Modele Europene DE Predare A Istoriei In Sistemul Preuniversitar DIN Republica Moldova
MODELE EUROPENE DE PREDARE A ISTORIEI ÎN SISTEMUL PREUNIVERSITAR DIN REPUBLICA MOLDOVA
CUPRINS:
INTRODUCERE
I.CONCEPȚIA DIDACTICĂ PRIVIND PREDAREA ISTORIEI ÎN SISTEMUL PREUNIVERSITAR DIN REPUBLICA MOLDOVA
I.1 Cadrul metodologic privind predarea istoriei în sistemul preuniversitar
din Republica Moldova
I.2Implicațiile stagiului de practică asupra elaborării proiectului
de licență
II. PREDAREA ISTORIEI ÎN SISTEMUL PREUNIVERSITAR EUROPEAN
II.1 Analiza procesului educațional și predarea istoriei în Republica Moldova. Recomandările organismelor internaționale
II.2 Modelul finlandez și cel românesc în predarea istoriei –
oportunități pentru Republica Moldova
III. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
”Istoria este cea dintâi carte a unei nații”
N.Bălcescu
Actualitatea temei Subiectul propus ține de actualitate și va fi în continuare unul de anvergură mai ales că educația istorică continuă să reprezinte obiectul dezbaterilor politice și academice ale ultimilor ani. De la declararea independenții Republicii Moldova atitudinea oficialităților față de învățământul istoric s-a modificat în dependență de orientarea partidelor de la guvernare practic acțiunile lor nefiind întotdeauna prielnice adevărului istoric și educării tinerei generații în conformitate cu acesta. În procesul de studiere a istoriei implicarea politicului rămâne a fi un factor important în edificarea, respectiv în același timp modificarea conștiinței istorice a grupurilor sociale. Incoerența politicilor educaționale a condus la deficiențe grave în funcționarea sistemului, practic derivată și din lipsa unui atare document strategic și normativ, care ar fi trebuit de altfel să izoleze școala de presiunile din exterior. A fost scoasă în evidență instabilitatea social-politică, precaritatea situației economice, implicarea anemică a profesorilor din mediul rural în procesul de reformare, managementul rudimentar al resurselor umane și materiale, existența unor interese clientelare în anumite sectoare din învățământ, toate acestea au necesitat o reformă profundă care să oprească acest proces vicios.
Cel mai elocvent exemplu în acest sens ne poate servi anul de referință 2002 când au fost atestate primele intervenții ale guvernării comuniste în predarea istoriei cu toate că mișcarea civică din primavara anului 2002 a silit guvernarea să restabilească moratoriul în problemele lingvistice și de predare a istoriei, instituit în anul 1995, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei emițând, la 24 aprilie 2002 și 26 septembrie 2002, două rezoluții consensuale, oficialii de la Chișinău au continuat însă să-și promoveze proiectele [14].
De ce e necesar să fie evocată acea perioadă? În primul rând pentru că ”războiul istoriilor” avea să fie declanșat atunci de către guvernarea comunistă și apoi tot aceleași autorități comuniste au fost cele care au invocat autoritatea Consiluilui Europei și a altor instituții occidentale atunci când s-au văzut lipsite de suport intern în ideea de a acumula experiențe internaționale. Dar aceste acțiuni aveau drept scop de a exercita presiuni asupra comunității locale. În consecință mediile oficiale au lansat opinia potrivit căreia, în problema predării istoriei, este necesară adoptarea unei poziții consensuale Consiliului Europei, adică unificarea cursurilor de Istoria românilor și Istoria Universală și studierea unei singure discipline – Istoria.
Educația istorică în formula actuală a fost prezentată ca fiind un impediment al integrarii R. Moldova în comunitatea europeană, iar Istoria Integrată – drept unică soluție pentru depășirea handicapului, reconcilierii etnice și sociale, reunificării teritoriale (făcându-se referință la teritoriul transnistrean). Fraza "Concepția istoriei integrate este nu numai cea mai adecvată realităților europene și tendințelor spre integrare europeană și globală, dar este de fapt unica modalitate de a consolida spiritual societatea moldovenească, de a contribui la reintegrarea teritorială a Republicii Moldova", exact în aceste formulări sau, uneori, cu neînsemnate modificări, era fraza cea mai vehiculată mai ales în situațiile în care trebuiau să se aducă argumente pro predării Istoriei Integrate, începând cu proiectul noii concepții a educației istorice (2004) în învățământul preuniversitar și terminând cu declarațiile oficialilor [14]. Astfel că intervențiile politice din anii 2002-2008 asupra predării istoriei au condus practic ca în societatea noastră să nu existe o unitate și o continuitate a învățământului istoric, respectiv nu a fost permis ”edificarea unei culturi istorice calitative în rândul cetățenilor”. Conform studiului realizat de către ANTIM în acest sens pentru reconcilierea societății în problema conținutului și predării istoriei în Republica Moldova s-a necesitat inițierea unei serii de acțiuni concrete în toate direcțiile, ”care trebuie să înceapă cu evaluarea complexă a politicilor educaționale în domeniul istoriei, pentru a stabili clar erorile produse de până acum în elaborarea și promovarea curriculum-ului, standardelor educaționale și manualelor școlare conforme cu standardele europene. Ca mai apoi să se inițieze un proces democratic și transparent pentru reformarea învățământului istoric la nivel național [10, p. 18].”
Actualmente am putut observa că în opțiunea strategică adoptată de către Republica Moldova (în 2010) în ceea ce privește politica sa educațională este cea de a oferi calitate ”calitate în educație”. Efectiv școala a devenit cea care trebuie să micșoreze impactul provocărilor prezentului, cât și așteptărilor viitorului, să ofere răspunsuri complexe situațiilor polilaterale, să reflecte în interior ceea ce se întâmplă în societate, o societate modernă care e dominată de transformări permanente și profunde, care reclamă strigent idei, activități și acțiuni mereu noi. Dar înainte de a se realiza aceste transformări prioritar este ca atenția să se focuseze asupra școlilor, elevilor, profesorilor și comunității pentru că ei reprezintă avangarada. Crucial, în acest context, este că elevii ar trebui să pună accent pe învățarea eficientă astfel, încât, ulterior, să se poată integra cât mai ușor în societate. Istoricii sunt însă cei care urmează să mediteze asupra situației create respectiv asupra cadrului istoriei naționale și, în legătură cu aceasta, asupra unor întrebări care îi framantă și pe alți specialiști europeni:”Ar trebui oare ca acest cadru să se bazeze pe granițele statului actual, proiectat în trecut? Care ar trebui oare să fie concepția asupra istoriei naționale de vreme ce, din punct de vedere politic, statul a fost creat foarte recent? Ce înseamnă istoria națională acolo unde există numeroase minorități naționale? Cum poate istoria națională să creeze un sentiment de apartenență la un anumit stat câtă vreme istoria recentă este indestructibil legată de grupuri care acum formeaza alte națiuni?[14]". Însă trebuie să admitem faptul că relevanța întrebărilor în cauză nu este aceeași pentru toată societatea noastră, ci doar pentru acele grupuri distorsionare cum am evediențiat mai sus care prin activitățile lor nu duc decât la falisificarea istoriei și aruncarea societății noastre în ”războiul istoriilor” și al crizei identitare profunde.
Or, pentru Republica Moldova problemele evidențiate sunt parte integrantă a noilor provocări cu care se confruntă istoria ca obiect de studiu la începutul noului mileniu. Toți încearcă să redefinească care e statutul istoriei mai ales în sistemul preuniversitar (școala obligatorie la noi ce cuprinde clasele I-IX) respectiv să evidențieze legătura istoriei cu dezvoltarea acelor competențe care sunt necesare elevilor. Însă problema Republicii Moldova este legată de politizarea obiectului de studiu a istorie și transformarea lui într-o problemă națională care generează crize (chiar amplificarea crizei identitare cu care ne confruntăm). Aceasta ne face să ne implicăm mai mult în corelarea vechiului deziderat la actualitatea vremii și de a promova ideea ca obiectul de studiu a istoriei să fie strâns legat de relația ”istorie/viață profesională, istorie/edificare de competențe profesionale și dezvoltare a acestora” decât de ”istorie/antagonisme sociale sau ”războiul istoriilor””.
Dacă e să ne raportăm la studiul efectuat de către Autoritatea pentru Calificări și Curriculum din Anglia care ne demonstrează de altfel noul concept de abordare a predării istoriei în felul următor ”Prin studiul istoriei elevii dezvoltă o serie de deprinderi de comunicare și de analiză a surselor, acestea fiind foarte apreciate de către adulți,” atunci nu trebuie decât să conferim aceleași perspective și în predarea istoriei din Republica Moldova. Interesul public asupra istoriei este reciproc interesului istoricilor [8, p. 12], fiecare dintre noi are aceleași interese și așteptări de a-și cunoaște adevărul și a înțelege realitatea istorică caracteristică poporului său. În consecință crearea și dezvoltarea unui stat democratic sunt posibile doar atunci când cetățenii săi posedă valori morale înalte, or asemenea valori pot fi obținute doar prin educație, o educație de calitate, în acest sens educația istorică este cea care educă și dezvoltă personalitatea și respectiv formează cetățeanul.
Scopul și obiectivele investigației Obiectul cercetării mele o constituie însăși analiza proceselor produse la nivel educațional pentru predarea istoriei în corespundere cu recomandările existente la nivel internațional privind acest proces. În paralel, mi s-a părut a fi oportună o discuție pe marginea teoriei multiculturaliste, pentru a clarifica dacă Republica Moldova posedă caracteristicile unei țări multiculurale și dacă guvernanții noștri au o înțelegere corectă a acestui fenomen. Iar necesitatea efectuării unei analize a documentelor și cercetării lor, din domeniul educației istorice a fost dictată de cerințele și nevoile sociale, economice și educaționale actuale întru perspectiva implimentării inovațiilor metodologice și investigaționale.
