențial în amenajarea unui spațiu de odihnă și recreere inedit, care se poate manifesta, de pildă, fie prin crearea unui sat de vacanță, fie acesta al unui centru turistic. Neîndoielnic, organizarea satului de vacanță are anumite trăsături, legate de relațiile dintre om și mediul natural, de distribuția spațială a fenomenelor umane și de un anumit mod de viață. Desigur, în cadrul satului de vacanță, mediul natural se va impune omului.

Mai mult, se poate susține că, din punct de vedere turistic, satul trăiește într-o anumită autarhie economică, demografică, socială și culturală. Se creează o atmosferă de intimitate, ceea ce, de fapt, limitează alegerea în relațiile sociale. În societatea sătească fiecare acceptă, mai mult sau mai puțin, cadrul de comportament și scara de valori predominante. Organizatorii acestei activități trebuie să țină seama de aceste caracterisitci, pentru ca să se proiecteze o infrastructură turistică și suprastructurile proprii acestui mod de viață (BerbecaruI, pag. 23, 1977).

Pentru a determina valoarea unei amenajări turistice trebuie evaluate oportunitățile locale și regionale, pentru a determina cererea potențială. Derularea unei acțiuni de amenajare turistică presupune:

stabilirea anticipată a scopului urmărit;

argumentarea necesității amenajării;

stabilirea destinației;

selecționarea și delimitarea teritoriului

elaborarea concepției de organizare a spațiului (Manolescu, pag.20, 2004)

1.5. Principii ale amenajării turistice

Punerea lor în practică, o dată cu adaptarea deciziilor de amenjare, este condiționată de respectarea unor principii specifice localizării turistice, și anume (Berbecaru, Botez, pag. 55, 1977):

principiul integrării armonioase a condițiilor naturale, cu suprafețele construite, cu structura serviciilor și infrastructura. Acest principiu se referă, de fapt, la ecologia imaginii, adică la evitarea, pe cât posibil, a unui aspect inestetic și stresant și la realizarea unei legături afective a unei aderențe între individul – turist și spațiul amenajat.

principiul flexibilității sau al structurilor evolutive este principiul potrivit căruia structura unei zone turistice este necesar să prezinte un sistem multifuncțional și flexibil care să permită dezvoltări continue și adaptări în funcție de cerințele turistice.

principiul activității principale și al recepției secundare, care pune accentul pe elementul recreativ dinamic al unei stațiuni, ca urmare a apariției unui tip de turist activ, ținând cont de noua concepție modernă de organizare a turismului, concepție ce presupune diversificarea serviciilor turistice.

principiul rețelelor interdependente care vizează integrarea fluxurilor turistice cu populația rezidențială, pornind de la premiza că zona turistică face parte dintr-un ansamblu urban (rural) permanent.

principiul funcționalității optime a întregului sistem de rețele (naturale, istorice, a hotelurilor si restaurantelor, cu unitățile prestatoare de servicii de transport, telecomunicații, alte elemente oferite), care urmărește și asigură accesibilitatea legată de ierarhizarea elementelor oferite .

principiul rentabilității directe și indirecte ce are în vedere necesitatea evaluării rezultatelor turistice prin intermediul indicatorilor direcți de eficiență economică și socială, precum și a efectului multiplicator al turismului asupra celorlalte ramuri.

CAPITOLUL II

AMENAJAREA TURISTICĂ ÎN FUNCȚIE DE STRUCTURA GEOGRAFICĂ: MONTANĂ ȘI A LITORALULUI

2.1. Amenajarea turistică montană

2.1.1. Experiența internațională în domeniu

Interesul pentru munte, ca destinație turistică, a atras atenția specialiștilor în amenajarea teritoriului, care prin studiilor lor au delimitat trei genuri de localizare a stațiunilor montane:

localizarea periferică, care se situează la marginea masivelor montane și la periferia așezărilor umane;

localizarea liniară, care urmează culoarele naturale de pătrundere în masiv (de regulă, văile unor râuri);

localizarea terminală, care se dezvoltă în zonele alpine, fie la capătul culoarelor de penetrare în munte, fie la înălțimi foarte mari, la care turiștii pot ajunge doar cu piciorul sau, în cazul stațiunilor moderne, cu ajutorul unei rețele importante de transport pe cablu.

Câteva principii importante de urbanism în amenajarea stațiunilor montane sunt (Firoiu, pag.228, 2002):

reducerea deplasărilor schiorului și pietonului;

separarea funcțiilor (circulația schiorilor – pietonilor – vehiculelor);

expunerea la soare și protecția contra vântului;

crearea unui centru atractiv și animat;

urbanizarea în „potcoavă”, în jurul recepției principale de schi, încălzită de soare, regrupând unitățile comerciale și de servicii „în terasă”, spre domeniul schiabil;

circulația și staționarea vehiculelor în spatele clădirilor.

Dezvoltarea terenurilor de schi.

Într-o primă clasificare a tipurilor de dezvoltare a terenurilor de schi din Alpii francezi, intervin trei seturi de factori:

1. starea comunității locale la începutul dezvoltării: dimensiuni, dinamism, facilități;

2. ritmul dezvoltării, dacă acesta coincide sau nu cu posibilitățile de creștere a comunității locale;

3. caracteristicile zonei și posibilitățile tehnice și financiare de dezvoltare a acesteia.

Dezvoltarea integrată și catalitică

Pe baza unora dintre ideile prezente în diverse studii, s-a propus o clasificare mai generală, bazată pe divizarea responsabilității în procesul de dezvoltare:

dezvoltarea „integrată” implică dezvoltarea de către un singur promotor, excluzând orice altă participare;

dezvoltarea „catalitică”, dimpotrivă, apare atunci când activitățile inițiale ale unui promotor important generează dezvoltări complementare realizate de către alte companii sau alți indivizi.

Diferența fundamentală în privința divizării responsabilității influențează nu numai natura procesului de dezvoltare, ci și forma stațiunii rezultate, locația acesteia și, într-o anumită măsură, tipul de clientelă deservită.

Dezvoltarea integrată

În prezent, conceptul de stațiune „integrată” profilată pe schi este în general acceptat în Franța, unde exemplul clasic rămâne La Plagne. Și în alte părți s-au dezvoltat independent stațiuni prezentând caracteristici similare – de exemplu, noile porturi de ambarcațiuni de pe coasta mediteraneană și este posibilă extinderea acestor idei inițiale către un proces mai general de dezvoltare, caracterizat de factorii de mai jos:

Un singur promotor: Întreaga stațiune este dezvoltată de un singur promotor sau de o singură companie.

Aceasta trebuie să dispună de resurse financiare și tehnice adecvate. În consecință, asemenea dezvoltări se limitează în general la concerne financiare mari. Astfel, participarea locală este exclusă aproape total deși unele persoane aparținând comunității respective ar putea fi angajate în domeniul construcțiilor sau, mai târziu, ca personal al stațiunii, iar autoritățile locale pot prelua anumite programe de lucru de interes public.

Dezvoltarea echilibrată: Această unitate de management permite mai ușor, deși nu asigură neapărat, o planificare generală eficientă și o dezvoltare echilibrată, atât din punct de vedere tehnic, cât și financiar.

Existând o singură conducere a proiectului, proporția dintre telescaune și apartamente poate fi menținută mai ușor, iar problemele tehnice inerente construirii portului sunt mai puțin dificil de rezolvat. Bugetul comun poate permite compensarea acelor aspecte ale proiectului care pot fi neprofitabile inițial (de exemplu, instalarea telescaunelor) prin operațiuni mai lucrative (de exemplu, vânzarea imobilelor).

Dezvoltarea rapidă: Această coordonare tehnică și finaciară facilitează o dezvoltare foarte rapidă și totuși echilibrată, care la rândul său permite rambursarea pe termen scurt a capitalului investit.

Formă funcțională: Coordonarea, planificarea coerentă și integrarea fizică a facilităților stațiunii pot avea drept rezultat o formă funcțională prin care turistul, habitatul său și facilitățile cu scop de recreere se găsesc într-o stațiune foarte bine delimitată și densă. Astfel, apartamentele și hotelurile se află chiar la poalele pistelor de schi, iar porturile permit posesorului de iaht să ajungă imediat din casă pe ambarcațiunea sa.

Izolarea: Pentru dezvoltarea unor asemenea stațiuni este necesară izolarea totală, astfel încât acestea sunt situate departe de așezările existente, în zone relativ izolate de pe coastă sau mai sus de așezările permanente din Alpi. Ele sunt integrate astfel în mediul natural.

Statutul ridicat: Facilitățile de prim rang oferite de acest tip de stațiune funcțională atrage turiști cu o situație materială foarte bună. Astfel, costurile ridicate asociate în general cu dezvoltarea stațiunilor izolate (chiar dacă prețul terenului în sine poate fi mai scăzut) sunt compensate de tarifele ridicate și de structura financiară generală a operațiunii. Într-adevăr, relativa izolare poate chiar îmbunătăți statutul stațiunii.

Dezvoltarea catalitică

În alte locuri, un promotor poate domina procesul de dezvoltare, fără a-l monopoliza totuși. Mai curând, activitățile sale servesc drept „catalizator”, stimulând alte dezvoltări. Acest proces, care poate fi denumit dezvoltare „catalitică”, se caracterizează prin următoarele etape:

Impulsul inițial provine de la un singur promotor important (de multe ori o companie mare din exterior), care asigură facilitățile de bază și condițiile pentru demararea dezvoltării: atracțiile principale (telescaune, băi termale, port pentru ambarcațiuni mici), spațiile de cazare importante (apartamente, hoteluri mari), publicitate și promovare.

Succesul acestor activități produce un sentiment de încredere, creează o nouă cerere și încurajează dezvoltarea facilităților complementare: facilități secundare cu scop recreativ (cluburi de noapte, baruri, cinematografe, excursii cu autobuzul, minigolf, etc), alte spații de cazare (cabane, hoteluri mici, pensiuni, camere mobilate) și magazine.

În această etapă, extinderea stațiunii depinde cel mai mult de operarea unui sistem al pieței libere, atât promotorul principal, cât și developer-ii secundari oferind facilități pentru a satisface cererea. Totuși, în cazul în care acești developer-i secundari nu oferă suficient, promotorul principal va trebui să crească nivelul propriilor activități pentru a asigura profitabilitatea operațiunilor existente. Invers, este de asemenea esențială și prevenirea speculării excesive și a supradezvoltării. În unele cazuti, este posibil ca promotorul principal să impună un program predeterminat developer-ilor secundari, iar în altele, regulile de planificare sau intervenția judicioasă a autorităților locale pot controla eficient dezvoltarea.

STAȚIUNI CELEBRE DE SCHI

Tabel nr.1: Stațiuni celebre de schi

Sursa: Manolescu, pag.100, 2004

2.1.2. Stereotipul dezvoltării unei stațiuni montane

Resursele naturale reprezintă punctul forte al stațiunilor montane. Amenajările specifice constau în puncte de belvedere, trasee marcate, refugii și bănci o importanță specială și de mare impact o au amenajările peșterilor. Sunt relativ complicate datorită microclimatului peșterilor- umezeală și răcoare, ceea ce face ca materialele pentru scări să fie speciale.

