Modelul Matricelor de Evaluare a Factorilor Interni Si Externi

Cuvîntul "metodă" provine de la grecescul methodos, care înseamnă mod sau cale de cercetare și reprezintă totalitatea procedeelor folosite de aceasta în realizarea obiectivului sau.

Un rol important în  evaluarea și valorificarea potențialului unei întreprinderi îl au metodele, tehnicile și procedeele de analiza economico-financiară, prin intermediul cărora sunt realizate practic funcțiile acestei analize.

Pentru o mai buna evaluare a starii economice a întreprinderii, rezultatele analizei financiare pot fi completate cu utilizarea altor metode ce au fost elaborate de către specialiștii în domeniu. Principiul conceptual al acestor metode constă în folosirea informațiilor din raportarile de sinteză contabilă pentru calculul unor indicatori derivați sau rate care dau masură dificultăților economico-financiare cu care se confruntă un agent economic.

O metodă importantă este metoda Z a lui Altman sau funcția de faliment, care a fost stabilită statistic, pe baza unui eșantion reprezentativ de întreprinderi, inclusiv unele care au dat faliment. Marimea "Z", calculată cu ajutorul acestei funcții, este o cifră de sinteză, o dimensiune critică cu caracter informațional, privind starea financiară, eventual starea iminentă de faliment a unui agent economic. Potrivit acestei metode, Z este suma a 5 indici ponderați cu anumiți coeficienți si anume:

Variabilele x1, x2, x3, x4, x5  sunt indicatori economico-financiari cu un conținut informațional consistent, capabili să rezumeze starea financiara a agentului economic, iar constantele cu care sunt amplificați indicatorii sunt de natură statistică și exprimă ponderea sau importanța unei rate sau variabile în evaluarea riscului de faliment.

Cei cinci indicatori economico-financiari luați în considerare în calculul mărimii Z sunt:

x1 = rata activelor circulante =  capital circulant/total active

Indicatorul x1 masoară flexibilitatea de acțiune a agentului economic

x2 = rata profitului reinvestit = profitul net reinvestit/total active

Indicatorul x2  exprimă capacitatea interna de finanțare a obiectivelor de dezvoltare a activitații agentului economic.

x3 = randamentul activelor = profit brut/total active

Indicatorul x3 are semnificația de rată a rentabilității economice sau de eficiență a utilizarii activelor.

x4 = gradul de îndatorare = valoarea acțiunilor pe piață/datorii totale

Indicatorul x4 măsoară nivelul de îndatorare al agentului economic prin credite pe termen lung, posibilitatea firmei de a-și rambursa datoriile.

x5 = eficiența utilizării activelor = cifra de afaceri/total active

Nivelurile celor 5 indicatori sunt cu atît mai bune cu cît înregistrează o valoare absoluta mai mare. De aceea, marimea "Z" este interpretată avînd în vedere urmatoarele intervale cifrice:

– cînd Z ≤ 1,8 – întreprinderea este amenințată de faliment;

– cînd Z > 3  – situația financiară este buna, întreprinderea este stabilă și are șanse de a desfașura activități profitabile;

– cînd 1,8 < Z  ≤ 3 –  situația financiară a agentului economic este dificilă, cu performanțe vizibil diminuate, dar are șanse de redresare, cu condiția de a identifica domeniile deficitare, de a adopta măsurile ce se impun și de întreprinde o serie de acțiuni de redresare a activității.

O alta metodă este modelul matricelor de evaluare a factorilor interni și externi. Aceasta are la bază punctele forte, punctele slabe, oportunitățile și amenințările mediului ambiant desprinse în urma diagnosticării interne și a diagnosticării mediului ambiant, național, internațional, în care acționează întreprinderea.

Diagnosticarea interna, bazată pe indicatori și indici, cît și pe unele particularități ale componentelor procesuale principale conduce la elaborarea unor matrice de evaluare de tipul:

Aceste tipuri de matrice se întocmesc pentru fiecare din cele cinci funcțiuni ale firmei: cercetare-dezvoltare, producție, resurse umane, financiar-contabilă, cît și pentru zona managementului, ce imprimă anumite caracteristici activităților derulate în cadrul acestor funcțiuni.

Prin matricea finală se determinată potențialul intern de viabilitate luînd în considerare potențialul managerial, comercial, de producție, financiar-contabil, uman, de cercetare-dezvoltare.

Potențialul de viabilitate determinat ca urmare a diagnosticării externe rezultă din matricea:

În final, se determină și interpretează potențialul de viabilitate economică și managerială internă și externă. Acesta oscilează într-un interval prestabilit, între 1 și 4 puncte. Concomitent, în funcție de nivelul punctajul obținut, întreprinderea este încadrată în diferite clase de viabilitate:

foarte scăzut – între 1 și 1,6;

scăzut – între 1,6 și 2,2;

mediu – între 2,2 și 2,8;

 ridicat – între 2,8 și 3,4;

foarte ridicat între 3,4 și 4.

Ultimul model prezentat este modelul criteriilor de evaluare a performanțelor economice manageriale, care ia în considerare anumite grupe de criterii și anume:

1.     Criterii economico-financiare

a)     Potențialul economico-financiar de ansamblu;

b)    Capacitatea investiționala financiară;

c)     Mărimea dividendelor

d)    Dimensiunea impozitelor, taxelor și dobînzilor;

e)     Corelații între indicatorii economico-financiari.

2.     Criterii manageriale

a)     Capacitatea de a elabora și implementa strategii și politici competitive;

b)    Flexibilitatea organizatorică a întreprinderii;

c)     Raționalitatea decizională a întreprinderii;

d)    Calitatea sistemului informațional;

e)     Disponibilitatea pentru implementarea și utilizarea de sisteme, metode și tehnici manageriale evoluate;

f)      Capacitatea inovaționala informatică și managerială;

g)     Capacitatea de a negocia cu partenerii străini;

h)     Internaționalizarea managerială și economică a activităților întreprinderii;

i)       Gradul de atractivitate al societății comerciale sau regiei autonome pentru manageri, specialiști și muncitori.

3.     Criterii de calitate și competitivitate a produselor

a)     Capacitatea de a elabora și implementa studii de piață

b)    Competitivitatea produselor;

c)     Calitatea produselor

4.     Criterii tehnice și tehnologia

a)     Dotarea tehnică și tehnologică a întreprinderii;

b)    Capacitatea de înnoire și modernizare a produselor și tehnologiilor.

5.     Criterii socio-umane

a)     Calitatea resurselor umane;

b)    Politica motivațională și socială.

6.     Criterii ecologice

a)     Intensitatea preocupărilor managementului firmei privind problemele ecologice;

b)    Reacții negative ale comunității, referitoare la întreprindere.

Matricea de determinare a starii economice(de sanatate) a întreprinderii

Contribuția fiecărui criteriu la punctajul prevăzut în grilă se determină diferențiat, în funcție de natura acestuia. Pentru cei cu exprimare cantitativă se apelează la indici, în masură să cuprindă dinamica contribuției în intervalul de timp analizat.

Pentru criteriile sau indicatorii cu exprimare calitativă se apelează la o grilă de departajare, dupa cum urmează:

–         deplin – punctajul maxim;

–         în mare măsură – 75% din punctaj;

–         mediu – 50% din punctaj;

–         în mică măsură – 25% din punctaj;

–         deloc – 0 puncte.

Evaluarea finală și globală a firmei, prin prisma acestor grupe de criterii, conduce la încadrarea tipologică a acesteia într-una din cele 5 ipostaze.