Am încercat să indentific niște poziții clare și edificatoare în ceea ce privește delimitarea zonei dintre Istorie și Educație. În lucrarea de față mi-am propus întâi de toate să fac o analiză de ansamblu a procesului de predare a istoriei în sistemul preuniversitar din Republica Moldova, îl voi analiza atât din aspect legat de importanța educației istorice în general dar mai ales voi studia evoluția învățământului istoric din țara noastră în particular, respectiv mi se pare oportun ca această cercetare să cuprindă și alte sisteme educative din Europa care ar putea constitui un exemplu pentru noi, în consecință am ales modelul românesc și cel finlandez. Astfel că prin studiul comparativ a celor două sisteme sper să identific puncte cheie care să le putem pune și noi în practică. Atât în România cât și în Finlanda (dar mai ales statul finlandez) se pune accent pe ideea că memoria colectivă trebuie să fie studiată, analizată, discutată pentru a se evita astfel erorile și a nu se admite mitizarea unor evenimente controversate. Raportându-ne la relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și România constata-v-om literalmente cât sunt de specifice dealtfel ”uneori chiar surprinzătoare mai ales dacă ne raportăm la relațiile din ultimii ani”[10, p. 19]. Or, teritoriul dintre Prut și Nistru a fost parte componentă a României interbelice, actualmente acesta e declarat independent însă această realitate a condus la iscarea anumitor discrepanțe politice și istorice. De aceea în asentiment cu istoricul Sergiu Musteață consider oportun ca să fie inițiat un parteneriat academic și didactic cu privire la cercetarea și predarea istoriei cu colegii din România deoarece în primul rând avem multe evenimente de istorie comună și efectiv pe teritoriul țării noastre locuiesc minorități etnice care au la rândul lor dreptul de a fi părtașele unei istorii obiective.
În ceea ce privește statul finlandez putem afirma la fel că istoria țărilor noastre conținponentă a României interbelice, actualmente acesta e declarat independent însă această realitate a condus la iscarea anumitor discrepanțe politice și istorice. De aceea în asentiment cu istoricul Sergiu Musteață consider oportun ca să fie inițiat un parteneriat academic și didactic cu privire la cercetarea și predarea istoriei cu colegii din România deoarece în primul rând avem multe evenimente de istorie comună și efectiv pe teritoriul țării noastre locuiesc minorități etnice care au la rândul lor dreptul de a fi părtașele unei istorii obiective.
În ceea ce privește statul finlandez putem afirma la fel că istoria țărilor noastre conțin similitudini interesante, în primul rând ambele s-au aflat în componența totală (cazul Finlandei timp de 700 de ani în componența Regatului Suediei) sau doar tributari (cazul Principatului Moldovei tributar Imperiului Otoman) iar în al doilea rând și în acest sens cred că e cel mai dureros, ambele țări au ajuns în sfera de influiență a Rusiei, (Finlanda în 1809, iar Basarabia în 1812 doar că Finlanda și-a dobândit independența în 1917 reușind să și-o păstreze până în prezent, pe când Basarabia după scurta revenire ”la matcă” 1918-1940 a continuat să fie ”lacrimă independentă de ochiul care a plâns-o” ca în 1991 după destrămarea U.R.S.S.-ului să-și declare propriu-zis independența). În acest context finlandezii sunt un popor care se bazează pe propria istorie având în totalitate încredere în principiile democrației și a supremației legilor și a societății civile, respectiv având ocazia să analizăm modul de predare a istoriei în sistemul preuniversitar finlandez ne putem da seama că înainte de toate aceștia au pus accent pe responsabilitate, echidistanță și imparțialitate, misiunea profesorului de istorie fiind de a ajuta la edificarea unei societăți puternice care poate fi realizată doar cultivând spiritul civic al elevilor [1].
O altă problemă care mi-a atras atenția și care ar necesită o evaluare mai profundă a situației actuale este legată de tratarea grupurilor minoritare în manualele de istorie. Or, acest deziderat ar reprezenta principalul element de discrepanță dintre cele două abordări de predare a istoriei vehiculate mai sus. Dacă e să vorbim din perspectiva predării a cursului de istorie complementară Istoria Românilor și Istoria Universală atunci putem observa că acestuia i se impută faptul că e un curs cu o abordare naționalistă, discriminatorie și xenofobă față de celelalte etnii conlocuitorae respectiv în care nu este detailat statutul grupurilor minoritare (mai ales e prezentat un studiu modest de cunoaștere a trecutului grupurilor minoritare în ceea ce privește viața cotidiană, raporturile interetnice etc.) pe când în cursul de Istorie Integrată ‘ni s-ar fi oferit descrierea unui cadru amănunțit al dezvoltării minorităților. Acuma nu face decât să ne întrebăm dacă atât minoritarii cât și populația majoritară sunt pregătiți să-și asume istoria care ar rezulta din investigații pertinente, acceptând ca aceasta să fie prezentată în sălile de clasă așa cum a fost, (mai ales că minoritățile etnice s-au asimilat, în timpul stăpânirii țariste și sovietice, elementului dominant, adică celui rus) [14].
Cercetarea mea s-a bazat pe următoarele principii:
principiul schimbării și dezvoltării;
principiul unității domeniului logic și istoric;
principiul obiectivității;
principiul unității teoriei și practicii;
principiul unității conceptuale a cercetării.
Metodele folosite la elaborarea proiectului de licență. Metodele de bază pe care le-am utilizat au fost documentarea științifică (literatura pedagogică referitoare la proiectarea și evaluarea curriculumului național cât și a celui finlandez și românesc), analiza de context (în cazul de față a constat în a analiza documente de politică educațională), analiza de conținut (documente curriculare), analiza comparativă (studii educaționale internaționale integrate și valorificate în evaluarea curriculumului național proiectat), analiza și evaluarea calitativă și cantitativă utilizând matricea de asociere și harta de dezvoltare operațională a conceptelor, metoda inducției și deducției (mai ales în compartamentul dedicat Studiului de caz unde am dedus anumite argumente generaliste), metoda sintetică (utilizarea ei a constat în general în edificarea lucrului cu literatura de specialitate și ulterior m-a ajutat la identificarea unor teze, ipoteze mai ales în Capitolul II ) nu în cele din urmă am utilizat metoda istorico – comparativă (care este practic cea mai uzată pe parcursul întregii lucrări). În ceea ce privește baza metodologică utilizată mi-au servit lucrările enumerate în secțiunea care ține de istoriografie, în care autorii au dedus o serie de principii metodologice în elucidarea problemei cercetate.
Cuvinte – cheie: Curriculum național, CONSILIUL EUROPEI, Recomandări, EUROCLIO, Cadru reglator, Programa istorică, Republica Moldova, Finlanda, România, Sistem educațional, Predarea istoriei, Istorie obiect de studiu, Procese integraționiste, Profesori,
I.CONCEPȚIA DIDACTICĂ PRIVIND PREDAREA ISTORIEI ÎN SISTEMUL PREUNIVERSITAR DIN REPUBLICA MOLDOVA
I.1 Cadrul metodologic privind predarea istoriei în sistemul preuniversitar din Republica Moldova
Metodologia de proiectare a unui cadru național de predare a istoriei obiectiv și rațional pentru Republica Moldova a presupus o succesiune de etape, care au vizat detalierea conținuturilor suportului materialelor didactico-științifice întru vederea dezvoltării atât a competențelor dar cât și a subcompetențelor elevului modern. Practic după două decenii de reformare (1991-2013), în urma prăbușirii comunismului în Europa de Răsărit și a proclamării independenței Republicii Moldova (27 august 1991), societatea a cunoscut importante mutații structurale în sfera învățământului preuniversitar, un prim pas fiind renunțarea la modelul educațional sovietic dirijat în perioada totalitară, la edificarea unui sistem democratic și național, mai ales în modul în care educația istorică are un rol deosebit în dezvoltarea deprinderilor și abilităților necesare pentru a forma cetățeanul activ și responsabil.
Un procent însemnat din viața fiecărei persoane o reprezintă perioada de formare a acesteia, de aceea modul în care școala îi organizează elevului timpul ar reprezenta și o modalitate de control și influență asupra existenței acestuia, astfel că ”modalitatea în care decizia la nivelul școlii intervine asupra timpului școlar, materializată prin planuri cadru de învățământ prezintă produsul unui sistem socio-politic în care domină participarea socială și drepturile la opțiune”. De aceea a survenit necesitatea elaborării unui plan cadru de reglementare a sistemului educațional, în accepțiunea dicționarului explicativ planul cadru de învățământ ”este un document reglator esențial care jalonează resursele de timp ale procesului de predare-învățare”(Anexa 5).
Planurile-cadru ne prezintă procedee de îmbunătățire a bugetului de timp: pe de o parte sunt incluse activități comune tuturor elevilor din țară cu obiectivul de a se asigura egalitatea de șansă a acestora iar în altă ordine de idei este stipulat că activitatățile să se desfășoare pe grupuri/clase de elevi aceasta având drept obiectiv de a se diferenția parcursul școlar în funcție de interesele, nevoile și aptitudinile specifice elevilor (exemplu: Planul-cadru pentru anul de studii 2013-2014 (aprobat prin ordinul Ministerului Educației)).