Resursele antropice în România sunt dominate de amenajările sportive (tabelul nr.1). sunt prezente și de o importanță de necontestat și atracțiile istorice, religioase, etno-folclorice, care diversifică oferta.

Tab. nr.2: Trasee cunoscute în România pentru alpinism și escaladă

Sursa: adaptat după revista Capital, nr.19/14 mai 1998, pag.31

2.2. Amenajarea turistică a litoralului

2.2.1.Experiența internațională în domeniu

Spațiul litoral-lizieră de contact între elementele terestre și hidrologice, marcat de degradarea indusă de echilibrele biologice și geomorfologice delicate: o amenajare rațională trebuie să se dovedească vigilentă.

O adevărată explozie a utilizării țărmurilor s-a produs, ceea ce a ascuțit competiția între funcții a acestui spațiu îngust, deja mult transformat și degradat. Trei funcții cu o creștere rapidă sunt prezentate:

extinderea instalațiilor industriale și portuare de mare anvergură: pe țărmurile Italiei, Spaniei, Marii Britanii, Belgiei, Olandei, Franței.

afirmarea urbanizării litorale prin expansiunea directă a localităților sau prin construirea de noi stațiuni – densitatea populației pe țărmuri depășește cu mult media națională;

practicarea turismului internațional cu o polarizare indiscutabilă pe litoral; manifestările sunt multiple, localizarea preferențială a potențialului de cazare pe litoral, în destinațiile de tip emergent, vaste programe de amenajare litorală în noile țări receptoare (Mexic, Coasta de Fildeș, Malaiezia), concentrare susținută în regiunile dezvoltate (Manolescu, pag.133, 2004).

Se disting trei tipuri de dezvoltare turistică, în funcție de următoarele criterii (Pearce, pag.59-61, 1989):

numărul și întinderea populației existente, precum și vitalitatea și diversitatea activităților acesteia înainte de introducerea turismului;

natura spontană sau planificată a facilităților turistice oferite;

natura localizată sau extinsă a zonei turistice.

Dezvoltarea spontană: Costa Brava- Coasta de Azur

În ambele cazuri, turismul s-a dezvoltat în mod spontan. De-a lungul Coastei de Azur (Riviera Franceză), turismul s-a dezvoltat în două etape.

Cea dintâi a fost caracterizată de venirea în regiune a persoanelor înstărite, în secolele al optsprezecelea și al nouăsprezecelea, care a determinat apariția unor stațiuni (Cannes, Nisa).

În a doua perioadă, adică după cel de-al doilea Război Mondial, s-a dezvoltat turismul de masă pe timp de vară.

Stațiuni turistice apărute în urma unei dezvoltări planificate și localizate – Coasta Mării Negre

Litoralul românesc și bulgăresc al Mării Negre, în general plat, jos și nisipos, a fost dominat de trei mari porturi (Constanța, Varna și Burgas). Decizia de a dezvolta turismul a fost conștientă și calculată și a precedat practic orice activitate turistică în zonă.

Dezvoltarea masivă: Languedoc-Roussillon

Pe litoralul francez Languedoc- Roussillon existau unele stațiuni mici; deși face obiectul unui plan de dezvoltare, operațiunea Languedoc- Roussillon diferă de proiectele privind Marea Neagră prin faptul că planurile nu includ numai construcția de noi complexe funcționale, ci și extinderea și dezvoltarea centrelor deja existente.

Au fost stabilite trei criterii majore pentru clasificarea dezvoltării turismului litoral:

rata dezvoltării, cuprinzând atât dimensiunile, cât și viteza;

baza puterii, care include posesia terenului, sursele de finanțare, implicarea locală și importanța tradițiilor locale în cadrul proiectelor de dezvoltare;

impactul comunităților „gazdă”, exprimată în termeni de „rambursare a investiției” și „echilibrare” (Manolescu, pag.134, 2004)

2.2.2. Stereotipul dezvoltării unei stațiuni de litoral

Deși strategia de dezvoltare cel mai des întâlnită în cazul stațiunilor de litoral este cea de diversificare, cu accent pe căi de acces, cazare, unități de alimentație, dar mai ales pe atracțiile tip divertisment, încercările de diferențiere nu trebuie neglijate într-un plan de amenajare.

Amrenajări particulare apar și ca urmare a diferențelor de climă, folosirii materialelor de construcție locale, specificului cultural.

Infrastructura

Căile de acces specifice unei stațiuni de litoral pot fi caracterizate prin:

diversitate – de obicei, toate cele patru tipuri de transport extern (rutier, feroviar, aerian, maritim) sunt disponibile;

accesibilitate – în general, sunt investiții majore în aceste rute, astfel încât accesul este facil, pe toată perioada anului;

Cazarea

Pentru stațiunile de litoral, sistemul de cazare prezintă următoarele caracteristici:

diversitatea extremă a tipurilor de cazare: hoteluri, case de vacanță, căsuțe, campinguri, apartamente împărțite de mai multe familii, etc;

prezența formelor de cazare de lux; în majoritatea stațiunilor găsim cel puțin un hotel de patru – cinci stele;

dispunerea unităților de cazare paralel cu țărmul, pentru a oferi turiștilor vedere spre mare;

tendința de apropiere excesivă de țărm, plajă, impune consolidări ale terenurilor și deci investiții suplimentare pentru fundațiile construcțiilor;

tendința de grupare a două – trei unități hoteliere pentru a putea beneficia de facilități comune – plajă privată, piscine, parcări.

Unitățile de alimentație

diversitate accentuată: de la restaurante cu specific local și internațional până la cantine pentru elevi, chiuoșcuri și puncte volante de vânzare a înghețatei și fructelor;

prezența formelor de lux – restaurante cu amenajări deosebite și servicii de înaltă clasă;

ca formă de diferențiere, întâlnim restaurantele amenajate pe vapoare sau chiar în construcții subacvatice.

Atracțiile naturale

Amenajarea plajei implică:

– curățiri și nivelări periodice al nisipului

– îngrădiri pentru plajele private;

– amplasarea coșurilor de gunoi, sub o formă cât mai estetică;

– asigurarea nisipului, atunci când plaja este stâncoasă iar nisipul este „măturat” constant de valuri.

Pentru accesul în apă, amenajările specifice sunt:

– curățiri periodice ale algelor;

– construiri de baraje pentru a diminua forța valurilor;

– amplasarea de balize și de puncte de salvamar pentru a supraveghea

siguranța înotătorilor;

Atracțiile antropice

Ținând cont de motivația turistului aflat pe litoral, atracțiile de tip divertisment- parcuri acvatice, discoteci, baruri, cazinouri, parcuri de distracții, sunt cele mai populare.

Sunt amenajate, de asemenea, teatre de vară în aer liber, dar pot exista și clădiri, având destinații culturale – săli de concerte, filarmonici, centre culturale, biblioteci.

Datorită spațiului limitat și cu un cost ridicat, spațiile verzi, parcurile de odihnă sunt ceva mai rar întâlnite în zona de coastă.

CAPITOLUL III

AMENAJAREA, ORGANIZAREA ȘI DEZVOLTAREA TURISTICĂ A SPAȚIULUI TURISTIC MONTAN

3.1. Noțiuni generale, idei, perspective

Dezvoltarea spațiului turistic „alb”, amenajarea și organizarea acestuia trebuie să se facă pe baza studierii realităților teritoriale, ținând seama de determinările calitative și cantitative ale acestor realități (relief, climă, accesibilitate, vegetație, domeniu schiabil, nivelul dotării).

Cele mai importante componente ale cadrului natural care concură în mod evident la conturarea acestui tip de spațiu sunt relieful – cu o serie de caracteristici morfometrice și morfografice specifice și clima – prin caracteristicile de bază ale parametrilor climaterici.

Domeniul schiabil și dotările aferente acestuia (pârtii de toate tipurile, mijloacele de transport pe cablu, teleschi, telescaune, telecabine), constituie componenta principală a produsului turistic, alături de serviciile de cazare, alimentație publică, agrement.

Pârtia de schi este deosebit de importantă în stabilirea unei stațiuni de sporturi de iarnă de nivel național și internațional, prin caracteristicile sale.

Lungimea pârtiilor, exprimată în metri liniari, reprezintă un indicator de corelație cu mărimea stațiunii.

Lățimea pârtiilor se exprimă în metri. Este considerată lățime convențională, lățimea de 30 de m, iar în cazul acestei lățimi se recomandă un indice de lungime de 6 m/loc, de cazare.

Panta pârtiei (%) exprimă gradul de dificultate a pârtiei și se ia în considerare în calculul capacității de primire a pârtiei.

Capacitatea optimă a pârtiilor de schi exprimă, în esență, densitatea schiorilor pe pârtie, la un moment dat.

Variante de calcul:

C0 = Q x KC/ Z, în care

C0 = capacitatea optimă a pârtiei

Q = debitul orar mediu în funcție de viteza schiorului și distanța minimă de siguranță (lungimea minimă în metri) dintre schiori.

Z = diferența de nivel medie, pe care o coboară într-o zi un schior, în funcție de tehnica și performanțele sale.

KC = coeficientul de corecție a debitului mediu în funcție de lățimea pârtiei.

CO = S/s = (1x h)/ (sx sin L), în care

S = suprafața schiabilă (mp)

s = suprafața destinată unui schior pe zi

L = pata pârtiei

h = lungimea pârtiei

l = lățimea pârtiei

c) capacitatea pârtiei în raport cu debitul instalației de transport pe cablu

CO = (Qx K x Tx DH)/ Z, în care

Q = capacitatea orară a telefericului (persoană/ oră)

K = coeficientul de încărcare al instalației

T = timpul în ore de funcționare a instalației

DH = diferența de nivel a pârtiei

Z = diferența de nivel parcursă de un schior

Criteriile de bază care au stat la temelia constituirii stațiunilor montane mai importante, care s-au impus în primul rând pe plan național și internațional, sunt:

localizarea amplasamentului la altitudini între 1000-2000 m, în funcție de condițiile naturale cele mai favorabile;

asigurarea accesibilității prin amenajarea și construirea căilor de comunicație;

amenajarea domeniului schiabil (a pistelor, instalațiilor mecanice de ridicat, trambulinelor);

asigurarea capacității de cazare, ținând cont de faptul că, normele europene prevăd ca fiecărui loc de cazare să-i corespundă cel puțin 6 metri pârtie de schi; în cazul în care există și fluxuri turistice de sfârșit de săptămână, această valoare se ridică la 8,0-8,5 m pârtie/ loc de cazare.

Este necesară clasificarea bazelor montane de schi în:

baze de importanță internațională;

baze de importanță națională

baze de importanță zonală și locală.

