Modele Si Structuri Comportamentale In Literatura Pentru Copii. Relatia Popular Cult
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………………………..5
CAPITOLUL I. CADRUL TEORETIC…………………………………………………………………………………………8
I.1 Conceptul de valoare……………………………………………………………………………………………………8
I.2 Caracteristici ale valorilor…………………………………………………………………………………………..10
I.3 Clasificarea valorilor………………………………………………………………………………………………….12
I.4 Sistemul de valori și funcțiile valorilor…………………………………………………………………………17
I.4. a. Sistemul de valori………………………………………………………………………………………………….17
I.4.b. Funcțiile valorilor în contextul sociocultural……………………………………………………………..20
I.5 Evoluția, dinamica valorilor și a sistemului de valori……………………………………………………..22
I.6 Impactul valorilor asupra comportamentului uman………………………………………………………..24
CAPITOLUL II.
DEFINIȚII ȘI FORME DE REPREZENTARE ALE COMPORTAMENTELOR MORAL, RELIGIOS, ESTETIC……………………………………………………………………………………………………28
II.1Definiții și forme de reprezentare ……………………………………………………………………………….28
II.1.a Comportamentul moral……………………………………………………………………………………………28
II.1.b Comportamentul religios…………………………………………………………………………………………35
II.1.c Comportamentul estetic…………………………………………………………………………………………..40
CAPITOLUL III.
MODELE ȘI STRUCTURI COMPORTAMENTALE ÎN LITERATURA PENTRU COPII. APLICAȚII PE BASM ȘI POVESTIRE. RELAȚIA POPULAR-CULT………………………………45
III.1 Valențe formativ-educative a basmelor și povestirilor din literatura pentru copii…………….45
III.2 Forme de reprezentare ale comportamentelor: moral, estetic și religios în literatura pentru copii. Aplicații pe basm și povestire…………………………………………………………………………………47
III.3 Relația popular-cult în literatura pentru copii. Aplicație pe basm și povestire………………….59
CAPITOLUL IV.
CERCETARE……………………………………………………………………………………………………………….64
IV.1 Motivația alegerii temei de cercetre………………………………………………………………………….65
IV.2 Scopul, obiectivele și ipotezele cercetării…………………………………………………………………..66
IV.3 Variabilele cercetării……………………………………………………………………………………………….68
IV.4 Prezentare generală…………………………………………………………………………………………………68
IV.5 Descrierea etapelor cercetării……………………………………………………………………………………69
IV.6 Concluziile cercetării……………………………………………………………………………………………….81
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………………83
ANEXE………………………………………………………………………………………………………………………..85
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………….123
MOTTO: ,, Cuvinte! … Ce farmec se deșteaptă când vă rostește gura…
De n-ați fi voi oare, atunci cu ce veșminte
s-ar fi îmbrăcat pe lume și dragostea și ura?…Cuvinte
juvaere, ecouri depărtate al altor suferințe și bucurii,
Cuvinte, cu voi trăiesc trecutul și clipa care bate,
Și viața care-ncepe dincolo de morminte”
(D. Anghel)
INTRODUCERE
Meseria de dascăl, la grupa de preșcolari, este una care pune bazele, încă din primii ani de viață ai copilului în vederea unei transformări și modelări a personalității acestuia. Copiii, totdeauna vor căuta în dascălul lor un model de urmat. Acest fapt se realizează, acolo la grupă, unde există o relație comportamentală între cei doi: educator și educat. Ei, copiii, chiar tind să copieze modelul expus vizual în persoana dascălului iar de multe ori simplele observații de genul: ,,sunteți drăguță azi”, spuse de copii, ne indică faptul că ei ne studiază cu mare atenție. Astfel, nouă, dascălilor, ne revine datoria supremă de a contribui nemijlocit la formarea și educarea viitoarelor generații de oameni.
Vorbind despre OM, practic vorbim despre o persoană, despre existența umană, despre tot ce implică aceasta: individul ca ființă cât și personalitatea sa. Omul este singura ființă morală de pe Pământ. Doar el este capabil să aleagă între bine și rău, frumos – urât, să respecte valori, principii și norme morale. Nu există o colectivitate umană care să nu fi promovat anumite principii, valori sau norme morale ce vor conduce la un comportament moral exteriorizat de către om. De altfel, există importante valori morale care au fost promovate în toate societățile încă din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre.
Sinceritatea, cinstea, dreptatea, curajul, buna-cuviință, demnitatea, iubirea față de aproapele tău, cooperarea, omenia sunt câteva din valorile care se transmit din generații în generații în colectivități, în societatea umană. Ele vor conduce la modelarea și formarea unor personalități puternice pozitive.
Pe lângă aceste principii și valori moștenite, sociologii și psihologii, susțin diferite teorii
care contribuie hotărâtor la formarea și modelarea personalității umane. Pornind de la studiile realizate de către Mielu Zlate, Mihaela Corina Țuțu, în lucrarea Psihologia personalității (2007, pp: 30- 32) descrie trei accepțiuni importante, complementare, in definirea personalității:
•prima fiind accepțiunea antropologică prin care susține că personalitatea se formează pe parcursul vieții prin cadrul relațiilor sociale, ,,esența personalității umane o reprezintă ansamblul relațiilor sociale în expresia lor subiectivă, interiorizată” (Țuțu,2007, pp:30);
•cea de a doua fiind accepțiunea psihologică prin care afirmă că personalitatea este un ansamblu de condiții biologice și psihologice;
•iar cea de a treia, accepțiunea axiologică, prin care susține că personalitatea este un ansamblu de valori, citez: ,,în decursul existenței sale omul asimilează nu doar experiență de cunoaștere, ci și pe cea practică elaborată social-istoric, ci și sistemul de valori materiale și spirituale”(ibeden, pp:32).
La rândul său G. Allport in lucrarea Structura și dezvoltarea personalității (1984) definește personalitatea ca fiind o ,,organizare dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic”(apud Țuțu, 2007:35). Ea determină un comportament și o gândire unică pentru fiecare individ, dar în acelaș timp pot fi și comune, generale mai multor indivizi. Așadar, personalitatea umană este deosebit de complexă, unică pentru fiecare dintre noi iar societatea, psihicul, valorile, contribuie in mod deosebit la formarea și modelarea ei.
Dascălul ca deschizător de drumuri și contribuabil la formarea caracterelor, trăsăturilor de personalitate își pune deseori întrebări de genul:
•oare exemplul moral pozitiv dat este însușit de către copii ?
•vor ști ei să desprindă învățătura și morala unor fapte ?
•vor deosebi binele de rău ?
•vor fi pregătiți să adopte un comportament benefic?
•vor ști să își analizeze faptele dovedind un caracter autocritic?
Toate aceste întrebări își pot găsi răspunsul prin activitățile desfășurate împreună cu ei la grupă sau în cele extrașcolare.
La vâstra preșcolară, efectele educative realizate prin creațiile literare se opresc mai mult la însușirea noțiunilor morale și sensibilizarea vieții afective a copilului. Rolul hotărâtor în dezvoltarea sensibilității copiilor îl au părinții, apoi educatoarea și mai târziu viitorii dascăli. Ei trebuie să aleagă opere accesibile vârstei preșcolarului prin care să cultive gustul estetic, discernământul critic, să realizeze educația intelectuală, estetică și morală .
Cele mai la îndemână mijloace prin care putem să modelăm trăsături, comportamente și sentimente sunt: povestirile, poveștile și basmele spuse copiilor. Ele evidențiează trăsăturile personajelor, astfel preșcolarii au posibilitatea să învețe să deosebească frumosul de urât, binele de rău și să urmeze exemplul personajelor pozitive.
Basmul, povestirile și poveștile sunt cele mai îndrăgite specii literare din literatura pentru copii, apoi legenda, snoava și nu în ultimul rând creațiile lirice, populare și culte pot face parte din biblioteca preșcolarilor. Literatura pentru copii are o mare valoare etică prin care se prezintă aspectele vieții în complexitatea ei. Ea oferă modele de viață sau deopotrivă exemple negative pe care micii ascultători trebuie să le ocolească.
Basmele, povestirile și chiar legendele sau znoavele din literatura pentru copii au un puternic substrat real deoarece au izvorât din năzuința poporului pentru o viață mai bună, din dorința de a învinge răul și greutățile provocate de forțele naturii sau societatea timpului. Valoarea educativă a basmelor, a poveștilor, a povestirilor este deosebită. Ele aduc o prețioasă contribuție la dezvoltarea proceselor de cunoaștere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voință și caracter, în general la formarea personalității copiilor.
Calitățile eroilor constitue pentru copii modele demne de urmat. Ei învață să fie curajoși, dârji, perseverenți și hotărâți, modești și harnici, cinstiți și drepți, învață să fie prieteni adevărați iar morala din poveste contribuie la formarea normelor de conduită socială.
George Călinescu făcea o precizare, în lucrarea Cronicile optimismului, prin care evidenția un adevăr psihologic fundamental: ,,Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii și tineri, trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieții noastre.”(Călinescu, 1964, pp:274). Astfel copilăria este o perioadă din viață, prin care valorile însușite, vor contribui esențial și pe viitor la formarea personalității individuale. În copilărie imaginația și imposibilul prind viață. Imprevizibilul din basme trezește interesul copilului, el participă la rezolvarea conflictelor, a peripețiilor, al întâmplărilor prin care trec eroii, devenind chiar ei eroi iar cei mai sensibili reacționează prin lacrimi sau proteste iar, prin ficțiune, imposibilul se transformă în realitate.
Așadar, literatura pentru copii rămâne un izvor nesecat de exmple pentru educația morală și civică a copiilor iar cu ajutorul nostru ar trebui să reușim a modela sufletul copilului prin cultivarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter, combaterea celor negative, însușirea valorilor și normelor de comportament. Literatura pentru copii devine un instrument în mâna dascălului și o sursă inepuizabilă de imagini mentale ale copiilor în procesul de formare.
CAPITOLUL I
I.CADRUL TEORETIC
I.1.CONCEPTUL DE VALOARE
,,În toate cercetările, spiritul omenesc își îndreaptă atenția asupra tot ceea ce este în contact cu sine. Toată cunoștința noastră nu este altceva decât o continuă stabilire de relații între subiect și obiect…..Cunoștința omenească în genere tinde către două scopuri și anume: 1. a explica lumea, universul din care facem parte și 2. a înțelege rostul existenței noastre și valoarea ei” (Andrei ,1945, pp:13). Petre Andrei în lucrarea sa Filosofia Valorii (1997) susține că idealul însuși ar fi o valoare generală, înalt umanistă pe care omul o formulează sub influența societății în care trăiește. Citându-l pe, Petru Andrei ne punem la rândul nostru întrebarea ,,oare ce este valoarea?”
Marii gânditori ( vezi: R. Williams, 1968, Rokeach, 1973) care au filozofat despre conceptul de valoare au dat diferite formulări și interpretări. În disciplinele socioumane se regăsește accepțiunea că valorile sunt principii generale și abstracte despre ceeea ce este important și de prețuit în viață, modul cum trebuie oamenii să se comporte și să aprecieze, evalueze acțiunile umane.
Etimologic, cuvântul valoare derivă din cel francez valeur care semnifică a prețui. Pornind de la studiile cercetătărilor P.Smith și S. Schwartz, P. Iluț subliniază cinci aspecte legate de problematica valorilor astfel:
• valorile sunt idei (credințe) exprimate din cauza trăirilor interioare;
• ele se referă la scopuri dezirabele (exemplu: egalitatea) și la moduri de conduite prin care se susțin respectivele scopuri (ajutor, corectitudine);
• valorile transced acțiuni și situații specifice (supunerea);
• valorile pot fi standarde de selecție și evaluare a comportamentelor persoanelor și evenimentelor;
• ele formează un sistem de valori, ordonându-se după nivel individual, social și importanța uneia față de cealaltă (Iluț, 2004, pp:12).
Referitor la valoare Ludwing Grunberg afirmă în lucrarea Axiologia și condiția umană (1972) următoarele:
• valorile nu sunt independente de fapte, ele se regăsesc în experiența pe care individul o are atunci când vine în contact cu ,,obiectele” sociale și cele naturale;
• valorile nu sunt independente de cunoaștere, ele având un caracter reflectoriu;
• valorile nu sunt independente de dorință, sentimente sau aspirațiile umane. Pentru a defini mai bine acest concept el demonstrează că valorile nu sunt lucruri, nici experiențe și nici stări psihologice. El exemplifică acest lucru printr-o comparație între ,, ideea de frumusețe” și valoarea însuși – frumusețea, prima fiind în concepția sa un ,,obiect ideal” iar cea de a doua este regăsită prin experiența trăirii afective. Totodată afirmă că valorile nu pot fi doar stări psihologice deoarece acestea (plăcerea, interesul, dorința ) sunt doar condiții ale valorilor (Grunberg, 1972, pp:51-52).
Pe lângă noțiunea de valoare, în psihologia socială, se întâlnesc și alte noțiuni conexe cum ar fi: idealurile, atitudinile, normele sau interesele care se intersectează sau se amestecă cu valorile. Astfel de principii sunt: adevărul, dreptatea, libertatea, cooperarea, competiția, bunătatea. Ele oglindesc valorile unei societăți dar în acelaș timp pot fi și la nivel interiorizat al individului. La nivelul personalității umane, notele de bază ale conceptului de valoare sunt standarde, criterii de evaluare ale acținilor umane, în acelaș timp fiind și indicatori motivaționali care determină și orientează acțiunea în mod conștient și deliberat.
Un alt sociolog, Petru iluț, subliniază că idealurile sunt mai concrete și nu au funcții de evaluare în acțiunile noastre, dând exemplu: idealul de a deveni medic. Astfel am putea spune că idealul implică anumite valori dar nu este un standard de apreciere.
Legătura dintre atitudine și valoare este una relațională. Prima, valoarea, este obiectul atitudinii iar cea de adoua, atitudinea, este reacția individului față de obiect. În concepția lui M. Rokeac, o atitudine se referă la o convingere față de un obiect, față de o situație (este bun, este frumos) dar valoarea este un principiu fundamental despre modul de comportament la nivelul individului, altfel spus valorile se pot exprima prin atitudini.
Față de normele sociale, valorile sunt standarde mult mai complexe și generale ale modului de comportament, normele fiind reguli care ne spun cum să ne comportăm în situații date. Legat de interesele și nevoile individuale, valorile nu pot fi identificate cu acestea. Valorile apar ca o sinteză a trebuințelor personale sau de grup. Spre deosebire de trebuințe și interese, care sunt mai mult biologice, valorile sunt opinii, verbalizări, exprimări ale nevoilor și intereselor.
Exemplele date și delimitările conceptuale explicate în legătură cu valorile, normele, atitudinile și interesele sunt aproximative – generale. La o analiză mai atentă ele se pot suprapune sau chiar integra. În acest sens, Petru Iluț consideră că: ,,idealul personal, o dată constituit, devine el însuși o valoare iar trăsăturile de personalitate pozitive s-au consacrat ca valori: harnic, prietenos. Suntem aici cu totul pe teritoriul a ceea ce s-ar putea numi echivalențe enunțiale”(Iluț, 2004, pp:14).
I.2.CARACTERISTICI ALE VALORILOR
Bogdan Voicu, cercetător contemporan, realizează un studiu al valorilor europene în care, în capitolul Valorile și sociologia valorilor (2008), analizează valorile ca având câteva caracteristici generale:
• au caracter latent – ele există lăuntric dar sunt ascunse, nu se manifestă spre exterior dar pot izbucni oricând;
• faptul că ele sunt concepții asupra dezirabilului, (dorinței);
• au o relativă stabilitate, orice schimbare presupune anumite modificări pe scala preferințelor care sunt observabile în comportament și atitudini. Ele se pot schimba datorită unui plus de informație asupra obiectului la care se referă ceea ce determină o reevaluare a acestuia și implicit schimbarea atitudinii și comportamentului față de obiect prin urmare și a valorilor acestuia;
• valorile se manifestă prin comportament și atitudine – dacă o valoare este însușită, la un moment dat se va manifesta printr-un comportament, atitudine sau opinie față de un obiect sau faptă sau idee;
• o valoare poate determina o altă valoare socială – individul își însușește norme specifice unui grup din care face parte, la rândul său el dezvoltă propriile valori individuale. O parte din aceste valori pot deveni valori comune pentru o parte din membrii grupului, care ulterior se transferă indivizilor comunității, aceștia manifestându-se prin atitudini și comportament, astfel valorile devenind valori sociale;
• ele nu pot fi direct observabile – în orice colectivitate se dezvoltă anumite valori mai profunde, mai mari, dar după un timp unele din ele dispar datorită schimbărilor produse în aceea colectivitate, altele sunt adoptate treptat devenind dominante pentru comunitate, (valorile materialiste – câștigurile bănești – pot fi înlocuite cu cele postmaterialiste – educația școlară), (Voicu, 2008, pp:7).
Alte câteva caracteristici ale valorilor sunt exemplificate de Ludwing Grunberg în lucrarea Axiologia și condiția umană (1972) după cum urmează:
• valoarea nu se referă la starea de fapt, ci la starea de drept, ea se exprimă în sentimente sau judecăți cu caracter imperativ;
• valorile pot fi calități, atribute a unor ființe sau obiecte expuse de către un subiect (frumusețea unei picturi, bunătatea unui om);
• prin esența lor sunt relaționale deoarece prin relația stabilită între subiect și obiect putem spune că acesta ,,are valoare” iar apoi devine o valoare, ,,este valoare”;
• ele au o inegalitate în rang datorită raportului cu modul în care răspund anumitor trebuințe și aspirații ale individului sau societății;
• au un caracter al polarității, polaritatea explică cei doi poli ai valorii, pozitiv și negativ (apreciere pozitivă sau negativă ori un acord sau dezacord);
• sunt ierarhice adică conform importanței lor pentru subiect au un grad ierarhic de la inferior la superior;
• au un caracter pluridimensional și plurifuncțional deoarece acționează din mai multe dimensiuni (instrumentală, pasională, finalistă, proiectivă, prospectivă, normativă, selectivă și epigenetică).
,, Valoarea apare astfel ca aceea relație între subiect și obiect în care, prin polaritate și ierarhizare, se exprimă prețuirea acordată ( de o persoană sau o colectivitate umană) unor însușiri sau fapte ( naturale, sociale, psihologice), în virtutea capacității acestora de a satisface trebuințe, necesități, dorințe, aspirații umane, istoricește condiționate de practica socială. Altfel spus, valoarea este relația socială în care se exprimă prețuirea acordată unor obiecte sau fapte, în virtutea unei corespondențe – istoricește determinate de mediul socio-cultural – a însușirilor lor cu trebuințele unei comunități umane și idealuri generate de acestea.”( Grunberg, 1972, pp:61-62).
Astfel, putem concluziona că valorile nu pot fi observabile direct, ele manifestându-se doar prin atitudine, opinie sau comportament. Ele izbucnesc la un moment dat exprimând concepții ale dezirabilului, schimbându-se din unele dominante pot determina alte valori sociale, alcătuind un sistem la nivel social sau individual. Totodată se amestecă, se înlănțuie, se integrează, se întrepătrund fiind în acelaș timp dispuse în cupluri polare valorice ( bine- rău, dreptate – nedreptate, frumos – urât).
I.3 CLASIFICAREA VALORILOR
Pornind de la teoria lui Andrei Petre, susținută în lucrarea Filosofia valori (1997), vă propunem următoarea clasificare a valorilor, în funcție de criteriile lor, în mai multe clase astfel: 1. după criteriul valabilității sunt: valori relative și absolute, subiective și obiective;
2. după calitatea lor se deosebesc valori pozitive și negative, valori proprii și efecte;
3. după subiectul lor, (acesta putând fi: individul, o altă persoană sau ceva nepersonal) ele sunt valori autopatice, heteropatice și ergopatice;
4. după motivele ce au determinat valorile se deosebesc valori accidentale – tranzitorii și valori ale persoanei proprii;
5. după criteriul obiectului valorilor pot fi: valori economice, valori juridice, valori politice, etice, istorice, estetice, religioase și cultural-sociale, ele se constitue în atâtea grupe după câte valori sunt în domeniul acțiunii și cunoștinței;
6. după facultatea psihică se deosebesc valori sensibile, sentimentale și cognitive;
7. după sfera lor de întindere sunt valori individuale, sociale și cosmice sau valori elementare și ideale.
Luându-le în ordinea mai sus prezentată valorile relative sau subiective, se pot explica ca fiind valori determinate de sentimentul individual, valabile numai pentru subiect dar pot exista și valori absolute, obiective care trebuie să fie generale în orice situație. Prin valorile pozitive și negative se înțeleg sentimentele de plăcere sau neplăcere. De asemenea avem valori proprii sau derivate (efecte). Valorile proprii sunt lucruri dorite pentru sine dar ele pot deveni un mijloc pentru o altă valoare, devenind valori derivate.
Pentru valorile autopatice, o explicație ar fi că în cazul lor, individul este subiectul ce valorifică, acestea pot fi sentimentul de plăcere sau iubirea de sine. Cele heteropatice sunt cele al cărora subiectul este deosebit de legat de propria persoană iar cele ergopatice susțin că subiectul nu este o persoană, ci o idee, o instituție sau un fapt. Valorile accidentale – tranzitorii sunt date de stările sau sentimentele care se produc în sufletul individului, care pot apărea sau dispărea fără a atinge personalitatea individului iar cele care nu ating personalitatea sunt valori proprii.
După criteriul obiectului, valorile economice sunt un concept de relație între diferite bunuri, ea fiind una materială, exprimându-se prin forma monetară. Valorile juridice sunt acele valori care exprimă voința comunității sociale sub forma unor imperative. Ele se realizează prin norme juridice sau legi juridice ce conduc la valori absolute. Spre exemplu acțiunile oamenilor sunt judecate după lege, după constituția unui stat, aceasta fiind forma concretă a valorii absolute, având un caracter social deoarece ea s-a născut odată cu societatea.
Valorile etice spre deosebire de cele juridice vin din interiorul individului care realizează o acțiune din datoria morală, având un scop bine definit. Din punctul de vedere al lui Petre Andrei, valorile etice au o origine psihologică, biologică, socială și logică. Ele izvorăsc din particularitatea sufletului, fiind un rezultat al voinței personalității individului, motivele și scopurile fiind doi factori ai acțiunii morale sau imorale care precizează valoarea etică. ,,Omul deosebește ce e bine și ce e rău în baza unei conștiințe interne, fără a se călăuzii de legi apriorice, raționale. Legile etice sunt, după Paulsen, legi naturale, a căror nerespectare aduce după sine răul (…). Etica deci scoate reguli din viață pentru viață”(P.Andrei, 1997, pp:146).
Tot Petru Andrei susține că valorile etice vor lua naștere din diferite acțiuni și reguli ce vin din înclinația omului spre un lucru sau din modul în care el vede acele reguli ca o datorie iar că acțiunea morală izvorăște din două principii: rațiunea și moralitatea, el afirmă că: ,,valoarea este legată de conștiința omenească, întrucât normele morale sunt pentru oameni și ele funcționează în raport cu trebuințele sociale”(P. Andrei, 2010, pp:157).
Privitor la valorile istorie acestea apar în istorie – ca știință care se ocupă cu cercetarea faptelor trecute, așa cum s-au întâmplat. Valoarea generală integrată în istorie ca fiind recunoscută de toți oamenii și care servește drept un criteriu de organizare este valoarea culturală. ,,Numai valorile culturale fac posibilă istoria ca știință și numai evoluția istorică produce bunuri culturale reale, în care valorile sunt culturale” susține Richert (apud,P. Andrei, 1997, pp: 170).
Un alt grup al valorilor este cel al valorilor estetice. Acestea se nasc din dorința contemplativă a personalității umane. Când spunem estetic ne gândim la ceva frumos. Acest termen general îmbină trei lucruri: • creația estetică, • plăcerea estetică și • opera estetică. Ele sunt lucruri diferite care conduc la exprimarea afectivă, exprimând o valoare estetică despre un obiect în care am pus ceva din sufletul nostru.
Legat de această valoare fundamentală, Nicolai Hartman o analizează din punctul de vedere a trei genuri și anume: ,,frumosul natural, frumosul uman și frumosul artistic”. În lucrarea sa Estetica (1974), dezbate aceste trei genuri ale valorilor prin analizarea obiectului estetic în cazul frumosului artistic, acesta fiind forma prin care valorile estetice se exprimă. Astfel, el analizează frumosul artistic în domeniul desenului și picturii, în creația poetică – literară, în teatru, muzică, arhitectură. Un obiect are mai mare valoare estetică cu cât transpunem în el sentimente valoroase pentru personalitatea noastră.
Atunci când privim un tablou pictat cu multe culori, încercăm să ne gândim la ceea ce pictorul a dorit a exprima prin ele, noi îl trecem prin prisma valorilor noastre și-l apreciem ca fiind: frumos, plăcut, încercând să-i descifrăm mesajul sau alteori când într-un text citit întâlnim cuvinte sau expresii care dau o notă de muzicalitate, care exprimă sentimente și atitudini pozitive, noi le transpunem prin prisma noastra de vedere și vom intui valori estetice precum: frumos, drăguț, plăcut sau chiar sublim. Frumosul este analizat în strânsă relație cu valorile morale ale omului dar și cu trăsăturile fizice; ,,omul este în adevăr nu numai ființă morală, ci și – ba chiar în prima linie – ființă organică” (Hartman, 1974, pp:152).