Drept urmare în urma transformările care au avut loc în această perioadă pentru sistemul educațional din Republica Moldova s-a stabilit următorul plan cadru odată cu adoptarea Legii învățământului Nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 [3] au fost abrogate următoarele acte normative ale legislației sovietice cu privire la sistemul educațional:
Legea R.S.S. Moldovenești nr. 324-IX din 24 decembrie 1975 cu privire la Învățământul
public (Veștile Sovietului Suprem și ale Guvernului R.S.S. Moldovenești, 1975, nr. 12,
art. 140; 1980, nr. 2, art. 11; 1986, nr. 7, art. 66);
Art. 3 al Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovenești nr. 1788-XI din
31 martie 1987 cu privire la operarea unor modificări în unele acte legislative ale R.S.S.
Moldovenești (Veștile Sovietului Suprem și ale Guvernului R.S.S. Moldovenești, 1987,
nr. 4, art. 50).
Pe parcurs au fost adoptate însă alte acte legislative și normative care reglementează sistemul educațional din Republica Moldova, care au fost grupate în felul următor:
Legea învățământului;
Domeniul învățământului preuniversitar;
Învățământ mediu de specialitate;
Învățământ universitar, cercetare și doctorat;
Concepția Formării Personalului din Învățământul Preuniversitar;
Metodologia Strategică;
Regulament cu privire la organizarea formării profesionale continue;
Regulamentul de atestare a cadrelor didactice;
Regulament cu privire la activitatea Consiliului Național de Formare Profesională
Continuă;
Regulamentul de atestare a cadrelor de conducere din învățământul preuniversitar.
Emiterea acestor acte normative a dat startul transformărilor în sistemul educațional, care au reflectat tendințele Republicii Moldova de integrare în cadrul european al învățământului, totodată acestea au fost primele acte care au conturat cadrul legal și mecanismul implementării unor inovații pedagogice.
Reforma învățământului și educației din țara noastră este în cele din urmă o reformă curriculară. Termenul de curriculum provine din limba latină, ceea ce semnifică drum către. Inițial pentru explicarea acestui termen a fost oferită următoarea explicație: ”ansamblu de acte reglatoare, normative și de altă natură, care consemnează elementele ciclului curicular, (plan de învățământ, programe)”. Actualmente pentru această noțiune nu este o definiție unanim acceptată fiind asemănat într-o formă mai largă cu: ”ideea de schimbare calitativă a proceselor educative, decizionale, manageriale sau de monitorizare care preced, însoțesc și urmează proiectarea, elaborarea, implementarea, evaluarea și revizuirea permanentă și dinamică a setului de experiențe de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar (Anexa 5).”
Urmărind evoluția privind reforma învățământului istoric din Republica Moldova putem deduce câteva etape de dezvoltare a sa:
I- începutul reformei, 1988/89-1991;
II- anii 1992-1995;
III- anii 1995-2001;
IV- anii 2001-2009;
V- modernizarea curriculumului, 2009-2010 [10, p.27]
Astfel că reforma curriculară la nivel național s-a centrat pe redefinirea următorelor 4 componente după cum urmează:
Planurile-cadru de învățământ;
Programele școlare;
Manualele școlare alternative;
Materialele suport pentru elevi: caiete, culegeri etc.
Converg asupra ideii precum că elaborând un curriculum adecvat și modern ai toate șansele de a edifica și niște programe școlare pe măsura așteptărilor. Programele școlare și implicit cele de istorie (care sunt ”documente școlare de tip reglator în cadrul căreia se consemnează datele esențiale privind procesul instructiv-educativ”) sunt elaborate întru vederea sporirii calității procesului educațional la istorie, în contextul unei pedagogii axate pe competențe edificate în Reperele conceptuale ale educației istorice în Republica Moldova (revizuite în anul 2010) precum și în Curriculumul modernizat la istorie pentru învățămîntul primar, gimnazial și liceal (aprobat prin ordinul ME nr.331 din 12.05.2010), trasându-se următoarele obiective [2]:
elevul – subiect al procesului educațional în raport cu particularitățile individuale și de vârstă ale acestuia și a orientării spre formarea de competențe – (un ansamblu/sistem integrat de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini, dobândite de elevi prin învățare și mobilizate în contexte specifice de realizare, adaptarea vârstei elevului și nivelul cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor probleme cu care acetsa se confruntă) prin stabilirea unui set de competențe specifice disciplinei și subcompetențe în raport cu standartele educaționale naționale;
eliminarea erorilor și implicațiilor politice în domeniul educației istorice (mai ales cele din perioada 2002-2008);
corelarea corectă a tuturor componentelor cadrului educațional: competințe specifice la disciplină – subcompetențe – conținuturi – activități de învățare – activități de evaluare;
impunerea în linii mari a unui volum și a unui nivel de cunoștințe utile elevului pentru rezultate educaționale optime.
Toate cele enumerate mai sus au presupus modernizarea Curriculum-ului din perspectiva trecerii de la modelul de proiectare curriculară centrat pe obiective, la modelul axat pe competențe din perspectiva ”Școlii prietenoase a copilului”, proiect promovat de către Ministerul Educației al Republicii Moldova [6].
În continuare au fost elaborate prin Ordinul Ministerului Educației nr.124 din 07.03.2012 Cu privire la organizarea educației istorice în învățământul preuniversitar respectiv conform Standartelor de eficiență a învățării Istoriei românilor și universale, aprobate prin ordinul ministrului educației nr. 1001 din 23.12.2011 [5]a trei ghiduri care să faciliteze punerea în practică a celor enunțate:
Ghidul de implementare a curriculumului modernizat la istorie pentru treapta primară și gimnazială, aprobat prin ordinul ministrului educației nr.597 din 30.06.2011;
Ghidul de implementare a curriculumului modernizat la istorie pentru treapta liceală, aprobat prin ordinul ministrului educației nr.810 din 09.11.2010;
Ghidul de elaborare și realizare a Planului Educațional Individualizat, aprobat prin ordinul ministrului educației nr.952 din 06.12.2011.
Folosirea acestor instrumente didactice avea să fie folosite de către membrii echipelor manageriale și a cadrelor didactice din fiecare unitate adminsistrativ – teritorială din Republică, pentru a se spori calitatea procesului educațional la istorie în contextul ”unei pedagogii axate pe competențe [2]”.
Aceste noutăți/modificări au condus automat la schimbarea corespunzătoare a planurilor de învățământ, edificând în aceeași măsură și opțiunea strategică a Ministerului Educației din ultimii ani privind poilitica sa educațională și anume cea de calitate în educație.
I.2 Implicațiile stagiului de practică asupra elaborării proiectului de licență
În oricare domeniu de activitate nu s-ar afla un bun profesionist va încerca permanent să-și dezvolte cunoștințele teoretice și practice. Practic formarea profesională este compusă din două componente structurale definitorii în primul rând pentru a înțelege și a acumula cunoștințe teoretice pe care ulterior să se bazeaze acțiunea profesională și în al doilea rând de a dezvolta abilități de practicare a profesiei respective și de aplicare a cunoștințelor. Pentru noi studenții Facultății Istorie și Relații Internaționale perioada celor trei ani de studiu a reprezentat o oportunitate de a ne valorifica cunoștințele teoretice și de a obține experiență în cadrul stagiilor de practică incluse în planul de învățământ din cadrul facultății. Programul de studii elaborat în cadrul facultății se raliază la tendințele actuale din practica internațională și anume că prin conținutul lui ne oferă nouă studenților repere pentru abordările transdisciplinare ceea ce ne susține întru realizarea demersurilor noastre de a înțelege lucrurile în complexitatea lor și ulterior de a acționa flexibil față de provocarea de a trece de la un loc de muncă la altul. Printre disciplinele de referință studiate pe parcursul celor trei ani au fost cursurile de ”Politici și forme de guvernare” într-o epocă sau alta ceea ce m-a ajutat în înțelegerea demersurilor pedagogice de predare a istoriei actuale și mai ales în cadrul Studiului comparativ privind modelul finlandez și român de predare a istoriei în contextul în care unul dintre principiile enunțate ale Curriculei de Istorie din Finlanda este anume acela de ”toleranță și respect pentru diversitatea culturală”[7]. Însă cel mai important este că în cadrul seminarelor din anul III care au fost foarte interactive dealtfel am dezvoltat gândirea analitică ceea ce mi-a ușurat procesul de realizare a Studiului de caz din această lucrare. Totodată e de remarcat că atât statul finlandez cât și cel moldovenesc e în sfera de incidență a intereselor Federației Ruse respectiv Federația Rusă întreține o stare conflictuală prin pretențiile teritoriale (iar în cazul nostru susținând secesionismul și impunând criza identitară).
Reforma de bază enunțată de Ministerul Educației în ultimii ani este cea de a promova o educației centartă pe elev/student după caz la caz, iar Facultatea noastră este printre primele din țară care a implementat acest concept. Printr-o pedagogie care înlesnește participarea activă a studenților în procesul de învățare, le oferă posibilitatea să încorporeze teoria în practică, le stimulează gândirea critică, îi încurajează pe studenți să analizeze probleme cu scopul de a contribui la schimbarea în bine în domeniile care lucrează, produce și motivează în tineri dorința și abilitatea de a învăța pe tot parcursul vieții în cadrul sau în afara mediului de activitate.