3.2. Tipul montan de dominație „albă”

Dezvoltarea schiului de masă a avut ulterior un impact spațial foarte important asupra spațiilor montane, se conturează chiar modele de amenajare specifice, concepte și principii de organizare a spațiilor montane de „dominanță albă”.

Principiul „nu o stațiune nouă, ci un turism esențial sătesc”, a dominat activitatea de organizare a domeniilor schiabile, din Austria, generând și primele „modele”de amenajare a stațiunilor. Stațiunile-sat polivalente conservă structura inițială a așezărilor, iar pistele de schi pornesc direct de la periferia satului, urcând versanții bogați în conifere.

Principiul implantării și dezvoltării unei serii de stațiuni noi, moderne, a dominat concepția franceză despre amenajarea și organizarea turistică a spațiilor montane.

Din punct de vedere arhitectural este un spațiu de inspirație urbană, cu o structură spațială puțin diversificată și o zonare interioară precisă:

nucleul de primire, de cazare și comercial, legate prin galerii pictorale acoperite;

parking-uri la intrarea în stațiune, pentru a permite accesul pietonal spre centrul stațiunii;

domeniul pentru schi, ce pleacă de la stațiune și urcă pe versanți prin pădure

(pe care a trebuit să o „consume” pentru amplasarea mecanismelor de urcare), până dincolo de aceasta.

Calificate adevărate „uzine de schi”, ce distrug adesea mediul montan de dragul profitului și al clientelei, aceste stațiuni formează un tot mononuclear și unipolar, închis într-un mediu montan, din care o parte a fost anexată ca „spațiu-suport” al schiorului.

3.3. Tendințele și structura cererii turistice internaționale în domeniul turismului montan

Muntele a căpătat o însemnătate din ce în ce mai mare odată cu dezvoltarea turismului în ultimele decenii și cu transformarea lui într-o mișcare de masă. Ilustrând dimensiunile mișcării de persoane în zonele montane, vom arăta că numai prin Alpi trec anual aproximativ 100 de milioane de persoane.

Odată cu nașterea alpinismului, începând cu secolul al XIX-lea, muntele devine o zonă de circulație turistică. În cursul secolului al XIX-lea, muntele nu era conceput de turiști decât pentru sejururi de vară. Motivația clientelei turistice care vizita stațiunile de munte era aceea de a beneficia de condițiile climaterice pentru odihnă și tratament și pentru practicarea alpinismului.

După anul 1930 începe să se producă o adevărată „revoluție” în modul de realizare a sejurului turistic în stațiunile montane. De la climatismul estival, cultivat de turiști, se trece la practicarea sporturilor de iarnă. Această situație se datorează, pe de o parte, amplorii pe care o dobândește practicarea sporturilor de iarnă și, pe de altă parte, volumului de construcții și amenajări rutiere realizate.

Efectele multiple pe care le are dezvoltarea turismului montan în economia unor regiuni au determinat studierea tot mai profundă a cererii turistice și a caracteristicilor sale. Aceste studii au devenit din ce în ce mai necesare, în vederea realizării unor stațiuni amenajate în mod corespunzător, ținându-se seama de motivațiile și cerințele turiștilor. Fără îndoială, cu calitățile remarcabile, reprezintă o condiție esențială în asigurarea eficienței activității turistice.

Turismul montan de iarnă poate fi identificat, mai ales în vestul Europei, cu practicarea schiului. Schiul, al cărui loc de origine este orașul Chamonix, din Franța, nu era până acum 50 de ani un sport, ci o necesitate, un mijloc de deplasare în Alpi, o cale de legătură între satele de la poalele masivului.

Odată cu dezvoltarea sporturilor de iarnă, după 1930 până la cel de-al II-lea război mondial s-au dezvoltat o serie de stațiuni de munte de iarnă ca: Val d’Isere, Cortina d’Ampezzo, St. Moritz. Dar numai în ultimele decenii, turismul de iarnă s-a dezvoltat în mod miraculos.

Dezvoltarea turismului de iarnă și creșterea cererii turistice montane sunt confirmate de o serie de date. Numărul schiorilor în Japonia se ridică, potrivit statisticilor nipone, la impresionanta cifră de 8 milioane.

Germania numără 4 milioane (după unele aprecieri 5 milioane) de schiori, din care peste 1 milion și jumătate călătoresc în străinătate (50 de mii în Franța, 560 de mii în Austria, 250 mii în Elveția, peste 600 mii în alte țări). În Franța, numărul schiorilor este evaluat la 1,5 -1,8 milioane, adică peste 3 % din populație (din care aproape 200 mii călătoresc în străinătate). Italia înregistrează circa 2 milioane schiori, din care 10 mii călătoresc în străinătate, în special în țările vecine (Franța, Austria, Elveția).

3.4. Tendințele și structura ofertei în turismul montan internațional

Oferta turistică – cea de-a doua categorie a pieței turistice – se găsește în strânsă legătură și în relații de interdependență cu cererea turistică. Oferta turistică este alcătuită dintr-un ansamblu de bunuri și servicii care sunt puse la dispoziția turiștilor într-o formă cât mai atractivă pentru a satisface cât mai deplin cerințele acestora.

Comparativ cu cererea care este foarte elastică în raport cu veniturile, cu prețurile și cu alți factori, oferta turistică este mai puțin elastică, pentru că ea acționează destul de greu asupra anumitor elemente, c are pentru turist fac parte din produsul turistic: timpul, natura, clima.

Caracterul mai inelastic al ofertei se manifestă prin aceea că, față de sezonalitatea cererii, produsul turistic nu poate fi stocat iar suprastructurile și infrastructurile necesare în perioadele de vârf se pot folosi la o capacitate limitată în restul timpului.

Oferta în turismul montan a cunoscut, odată cu dezvoltarea turismului, o evoluție mereu ascendentă. Dezvoltarea și diversificarea ofertei în turismul montan a fost determinată, în primul rând, de cererea în continuă creștere în acest domeniu. Totodată, aceasta a constituit un mijloc la care s-a recurs în vederea diversificării turismului și a etalării perioadelor de vară și iarnă.

În Austria – una dintre țările cu un turism dezvoltat, care-și bazează activitatea turistică mai ales pe resursele turistice montane – oferta a înregistrat o dinamică ascendentă.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE OPORTUNITATE PRIVIND

MODERNIZAREA, DEZVOLTAREA ȘI RELANSAREA TURISTICĂ A STAȚIUNII MONTANE DURĂU

4.1.Prezentare generală a Stațiunii Durău (așezare, accesibilitate, resurse naturale și antropice, clima, fauna)

Așezare

Stațiunea Durău este situată în județul Neamț, la o altitudine de 780-800m, într-o poiană însorită la poalele Munților Ceahlău, la 6km sud-vest de comuna Ceahlău, la 9km vest de lacul de acumulare Izvorul Muntelui de pe râul Bicaz și 60km nord-vest de municipiul PIATRA-NEAMȚ.

Stațiunea se află într-o regiune montană foarte frecventată încă din secolul al XVIII-lea.

Accesibilitate

dinspre orașul Bicaz pe DN115 (Turda-Târgu-Mureș-PiatraNeamț-Bacău) cu derivație pe DJ 155F din Bistricioara (16km) sau de la Bicaz-Baraj (28km).

dinspre Târgu Neamț pe DN 115

Clima

climatul subalpin tonic – stimulant, aerul curat, fără praf și particule alergice, atmosfera ozonată sunt principalii factori naturali de cură;

temperatura medie, în ianuarie este de –40C, depunerea medie a stratului de zăpadă este de 50cm și durează din decembrie până în martie;

Fauna

extrem de bogată (cerbul carpatin, ursul brun, porcul mistreț, capra neagră) stațiunea fiind denumită și „Paradisul Vânătorilor” aici fiind locul ideal pentru practicarea sporturilor de iarnă pe pârtia amenajată.

Resurse naturale

Cascada Duruitoarea cu un impresionant jet de apă și zgomot asurzitor (vezi Anexa nr )

Munții Ocolașu Mare

Munții Toaca

Rezervația naturală Ceahlău

Dochia

Izvorul Alb, Izvorul Muntelui

Resurse antropice

pe locul unui schit a fost înălțată Biserica de la Durău (vezi Anexa nr ) în anul 1835, ca după un veac să vină renumitul pictor Nicolae Tonitza să o zugrăvească, dându-i un plus de valoare și frumusețe;

în anul 1992, lângă această biserică s-a ridicat un impozant edificiu-Centrul Ecumenic „Daniil Sihastru”- destinat organizării clericale (vezi Anexa nr )

Cabana Fântânele

Stațiunea Durău este recomandată pentru odihnă și tratament în special bolilor de nevroze astmice. Durău este locul perfect pentru refacere, după eforturile psihice sau intelectuale.

Există posibilitatea de a efectua excursii în munții înconjurători (Ocolașu Mare – 1907m și Toaca – 1904m, ambele vârfuri făcând parte din Munții Ceahlău, cascada Duruitoarea, rezervația naturală Ceahlău) și de a practica sporturile de iarnă (pârtie de schi, cu diferite grade de dificultate, patinoar artificial).

4.2.Structura ofertei turistice în Stațiunea Durău

Structura ofertei turistice a Stațiunii Durău este următoarea:

Hotel „Bradul”*** vezi Anexa nr

situat în centrul stațiunii Durău și dispune de 150 locuri de cazare repartizate astfel: 72 camere duble și 2 apartamente;

camerele au baie proprie, telefon, TV cablu și balcon;

restaurantul hotelului are capacitatea de 210 locuri;

existențe: bar, sala de conferințe, biliard și parcare;

acceptă card, acceptă animale de casă.

Hotel „Bistrița”** vezi Anexa nr

aparține societății Durău

40 locuri în camere duble cu baie, TV

restaurant, bar de zi și parcare

Hotel „Brândușa”** vezi Anexa nr

47 locuri în 11 camere duble și 3 triple, 5 suite;

servicii: TV, telefon, duș, cadă, parcare, curte interioară cu loc de joacă pentru copii;

restaurant categoria I cu 150 locuri, grătar, bar de zi, sală biliard.

Centrul Cultural-Pastoral „Sfântul Daniil Sihastru” vezi Anexa nr

290 de locuri din care:

– 110 locuri de cazare în camere de 2 locuri în 6 vile

– 150 locuri în camere de 2 locuri în Casa Pelerinul

– 30 locuri pentru tineret (la mansarde vile)

5 săli de mese:

– 2 în Casa Sihastru (Sala „Schinduc” și Sala „Voievodul”)

– 2 în Casa Pelerinul (Sala „Octogonul” și Separeul

– 1 în Casa Profetul (Sala „Carmel”)

„Casa Pelerinul”** (fostul Hotel „Cascada”) vezi Anexa nr

76 de camere cu 2 paturi, 2 apartamente;

2 saloane pentru servirea mesei cu 110 locuri;

organizează pelerinaje, programe culturale, sportive și de agrement;

dispune de bază sportivă și pârtie de schi.