Nu în ultimul rând, frumosul natural este analizat prin condiția plăcerii estetice, sentimentele de plăcere exprimate de către om față de un peisaj vor fi transpuse prin atitudinea pe care acesta o are față de acel colț de natură, astfel, ele devin obiect al sentimentului nostru. În consecință valorile estetice au o caracteristică duală fiind vorba despre un obiect care are o valoare și un subiect care exprima valoarea acelui obiect.
Cu un caracter specific, există o altă grupă de valori care se raportează la o realitate suprasensibilă, acestea sunt valorile religioase. Ele se regăsesc în religia, credința fiecărui individ care se rezumă la ideea de Dumnezeu. Valorile religioase sunt mai mult afective, ele înlătură dorințele impulsive omenești.
Valorile binelui și răului aici își au rolul bine definit, ele fiind legate prin sentimente. Din unirea celor două se creează ideea unei puteri absolute care îmbracă forma de Dumnezeu. În ziua de azi religia creștină susține un Dumnezeu bazat pe iubire iar faptele creștine iau naștere din iubire; ,,Dumnezeu e norma supremă și eternă”(Andrei, 1997, pp: 196).
În acelaș timp credința în Dumnezeu ne dă speranță la viața de după moarte. Ideea de a trăi veșnic, cu spiritul, duce la respectarea unor norme și valori morale religioase, la convingeri religioase. Iubirea și credința în Dumnezeu se manifestă în comportamentul omului.
Rugăciunea către Dumnezeu este liantul omului cu divinitatea, ea este una din formele de exprimare a sentimentelor religioase care conduc la însușirea valorilor religioase.
Toate grupele de valori amintite mai sus sunt considerate ca fiind valori sociale deoarece sunt produse de societate. În acelaș timp, valoarea socială este una culturală deoarece toate se direcționează după un ideal cultural. De-a lungul timpului datorită schimbărilor, valorile culturale la rândul lor sunt în schimbare.
Valorile culturale sunt definite prin prisma mentalității societății dar și a individului. Luând spre exemplu operele de literatură, ele au o valoare culturală prin modul cum sunt scrise, prin limbajul folosit, prin modul cum se transmite mesajul operei sau prin modul cum sunt exprimate anumite sentimente ale autorului. În acelaș timp, valorile culturale își au originea în cultura societății iar cultura unei societăți este modul de viață al acelei societăți.
Spre exemplu, Valer Butură, în lucrarea sa Cultura spirituală românească (1992), analizează cultura poporului român din punct de vedere al formelor de cultură tradițională, materială dar și una spirituală. El afirmă: ,,în domeniul culturii materiale, preocupările pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai au fost permanente, evidențiate în tipurile cronologice de construcții, unelte, instalații,etc. În domeniul culturii spirituale creațiile și manifestările au fost puternic ancorate în tradiții …mai evidente în creațiile folclorice, în cântec și joc, în port” (Butură, 1992, pp:14).
Cele două tipuri de culturi, materială și spirituală, formează un tot unitar cultural. Valorile culturale transmise la rândul lor sunt și ele valori culturale, materiale dar și spirituale. Cele materiale le putem regăsi în obiectele care se păstrează din cele mai vechi timpuri și care prin simbolistica lor exprimă originea unui popor. Pe lângă acestea, valorile culturale spirituale, se regăsesc în tradițiile și obiceiurile, sărbătorile și practicile legate de anumite credințe și chiar dacă la un moment dat ele se pierd datorită evoluției societății, cele care apar o să le aibă la origine. Valorile culturale noi, moderne își vor avea originile în cele străvechi.
Realizarea valorilor sociale se înfăptuiește după un criteriu, după o valoare supremă care este cultura. Iar așa cum afirmă și Petre Andrei, toate valorile culturale ale oamenilor se contopesc într-un ideal, acesta fiind umanitatea, în fapt ea fiind o valoare, un scop care determină fericirea, aceasta realizându-se prin personalitatea și conștiința individului: ,,Bucuria și durerea, fericirea și datoria, totul e în dependență de marele ideal moral – umanitatea”(Andrei, 2010, pp:129) iar cea mai mare fericire, bucurie este aceea care se naște prin suferință, care trece prin filtrul rațiunii și moralității individului.
A șasea grupă de valori care se deosebesc după psihicul uman, din care izvorăsc, sunt cele sensibile, sentimentale și cognitive. Acestea sunt acele tipuri de valori care izvorăsc din senzații, sentimente sau inteligență. Ele organizează viața omenească fizică dar și psihică.
Petre Andrei consideră că o clasificare generală – unitară s-ar putea realiza după criteriul
elementelor predominante în valori, aceasta explicându-se prin faptul că o valoare rezultă din personalitatea unui individ fără influențe dar poate să fie exprimată și din punctul de vedere al unei sociatăți. Pentru că un individ trăiește într-o societate iar aceasta determină anumite valori, la rândul lui va adopta aceste valori. Din acest punct de vedere P. Andrei clasifică valorile ca fiind valori hiperpersonale în care exemplifică valorile logice și matematice și valori sociale în care intră celelalte grupe.
O altă clasificare care aparține lui Hoffding este realizată după sfera de întindere a valorilor, el grupându-le ca fiind valori individuale, sociale și cosmice deoarece ele privesc pe individ, societatea sau cosmosul. Tot în această sferă intră și valorile elementare și ideale care sunt limitate la un obiect prezent.
Pornind de la studiile lui Grunberg despre valori am putea clasifica valorile astfel:
• valori care implică transcendența, adică valorile se trăiesc, se constitue și acționează în cadrul experienței trăite, ele sunt dorite, sunt descoperite în urma intuiției;
• după criteriul ierarhizării sunt valori inegale în rang, inferioare sau superioare;
• din punct de vedere al relaționării subiectului cu obiectul se identifică valori relaționale;
• din punct de vedere al polarității, există valori pozitive și valori negative, luate în pereche, uneori, cele negative pot fi obstacole în calea realizări celor pozitive.
Astfel, după teoriile acestor filozofi care au clasificat valorile, le-au grupat după anumite criterii, și le-au exemplificat, am încercat să prezentăm o clasificare dar încă răspunsurile sunt deschise deoarece gândirea noastră și judecata este diversificată, iar la rândul ei, ea exprimă concepte diferite. De altfel, datorită faptului că valorile se schimbă după comunitatea umană, în fiecare etapă istorică a acesteia, nu avem pretenția ca această clasificare să rămână un model.
I.4. SISTEMUL DE VALORI ȘI FUNCȚIILE VALORILOR
I.4.a. SISTEMUL DE VALORI
În paginile anterioare am expus o clasificare a valorilor prin care acestea sau grupat după anumite criterii. Am observat că între valori există o legătură care nu este întâmplătoare. Valorile nu există în mod independent, deoarece fiecare valoare rezultă și este rezultată din altă valoare. Valorile se integrează astfel încât se formează un sistem de valori. Fiecare comunitate umană își constituie după trebuințele sale practic-spirituale o tablă valorică, în care valorile sunt iererhizate după importanța lor.
Fiecare individ își structurează ideile, convingerile, cu privire la existența sa într-un mod organizat. Putem spune că sistemul de valori este o organizare ierarhică a valorilor în care unele sunt de o importanță mai mare decât altele, acestea fiind prioritare față de celelalte iar acestea din urmă fiind secundare. În principiu acest sistem este unul stabil dar el se poate schimba și modifica ierarhic prin schimbarea priorității valorilor.
Psihologii susțin că subiectul, persoana, poate să se cunoască cel mai bine pe sine datorită mecanismelor ,,eului”. Petru Iluț în lucrarea sa Psihologie socială și sociopsihologie (2009) vorbește despre sinele și cunoașterea lui. El explică printr-o cercetare efectuată pe un grup de tineri de diferite vârste (elevi, adolescenți și studenți), folosind metoda comparării și ierarhizării valorilor personale, cunoașterea propriei persoane, descoperind relația dintre scara individuală de valori, imaginea de sine și eul ideal la populația tânără. El folosește în această cercetare atribute – valori, cum ar fi: cinstit, sincer, inteligent, voinic, săritori la nevoie, harnic, toate fiind valori pozitive, importante, de dorit și independente.
Prin cercetarea realizată, el ajunge la concluzia că între sinele ideal, autoportretul și scara valorilor personale există o relație complementară, ele se condiționează reciproc. . ,,Autoestimarea se răsfrânge în scara ierarhizărilor atributelor după importanța lor, unii subiecți considerând importante acele calități pe care se apreciază că le dețin într-un grad mai ridicat. Deasemenea, se pare că autoportretul influențează – prin diferite modalități, de exemplu, compensația, scara valorilor dorite. Totodată, sinele ideal influențează autoportretul, subiectul se evaluează ca posedând anumite atribute într-un grad mai scăzut probabil din cauză că și le dorește foarte mult și astfel din ceea ce ar vrea să aibă mult, i se pare că are puțin” (Ilut, 2009, pp:333). Deci, condiționarea reciprocă a acestora depinde de modelul valorilor societății și individul cu experiența și personalitatea sa.
Structura sistemului de valori este dată de ierarhia valorilor din sistem, de poziția pe care acestea o ocupă (supraordonare, ordonare, subordonare) și de interacțiunea dintre ele. În fiecare sistem de valori personal există trei straturi. În primul strat se regăsesc valorile pe care le-am învățat sau dobândit în familie și este cel mai consistent. Al II-lea strat este cel pe care le alegem de-a lungul timpului, sunt cele pe care le adoptăm din valorile altor persoane, considerate de noi persoane-model iar cel de al III-lea strat este cel situat în centrul sistemului, ele fiind cele mai importante, de bază și reale. (www.iesidinceata.ro/lista-de-valori-personale, 6).
Fig.1 –reprezentare grafică a sistemului de valori personal
Sistemul de valori are rolul de a determina direcția în care persoana se îndreaptă. Fiecare dintre noi are anumite convingeri, crezuri de care ținem seama în hotărârile pe care le luăm. Aceste convingeri sunt de fapt puncte de vedere despre situații în care suntem expuși sau despre alte persoane sau chiar despre noi înșine. Ele sunt emoționale și se constituie în sistemul de valori care este considerat esențial pentru modul în care ne conducem viața. Robert Dilts aseamănă valorile și convingerile cu un ciorchine de strugure în care valorile sunt vrejul iar convingerile sunt boabele.
Pornind de la simpla întrebare ,,ce este mai important pentru mine?” putem să ne aflăm propriul sistem de valori, (vezi exemplu: www.scoaladevalori.ro, 10), unic pentru fiecare dintre noi prin care ne urmărim un scop propus. Ca să înțelegem mai bine, vom da următorul exemplu: pentru mine, următoarele valori: sănătatea, familia, respectul, viața socială, bunăstarea, seriozitatea, generozitatea fac parte din sistemul propriu de valori, ele sunt ierarhizate după importanța care o ocupă în convingerile mele. Imi propun ca pe următoarele trei luni ca obiectiv principal să fie venitul. Valoarea – bunăstare – îmi va veni în ajutor pentru a- l atinge, dar acest lucru va fi cu putință numai dacă îmi voi neglija familia. În ierarhia sistemului de valori familia se află pe locul doi și deci este mai importantă, astfel se va crea un conflict interior care va determina neatingerea obiectivului urmărit sau renunțarea la acest obiectiv.
Ca să eliminăm din viața noastră acest tip de conflict ar fi bine să ne descoperim propriul sistem de valori și să le ierarhizăm astfel încât să avem o viață armonioasă. Printr-un simplu exercițiu putem constata care ne sunt prioritățile astfel: putem alege minim 8 valori din cele mai importante pentru noi, apoi din cele 8 alegem 2 la întâmplare și le comparăm, observând pe cea care este mai importantă pentru noi, o punem pe primul loc. Luăm o a treia valoare la întâmplare și o raportăm la primele două, o punem deasupra sau dedesubt sau între cele două valori, putem continua astfel și cu celelalte valori până le ordonăm pe toate cele propuse astfel realizând o ierarhie a valorilor scrise.
După acest procedeu putem să ne gândim la un obiectiv urmărit, stabilit de curând, și putem observa care dintre valorile ierarhizate sunt legate de el. Putem constata care dintre valori ar fi încălcate pentru a ne atinge obiectivul și cât de importante sunt ele, astfel vom observa dacă renunțăm la obiectivul urmărit sau vom crea un conflict intern în cazul în care valorile cele mai importante pentru noi nu contribuie la atingerea obiectivului. Rămâne la alegerea noastră, în urma acestui exercițiu, dacă modificăm pe o perioadă de timp (până ne atingem obiectivul ) ierarhia valorilor personale din sistemul de valori personal. Astfel, în viață fiecare dintre noi se ghidează după principii, idei, convingeri sau valori pe care le luăm drept repere în a ne conduce viața.
În dezvoltarea personală este foarte important ca să-ți cunoști propriul sistem de valori. El este unul din factorii care ne direcționează să luăm decizii (bune sau negative) și să avem atitudini sau comportamente în armonie cu propria persoană. De multe ori, valorile în care crezi în interiorul propriu diferă de cele conform căreia trăiești, astfel apare un conflict de valori care conduce la un dezechilibru care la rândul său duce la o fustrare sau neîmplinire.
Revenind la întrebarea mai sus amintită ,,ce e mai important pentru mine în viață”, atunci când îți cunoști propriul sistem de valori ierarhizate, este ușor să nu mai faci compromisuri care să te conducă la un conflict interior major, ținând totodată seama de sistemul propriu și trăind în concordanță cu el. Fiecare individ are un sistem propriu de valori care pot fi expuse în comportamentul verbal sau în cel acțional iar unele rămân interioare .Toate valorile însă ocupă un loc aparte în sistemul personalității umane.
I.4.b. FUNCȚIILE VALORILOR ÎN CONTEXTUL SOCIO-CULTURAL
Analizând sistemul de valori în mentalitatea și comportamentul persoanelor, marii sociologi (vezi: Allport,1984, Rockeach,1973, Schwartz,1997, Iluț, 2009) au sintetizat rolul și funcțiile valorilor în formarea personalității individului ca fiind unul reglator pentru un anumit profil de personalitate. Ei susțin câteva idei precum:
• deoarece indivizii aparțin în acelaș timp mai multor grupuri sociale unde diversitatea culturală este tot mai accentuată, valorile devin un indicator al gradului de cultură și civilizație a individului, astfel ele constitue un factor de progres, au o funcție de progres istoric. Ele determină continuitatea și dinamica sistemului de valori;
• din alt punct de vedere ele au o funcție normativ-educațională deoarece motivează acțiunea umană și comportamentul individului. Valorile sunt strâns legate de emoții și afectivitate care pornesc din centrul sinelui și servesc ca și standarde de evaluare a propriilor acțiuni, a mentalităților și comportamentelor semenilor dar pot fi și criterii în alegerea unor variante de acțiune atunci când există un conflict între bine și rău sau adevăr și minciună.
• o altă funcție pe care o au valorile sociale este cea cumulativ-comunicațională deoarece prin moștenirea, cunoașterea și experiența umană, valorile asigură comunicare între generații ale comunității. Nu în ultimul rând, valorile au și funcția de adaptare și integrare, valorile fiind integrate într-un sistem, ele dau sens vieții persoanei umane, adaptează comportamentul și acțiunile individului costituind cadrul condiției umane. Deci, putem spune la fel ca și P. Iluț care subliniază în scrierile sale că ,,indivizii și grupurile se particularizează”(2004, pp: 38), datorită funcțiilor valorilor, funcții de apărare a eului, de justificare și raționalizare, de adaptare (relația eu-lume), de principii comportamentale.
Lucian Culda în lucrarea sa Omul, valorile și axiologia, (1982) analizează funcțiile valorilor dintr-un alt punct de vedere și enunță câteva concluzii. El susține că prin acțiunea inversă ce o exercită asupra mecanismelor psihice, valorile își manifestă prezența ca niște conținuturi semantice.
Totodată, când omul se manifestă ca membru al unei instituții sociale, propriile valori sunt implicate direct în stabilirea atitudinilor față de cerințele instituției, aici valorile având funcție de condiționare a procesului psihic și de comportament al omului. O altă concluzie expusă redă faptul că valorile generate de mecanismele sociale influențiază instituțiile sociale indirect deoarece orice valoare care există în aceea instituție socială, ea va exisita, doar dacă omul o va recepta și prelucra psihic. El afirmă că: ,, orice valoare intervine în funcționarea mecanismului de semnificare ce a generat-o, fie acesta psihic sau social, prin faptul că este adoptată ca sistem de referință în procesele de evaluare” (Culda,1982, pp:205).
Deasemenea valorile sunt conservate în memorie dar pot fi actualizate atunci când omul își manifestă atitudinea în procesul de evaluare și decizie. Totodată, valorile au și funcție de cenzor deoarece atunci când există un conflict interior psihic, creat în urma unui obiectiv, scop urmărit de om, care nu corespunde valorilor, crezurilor omului, ele transmit sentimentul de vinovăție. La fel ca și ceilalți filozofi amintiți și Lucian Culda susține că valorile fiind receptate de oameni declanșează procese de cunoaștere și evaluare, ele intervin în reglarea manifestărilor oamenilor, în oraganizarea și manifestarea comunităților umane, deasemenea putând fi comunicate altor oameni care și le însușesc, ele ,,contribuie la conștientizarea unor compatibilități sau incompatibilități dintre modul de a gândi și acționa al unor oameni și prin aceasta, influențează modul de organizare al comunităților umane” (Culda,1982, pp:207).
În concluzie putem spune că valorile au un rol bine derterminat în reglarea și normarea personalității umane, în exprimarea atitudinilor și opiniilor individului datorită funcțiilor pe care le îndeplinesc. Dealtfel, însuși valorile sunt constituite într-un subsistem care ocupă un loc important în sistemul integrat al personalității umane.
I.5. EVOLUȚIA, DINAMICA VALORILOR ȘI A SISTEMULUI DE VALORI
Oamenii trăiesc în lumea valorilor, ei se nasc și dobândesc în familia lor un set de valori, apoi învață și adoptă alte valori iar în cele din urmă exprimă la rândul lor anumite valori. Ei nu le conștientizează, căci pare de la sine înțeles ce este adevărul, binele, iubirea, frumosul etc. dar de-a lungul istoriei, au existat, începând cu marele filosof Socrate, oameni care și-au pus întrebări despre aceste valori. Fiecare la timpul lor își exprimă ideiile și concepțiile în modul propriu, filozofând despre personalitatea umană, despre valorile existente dar și despre cele care vor urma datorită schimbărilor produse în sociatate de-a lungul timpului.
Așa cum am amintit mai sus, valorile au anumite caracteristici și se pot clasifica. Pornind de la aceste caracteristici putem spune că ele au un traseu evolutiv. Datorită anumitor factori care intervin în schimbările din societate, valorile suferă un proces de lungă durată, continuu, de schimbare. Teoria modernă, despre schimbarea valorilor, susținută de anumiți filozofi ne arată că valorile materialiste vor fi înlocuite cu cele postmaterialiste, datorită schimbării structurii societății, (îmbătrânirea demografică, progresul tehnic, creșterea duratei și accesul la educație etc.).
Schimbarea generațiilor umane, mișcările sociale, revoluțiile de pe toate planurile (tehnologice, materiale, sociale etc.), expun noi idei, atitudini, comportamente care conduc la reformularea sau exprimarea unor valori noi. Un exemplu de evoluție a valorilor sociale-umane este dat în Proiectul de Constituție al Uniunii Europene din 2004, în care valorile sunt generate de curentul social: demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea devin valori moderne exprimate prin: nediscriminare, toleranță, pluralism, egalitatea de gen, dreptatea.
Petru Iluț în lucrarea sa Psihologie socială și sociopsihologie (2009) concluzionează că valorile au o dinamică atât pe plan social cât și individual. Pe plan social el susține trei idei importante legate de schimbarea valorilor și anume: ,,între sistemul valoric al unei societăți și celelalte componente – inclusiv cea foarte pragmatică a dezvoltării economice – subzistă un circuit cauzal (….), valorile postmaterialiste apar doar de la un nivel al siguranței economice” (Iluț, 2009, pp:426). În al doilea punct de vedere el afirmă că valorile care sunt considerate principii generale despre dezirabil, nu sunt schimbate în totalitate ci doar restructurate, el oferă spre exemplu ,,împlinirea sufletească” care este prezentă pe tot parcursul istoriei dar nu cu aceeași intensitate și doar la anumiți indivizi. O a treia idee semnificativă este faptul că transformarile la nivel social nu se fac întâmplător chiar dacă sistemele de valori și valorile sunt foarte diversificate, deoarece oamenii tind spre un set de valori și norme generale.
Pe plan individual există un pluralism valoric, în sensul că valorile se ierarhizează, se subordonează sau sunt ireductibile una la alta. Sociologii au constatat că există o diversitate de valori, de credințe, despre ceea ce este bine, unele foarte diferite în cultură, demonstrând că există un singur model al pluralismului valoric.
Numeroase cercetări, efectuate de mai mulți psihologi, au arătat că oamenii înșiși se conduc mai bine potrivit unor crezuri, principii morale, aceste fiind după sociologul R. Inglehart (vezi lucrarea Democracy and trust,1999) valori postmoderniste de împlinire personală care au o pondere diferită atât la nivel individual dar și microgrupal sau macrogrupal deoarece acestea de-alungul timpului și istoriei se schimbă. Astfel, putem menționa că schimbarea valorilor are loc în sistemul valoric al societății determinând un circuit cauzal, ele se restructurează datorită acordării importanței și intensității cu care sunt trăite iar transformarea lor nu se face întâmplător.
În concluzie putem spune că valorile au apărut din anumite necesități care au contribuit la progresul comunităților, fiind în același timp și factori mobilizatori pentru indivizi. Așadar, valorile nu sunt numai valori instrumentale, ele au și un statut de valori terminale, valori-scop
sau chiar pot avea autonomie funcțională, odată constituite ele devin motive de acțiune, evoluând datorită unor cauze și factori externi, operând pe trei domenii: ,,valori bazate pe nevoile individului, valori centrate pe nevoile organizării relațiilor interpersonale și valori generate de supraviețuirea grupului”(P. Iluț,2009, pp:429).
I.6. IMPACTUL VALORILOR ASUPRA COMPORTAMENTULUI UMAN
Așa cum am amintit la începutul acestui capitol valorile sunt idei, principii generale despre ceea ce este mai mportant și de prețuit în viață, sunt despre cum trebuie să se comporte oamenii în viață și să aprecieze situațiile, evenimentele, obiectele sau chiar persoanele cu care intrăm în contact. Astfel de principii – valori precum: dreptatea, libertatea, adevărul, bunătatea, omenia, cooperarea, realizarea de sine sunt generale și centralizate în structura personalității umane, ele fiind criterii evaluative ale acțiunii umane dar și factori motivaționali pentru atitudinile și comportamentul ființei umane.
Trebuie să specificăm că individul se explică din punct de vedere psihologic ca o unitate biologică, reprezentant al speciei și este interdependent cu mediul înconjurător. La rândul său persoana este ființa concretă, reală, cu o identitate socială, care are o anumită poziție în cadrul sistemului social, cu anumite drepturi și îndatoriri de care este conștientă. Primul psiholog care a definit persoana prin ,,conștiința de sine” este John Locke. El afirmă că persoana este produsul personalizării individului, al socializarii și al culturalizării. O altă definiție susținută de psihologii Sheldon și Allport ar fi faptul că personalitatea este ,,întreaga ființă umană (…) o organizare dinamică a aspectelor cognitive, afective, conative, fiziologice și morfologice ale individului. Personalitatea este o persoană în devenire” (apud Țuțu, 2007, pp:24). Dealtfel, Mihaela Corina Țuțu în lucrarea sa Psihologia personalității afirma că: ,,personalitatea este o construcție dinamică pe care se bazează persoana în funcționarea sa, în sensul unei organizări a dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic” (2007, pp:24).
Mihai Golu, în lucrarea Dinamica personalității (1993), definește personalitatea ca fiind ,,dezvoltarea și organizarea internă a disponibilităților și capacităților psihofizice ale individului în raport cu statutele și rolurile pe care și le asumă el în mediul social dat” (apud,M.C.Țuțu, 2007:26). .O altă definiție este dată de W. Huber care o definește ca: ,, ceva unic și relativ stabil în individ care permite explicarea conduitei lui în anumite situații”(apud Țuțu, 2007:35). Printre reprezentanții orientării pozitiviste care au convingerea că personalitatea nu poate fi observată direct ci numai prin acțiunile individului, se remarcă și D. McClelland care definește astfel personalitatea: ,, personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvată a comportamentului unei persoane în toate detaliile sale, pe care omul de știință o poate da la un moment dat” (McClelland, 1951, pp:69).
