. Modelul Dual Stalinist [612901]

3.2. Colectivizarea in Albania.
Povestea colectivizarii Albaniei incepe tot dupa al doilea razboi mondial. Contextul de care
a beneficiat Albania, a fost cel a al unei stalinizari complete, fapt ce s -a rasfrant asupra tuturor
elementelor sociale, culturale, politice si economice ale societatii pana in anul 1985.
Cea ma i saraca tara din B alcani , trecuta printr -o dictatura regala in perioada interbelica,
ocupata de pe ran d de Italia lui Mussolini si Germaniza nazista, aceasta ramanea o prada usoara
pentru U RSS. Astfel, partizanii pro -sovietici albanezi au preluat put erea sevind tara intereselor
sovietice.1
Dupa intreruperea relatiilor dintre Tito si URSS, s -a pro dus o schimabare de paradigma in
spatiul iugoslav, iar statele s -au orientat mai mult catre sovietici. Astfel, Albania va primi ajutoare
substantiale in timp ce Hoxha Enver, liderul Partidului Comunist Albanez (PCA), va incepe o
campanie de intruziune in t oate domeniile statului, actiuni similare cu cele ale lui Stalin. Asistam
la deportari si epurari in clasa politica si societate, impunerea unui cerc restrains de putere,
controlat de aceasta si la un control social extrem al populatiei.2
Chiar daca Alban ia implementeaza un prim plan cincinal in ceea ce priveste colectivizarea
inca din 1951 , procesul va incepe cu adevarat la mijlocul anilor 50’ , o data cu cel de al doilea plan
cincinal, atunci cand se va copia modelul politic general aplicat in societatea albaneza. Pe scurt,
ideile staliniste de colectivizare ramaneau intangibile, si procesul etatizarii albanez e deven ea unul
dintre cele mai urate de tarani. Vom vedea faptul ca dupa moartea lui Stalin, relatiile soviet –
albaneze au devenit tensionate, lucru ce a avut efecte si in reformele agricole. Toate politicile
albaniei au capatat o nou turnura dupa 1956 atunci cand Hrusciov si Tito, creaza noi punti de
legatura intre regimuri. Hoxha Enver trebuia di n acest moment sa regandeasca toata politica
agricola a tarii sub presiunile sovietice. Asadar vor incepe ample procese in care era u implicat e
exportarea produselor agricole si abandonarea industrializarii.3 Acest aspect a creat un
dezechilibru in economia albaneza culminand cu crahul acesteia si a regimului spre a doua
jumatate a anilor 80’. Cu toate ca nivelul de trai era unul extrem de scazut iar jugul tota litar era
mentinut, Hoxha a rezistat in fruntea Albaniei pana la moartea acestuia in anul 1985.

1Kershaw Ian, Un continent fracturat: Europa, 1950 -2017 , Ed. Litera, Bucuresti, 2019, p.62.
2Ibidem , p.63.
3Ibidem , p.64 -65.

In ceea ce priveste strategiile de atragerea a tranilor in colective, acestea erau diverse.
Strat egia agitatorilor clasici trimisi de partid nu a adus cu sine o marire a numarului de membri
inscrisi in colective. La sfârșitul p rimul ui plan pe cincinal (1951 –55), gospodariile țărănești
individuale reprezentau încă 87% din suprafața cu potential agricol iar 90% din producția agricolă
era inca sectorul esetnial necontrolat de statat .4
Cooperativele erau compuse din doar 15.000 de gospodării, fiind o zec ime din numărul
total de gospodării ag ricole. Abia la sfârșitul celui de -al doilea plan de cinci ani (1956 –60) raportul
a fost rastur nat, sectorul cooperative -agricol reprezentând 84% din suprafață până în 1960 și 76%
din producț ie era declarata ca fiind a statului.5
În octombrie 1958, taran ii care reușiseră să supravi ețuiască ca fermieri independenți au
fost supuși unor cote de impozitare inumane si unor legi care impuneau confiscarea hectarelor. In
aceste conditii taranii găseau mai convenabil a idea in scriere in cooperative. P ână în anul 1960
numărul membrilor înregistrati a ajuns aproximativ la 115.000, aceast reprezentand o creștere de
aproape opt ori în ultimii cinci ani. In ciuda acestei cresteri, tintele si cotele impuse in cel de al
doilea cincinal nu era inca la nivelul asteptat de conducerea comunista. Asadar, r atele de creștere
au fost proaste și nu au reușit să îndeplinească țintele stabilite.6
PCA va introduce ca u rmare măsuri pentru a remedia situatia si de a intoarce cifrele în
favoarea agriculturii cooperatiste . Datorita schimbarilor relatiilor in arhitectura relatiilor sovietice
din cadrul blocului estic, amintite anterior, Albania a redus accentul pe industrial izare si a creascut
,,investiț iile’’ in colectivizarea fortata a agriculturii. S-au luat astfel o serie de masuri in al doilea
cincinal care nu au fost pe placul taranilor albanezi: gospodariile individuale erau reduse la
jumatate de hectar per familie, o ogospodarie nu avea voie sa detina mai mult de doua bovine iar
restul animalelor din gospodarie nu trebuia sa depaseasca cifra 15, restul fiind cedat statului.7
Numărul de cooperative va continua să crească, în conformitate cu decizia partidului la cel
de-al treile a Congres al PCA (aprilie -mai 1956). Se stabilea o tinta de 85% in ceea ce priveste
terenul arabil cultivat în cadrul cooperativelor până la sfârșitul celui de -al doilea plan de cinci ani .