Hotel „Cascada”*** vezi Anexa nr

2 apartamente cu 4 locuri;

24 camere cu 4 locuri;

5 căsuțe cu 2 locuri;

Camerele sunt dotate cu telefon, Tv cablu, iInternet, baie proprie.

Cu o vasta experienta in domeniul turismului, Hotel Cascada pune la dispozitia clientilor servicii turistice complete, de buna calitate, la preturi avantajoase: restaurant – 100 locuri; terasa rustica – 120 locuri; bar – 20 locuri

Pensiunea „Agnes”** vezi Anexa nr

situată în vecinătatea mănăstirii Durău, pe șoseaua axială ce leagă stațiunea Durău de stațiunea Izvorul Muntelui,

30 locuri repartizate în 15 camere single și duble, din care 3 cu grupuri sanitare proprii, restul cu acces la 7 băi comune, situate la etaj și mansardă, iar la parter se găsește un living de 30 locuri cu bar, masă de biliard și Tv cablu,

apa caldă și căldura sunt asigurate permanent de o centrală pe lemne;

2 terase în aer liber cu grătar și parcare proprie.

Pensiunea „Casa Bella”** vezi Anexa nr

10 camere matrimoniale, 4 băi;

4 căsuțe duble cu 2 băi;

livingroom, bucătărie dotată, restaurant + bar cu 25 de locuri, curte, grătar, parcare mare.

Pensiunea „Maria” *** vezi Anexa nr

11 camere duble, 2 camere triple, toate cu baie și TV, la mansardă 3 camere duble și o baie;

bucătărie, sală de mese cu 40 de locuri;

curte, grătar, parcare mare, loc de joacă pentru copii.

Pensiunea „Paula”** vezi Anexa nr

6 camere duble, o cameră cu 4 locuri, 3 băi;

livingroom, bucătărie, curte mare;

parcare cu 10 locuri, foișor, grătar, loc de joacă pentru copii.

Pensiunea „Radu”** vezi Anexa nr

casa este alcătuită din 2 apartamente, o cameră mare (60mp) la etaj și 2 căbănuțe cu 4 și 5 locuri;

fiecare apartament este compus dintr-un salon de 60mp, cu bar și canapele decorate în stil rustic, frigider, aragaz și la etaj câte 2 dormitoare, ambele cu balcon și grup sanitar;

căbănuțele au câte un etaj, cu camere atât la etaj cât și la parter. Toate camerele au terasă (la etaj există și paturi amenajate pe terasă);

preparatele culinare sunt 100% naturale- lactate, zarzavaturi, dulcețuri, sirop de brad.

Pensiunea „Vânătorul”*** – la intrare în stațiunea Durău vezi Anexa nr

14 camere duble, fiecare având baie proprie și balcon; 4 camere și un apartament la etajul I și 3 camere și 2 apartamente la mansardă;

centrală termică pe lemne, apă caldă permanent, cablu TV;

camping cu 4 căsuțe duble cu baie și dușuri comune, grătar și mici terase;

restaurantul, rustic cu șemineu, are 60 de locuri și un salon ce poate fi folosit pentru întâlniri de afaceri, recepții sau diverse ocazii;

terasă cu 35 locuri, bar;

bucătărie cu preparate tradiționale românești și vânătorești;

parcare cu 20 locuri.

Pensiunea „Vila Dalia” ** vezi Anexa nr

11 camere duble situate la etaj și mansardă din care:

-2 camere cu grup sanitar propriu;

-9 camere fără grup sanitar propriu.

încălzirea cu centrală cu lemne, apa caldă este asigurată în permanență;

o curte cu pomi, o terasă de vară;

prin spatele casei curge un pârâu unde se poate pescui și pe malul căruia se poate pregăti un grătar.

Vila „Alpinul” și Vila „Perla”**

2 corpuri de vilă;

vila Alpinul dispune de 13 locuri împărțite în 5 camere duble și o cameră triplă. La parterul casei se găsește un salon dotat cu TV și frigider. La etajul I sunt 2 camere, una dublă și una triplă, precum și un grup sanitar. La mansardă se află o cameră dublă;

vila Perla are 18 locuri disponibile împărțite în 5 camere duble și 2 camere de 4 locuri. La etajul I al vilei se găsesc cele 2 camere cu câte 4 locuri și o cameră dublă. Centrala proprie, mobilierul și amenajările respectă stilul montan al zonei.

Vila „Balada”** vezi Anexa nr

6 camere matrimoniale cu TV, 3 băi cu duș;

livingroom cu 20 locuri, bucătărie dotată;

curte, grătar, parcare cu 5 locuri;

oferă pensiune completă la cerere.

Vila „Cristina”*** vezi Anexa nr

este situată la intrarea în stațiunea Durău și dispune de 16 locuri de cazare repartizate astfel: la parter sunt 2 camere cu baie comună, living, bucătărie și TV, la etaj sunt 3 camere și o baie, iar la mansardă se găsesc 3 camere cu 2 băi;

tarife căsuțe

Căsuța cu 2 paturi: – 42 RON=sezon

– 36 RON=extrasezon

tarif/zi

Camera dublă:- 72 RON=extrasezon

– 84 RON=sezon

Camera dublă (la mansardă) =60RON/zi

Vila „Cristina 2”*** vezi Anexa nr

situată în centrul Stațiunii Durău într-o zonă liniștită, dispune de 28 locuri de cazare repartizate astfel: la mansardă sunt 8 camere duble, iar la etaj, 6 camere duble;

toate camerele sunt amenajate cu gust și dispun de baie proprie;

la parterul vilei este amenajat un restaurant (60 locuri);

camera dublă: 72 RON/zi;

facilități: baie cu duș-bar de zi- bucătărie-grup sanitar în comun- încălzire centrală- parcare- punct informații turistice- restaurant- televiziune prin cablu- televizor în cameră.

Vila „Ecotur”*** vezi Anexa nr

situată în apropierea stațiunii Durău, departe de agitația orașului într-o oază de liniște și frumusețe;

32 de locuri de cazare repartizate astfel: 4 camere VIP, 5 camere cu pat matrimonial și 7 camere cu 2 paturi;

toate camerele sunt foarte spațioase și sunt dotate cu baie proprie, TV cablu, telefon;

alte facilități: servicii de secretariat, bar, restaurant, cramă.

La cerere se pot organiza : plimbari cu sania, plimbari cu vaporasul pe Lacul Bicaz, organizarea de partide de pescuit si vanatoare, organizarea de drumetii in Muntii Ceahlau etc.

Oferta de agrement specifică sezonului rece în stațiunea Durău:

practicarea sezonului rece în stațiunea Durău;

practicarea schiului și săniușului pe pârtiile special amenajate;

plimbări cu săniile trase de cai;

învățarea schiului cu insructori de specialitate existand totodată centre pentru inchirierea materialelor sportive.

Tabel nr.3: Pârtii de schi din stațiunea Durău

Oferta de agrement specifică sezonului cald în stațiunea Durău:

drumeții montane în Masivul Ceahlău;

alergarea și mersul pe jos sunt favorizate de terenul cu pante reduse și de numeroasele poteci imprejmuite de păduri de conifere;

miniparc de distracții pentru copii;

Stațiunea Durău reprezintă totodată și locul preferat de antrenament și refacere pentru sportivi de performanță din diferite discipline;

picnicuri – un factor favorabil reconfortării și odihnei active;

plimbări de agrement, turul obiectivelor turistice din zona: rezervatia de zimbri, casa memoriala Mihail Sadoveanu, casa memoriala Ion Creanga.

4.3. Metode și tehnici de cercetare în Stațiunea Durău

Pentru evidențierea celor mai importante aspecte cu privire la particularitățile cererii turistice în stațiunea Durău, am pus în aplicare metoda de cercetare descriptivă-ancheta pe bază de sondaj. Derularea anchetei în stațiunea Durău a presupus un ansamblu de activități specifice puternic corelate între ele, care sunt evidențiate sub forma următoarelor faze, în funcție de succesiunea lor logică:

1.Descoperirea și definirea problemei de cercetat.

2.Stabilirea tipului cercetării.

3.Stabilirea ipotezelor și obiectivelor cercetării.

4.Conceperea unui chestionar.

5.Culegerea datelor.

6.Prelucrarea și analiza datelor de marketing.

7.Formularea concluziilor.

1)Descoperirea și definirea problemei de cercetat

Pentru a evidenția comportamentul și părerile cererii din stațiunea Durău am elaborat o cercetare cu următoarea formulare: „Comportament, opinii și motivări ale cererii turistice în stațiunea Durău”.

2)Stabilirea tipului cercetării

În urma cercetării mi-am propus să evidențiez, să descriu, caracteristicile cererii turistice manifestate în stațiunea Durău și să determin amploarea diferențelor din punct de vedere al nevoilor, atitudinilor sau opiniilor între turiștii români și cei străini. Tipul de cercetare selectat este cercetarea descriptivă.

3)Stabilirea ipotezelor și obiectivelor cercetării

Pentru eșantionul obținut se pot constata ipoteze nule și alternative pentru principalele variabile înregistrate. În acest sens am analizat datele care se referă la următoarele cazuri:

1.(Ho): motivele principale care au stat la baza alegerii zonei , nu au fost influențate de țara de reședință a turiștilor.

(H1): motivele principale care au stat la baza alegerii zonei au fost influențate de țara de reședință a turiștilor.

2.(H0): frecvența de vizitare a zonei de către turiști străini nu depinde de vârsta acestora.

(H1): frecvența de vizitare a zonei de către turiștii străini depinde de vârsta acestora.

3.(H0): 1 = 2: între procentul de turiști români și turiști străini nu există diferențe în ceea ce privește efectuarea rezervărilor.

(H1): 1 2: între procentul de turiști români și turiști străini există diferențe în ceea ce privește efectuarea rezervărilor.

4.(H0): 1 = 2: între procentele provenite de la cele două categorii de turiști (români și străini) nu există deosebiri în ceea ce privește cazarea într-o unitate hotelieră.

(H1): 1= 2: între procentele provenite de la cele două categorii de turiști (români și străini) există deosebiri în ceea ce privește cazarea într-o unitate hotelieră.

5.(H0): între procentul de turiști români și procentul de turiști străini, nu există diferențe în ceea ce privește practicarea sporturilor de iarnă în stațiunea Durău.

(H1): între procentul de turiști români și procentul de turiști străini, există diferențe în ceea ce privește practicarea sporturilor de iarnă.

Obiectivele cercetării sunt prezentate în tabelul cu nr.4

Stabilirea întrebărilor sondajului

Sursa: Cercetări personale- Chestionar

4)Conceperea unui chestionar

Din punct de vedere structural, chestionarul (vezi Anexa nr.8 respectiv Anexa nr.9) cuprinde o frază introductivă prin care evidențiez scopul său, fiind urmată de întrebările anchetei.