Mielu Zlate, un alt cercetător, susține că personalitatea este văzută din punctul de vedere al antropologiei ca fiind un ansamblu de relații sociale. Prin interacțiunea individului cu multitudinea de relații sociale se dezvoltă o personalite. Ea va depinde de calitatea acestor relații care ghidează procesul de formare sau schimbare a individului. Din punct de vedere psihologic, personalitatea este văzută ca un ansamblu de condiții interne de natură biologice (ereditare) sau psihologice (însușirile psihice – cognitive, afective, motivaționale, aptitudinale, atitudinale).
Din punctul de vedere al axiologicului, personalitate de data aceasta este văzută ca un ansamblu de valori materiale și spirituale. Aceasta susține că în formarea personalității este foarte important cum în decursul vieții omul asimilează valorile și sitemul de valori al societății din care face parte. Prin însușirea acestor aspecte, personalitatea dobândește o dimensiune valorică. Omul de-a lungul timpului dobândește pe lângă valorile care le are, o notă de personalitate, o valoare, astfel trecând de la stadiul de ,,consumator” la cel de ,,producător” de valori. (M. Zlate, 1994, pp:235-238).
În sistemul peronalității individului există trei subsisteme ale sale și anume:
•subsistemul dinamico-energetic (temperamentul),
•subsistemul instrumental-operațional(aptitudinile) și
•subsistemul relațional-valoric, de autoreglaj (caracterul) clasificare susținută și de M. C. Țuțu (2007, pp:76). În următoarele rânduri vom descrie câteva idei legate de caracter ca subsistem relațional – valoric de autoreglaj al personalității.
Caracterul este o componentă importantă a personalității, fiind nucleul principal al interacțiunii dintre individ și mediul sociocultural. Trăsăturile caracteriale reprezintă valori psihomorale și psihosociale care reglează, în funcție de situație, comportamentul individului. Din punct de vedere psihologic caracterul se exprimă prin diferite atitudini, adică ceea ce omul simte sau gândește, ea este o reacție deliberată și conștientă. Din această cauză atitudinea este o structură psihică, multidimensională, care are următoarele componente:
•.componenta cognitivă (informațională) care include toate conceptele, convingerile, opiniile persoanei despre obiect;
• componenta afectiv-motivațională (emoții, sentimente, trebuințe, idealuri), îl ajută pe individ sau îl oprește din acțiune și
• componenta volitivă care se referă la orientarea atitudinilor și a comportamentului individului față de obiect ( vezi:Țuțu, 2007, pp:152).
Revenind asupra trăsăturilor de caracter acestea derivă din atitudinile persoanei, dar acestea au o sferă mai restrânsă. Mihai Golu în scrierile sale afirmă că trăsăturile caracteriale
au ,,o structură psihică internă care conferă constanța modului de comportare a unui individ în situații sociale semnificative pentru el” (Golu, 2007, pp:800). Tot Mihai Golu, în lucrarea sa Fundamentele psihologiei, grupează trăsăturile caracteriale în două grupe: trăsături globale care sunt de ansamblu – tăria de caracter, expresivitatea caracterului etc. și trăsături particulare care sunt diferențiate in funcție de sistemul de valori al individului – spiritul critic, timiditatea, lăcomia, curajul, spiritul de cooperare, cinstea, bunătatea etc. (ibeden 2007:802).
În lucrarea Introducere în psihologie (2000), M. Zlate susține că, caracterul luat ca și un sistem de valori autoreglabil de atitudini și trăsături are mai multe funcții. Prima este cea relațională, care pune individul în relațiile cu cei din jurul său; a doua este funcția orientativ-adaptivă care permite persoanei să-și orienteze acțiunile, comportamentul, după scopul său; a treia funcție este de mediere și filtrare care permite filtrarea la nivel cognitiv a tuturor acținilor iar a patra este funcția reglatorie prin care persoana își reglează propria conduită. În ansamblu am observat că, caracterul este o componentă a personalității care implică un aspect etic (moral) dar și unul psihologic referitor la structura trăsăturilor, atitudinilor și comportamentului.
Analizând această latură a personalității umane se poate observa că valorile umane se regăsesc în caracterul individului, în atitudinile sale, în comportamentul său, ele având un rol bine stabilit. Cunoscând faptul că valorile se manifestă prin atitudini și comportamente am putea exemplifica impactul valorilor asupra comportamentului individului astfel: religia și credința în divinitate este o valoare importantă în societate dar în ultimul timp, ea a suportat schimbări majore, acest fapt se regăsește și în comportamentul oamenilor, dacă în trecut o persoană respecta cu sființenie regulile religiei, spre exemplu mergea regulat la biserică, în ziua de azi, acest comportament este neglijat, din ce în ce mai puțini oameni merg la biserică, aceasta denotă faptul că valorea credinței, a religiei este schimbată în sistemul de valori a personalității umane și prin urmare și comportamentul individului este schimbat.
Dintr-un alt punct de vedere impactul valorilor este imediat față de tot ce se întâmplă în societate cu indivizii. Familia, relațiile sociale, legile, modul de funcționare a unor sisteme economice, educative, etc. depind de modul cum indivizii văd că ar trebui să funcționeze acestea.
Datorită faptului că valorile dobândite de individ determină acțiunile făcute de acesta, la un moment dat în societate, putem spune că ele determină modul de structurare a societății, modul de formare a relațiilor sociale sau din familie sau modul de organizare a instituțiilor. Specialiștii în domeniu au arătat prin studii aprofundate că transformarea atitudinilor în comportamente specifice depinde de poziția atitudinilor în sistem, care la rândul său este subordonat de valorile generale ale persoanei.
Astfel, putem concluziona că valorile au un impact imediat asupra comportamentului uman datorită personalității individului dar și a factorilor externi care acționează asupra persoanei. Ca ființă socială omul este conceput în așa fel încât în comportamentul său se observă intențiile, dorințele și atitudinile pe care le are în urma interiorizării valorilor, acestea din urmă aducându-și contribuția în modificarea lui.
CAPITOLUL II
II. DEFINITII ȘI FORME DE REPERZENTARE ALE COMPORTAMENTELOR MORAL, RELIGIOS ȘI ESTETIC
II.1 DEFINIȚII ȘI FORME DE REPREZENTARE
II.1.a COMPORTAMENTUL MORAL
Am arătat în capitolul anterior că valorile umane însușite sau dobândite au un impact deosebit și imediat asupra comportamentului individului. Dar ca să înțelegem mai bine acest lucru voi încerca a defini comportamentul uman în general ca fiind un mod de manifestare a individului în exterior prin exprimarea atitudinilor, opiniilor, concepțiilor sau chiar modul cum se poartă individul față de anumite situații,obiecte, lucruri, ființe. Dicționarul limbii române (1998, pp:204) explică acest cuvânt astfel: ,,1. Modalitate sau fel de a se purta în anumite împrejurări sau situații, comportare . 2. Ansamblul manifestărilor obiective ale animalelor și ale oamenilor prin care se exteriorizează viața pshică.” .
Orice individ se naște cu anumite ,,dispoziții naturale” care sunt transmise genetic. Acestea sunt particularitățile anatomofiziologice care stau la baza diferențierii indivizilor, ele venind în contact cu factorii externi (mediul și educația) ai dezvoltării psihice vor contribui la formarea personalității individului. Totodată prin comportament se înțelege: ,,ansamblul reacțiilor adaptive, obiectiv – observabile, pe care un organism, prevăzut cu sistem nervos, le execută ca răspuns la stimulii din ambianță care, de asemenea, sunt obiectiv – observabili; echivalent al termenului de behaviour (lb. engleză)”( Țuțu,2007, pp:102).
O altă definiție a comportamentului moral este regăsită în lucrarea Psihopedagogia învățământului preșcolar de Colceriu Laura astfel: comportamentul moral ,,reprezintă un ansamblu de manifestări psihice cu conținut normativ – axiologic, prezentând o diversitate de niveluri ale structurii, dezvoltării și educării sale ca element constituent al conștiinței umane” (Colceriu, f.a., pp:200/ 2). Aceste niveluri se clasifică în: nivel perceptiv, nivel imaginar, nivel emoțional, nivel motric, nivel atitudinal, nivel volitiv și nivel ideatic, toate devenind puncte de sprijin în instruirea și învățarea morală. Tot Laura Colceriu, făcând trimitere la concepțiile lui Marin Călin susține că, caracteristicile comportamentului moral sunt: spontaneitate afectivă și sinceritate și reciprocitate iar ca forme de exprimare se întâlnesc forma: emoțională, relațională și social – culturală standardizate ( ibeden,f.a., pp:192/2).
Esențial pentru dezvoltarea personalității și a comportamentului individului este de remarcat faptul că acesta se dezvoltă pe tot parcursul vieții sale prin învățare, prin educație. La început copilul mic observă tot ce este în jurul său, atinge obiectele sau lucrurile făcându- și o reprezentare, o imagine despre ele. Totodată intrând în contact cu adultul prin toate relațiile stabilite între ei, el comunică atât verbal cât și prin comportament. Copilul întâi urmărește gesturile, apoi încearcă să imite adultul iar în cele din urmă când și limbajul începe să se contureze își va exprima propriile gânduri. ,,Pe măsură ce copilul își însușește limba, în fața sa se impun anumite cerințe formulate de către părinți și educatori. Educația înseamnă un tot unitar de cerințe:- nu poate exista educație, dacă nu există cerințe- spunea A.S. Makarenko.”( Roșca, Chircev, 1964, pp:21).
Adultul contribuie hotărâtor la formarea conduitei copilului prin cerințele impuse de acesta dar și prin felul cum el se comportă cu copilul prin gesturi, prin privire, prin intonație, prin cuvânt. Copilul va deosebi treptat binele de rău, dobândind astfel o anumită experiență formată din deprinderi și reprezentări comportamentale. În fiecare etapă de vârstă a individului începând de la naștere și până la moarte, omul învață cum să se comporte, nu se poate sări peste o etapă de dezvoltare deoarece în viața persoanei există o succesiune cronologică a vârstei legată strâns de psihicul acestuia și de fizicul său. Luând ca exemplul modul în care copilul se comportă la vârsta copilăriei, pentru el, jocul este primordial. Prin joc copilul învață anumite reguli care îl fac să se comporte în anumit fel. Aceste reguli odată învățate vor contribui la anumite moduri de manifestare .
Educația primită pe tot parcursul vieții are un rol decisiv în învățarea și formarea unor comportamente dar și transmiterea valorilor umane amintite în capitolul anterior. Am putea alege cu precădere în formarea personalității individului trei exemple de educație legate de valorile etice-morale, estetice și religioase care contribuie decisiv la formarea comportamentului etic-moral, comportamentului estetic și comportamentului religios.
Comportamentul moral s-ar putea defini ca fiind conduita admisă, exteriorizată, aplicată și practicată într-o societate care se referă la etica și morala acelei sociatăți, ele fiind în conformitate cu ansamblul regulilor, normelor și principiilor acelei societăți, totodată comportarea și convețuirea individului unul față de celălalt sau față de colectivitate în raport cu valorile morale ale societății sau colectivității respective.
Am putea distinge trei forme de comportament ale individului astfel:
•tipul moral- care cunoaște, interiorizează și transformă sistemul de valori iar în urma acestui proces se va exterioriza printr-un comportamentul moral pozitiv;
•tipul imoral care cunoaște valorile morale din sistemul de valori dar nu le interorizează și nu le respectă prin urmare având un comportament imoral;
•tipul amoral care nu cunoaște valorile morale și nu conștientizează semnificația lor, neaplicându-le, astfel având un comportament amoral. Deasemenea comportamentul uman are un caracter autonom dar în care se regăsesc mai multe stiluri comportamentale: comportamentul impulsiv, comportamentul dur, comportamentul imitativ și comportamentul duplicitar. . (https://voifidoctor.files. wordpress.com… /etica-definiții / 11).
Comportamentul impulsiv se referă la acel tip de comportament care se manifestă brusc, apare în urma unei stări latente, liniștită cu intensitate redusă. Comportamentul dur este acel tip de comportament care se manifestă prin agresivitate și instabilitate. Comportamentul imitativ este manifestarea prin care se copiază un model de comportament și persoana se manifestă ca atare, imită acel model de comportare. Comportamentul duplicitar este unul care are o instabilitate, este surprinzător și oscilant.
Educația morală primită vine în sprijinul formării unui comportament moral specific valorilor morale. Astfel, în concepția profesorului universitar Ioan Bontaș, educația morală asigură formarea profilului moral-etic al personalității individului, a sentimentelor și a comportamentului moral al acestuia. Prin obiectivele propuse de aceasta se urmărește formarea conștiinței morale, convingeri și sentimente morale dar și formarea conduitei, trăsăturilor de voință și caracter.
În condițiile în care există o societate democratică, unde valorile societății sunt unele democratice iar relațiile sociale și responsabilitățile individului față de cei din jurul său și chiar față de el însuși sunt unele noi, implicit vor apărea noi probleme de etică și conduită a individului iar necesitatea unei educații morale are o deosebită importanță în vederea formării comportamentului moral al individului.
Astfel, formarea conștiinței și a gândirii morale democratice presupune dobândirea de cunoștințe morale, concepte, principii de democrație, umanism, cooperare, toleranță, civilizație și dragoste față de familie, muncă, patrie. Totodată omul trebuie să înțeleagă și traiască afectiv cunoștințele și normele moral-civice, formându-și convingeri și sentimente morale patriotice, umaniste, de cooperare și înțelegere, de dragoste și respect.
În vederea formării strucuturilor comportamentale, deprinderilor și obișnuințelor morale, acestea se vor însuși dacă normele și cunoștințele morale vor fi transpuse în fiecare moment al vieții individului în fapte, acțiuni morale. Jean Piaget, în lucrarea Judecata morală la copil (2012), exemplificând jocul la copii, descrie trei etape fundamentale care contribuie la formarea judecății și comportamentului moral astfel:
• stadiul motric și individual în care copilul este atras de obiecte, jocul este individual și încă el nu cunoaște reguli și norme colective;
• stadiul egocentriceste, stadiul în care copilul intră în relație cu ceilalți și le imită exemplul, încercând să găsească parteneri, descoperind regulile dar încă nu le conștientizează;
• stadiul de cooperare, în care regulile se acceptă fără discuții și
• stadiul de codificare a regulilor, în care regulile sunt cunoscute, dezbătute și aplicate, astfel copiii învață cum să se comporte în grup ( Piaget, 2012, pp:25-26).
Un alt obiectiv urmărit de educația morală este cel al formării trasăturilor de voință, acesta însemnând formarea de capacități și calități de a alege rațional și demn la baza lor stând motivația afectivă, voința în rezolvarea unor probleme. ,,Ai izbutit, continuă; n-ai izbutit continuă”- spunea marele explorator norvegian F. Nansen (apud Bontaș, 1994, pp:79).
Nu în ultimul rând, formarea trăsăturilor de caracter ale personalității umane are un rol deosebit în educarea unui comportament moral al individului. Printre trăsăturile de caracter morale ale individului putem menționa următoarele: cinstea, sinceritatea, curajul, comportamentul demn și civilizat, prietenia, omenia și altele. Componentele comportamentului moral – etic se vor inocula treptat prin educația moral – etică. Astfel, la copilul preșcolar se formează obișnuințe morale mai importante, elementare iar în următoarele etape de vârstă se acționează asupra conștiinței morale, se cultivă convingeri morale, se motivează și stimulează comportamentul moral iar în cele din urmă se formează atitudinile și se transmit valorile morale ajungându-se la idealul moral.
Așadar, educația morală este: ,,o latură a educației care asigură formarea profilului moral al personalității și al comportamentului socio-moral al omului” (Bontaș, 1994, pp:78). Educând profilul etic – moral al individului vom educa și comportamentul moral al acestuia.
Sarcinile educației morale se realizează printr-un sistem de metode și procedee, care integrate constituie o strategie de educare morală, care conduce la formarea conștientă a personalității moral – civice în concordanță cu cerințele societății democratice. Cristina Stan, în capitolul Teoria și metodologia formării comportamentului moral din volumul Pedagogie-suport pentru formarea profesorilor, coordonat de Miron Ionescu și Vasile Chiș, enumeră câteva metode și procedee prin care se poate realiza educația morală astfel:
1. Explicația morală care cu ajutorul ei dezvăluim conținutul unei cerințe, norme și reguli morale. Dacă în primele etape de vârstă, preșcolar și școlar, se pune accentul pe explicarea modului în care trebuie respectată o cerință morală, pe parcursul treceri spre următoarea etepă de vârstă se insistă pe motivația și necesitatea îndepliniri ei și pe formarea criteriilor obiective de apreciere a faptelor din viața individului și a colectivului. Pentru ca explicația morală să aibă rezultatul dorit, este necesar ca ea să fie legată de experiența de viață. Este important ca explicația morală să fieînsoțită de exmple adecvate și argumente bine întemeiate care să producă trăiri afective corespunzătoare ce vor conduce la o conduită așteptată, aceasta fiind scopul final al explicației morale.
2. Convorbirea etică este un dialog între adult (cadrul didactic) și copil prin care se urmărește clarificarea cunoștințelor morale. Ea antrenează copilul la analiza și dezbaterea faptelor morale, realizându-se un dialog pe o temă stabilită, având rolul de al lămuri pe subiect asupra motivației în comportamentul corect sau greșit. Convorbirile etice, individuale sau colective, organizate sau ocazionale și mai ales dezbaterile pe teme morale au rolul de a antrena copiii la procesul formării convingerilor și criteriilor de apreciere morală iar prin confruntarea de opinii, stabilind o relație democratică.
3.Povestirea morală este metoda prin care se prezintă într-o formă atractivă întâmplări și fapte reale sau imaginare cu mesaje morale, cu scopul de a-i ajuta pe copii să desprindă concluzii, învățăminte cu privire la propria lor comportare. Pentru a da rezultatul dorit, conținutul trebuie să fie atractiv, emotionant, prezentat într-un limbaj plastic, să fie utilizate diverse procedee artistice sau dramatice, să conțină material intuitiv, ilustrații, pentru a produce asupra copiilor o impresie deosebită și a genera puternice trăiri afective.
4. Exemplul moral este una din metodele cele mai accesibile și se bazează pe intuirea faptelor sau acțiuni morale, având trăiri afective mult mai intense, cât și o mare putere de influențare și de convingere. La vârsta preșcolară și chiar la vârsta școlară mică, modelul este preluat fară nici o prelucrare și filtrare internă. Copilul apreciează modelul după aspectul exterior și face o selecție a modelelor bazate pe aceste aspecte exterioare și mai puțin pe valoarea comportamentului. Treptat se elaborează impresii care permit copilului să diferențieze exemplele pozitive de cele negative. În funcție de sursa modelului deosebim: exemple directe, oferite de persoane din apropierea copilului( părinți, profesori, colegi etc.) și exemple indirecte prezentate prin descrierea unor fapte, acțiuni morale, exercitate de o persoană reală sau imaginară (exemple de cinste, modestie, de patriotism etc. întâlnite la personajele literare).
Remarcabilul teoretician al pedagogiei Comenius, în studiile sale despre educația copiilor preșcolari, afirmă : ,,copiii trebuie să vadă suficient de multe fapte bune, pentru că Dumnezeu le-a dat o fire oarecum de maimuță, adică dorința de a imita tot ce ceea ce văd că fac ceilalți » (apud Dumitrana,M., Breben,S., 2000, pp:27). Totodată un loc aparte îl ocupă exemplul oamenilor de seamă. Prezentarea copiilor unor opere de creație ale personalităților științifice, culturale, artistice etc. prezintă o mare importanță nu numai pentru educația morală dar și cea estetică.
5.Analiza de caz. Specificul acestei metode constă în faptul că se permite subiecților să aibă o confruntare directă cu o situație reală, luată drept „exemplu” reprezentativ pentru o stare de lucruri mai generală, pe care aceștia urmează să o analizeze sub toate aspectele pentru a ajunge la înțelegerea cât mai amănunțită a problemei date. Cazul reprezintă o situație reală din viața socială. Prin intermediul acestei metode copiilor li se oferă prilejul să analizeze, să discute și să comenteze un caz ce întruchipează un comportament moral.
6. Exercitiul moral constă în executarea sistematică și repetată a unor fapte și acțiuni, în condiții relativ identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, al constituirii și fixării trăsăturilor de voință și de caracter, a conduitei morale, a relațiilor morale practice. ( vazi: Ionescu, M., Chiș, V. 2001, pp:302-303).
Valoarea formativă și autoformativă a exercițiului este relevată de numeroși oameni de seamă. Redăm prin câteva citate:
,,Nici un om nu se întărește citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciții, nici un om nu se-nvață a judeca citind judecăți scrise gata de alții, ci judecând singur si dându-și seama de natura lucrurilor” – Mihai Eminescu
,,Mai mulți sunt aceea care devin capabili prin exercițiu decât prin natura lor.” –Un dicționar al ințelepciunii de Simenschy Th.
,,Apa care cade picătură cu picătură sfârșește prin a găuri piatra. Șoarecele prin mici ronțăieli de dinți taie o funie, cu mici lovituri de secure prăvălești stejarii mari.” –B. Franklin (Colceriu, f.a., pp:192/ 2).
Exercițiul propriu-zis constă în îndeplinirea consecventă și sistematică a cerințelor formulate în vederea formării conduitei morale a copiilor antrenându-i în diverse activități. Toate activitățile din grădiniță sunt o exersare organizată și dirijată ce urmărește în principal formarea conduitei moral – civice care să conducă la autonomia și libertatea personalității. Metoda poate fi folosită cu succes și în procesul de autoeducație. La vârsta preșcolarității mici se urmărește ca, copiii să intre în contact cu ceilalți din jurul lor, să socializeze, să se integreze în grup prin respectarea regulilor și normelor din instituție, formându-și deprinderile și conduita.
Treptat se va trece la conștientizarea acțiunilor morale și exersarea prin toate mijloacele disponibile în vederea formării comportamentului. Pentru obținerea performanței dorite educatorul și nu numai el (în special familia copilului), vor întări pozitiv comportamentul prin metode de apreciere pozitive : aprobarea, acordul, lauda, evidențierea îndeplinirii cerințelor și recompensa. Acestea au un rol reglator, de încurajare, temperare sau prevenire.
În cazul în care copiii nu îndeplinesc cerința morală care este dorită, educatorul își exprimă nemulțumirea prin dezaprobare, metodă prin care se declanșează trăiri afective negative (sentimentul vinovăției, rușine) ceea ce îi determină pe copii să evite repetarea greșelilor respective. ,,Dezaprobarea reprezintă aprecierea etică nefavorabilă de către educator pentru atitudinile și faptele morale negative, pentru abaterile de la principiile eticii demne , civilizate”(Bontaș,1994, pp:188). Ca forme de dezaprobare a comportamentului se întâlnesc următoarele : un gest discret a feței, dezaprobativ, dezaprobări individuale sau în grup, observații cu tonul puțin ridicat, mustrări sau chiar pedepse în cazul unor abateri mai grave.
« Ne facem daruri și dăruim unii altora »
« Sărbătoare în țara mea –România »
Învățăm, împreună cu părinții, să ne cinstim neamul, eroii și țara.
II.1.b. COMPORTAMENTUL RELIGIOS
În societatea actuală fiecare cetățean are dreptul la o credință și la o anumită religie care asigură libertatea gândirii, exprimării credințelor religioase. Religia este o formă a conștiinței sociale care prin manifestări și teorii specifice asigură credința în Dumnezeu sau alte forțe, având biserica sau instituții diferite după cultul religios practicat. Privitor la o definire a educației religioase, profesorul D. Călugăr în lucrarea Catehica spunea: ,, educația religioasă creștină este o acțiune specific umană, care se desfășoară conștient de către un educator, conform unui plan și metode bine precizate. Ea este susținută de iubire, de încredere, de libertate și de harul lui Dumnezeu și are scop realizarea caracterului religios – moral cu desăvârșirea lui în personalitatea creștină” (apud Cucoș, 2006, pp:96).
La originea religiei unii cercetători precum E.B. Tylor, considerau că religia pornește de la credința în spirite, ele trăind printre oameni și dirijând anumite evenimente. Ideile despre supranatural sunt generate din dorința de a explica anumite fenomene din lumea reală. Șerdakov, în lucrarea Iluzia binelui. Valori morale și credința religioasă (1988), realizează o legătură între apariția normelor de comportament moral și credința în supranatural. Ele se regăseau în procese complexe de interacțiune și întrepătrundere. Emoțiile pe care omul le avea și le manifesta erau susținute de ideea că ele vin de la puterile supranaturale sau în manifestarea comportamentului se regăseau și forțele supranaturale, citez: ,, reprezentările despre supranatural sunt generate de o conștiință care încearcă să înțeleagă lumea reală și care recurge la imaginație (…) în religie se realizează încercarea omului de a-și defini locul în lume, de a stabili o legătură cu forțele de care depinde totul, inclusiv propria lui viață (…) pe de altă parte, în motivația comportamentală a oamenilor erau prezente, fără îndoială și reprezentările lor despre acele puteri supranaturale” (Șerdakov, 1988, pp: 86).