4Pryor L. Frederic, The Red and the Green, Ed. Princeton Legacy Library, New Jersey, 1992, p.100.
5Ibidem , pp.108 -109.
6Ibidem , 123.
7Kume Vasilika, Llaci Shyqyri, Albania, an ex -communist country during the transition period: problems and
challenges , in: Journal of East European Management Studies, Vol. 5, No. 2 (2000), pp. 103 -129, baza de date:
https://www.jstor.org/stable/23280134 , accesata in data de 24.04.2020 .

Politica Albaniei se va schimba radical o data cu luna ianua rie 1959 atunci cand o comisie agricola
parte din regimul comunist albaneza , a vizitat Mo scova.8
Acel moment a marcat o redefinire a relatiilor albanezo -sovietice iar liderii sovietici au
promis concesii economice dacă Albania respecta directivele Mo scovei si un eventual suport
pentru un al treilea plan cincinal care includea masuri pentru o revitalizare a sectorului industrial
albanez. Cu toate acestea, liderii albanezi au considerat că este necesara urma rea unei autarhii in
ceea ce priveste economi a iar relatiile cu Moscova ramaneau sub spectrul dublului standard: in
exterior, relatii cor diale de fatada cu URSS -ul dar in interiorul Albaniei practicarea unor politici
proprii.9 Cazul Albaniei este unul interesant prin esenta sa. Colectivizarea se face a prin mijloace
staliniste dar in acelasi timp relatiile cu regimul sovietic nu functionau in paramentri optimi.
De asemenea, e xpansiunea rapidă a colectivizării a creat probleme, existand dovezi de
sabotaj la mijlocul anilor 50’ din partea taranilor . Până în 1957, in ciuda tuturor politicilor de
constrangere in mediul rural, erau mai multi tarani fata de ultimii cinci ani, care intenționau să
răspândească propaganda anticomunistă și să perturbe activitățile cooperativelor. Ca reactie din
partea statului măsurile de creștere a fiscalitatii deveneau din ce in ce mai frecvente , în timp ce s –
au întreprins lucrări p entru îmbunătățirea productivitatii cooperativelor prin creșterea dime nsiunii
acestora.10
Până în anul 1960 , colectivizarea în zonele de campie era aproape com pletă, iar liderii de
partid declarat că temelia soc ialismului în mediul rural fusese stabilit cu toate ca s tatisticile
guvername ntale de la acea vreme sugerau că procesul colectivizarii nu fusese finalizat. Cifrele
indicau faptul ca doar 5 regiuni din 26 ale Albaniei au atins o rata de 90% de colectivizare, restul
de 19 regiuni avand procentaje mai mici. Per total, putin peste 70% din gospodariile private au
devenit memebre ale colectivelor si 84% din hectarele din afara fermelor de stat au fost
colectivizate. Totodata, zonele montane ramane au cu o rata mica de colectivizare, similar cu cazul
Romaniei.11
In ciuda faptului ca Albania se confrunta cu numeroase probleme economice si refuza
intruziunea Moscovei in politicile proprii, literatur a de specialitate descriere ultimul plan cincinal