Chestionarul debutează cu două întrebări menite să identific ce anume l-a determinat pe turist să vină în stațiunea Durău, cât și pentru a afla care au fost sursele de informare ce au stat la baza fundamentării deciziei de a petrece vacanța în această regiune. Întrebarea numărul 3, este o întrebare filtru, prin care realizez o diferențiere a subiecților intervievați din punct de vedere al modului în care aceștia călătoresc: individual sau în grup. Urmează un set de două întrebări prin care solicit o serie de informații referitoare la rezervările efectuate de turiști și ce anume a inclus pachetul rezervat (întrebările nr.4 și 5).

Întrebarea nr.7 va stabili câte zile va petrece turistul în stațiunea Durău. Întrebarea nr. 8 se refera la principalele motive care au stat la baza efectuării sejurului în stațiunea Durău. Întrebarea nr. 9 este concepută ca o scală ordinală care să permită o ordonare a diferitelor „atribute” ale sejurului în stațiunea Durău, în funcție de importanța pe care le-o acordă turistul.

Întrebarea nr. 10, prin intermediul diferențialei semantice, investighează gradul de satisfacție în legătură cu modul în care sunt prestate serviciile în restaurante.

De asemenea le-am solicitat turiștilor să-și exprime opinia în legătură cu o serie de aspecte legate de spațiul de cazare (confortul camerei, curățenia, etc.)

Chestionarul se încheie cu întrebările de identificare a subiecților (întrebările nr.13, 14, 15).Acestea îmi permit să caracterizez turiștii în funcție de naționalitate, vârstă și profesie.

Am utilizat în conceperea chestionarului și două întrebări deschise pentru a oferi turistului libertatea de a exprima în mod personal anumite puncte de vedere.

5)Culegerea datelor

Este făcută prin cercetări de teren (interviuri, sondaje, chestionări),pe un eșantion de 50 persoane.

6)Prelucrarea și analiza datelor de marketing

Structura turiștilor testați:

În funcție de țara de proveniență, structura este următoarea:

Figura nr.3: Turiști testați

Se observă că România are o pondere mare în ceea ce privește circulația turistică în stațiuni. Pe locul 2 și 3 se află Israelul și Turcia.

Având în vedere faptul că marea majoritate a turiștilor români au avut drept surse de informare relatări ale cunoștințelor sau experiențe anterioare în stațiunea Durău, pentru a putea avea o situație foarte clară asupra acestui aspect prezent, mijloacele utilizate doar de către turiștii străini se prezintă după cum urmează, în ordinea descrescătoare a numărului de răspunsuri favorabile factorilor respectivi:

Pe primul loc se situează informarea prin relatări ale cunoștințelor (40%) și reclamele din ziare, reviste, radio, tv, urmate de publicitatea agențiilor de turism din țara de reședință a turiștilor (în proporție de 40%)

Situația aprecierilor asupra factorilor sau mijloacelor de informare care au influențat asupra deciziei de a petrece un sejur în stațiunea Durău – pe naționalități este redată în tabelul următor:

Tabel nr.5: Distribuția turiștilor străini după țara de reședință și mijloacele de informare

Sursa: Cercetări personale – chestionar

Din datele tabelului se remarcă influența diferită a factorilor de informare pentru alegerea unor vacanțe în stațiunea Durău în funcție de naționalitate.

În funcție de grupa de vârstă, structura este următoarea:

Tabel nr.6: Distribuția turiștilor pe vârste

Sursa: Cercetări personale

Studiul a fost făcut pe un eșantion de 50 de persoane.

Se observă ponderea mare a turiștilor cu vârsta sub 25 ani care dețin jumătate din ponderea turiștilor veniți în stațiunea Durău, înregistrându-se un procent mai mic la persoanele cu vârsta cuprinsă între 46 – 55 ani.

În funcție de ocupație, din datele înregistrate în chestionare a reieșit următoarea structură a turiștilor:

Tabel nr.7: Distribuția turiștilor pe ocupații

Sursa: cercetări personale – Chestionar (Anexa nr.8; Anexa nr.9)

Studiul a fost făcut pe un eșantion de 50 persoane.

Din totalul turiștilor se observă că ponderea cea mai mare o reprezintă cea din categoria cadrelor cu pregătire superioară. O pondere mică o dețin studenții, elevii și salariații cu studii medii.

7)Formularea concluziilor

Din analiza rezultatelor obținute în urma sondajului de opinie efectuat în rândul turiștilor aflați în zona stațiunii Durău, am desprins următoarele concluzii:

în general, turiștii aleg stațiunea Durău ca destinație turistică pentru posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, pentru agrement și pentru odihnă și recreere; această decizie fiind influențată în special de experiențele anterioare ale turiștilor în această zonă precum și de relatările cunoștințelor și publicitatea prin agențiile de turism;

confruntând profilele motivaționale ale turiștilor sosiți în stațiunea Durău am observat că o importanță deosebită este acordată distracției, aventurii;

indiferent de țara de proveniență, turiștii, fie ei români sau străini, călătoresc individual;

turiștii folosesc drept mijloc de transport pentru efectuarea călătoriei mașina;

în timp ce turiștii străini practică în cea mai mare parte, turismul organizat, rezervându-și din timp sejurul în stațiunea Durău, în special prin intermediul agențiilor de turism, turiștii români, ca urmare a scăderii nivelului general de trai al populației călătoresc pe cont propriu ;

referitor la serviciile oferite în spațiul de cazare și alimentație, atât din observațiile directe ale turiștilor cât și din rezultatul aprecierilor am remarcat faptul că turiștii sunt mulțumiți în ceea ce privește calitatea și varietatea meniului și nemulțumiți în special turiștii din Israel de slaba funcționalitate a instalațiilor cât și printr-o slabă întreținere și remediere la timp a unor defecțiuni ce apar inerent în timpul utilizării;

”imaginea” cu care pleacă turistul este una favorabilă, fiind determinată de o serie de aspecte pozitive legate de : calitatea serviciilor, comportamentul și promptitudinea personalului, posibilități diverse de agrement, etc.

4.4. Structura cererii turistice în Stațiunea Durău

Cererea turistică în stațiunea Durău este formată din ansamblul persoanelor care-și manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive decât pentru prestarea unor activități remunerate la locul destinației.

Analiza dinamicii fluxurilor turistice în stațiunea Durău pune în evidență o serie de aspecte:

Tabel nr.8: Dinamica fluxurilor turistice în stațiunea Durău

Sursa : Institutul Județean de Statistică Neamț

Conform datelor, reprezentările fluxurilor turistice înregistrate în Stațiunea Durău, puse la dispoziție de Institutul Județean de Statistică Neamț, se constată pe ansamblu o scădere a fluxurilor turistice din anul 1999 și până în anul 2006. Această scădere se datorează reducerii numărului de turiști din țară, fluxurile externe menționându-se aproximativ constante.

Cauzele care au determinat reducerea fluxurilor de turiști români sunt de natură socio – economică, cum ar fi inflația, veniturile populației implicit a nivelului de trai, precum și migrația.Toate aceste elemente au efecte asupra fluxurilor turistice, dat fiind faptul că practicarea turismului necesită timp liber dar si suport financiar.

Tabel nr .9: Circulația turistică în stațiunea Durău în anul 2006

Sursa: Revista Asociației de Turism Montan Neamț, nr.6, pag.14, 2007.

Analizând datele din tabelul nr. se pot stabili următoarele etape ale unui sezon turistic.

perioada de plin sezon, marcată prin intensitatea maximă a activității turistice în vârf de sezon (trim.3),

perioada de început și sfârșit de sezon marcate prin solicitări mai puțin intense, când volumul activității crește și respectiv descrește gradat în funcție de sporirea sau reducerea circulației turistice;

perioada de extrasezon, caracterizată printr-o activitate redusă (trim. 2).

Sezonalitatea circulației turistice mai poate fi apreciată cu ajutorul coeficientului de trafic lunar (KTL= 6,51) și trimestrial (KTT= 2,69), calculați ca o mărime relativă de coordonare între luna sau trimestrul cu trafic maxim față de luna sau trimestrul cu trafic minim.

Nt max 781

KTL= = = 6,51

Nt min 120

Nt max 781

KCL = = = 0,15

Nt turiști 5319

Trim.cu cele mai mari sosiri 1905

KTT = = = 2,69

Trim. Cu cele mai mici sosiri 703

Pentru determinarea capacității optime de primire trebuie stabilite funcțiile turistice ale stațiunii Durău.

Se consideră că atât suprafețele cât și condițiile geografice oferă posibilitatea practicării unor forme variate de turism:

turism de odihnă și recreere;

turism pentru practicarea sporturilor de iarnă;

turism de drumeție, de week-end,

turism de vânătoare și pescuit sportiv;

turism itinerant cu valențe culturale.

În tabelul nr.10 sunt prezentate suprafețe alocate diferitelor activități turistice sportive și de agrement existente în stațiunea Durău.

Tabel nr.10: Activități turistice sportive și de agrement desfășurate în stațiunea Durău

Sursa: Revista Asociației de Turism Montan Neamț, nr.6, pag.19, 2007

Analizând datele din tabelul nr.10 capacitatea optimă de primire, ce ia în considerare destinațiile sportive și de agrement, e dispusă astfel:

datorită condițiilor naturale și a reliefului cu peisaj pitoresc, atmosferei plăcute, majoritatea turiștilor preferă picnicurile. În stațiune există multe spații aferente turismului de camping și cel de week-end practicat în special de tineri. Capacitatea optimă de primire a persoanelor care optează pentru picnic va fi de 350 persoane.

în ceea ce privește practicarea sporturilor de iarnă, au fost amenajate pârtii de schi destinate schiului de fond în Masivul Ocolașu Mare. O parte din traseele destinate drumețiilor montane sunt accesibile și în timpul iernii, pentru sporturile de iarnă, capacitatea optimă de primire va fi de 1375 persoane.

plimbările prin păduri amenajate sau neamenajate reprezintă o formă de turism practicată frecvent de turiști, iubitorii drumețiilor montane pe trasee marcate sau nemarcate, cu o capacitate optimă de primire pentru 1500 persoane și respectiv 1250 persoane.

capacitatea optimă aferentă distracțiilor în spații acoperite unde turiștii pot beneficia de săli de biliard, bowling, va fi de 37 persoane.

fondul cinegetic existent în zonă prezintă o activitate deosebită pentru iubitorii vânătoarei, în regiune existând specii de animale protejate, 113 persoane putând practica acest sport.

Capacitatea totală optimă de primire calculată este:

Q=ni=1QI= 350+ 300+ 1781+ 1375+ 1500+ 1250+ 37+ 112+ 600= 7305 persoane

Tabel nr.11: Distribuția turiștilor români după motivația turistică

Sursa: Institutul Județean de Statistică Neamț

Sosirile vizitatorilor români sunt motivate, în primul rând de odihnă, drumeție, agrement.O ușoară creștere a numărului de turiști români se observă la

„ afaceri și motive profesionale”, oamenii devin din ce în ce mai interesați de posibilitatea de a investi în regiunea noastră.