Normele morale care se raportează la ideea bine – rău sunt regăsite și în normele religioase. Religia vine astfel în completarea normelor morale prin pătrunderea în esența acestora și conștientizarea lor deoarece între normele de comportare morală și religie nu au existat o legătură de la începuturi, numai pe când s-a trecut la o altă etapă a evoluției social-umană. După ideile susținute de Șerdakov, conștiința morală a apărut atunci când reprezentările despre supranatural au existat în psihicul uman. El afirmă că acum religia nu cuprinde doar credința în puterile supranaturale ci și datoriile pe care omul le are față de ea, adică faptele care le face pentru credință. ,, În ceea ce privește religia trebuie să menționăm că ea nu cuprinde numai credința în existența unor puteri supranaturale ci și îndatoririle omului legate de această credință” (ibedem, pp:89).
Fiecare religie are anumite doctrine, reguli, norme etice specifice care vor conduce la un comportament religios specific. În cazul creștinismului aceste norme și reguli sunt regăsite în cele zece porunci ale decalogului, reguli ce fiind cunoscute, însușite, respectate și aplicate vor contribui decisiv în formarea unui comportament religios.
Forma de expresivitate a normei, a regulei va indica cu precădere tăria și importanța acesteia. Astfel prin conținutul etic pe care îl propune și îl solicită norma, spre exemplu: ,,cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”- indică un model comportamental – atitudinea față de părinți, grija și respectul față de ei. La fel fiecare dintre normele stabilite de cultul religios vor conduce la un model de comportament religios. În cazul creștinismului, poruncile decalogului exprimă fiecare un mesaj prin care credința în Dumnezeu se consolidează și implicit respectându-le se formează comportamentul religios respectiv.
Acestea sunt:
,,Eu sînt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de mine!” – mesajul desprins: există un singur Dumnezeu și numai pe el trebuie să-l cinstim și iubim;
,,Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sînt în cer , sus, și din cîte sînt pe pământ, jos, și din cîte sînt în apele de sub pământ, să nu te închini lor, nici să le slujești….” – mesajul desprins: este interzis să te închini idolilor și să faci alte chipuri cioplite;
,,Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert” – mesajul desprins: să folosești numele Domnului cuviincios, fără a-L blestema sau batjocorii;
,,Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o cinstești” – mesajul desprins: ziua de duminecă este importantă pentru întărirea credinței și trebuie să o cinstim lasând toate muncile și rugându-ne;
,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ…” – mesajul desprins: să ne cinstim părinții și să-i iubim;
,,Să nu ucizi” – mesajul desprins: să nu ucizi alte persoane,
,,Să nu fii desfrânat” – mesajul desprins – să respecți familia,
,,Să nu furi”- mesajul desprins: să nu iei lucrurile altuia dacă nu îți aparțin fără să cerem voie,
,,Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”- mesajul desprins: oamenii trebuie să spună adevărul în orice împrejurare, fără să mintă;
,,Să nu dorești casa aproapelui tău, să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui (…) și nimic din câte are aproapele tău”- mesajul desprins: să nu fim invidioși pe alți oameni care au mai multe bunuri, (Biblia,1982, pp:89-90)
Primele patru porunci ne transmit mesaje cu privire la dragostea și recunoștința față de Dumnezeu iar celelalte la iubirea față de aproapele nostru. Respectând aceste porunci vom adopta un comportament religios specific. Deasemenea educația religioasă urmărește la rândul ei obiectivele:
• formarea conștiinței religioase pentru fiecare cult, în cazul religiei creștine prin cunoaștrea Bibliei, Vechiului și Noului Testament:
• formarea convingerilor, sentimentelor și atitudinilor religioase specifice fiecărui cult și
• formarea priceperilor, deprinderilor și obișnuințelor, a practicilor corespunzătoare fiecărui cult (Colceriu, f.a., pp:197/ 2).
Prin valorile și principiile religioase promovate se poate adopta un comportament etic –moral corespunzător, oferind un suport motivațional pentru respectarea normelor și regulilor morale. De altfel, biserica determină individul în a avea o implicare mai activă în problemele comunității din care face parte și implicit conducând la o socializare de natură morală, asigurând continuitate în transmiterea valorilor, elemente ce contribuie la dezvoltarea personalității umane.
Biserica are un rol important atât din punct de vedere religios, în vederea formării unei persoane religioase dar și în formarea morală a acesteia prin valorile promovate și prin mulțimea de comportamente religioase dezirabile. Ea poate influența în mod direct formarea comportamentului religios dar influențează și formarea conduitei morale deoarece cunoașterea valorilor și principiilor religioase vor conduce la o mai bună înțelegere a celor etice-morale. În prezent biserica, alături de familie și școală, contribuie printr-o strânsă legătură la formarea și consolidarea moralității ființei umane, la adoptarea unei conduite moral-etic-religioasă.
În dorința noastră de a atinge perfecțiunea, noi ne raportăm la ființa divină – Dumnezeu, deoarece el este singurul model formativ, existențial. Prin educația religioasă se realizează o adevărată și reală cultivare a spiritului care ajută să construim un sistem de valori spirituale ce se vor concretiza într-un comportament integrator în viața comunității din care facem parte.
Cercetările în domeniul psihologiei copilului ne arată că de la această vârstă fragedă, preșcolarii cu trăsăturile de voință și caracter în formare sunt foarte receptivi la influențele exercitate asupra lor. Educația religioasă contribuie în mare măsură la formarea unor calități ce țin de atitudini superioare. Ea are menirea de a stimula conștiința în vederea unei viziuni personalizate. Ea are două laturi, una informativă în care se prezintă conținuturile morale cuprinse în Biblie sau în acțiunile din cadrul bisericii și una formativă care constă în implicarea tuturor capacităților intelectuale prin interiorizarea normelor religioase și valorificarea valorilor religioase transpuse în fapte de credință. Acest rol formativ trebuie să aibă în vedere trăirile profunde afective care se vor finaliza în comportamentul copilului.
Citând câteva versete din Biblie, cartea de căpătâi a creștinismului:
,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”(Ioan , cap. 3,vers. 16);
,,Nu este mai mare dragoste decât să-și dea viața pentru prietenii săi”(Ioan, cap 15, vers. 13); și ,, Aceasta e porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu „ (Ioan,cap15, vers.12), descoperim că iubirea și credința sunt două valori care vor conduce la o înaltă treaptă sufletească- iubirea și încrederea în viața veșnică, repectând acestea și interiorizându-le spiritual se vor transforma în comportamentul dorit.
Ca prim factor și mijloace de educare a comportamentului religios se află familia care oferă prin conduita sa un model de viață și comportare religioasă imediat, începând de la obiectele religioase din cadrul locuinței (icoane, cruciulițe, lumânări, cărți cu teme biblice etc. ) și continuând cu acțiuni religioase desfășurate (rugăciunea de la începutul mesei). Dealtfel, unele practici vin în sprijinul formării și modelării comportamentului: lecturarea unor cărți cu teme biblice, frecventarea slujbelor religioase, învățarea rugăciunilor specifice vârstei, vor deveni motive și îndrumări ale comportamentului religios.
În cadrul activităților din grădiniță, realizarea educației religioase se concretizează prin diferite acțiuni pe teme religioase: povestiri, memorizări, dramatizări care conțin subiecte pe teme religioase dar și activități de dezvoltare a deprinderilor în confecționarea unor obiecte specifice sărbătorilor religioase creștine, prin vizite la biserică sau invitarea preotului sau a profesorului de religie la grupa de copii. Ea trebuie să valorizeze cele mai nobile sentimente ale omului, să mobilizeze și să orienteze comportamentul, conjugându-se cu etica, morala. ,,Fiecare persoană trebuie îndreptată spre Dumnezeu, trebuie să ajungă la un sens profund al vieții și existenței. Scopul ultim al formării religioase, în tradiția creștină, este mântuiarea, salvarea, intrarea în Împărăția Cerească…. cine este educat din punct de vedere religios are un start existențial favorizant și este pasibil de perfecționare pe mai departe” (Cucoș, 2006, pp:87-88).
Împărtășania la sf. Biserică Învățând despre Isus Hristos
Împodobirea bradului de Crăciun
II.1.c. COMPORTAMENTUL ESTETIC
Comportamentul estetic l-am putea defini ca fiind acel comportament al individului prin care acesta își manifestă atitudinea și sentimentele față de o imagine care se regăsește în artă, în natură sau viața socială, ceea ce ne place sau nu ne place. Omul se naște cu un anumit potențial atitudinal prin care poate aprecia (un văz, auz, simț cromatic) ceea ce vede.
Pe parcursul vieții, el dobândește anumite calități estetice care pot fi modelate prin educația estetică. ,,Conceptul de estetică își are originea în limba greacă – aisthesis, aisthetikos- ceea ce se referă la sensibil, plăcut, frumos. Odată cu apariția esteticii, în secolul al XVIII-lea, filozoful german Baumgarten a folosit termenul de „ăstheta”, cu aceleași semnificații cu termenul grcesc ,,aisthetikos”. Aspectele estetice, frumoase, plăcute, sensibile, sublime etc. se găsesc în artă, îndeosebi, dar și în viața socială și natură.”( Bontaș,1994, pp:81).
La fel și Nicolai Hartman în lucrarea sa Estetica susține: ,,trebuie așadar să se pornească mai întâi de la frumosul în genere, indiferent unde și cum apare. Și pentru aceasta, alături de opera de artă trebuie să-și găsească locul său egal îndreptățit frumosul naturii și frumosul uman.”(Hartman, 1974, pp:24).Vorbind despre frumos,Edmund Burke în opera Despre sublim și frumos explică acest fapt astfel: ,,prin frumos înțelegem aceea însușire sau acele însușiri ale ființelor și lucrurilor care le fac capabile de a stârni iubire sau alt simțământ”(Burke,1981, pp:131). El realizează o diferență între dorință și iubire, sentimente care rezultă din aprecierea unui lucru frumos. El susține că dorința este un impuls care ne îndeamnă să ne însușim anumite lucruri indiferent dacă ele sunt frumoase sau nu, iar iubirea este mulțumirea spiritului care trezește emoții puternice indiferent dacă obiectele sunt frumoase.
Educația estetică vine în sprijinul modelării și formării laturii specifice a personalității umane, a calităților estetice acesteia și implicit a comportamentului estetic prin intermediul valorilor estetice ale frumosului, plăcutului, sublimului în opoziție cu urâtul, grotescul, tragicul. În categoriile educației estetice prin care se va modela comportamentul dorit intră următoarele concepte: idealul estetic, simțul estetic, gustul estetic și spiritul de creație estetică. Idealul estetic este modelul estetic la care se dorește a ajunge un individ sau o comunitate umană fiind în același timp în concordanță cu cultura și spiritualitatea generală a unei epoci.
Următorul concept al simțului estetic este capacitatea omului de a percepe și trăi frumosul, el fiind văzut și ca o modalitate de comportament estetic. Gustul estetic este categoria prin care se exprimă calitatea și capacitatea omului de a iubi și aprecia frumosul ,,Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”(dicționar de zicale) iar spiritul de creație estetică este componenta prin care se exprimă capacități și abilități în crearea și imaginarea frumosului (creatii artistice). Acestea pot fi concepte abstracte care cuprind elemente estetice de cunoaștere, ele fiind exprimate prin imagini artistice cum ar fi: frumosul, sublimul, maiestosul, comicul, tragicul, grotescul și urâtul dar și elemente estetice afective cum sunt convingerile sau sentimentele de bucurie și plăcere.
Literatura de specialitate prevede două mari obiective ale educației estetice; – obiective care urmăresc formarea capacităților de a percepe, însuși și folosi adecvat valorile estetice și obiective care urmăresc formarea capacității de a crea valori estetice. Printre obiectivele urmărite ale educației estetice se evidențiează: însușirea valorilor estetice și formarea capacităților de a percepe, înțelege și aprecia frumosul, ca obiectiv cognitiv deosebindu-l de opusul său urâtul; educarea convingerilor și sentimentelor estetice, a simțului și dragostei față de frumos și respingere a sentimentelor pentru urât, ca obiectiv formativ-afectiv-atitudinal; educarea capacităților și deprinderilor de a păstra și promova valorile estetice cât și a deprinderilor de creație estetică. Prin atingerea acestor obiective se va contura latura estetică a personalității umane iar comportamentul estetic dobândit datorită educației estetice, îl va face pe acesta ,,mai uman, mai drept, mai bun, mai frumos”. .(Bontaș, 1994, pp:83).
Prin modalitățile de formare a comportamentului estetic se pot distinge câteva categorii de activități din domeniile: literaturii, desenului, picturii, modelajului, muzicii dar și prin activitățile extrașcolare, prin drumeții în natură, vizite la muzee, expoziții culturale, vizionare spectacole sau concursuri. Activitățile în afara grădiniței oferă copiilor surse inepuizabile pentru cultivarea imaginației și creativității, stimulând câmpul fanteziei acestora.
,,Dar pentru mama”
,,La spectacol”
,,Frumusețile naturii”
,,Culori în tablouri – primăvara”
,,Culori în tablouri – toamna”
Succesul în formarea personalității preșcolarului depinde în mare măsură de dascăl, deoarece acesta are datoria de a-l forma prin diverse mijloace în cadrul activităților dar și cu implicarea părinților. Nu degeaba vechea sintagmă românească spune despre copil că are sau nu are ,,cei șapte ani de acasă” deoarece aceasta vizează tocmai educația morală, adică expresia exterioară a acesteia – comportamentul, iar acesta nu apare de la sine ci numai în măsura în care părinții și dascălii se preocupă de formarea lui.
CAPITOLUL III
III. MODELE ȘI STRUCTURI COMPORTAMENTALE ÎN LITERATURA PENTRU COPII. APLICAȚII PE BASM ȘI POVESTIRE; RELAȚIA POPULAR- CULT
III.1.VALENȚE FORMATIV- EDUCATIVE A BASMELOR ȘI POVESTIRILOR DIN LITERATURA PENTRU COPII
,, Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm cum să se adapteze”. Pornind de la acest citat al celebrei Maria Montessori din lucrarea Descoperirea copilului- 1977 (autori.cittatepedia.ro/ 5), voi încerca în acest capitol să dezbatem această problemă, adaptării pentru viitor a generațiilor de copii dar mai ales să analizez în ce fel literatura pentru copii contribuie la modelarea comportamentului acestora, formându-le o parte a personalități.
Opera literară organizează universul, introduce o anumită ordine în noianul de gânduri, de sentimente și fapte pe care omul le săvârșește și le trăiește. Literatura pentru copii este o componentă însemnată a literaturii. Ea apără idei, atitudini, sentimente, convingeri, poziții, apropiind copilul de universul adultului, învățându-l cum se poate orienta eficient în viitorul care-l așteaptă.
Conceptual „literatura pentru copii desemnează o parte a literaturi naționale și universale, incluzând totalitatea creațiilor care prin profunzimea mesajelor, gradul de accesibilitate și nivelul realizării artistice se deosebește de restul literaturii fiind capabilă să intre în relație afectivă cu cititorii ei” (E. Szekely,2006, pp:11/ 3). Caracteristicile ei reies din faptul că la vârsta preșcolară și școlară- mică, receptarea se produce datorită următorilor factori: dezvoltarea psihică- gândirea, limbajul, emoțiile și sentimentele estetice au un grad mai redus; trebuințele și preocupările sunt centrate în jurul jocului; posibilitățile de iedentificare a mesajului sunt reduse deoarece copiii trebuiesc motivați, inițiați în desprinderea acestuia.
Prin literatură se dezvoltă la copii calități afective cum ar fi: formarea interesului pentru frumos, dezvoltarea sentimentului bucuriei și plăceri sau promovarea atitudinilor social- morale. Ea permite acestora să trăiască emoțional și reflexiv conținutul operei prin intuirea și conștientizarea mesajului etic al acestuia.Totodată conduce la precizarea, activizarea și nuanțarea vocabularului, însușirea unor expresii și cuvinte cu sens propriu sau figurat, contribuind astfel la realizarea unei exprimări corecte, coerente și expresive, copii luând ca pe un model exemplar textele literare întâlnite.
Funcția artistică a operelor pentru copii, după I. Pascadi ( vezi Niveluri estetice, 1972), se concretizează prin trei coordonate principale:
•cognitivă sau informațională în care opera transmite informații printr-un cod, ele fiind organizate printr-un mesaj artistic;
•funcție estetică prin care se valorifică virtuțile estetice ale limbajului( frumosul, urâtul, comicul și tragicul) și
•funcția formativă prin care se desprinde mesajul artistic al operei ce va contribui la formare și educarea unor virtuți morale alese.
Prin conținutul variat (trecut istoric, patrie, natură, viețuitoare, copilărie, viață cotidiană) și prin anumite prototipuri umane surprinse în diferite ipostaze, acest ,,mic univers” se va putea constitui într-o zestre spirituală importantă, cu condiția ca opera literară să răspundă cerințelor multiple pe care le ridică educația estetică, intelectuală, morală, religioasă și patriotică.
Aprecierea frumosului artistic se realizează prin continua solicitare a sensibilității gândirii, memoriei afective și atenției voluntare și mai ales a imaginației creatoare. Valorificând creator mesajul artistic, etic și estetic al creațiilor literare se stimulează interesul copilului, pasiunea pentru literatură, setea de cunoaștere.
La început ascultând basmele, poveștile sau povestirile iar mai târziu lecturându-le, copiii își însușesc comoara de neprețuit a înțelepciuni populare. Fiind un stimul puternic asupra imaginației și sensibilității copiilor, prin morala desprinsă, poveștile au o însemnătate deosebită educativă. Astfel ele contribuie la formarea unor trăsături de caracter: sinceritate, corectitudine, prietenie, bunătate etc.
Contribuind la formarea conștinței morale, a trăsăturilor pozitive de voință și caracter , basmul, poveștile și povestirile au o deosebită valoare etică. Astfel putem să fim de acord cu ceea ce V. Taiban afirmă despre Ch. Perrault:,,Ch. Perrault, vorbind despre rolul educativ al basmelor pe care le-a creat cu atâta măiestrie, arată că haina plină de vrajă, de mistere și de farmec a basmului ajută pe cei mici să-și însușească treptat noțiunea de bine și de rău.<<Oricât de simple și ușoare ar părea aceste povești ele nasc fără îndoială, între copii, dorința de a fi asemănători cu cei buni care ajung fericiți și in acelaș timp se naște în sufletul lor teama față de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi. Este de necrezut cu câtă sete primesc aceste inimi pure și necoapte morala ascunsă în haina poveștii. Îi vezi triști și disperați atâta vrema cât eroul sau eroina povestirii este în impas și îndură suferință, apoi strigă cu bucurie când vine întorsătura fericită și personajele iubite sunt salvate, la fel după ce suportă cu nerăbdare tot timpul cât le merge bine personajelor hâde, se simt fericiții când le văd pedepsite după cum merită.<<”(Varzari, Taiban, M.,Gheorghian 1968, pp:162).
Prin valoarea lor cognitivă, etică și estetică, atât basmul cât și povestirea, influențează pozitiv dezvoltarea întregii personalități a copilului. Basmele, poveștile și povestirile pe care le adresăm copiilor, prin conținutul lor sunt pline de învățăminte. Ele scot în evidență calitățile eroilor pozitive, fie ei animale personificate sau oameni și influențează, pe această cale formarea comportamentului copilului, purtarea și atitudinea lui în diferite situații, precum și limbajul lor.
III.2.FORME DE REPREZENTARE ALE COMPORTAMENTULUI MORAL, ESTETIC ȘI RELIGIOS ÎN LITERATURA PENTRU COPII- APLICAȚII –BASM –POVESTIRE
Basmul din punct de vedere conceptual este specia genului epic, a narațiunii în proză, în cuprinsul căruia cu mijloace tradiționale se relatează întâmplări fantastice puse pe seama unor personaje sau forțe supranaturale din domeniul fantasticului. Tema generală a basmelor este lupta dintre bine și rău, reprezentată prin diferite caracteristici ale acesteia: dreptate- nedreptate, adevăr – minciună, curaj – lașiatate, bunătate – răutate, hărnicie – lenevie, generozitate – egoism. Ca și aspecte conflictuale se întâlnesc trei tipuri: sociale (bogăție – sărăcie), estetice (frumusețe- urâțenie) și morale (lene – hărnicie, viclenie – cinste, minciună – adevăr, lașitate – curaj, egoism-generozitate). Forțele binelui sunt reprezentate de personaje ce au însușiri pozitive de caracter: vitejie, cinste, modestie, generozitate, spirit de sacrificiu, curaj, puritate sufletească, frumusețe fizică și sufletească, sensibilitate.
Spre deosebire de basm, povestirea este specia genului epic în proză dar în care se relatează fapte din punctul de vedere al unui narator, care este martor la cele întâmplate sau chiar participant la evenimentul povestit. Ca dimensiuni caracteristice, ea se situează între nuvelă și schiță având următoarele caracteristici:
– povestește un singur fapt epic;
-accentul este pus pe eveniment,pe întâmplare și nu pe personaje;
-construcția subiectului este mai puțin riguroasă decât în nuvelă sau schiță;
-timpul faptelor relatate este în trecut;
-existența ceremonial al ,,istorisirii”, adică sistemul de convenții, arta de a povesti, care presupune:crearea atmosferei evocatoare, captarea atenției, motivarea deciziei de a istorisi, tehnica amânării, suspansul.(www.noiscriem.net/ 8).
,,Povestirea a fost generată de nevoia elementară pe care a simțit-o omul încă din cele mai vechi timpuri de a comunica altora propria lui experiență, cu bucuriile sau durerile provocate de acestea, cu nelinștile și aspirațiile prezente în viața lui. Specia a avut deopotrivă o funcție de descătușare a sufletului prin dezvăluirea celor întâmplate, apoi una didactică, moralizatoare de a oferi semenilor săi o învățătură câștigată cu prețul acelei experiențe relatate”(Al. Roșca 1996, pp:162).
Compoziția povestirilor cu subiecte din viața reală este diferită de cea a basmelor. Acțiunea este simplă desfășurându-se dinamic, nararea faptelor este înviorată de un dialog viu. Povestirile contribuie la așezarea lucrurilor într-o ordine cronologică, urmărind linia subiectului, copilul este solicitat să facă un efort de atenție și structurare. ,, Bucuria copilului rezultă și din gimnastica intelectuală care li se cere pentru a urmări, fără să sară ceva, o înlănțuire de peripeții. Această înlănțuire nu este atât de grea (…) dar nici atât de ușoară încât să lase mintea neocupată”(Bratu, 1977, pp:30).
Atât basmele cât și povestirile contribuie în mod deosebit și la formarea limbajului estetic al copilului. În măsura în care educatoarea relatează sau expune conținutul într-o formă cât mai corectă din punct de vedere stilistic și gramatical, pătrund în limbajul copiilor forme de exprimare specifice, atât al limbajului literar cât și al limbajului popular, aceștia fiind familiarizați cu structura lmbii române, cu bogăția fomelor gramaticale, cu frumusețea și expresivitatea limbajului ceea ce conduce la dezvoltarea vorbirii și gândirii lor.
Caracterul formativ al basmelor și povestirilor este deosebit de complex, ele pun în lumină lupta dintre bine și rău și-i ajută pe copii să-și însușească aspectele morale, a comportamentului moral. Din faptele eroilor, copiii învață să fie curajoși, dârji, perseverenți, hotărâți, modești , harnici, cinstiți, drepți, prieteni adevărați, exprimând compasiune față de cei mici și slabi, admirație față de cei optimiști și încrezători în forțele proprii.
Din povestirile ca: Șorțulețul, Ce-a uitat fănucă să spună?, Supărarea Danielei, preșcolarii desprind cu ușurință necesitatea unei bune deprinderi igienice dar și de comportare civilizată, formându-și astfel convingerea că trebuie să le respecte. Deasemenea copiii pot fi convinși de necesitatea de a asculta sfaturile bune cunoscând consecințele neascultării așa cum reies din povestirile: Capra cu trei iezi, Scufița roșie, Cocoșelul cu creastă de aur, Puiul etc. Ei pot învăța să dezaprobe necinstea, viclenia, lăcomia, zgârcenia și minciuna înfățișate în :Găinușa cea moțată, Ciripel cel lacom, Coliba iepurașului, Ursul pcălit de vulpe, Punguța cu doi bani.
Prin intermediul altor povestiri precum sunt : Mănușa, Căsuța din oală, Ridichea cea uriașă (povești populare), copiii au prilejul să aprecieze frumusețea prieteniei, a ajutorului reciproc și a vieții în colectiv. Totodată ei vor dezaproba și lua atitudine față de eroii necinstiți, vicleni, mincinoși și zgârciți precum vulpea din povestea Coliba Iepurașului sau lupul din Capra cu trei iezi. Dragostea nemărginită între soră și frate, bunătatea și sacrificiul lor, sunt subliniate în basmele: Nuielușa de alun, Inima mamei, Lebedele etc. sensibilizând sufletul copiilor și făcându-i să trăiască sentimente mai intense. Deasemenea trăsăturile morale ca: modestia și hărnicia, necesitatea de a munci, pot fi sesizate în basmele și povestirile: Cei trei purceluși, Fata babei și fata moșneagului, Fierarul năzdrăvan, Cenușăreasa, Banul muncit iar virtuțile despre curaj, adevăr și dreptate le regăsim în basmele Prâslea cel voinic și merele de aur , Cele trei rodii aurite. Din povestea Punguța cu doi bani scrisă de marele nostru povestitor Ion Creangă, copiii își dau seama că izbânda este de partea celor cinstiți și că cei lacomi, avizi să răpească bunurile altora, cruzi și răi sunt până la urmă sunt înfrânți. Copiii învață astfel să fie de partea adevărului și a dreptății, să disprețuiască și să lupte împotriva minciunii, asupririi și a nedreptății.