Deci și pe parcursul acestor trei ani am reușit să-mi trasez niște obiective iar unul dintre acestea este de a ajuta la reformarea sistemului nostru educațional. Primul pas cred eu, l-am făcut prin faptul că am ales un astfel de obiect de studiu (oglindit în lucrarea de față) și anume relevarea unor modele europene de predare a istoriei pentru sistemul nostru educațional (în cazul de față pe lângă modelul românesc am ales să fac un studiu comparativ și a modelului finlandez de predare a istoriei). Iar în cadrul primei sesiuni de practică care s-a desfășurat în perioada (03.06.13-21.06.13) am fost repartizată pentru a efectua stagiul la Direcția Relații Internaționale și Integrare Europeană subordonată Ministerului Educației. Practica în cadrul Ministerului Educației mi-a permis să aprofundez cunoștințele despre colaborarea internațională a Republicii Moldova în domeniul educației, în acest context am constatat că ”Ministerul Educației promovează o politică activă în plan internațional, având drept scop racordarea sistemului național educațional la standartele europene în contextul obiectivelor procesului de la Bologna [2].” Totodată am avut accesul la o serie de acte normative și legislative ale Republicii Moldova acest lucru mi-a fost util în realizarea (mai ales Capitolul I.1) în cadrul căruia am analizat Curriculum Național într-o perspectivă diacronică. Am studiat baza legislativă și normativă de colaborare cu Comisia Europeană, Consiliul Europei (parte reflectată în Capitolul II al proiectului, în special recomandările Consiliului Europei în ceea ce privește studierea istoriei), organizațiile specializate ale ONU și organizații regionale ca Grupul de Acțiuni de Fortificare a Capitalului Uman al Consiliului Regional de Cooperare, ERI, SEE, OCDE, Grupul de Nivel Înalt pentru Copii Europei.
Un punct de referință a fost pentru mine fapul că am luat cunoștință cu statutul actual al dialogului Republicii Moldova cu Comisia Europeană în vederea modernizării și racordării sistemului educațional național la standardele și rigorile europene, prin studierea:
Implementării prevederilor Planului de Acțiuni al Republicii Moldova – priorități de reformă în domeniul integrării europene;
Implementării proiectelor în cadrul Planului de Acțiuni privind Parteneriatul de Mobilitate RM-UE;
Realizării proiectelor/programelor propuse de UE în cadrul Parteneriatului Estic.
În anul III în perioada (22 octombrie- 23 noiembrie) stagiul de practică l-am efectuat în cadrul aceleiași direcții subordonată aceluiași minister. De această dată obiectivele de bază au fost centrate strict pe elaborarea Proiectelor de licență. În consecință am avut posibilitatea să lucrez cu D-na Galina GAVRILIȚĂ (consultant principal la Direcția analiză, monitorizare și evaluare a politicilor în cadrul Ministerului Educației), domnia sa mi-a oferit suportul logistic și informațional necesar pentru a înțelege mai bine care sunt percepțiile de bază asupra Curriculei de predare a istoriei care sunt normele și legislația internațională care a servit drept referință în întocmirea Curriculei modernizate de predare a istoriei 2010/2011, respectiv am studiat structura organizațiilor internaționale ce reglemntează acest domeniu de studiu care este istoria. Am analizat activitățile și studiile realizate de EUROCLIO sau PRO DIDACTICA, (idei reflectate pe larg în Capitolul II.1), respectiv prin asigurarea completării de baze de date referitoare la contigentul elevilor de 15 ani din instituțiile de învățământ mediu de specialitate și secundar profesional, participante în programul internațional de evaluare școlară PISA 2015 am reușit să înțeleg activitatea acestui centru internațional de reglemntare a calității în învățământ și practic ceea ce m-a făcut să consider exemplu finlandez ca fiind unul dintre cele mai bune din lume și deci aplicabil și pentru țara noastră. În perioada (28 octombrie – 1 noiembrie) am participat la o serie de activități culturale în România (Biblioteca orășenească Mediaș (jud. Sibiu) și Sighișoara (județul Mureș) activități în care am reușit să înțeleg cum se aplică ideiea de predare a istoriei după modelul interactiv. Un model care a atins o eficiență maximă mai ales în Finlanda iar în România acesta ia amploare în ultimii ani. Însă cel mai interesantă și benefică experiență am acumulat-o vizitând Liceul Teoretic cu predare în limba germană ”Joseph Halitrich”, Sighișoara unde am observat cum sunt implementate modelele europene de predare (mai ales în cazul minorităților) și cum a derulat procesul de integrare în procesul european de educație.
Converg asupra idei că practica deține un rol important în programul de formare pe care îl oferă facultatea noastră studenților săi. Ea este menită să prevină dificultățile de adaptare ale viitorilor absolvenți la locurile lor de muncă. Practica reușește să contribuie la solidificare cunoștințelor studenților și permite la fixarea deprinderilor care să îi ajute să se confrunte cu greutățile profesiei. Pot apare chiar situații în care absolvenți bine pregătiți la nivel teoretic suferă un adevărat șoc în momentul în care se angajează în domeniu și nu știu cum să stabilească legături cu mediul profesional, cum să aplice cunoștințele pe care le posedă. De aceea este indicat ca studenții să profite la maxim de oportunitățile pe care stagiul practic le oferă pentru a intra în contact cu aspectele practice ale profesiei pe care și-au ales-o. În ceea ce mă privește stagiul de practică efectuat în cadru Ministerului Educației a fost una esențială în demersul de elaborare a proiectului în cauză.
II. PREDAREA ISTORIEI ÎN SISTEMUL PREUNIVERSITAR EUROPEAN
II.1 Analiza procesului educațional și predarea istoriei în Republica Moldova. Recomandările organismelor internaționale
Eminamente învățământul din Republica Moldova își edifică identitatea sub semnul unor probleme definitorii, ce țin de două plane cel național (intern) și cel global (extern). Spre deosebire de planul intern care este marcat de criza identității și criza proprietății populației, planul extern este reprezentat de problemele lumii contemporane. Speranța pentru valorificarea/re-edificarea identității învățământului pe cele două planuri este legată de ideea europeană materializată de termenul generic integrarea europeană. Așa cum deseori se întâmplă în cazul suprasolicitării unor valori, și termenul integrare europeană, inclusiv derivata sa integrare europeană a învățământului este suprauzat, nu atât prin frecvența utilizării cât prin diversitatea sensurilor acordate, semnificația termenului fiind astfel convertită în conotații denaturate ideii însăși și, deci, dăunătoare acesteia. Or, acțiunea de discriminare a aparențelor de esențe este una la zi și în raport cu ideea și procesul de re-integrare europeană a învățământului. Astfel că demersul Republicii Moldova de integrarea europeană a învățământului este practic parte integrantă a demersului statului pentru integrare europeană, iar aceasta din urmă reprezintă dacă vreți dimensiunea europeană a globalizării pentru că ideea europeană este poate cel mai însemnat, mai amplu și mai valoros fenomen al globalizării, practic e conceptul care guvernează lumea contemporană. Pentru români în general iar pentru românii basarabeni în particular spațiul de existență al cărora se află la hotarul geografic al celor două timpuri domninante de cultură – europeană și orientală – ideea europeană tinde să se manifeste diferit de alte țări și popoare europene, pentru că românii ajung să dețină și misiunea de a îmbogăți cultura europeană cu valorile durabile ale culturii orientale [12].
Cu certitudine o misiune deloc ușoară, căci este mereu însoțită de riscul diminuării specificului național, ceea ce de altfel s-a întâmplat românilor basarabeni ”în urma separării lor de matricea națiunii române prin anexarea spațiului lor de existență (congenital) la un spațiu străin (efemer)”.
În contextul dat pentru Republica Moldova o integrare europeană a învățământului a însemnat adaptarea și modernizarea curriculum-ului la Istorie luându-se în considerare aspecte evidențiante în acest domeniu de către alte state europene respectiv de Recomandările Adunării Parlamentare cu privire la dimensiunea europeană a educației printre acestea enumerându-se (Recomandarea 1111/1989), cu privire la învățarea istoriei în Europa (Recomandarea 1283/1996), cu privire la studiul istoriei în regiunile de conflict și postconflict (Recomandarea 1880/2009) respectiv cele ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind educația în ceea ce prvește păstrarea moștenirii istorice (Recomandarea nr.R(98)5), cu privire la o politică față de ”apologia urii” (Recomandarea nr. R (2000) 13) și Memorandumul pentru educație permanentă, elaborată de către Uniunea Europeană [3].
În secțiunea destinată metodologiei de predare și de studiere a istoriei în Republica Moldova a fost necesară accentuarea importanței reconsiderării metodelor clasice și a utilizării lor într-un spirit modern, euristic, alături și numai de cele activ recomandate de didactica actuală europeană [11, p.12]. Practic introducerea în problematica actuală a metodicii de predare a istoriei s-a realizat într-un mod realmente gradual, pornindu-se întâi de la definiția și obiectul de studiu al acesteia, precum și la circumscrierea sferei sale de interes, analizându-se astfel atât statutul de știință al istoriei cât și cel de obiect de învățământ care dealtfel transcede din primul și pe care s-a pus precum era și firesc un accent mai mare. În primă fază s-a stabilit într-un cadru experimental crearea unei echipe de cercetare, care avea menirea să conceptualizeze, să inițieze și să coordoneze acțiunea într-o instituției științifică (astfel inaugurându-se Institutul de Științe ale Educației din cadrul Academiei de Științe a Republicii Moldova). Grupul de cercetători elaborând ulterior concepția conform căreia s-au realizat cercetările de rigoare ca mai apoi să se recurgă la elaborarea unui curriculum experimental și evident a unor manuale experimentale.
Etapele preparatorii și curente al acestui experiment s-au derulat într-o atmosferă de maximă transparență iar concepția și ulterior documentele curriculare au fost supuse analizelor și dezbaterilor publice. Intelectualitatea științifică și pedagogică avea menirea la acea dată edificarea ”unui sistem de învățământ formativ” care trebuia să:”încurajeze deschiderea ființa spre schimbare, comunicare interumană și interculturală, să-și aducă prinosul la ridicarea standardelor de calitate a vieții și să optimizeze organizarea socială”. Era nevoie ca elevului perioadei '90 să i se dezvăluie care îi este apartenența identitară și să i se inoculeze ideea regăsirii naționale și cultural spirituale (grav afectate de dominația străină), prin libertate în educație și aspirație spre reintegrarea în sistemul educațional european (de care această comunitate a fost ruptă în urma Pactului Ribentrop – Molotov (23 august 1939) și a ocupației sovietice instalată în anul 1940 ).