Tabel nr.12: Distribuția turiștilor străini după motivația turistică

Sursa: Institutul Județean de Statistică Neamț

Se remarcă creșterea ponderii pentru odihnă, drumeție, agrement și scăderea ponderii pentru afaceri și motive profesionale.

În deplasările lor, turiștii folosesc cu precădere mijloacele rutiere, urmate de cele feroviare si aeriene. Se impun astfel măsuri de modernizare a punctelor vamale pentru fluxurile turistice, cât și modernizarea și adaptarea, la nivel european a infrastructurii rutiere si feroviare.

Următorul studiu cu privire la situația aprecierilor acordate serviciilor în unitățile de cazare din stațiunea Durău (fișe de observare), a fost făcut pe un eșantion de 50 persoane.

Tabel nr. 13: Situația aprecierilor acordate serviciilor în unitățile de cazare din stațiunea Durău

Sursa: Cercetări personale-chestionar

Studiul a fost făcut pe un eșantion de 50 de persoane.

Datele tabelului reliefează un grad ridicat de insatisfacție 16%, acest procent fiind influențat de:

”funcționarea instalațiilor” care este apreciată ca nesatisfăcător 5% dintre turiști;

”raportul calitate-preț” a fost apreciat ca fiind dezechilibrat de 6.25% din turiști.

Situația aprecierilor cu privire la serviciile în restaurantele și pensiunile din Stațiunea Durău a fost scoasă în evidență pe baza unui eșantion de 50 persoane.

Tabel nr.14: Situația aprecierilor acordate serviciilor în restaurante și hoteluri

Sursa: Cercetări personale-chestionar

Studiul a fost făcut pe un eșantion de 50 persoane.

Situația prezentată mai sus are un caracter general, evidențiind aprecierea globală făcută de turiștii chestionați.

În general, după cele 5 atribute turiștii, atât străini cât și români, s-au distribuit spre aprecierile „foarte mulțumit” și „mulțumit”.

4.5. Analiza SWOT a zonei

Propuneri de structuri și amenajări turistice în stațiunea Durău

Analiza SWOT a stațiunii Durău

Puncte tari:

faună și floră bogată cu specii și ecosisteme unicate în Europa,

apă potabilă de calitate deosebită și o mare varietate de ape minerale;

diversitatea resurselor turistice naturale și antropice ușor accesibile;

diversitatea produselor agroalimentare ecologice în pensiuni, la prețuri accesibile;

cultură europeană;

cadrul legislativ turistic aliniat la cerințele și standardele europene;

capacitatea de cazare poate fi utilizată pe tot parcursul anului;

capacitate mare de cazare în diverse structuri de primire a turiștilor;

domeniul schiabil relativ bine dezvoltat.

Puncte slabe:

degradarea incipientă a mediului și inexistența unui sistem performant de colectare a deșeurilor din stațiune;

fonduri alocate pentru promovarea stațiunii, insuficiente și subdimensionate;

numărul redus al programelor de instruire pentru turismul stațiunii și neadaptarea celor existente la nivel de piată;

controlul calității serviciilor de turism nu acoperă totalitatea unităților turistice.

Oportunități:

realizarea de proiecte ce pun în valoare turistică elementele patrimoniului natural al zonei;

diversificarea ofertei turistice prin derularea și promovarea unor micro-programe ce răspund tendințelor actuale de agrement și vacanței active de tipul circuite pentru practicarea turismului ecvestru;

relansarea rapidă și durabilă a turismului cu acordarea unei atenții speciale locului turismului în dezvoltare;

introducerea sistemului de management al calității în stațiune;

dezvoltarea unor servicii care să asigure o creștere a calității activităților din stațiune;

dezvoltarea pachetelor turistice: ecoturism, sporturi montane, etc

lărgirea bazelor de agrement;

dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii de transport pentru facilitarea accesului zonei.

Amenințări:

constrângeri financiare;

micșorarea puterii de cumpărare a populației cu efect în evoluția și planificarea evoluției cererii de servicii turistice;

defrișări masive de păduri: rezultând o degradare incipientă a mediului, pericolul inundațiilor;

iresponsabilitatea localnicilor cu privire la calitatea apei; acest lucru este remarcat prin faptul că deversează saci de rumeguș în apă, alterând caracteristicile acesteia;

turiștii contribuie și ei la degradarea zonei prin aruncarea de deșeuri în această zonă;

promovarea unor servicii de turism în zonă, neadecvate și slabe din punct de vedere calitativ;

încălzirea climatică riscă să efectueze derularea activităților turistice de iarnă.

Având în vedere evoluția cererii, caracterizate prin creșterea exigențelor turiștilor, orientarea acestora spre produse de calitate, procesul de reorganizare a stațiunii Durău, indiferent de tipul lor, trebuie să se bazeze pe un amplu proces de restructurare respectiv:

stabilirea profilului și statutului funcțional al stațiunii în funcție de direcția în care urmează sa se dezvolte;

restructurarea concepției de amenajare a stațiunii;

dezvoltarea și modernizarea infrastrcuturii generale;

restructurarea serviciilor și produselor oferite.

Stabilirea profilului și statutului funcțional al stațiunii Durău reprezintă prima măsură necesară procesului de restructurare în funcție de care se va organiza întreg procesul de reamenajare a acesteia.

Această acțiune este hotărâtoare pentru succesul pe piață al ofertei stațiunii, de aceea este necesară o foarte bună studiere a pieței și o prefigurare a tendințelor la nivelul volumului și structurii cererii precum și cercetările în vederea diversificării utilizării factorilor de cură, asigurându-se astfel creșterea flexibilității produselor turistice.

În ceea ce privește restructurarea concepției de amenajare a stațiunii, aceasta trebuie să țină cont de tipologia stațiunii, zonelor funcționale interne de exemplu zonele destinate structurilor de primire, de alimentație, medicală propriu-zisă, de agrement, comercială, de transport etc. precum și de conținut ale ofertei.

O problemă care trebuie rezolvată prin conceptul de amenajare a stațiunii este aceea a coabitării diferitelor segmente de clientelă care au motivații, preferințe, programe diferite.

Această măsură reprezintă condiția de bază pentru modernizarea și sitematizarea tuturor stațiunilor indiferent de profil și specializare. Importanța acestor măsuri rezultă pe de o parte din faptul că ea premerge și direcționează toate acțiunile tehnice, organizatorice și de exploatare ( ambientul general și particular, infrastructura și baza materială specifică, specializarea propriu-zisă și nu în ultimul rând eficiența în plan managerial) condiționând astfel forma și conținutul ofertei propriu-zise iar pe de altă parte sunt cerute de necesitatea realizării noului concept de stațiune.În acest sens un rol deosebit de important îl au planurile de urbanism care sunt concepute în funcție de profilul și specializarea prestabilită.

Măsurile concrete care se impun sunt:

îmbunătățirea aspectului general al stațiunii, a esteticii acesteia;

găsirea unor soluții pentru creșterea flexibilității ofertei stațiunii;.

stabilirea unor măsuri concrete care să vizeze reducerea poluării în stațiune;

identificarea unor amplasamente pentru amenajarea spațiilor de agrement și animație.

găsirea unor soluții pentru evitarea aglomerării stațiunii la sfârșit de săptămâna;

corelarea capacității de primire a stațiunii cu volumul de resurse de substanțe minerale terapeutice.

Totodată o atenție deosebită acordată esteticii stațiunii care, printr-o abordare unitară a tuturor elementelor care contribuie la realizarea acesteia, urmărește atât asigurarea unui cadru proprice relaxării, detașării de cotidian – componentă importantă a produsului turistic montan –cât și crearea unei identități, a unei imagini de marcă care să personalizeze fiecare stațiune.

Această măsură presupune: amenajarea unor spații verzi, realizarea unui iluminat public adecvat, cu valoare estetică, punerea în valoare a elementelor arhitecturale valoroase și construirea unor noi unități a căror arhitectură, pe lângă valențele estetice să se încadreze în cadrul natural și construit, realizarea parcurilor de agrement în cadrul cărora un rol important îl au parcurile terapeutice. În același timp păstrarea, pe cât posibil, nealterată a cadrului natural și configurarea stațiunii ca expresie a peisajului concret sunt elemente de conduită ce „normează” toate acțiunile și procesele de reamenajare, revitalizare și relansare a produselor

și ofertelor turistice.

Totodată modul în care sunt concepute, realizate și întreținute componentele infrastructurii generale (alimentarea cu apă și energie electrică, telecomunicațiile, canalizarea, salubritatea, etc) își pun amprenta asupra aspectului general al stațiunii.

In vederea reducerii poluării – condiție importantă a calității produsului turistic – prin reamenajarea stațiunii se poate asigura construirea unei parcări la intrarea în stațiune unde să fie lăsate toate mijloacele de transport poluante, urmând ca circulația în interiorul stațiunii să se realizeze cu ajutorul unor mijloace de transport nepoluante, sau cel puțin să se amenajeze zone destinate exclusiv circulației pietonale.

Un loc important în noul concept de amenajare a stațiunii / reorganizarea stațiunii trebuie identificate o serie de spații destinate amenajarilor pentru agrement și animație în cadrul cărora se detașează cele cu valoare terapeutică ca de exemplu „parcursuri de sănătate”, spații pentru practicarea unor sporturi în aer liber.

În ceea ce privește identificarea unor soluții pentru reducerea aglomerației în perioada sfârșitului de săptămână, în cadrul procesului de reamenajare pot fi gândite soluții de dezvoltare a unor mini – stațiuni satelit care să preia surplusul de cerere.

Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii generale trebuie să se realizeze paralel cu acțiunile care vizează restructurarea stațiunii Durău. Aceasta presupune un proces amplu și complex care include măsuri care vizează:

creșterea accesibilitații stațiunii folosind toate căile de acces;

dezvoltarea;

modernizarea;

creșterea fiabilitătii tuturor instalațiilor, echipamentelor specifice (rețeaua de alimentare cu apă gaze, energie electrică și termică) astfel încât să permită dezvoltarea stațiunii și totodată să asigure o bună funcționare a tuturor utilităților și o reducere a poluării.

Un loc important în acest sens, îl deține și dezvoltarea rețelei comerciale și prestatoare de servicii care să ofere posibilitatea efectuarii unor cumpărături și petrecerii timpului liber.

In ceea ce privește măsurile specifice de acțiune la nivelul echipamentelor turistice acestea sunt individualizate pe categorii de echipamente: cazare, alimentație, tratament. Ca măsuri generale ce se impun la nivelul tuturor categoriilor de echipament pot fi evidențiate:

modernizarea și reamenajarea estora;

diversificarea tipologiei acestora;

adoptarea de noi formule mai bine adaptate mutațiilor intervenite în structura cererii, și tipologiei clientelei, pornind de la examinarea și compararea experienței internaționale soluțiile de succes adoptate în această direcție.