Vom exemplifica în cele ce urmează o formă a comportamentul moral din care se desprind trăsăturile: adevăr – minciună, desprinse din textul popular Puf Alb și Puf Gri cu autor necunoscut și textul cult Ionică mincinosul de Al. Mitru. Cele două texte întâlnindu-se în literatura pentru copii, studiată la grădiniță. Sinceritatea, fiind trăsătura de caracter ce se poate educa prin lecturarea și povestirea acestor texte.
Pornind de la textul Puf Alb și Puf Gri vom observa că subiectul povestirii este simplu, liniar. Mama Iepuroaică pleacă după mâncare și îi sfătuiește pe iepurași să fie cuminți, liniștiți. Iepurașii rămân singuri acasă. Cel mare, Puf Gri, fiind mai neastâmpărat răstoarnă borcanul cu dulceață. Întorcându-se acasă, mama îi întreabă cine e autorul faptei. Puf Gri va pune vina pe fratele său. Mama se duce la bâlci și îl ia cu ea doar pe Puf Gri, Puf Alb fiind ,,pedepsit” pentu fapta sa. În cele din urmă, cuprins de remușcări față de faptă și fratele său, Puf Gri își recunoaște fapta și spune adevărul. Mama nu îl pedepsește ci din potrivă îi apreciază comportamentul, faptul că a recunoscut greșala și îi duce în parcul de distracții pe amândoi cu convingerea că Puf Gri nu va mai repeta fapta și va spune adevărul.
Morala care se desprinde din povestire ,, să nu minți ci să spui adevărul mereu” va forma copiilor o reprezentare a ceea ce înseamnă sinceritatea, dacă e bine sau nu, să spui adevărul. Dealtfel numele date celor două personaje sunt reprezentative, Puf Alb, reprezentând copilul cuminte, ascultător, pur, deoarece și albul reprezintă puritatea, bunătatea iar Puf Gri reprezentând copilul neastâmpărat, neascultător, care nu își recunoaște faptele rele și dimpotrivă învinuiește pe alti, la fel ca și culoarrea gri care reprezintă răutate, întuneric, ceva rău.
La fel ca și acest personaj întâlnim de data aceasta într-o povestire cultă, pe Ionică –mincinosul, personaj simbolic din povestirea Ionică Mincinosul de Al. Mitu. Și aici chiar din titlul povestirii se prezintă însușirea negativă a băiatului, faptul că mințea mereu. Subiectul la fel ca și cel din povestirea populară, este unul liniar simplu. Tatăl îl roagă pe Ionică să-l ajute la treburile gospodărești. Acesta se preface doar că îl ajută. Ionică îi cere tatălui o pereche de opincuțe noi. Tatăl dându-și seama că Ionică minte dorește să-i corecteze comportamentul și-l roagă să vânture grâul din pod. Ionică și de data aceasta se preface doar că îl ajută, însă tatăl îi demonstrează băiatului că a mințit, vânturând el grâul și găsind în grâu perechea de opinci promise. Vrând să-l pedepsească pentru fapta sa, tatăl nu îi dă opincile băiatului.
Proverbul de la sfârșitul textului ,, minciuna are picioare scurte” întărește faptul că nu e bine a minții deoarece adevărul va ieșii la iveală. Acest mesaj vine în sprijinul copiilor pentru a le forma reprezentarea despre adevăr și minciună.
Toate aceste modele înfățișate prin eroii și faptele lor, îi fac pe copii să trăiască puternice emoții, să gândească și să ajungă la concluzii practice privind propria lor comportare, învățând că e bine și frumos să fii politicos, cinstit, curajos sau harnic ca eroul din poveste. Ca o altă exemplificare am putea vorbi despre eroul Prâslea din basmul popular Prâslea cel voinic și merela de aur cules de Petre Ispirescu. Personajele puse mereu în antiteză reprezintă forțele binelui și răului.
În basm însușirile personajului sunt evidențiate prin modalități și tehnici diferite. Eroul principal este fiu de împărat, dar care are calități alese reprezentative pentru omul din popor. El este isteț și precaut chiar modest, chiar dacă tatăl său îl ia în dispreț. Prin felul în care Prâslea se adresează celorlalte personaje îi reliefează mai puternic însușirile pozitive.,,- Fugi d-aici, nesocotitule, zise împăratul. Frații tăi cei mari, atâți și atâți oameni vionici și desprinși cu nevoile, n-au putu face nimic, și tocmai tu, un mucos ca tine, o să izbutească? N-auzi tu ce prăpăstii spun frații tăi? Aici trebuie să fie ceva vrăji.
-Eu nu mă încumăt- zise Prâslea- a prinde pe hoți, ci zic că o încercare de voi face și eu, nu poate să- ți aducă nici un rău”(E. Iogu, 2005, pp:153).
Pe tot parcursul basmului el dovedește tenacitate și dârzenie în atingerea țelului. Totodată se dovedește a fi viteaz, curajos, bun la suflet, cinstit și corect. Dacă toate aceste însușiri de caracter sunt obișnuite, Prâslea primește și însușiri supranaturale, el primește puteri impresionante în lupta cu zmeii și balaurul, înțelege graiul altor făpturi din celălalt tărâm și are capacitatea de a transforma lucrurile, palatele în mere.
Evidențiind mai puternic trăsăturile sale, autorul anonim îl pune în antiteză cu personajele negative ale basmului, frații, zmeii, balaurul care se dovedesc a fi contrariul lui Prâslea. Frații săi fiind invidioși pe el îi pun gând rău, de al prăpădii și îl lasă să piară pe tărâmul celălalt. Fapta cea bună pe care o săvârșește acolo, salvând puii de zgripțuroaică de la balaur, este răsplătită de aceasta cu modul de întoarcere pe tărâmul oamenilor. Finalul basmului scoate în evidență trăsăturile cele mai importante ale lui Prâslea. El cu credință în dreptate și adevăr, lasă ca Divinitatea să facă dreptate, astfel, personajele negative, rele – frații- să fie pedepsite.
Prin exemplul acestui basm se desprinde mesajul moral că totdeauna cei drepți și buni înving pe cei răi, aceștia primindu-și pedeapsa cuvenită. Astfel, copiilor li se formează o altă reprezentare despre adevăr, dreptate, cinste.
Totodată tema multor povestiri și basme o constitue dragostea nemărginită și grija părinților față de copii. Ascultându-le, copiilor li se formează sentimente de admirație și recunoștință, dragoste și respect „pentru că nici un om nu este suficient de bogat pentru a-și plăti datoriile față de părinți afirmă Giusepe Novara.”(A. Andrei,1979, pp:74)
Creatorul popular inspirându-se din lumea animalelor a creat povești în care le-a personificat, atribuindu-le acestora însușiri omenești și darul vorbirii. Poveștile despre animale își au originea în timpurile foarte vechi din istoria omenirii, când omul era mai slab decât animalele.
Mai târziu animalele – personaje capătă trăsături comice – satirice. În decursul veacurilor, personajele – animale au devenit puternic conturate, ale căror trasături se regăsesc în caracterul uman. Cumătrul lup este adeseori victima prostiei și lăcomiei sale ca și în povestea Capra cu trei iezi, iar Moș Martin pofticios și doritor de lucruri dulci, datorită naivității sale cade în capcana vulpii șirete – Ursul păcălit de vulpe. Toodată, capra reprezintă hărnicia, istețimea, dârzenia și hotărârea de a lupta cu dușmanul, iar iezii înfățișează zburdălnicia și naivitatea copilrăească care îi împinge deseori să nu asculte sfaturile mamei lor.
Înțelegerea și compasiunea pentru vietățile mici, slabe, neajutorate se degajă din povestea Rățușca cea urâtă de H.C. Andersen. Pe lângă cunoasterea vieții păsărilor, cu obiceiurile lor povestea are un pregnant caracter formativ- educativ. Copiii învață că pentru a putea trăi, fiecare vietate trebuie să se integreze într-un colectiv al speciei din care face parte, acest mesaj îl regăsim și în povestea Pățania ursului cafeniu de Vladimir Colin dar și în basmul Degețica al lui Andersen. Povestea lui Neghiniță de Barbu Delavrancea poartă pecetea originalității scriitorului prezentând aspecte ale societății din vremea sa. Neghiniță, presonajul neinsemnat prin fizicul său, săvârșește fapte mărețe. Piticul isteț apare ca personaj principal, întrupând în el gândul lumii, el are puterea de a dezvălui gândurile ascunse ale oamenilor. El reprezintă gândul mulțimilor asuprite, fiind simbolul înțelepciunii poporului care încearcă să dezvăluie nedreptatea din societatea împărțită între asupriți și asupritori. Ideile noi introduse în text constitue un aport pozitiv în educarea copiilor.
Referitor la comportamentul estetic, multitudinea basmelor și povestirilor farmecă prin lumea fantastică expusă în fața copiilor și deși sunt repetate, copii își manifestă dorința în a le reasculta ca în final să-și exprime impresiile nemijlocite, sentimentele și bucuriia față de conținut și personaje. Astfel, ca modalitate de a-și exprima starea de bucurie și plăcere față de o poveste sau basm de multe ori, ei se transpun în lumea acestora, unde imaginația zburdă pe tărâmul fantasticului, interpretând fragmente sau chiar întreaga povestire prin joc sau concretizându-se în lucrări estetice create prin diferite modalități și tehnici din domeniul picturii, modelajului sau chiar crearea a altor scurte povestioare cu conținut asemănător, astfel, educându-li-se gustul pentru frumos, plăcut. Scene realizate prin jocul de rol se pot desfășura după poveștile: Ridichea cea uriașă, Cei trei purceluși, Fata babei și fata moșneagului, Scufița Roșie și altele prin care copiii își însușesc formulele de început sau sfârșit ( a fost odată ca niciodată […] și-am încălicat pe o șa și v-am spus povestea așa) dar și expresii și cuvinte, forme stilistice de exprimare care contribuie la formarea limbajului.
Analizând însușirile celor două fete din povestea Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă sau pe cele ale Cenușeresei din basmul cu acelaș nume, cules de frații Grimm, putem să exemplificăm copiilor comportamentul acestora, dar și să la dezvoltăm gustul estetic pentru lectură, pentru frumos. Trăsăturile pe care le întâlnim personajelor din aceste povești vor fi un model pentru reprezentarea frumosului în antiteză cu urâtul.
Fata moșului este simbol al frumuseții, hărniciei, bunătății sufletești, modestiei, calități pozitive care reies din firul acțiunii, din faptele desfășurate pe parcursul drumului către Sf. Duminecă. O altă trăsătură este și cea a credinței în divinitate, deoarece atunci când Sf. Duminică îi cere să-i îngrijească de ,,copii”, ea nu se sperie, ci cu credință în Dumnezeu și speranță acceptă sarcina, idee preluată de Creangă din concepția populară. Modestia, trăsătură specifică țăranului harnic, o întâlnim și la ea atunci când își alege răsplata, o lădiță mică.
Toate aceste însușiri morale vin să înfrumusețeze portretul fetei moșneagului și ca să se evidențieze și mai mult frumusețea ei, autorul pune în antiteză pe fata babei. Limbajul specific moldovenesc, vine în sprijinul descrierii trasăturilor negative ale fetei babei: ,,era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă”(Creangă, 2009, pp:218) accentuând diferența dintre urât și frumos.
Un alt peronaj care este îndrăgit de copii și care reprezintă bunătatea și frumusețea atât fizică cât și sufletească este cel al Cenușăresei. Și chiar dacă numele dat fetei din basm este cel de Cenușăreasă, care vine de la cenușă, cenușa având culoarea gri, plumburie, simbol al greutății, al obstacolelor întâlnite în viață, chiar dacă este horopsită de mama vitregă și surorile sale, Cenușăreasa nu se lasă descurajată de sarcinile și poruncile pe care trebuie să le îndeplinească. Porumbelul alb, personajul miraculos din basm, vine în sprijinul fetei și printr-o vrajă o transformă în cea mai frumoasă fată, ,, când apăru la bal în prea minunata ei rochie, toți rămaseră muți de uimire”( Grimm, 2012, pp:35). În acest moment frumusețea fizică atinge punctul culminant deoarece, plecând la bal, prințul se îndrăgostește de ea dorind să o ia de soție și astfel să devină o prințesă adevărată și fericită.
Elementul cheie care o va ajuta definitiv va fi ,,condurul de cristal” care, deși pierdut, el se va potrivi doar fetei care l-a purtat la bal, adică Cenușăresei. Finalul basmului este unul fericit, fata căsătorindu-se cu prințul iar cele două surori și mama vitregă fiind pedepsite pentru faptele lor. Prezentarea celor două texte într-o formă atrăgătoare, cu o voce nuanțată și expresivă vor trezii în sufletul copiilor momente de imaginație creatoare, bucurie și plăcere pentru literatură. Ambele basme prezentând finalul fericit al celor două personaje vor contribui la transmiterea bucuriei față de reușita fetelor, copiii devenind bucuroși de sfârșitul întâmplărilor.
O altă formă prin care se va dezvolta gustul estetic față de basm și povestire este modalitatea prin care unele scene se transpun prin tehnicile: colajului, modelajului sau a picturii, astfel personajele principale luând forma concretă, presonaje precum: Albă ca Zăpada, Făt Frumos, Prâslea cel Voinic, Puf Alb, Puf Gri, puiul de prepeliță, lebedele etc
Scenă pictată– ,,Prâslea cel Voinic și merele de aur „ ,,Puf Alb și Puf Gri”
.
,, Lebedele”-colaj
Ideea aprecierii individului uman în raport cu atitudinea sa față de frumos, plăcut trebuie cultivată încă de la cea mai fragedă vârstă. Prin povești, copiii au posibilitatea să-și reprezinte obiectele și fenomenele pe care nu le-au perceput, să le dea viață și formă.
,,Ulcele pictate” – forma reprezentării povestirii Căsuța din oală
Legat de educarea comportamentului religios în literatura pentru copii vom întâlni legenda dar și scurte povestiri cu conținut religios. Trebuie să avem grijă ca fiecare copil, care este asemenea unui vlăstar ce răsare și caută sprijin pentru a se înălța și a prinde rădăcini adânci de învățătură și credință în ale Bisericii, să-l ocrotim cu dragoste sinceră și cu lumina binecuvântată a rugăciunii. ,,Și iar a început Isus să-i învețe (…) și cu multe pilde ca acestea le vorbea lor, după cum puteau pricepe. Iar fără pildă, nu le grăia”(Sf. Evanghelie după Marcu, cap. IV,I, ver. 33-34). Oricine poate sădi în sufletul copilului sămânța credinței și a omeniei, cu pilde și povestiri dar mai ales cu exmplul propriu.
Astfel, în scurtele povestiri întâlnite se pot desprinde acele învățături religioase, moral-creștine care vor sta la baza formării comportamentului, convingerilor și conștiinței religioase. În povestirile precum: Cele două vâsle, Adevăr sau minciună, Casa Domnului, Cele două grăunțe, se desprind mesaje referitoare la credința în Dumnezeu, chiar dacă greutățile vieții le întâmpinăm, nu trebuie să ne sperie căci prin credință și rugăciune Dumnezeu este alături de noi. Alte scurte povestiri din care se desprind mesaje de iubire față de semeni, sunt cele precum: Fata care iubea pe săraci: Sfânta Filoftea, în care fetița Filofteia împarte celor săraci măncarea, făcând fapte de milostenie, Povestea Lui Moș Crăciun – omul care se căiește de fapta sa (ia tăiat soției o mână), împărțind daruri, Povestea Sf. Ierarh Nicolae care reprezintă omul blând, milostiv, ocrotitor al fetelor nemăritate și copiilor cuminți, care împarte daruri acestora..
Alte mesaje, în care virtuțile creștine ca bunătatea și ocrotirea altor ființe se desprind din Povestea celor 4 piersici și Legenda rândunelelor.Toate aceste povestiri vor sensibiliza copilul, trăirile afective îl vor conduce la finalizarea a o serie de comportamente religioase. Luând ca exemplu povestea populară Cain și Abel, copiii sunt introduși în lumea religiei. În aceste povestiri ei descoperă personaje model care reprezintă iubirea față de familie dar și tăria credinței. Cei doi frați Abel și Cain sunt simbolul dragostei respectiv a urei. Abel îl iubea pe Dumnezeu și i se ruga din tot sufletul, aducându-i jertfă de mulțumire, știind că Dumnezeu il apără și îi dă putere și bunăstare, ,,Domnul asculta toate acestea. El ascultă mereu când oamenii se roagă. El văzu că Abel îl iubea. Și Domnul îl iubea pe Abel. Îi primi fertfa, și acesta tare îl mai făcu pe Abel fericit (***,2009, pp:11). Însă Cain, plin de invidie pe fratele său ajunse să-i pună gând rău și într-o zi îl ucide. Dumnezeu îl pedepsește să fie nefericit și plin de frică tot restul vieții sale.
Morala care se desprinde din această povestire este ca niciodată nu trebuie să fim invidioși pe semenii noștrii, ci dimpotrivă să-i iubim și ajutăm. Din invidie și răutate oamenii ajung să facă tot felul de lucruri necugetate pe care mai târziu le regretă.
Iubirea și dragostea față de semeni, credința în Dumnezeu, o întâlnim și în poveștile lui Creangă, spre exemplu Povestea porcului în care dorința arzătoare a celor doi bătrâni se împlinește cu ajutorul Divinității, bătrâna visând că orice vietate care îi va apărea prima în drumul moșneagului îi va deveni fiu. Credința lor atât de mare este încât bătrânul purcede la drum și în cale îi iese o scroafă cu purcei, dintre care cel mai mic devine fiul moșului.
În credința creștină, rugăciunea către Dumnezeu este mijlocul de împlinire a dorinței. Dealtfel credința ,,că așa trebuie să se întâmple”, că toate lucrurile au un rost știut de Dumnezeu este subliniată în pasajul când fata împăratului este promisă de tatăl ei celui care va construi podul de aur dintre palat și propri-ai casă, iar acest mire se dovedește a fi purcelul bătrânilor. Fata se împacă cu soarta dată de Dumnezeu și părinți, ,,fata împăratului (…) a zis în inima sa: dacă așa a vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa să rămâie” (Creangă, 2009, pp:140).
Totodată pe parcursul drumului în căutarea soțului pierdut se întâlnește cu personaje mitice, Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri și Sfânta Duminică, personaje care o ajută pe fată, ele reprezentând în credința populară zilele de post și rugăciune care ajută la dezlegarea blestemului. Prin folosirea acestor nume în povești și preluarea credințelor populare, Creangă aduce o contribuție importantă în vederea pătrunderii copiilor în lumea credinței. Poveștile sale vin în sprijinul copiilor și le oferă modele despre credință și iubire față de Dumnezeu.
La fel se observă și în mediul social – uman, care oferă modele de manifestare a sentimentelor religioase, atât luate individual cât și organizate în colectiv, îndeosebi prin practicarea unor obiceiuri, cu variate semnificații, ce au loc la unele sărbători religioase – creștine precum: Crăciunul, Boboteza, Paștile sau Rusaliile. Sărbătorile s-au păstrat și transmis de-a lungul timpului prin datini și obiceiuri. Ceremonialul religios se îmbină în ziua de azi cu ritualul păgân dar care totuși și-a păstrat sensul originar. ,,Sărbătoarea nu are numai un caracter înălțător de elevație, sau revelator, ci și unul creator. Acesta este un prilej cu care Divinitatea i se revelează omului. Dar există unele sărbători care nu au legătura cu timpul mitic, fiind forme de reprezentare create de oameni” (D. Suiogan, 2006, pp:122).
Povestirile legate de sărbătorile creștine vor contribui la formarea comportamentului nu numai religios dar și cel moral. Sentimentele de bucurie, plăcere, fericire care se manifetă în jurul acestor sărbători vor forma trăsături de personalitate evidente. Sărbătoarea Sfântă a Crăciunului este un prilej deosebit pentru întreaga comunitate dar în special pentru copii. Ei vin în contact nu numai cu religia dar mai ales spiritual cu bucuria de a primi și dăruii, apropiindu-se de valorile spirituale dar și credința în Divinitate.
Primim daruri de Sf. Nicolae și de la Moș Crăciun dar confecționăm și noi pentru a oferii celor dragi –
Pentru că am participat la slujbă și ne-am împărtășit, am primit daruri din partea „Sf Nicolae” (prin preotul parohiei noastre).
Formarea și modelarea caracterelor, deprinderea copiilor cu norme de comportare civilizată, cultivarea sentimentelor moral patriotice (umanismul, dragostea față de patrie, curajul, perseverența, respectul față de muncă) sunt cerințe la realizarea cărora opera literară, prin specificul ei, aduce o contribuție majoră.
În concluzie putem spune că ținând seama de valențele formativ – educative ale povestirilor și basmelor, prin multitudinea și coloritul lor artistic au o pondere deosebită în educarea calităților morale-religioase ale preșcolarilor, a simțului estetic, sistematizând și precizând cunoștințele în vederea formării personalității acestuia.
III.3 RELAȚIA POPULAR- CULT ÎN LITERATURA PENTRU COPII . APLICAȚIE PE BASM ȘI POVESTIRE
,,Basmul e un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, știință, observație morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anumite ființe himerice, animale. Și fabulele vorbesc de animale dar acestea sînt simple măști pentru felurite tipuri de indivizi. Ființele omenești din basm au psihologia și sociologia lor misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu sînt oameni. Când dintr-o narațiune lipsesc acești eroi himerici, n-avem de a face cu un basm.
O primă operație în analiza basmului este deci de a determina și caracteriza protagoniștii specifici.”(Călinescu, 1965, pp:9). Pornind de la acest citat al celebrului George Călinescu, voi încerca în acest subcapitol să descoperim relația între cele două tipuri de basm, basmul popular și basmul cult cât și cea dintre povestirea populară și cea cultă.
Realizând o paralelă între cele două tipruri de basme, am descoperit că ele se aseamănă din aproape toate caracteristicile unui basm și anume: formule tipice, cifra magică 3, motive întâlnite, relații temporale-spațiale, lupta dintre bine și rău, eroii, personajele și întâmplări miraculoase. Basmul cult, spre deosebire de cel popular care este tipărit și își schimbă forma atunci când este transmis oral, fiind cules din popor și supus variabilității, el rămâne în forma în care a fost scris.
Basmul cult își armonizeză structurile narative, dobândind unitate și fluență discursivă, din viziunea scriitorului, acesta integrând teme și motive caracteristice. Scriitorul repectă regula structurii și tipologia basmului popular dar aduce modificări din punctul său de vedere, creând o comunicare mai directă cu cititorul, totodată în basmul cult se identifică particularități ale stilului autorului, modalități portretistice și motive proprii ale scriitorului. În acelaș timp caracterul convențional al unor secvențe este redus, adăugându-le semnificații și efecte specifice literaturii culte. Convenția basmului cult este acceptarea de la început a supranaturalui ca o explicație a întâmplărilor incredibile. Folclorul, inepuizabil, al momentului respectiv este o sursă deosebită de inspirație a tuturor scriitorilor și culegătorilor de basme și povești.
Luând ca exemplu basmul Povestea lui Harap Alb scris de marele povestitor Ion Creangă vom observa câteva particularități ale acestuia și anume: personajul principal iese din tipologia eroilor cu puteri supranaturale, el are însușiri reale, o ființă complexă care se modifică învățând din grșeli. Chiar numele de Harap Alb are o semnificație, adică rob de viță nobilă, dar care trebuie să fie supus inițierii și transformării. La fel ca în basmul popular, tema acestuia este lupta ditre bine și rău, prin triumfarea binelui, dar eroul parcurge drumul maturității prin care va dobândii virtuți și valori, morale și etice.
De altfel și motivele întâlnite sunt narative și anume: superioritatea mezinului; supunerea prin vicleșug, încercările de trecere peste obstacole, demascarea rău-făcătorului, pedeapsa și căsătoria în finalul călătoriei. Nu în ultimul rând, relațiile temporale și spațiale sunt nedefinite – ,,Amu cică era odată într-o țară îndepărtată un craiu…”(Creangă, 2009, pp:170). Modalitățile de caracterizare a personajelor sunt date de stilul povestitorului, el individualizează personajele, reprezentând prin ele diferite defecte umane (frigurosul, mâncăciosul etc.) dar și faptul că bunătatea și prietenia pot lua diferite chipuri urâte, iar răutatea se poate ascunde sub unul plăcut, în cazul Spânului sau Împăratul Roș.