În consecință primele rezultate marcabile care au survenit în urma reformării învățământului preuniversitar au fost înregistrate în perioada 1996-2000 când sprijiniți de instituțiile europene (Consiliul Europei) respectiv de fundațiile occidentale (Fundația Soros-Moldova și Centrul PRO DIDACTICA) și cofinanțați de Banca Mondială, intelectualii moldoveni au reușit să obțină rezultate remarcabile recunoscute la nivel internațional prin: descentralizarea sistemului educațional, elaborarea pe lângă cea a Curriculumu-lui de bază în educație, a încă 186 de curricule noi (respectiv și cel pentru istorie pentru clasele I-XII), efectiv astfel înlocuindu-se vechile programe de studiu sovietice prin de ideologizarea și depolitizarea lor, respectiv a fost editat un curriculum în limbile naționale pentru etniile conlocuitoare alături de etnicii români (ruși, bulgari, găgăuzi, ucraineni) păstrând aceeași ordine de idei au fost puse bazele unui nou sistem de evaluare și testare în învățământul general obligatoriu respectiv mii de cadre didactice au beneficiat de programe de informare în spiritul inovațiilor survenite.
În viziunea experților metodiști a doamnei Viorica Goraș – Postică și a domnului Vlad Pîslaru, pentru reformarea sistemului educațional din perioada 1996-2000 ”au fost descătușate energii creatoare, au fost manifestate disponibilități pentru experimentare conturându-se astfel o nouă mentalitate și finalmente s-a încetățenit ideea că reforma este ireversibilă [13]”. Pentru elaborarea manualelor de istorie cât și a celor de limba și literatura română s-au folosit credite rambursabile de la Banca Mondială, specialiștii locali fiind asistați de cei internaționali (în special a experților din România). Pentru prima dată s-a afirmat cu bun temei că:”…în Republica Moldova învățământul reprezintă domeniul public care a suportat cele mai profunde transformări și că la capitolul inovații curriculare aceasta devansează țările Europei de Răsărit”. Sub egida Consiliului Europei avea să se desfășoare în vara anului 1996 la Chișinău între mai mulți reprezentați ai guvernului, Academiei de Științe respectiv profesori universitari, a primei întruniri care avea să trateze subiectul prevăzut în Recomandarea Adunării Parlamentare 1283 cu privire la istorie și învățarea istoriei (din 22 ianuarie 1996) s-au formulat câteva recomandări privind continuarea reformei în învățământul istoric din Republica Moldova (Anexa 6). Aveau să fie oferite o serie de recomandări privind îmbunătățirea calității învățământului istoric în Republica Moldova și nicidecum nu au fost stipulate de vreun reprezentat al consiliului o oarecare abatere reflectate în realizarea conținutului manualelor de istorie (cum ar fi tratarea inegală a grupurilor etnice conlocuitoare sau vreo atare stare de xenofobism sau intoleranță) ci din contra s-a tras un semnal în ceea ce privește aspecte de sporire a calității învățământului istoric și asigurarea cu materiale didactice performante a profesorilor și elevilor [6].
Or, în Republica Moldova educația istorică avea să suporte o serie de provocări legate de intervențiile politicului în edificarea conținuturilor materialelor didactice, (mai ales în perioada 2002-2009 pe timpul guvernării comuniste), ceea ce contravenea normei de bază (cea de reformă a școlii și modernizare a standardelor curriculare) având din ce în ce mai puține tangențe cu obiectivele și tehnologiile educaționale. Aceeași perioadă e caracteristică și cu primele intervenții ale Consiliului Europei privind predarea istoriei în Republica Moldova în urma inițierii ”războiului istoriilor”, jocul de-a integrarea Istoriei.
Pentru prima dată de la instalarea noii guvernări la conducerea țării experții Consiliului european au sosit la Chișinău în primăvara anului 2002 atunci când Republica Moldova avea să dețină șefia Adunării Consiliului însă în societatea moldovenească era resimțit un puternic val de nemulțumiri și disensiuni la adresa noilor procese inițiate de către guvernarea comunistă o parte din ele referindu-se și la învățământul istoric. Astfel că una dintre prevederile Rezoluției 1280 (2002) ”Cu privire la funcționarea instituțiilor democratice din Republica Moldova” în care se enunțau următoarele prevederi ”Autoritățile Statului Republica Moldova trebuie să prelungească moratoriul existent asupra reformelor privind studierea și statutul limbii ruse, precum și asupra modificării programelor de studiere a istorie”[10, p. 72], respectiv aceeași experți ai CoE au precizat că ”schimbarea conceptelor legate de identitate, limbă și istorie sunt foarte sensibile și că insistarea din partea autorităților asupra modificării lor nu face decât să provoace tensiuni în societate” însă autoritățile n-au ținut cont de prevederile în cauză, respectiv moratoriul a fost prelungit. Efectiv în același an Republica Moldova a fost vizitată și de conducerea Asociației Europene a Profesorilor de Istorie EUROCLIO care la rându-i a oferit o serie de recomandări privind studierea istoriei în școlile din Republica Moldova [10, p. 73] însă trebuie să constatăm faptul că aceste recomandări au fost de sorginte tendițioasă nefiind în cele din urmă atribuite corect de către autoritățile guvernante. Constata-v-om că în perioada anilor 2002-2003 cele două instituții europene s-au implicat activ în procesul de elaborare a noii Concepții publice privind predarea istorie în sistemul preuniversitar din Republica Moldova însă în anii următori prin elaborarea manualelor de istorie integrată al căror conținut leza vădit adevărul istoric, educația istorică din Republică a avut de suferit rămânând la un stadiu rudimentar de dezvoltare iar cum afirma istoricul I.Varta ”s-a trecut de la o istorie integrată la una eratată”[10. p. 96]. Cu părere de rău nu putem decât să observăm că instituțiile europene în cauză nu au reușit să descopere subtilitățile istoriei ”de sub' comuniști” care nu a fost altceva decât o unealtă de îndoctrinare a acestora asupra populației. O presupusă explicație a acestei situații ar fi că reprezentanții Consiliului Europei și nu numai s-au ghidat după principiul ”conținutul manualelor de istorie, al programelor, al curriculelor și a cursurilor de istorie, avizate de către Ministerul Educației” (un principiu intern de bază de altfel după care se ghidează instituția) au constituit ”un discurs istoric oficial” însă în aceeași măsură nu au ținut cont de un alt principiu vital precum: ”Predarea istoriei nu trebuie să fie un instrument de manipulare în scop ideologic, de propagandă sau să fie utilizat întru promovarea ideilor intoleranței, a celor ultranaționaliste, xenofobe sau antisemite (Anexa 6).” Acuma întrebarea de pe buzele tuturor ar fi de ce totuși experții în cauză insistau pe predarea unui curs de istorie integrat dar care face rabat prin abordarea sa de la cursul real al istoriei susținând astfel într-o oarecare măsură interesele politice care au făcut jocul acelei perioade, or acuzându-i de naționalism pe istoricii care au militat pentru păstrarea și studierea a două cursuri complementare de Istoria românilor și Istoria Universală s-a ascuns o realitate dură în care interesul politic și denaturarea realității istoricești au mers mână în mână folosite de guvernarea comunistă întru îndepărtarea societății de la identitatea românească.
Multiperspectivitatea este un alt concept care a fost enunțat de către consiliul Europei în cadrul Recomandării No.15 (2000) despre ”Predarea istorie în Europa secolului XXI” însă această recomandare a fost direcționată în special către statele europene din Vest (Franța, Olanda, Belgia, Germania) unde s-a pus accent mai mult pe studierea istoriei naționale, în acest context pentru a se lărgi orizonturile de cunoaștere a elevilor. Or, nu cred că este cazul și pentru Republica Moldova unde încă de la începutul inaugurării primului Curriculum național de predare a istorie s-a pus accentul pe studierea a două cursuri complementare Istoria Românilor și Istoria Universală care ofereau o mai bună cunoaștere a istoriei popoarelor lumii. Respectiv în cadrul acestor cursuri s-a studiat obiectiv integrându-se astfel istoria națională în contextul spațiului european. Iar conceptul cursului de istorie integrată (sau abordarea istoriei la nivel local, regional și european) a fost incorect interpretată de către promotorii acestui curs.
În acești 22 de ani de independență a Republicii Moldova Curriculum școlar de istorie a fost de trei ori elaborat și modificat ori această instabilitate curriculară a influențat direct procesul de elaborare a manualelor și respectiv predarea obiectului de studiu istoria în școlile din Republică. Or, desele schimbări datorate în principiu și intervenționismului politic au întârziat semnificativ procesul de modernizare. Însă succesul reformei din 2010 v-a depinde în mare măsură de calificarea corespunzătoare a resurselor umane implicate (profesori de istorie, metodiști, istorici), eminamente contribuția învățământului este primordială în vederea formării competențelor cât mai înalte pentru a putea face astfel față cerințelor de integrare în UE în aceste circumstanțe educația istorică respectiv educația înseși au fost puncte de referință în sensul relansării economice, spirituale și civice ale unei națiuni.
”Nu există o metodă eficientă de predare! Cea mai bună metodă este cea care dă roade, rezultate!”