Referitor la structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare, măsurile care se impun sunt:

îmbunătățirea aspectului exterior al clădirilor;

modernizara și ridicarea nivelului de confort;

restructurarea unităților pe principii moderne;

redotarea unităților cu echipamente care să întrunească cerințe estetice, funcționale și de confort și care contribuie atât la îmbunătățirea calității serviciilor cât și la reducerea costurilor de exploatare ca de exemplu materiale de construcții fono și termoizolante, instalații foarte fiabile, cu senzori etc;

crearea unei ambianțe cât mai atractive, care să particularizeze unitatea respectivă.

Îmbunătățirea aspectului exterior va urmări: în cazul clădirilor vechi restaurarea acestora, redarea farmecului de altă dată, iar în cazul hotelurilor construite în perioada 1965 – 1985 caracterizate prin uniformitate, funcționalitate este necesară găsirea unor soluții de îmbunătățire a esteticii fațadelor, construirea de balcoane, etc.

Modernizarea unităților de cazare presupune o restructurare a spațiilor hoteliere în sensul redimensionării și creșterii confortului acestora, amenajarea în incinta unităților a unor spații destinate repunerii în formă și asigurarea accesului acoperit spre baza de tratament (în cazul în care acesta nu există).

În ceea ce privește gradul de confort al acestora, este necesară ridicarea acestuia; experiența europeană arată că este necesară existența tuturor categoriilor de confort, existând însă diferențe în ceea ce privește ponderea acestora în funcție de tipul stațiunii și segmentele de clientelă țintite.Astfel, o pondere importantă trebuie să dețină structurile de primire de 2 și 3 stele ajungând să dețină o pondere de 70 – 80%.

Totodată este obligatorie prezența hotelurilor cu confort superior de 4 stele care au rolul de a întări marca și prestigiul stațiunii destinate pieței internaționale.

În același timp este necesară restructurarea conceptului de structură de primire de cazare în sensul că, atât hotelurile vechi cât și cele nou construite trebuie să adopte formule apreciate de turiști cum ar fi hotelurile cu baze de tratament integrate, hoteluri cu servicii de sejur turistic integrate (care integrează în structura funcțională dotări pentru tratament, alimentație, menaj, agrement, săli de jocuri, grădinițe pentru copii asigurând astfel ambianța și independența apartamentelor familiale), hoteluri cu animație integrată, cluburi de vacanță.

O soluție pentru a asigura o diversitate de categorii de clasificare ar putea fi construirea unor complexe turistice, prevăzute cu bază proprie de tratament și cu mai multe aripi, fiecare dintre acestea având categoria de clasificare diferită (2 – 3 stele).

Celelalte tipuri de structuri de primire (vile, campinguri, reședințe secundare etc.) trebuie reamenajate, dotate și structurate funcțional ținând cont de categoria de confort la care se prestează, segmentul de clienți vizați, locul și rolul în ansamblul funcțional al stațiunii Durău.

În ceea ce privește structurile de servire a mesei, indiferent de tipul, mărimea și categoria de clasificare este necesară modernizarea, recompartimentarea și organizarea acestora pe principiile maximizării confortului, intimizării și psihologiei turismului de sănătate.Totodată se impune și o specializare pe profile precum și o diversificare tipologică punându-se accentul pe unitățile specializate pe gastronomia românească și pe cele a căror ofertă reprezintă o componentă a tratamentului ex. de dietoterapie.

Un loc aparte trebuie sa-l ocupe și restructurarea meniurilor care trebuie să se caracterizeze prin varietate și rafinament precum și prin asigurarea unei alimentații sănătoase, diete, meniuri nutriționale dar și prin asigurarea unor meniuri cu specific românesc, a celor cu reprezentativitate pentru zonă sau stațiune, cele specifice țării din care provine segmentul.

O componentă importantă a procesului de restructurare a stațiunii Durău reprezintă modernizarea și dezvoltarea structurilor de tratament cu implicații directe în eficacitatea curelor și crearea unei imagini generale a stațiunii.

În funcție de condițiile concrete existente aceasta va viza:

îmbunătățirea stării fizice a clădirilor care adapostesc bazele de tratament prin reparații curente sau capitale, recompartimentări, modernizări, chiar proiectarea și realizarea unor clădiri noi;

modernizarea instalațiilor, echipamentelor și aparaturii medicale, înlocuirea unor module sau redotarea integrală;

construirea de noi complexe turistice dotate la standardele internaționale în vederea creșterii siguranței și credibilității tratamentelor medicale;

construirea/amenajarea unor centre de sănătate care să ofere o diversitate de proceduri de repunere în formă și creare a unei stări generale de bine, a unor „temple termale” care să reprezinte atât prin arhitectură cât și prin gama serviciilor oferite un punct de atracție al stațiunii, o atenție deosebită trebuie să se acorde arhitecturii acestuia care poate deveni un simbol al stațiunii.

Un loc aparte în reorganizarea stațiunii Durău trebuie sa-l dețină modernizarea și dezvoltarea structurilor, instalațiilor, echipamentelor de agrement și animație care au un rol important în crearea identitării și imaginii stațiunii, a ofertei în ansamblu.

Această măsură este necesară având în vedere pe de o parte posibilitatea dezvoltării unui terapeutic care să contribuie la refacerea sau menținerea stării de sănătate într-un mod plăcut, atractiv iar pe de altă parte datorită duratei ridicate a timpului liber de care dispune tursitul după efectuarea procedurilor. De aceea trebuie să îndeplinească o serie de condiții ca: multifuncționalitate, eficiență (terapeutică), să fie integrate ofertei, diversificate, flexibile și modulare.

Realizarea structurilor de agrement exterior și de interior este strâns legată de profilul patologic și specializarea terapeutică a stațiunii, de capacitatea și structurile de primire și servire a mesei, de structura clientelei, maladii și comportamente, grupa de vârstă, apartenența socio- profesională, de morfologia și topoclimatul specific zonei Durău.

În acest context agrementul organizat sub forma parcurilor de agrement reprezintă un aspect important pentru stațiune fiind prezent insă și în cadrul componentelor aferente serviciilor de bază (structuri de primire și servire a mesei) specifice agrementului de interior având caracter distractiv cultural și de animație.

În ceea ce privește gama instalațiilor și echipamentelor de agrement și animației destinate petrecereii agreabile a timpuil liber, aceasta trebuie să fie diversificată, la nivelul fiecărei componente: de divertisment, sportiv, cultural-artistic, adaptată principalelor segmente de clientelă și să asigure securitatea turiștilor.

Între principalele echipamente de agrement și animație care se prestează stațiunii Durău evidențiem: cluburi, centre de activități cultural-artistice și de divertisment, etc.

Propuneri de structuri și amenajări turistice

Amenajarea domeniului schiabil, pentru practicarea schiului, dar și a celorlalte sporturi legate de zăpadă, are o importanță excepțională- de capacitatea și calitatea acestuia depinzând existența și competitivitatea propriuzisă a stațiunii Durău;

Dotarea cu mijloace de transport pe cablu este al doilea principiu de bază al construirii și funcționării eficiente a unei oferte pentru sporturile de iarnă. Pârtiile de schi din Ocolașu Mare pot fi apreciate și separat, dar succesul propriuzis al stațiunii Durău este indisolubil legat de numărul, calitatea și eficacitatea ce asigură accesul și deservirea domeniului schiabil.

Unele construcții de cazare au fost renovate, altele sunt în curs de modernizare.

Pe lângă unitățile de cazare existente și enunțate la subcapitolul 4.2. se propune realizarea a 3 noi unități (320 locuri), 2 unități amplasate în cadrul stațiunii (230 locuri) și una în punctul maxim de interes turistic (90 locuri).

Camerele vor fi dotate cu grupuri sanitare proprii cu lavoar, cadă și vas wc. Mobilierul va fi de calitate superioară, complet.

Se va urmări ca volumetrica construcțiilor să se integreze armonios în peisajul înconjurător și să ofere totodată o imagine atractivă și originală dinspre centrul stațiunii Durău.

Se vor amenaja 25 de parcele de campare cu suprafața de 100mp fiecare (capacitate totală 100 locuri), din care 5 parcele dotate cu prize pentru racordarea rulotelor.

Grupuri sanitare camping. pavilion independent, parter împărțit pe sexe: femei (3 lavoare, 3 cabine duș, 3 cabine wc) și bărbați (3 lavoare, 3 cabine duș, 3 cabine wc, 2 pișoare); adiacent pavilionului se vor amenaja spălătoare pentru vase și veselă, iar în apropiere mese fixe cu banchete din lemn.

4.6. Promovarea turistică a stațiunii Durău

Produsul turistic Durău, neglijat în ultimii ani, a condus la pierderi și degradări în timp a obiectivelor existente la ignorarea potențialului activității de turism din zonă și în general la pierderea de venituri importante potențiale.

Considerăm că printr-o activitate de promovare corespunzătoare, stațiunea Durău va putea contribui în viitor la relansarea turismului în zonă.

Obiectivele acțiunii de promovare a stațiunii Durău

Obiectivele de comunicare urmăresc crearea notorietății mărcii și prezentarea avantajelor produsului turistic montan, îmbunătățirea imaginii stațiunii, câștigarea unei poziții mai bune în ierarhia domeniului turistic și fidelizarea turiștilor de pe cele doua piețe : internă și externă.

Campania publicitară privind stațiunea montană Durău

Durău este o marcă puternică bazată pe înțelegerea consumatorului și pe exprimarea sensului emoțional al produsului incluzând elemente execuționale – mijloace și instrumente de lucru ale politicii promoționale.

Programul creat este eficient în domeniul comunicării integrate și este construit pe idei creative, elementul central al acestei comunicări, fiind „marca”. O politică de marcă înțelept construită aduce avantaje:

oferă siguranță și încredere în această marcă cu o atitudine favorabilă;

crește prestigiul stațiunii;

ajută la segmentarea pieței și la construirea unei imagini distincte pentru această stațiune;

asigură loialitatea publicului.

Promovarea stațiunii turistice Durău trebuie adaptată în sensul transmiterii de mesaje menite să informeze publicul țintă asupra punctelor de atracție din stațiune, să le dezvolte o atitudine pozitivă despre imaginea acestei zone turistice.

Campania de promovare a stațiunii Durău lansează practic obiectivul media principal: publicitatea de informare și de reamintire a produsului – în scopul păstrării interesului pentru acest produs în rândul publicului.

Mediile majore de transmitere a mesajelor publicitare referitoare la acest produs relansat, includ toate mijloacele promoționale clasice și neconvenționale, realizându-se o bună informare de masă, ce convinge și impresionează.

Modalități concrete de promovare a produsului turistic sunt prezentate în continuare:

A. Publicitate neconvențională: relații publice, new media, materiale promoționale, manifestari promoționale, pachete/oferte speciale.

a) Relații publice:

În ideea promovării stațiunii montane Durău se va organiza un eveniment special „Durău – o destinație de vis” cu o durată de 3 zile la care vor fi invitați reprezentanți ai unor importante agenții de turism, personalități ai presei politice și culturale, cât și reprezentanți ai presei interne și internaționale.