Aceste personaje sunt umanizate ele au un comportament, gesturi, o psihologie și o mentalitate care amintesc de eroii din Amintiri din copilărie, lumea concretă a satului moldovenesc, iar atitudinile sunt la fel și ele familiare, țărănești. În acest basm el prezintă și stările sufletești morale, spre exemplu scena lupții cu ursul în care feciorii mai mari ai Craiului se dovedesc a fi fricoși și care scoate în evidență supărarea tatălui și dezamăgirea sa. ,,Din trei feciori cîți are tata, nici unul să nu fie bun de nimica?! Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba stricați mîncarea, dragii mei… Să umblați numai așa, frua frăsinelului, toată viața voastră și să vă lăudați că sunteți feciori de craiiu, asta nu miroasă a nas de om… Cum văd eu, frate-meu se poate culca pe-o urechie din partea voastră; la Sfântu-Așteaptă s-a împlini dorința lui. Halal de nepoți ce are! Vorba cea: La plăcinte, înainte,”/Și la războiu, înapoiu” (Creangă, 2009, pp:172).Totodată limbajul folosit în text este plin de zicale, proverbe și regionalisme specifice zonei scriitorului cât și cu versuri luate din popor ,,de-ar ști omul ce-ar păți,/dinainte s-ar păzi!”.
Așa cum am amintit mai sus, câteva surse pe care Creangă le preia din folclor în realizarea operelor sale sunt: modelele populare în care tema este de circulație universală, lupta între bine și rău, cu triumful binelui, motivele (călătoria, încercarea puterii, muncile, pețitul etc.), personajele (Craiul, Verde-Împărat, Spânul, împăratul Roșu, fata împăratului Roș, ajutoarele lor- Gerilă, Setilă, Flămânzilă etc.), unele elemente magice precum: apa vie și apa moartă, trecerea din lumea reală și cea fabuloasă făcându-se printr-o contopire, caracteristică pentru mentalitatea populară și nu în ultimul rând limbajul în special repetiția formulelor tipice sau alternarea dialogului cu monologul cât și autenticitatea stilului popular. Totuși originalitatea dată de scriitor clasifică basmul printre basmele culte.
Arta povestirii lui Creangă nu este dominată de acțiune ci de individualizarea acțiunilor și a personajelor prin amănunte care le particularizează iar dramatizarea acțiunii se realizează prin dialogul alternativ cu monologul . După cum observăm, prin detalii particulare, Creangă face ca basmul să nu poată fi repovestit la fel cum l-a scris acest fapt îl ridică la nivelul operi culte. În viziunea populară, viața te instruiește, te educă, tinerii se formează prin experiențe de viață, prin această experiență devii priceput, dobândești valori morale etice umane.
Așadar basmul cult, fiind creație literară, este mijlocul prin care autorul transmite unui colectivități transformarea unei trăiri proprii așa cum Ion Creangă își reflectă prin basmul lui Harap Alb, concepția despre lume prin umanizarea fantasticului și prin descrierea personajului principal care parcurge drumul spare maturitate depășind obstacolele vieții, basmul popular stând la geneza celui cult. ,, Basmul ne descoperă de fiecare dată marea putere a omului arhaic și tradițional de a-și reprezenta, cu ajutorul imaginilor, tot ceea ce-l înconjoară dincolo de vizibil și perceptibil”(Suiogan, 2006, pp:107).
Un loc aparte în literatura pentru copii, alături de basme îl ocupă și povestirea. Pimii culegători de povești au fost Frații Grimm și celebrul scriitor Charles Perrault care a cules și adaptat povestea Scufiței Roșii și multe altele iar la noi în țară au fost, printre alții, Ioan Slavici și Petre Ispirescu. Printre cei care au scris povestiri, în literatura națională, se numără Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată, Ion Agârbiceanu, Emil Gârleanu – volumul Din lumea celor care nu cuvântă, Al. B. Voinești – Puiul. Majoritatea scriitorilor au observat diferite aspecte din viața din natură și astfel au înfățișat în creații, cu ajutorul diferitelor procedee stilistice, aspectele observate. Literatura populară vine și de această dată în sprijinul creațiilor marilor scriitori.
Pătrunzând în lumea viețuitoarelor, scriitori ca Emil Gârleanu sau Al. B. Voinești ne înfățișează prin atribuirea de însușiri omenești acestora și implicarea directă sufletește, destine a unor vieți care se prăbușesc tocmai când trebuie să-și iau zborul, astfel este povestea Puiul sau Căprioara. Temele operelor sunt luate din viața colectivității din acele timpuri, din zestrea culturii respective. Prezentarea urmărilor tragice ale credulității și naivității ale tinerilor, în special ale copiilor, reprezintă tema principală în aceste povestiri. Prin motivele regăsite se enumeră motivul dragostei mamei față de copii capabilă până la sacrificiu.
Personajele chiar dacă fac parte ,,din lumea celor care nu cuvântă” în mod real, ele reproduc imaginea ființelor omenești.: mama și copilul, mama fiind simbolul dragostei materne cu virtuțile ei: hărnicie, grija pentru familie, pentru copii, chibzuiala, echilibrul, capacitatea de decizie în momentele critice ale vieții, spiritul de sacrificiu suprem, iar puiul-copilul, simbolul naivității, credulității, neastâmpărului, neascultării care conduce într-un final la suferință sau chiar moarte. Și aici ca și în basme planurile real cu cel imaginar se întrepătrund, limbajul folosit este plin de elemnte stilistice specifice iar în finalul povestirilor autorul îi învață prin mesajul desprins să aprecieze adevăratele valori, să facă distincția între bine și rău, adevăr și minciună, să aprecieze sfaturile familiei.
Numeroasele povestiri întâlnite îi pot pe copii, prin ajutorul dat de noi, să învețe a dezaproba: necinstea, viclenia, lăcomia, zgârcenia, lăudăroșenia și minciuna, acestea regăsindu-le în: Găinușa cea moțată, Ciripel cel lacom, Coliba Iepurașului, Puf Alb și Puf Grii, Ursul păcălit de vulpe, Iedul cu trei capre și altele. Eroii acestor povestiri având trăsături de caracter negative sunt puse în antiteză cu cele pozitive, astfel copiii învățând să deosebească binele de rău, să fie de partea adevărului și a dreptății, să disprețuiască și să lupte împotriva minciunii, asupririi și nedreptății. Prin intermediul povestirilor ca: Mănușa, Iepurile și ariciul, Căsuța din oală, Muzicanții din Bremen, se exemplifică prietenia, colaborarea, viața în colectiv, ajutorul dat reciproc pentru trecerea peste obstacole.
Pornind de la textele pe care literatura ni le prezintă, fie ele populare, fie ele culte, observăm că aceste texte cuprind numeroase date, mesaje ce conduc la desprinderea unor reguli nescrise de formare a unor modele de conduită.
– scenă din povestirea Puiul de Al B. Voinești
CAPITOLUL IV
IV. CERCETARE
,, O cercetare educațională presupune, deci, realizarea de demersuri științifice de studiere a faptelor pedagogice, respectiv întreprinderea de acțiuni specifice în legătură cu toate componentele fenomenului educațional: curriculum, educator, educați, mediu educativ, activități instructiv-educative etc.
Practic, obiectivul specific al unei cercetări pedagogice este ca, pe baza datelor empirice despre realitea educațională, să formulăm inferențe descriptive (deducții bazate pe acumulare de fapte și informații) și explicative/ cauzale (utilizarea datelor disponibile pentru cunoașterea altor fenomene, neobservabile, cunoașterea cauzelor și a mecanismelor cauzale, prin valorificarea datelor colectate).
Așadar, cercetarea pedagogică reprezintă un proces crtitic, dinamic și continuu de cunoaștere, în care formulăm întrebări sistematice în legătură cu componentele și variabilele fenomenului educațional și în care încercăm să răspundem la aceste întrebări. Orice încercare de caracterizare a cercetării pedagogice ar trebui să aibă drept comun, punct de plecare, obiectul de studiu și cercetare, respectiv fenomenul educațional, care așa cum am mai arătat, este multidimensional și multideterminat. Natura, coplexitatea și dimensiunile acestui fenomen, conferă cercetării pedagogice anumite caracteristici și chiar note de specificitate, în comparație cu cercetările realizate în alte domenii ale cunoașterii.”(Bocoș, 2003, pp:96)
Încet și cu pași mici în sistemul de învățământ au loc trensformări rapide. Se trece de la sistemul de învățământ tradițional, în care copilul avea un rol static, la unul modern în care copilul este implicat activ în toate activitățile grădiniței, fiind astfel în centrul atenției, dar în care sunt implicați și alți factori educativi, precum familia sau comunitatea din care facem parte. În acest nou sistem copilul va fi cel mai câștigat din toate punctele de vedere.
IV. 1. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI DE CERCETARE
Considerăm că formarea copilului din punct de vedere comportamental este de o importanță deosebită. Succesul în formarea și modelarea copilului depinde în mare măsură de dascăl, deoarece acesta are datoria morală de a-l forma prin diverse mijloace în cadrul activităților, dar și de implicarrea părinților, în special în perioada preșcolară.
Așa cum am arătat anterior, valorile morale ale unui copil, în această perioadă din viața lui sunt foarte puține. Familia va fi prima care-l va învăța despre primele valori etice-morale iar apoi mediul social în care, în primii ani de viață vor descoperii noi valori și le vor învăța iar mai târziu ei singuri vor fi ghidați în comportamentul lor de valorile reale care vor sta la baza personalității lor. Comportamentul elevat (cetățenesc, moral, religios, estetic), așa cum bine știm, niciodată nu apare de la sine ci numai în măsura în care părinții și dascălii se preocupă de formarea lui.
Formarea morală, așa cum știm, cuprinde mai multe domenii: cognitiv, fiind ansamblul de imagini mintale, de reprezentări, noțiuni și judecăți morale, procese de cunoaștere care reflectează în mintea copilui principiile, normele și regulile sociale; domeniul afectiv, care încorporează întreaga gamă de trăiri afective, emoționale, deoarece copilul imită modelul de comportament afectiv, întâlnit în relațiile cu cei din jur și astfel învață să simtă bunăvoință, plăcere, milă sau rușine și domeniul de exteriorizare a comportamentul socio-moral ceea ce presupune exteriorizarea noțiunilor sau sentimentelor învățate prin fapte de conduită.
Grădinița este un climat favorabil care permite găsirea și aplicarea unor noi soluții capabile să ducă la conturarea profilului moral al omului de mâine. Literatura pentru copii pune la dispoziția nostră mijloace prin care copilul preșcolar își poate forma cu succes anumite trăsături pozitive de caracter. Prin varietatea ei tematică pune copilul în contact cu medii sociale , relații sociale și sentimente umane, le satisface setea de cunoaștere și nu în ultimul rând contribuie intens la dezvoltarea multilaterală a personalității.
Formarea calităților morale este un proces foarte complex ce nu trebuie lăsat să se producă spontan și de la sine. Consider că cea mai importantă achiziție pe linia formării calităților morale și implicit a valorilor umane, pentru această vârstă fragedă este formarea unei atitudini pozitive față de cei care le au, în special copiii apreciind în toate poveștile și basmele ascultate, trăsăturile pozitive a personajelor întâlnite, fiind alături de acțiunile lor, urmărindu-le comportamentul, iar mai apoi luându-le drept exemplu.
Astfel, consider că prin activitățile în care literatura pentru copii este un instrument deosebit pentru modelarea caracterului și trăsăturilor de personalitate și nu în ultimul rând, împreună cu familia copilului, acesta își va forma bazele conștiinței și conduitei morale în conformitate cu cerințele societății. Nu în ultimul rând, implicarea părinților este foarte importantă deoarece copilul se simte în siguranță alături de ea, astfel va venii în sprijinul copilul de a explora, descoperii sau aprofunda anumite lucruri dar și creând o punte de lăgătură între cei doi factori educativi: școala și familia. ,, Această implicare a părinților este foarte importantă deoarece un astfel de părinte, pe care este de datoria noastră să îl formăm și să îi punem în valoare rolul atât de important, înseamnă, de fapt, persoana care oferă stabilitate și siguranță în viața copilului/ elevului și care trebuie să îl ajute să ancoreze, atunci când e nevoie și atât cât este nevoie, pentru a explora/descoperii/aprofunda ceea ce îl interesează și să îl sprijine în a stabili și menține punțile de legătură cu lumea școlii și cu viața, în toată complexitatea ei.”(Scrisoarea metodică pentru anul școlar 2013-2014)
IV.2 SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI IPOTEZA CERCETĂRII
Având în vedere multiplele posibilități de aplicare liber creatoare pe care îl oferă noul ,, Curiculum pentru învățământ preșcolar 3-6/7 ani”, apărut în anul 2008, am ales în partea de cercetare a prezentei lucrări, basmele și povestirile atât populare cât și culte cu scopul de a oferii o modalitate de ,,modelare” a comportamentului copilului, pentru a vedea în ce măsură lumea basmului, care le oferă copiilor exemple de comportare pozitive sau negative, le poate forma acestora reprezentări despre: adevăr, dreptate, curaj, hărnicie, sinceritate, prietenie, toleranță etc, dar și faptul de a oferii un mijloc de cultivare a limbii literare care îi ajută pe copii să-și comunice impresiile, gândurile și sentimentele, îmbogățindu-le reprezentările despre natură și viață socială, cultivându-le anumite calități morale.
Pornind de la cele menționate mai sus, pe baza studiilor efectuate și a rezultatelor obținute în practica formativ-educativă, prezenta lucrare își propune evidențierea unor metode și procedee optime, aplicate la grupa de studiu, în parteneriat cu familiile copiilor, menite pe de o parte să realizeze formarea și educarea unei vorbiri corecte, dar și modelarea și educarea unor trasături morale și estetice.
O explicare mai detaliată ar însemna că în lucrare propun să utilizăm atât basmul cât și povestirea ca suport material, cu valențele lor educative în cele arătate mai sus și să urmărim obiectivele: – stimularea interesului copiilor pentru limbă și literatură,
-formarea unei atitudini pozitive față de textele literare accesibile în funcție de particularitățile de vârstă;
– acordarea unei griji speciale în urmărirea trăsăturilor morale și educarea gustului pentru frumos și a sentimentelor pozitive care rezultă din conținutul basmelor și povestirilor;
– formarea în special a atitudinii corecte a comportamentului;
– dobândirea unor valori morale etice și estetice;
– dezvoltarea gândirii logice și a unor calități ale gândirii cum ar fi: capacitatea de generalizare, de asociație, transfer, comparație, aspecte pe care preconizăm să le putem dezvolta prin sistemul de activitate pe care ni-l propunem. De asemenea vom avea în vedere și alte aspecte ale unor procese psihice importante cum ar fi: dezvoltarea memoriei, a imaginației, a spiritului de observare etc;
– implicarea directă a părinților în procesul de predare.
Formularea ipotezei de lucru:
În cadrul cercetării s-a pornit de la următoarea ipoteză de lucru: lecturarea unor basme sau povestiri, la un interval de timp, pe întreg parcursul anului școlar 2014-2015, realizată de către părinții copiilor din grupă care va avea ca rezultat îmbogățirea vocabularului copiilor, apariția interesului pentru literatură și desprinderea mesajului moral.
Studiile teoretice efectuate în domeniu dar și experiența celor 20 ani în activitățile cu copiii și părinții acestora, precum și experimentul elaborat în ultimul an școlar, ne permite să pornim de la ipoteza că dacă cadrul didactic colaborează împreună cu familiile copiilor și acordă o importanță specială basmelor și povestirilor, utilizând un complex de metode, procedee și mijloace moderne, îmbinându-le corect cu cele tradiționale, actul didactic devine mai eficient.
În calitatea mea de profesor și nu de cercetător științific am considerat că ponderea mare a aspectelor metodice pot constitui o contribuție cât de cât originală în ansamblul lucrării.
IV.3 VARIABILELE CERCETĂRII
Din ipoteza prezentată mai sus se desprind două variabile:
Variabile de tip independent sau de tip ,,cauză” (stabilite de cadrul didactic):
lecturarea periodică a unor povestiri sau basme în cadrul familiei;
repovestirea acestora la grădiniță;
explicarea cuvintelor și expresiilor noi;
variabile dependente sau de tip ,, efect” (care produc modificări)
– îmbogățirea vocabularului copiilor atât cantitativ cât și calitativ și transpunerea în limbajul activ;
– îmbogățirea vocaburalui moral și dobândirea unor valori morale prin realizarea unui dicționar de comportamente;
– adoptarea unor comportamente pozitive și eliminarea celor negative;
– implicarea copiilor în atmosfera narativă;
– optimizarea relațiilor intrafamiliale și a relațiilor de tip grădiniță-familie;
IV.4 PREZENTARE GENERALĂ
Cercetarea s-a desfășurat pe întreg parcursul anului școlar 2014-2015, pe un eșantion de 12 copii de la Grădinița cu program normal Boiu Mare, județul Maramureș implicând și familiile subiecților.
Copiii care au făcut parte din eșantionul de cercetare provin din toate categoriile sociale, având condiții materiale diferite și nivelul de pregătire al părinților fiind diferit.
Rezultatele acestei acțiuni educaționale au fost înregistrate și prelucrate pentru a demonstra importanța și eficiența textelor literare în îmbogățirea vocabularului moral al copiilor dar și faptul cum copii adoptă un exemplu de comportament model luat din operele literare. Prin metodele adoptate se va ajunge la descoperirea unor relații cauzale.
Așa cum se știe, experimentarea presupune determinarea cantitativă prin măsurarea fenomenelor investigate. Principala metodă de investigație a fost experimentul care a presupus crearea unor situații noi de învățare, s-au folosit unele modificări în desfășurarea acțiunii, cu scopul verificării ipotezei. S-au folosit și alte metode în desfășurarea cercetării cum ar fi: chestionarul, observația etc. Aceste metode vor fi prezentate în descrierea etapelor cercetării.
În ceea ce privește delimitarea eșantionului de conținut acesta a fost axat pe basme și povestiri ale marilor scriitori ai lumii, dar și unele populare culese. Totodată textele au fost recomandate în funcție de particularitățile de vârstă deoarece grupa nu este una omogenă, ci una combinată, preșcolarii având vârste cuprinse între 3-6/7 ani. Cu toate acestea copiii și părinții au avut posibilitatea, opțiunea de a-și alege textele literare și autorii preferați.
Experimentul a fost de natură formativă și a necesitat o mai bună cunoaștere a fiecărui copil în parte. De asemenea pentru a obține rezultatele scontate a fost nevoie de o activitate complexă și susținută.
IV.5 DESCRIEREA ETAPELOR CERCETĂRII
Pima etapă a experimentului a fost etapa constatativă. În această etapă am observat următoarele:
gradul de implicare al părinților în educația morală a copiilor cu ajutorul textelor literare;
nivelul la care se află cunoștințele, reprezentările, noțiunile și atitudinile preșcolarilor referitoare la basme și povestiri;
formarea atitudinii copiilor față de comportamentul personajelor din textele literare;
Metoda folosită în această etapă a fost chestionarul. S-a aplicat un chestionar părinților (Anexe) pentru observarea atitudinii față de participarea activă în cadrul experimentului propus, dar și a modului în care ei se raportează la activitățile zilnice ale propriilor copii. Prin acest chestionar, dar și prin discuțiile purtate, părințiii au fost puși în situația de a reflecta asupra propriului comportament activ în ceea ce privește activitatea zilnică a copiilor. Un alt chestionar a fost aplicat copiilor și cuprinde 5 întrebări clare și simple prin formă și conținut, în vederea facilitării înțelegerii copiilor. Întrebările care au fost cuprinse în chestionarul copiilor au fost adaptate obiectivelor urmărite. Astfel pentru fiecare copil s-a coceput o fișă pe care s-a notat numele copilului, data chestonării și întrebările la care trebuiau să răspundă. Chestionarul a fost aplicat copiilor după povestirea unei povești, desigur în funcție de nivelul de vârstă. Această poveste fiind reprezentativă pentru nivelul de vârstă și considerată ca probă de control pentru fiecare trăsătură de caracter.
Chestionarul pentru copii a cuprins următoarele întrebări:
,, De cine ți-a plăcut din poveste?”
,,De ce ți-a plăcut?”
,,De cine nu ți-a plăcut din poveste?”
,,De ce nu ți-a plăcut?”
,,Ce am învățat din poveste?”
La sfârșitul etapei formative a experimentului, după ce părinții au lecturat basmele și povestirile, copiilor li s-a aplicat acelaș chestionar. Diferența dintre răspunsurile inițiale și cele finale au arătat măsura în care obiectivele propuse prin experiment au fost realizate. Datele obținute cu ajutorul chestionarelor s-au completat și susținut prin datele culese cu ajutorul observației. Prin observație s-a urmărit și notat cele mai semnificative aspecte din comportamentul copiilor înainte de experiment, în timpul experimentului și la finalul acestuia. Așadar, cu ajutorul observației s-au cules date importante legate de atitudinile și conduitele morale ale preșcolarilor în diferite activități și situații.
A doua etapă a experimentului a fost etapa formativă. Această etapă a constatat în introducerea elementelor de noutate. Părinții copiilor au fost solicitați să lectureze sau povestească periodic (lunar) câte o poveste care a fost indicată de cadrul didactic la grupă, în funcție de particularitățile de vârstă sau a fost aleasă de copil sau părinte, dar care trebuie să conțină mesajul moral propus de cadrul didactic pentru a putea fi valorificat la grupă. În vederea bunei desfășurări a acestui experiment s-a pus la dispoziția copiilor și a părinților biblioteca grupei, texte literare, planșe, imagini reprezentative sau alte materiale. Pentru a avea o viziune cât mai clară în ceea ce privește implicarea subiecților s-a folosit și grila de observare, comparând periodic numărul persoanelor care au împrumutat materiale din sala de grupă.
Periodic s-au repovestit de către copii textele propuse sau alese de ei în cadrul ,, jocurilor și activităților alese” su în cadrul activităților de ,,Educarea limbajului”, la centrul ,, Bilblioteca” unde s-au purtat discuții cu copiii despre basmele sau povestirile ascultate, solicitând părerea copiilor în legătură cu comportamentele personajelor întâlnite în texte. După prima lună copiii erau nerăbdători să prezinte povestea audiată, să-și prezinte părerile fată de întâmplările prezentate, să prezinte mesajul moral al povestirilor sau basmelor, creându-se astfel o competiție între ei.
Folosind convorbirea ca metodă s-au evidențiat trăsăturile morale ale diferitelor personaje întâlnite dar s-au folosit cu succes și metodele interactive de grup cum ar fi :
,, predare- învățare reciprocă”- pentru repovestirea unor texte literare ( Puiul de AL. B. Voinești)
sau metoda ,,explozie stelară” pentru povestea Capra cu trei iezi de Ion Creangă
Totodată, această metodă s-a folosit și la desprinderea trăsăturilor de caracter ale eroului pozitiv din basmul Prâslea cel voinic și merele de aur, în care copiii au apreciat calitățile acestuia și comportamentul – curajul, istetimea, bunătatea și perseverența.
– metoda ,,bula dublă”, pentru stabilirea asemănărilor și deosebirilor între poveștile Turtița –poveste populară și Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă,
-metoda ,,ciorchinelui” pentru a enumera cât mai multe personaje pozitive și trăsăturile acestora, cum ar fi: Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, fata moșneagului, iedul cel mic din povestea Capra cu trei iezi, Puf Alb, Prâslea cel Voinic, fata cea mică a împăratului din basmul Sarea în bucate, personaje ce reprezintă: hărnicia, modestia, corectitudinea, bunătatea, demnitatea, cinstea, curajul, perseverența, sinceritatea dar și pentru a evidenția pe cele negative precum: Ionică, Puf Gri, fata babei, mama vitegră, Scufița Roșie, puiul de prepeliță, lupul, vulpea etc. personaje care reprezintă minciuna, lenea, invidia, îngâmfarea, neascultarea, agresivitatea, viclenia etc.
-,, diagrama Venn” pentru a evidenția asemănările și deosebirile dintre două personaje spre exemplu fata babei și fata moșului din povestea Fata babei și fata moșneagului a lui Creangă.