II. 2 Modelul finlandez și cel românesc în predarea istoriei – oportunități pentru Republica Moldova.
Predarea istoriei are un rol important în crearea și consolidarea identității naționale în toată Europa. Bazele pe care s-a consolidat sistemele de învățământ din fiecare stat au fost puse în secolul al XIX-lea când valul de trezire națională a cuprins întreaga Europă. Poziția istoriei în acest proces a fost de necontestat. Puternica identitate națională și respectul față de istoria propriei națiuni a devenit obiectivul predării istoriei în școală. În timp ce intenția de a promova o istorie națională (ceea ce este percepută ca fiind esențială pentru a consolida identitatea statului național) nu mai puțin important este ca și minoritățile conlocuitoare să identifice în această istorie națională. Cercetătorul Andrew Grever enunța în una din lucrările sale că ”copiilor de alte etnii le este mult mai interesant să știe mai multe despre țara lor de origine și despre relațiile dintre cea de origine și actuală decât să studieze doar istoria majoritarilor”, ceea ce ne conduce spre ideea că odată ce îți excluzi minoritățile naționale din obiectiv riști să creezi discrepanțe dintre etniile conlocuitoare.
Astfel că o mare parte a sistemelor educaționale europene propagă, pe scara ierarhică a societății, imagini ale particularităților naționale, despre sine însuși și, în același timp, raționamente de valoare despre ”celălalt”. Chiar dacă sunt incluse în curriculum (programe școlare, manuale, auxiliare didactice), sau fie că sunt expresia opțiunilor personale ale cadrelor didactice, ele făuresc comportamente colective, întocmesc sisteme de referință pentru grupurile sociale sau etnice, propășesc o cultură interiorizată, o stare de spirit, o anumită viziune asupra lumii, comportamente și opinii tipice. Practic toate disciplinele umanistice studiate în școală (limba și literatura maternă, limbile străine, limbile clasice, istoria, geografia, științele sociale, religia) ajută la edificarea modelului cultural și istoric al unei societăți [11, p. 17].
Începând cu anul 1990 predarea istoriei în școlile de cultură generală din Finlanda și-a schimbat cursul tradițional de la o educație centrată pe predare și cunoaștere la una de predare și formare de competențe. Această modificare s-a datorat transformărilor survenite în societatea finlandeză și în urma unor dezbateri publice la care au participat atât elevii, părinții, cadrele didactice și echipele manageriale ale fiecărei instituții de învățământ în parte cât și a experților din cadrul Consiliului Național al Educației din Finlanda pe de altă parte, lansându-se astfel o nouă teorie care avea să edifice noul sistem educațional finlandez (Teoria Învățării Constructiviste)[15] conform căreia studierea materiei de către elevul finlandez, trebuie să se bazeze pe prelucrarea activă a informațiilor în loc de o acceptare pasivă a acestora.
Perspectiva națională a predării istoriei era cea bazată pe conținut/cunoștințe istorice această perspectivă a fost puternică până în 1994 când s-a adoptat noul Curriculum pentru educație aprobat de Ministerul Finlandez al Educației, acesta a schimbat obiectivele predării istoriei de la abordarea bazată pe conținut și cunoștințe istorice la cea de a înțelege fenomenul istoric. Cu toate acestea schimbarea obiectivelor enunțate în curriculum a fost transpusă în sălile de clasă într-o stare latentă [7].
În altă ordine de idei în Finlanda obiectul de studiu istoria se studiază obligatoriu din (clasele V-IX) denumirea obiectului de studiu este istoria care se studiază însă ca parte a unui compartiment mai mare cum ar fi Studii sociale și civice. Spre deosebire de România în care se studiază în combinației cu un alt obiect geografia începând cu clasa a IV-a. În același timp în România ca și în Republica Moldova reforma învățământului și educației este o reformă curriculară (Anexa 3).
Istoria e un obiect de studiu obligatoriu în România or una din provocările statului român la începutul anilor '90 a fost trecerea de la decupajul cronologic ”Istoria României” la cel de ”Istoria Românilor”, evident cel din urmă avea să fie cel mai reprezentativ pentru că definește înseși conceptul de istorie națională, mai ales că acest concept a evoluat la sfârșitul secolului XX de la o viziune etnică la o viziune civică ”în care cetățenii sunt parte a națiunii indiferent de etnia, limba maternă și afinitățile cu trecutul [8]” iar în cazul statului român ca și în cazul altor state europene granițele statului au avut de-a lungul timpului semnificative fluctuații ceea ce practic a condus la existența unor astfel de probleme ca cele de identitate și specific lingvistic (de altfel Republica Moldova confruntându-se cu o astfel de problemă cea a limbii moldovenești). Or, trecând de la Istoria României la cea a Românilor perspectiva asupra istoriei a fost una predominant națională și naționalistă. Un alt echilibru care s-a dorit a fi păstrat în curriculum național din România privind predarea istoriei a fost cel dintre raportul istorie națională vs. istorie universală (de exemplu în gimnaziu Istoria Românilor și Istoria Universală sunt două cursuri distincte studiindu-se în ani diferiți și într-un număr de ore total aproximativ egal), conform specialiștilor metodiști precum Laura Căpița ”aceasta considerații sunt o posibilă explicație a naționalismului exprimat și azi în viața cotididiană, a exagerării calităților etnice ale românilor, a prudenței excesive în dialogul economic sau cultural cu ”străinul” sau cu minoritățile” (Anexa 5)s-a ajuns să fie vehiculat chiar și termenul de ”teamă de a pierde identitatea națională” urma efectuării unui sondaj la scară europeană privind importanța predării științelor umanistice (pe o scară de 1 la 10 ) științele umanistice în special istoria ocupă printre primele locuri alături de matematică în opțiunile elevilor și profesorilor în țări precum (Finlanda, Lituania, Estonia, Polonia, Suedia, Danemarca) aceasta denotă încă odată în plus importanța vădită a acestei științe.
Principii de proiectare auriculară în predarea istoriei în școlile finlandeze/românești.
Succesul unei educații centrate pe elev presupune o interacțiune între cunoștințele teoretice și practice în aceeași măsură. În Finlanda gândirea disciplinară și educația centrată pe elev a fost inclusă în Curriculum de bază național și în criteriile finale de evaluare cu un deceniu în urmă aceasta definind totodată și schimbarea în predarea istorică din țară. Reforma Națională a Curriculum-ului din 1994 a consemnat această schimbare în urma reformei școlile au avut posibilitatea de a-și alege propriul conținut de predare relativ liber, cu toate acestea la începutul anului 2000, Consiliul Național Finlandez al Educației a stabilit criteriile de evaluare pe bază de competențe comune pentru toate școlile. Astfel că predarea istorie în Finlanda a fost adaptată la modelul de predare internațional care a vizat integrarea valorilor naționale în cadrul valorilor internaționale. Ceea ce în multe țări mai ales în cele din fostul bloc socialist discuțiile privitoare la predarea istoriei aveau să escaladeze în adevărate ”războaie de predare a istoriei” implicându-se întreaga societate, în Finlanda acest proces neavând loc.
Astăzi abordării disciplinare a obiectului de studiu Istoria i s-a schimbat caracterul în felul următor, dacă inițial pentru a poseda cunoștințe istorice elevul avea nevoie doar de o bună memorie pentru a reda conținutul prezentat de profesor ulterior în urma reformei elevul trebuie să știe să determine cauzele care au declanșat un eveniment sau altul, respectiv să ia în considerare autencitatea dovezilor date. Deci obiectivul este clar și anume cel de a dezvolta abilitatea de gândire critică a elevului finlandez. În urma adoptării acestei abordări s-au constatat manifestarea a două efecte în acest nou mod de predare: Istoria în sine a devenit mai populară dar în același timp acesta a devenit un subiect de studiu mult mai dificil (din cauza că elevii s-au confruntat cu modul nou de redare a informației).
Eminamente predarea obiectului de studiu istorie în școala finlandeză s-a axat mai bine de un secol (de la sfârșitul secolului XIX-lea până la începutul anilor 90) pe ideea consolidării identității poporului finlandez și cultivării cunoștințelor legate de geneza sa, evoluție statală, evenimente semnificative ș.a.m.d. Pe când odată cu lansarea Curriculum-ului Național din 2004 cu predare a Istoriei s-a convenit asupra faptului că istoria Finlandei trebuie studiată în contextul istoriei lumii. Conceptele cheiei în predarea istoriei în Finlanda presupune relația de cauzalitate, conceptul de continuitate și timp însă cel mai important aceasta are menirea să contribuie la schimbare.
Curriculum de predare a istoriei în sistemul preuniversitar finlandez oferă două perspective esențiale, în primul rând se urmărește edificarea toleranței în societate prin coeziune dintre diferite grupuri etnice și în al doilea rând curriculum construiește aptitudini, cultivă valori și oferă cunoștințe elevului finlandez.
Pentru a înțelege prezentul din faptele trecutului;
Pentru a oferi elevilor un sentiment de apartenență identitară și pentru a-l ajuta de a-și cunoaște rădăcinile culturale și că toți au o moștenire comună într-o societate cosmopolită;
Pentru a contribui la îmbogățirea cunoștințelor elevilor de a înțelege culturile altor țări de pe mapamond (toleranță și respect pentru diversitatea culturală);
Pentru a antrena mintea elevului prin studiu disciplinat (analiză sistematică, argumentare logică în evalua și a căuta adevărul);
Pentru a pregăti elevii pentru viața de adult (dându-se astfel sens actualității prin abordarea problemelor din unghiuri diferite) [15].