Conferință și declarații de presă. Pentru a marca evenimentul vor fi invitați reporteri de la canalele naționale de televiziune românești și posturile locale pentru a lua interviuri factorilor de conducere și decizie implicați în realizarea proiectului;

Întâlnirea tour – operatorilor și agenților de turism (dornici să includă acest nou produs în oferta lor) – se vor purta dezbateri pe teme de interes turistic;

Coktail după conferința;

Cadouri promoționale – ghidul stațiunii, hărți detaliate ale traseelor turistice, albumul promoțional cu seturi de fotografii, dispozitive – peisaje atractive din stațiunea Durău.

b) New – Media

Principalul mijloc de promovare în cazul internetului este site-ul. Acesta practic oferă o imagine virtuală, pe „rețea”, a produsului. Site-ul va avea mai multe pagini:

pagina de întâmpinare va fi scrisă în format dinamic, de culoare albăstruie, într-o grafică reprezentativă, iar în centru un colaj de imagini reprezentative din toate anotimpurile sugestiv pentru oferta turistică a stațiunii.

următoarea pagină va fi formată din mai multe cadre; cadrul din partea stângă este realizat pe un background cu butoane pentru linkuri prezentate astfel:

scurt istoric al stațiunii Durău;

accesibilitate;

cazare (prezentarea structurilor de cazare, condiții oferite, tarifele parcticate, etc) și agrement din aria limitrofă;

obiectivele turistice din arealul vizitat și împrejurimi;

clubul montan de alpinism;

trasee turistice;

informații utile (case de schimb valutar, mijloace de transport, agenții de turism, etc)

CD-ROM – stațiunea montană Durău – pe suport magnetic, distribuit prin agenții de turism, recepțiile hotelurilor, punctele de informare turistică, rețeaua de librării). CD-ROM-ul va include detalii despre obiectivele turistice naturale și antropice, forme de turism practicabile în această zonă, obiceiuri și tradiții, cazare și alimentație.

informații generale despre stațiunea Durău pe afisajul teletextului.

c) Materiale promoționale – participarea la manifestări cu caracter expozițional se realizează prin organizarea de pavilioane sau standuri la târguri de turism, expoziții de fotografii, saloane naționale și internațioanale. Afișele, broșurile, pliantele se vor distribui în agențiile de turism, hoteluri și cu ocazia manifestărilor promoționale.

B. Publicitatea clasică: televiziune, presă, radio.

a) Televiziune

Mesajul va fi expus pe toată perioada campaniei TV, dar frecvența de inserare a spoturilor va varia. Posturile TV care vor insera spoturie sunt: TV România, PRO TV, Antena 1 și Prima TV. Reclamele vor fi plasate în orele de maximă audiență pentru publicul țintă (17 – 21), precum și programele ce tratează ca subiect turismul.

Se poate realiza un show televizat în perioada sărbătorilor de iarnă, intitulat „ Crăciunul în stațiunea Durău”, cu participarea unor actori de reputație națională, spectacolul fiind vizionat de mulți telespectatori din România.

b) Presă

Ca suport de susținere a campaniei TV recomandăm folosirea presei.

Anunțurile în presă privind relansarea stațiunii Durău, vor fi legate de numele unor personalități culturale și din lumea politică în cotidianele Adevărul, Național și Libertatea.

C. Publicitate exterioară – prezentarea stațiunii prin panouri, bannere, panouri mobile amplasate pe principalele drumuri naționale și europene din țară.

D. Publicitate interioară

Postere, afișe – se vor expune în capitalele județelor din țară și municipiul București (în unități culturale, hoteluri, etc) care trebuie să conțină ilustrații iar textul să fie concis și informativ.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În ansamblul lor obiectivele naturale și antropice conferă stațiunii Durău o valoare turistică mare.

Dar în urma cercetărilor de teren desfășurate în stațiunea Durău, am constatat că punctele slabe și amenințările tind să crească, datorită neglijenței excesive a turiștilor, a populației locale, precum și a instituțiilor statului prin neaplicarea de sancțiuni corespunzătoare.

Printre cele mai vizibile efecte observate se enumeră:

defrișări masive de păduri, rezultând o degradare incipientă a mediului, pericolul surpărilor de teren;

iresponsabilitatea localnicilor cu privire la calitatea apei, deversarea sacilor cu rumeguș în apă, alterând caracteristicile naturale ale acesteia;

turiștii, inconștienți aruncă și lasă deșeuri în urma picnicurilor pe spațiul verde al zonei.

turiștii contribuie și ei la degradarea zonei prin aruncarea de deșeuri în această zonă;

promovarea unor servicii de turism în zonă, neadecvate și slabe din punct de vedere calitativ;

încălzirea climatică riscă să efectueze derularea activităților turistice de iarnă;

degradarea incipientă a mediului și inexistența unui sistem performant de colectare a deșeurilor din stațiune.

Prin intermediul chestionarului nr. 4 am evidențiat faptul că turiștii, în ciuda aspectelor negative enunțate mai sus preferă să viziteze stațiunea Durău datorită unor oportunități și puncte tari, cum ar fi:

posibilitățile practicării sporturilor de iarnă și vară: schi, plimbări ecvestre, vânat, etc.;

calitatea serviciilor ridicată;

capacitate mare de cazare în diverse structuri de primire a turiștilor;

domeniul schiabil relativ bine dezvoltat.

cadrul legislativ turistic aliniat la cerințele și standardele europene

În urma cercetărilor efectuate, propun:

efectuarea unor propagande susținute în țară (prin vizionări de filme turistice, pliante, ghiduri, hărți, informații directe făcute de către ghizi) și în străinătate în special prin birourile de turism, firmele partenere, tv și internet;

conceperea unor produse turistice complete care să se adreseze turiștilor diferențiat, în funcție de ansamblul de elemente de ordin motivațional care îi caracterizează;

având în vedere fluctuația mare a turiștilor străini din această zonă (cu gusturi și preferințe diferite) se impune asigurarea unui personal de înaltă calificare atât în hoteluri cât și în restaurante, îndeosebi în bucătărie, pentru a putea satisface cele mai pretențioase gusturi (meniuri speciale pentru turiștii din Israel, Germania, Turcia), fără a neglija segmentul vegetarienilor;

pentru posturile care au contact direct cu turiștii din alimentație, cazare, servicii, să se prevadă testarea cunoașterii cel puțin a unei limbi de circulație internațională;

se recomandă unităților hoteliere înlocuirea instalațiilor sanitare cu un grad înalt de uzură și întreținerea corespunzătoare a acestora prin încadrarea unor mecanici de întreținere calificați și specializați în realizarea și urmărirea remedierii defecțiunilor;

diversificarea ofertei de schi;

studierea posibilității de deschidere a noi pârtii și crearea unei pârtii pentru schiul de fond;

pentru centrele de închirieri a materialelor sportive se impune remedierea calității echipamentelor și asigurarea acestora într-un număr suficient pentru diverse mărimi;

diversificarea programului serilor distractive;

colectarea și sortarea deșeurilor solide pe tipuri și structură, existente pe suprafețele de apă din zonă (lemn, rumeguș, sticlă, hârtie, plastic);

respectarea de către comunitățile locale, agenții economici, turiști, o legislație privind protecția mediului;

aplicarea de amenzi celor care nu respectă legea.

În spațiul geografic al stațiunii Durău, echilibrul este extrem de fragil, programele de amenajare care se vor elabora trebuie să aibă o analiză științifică minuțioasă și o orientare profund ecologică. Numai în acest mod va răspunde acest spațiu provocărilor începutului mileniului III, numai îm acest mod se va putea derula aici o activitate turistică organizată, consistentă și civilizată.

Defrișările trebuie oprite, bazinele hidrografice torențiale trebuie amenajate, prin replantări și construirea unor baraje mici pentru reținerea aluviunilor.

Finalizez lucrarea mea de licență cu încrederea că angajamentele României vor fi respectate în legătură cu protecția mediului și promovarea stațiunii Durău precum și posibilitățile ei de amenajare în viitor.

BIBLIOGRAFIE

-cărți-

Barbaza, I. – Amenagement touristique du teritorie, Ed. Turism, 1973

Băltărețu, A. – Amenajarea turistică durabilă a teritoriului, Ed. Sylvi, Buc., 2003

Bărănescu Rodica – Turism și alimentație publică, Rd. Didactică și pedagogică, Buc., 1975

Berbecaru, I.; Botez, M. – Teoria și practica amenajării turistice, Ed. Sport-Turism, Buc, 1977

Botez, M. – Sistemele spațiului amenajat, Ed. Științifică și enciclopedică, Buc., 1980

Bran, F. – Turismul rural. Modelul european, Ed. Economică, Buc., 1997

Bran, F.; Istrate, I.- Economia turismului și mediului înconjurător, Ed. Economică, Buc, 1998

Cândea, m.; Bran, F.- Spațiul geografic românesc: organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Ed. Economică, Buc., 2001

Cazel, G.,, Lanquar, R. – Lamenagement touristique, Ed. Puf, Paris, 1980

Cocean, P. – Geografia turismului, Ed. Carro, Buc.1996

Cristea, E. – Munții Hășmaș, Ed. Sport-Turism, Buc., 1978

Defert, Pierre – La localisation touristique, Ed. Guerten, Berna, 1966

Ferenț, E. – Economia și managementul turismului, Ed. Politehnium, Iași, 2004

Lămătic, Gh. – Dotarea și organizarea activităților unităților de alimentație publică, Ed. Biblioprod, Piatra-Neamț, 2005

Lupu, N. – Tehnica operațiunilor de turism și operațiuni hoteliere, Univ. A.S.E., Buc., 1994

Manolescu, I. – Evaluare și amenajare turistică a teritoriului, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2004

Minciu, R. – Amenajarea turistică a teritoriului, Univ. Dimitrie Cantemir, Buc., 2002

Niță, V. – Gestiunea hotelieră și catering, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2002

Puiu, A. – Turismul rural românesc, Ed. Pan Europe, Iași, 2002

-Turismul rural. Actualitate și perspective, Ed. Pan Europe, Iași, 1999

-reviste, anuare, studii, hărți-

***Harta turistică – stațiunea Durău 1998

***Rapoarte ale primăriei comunei Ceahlău (planuri, studii și cercetări)

***Ghid turistic ilustrat – Un sejur pitoresc în stațiunea Durău

***Studii și cercetări de Geologie-geografie, Piatra-Neamț, 1973

***Harta fizică și turistică a județului Neamț (2004-2005)

***Ghid al județului Neamț, 2003

***Institutul Județean de Statistică Neamț

-legislație-

***Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național – secțiunea a 3-a (Zone Protejate)

***Hotărirea nr. 263/2002 privind Amenajarea, Întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement

***Legea Protecției Mediului nr. 137/1995

***Legea 171/1997 Plan de amenajare a teritoriului național publicat în MO nr.325/24.11.1997

***HG nr.77/1996 pentru aprobarea normelor privind atestarea stațiunilor turistice