La sfârșitul repovestirilor s-au desprins mesajele morale conținute de textele literare deși poveștile au fost diferite în funcție de nivelul de vârstă cât și modele de comportamente ale personajelor întâlnite, astfel:
-din Turtița poveste populară, recomandată copiilor de 3-4-5 ani și Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă, recomandată copiilor de 5-6 ani s-a desprins mesajul de ,,a nu înșela pe nimeni” pentru că și noi putem fi înșelați precum turtița sau ursul, iar valoarea umană care ar putea fi învățată este a cea de fi drept, cinstit,
-din povestea Scufiței Roșii de Frații Grimm, recomandată copiilor de vârstă 3-4 ani , Capra cu trei iezi a lui Creangă, povestirea Puiul de Al. B. Voinești, recomandate celor cu vârstă cuprinsă între 5-6 ani, au desprins mesajul ,, ascultarea întotdeauna de părinți”, valoarea umană ce o putem însuși fiind dragostea și respectul pe care îl avem față de părinți,
-din povestea Cei trei purceluși de James Orchard Halliwell-Phillis, recomandată la 3-4 ani și Cenușăreasa de Frații Grimm, recomandată la 6-7 ani, copiii au învățat că ,,este bine să fim harnici” astfel vom ști a aprecia munca,
-din basmele Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă și Albă ca Zăpada de Frații Grimm , copiii desprind mesajul că ,, trebuie să fim buni uniI cu alții, să ne ajutăm la nevoie” iar bunătatea și ajutorul pe care îl dăruim ne fac să fim toleranți, cooperanți și omenoși,
-din basmele Prâslea cel voinic și merele de aur de P. Ispirescu și Povestea Porcului de Ion Creangă, copii au desprins mesajul că ,,este bine să fim curajoși și perseverenți, să înfruntăm obstacolele întâlnite”dezvoltându-le astfel curajul, perseverența și dârzenia;
-din poveștile Puf Alb și Puf Gri – poveste populară, Pinochio De Carlo Collodi, recomandate la vârsta de 3-4-5 ani și Ionică Mincinosul de Al. Mitu, Sarea in bucate de P. Ispirescu, recomandate copiilor de vârstă 5-6 ani, copiii au înțeles că ,,este bine să spunem întotdeauna adevărul” astfel vom deveni drepți și cinstitți,
-din povestire populară Legenda Tricolorului, recomandat copiilor cu vârsta intre 3-4-5 ani și povestirile Moș Ioan Roată și Unirea scrisă de Creangă, Am fost și eu la Alba Iulia și am văzut Unirea cea mare de Dumitru Almaș, recomandată copiilor de 5-6 ani, copiii au realizat că ,,e bine să respectăm trecutul și să fim mândrii că suntem români” iar astfel ne vom forma un comportament moral patriotic,
-din Povestea nașterii Pruncului Sfânt – autor necunoscut și Legenda ouălor roșii – autor necunoscut, copiii au înțeles că ,,este bine să cunoaștem datinile și obiceiurile noastre” așa vom respecta sărbătorile religioase și ne vom forma un comportament religios adecvat,
-din Povestea Sf. Ierarh Nicolae și Povestea lui Moș Crăciun – autori necunoscuți, copiii desprind mesajul că ,,este bine a dărui și altora din ceea ce avem”, astfel devenim darnici și iubitori de aproapele nostru.
Prin exemplele menționate mai sus, cât și prin altele, reiese că cercetarea realizată are un puternic caracter formativ al comportamentelor, pe care copiii și le-au însușit, iar prin activitățile descrise s-au cultivat la copii diferite trăsături morale cu ajutorul modelului literar expus în povestirile sau basmele amintite.
Adresându-se emoției și trăirilor sufletești copilului, creațiile literare le câștigă sufletul oferindu-le eroi cu fapte și calități morale deosebite, pe care copiii le iau drept model. Discutând cu copiii despre faptele eroilor, despre motivul care i-a determinat să acționeze într-un fel sau altul, analizând caracterul personajului am încercat să formez copiilor anumite trăsături cum ar fi: modestia, cinstea, sinceritatea, prietenia.
Astfel în continuare voi exemplifica modul în care copiii și-au însușit una din aceste trăsături și anume ,,prietenia”, ceea ce va conduce la însușirea unui comportament pozitiv în relațiile cu cei din jur.
Vom prezenta în continuare două din textele literare și metodica cercetării lor și anume: Căsuța din oală –poveste populară pentru nivel I
și Muzicanții din Bremen de Frații Grimm –poveste cultă pentru nivel II
Pentru a valorifica aceste povești, pe tot parcursul perioadei formative s-a folosit repovestirea, convorbirea individuală și colectivă, explicația și exemplul, analiza și aprecierea.
S-au obținut date importante când copiii, în diferite împrejurări, au fost puși în situații concrete. Această metodă fiind semnificativă pentru a scoate în evidență nivelul de conduită a preșcolarilor.
Pentru că colaborarea cu părinții este o modalitate eficientă în munca formativă a copiilor am cerut acestora să fie atenți la conduita preșcolarilor și să le atragă atenția asupra unui astfel de comportament, de a fi prieteni, totodată folosind în exprimarea lor acest termen. Nu în ultimul rând am adunat cât mai multe date despre acest comportament din diferite situații care s-au folosit în evaluarea rezultatelor cercetării. Pentru a evidenția mai clar rezultatele s-a întocmit tabele și grafice folosind procente.
Deoarece, preșcolarii se află la vârsta la care raportarea la alții, prin integrarea socială devine foarte importantă, fiind prima etapă din viața lor în care se desprind din mediul de siguranță – familia și încercând să se adapteze noului mediu – grădinița, încadrarea lor în colectivul grădiniței constitue un impediment, un obstacol al neîncrederii, totuși aceasta, grădinița, este mediul propice în vederea formării, printre altele, trăsăturilor de caracter care exprimă atitudinea copiilor față de cei din jurul lor : prietenie, sinceritate, corectitudine, bunătate, bună cuviință etc.
Din toate acestea am exemplificat prietenia, deoarece aceasta poate avea un rol important în integrarea copiilor în colectivul grupei combinate, unde copilul trebuie să se simtă în siguranță, să colaboreze cu cei din jur, să fie înțelegători și buni, toleranți. De altfel a educa prietenia înseamnă a educa în spiritul dragostei față de ceilalți semeni. Această trăsătură nu numai că este importantă în relațiile cu cei din jur, dar uneori preșcolarii au tendința de a fi individualiști, mai ales la vârsta preșcolarității mici când consideră că totul li se cuvine numai lor, iar dacă acest fapt nu este înlăturat încă din timp, ei pot devenii egoiști sau chiar nu se vor putea integra mai târziu in societate. Este bine ca acest tip de comportament să fie observat și ținut sub control deoarece, el este deseori întâlnit la preșcolarii de nivel I sau la cei care din diferite motive se integrează mai greu într-un colectiv.
Pentru a educa prietenia la copii, aceștia trebuie să știe foarte bine ce înseamnă ,,să fii prieten” și ce conduită ai atunci când ai legat prietenii dar și urmările negative ce pot fi întâlnite în cazul în care nu sunt prietenoși. În cercetarea prezentă s-a urmărit aprecierea noțiunii de prietenie la copii precum și cultivarea obișnuinței de a colabora unii cu alții, de a se ajuta unii pe alții în orice împrejurare. Cel mai eficient mijloc de educare a prieteniei s-a considerat a fi exemplul, în special la preșcolarul de nivel I. S-a pus totuși accent și pe exemplele oferite de literatură și totodată luând și exemple personale sau exemple din viața cotidiană. Aceste texte, propuse copiilor, oferă exemple de prietenie, ele având rolul de a îmbogăți experiența morală a copiilor, de ai face să înțeleagă necesitatea de a trăi armonios, în înțelegere și prietenie de a constata urmările pe care le poate avea neîncrederea sau neînțelegerea dintre ei.
După povestirea și dezbaterea textelor am folosit din nou chestionarul cu cele cinci întrebări adresate copiilor și am notat răspunsurile fiecărui copil. Apoi, așa cum am menționat,
s-au verificat periodic poveștile. Astfel, după ce s-a realizat lecturarea povești Căsuța din oală
s-a analizat comportamentul personajelor, modul în care începând de la cel mai mic – șoricelul- și până la cel mai mare – ursul, s-au acceptat unii pe alții. Preșcolarii au înțeles din această poveste că e bine să ne acceptăm unii pe alții, fiindcă toți avem nevoie de anumite lucruri și e bine ca lucrurile să le împărțim între noi. Totuși, copiii nu l-au apreciat pe urs deoarece prin greutatea lui ,,căsuța” a fost sfărmată, ascest fapt trăgându-le atenția că unele personaje nu sunt binevenite datorită comportamentului lor. Preșcolarii au fost întrebați ,,Dacă e bine să fim prieteni cu toată lumea chiar și cu cei care nu se comportă frumos?” Copiii au dat răspuns negativ referitor la cei care nu se poartă frumos dar în final după discuțiile purtate, au menționat că trebuie acceptați și aceștia ca prieteni și să îi ajutăm și pe ei să nu se comporte urât.
Luând un alt exemplu, de data aceasta un text cult, Muzicanții din Bremen scris de Frații Grim, copiii au descoperit și în acest text ce înseamnă prietenia și ce rezultat are. După ce s-a realizat repovestirea textului, copiii au fost întrebați ,, de cine le-a plăcut din poveste?” toți au dat răspunsuri referitoare la personajele pozitive ale poveștii: cocoșul, motanul, cățelul, măgarul deoarece chiar dacă sunt diferiți ei s-au acceptat unii pe alții iar împreună au trecut mai ușor peste faptul că nu aveau unde să locuiască.
Copiii au dedus că prin colaborare și înțelegere, prin apropierea unora de alții, greutățile par mai ușoare, totodată, fiecare dintre personaje au contribuit prin puterea lor, pisica zgâriind pe hoț, câinele mușcându-l de picior, măgarul lovindu-l cu copita iar cocoșul cântând după obiceiul său, dar toți dorind să obțină acelaș lucru de a vea o casă pentru ei. Și de data aceasta copiii au observat comportamentul personajelor dar chiar dacă acestea au fost agresive cu hoții, fiecare au făcut ce au știut mai bine iar aceștia, hoții, și-au meritat pedeapsa. Copiii au desprins mesajul că atunci când ne acceptăm unii pe alții, când colaborăm între noi și ne ajutăm fiecare după putere, devenim prieteni buni iar atunci când întâlnim obstacole putem să le trecem mai ușor împreună.
În a treia etapă a experimentului, etapa de control, prin prelucarea răspunsurilor s-a urmărit felul cum copiii au apreciat exemplul de comportare a personajelor principale din cele două povești iar apoi modelul în care exemplul dat de prietenie, după repovestirea textelor, a avut efect asupra copiilor . Diferența care s-a observat din răspunsurile date de copii la testul pretest și cel posttest, a fost considerată criteriul de evoluție al copiilor în formarea deprinderilor și noțiunilor de prietenie, colaborare, al formării unei atitudini pozitive față de această trăsătură.
Diferența s-a observat foarte clar prin:
numărul de copii care au apreciat prietenia dintre personajele întâlnite în text,
numărul de copii care le este indiferentă prietenia,
frecvența folosirii termenilor de prietenie și colaborare.
Folosind reprezentarea grafică situația prezintă rezultatele obținute și reprezentările în cele două etape astfel:
Prietenia personajelor din povestirea Căsuța din oală aplicată copiilor de 3-4 ani (nivel I) care cuprinde 7 preșcolari.
Tabel 1
Așa cum prezintă tabelul și reprezentarea grafică, în prima etapă doar un număr de 3 copii, din totalul celor 7, au apreciat prietenia dintre animale chiar dacă în final unul dintre ele nu s-a comportat potrivit, iar ceilalți, în număr de 4, au rămas indiferenți neînțelegând ce înseamnă acest lucru. În cea de a doua etapă, după ce s-a dezbătut mesajul povestirii, numărul copiilor crește, toți apreciază prietenia dintre animale și comportamentul lor.
Prietenia dintre personajele din povestirea Muzicanții din Bremen aplicată copiilor de 5-6 ani (nivel II) care cuprinde un număr de 5 copii:
Tabel 2
În prima etapă, preșcolarii grupei mari au apreciat în număr de 3 prietenia și comportamentul animalelor și au rămas indiferenți doar 2 deoarece aceștia nu au înțeles suficient de bine mesajul povestirii și au considerat că animalele nu s-au comportat bine cu hoții, considerând că i-au alungat pe nedrept.
În cea de a doua etapă, toți preșcolarii grupei mari au apreciat prietenia și comportamentul animalelor, în urma repovestirii și analizarea comportamentului acestora, copiii au înțeles că ,, este bine să fim prieteni, să colaborăm și să ne ajutăm unii pe alții”.
Frecvența folosirii termenilor de prietenie și colaborare cât și modul în care copiii se comportă unii cu alții denotă faptul că și-au însușit noțiunea corespunzătoare. Acest lucru este dovedit de faptul că în prima etapă, mai ales cei de nivel I, nu prea folosesc termenii de prietenie și colaborare în exprimare dar nici nu colaborează în totalitate între ei, însă în a doua etapă aceste lucruri se observă în comportamentul lor mai intens.Totodată la însușirea deprinderii de ,,prietenie” au contribuit și discuțiile purtate cu copiii asupra comportării lor în timpul activităților și jocurilor desfășurate.
Pe parcursul derulării acestei cercetări am ținut seamă și de faptul că explicarea cuvintelor sau expresiilor noi întâlnite duc la o mai bună înțelegere a textului dar și faptul că, copiii și- au îmbogățit vocabularul, folsindu-le în exprimare astfel contribuind la formarea unui limbaj bogat.
Prin exercițiul aplicat în această cercetare, cunoscând și participând la activitățile din cadrul experimentului, părinților li s-a captat atenția spre importanța integrării copiilor în societate transformându-se din parteneri pasivi în unii activi, implicați în viața copiilor lor. Ei au confirmat că sarcina dată lor, aceea de a povesti anumite texte literare copiilor acasă, a fost desfășurată cu succes iar după încheierea acestui experient aproape toți părinții și-au schimbat atitudinea față de instituția grădiniței, căpătând mai multă încredere în aceasta. Toți au afirmat că momentele petrecute alături de copiii lor, citindu-le sau povestindu-le povești, au fost deosebit de plăcute, copiii, așteptându-le cu nerăbdare în aproape fiecare zi. Acest lucru au dus la îmbunătățirea relațiilor dintre părinți și copii, devenind mai calde, mai apropiate chiar devenind ,,prieteni” buni. Tot în această etapă s-a revenit cu un nou chestionar pentru ca să se observe impactul poveștilor și asupra copiilor și părinților, cât și efectul cercetării realizate.
În finalul cercetării s-a realizat, împreună cu copiii și părinții acestora cât și cadrul didactic implicat un ,,Mini- dicționar de comportamente” (Anexe) care a fost expus la centrul ,,Bibliotecă” pentru a fi la îndemâna oricui, pentru a-l consulta sau exemplifica ori de câte ori e nevoie.
IV. 6 CONCLUZIILE CERCETĂRII
Evaluarea rezultatelor cercetării a asigurat o modalitate distinctă de anliză cantitativă și calitativă. Reultatele obținute în această cercetare, demonstrează că ideea folosirii creațiilor literare, în special basmele sau povestirile din literatura pentru copii, sunt un mijloc deosebit și important în vederea formării unor trăsături de caracter ale personalității umane și implicit la formarea unor comportamente, obținându-se rezultate bune și foarte bune.
Din datele prezentate anterior, rezultă că ipoteza a fost confirmată de cercetarea prezentată: toți părinții copiilor de la grupă au lecturat sau povestit acestora poveștile ,implicându-se activ iar efectul cercetării a rezultat din desprinderea mesajului moral al basmelor și povestirilor, mesaje care au fost cuprinse într-un ,,Mini- dicționar de comportamente”(anexe), în vederea formării unor trăsături morale de caracter și formarea atitudinilor și comportamentelor copiilor.
Ipoteza pe baza căreia mi-am desfășurat cercetarea și exemplele luate din literatura pentru copii sunt un mijloc sigur de formare a unor trăsături morale incipiente. Obiectivele propuse au fost realizate iar scopul cercetării atins. Formarea atitudinii pozitive și aprobatoare față de personajele întâlnite s-a reflectat direct în comportamentul copiilor în anul școlar 2014 – 2015 și de aceea copiii vor fi observați și controlați în continuare pentru ca ceea ce este întâmplător (anumite conduite negative) să nu devină obișnuințe.
Din punct de vedere cognitiv, la vârsta preșcolară, valențele intelectuale ale copiilor își modifică rapid valorile sub impactul modelelor educaționale, copiii având capacitatea extraordinară de a învăța, de a utiliza noțiunile învățate așa cum se observă și din cercetare, deoarece sunt rapizi în asocierea de comportamente, imagini, cuvinte având resurse de transfer cognitiv și restructurare.
Dacă la începutul cercetării, unde copiii au cunoscut câteva povești, dar nu au reușit să desprindă mesajul acestora, având și un vocabular mai sărac, în etapa finală evoluția lor a fost evidentă. Din punct de vedere moral, copiii au apreciat cu mai multă ușurință și obiectivitate conduita personajelor, înțelegând mai ușor ce este ,,bine” sau ce este ,,rău”. În ceea ce privește latura afectivă, copiii au fost implicați, trăind sufletește acțiunile din cadrul șirului de povești, transpunându-le în forme concrete în jocurile lor.
Participând activ în desfășurarea cercetării, copiii au devenit mai curioși, mai atenți la detalii (descrierea imaginilor, a faptelor personajelor și a însușirilor acestora), au colaborat și s-au susținut reciproc, dovedind un comportament socio-relațional bun, au devenit mai încrezători și mai comunicativi.
Feedbak-ul a fost unul pozitiv pe întreg parcursul cercetării atât la nivelul copiilor care doresc să mai asculte și alte povești noi, deoarece cu cât cunosc mai multe creații literare cu atât devin mai buni, mai drepți, mai prietenoși, mai cinstiți cu sine și ceilalți, spunând adevărul orice s-ar întâmpla. Și nu în ultimul rând părinții au conștientizat importanța timpului petrecut alături de copilul său în favoarea acestuia și a educării cu ajutorul exemplului dat de povestirile, poveștile sau basmele spuse sau citite și nu vizionate la calculator sau televizor.
Astfel, cei mai câștigați au fost copiii care au dobândit noi modele de conduită morală, însușindu-și anumite valori care pe viitor vor contribui la formarea personalității lor.
CONCLUZII
Prezenta lucrare este structurată pe patru capitole din care primul este cadrul teoretic despre valorile umane, funcțiile acestora cât și sistemul de valori personale. Impactul pe care il au valorile asupra comportamentului uman este demonstrat în subcapitolul șase al primului capitol, evidențiind legătura dintre valorile umane, atitudinea și comportamentul individului și formarea trăsăturilor de caracter al personalității. Al doilea capitol prezintă definiții și forme de reprezentare a comportamentului moral, religios și estetic cât și exemple semnificative realizate cu copiii din grupă. În al treilea capitol se exemplifică modele și structuri comportamentale în literatura pentru copii, prin prezentarea valențelor formative-educative, importanța basmelor și povestirilor atât populare cât și culte realizând o paralelă între cele două tipuri de texte și exmplificând forme de reprezentare ale comportamentelor moral, estetic și religios în literatura pentru copii în special din basme și povestiri. Al patrulea capitol cuprinde partea de cercetare în care se observă cum copiii de la Grădinița cu program normal de la Boiu Mare apreciază comportamentul pozitiv al personajelor literare însușindu-și unele valori ale acestora, luându-le drept model, formându-și, astfel, anumite trăsăturile de caracter și personalitate. Lucrarea mai conține o Introducere în tema propusă, Concluziile lucrării prezente, Anexe care ilustrează, pe cât se poate, munca desfășurată în vederea realizăii cercetării.
Motivul pentru care am ales acestă temă este prezentat în parte de Introducerea lucrării, din dorința de a transmite copiilor încă de la cea mai fragedă vârstă valori ale personalității umane, atât cât ei au priceput acest lucru, luând ca exemplu personaje din poveștile îndrăgite de ei, cât și din dorința și datoria morală care este impusă de statutul de dascăl, de a forma copiilor preșcolari un comportament moral, în spiritul dragostei și iubirii semenilor. Consider că partea de cercetare a asigurat o modalitate deosebită de a experimenta modul în care se formează și educă la copii preșcolari trăsăturile de caracter.
Prin activitatea desfășurată pe tot parcursul acestei perioade de cercetare aș putea concluziona la fel ca Anton Ilica astfel:
,, a). formarea calităților morale este un proces complex, care trebuie să fie în permanență supravegheat;
b). educarea la copii a gustului estetic, a posibilităților de a descoperii frumosul trebuie să fie gradat și cu multă atenție;
c). posibilitatea formării unor trăsături incipiente de caracter la copiii preșcolari este ceea care pornește de la analiza unor acțiuni și fapte concrete către analiza trăsăturilor de personalitate, care exprimă calitățile morale respective;
d). întrucât aceste calități se manifestă în condiții deosebite, ele nu pot rezultatul unor influențe de natură educativă cu caracter unic și nici al unei singure metode;
e). cea mai importantă achiziție pe linia formării calităților morale urmărite la vârsta preșcolară este formarea capacității de apreciere și formarea unei atitudini pozitive față de cei care au asemenea caități. Astfel, în basmele prezentate, copiii apreciază corect personajele urmărite, sunt alături de ele și le iau ca exemplu de conduită;
f). deoarece personalitatea copilului preșcolar este în formare, chiar dacă s-a atins un anumit stadiu în formarea morală sau estetică a acestuia, actul educațional nu trebuie considerat terminat. Educația trebuie organizată mai departe pe baza de mijloace și procedee adecvate, o dată cu evoluția vârstei copilului. Așadar, activitatea trebuie să fie continuă în cunoștințele etice, bazate pe noile experiențe de viață ale copiilor pe durata timpului petrecut în grădiniță”(Ilinca,2006, pp:235 / 1).
Implicarea părinților în activitățile cu copiii este benefică și oportună din mai multe puncte de vedere: au astfel posibilitatea de a-și descoperi copiii într-un alt mod decât cel obișnuit, învață să-și aprecieze obiectiv copiii, să aibă mai mult tact, mai multă răbdare și învață noi metode. Toate acestea duc la o mai mai bună înțelegere, îmbunătățind relația părinte-copil dar și la o implicare a acestora în activitățile propuse de grădiniță, ceea ce este benefic atât pentru ei dar și pentru copii și dascăli.
Scopul prezentei lucrări a fost de a reliefa contribuția operelor literare adecvate vârstei preșcolarilor în desprinderea unor mesaje morale și adoptarea lor de către copiii, contribuind astfel la dezvoltarea personalității lor. Majoritatea copiilor au împrumutat de la eroii pozitivi plăcerea conversației, comportamentul civilizat, dragostea pentru frumos și dragostea față de oameni. Prin puterea de convingere, prin modelul de comportare al eroilor, copiii își însușesc din aceste poveștiri și basme comoara înțelepciunii populare, valorile de bază a umanității.
Contribuția originală adusă lucrării constă în elaborarea unui ,,Mic dicționar de comportamente” (anexe) care se poate consulta ori de câte ori este nevoie și de ori cine dorește acest lucru. În final îmi propun ca să dezvolt pe viitor, astfel de tehnici benefice de îmbogățire și activizare a comportamentelor la copiii preșcolari.
ANEXE
CHESTIONAR 1
Copilul dumneavoastră ascultă sau vizionează povești acasă?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Prin ce mijloace ascultă/ vizionează poveștile?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Cine spune/ citește povești copilului?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Cât de des povestiți, citiți sau spuneți povești copillului?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Care sunt poveștile preferate ale copilului dumneavoastră?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
CHESTIONAR 1 – VARIANTĂ RĂSPUNS PĂRINTE
Copilul dumneavoastră ascultă sau vizionează povești acasă?
…………………………………………………………………………………………………………………………….
…..Câteodată.
Prin ce mijloace ascultă / vizionează povești?
………………………………………………………………………………………………………………………………
…….Folosește televizorul pentru că nu prea avem cărți de povești………………………………….
Cine spune/ citește povești copilului?
………………………………………………………………………………………………………………………………
……………….Eu, mama.
Cât de des povestiți, citiți sau spuneți povești copilului dumneavostră?
………………………………………………………………………………………………………………………………
…..Numai când am timp mai liber.
Care sunt poveștile preferate ale copilului dumneavoastră?
………………………………………………………………………………………………………………………………
……..Scufița Roșie, Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi.
CHESTIONAR 2
Cum vi s-a părut ideea de a spune/ lectura povești copiilor?
Argumentați răspunsul.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Cum s-a manifestat copilul dumneavoastră în timpul expunerii poveștilor?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Credeți că este bine pentru copil să-i spuneți povești?
Argumentați răspunsul .
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Veți continua să spuneți/ lecturați povești copilului? De ce?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
CHESTIONAR 2 – VARIANTĂ RĂSPUNS PĂRINTE
Cum vi s-a părut ideea de a spune/ lectura povești?
Argumentați răspunsul.
………………………………………………………………………………………………………………………………… Această idee e foarte bună..pentru că ne-a plăcut foarte mult și mie dar și copilului meu atunci când îi citeam povestea, asculta cu mare plăcere.
Cum s-a manifestat copilul dumneavoastră în timpul expunerii poveștilor?
…………………………………………………………………………………………………………………………………. Asculta cu mare atenție și uneori mă întreba despre ce nu înțelegea.
Credeți că este benefică pentru copil expunerea poveștilor de către părinți? Argumentați răspunsul.
…………………………………………………………………………………………………………………………………. Da, desigur, astfel am reușit să ne apropiem mai mult unul de celălalt, să ne petrecem mai mult timp împreună, discutând despre anumite lucruri.
Veți continua să spuneți/ lecturați povești? De ce?
……………………………………………………………………………………………………………………………………… Desigur, voi continua pentru că copilului îi plac poveștile și a învățat cum să se comporte în anumite situații, în urma discuțiilor avute.
MINI- DICȚIONAR DE COMPORTAMENTE
INTROCUCERE
,, Dați-ne povești, zic copiii; dați-ne aripi, ajutați-ne, voi, care sunteți mari, să zburăm în depărtări, clădiți-ne palate de azur, în grădini fermecate, arătați-ne cum se plimbă zânele sub razele lunii”( Ilinca, 2006,pp:236/ 1)
Micul dicționar de comportamente prezintă tuturor câteva modele de comportare care au fost stabilite de către copiii de la Grădinița din Boiu Mare în anul școlar 2014-2015, în urma audierii și dezbaterii unor comportamente și însușiri morale ale personajelor din poveștile îndrăgite. Dicționarul nu are pretenția de a prezenta toate comportamentele și însușirle morale întâlnite în povești, ci prezintă doar o mică parte dintre acestea.