În aceeași măsură standardul curricular este stabilit în funcție de de clasele în care se predă istoria. De aceea pentru clasele (V-VI) acesta v-a fi diferit de clasele (VII-IX). Curriculum prevede studierea a 4 cursuri obligatorii și a 2 cursuri opționale. Numărul de ore fiind repartizat lecții cu o durată de până la 70 de minute a câte 3 ore pe săptămână în clasel (V-VI) și până la 7 ore pe săptămână în clasele (VII-IX) spre deosebire de România unde lecția durează 45 de minute și doar o oră pe săptămână în clasele IV-VI/IX-XI și 2 ore pe săptămână în clasele VII-IX/XII. De exemplu pentru clasele V-VI elevii finlandezi tre să dezvolte astfel de competențe în urma studierei primului curs obligatoriu numit ”Omul, mediul și cultura” cursul în sine e prevăzut pentru a se examina interacțiunea dintre oameni și natură pe parcursul vremii de la epoca preistorică la cea modernă:
să înțeleagă interdependența dintre om și natură, ca parte a dezvoltării durabile;
să înțeleagă modul în care oamenii folosesc resursele naturale ca surse de trai și efectele acestui lucru asupra mediului și a structurii sociale;
să fie familiarizat cu tendințele de dezvoltare a economiei de producție și a efectelor sale asupra modului de viață;
să fie conștienți de principalele caracteristici ale factorilor care influiențează creșterea populației.
Rămânând la același exemplu pentru clasele în cauză sunt prevăzute următoarele teme de studiu:
Epoca preistorică (etapele de dezvoltare umană de la stilul de viață a vânătorului/culegător până la sedentizare și dezvoltarea agriculturii);
Epoca antică (apariția civilizațiilor europene, zona economică în Marea Mediteraneană, viața economică în Grecia antică, Roma antică – o metropolă și un imperiu al lumii, sclavie și tehnologie);
Epoca medievală (impactul religiei asupra vieții oamenilor în epoca medievală, inegalitatea socială,anexarea Finlandei de către Suedia, Finlanda ca parte a regatului Suediei, Impactul revoluției franceze) (Anexa 2);
Astfel că ne putem da semam cu ușurință de interdisciplinaritatea accentuată a obiectului de studiu istoria, mai ales cu discipline ca sociologia, geografia, etica, matematica ș.a.m.d.
De cealaltă parte în România unul dintre echilibrele care s-a dorit a fi menținut în cadrul curriculumului a fost raportul dintre istoria națională și istoria universală, or acest deziderat creând o serie de disensiuni la nivelul societății mai ales din exterior România fiind acuzată de naționalism exagerat (dacă e să facem o referință și la sistemul nostru atunci putem releva același incovinient exprimat la adresa predării cursului de Istoria Românilor mai ales în perioada 2002-2009). Modul în care această disciplină este predată este puternic influențată de ciclu de școlaritate, (cum am menționat mai sus la clasa a IV-a de exemplu relația cu geografia este foarte puternică accentul fiind pus pe istoria și mediul comunității locale respectiv la capătul opus de exemplu clasa a XII-a dimensiunea interdisciplinară este mai accentuată). Spre deosebire de Finlanda unde în ciclu superior al învățământului mediu de exemplu clasele de liceu sau școlile vocaționale istoria nu se predă în România aceasta este predată obligatoriu o oră pe săptămână. Ca și în Finlanda în privința conținuturilor s-a trecut de la studierea separată a istoriei românilor/finlandezilor la un studiu integrat cu istoria universală.
Forme de evaluare a cunoștințelor.
Conform Curriculei (modificat în 2004) în evaluarea cursului de istorie predat în Finlanda se vor folosi diverse metode: în loc de teste, este posibil să se utilizeze sarcinile de învățare, lucrările de cercetare și alte metode alternative de evaluare. În 2011 a fost realizat un test național printre elevii de 16 ani în care s-a încercat evaluarea rezultatelor implementării schimbărilor anterioare. S-a constat că adolescenții s-au descurcat mult mai bine la sarcinile ce implică cunoștințele de fond decât la cele ce măsoară posedarea cunoștințelor procedurale în special interacțiunea dintre acestea s-a dovedit a fi mai dificilă pentru elevi, în consecință s-a concluzionat faptul că nu toți profesorii și-au adaptat modelul de predare în conformitate cu cerințele actuale. Ce e de remarcat este că examenele finale de cele mai multe ori sunt voluntare adică din dorința elevilor, însă ele sunt din ce în ce mai populare mai ales că fiind chestionați elevii finlandezi au afirmat că lecțiile de istorie împreună cu cele de științe sociale sunt cele mai interesante și captivante. În România istoria este obiect de studiu opțional pentru testările naționale de la sfârșitul clasei a VIII-a și se află printre obiectele de studiu pe care elevii le pot alege la Bacalaureat. În manualele din ambele state sus-menționate ținându-se evident cont de potențialitatea și capacitățile elevilor a fost propus un sistem de evaluare axat pe mai multe nivele distincte, întrebările fiind formulate clar și diversificat trebuie să coincidă cu subiectul studiat.
Manualele de istoriei și rolul acestora în edificarea unui sistem de educație performant.
În Finlanda manualele de istorie reflectă curriculum stabilit de către Ministerul Educației însă spre deosebire de Republica Moldova unde manualul de istorie e singura sursă de cele mai multe ori de informare în cadrul orelor de istorie, în Finlanda au fost elaborate o serie de manuale care după anii '70 aveau să corespundă noului curs de predare a istoriei și care aveau să schimbe influiențele sovietice de la început, printr-o prezentare obiectivă și echidistantă, deci cum spuneam spre deosebire de Republica Moldova în Finlanda ca de altfel în ultimii ani și în România pe lângă manualele de bază au fost elaborate o serie de manuale alternative, rămânând de cele mai multe ori la latitudinea profesorului de istorie ce materiale de curs dorește să aleagă și cum să-și construiască lecția. Ediția actuală a manualului de istorie finlandez se numește ”Historian tuulet (Istoria vântului)” dreptul de publicare îi revine unei singure edituri Otava Publishing Company. Astfel că pentru clasele V-VI corespund manualele (”Istoria vânturilor I” – de la epoca de piatră până în evul mediu, Istoria vânturilor II – din Evul Mediu până la Revoluția Franceză), pentru clasele VII-VIII corespund manualele (”Istoria vânturilor VII” – de la Revoluția Franceză până la sfârșitul Primului Război Mondial, ”Istoria vânturilor VIII” – de la independența Finlandei până la crearea Uniunii Europene) pentru clasa a IX-a nu se mai studiază din această ediție ci se numește ”Forum Social” acesta este un ghid care însumează punctele de vedere ale tinerilor și-i îndeamnă pe aceștia să reflecte asupra problemelor și fenomenlor din societatea actuală precum (fenomenele social media, schimbările climatice) (Anexa 6). De cealaltă parte în România conform planului de studii elaborat în 1997 manualele nu mai sunt unice ci se elaborează o serie de manuale alternative care ca și-n cazul Finlandei centrul de greutate al conținutului manualului fiind deplasat de la latura ”informativă” la cea ”formativă” (or, nu mai este același lucru și pentru Republica Moldova pentru că la noi manualele de istorie au în continuare un rol doar informativ). Această situație este oarecum în detrimentul tânărului specialist de istorie pentru că din multitudinea de variante el trebuie să o aleagă pe cea mai bună însă după cum specifica și metodistul român Nicolae Postolache” și de acum înainte, manualele vor fi alternative și în permanentă competiție cu calitatea celor din Uniunea Europeană, atât manualele, cât și programele vor sintetiza pe de o parte experiența didactică acumulată în timp de către profesori, iar pe de altă parte, se vor intersecta, prin valorificarea critică, cu realizările în materie din sistemele de învățământ occidentale”[11, p. 17].
Locul și rolul profesorului de istorie în asigurarea calității educaționale.
Atât în Finlanda cât și în România modelul de învățare tradițional a fost înlocuit cu cel al învățării active de aceea unul dintre promotorii acestei cauze trebuia să fie profesorul de istorie. Scriitorul B.P.Hașdeu îl numea ”uvrier” pe acest dascăl și artist care ”el singur strânge” materialul necesar ”și apoi tot el, singur, edifică” domeniul specialității sale, oră de oră, cu tact și răbdare și tot el afirma că ”e o vocație în a preda istoria elevului, nu oricine are harul didactic necesar în a alcătui un ”meniu” zilnic, proaspăt, în procesul de predare/evaluare”. În Finlanda criteriul de selecție a profesorilor de istorie este destul de complicat acesta trebuie să aibă obligatoriu un masterat în științe sociale pe lângă studiile elementare din domeniul istorie (care cuprind o perioadă de cinci ani). Programa de istorie fiind foarte permisivă depinde foarte mult de profesor cum organizează lecția mai ales că există temele mari care trebuie abordate (cum am relatat mai sus) dar acestea sunt abordate de profesor în ritmul în care crede el că pot fi asimilate de către elevi. În cele ce urmează am efectuat un studiu asupra anumitor aspecte ce țin de modul de predare a profesorilor de istorie în Finlanda, România și Republica Moldova în consecință la elaborarea planului pentru lecția de istorie profesorii din Finlanda se conduc după propriile interese în elaborarea planului lecției apoi urmând utilizarea informațiilor din manuale același lucru îl vedem și la profesorii din România pe când colegii lor din Republica Moldova se ghidează cu strictețe după materialele/metodele existente oferite de programa de istorie a Ministerului Educației. Care sunte așteptările profesorilor din cele trei țări, de la elevii lor în urma lecțiilor de istorie? În urma răspunsurilor oferite putem observa că în toate cele trei țări esențial pentru profesor e ca elevul său să utilizeze cunoștințele obținute în cadrul lecțiilor de istorie penntru a explica unele evenimente de astăzi și oarecum de a le anticipa, iar pentru o bună parte a profesorilor de istorie din Republica Moldova în special este de a eradica tendințele distorsionare a identității fiecăruia dintre elevi. Care sunt cele mai bune metode de transmitere și respectiv receptare a informaților pentru elevi de către profesorii lor? La această întrebare putem să afirmăm că în continuare cel mai efectivă și în același timp uzată metodă este de a asculta relatările profesorului despre un eveniment sau altul, al doilea loc în topul răspunsurilor acordate îi revine lecturării manualelor de istorie și a surselor istorice de către elevi și nu în ultimul rând mai ales în clasle de istorie din Finlanda este utilizat materialul digital (lecțiile derulându-se în timp ce elvii privesc filme documentare, pot analiza în timpi reali având acces la internet o serie de alte surse) (Anexa 3). Astfel că privind metoda predării istoriei și nu numai a educației în general, în România ca și în Finlanda accentul este pus pe elev el fiind beneficiarul informației. Totul depinde de capacitatea profesorului/lor, de clasa de elevi de agăsi ca mai eficientă metodă de de a preda (în sensul că nu toți elevii au capacități egale de a memora, învăța și demonstra). Astfel că metoda ”cea mai eficieintă” este diferită, de la un elev la altul, de la o clasă la alta de la un nivel de învățământ la altul. Vorbim de o adaptare în funcție de situație, chiar dacă la nivelul educațional a celor două state există o didactică de predare a istoriei care este acceptată e ca un ghid de a ajuta îndruma tinerele generații și nu numai în predarea disciplinei de aceea contează foarte mult adaptarea profesorului la nivelul capacității de înțelegere a elevilor și invers. Converg asupra ideii că învățătorului de istorie din Republica Moldova ar trebui să i se faciliteze accesul la materialele inovatoare și respectiv să fie stimulat pentru ca să opteze pentru predarea istoriei prin metode interactive pentru că viitorul aparține noilor tehnologii ale educației. Iar dintre cele trei state cele mai multe investiții în dezvoltarea lecțiilor virtuale, cursurilor online (e-learning chiar), atlase și enciclopedii precum și alte materiale educaționale online, planuri de lecții, programe didactice, excursii virtuale etc., fruntașa este evident Finlanda. Pentru că în mare parte publicațiile electronice conțin mai multă și mai variată informație, iar accesul la ele este eminamente mai rapid.