8Birch Julian, The Albanian Political Experience , in: ,, Government and O pposition, Vol. 6, No. 3, 1971, Iulie -August
p.366, baza de date : https://www.jstor.org/stable/44483291 , accesat in data de 24.04 .2020.
9Ibidem , p.369.
10Ibidem , 370.
11Rugg S. Dean , Communist Legacies in the Albanian Landscape , in: ,,Geographical Review’’, Vol. 84, No. 1,
Ianuarie, 1994, pp. 67 -69, baza de date: https://www.jstor.org/stable/215781 , accesat in data de 24.04 .2020.

ca fiind ,, marea ab surditate a vremii ’’acesta fiind complet nesustenbil. Partidul anunta in 1966
ultimul plan cincinal anunta nu numai productiei agricole ci si eliminarea tuturor formelor din
societate cos inderate capitaliste. Într-o directivă secretă semnată la 28 feb ruarie 1967 de către
secretarul Comitetul central al PCA, Hysni Kapo, partidul a declarat obiectivul de a crea cinci mii
de noi cooperative in 12 din cele 26 regiuni intr-un interval foarte scurt, 4 luni.12
Daca procesul colectivizarii a fost relativ lent dar sigur in anii 50’, anii 60’ ai colectivizarii
in Albania au fost presarati cu varii dificultati si opozitii ale taranilor. Țăranii au ap elat adesea la
acte clasice de rezistență , așa cum se practiau si în alte părți din estul si centrul Europei. Animalele
erau sacrificate în loc să fie predate unor coo perative și forme mai pasive ale rez istentei erau
adoptate de tarani, un exemplu fiind sabotarea printr -o munca neconforma cu regulile impus e.13
Obiectivul primordial al regimului Hoxha era acela ca pana in martie 1967 sa elimine orice
forma de proprietate privata. Proprietatile erau reduse în continuare sau eliminate în totalitate
dorindu -se tranzitia catre unele cooperative de tip ,,superior ’’ (superioritatea era tradusa doar prin
marimea acestora nu si prin mijloacele de productie) denumite generic KTL. Astfel, colectivizarea
era oficial anuntata ca fiin terminate. Mai tarziu, in anii 70’, prin aceste cooperative se dorea
marirea productivit atii prin producția mecanizată lucru continuat cu mici progrese si in ani 80’.14
Prima jumatate a anii 80’ pot fi descrisi ca fiind o extensie a politicilor precedente pe un
fond la rationalizarii productiei in agricultura aspect determinat de criza aliment ara a acelor
vremuri. Dupa moartea lui Enver Hoxha , regimul lui Ramiz Alia a incercat sa redreseze situatia
realizand ca politicile de constrangere a taranilor nu reprezinta solutionarea problemelor din
mediul rural.15
Politicile lui Ram iz Alia din anii 8 0’ au fost ineficiente din cauza faptul ca in anii 70’
Albania nu recurs politici agricole sustenabile si s -a bazat pe vechile viziuni staliniste. Astfel,
mentalitatile colective ramaneau neschimbate.Taranii erau mai mult intersati de profitul pe care il
puteau scoate din fractiunile de teren care erau lasate in proprietate personala, decat sa depuna o

12Cungu Azeta, Swinnen F. M. Johan, Albania's Ra dical Agrarian Reform , in: ,, Economic Development and Cultural
Change ’’, Vol. 47, No. 3 , April ie, 1999 , p.607 , baza de date : https://www.jstor.org/stable/10.1086/452421 , accesa la
data 25.04 .2020.
13Ibidem , p 608 .
14Ibidem , p.609.
15Gjonca Arjan, Wilson Chris, Falkingham Jane , Paradoxes of Health Transition in Europe's Poorest Country:
Albania 1950 -90, in: ,,Population and Development Review’’, Vol. 23, No. 3, Septembrie, 1997 , pp. 587 -588, baza
de date: https://www.jstor.org/stable/2137576 , accesata in data de 26.04.2020.

munca eficienta in colective. Dezintegrarea sectorului agricol era astfel doar o chestiune de timp
intre 1990 si 1991.16
Experienta albaneza ne sp une un luc ru esential. Colectivizarea fortata sub regimurile
coumuniste a scos la iveala o serie de probleme de fond care au determinat la randul lor alte
probleme. Lipsurile tarilor care adoptau metodele URSS -ului, dar si cele care se indepartau de
aceste practici, a sa dupa cum vom vedea, prin variatiuni proprii, se suprapuneau cu rezistenta
taranilor care era atat pasiva cat si activa, lucru raspandit in majoritatea cazurilor ce urmeaza a fi
analizate.

16Gjonca Arjan, Wilson Chris, Falkingham Jane , Op.Cit. , p. 589 .