Prezentul dicționar cuprinde imagini din povești, însușirile morale care evidențiază caracterul și mesajele descoperite de copii, care au scopul de a facilita oricărui preșcolar înțelegerea și descifrarea mesajelor comportamentale. Prezentul dicționar va fi completat cu noi exemple de comportamente întâlnite în poveștile, povestirile și basmele pe care le vom aborda în viitor.
Intrând în lumea fermecată a poveștilor, putem descoperii împreună noi modele, exemple și reguli de coduită exemplară. Literatura pentru copii investighează universul propriu de cunoștere al copilului, năzuințele, aspirațiile lui cele mai înalte, relevă eroismul oamenilor printr-o ingenioasă treansformare artistică. Conținutul variat și marea diversitate a formelor de expresie artistică, explică forța puternică pe care o exercită asupra copiilor și contribuția la formarea, cultivarea unor puternice sentimente și trăsături morale, religioase și estetice.
ESTE BINE SĂ FIM TOȚI PRIETENI BUNI
Muzicanții din Bremen de Frații Grimm
Căsuța din oală- poveste populară
Mănușa- poveste populară
Trăsături morale pozitive desprinse: prietenia, bunătatea, omenia.
Trasaturi morale negative desprinse: frica, naivitatea.
TREBUIE SĂ FIM BUNI UNII CU ALȚII
Albă ca zăpada și cei șapte pitici de Frații Grimm
Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă
Trăsături morale pozitive desprinse: bunătatea, frumusețe, hărnicia, iubirea, modestia.
Trăsături morale negative desprinse: răutatea, urâțenia, lenea, lăcomia, îngâmfarea.
ESTE BINE SĂ AJUTĂM PE ALȚII
Povestea puișorului îngâmfat- poveste populară
Ridichea cea uriașă –poveste populară
Trăsături morale desprinse: unitate și sprijin.
Trăsături morale negative desprinse: îngâmfarea, încăpățânarea.
TREBUIE SĂ NE IUBIM MEMBRII FAMILIEI
Inimioare,inimioare de Sarina Cassvan
Lebedele de H. C. Andersen
Hansel și Gretel de Frații Grimm
Trăsături morale pozitive desprinse: dragostea de părinți și frați, curajul, sacrificiul.
Trasături morale negative desprinse: răutatea, indiferența.
TREBUIE SĂ ASCULTĂM SFATURILE PĂRINȚILOR
Scufița Roșie de Frații Grimm
Puiul de Al. B. Voinești
Capra cu trei iezi de Ion Creangă
Trăsături morale pozitive desprinse : dragostea părintească până la sacrificiu.
Trăsături morale negative desprinse: naivitatea, neastâmpărul, lăcomia, șiretenia.
SĂ NU ÎNȘELĂM PE NIMENI
Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă
Turtița –poveste populară
Trăsături morale pozitive desprinse: dreptatea, cinstea.
Trăsături morale negative desprinse: viclenia, șiretenia, naivitatea.
ESTE BINE SĂ SPUNEM ÎNTOTDEAUNA ADEVĂRUL
Pinocchio de Carlo Collodi
Puf Alb și Puf Gri –poveste populară
Trăsături morale pozitive desprinse: cinstea, adevărul.
Trăsături morale negative desprinse: minciuna.
ESTE BINE SĂ FIM CURAJOȘI, PERSEVERNȚI SĂ ÎNFRUNTĂM OBSTACOLELE IVITE
Prâslea cel Voinic și merele de aur de Petre Ispirescu
Povestea porcului de Ion Creangă
Trăsături morale pozitive desprinse: curajul, vitejia, bunătatea, istețimea, dreptatea.
Trăsături morale negative desprine: lauda, hoția, răutatea, lașitatea, înșelăciunea.
TREBUIE SĂ PREȚUIM MUNCA
Cei trei purceluși de Serghei Mihailov
Banul muncit de Al. Mitea
Trăsături morale pozitive desprinse: hărnicia,adevărul, cinstea.
Trăsături morale negative desprinse: lenea, minciuna.
TREBUIE SĂ NE PĂSTRĂM CURĂȚENIA CORPULUI ȘI A OBIECTELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE
Maricica de Luiza Vlădescu
Șorțulețul albastru de Irimie Străut
Trăsături morale pozitive desprinse: prietenia, colaborarea, sprijinul.
Trăsături morale negative desprinse: îngâmfarea, neacceptarea sprijinului.
TREBUIE SĂ PROTEJĂM MEDIUL ȘI NATURA
Legenda buburuzei-poveste populară
Legendele pasărilor de Simon Florea Marin
Legenda ghiocelului – poveste populară
Trăsături morale pozitive desprinse: iubirea față de natură și viețuitoare, compasiunea, milostenia.
TREBUIE SĂ FIM POLITICOȘI
Nu numai la grădiniță de Octav Pancu-Iași
Cuvântul fermecat de V. Oseeva
Trăsături morale pozitive desprinse: bună cuviință, politețea.
ESTE BINE SĂ RESPECTĂM TRECUTUL ȘI SĂ FIM MÂNDRII CĂ SUNTEM ROMÂNI
Am fost și eu la Alba Iulia și am văzut Unirea cea Mare de Dumitru Almaș
Moș Ioan Roată și Unirea de Ion Creangă
Legenda tricolorului-poveste populară
Trăsături morale pozitive desprinse: dragostea de neam, țară, meleaguri, curajul, unitatea, sprijinul.
ESTE BINE SĂ NE CUNOAȘTEM ȘI SĂ RESPECTĂM SĂRBĂTORILE RELIGIOASE
Povestea nașterii Pruncului Sfânt sau Legendele Crăciunului- www.parinti.com/ 7
Legenda ouălor roșii- www.activitaticopii.ro/ 4
Trasături morale pozitive desprinse: credința în Dumnezeu, iubirea, dăruirea.
ESTE BINE DE A DĂRUI ȘI ALTORA DIN CEEA CE AVEM
Povestea lui Moș Crăciun -www.părinți.com/ 7
Povestea Sfântului Ierarh Nicolae- www.părinți.com/ 7
Trăsături morale pozitive desprinse: bunătatea sufletească, dăruirea, milostenia, iubirea față de semeni, credința în Dumnezeu.
PROIECT DIDACTIC
PROPUNĂTOR: PETER GEORGETA MIRELA
GRUPA: MIJLOCIE
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cine sunt/ suntem?
SUBTEMA: Eu și familia mea
TEMA ACTIVITĂȚII: Scufița Roșie după Frații Grimm
MIJLOC DE REALIZARE: Activitatea integrată
ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE: Povestea educatoarei
ACTIVITĂȚI LIBER ALESE: Joc de rol- Scene din poveste: Scufița și lupul în
pădure sau Mama și Scufița
Construcții- Casa bunicii
Artă- Scenă din poveste- colorare
TIPUL ACTIVITĂȚII: predare- învățare
SCOPUL: – Dezvoltarea capacității copilului de a asculta cu atenție, de a se concentra asupra subiectului povestirii;
Cunoașterea consecințelor neascultării de părinți și a lipsei de prudență;
Formarea conduitei morale și cultivarea unor sentimente de simpatie, respect, sau antipatie pentru personajele din poveste;
Stimularea interactivității și cooperării;
Educarea dragostei și atitudinii atente față de bunică.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
-să fie familiarizați cu tema activități;
– să asculte cu atenție povestea educatoarei;
– să rețină personajele din poveste;
– să opteze în alegerea unui personaj, motivându-și alegerea;
– să reproducă pe scurt conținutul textului folosind expresii;
– să desprindă mesajul povestirii, înțelegând de ce s-a întâmplat așa;
– să interpreteze rolurile folosind acesorii necesare;
– să construiască căsuța bunicii folosind materialele puse la dispoziție;
– să coloreze în conturul dat folosind culorile corespunzătoare fiecărui element;
– să interacționeze și să colaboreze în vederea realizării temelor propuse.
METODE ȘI PROCEDEE: conversația, observația, povestirea, explicația, problematizarea, munca în grup, munca în perechi, munca individuală, cvintetul.
MATERIALE DIDACTICE:
4 ilustrații reprezentând momentele principale din poveste, piese de îmbrăcăminte ale celor două personaje (Scufița și lupul), decor reprezentând pădurea, cuburi de diferite forme, culori și mărimi, fișe , creioane colorate, carioci colorate , coală mare.
RESURSE TEMPORALE: 40 minute
BIBLIOGRAFIE: Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela 2008:Metode interactive de grup- Gihd metodic, București: Editura Aramis.
***2008: Curriculum pentru învățământ preșcolar 3-6/7 ani, București
***2010: Revista învățământului preșcolar Nr. 3-4, București: Editura Arlequin.
STRATEGIE STIMULATIV- EDUCATIVĂ: aprecieri, recompense.
PROIECT DIDACTIC
PROPUNĂTOR: PROF. ÎNV. PREȘC. PETER GEORGETA MIRELA
GRUPĂ: MARE
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cu ce exprimăm ceea ce simțim?
SUBTEMA: Povești îndrăgite
TEMA ACTIVITĂȚII: Fata babei și fata moșneagului
MIJLOC DE REALIZARE: Activitate integrată
ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE:
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE: Repovestire
DOMENIUL ȘTIINȚE: Rezolvare de probleme
TIPUL ACTIVITĂȚII: mixtă (consolidare-verificare)
SCOPUL: consolidarea deprinderii de a reproduce firul narativ al poveștii, utilizând în exprimare un limbaj corect din punct de vedere gramatical;
-cultivarea unor trasături pozitive de voință și caracter: bunătate, sprijin, generozitate, empatie, recunoștință;
fixarea cunoștințelor despre numerație în limitele 1-10;
stimularea cooperării și interactivității.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
-să recunoască și numească personajele principale din poveste, titlul și autorul poveștii;
-să identifice ordinea de desfășurare a acțiunilor prin intermediul imaginilor din poveste;
-să reconstitue firul narativ al poveștii pe baza imaginilor prezentate, folosind un limbaj corect din punct de vedere gramatical;
-să numească trăsăturile caracteristice ale personajelor principale pe baza faptelor acestora;
-să desprindă morala din poveste;
-să aprecieze trăsăturile pozitive de voință și caracter,
-să aibă o atitudine pozitivă față de muncă;
-să numere corect în limitele 1-10;
-să rezolve o sarcină dată;
-să colaboreze cu colegii de grupă în vederea realizării temelor propuse.
METODE ȘI PROCEDEE:conversația, explicația, povestirea, repovestirea, problematizarea, exercițiul, munca în grup, munca în pereche, diagrama Wenn.
MATERIALE DIDACTICE: cutia surpriză cu păpușile care reprezintă cele două fete, imagini cu scene reprezentative din poveste ,planșă pentru diagrama Wenn, tabel cu elemente din poveste, carioca.
RESURSE TEMPORALE: 60-70 minute.
BIBLIOGRAFIE: Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela: Metode interactive de grup. Ghid metodic, Editura Arves, Craiova, 2002.
Bout, Odarca:Ghid metodic pentru elevi,studențiși profesori debutanți,Editura :Ceconi, Baia Mare, 2014.
2008:Curriculum pentru învățământ preșcolar 3-6/7 ani, București.
2011: Revista învățământului preșcolar Nr.1-2, București:Editura Arlequin.
STRATEGIE STIMULATIV- EVALUATIVĂ: Aprecieri, recompense.
PROIECT DIDACTIC
PROPUNĂTOR: PROF. ÎNV. PREȘC. PETER GEORGETA MIRELA
GRUPĂ: COMBINATĂ
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cu ce exprimăm ceea ce simțim?
SUBTEMA: Mărțișorul- simbol al primăverii
TEMA ACTIVITĂȚII: Legenda mărțișorului-autor anonim
MIJLOC DE REALIZARE: Activitate integrată
ELEMENTELE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE:
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE: Lectura educatoarei
DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE: Activitate practică
TIPUL ACTIVITĂȚII: Predare- învățare
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
NIVEL I:
dobândirea de noi informații prin ascultarea cu atenție și urmărirea liniei povești, concomitent cu imaginile prezentate,
demonstrarea înțelegerii textului apelând la diferite modalități de redare,
realizarea unor lucrări practice inspirate din viață, valorificând deprinderile de lucru învățate (lipire, decorare)
exprimarea sentimentelor de bucurie trezite în sufletul copiilor de către produsele realizate.
NIVEL II:
îmbogățirea vocabularului pe baza unor cuvinte și expresii,
exprimarea unor idei și sentimente pe care le trezește textul în sufletul copiilor
cultivarea gustului estetic,
realizarea unor lucrări practice inspirate din viață valorificând deprinderile de lucru însușite (decupare, asamblare).
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
NIVEL I:
– să asculte cu atenție textul, urmărind linia povești concomitent cu
Imaginile ,
să alcătuiască propoziții simple din punct de vedere gramatical, corecte, demonstrând înțelegerea textului,
să manifeste bucurie pentru pentru realizarea produselor, mărțișoarelor prin tehnicile învățate,
să manifeste interes și spirit cooperant cu cei din jur.
NIVEL II:
– să își dezvolte și îmbogățească vocabularul pe baza însușirii de noi cuvinte și expresii,
să demonstreze înțelegerea textului alcătuind propoziții dezvoltate din punct de vedere gramatical corect,
să exprime ideile și sentimentele pe care le trezește textul în sufletul lor,desprinzând mesajul acestuia,
să analizeze obiectiv lucrările ținând seama de aspectul estetic, corectitudinea efectuării tehnicilor,
să –și exprime sentimentele pozitive față de lucrări,
să propună modalități de valorificare a produselor,
să manifeste spirit cooperant cu cei din jur.
METODE ȘI PROCEDEE:
lectura educatoarei, explicația, conversația, observația, acvariul, demonstrația, munca în pereche, munca individuală, cvintetul, analiza, autoanaliza.
MATERIALE DIDACTICE:
macheta – suport text – ,,Legenda mărțișorului”- autor necunoscut, imagini cu elemente din text, coșuleț, jnur pt. mărțișor, decor-cauciuc, lipici superglluter,formedinghips, semințe, vopsea acrilică, pensule, cartonașe, foarfecă, capsator, panouri pt. expoziție.
RESURSE TEMPORALE: 60 minute.
BIBLIOGRAFIE: Curriculum pt. învățământ preșcolar 3- 6/7 ani, 2008.
Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M.,: 2008, Metode interactive de grup. Ghid metodic pt. învățământul preșcolar, Editura Aramis, București.
Hăganu, Ileana,Raclaru, Cireșica: 2005, Educație pentru societate, Îndrumător pentru educatoare, București: Editura Aramis.
STRATEGIE STIMULATIV-EVALUATIVĂ: aprecieri, recompense.
LEGENDA MĂRȚIȘORULUI –autor necunoscut
Se spune că demult, tare demult, între domnița Primăvară, care își avea castelul la marginea câmpiei fără de sfârșit și domnița Iarnă, care avea un palat minunat, acolo unde se termină dealurile și începe urcușul munților, era o mare dușmănie. Primăvara, o certa pe Iarnă că ………..stă prea mult , iar ea nu mai are răbdare să-o aștepte să plece! Iarna, la rândul ei o certa pe Primăvară că vine prea devreme și nu-i lasă destul timp să-și golească coșurile pline cu fulgi argintii.
Ca să le poată liniști , Bărânul An, tatăl lor, construise între ele un zid uriaș pe care-l păzea tot timpul. Dar într-o zi, pe când acesta ațipise puțin, cele două domnițe s-au întâlnit lângă zid și au început să se certe și să rostească blesteme îngrozitoare una către cealaltă:
-Să nu mai poți deschide porțile Soarelui care-mi topește zăpada, să se îmbolnăvească toți copii de pe câmpia ta și să nu mai poată alerga voioși pe-afară ……….. blestema furioasă Iarna!
-Taci și ascultă vorbele mele:
-Tu ……să nu mai poți alerga peste câmpuri semănând zăpadă, chiciură, polei și promoroacă!Pe pământurile tale, toți copii să adoarmă ……pe vecie, să nu se mai bucure de neaua ta albă care-i îndeamnă la jocuri gălăgioase……… blestema la rândul ei Primăvara!
Și ….vraja s-a împlinit . Toți copii s-au îmbolnăvit și nu mai puteau ieși la joacă, ori… au căzut într-un somn adânc.
Când s-a terzit Bătrânul An, s-a speriat de atâta liniște, a chemat degrabă pe cele două domnițe și le-a certat, zicându-le:
Ce –ați făcut nesocotitelor !? Nu vedeți ce trist e Pământul fără copii?
Trebuie degrabă să opriți blestemele, să rupeți vrăjil, că de nu …… , vă închid împreună în turnul cel întunecat! Plecați iute prin sate și dați de veste tuturor mamelor, să ia degrabă un fir de ață , lână sau mătase albă (ca tine răutăcioasa mea fică Iarnă ) și să-l răsucească cu un fir de culoare roșie (ca bucuria ce o aduci tu în sufletul copiilor și oamenilor, grăbita mea fiică Primăvară); să facă un șnuruleț și să-l pună la mânuța copiilor bolnavi sau adormiț , ca pe o brățară și atunci ……. blestemul vostru se va rupe!
Cele două domnițe , de frica tatălui și de rușine că au fost atât de rele, au alergat repede ca vântul și le-au vestit pe toate mamele cu copii, cum să rupă cumplita vrajă. În scurt timp, în urma lor Pământul vuia de glasurile copiilor veseli cu șnuruleț alb-roșu la mână.
….Mai târziu unele mame au răsucit un șnur mai lung și l-au pus copiilor la gât ca pe un lănțișor care să le apere sănătatea!…..Apoi tinerele fete au îndrăgit și ele șnurul vesel, l-au legat în fundițe și l-au pus pe piept. Ba mai mult, ca să le poarte noroc, au legat de fundiță și un bănuț găurit, mic-mititel!
….Și de atunci încoace, oamenii au inventat lucruri cât mai frumoase pe care le leagă cu șnur alb- roșu, la început de primăvară, la 1 MARTIE, le prind în piept copiilor, tinerilor, domnișoarelor , mamelor, bunicilor, să le poarte noroc, să le aducă sănătate și bucurie !
Bibliografie selectivă:
Academia Română, Institutul de lingvistică: 1998, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura:Univers Enciclopedic, București.
Allport, G. W. :1984, Structura și dezvoltarea personalității, Editura: Didactică și Pedegogică, București.
Andrei, Alexandru: 1974, Valori etice ale basmului fantastic românesc, Editura Societatea literară Reliefromânesc, București.
Andrei, Petre:1945, Filosofia valorii, Editura: Fundația Regele Mihai I, București.
Andrei, Petre: 1997, Filosofia valorii, Editura: Polirom, Iași.
Andrei,Petre: 2010, Opera Omnia, Despre ideal,despre fericire. Valorile estetice și teoria empatiei. Etica. Prelegeri ,Instrucția publică, Editura: Tipo Moldova, Iași.
Bădescu, Constantin: 1989, Reflecții și maxime, vol. I, Editura: Științifică și Enciclopedică, București.
Bontaș, Ioan: 1994, Pedagogie, Editura: ALL, București.
Bratu, Bianca: 1977, Preșcolarul și literatura, Editura: Didactică și Pedagogică, București.
Burke, Edmund: 1981, Despre frumos și sublim, Editura: Meridiane, București.
Butură, Valer: 1992, Cultura spirituală românească, Editura: Minerva, București.
Călinescu, George: 1964, Cronicile optimismului, Editura pentru Literatură, București.
Călinescu, George: 1965, Estetica basmului, Editura pentru literatură, București.
Columban,M.,H., Corcheș, H., Gal,V., Lupu,M., Paicu,L.: 2008, Literatura română. Cartea definitivă a pregătirii examenului de bacalaureat, Editura: ART, București.
Creangă, Ion: 2009, Amintiri din copilărie, Povești, Povestiri, Editura: Jurnalul Național, București.
Cucoș, Constantin: 2006, Pedagogie, Iași, Editura: Polirom.
Culda, Lucian: 1982, Omul, valorile și axiologia, Editura Științifică și Enciclopedică, București. ***Curriculum Național pentru învățământ preșcolar 5-6/7 ani, 2008
Dumitrana, Magdalena, Breben, Silvia: 2000, Psihopedagogia copilului 1, Editura: Reprograph, Craiova.
Golu, Mihai: 2007, Fundamentele psihologiei II, Editura: Fundației România de mâine, București.
Gruia, Călin, Mitru, Alexandru, Cassvan, Sarina: 2009, Povești, povestiri și basme,Volumul III ,Editura: Diana, București.
Hartmann, Nicolai: 1974, Estetica, Editura: Univers, București.
Iluț, Petru: 2009, Psihologie socială și sociopsihologie, Editura: Polirom, Iași.
Iluț, Petru: 2004, Valori, atitudini și comportamente sociale, Editura: Polirom, Iași.
Iogu, Elena: 2005, Cărțile copilăriei, clasa a II-a. Bibliografie școlară obligatorie, Editura: Bogdana, București
Ionescu, Miron, Chiș, Vasile: 2001, Pedagogie suporturi pentru formarea profesorilor, Editura: Presa Universitară Clujană, Cluj.
McClelland, D.: 1951, Personality, Sloane, New York.
Marin, Călin: 1995, Scopurile procesului instructiv educativ. Perspectiva axiologică și paraxiologică în procesul instructiv-educativ. Instruireșcolară. Analiza multirefernțială, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Nicola, Ioan: 1992, Tratat de pedagogie școlară, Editura: Didactică și Pedagogică, București.
Pascadi, Ion: 1972, Nivele estetice, Editura Academiei, București.
Pavnotescu, M., Nicolae,N.,I., Olteanu, Gh.,A., Lăzărescu,Gh., Teodorescu,V., Cerkez, M., Popa,C.: 1989, Limba și literatura română – manual pentru clasa a XI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Părintele Teoctist: 1991, Biblia, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București.
Roșca, Alexandru, Chircev, A.: 1964, Psihologie copilului preșcolar, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Suiogan, Delia: 2006, Forme de interacțiune între cult și popular, Editura Ethnologică Universității de Nord, Baia Mare.
Smith, P.B., Schwartz, S.: 1997, Values, in W. Berry, M.H., Segall și Ckagitcibasi(eds.), Handbook of Cross-Cultural Psychology, volumul3, Allyn & Bacon, Boston.
Șerdakov, V., N.: 1988, Iluzia binelui. Valori morale și credința religioasă, Editura Politică, București.
Țuțu, Corina, Mihaela: 2007, Psihologia personalității, Editura Fundației România de Mâine, București.
Varzari, E., Tabian, M., Manasia, V., Gheorghian, E.: 1968, Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbiri – metodică. Manual pentru liceele pedagogice de educatoare, Editura: Didactică și Pedagogică, București.
Wilhelm, Grimm, Lulciuc, Irina, (trad), Zaharia, Anca-Livia(trad): 2012, Povești, Editura Steaua Nordului, Constanța.
Zlate, M. :1994, Fundamentele psihologiei, Editura Pro Humanite, București.
***Scrisoarea metodică pentru anul școlar 2013-2014.
*** 2009, Povești, povestiri și legende inspirate din biblie, Editura Donaris, București.
Surse online:
1. Anton, Ilica: Educația- plus, nr. 4, Eduitura UAV, Arad, 2006, (online la adresa www.uav.ro/files/educatie/plus/4pdf -accesat la data 18.07.2015 )
2. Colceriu, Laura: f.a. , Psihopedagogia învățământului preșcolar- sinteză de subiecte, Editura: didactică și pedagogică, București
(online la adresa: www.google.ro -forum.portal.edu.ro/index.php?act…2433349 )- accesat la data 23. 06.2015.
3. Szeleky, Eva, M.: Literatura pentru copii și tineri- Ediția a 2-a revizuită și adăugată , Editura Universității ,,Petru Maior”, Târgu- Mureș, 2006. (online) la adresa www.upm.ro/biblioteca/literatura_pentrucopii_si_tineri.pdf – accesat la data 10 .07.2015.
4. www.activitaticopii.ro. , accesat la data 19.07.2015.
5. www.autori.cittatepedia.ro , accesat la data de 08.07.2015.
6. www.iesidinceata.ro/lista-de-valori-personale , accesat la data de 17.06.2015.
7. www.părinți.com ,accesat la data 19.07.2015.
8. www.noiscriem.net 2013, accesat la data 12.07.2015.
9. www.referate.ro.-Educațiamoral-civică. Educația religioasă, accesat la data 14.06,2015
10. www.scoaladevalori.ro/wp…/valorile-personale-lectie-nou-formala, accesat la data 14.06.2015
11.https://voifidoctor.files.wordpress.com/…/etica-definiții-si-alte-chestiidoc….Etica,Morala,Moralitatea- accesat la data 28.06. 2015.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modele Si Structuri Comportamentale In Literatura Pentru Copii. Relatia Popular Cult (ID: 154403)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.