Reflectarea tradițiilor și originele minorităților naționale în curricula de predare a istoriei în Finlanda/România.
Una dintre recomandările Consiliului Europei privind studierea istoriei Recomandarea No.15(2001) punctul 2 Manipularea istoriei presupune ca ”Predarea istoriei nu trebuie să fie un instrument de manipulare în scop ideologic, de propagandă sau să fie utilizată pentu promovarea ideilor intoleranței, a celor ultranaționaliste, xenofobe sau a antisemitismului. Minoritățile naționale trebuie să fie respectate și integrate în istoria statului”. Astfel că România este statul în care prin Constituție se prevede ca ”statul român recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale drepturile de a-și conserva, dezvolta și exprima identitatea etnică, culturală, lingvistică și religioasă”.
Pe teritoriul României sunt recunoscute oficial că locuiesc 18 minorități etnice, 12 dintre acestea au programe școlare, câteva dintre ele au deja manuale școlare alcătuite pe baza acestor programe. În majoritatea predarea se face în limba maternă. Respectiv pe lângă aceasta este instituit cursul de Istoria și tradiția minorităților acest curs se studiază în clasele a VI-a și a VII-a însă programele în cauză respectă structura programelor pentru învățământul gimnazial chiar mai mult decât atât componenta obiectivă este strâns legată de programa cursului general de istorie, având însă și aspecte specifice. Același lucru putem afirma și despre situația minorităților în Finlanda maia ales în cazul romilor finlandezi aceștia dispun de un Curriculum adecvat în limba lor însă ca și în cazul României acesta este adaptat curriculei de bază a statului finlandez.
Conform Constituției Finlandei din 1995 au fost lărgite drepturile lingvistice asupra etnicilor romi, asigurând totodată condițiile pentru păstrarea identităților lor culturale și a diferitor dialecte a limbii rome, în orice școală în care sunt înscriși cel puțin patru elevi romi, aceștia au dreptul de a studia în limba romă, dacă își exprimă dorința. În celelalte cazuri trebuie de specificat că cetățenii finlandezi nu sunt înregistrați în funcție de originea lor etnică, în teorie celelalte etnii având aceleași drepturi ca populația majoritară. Astfel putem concluziona aspra faptului că în ambele state drepturile minoritarilor sunt protejate prin Constituție. Respectiv în elaborarea conținuturilor manualelor de istorie din ambele state se ține cont de recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1283 (1996) respectiv de reglementările Comisiei Internaționale pentru Educație în sec. XXI în care se stipulează că ”pilonii de bază pe care trebuie să se bazeze educația sunt de a învăța să trăim împreună, dezvoltând înțelegerea unii față de alții, istoria, tradițiile și valorile spirituale” cred oportună ca această realizare să fie reflectată și de către autorii noștri întru elaborarea ulterioară a seturilor noi de manuale.
Din această perspectivă a multiculturalismului Republica Moldova se încadrează în segmentul ”diversității perspectivale” în care se observa existența printre membrii societății a unor grupuri care critică și care încearcă să schimbe principiile și valorile centrale ale culturii dominante (în cazul nostru a celei românești) cu cea secundară. Or, exceptând accepțiunea politică pentru noțiunea de multiculturalism putem observa că multiculturalismul este o teorie ce caracterizează ”societatea bună”. Unul din teoreticienii multiculturalismului B.Parekh definea acest concept ca perspectiva de a vedea existența umanității axată pe trei piloni distinctivi. În primul rând el afirma că ”toate ființele sunt înrădăcinate cultural”, în al doilea rând ”diferitele culturi reprezintă sisteme de semnificație și concepție despre viața bună” și în fine cel de-al treilea pilon este că:” toate culturile au o identitate internă diversă, fluidă și extrovertă, în care diversitatea tradițiilor și modalităților de gândire se află într-o continuă conversație”[9, p 4]. În Republica Moldova existând mai multe grupuri minoritare din punct de vedere etnic (bulgari, ucraineni, ruși, găgăuzi, romi etc.) din punct de vedere obiectiv, vedem că nu există impedimente întru posedarea drepturilor lingvistice și istorice ale minorităților dar există o percepție că acestora li s-ar încălca drepturile și mai ales nu își regăsesc istoria redată în conținutul manualelor de istorie (or din acest considerent conținutul manualelor actuale de istorie de clasa a VIII-a și a IX-a anulează această afirmație) și poate că toate aceste idei sunt alimentate de forțe exterioare adverse. Converg asupra ideii că actualmente programa privind predarea istoriei minorităților poate fi înbunătățită doar că acest proces necesită o abordare obiectivă și constructivă din partea istoricilor.
CONCLUZII
Mă întreb ce ar însemna schimbarea și de ce ne dorim schimbarea, perfecționarea sistemului educațional moldovenesc? Mai exact când se produc schimbările? Cred că atunci când are loc în societatea introvertă și închistată deschiderea spre alte culturi, când sunt înlăturate barierele de comunicare, când structurile economice sunt modificate și când apar schimbări de mentalitate astfel că putem observa că și reformularea modelelor culturale are loc prin modul în care acționează sistemul/sistemele educațional/e. Unde putem intercala rolul istoriei în a aduce/produce schimbarea? Întâi de toate istoria ca disciplină școlară are cea mai importantă contribuție ajutând la consolidarea și edificarea acelui model cultural în care indivizii interacționează în societate și apoi istoria este un obiect de studiu profund transdisciplinar (mai ales prin utilizarea tehnicilor statistice și comparative, cercetarea curentelor de idei și a modelelor culturale dintr-o societate, a imaginilor ”celuilalt”, a prejudecăților) aflându-se astfel la intersecția cu sociologia, filosofia, psihologia, economia, istoria artei, fără a-și pierde câtuși de puțin din identitate, de aceea istoria trebuie să-și propună să ofere imaginea cea mai completă asupra societății.
Or, în Republica Moldova predarea istoriei a devenit un subiect prea mult mediatizat din simplu motiv că istoriei pe lângă aceste accepțiuni oferite inițial, clasa politică a crezut necesar folosirea ei în a-și atinge scopurile meschine. Așa cum afirma în una din lucrările sale profesoara finlandeză de istorie Erja Vitkka, Republica Moldova după declararea independenței a fost angrenată în ”războiul istoriilor”, ceea ce statul finlandez a știut cumva să-și definească principiile și să fie în afara acestui război. Fie ea Istoria Românilor sau Istoria Integrată, cred oportun ca profesorii și istoricii noștri să nu facă jocul politic al politicienilor iar obiectul de studiu Istoria să aibă același statut ca în Finlanda de exemplu fiind cel mai interesant și mai iubit obiect de studiu de către elevii finlandezi respectiv este oportun să fie stabilite clar un cod deontologic al istoricului în Republica Moldova care astfel ar impune respectarea unor reguli minime de etică profesională. Și apoi indiferent de ce am construi și ne-am indentifica noi fie identitatea națională fie identitatea europeană ambele se pot defini doar prin a face referință la moștenirea culturală și la istoria comună. Astfel că această abordare implică în cazul istoriei naționale identificarea următoarelor procese: a) identificarea rădăcinilor; b) identificarea continuității de locuire; c) relevarea cazurilor în care s-au dus lupte pentru independența și unitatea națională, iar referindu-ne la cealaltă abordare din perspectiva istoriei europene înseamnă să: a) indentificăm originele orientale ale civilizației; b) să analizăm și să deslușim impactul tradițieii greco-romane asupra edificării popoarelor pe continetul european; c) identificarea credințelor și eticii iudeo-creștine precum și a experiențelor istorice comune ca feudalismul, cruciadele, Renașterea, Reforma, Revoluția industrială, statul – națiune etc., iar în cazul nostru singura soluție e să elaborăm o programă de istorie care ar trebui să le încorporeze pe ambele. Recomandări și sugestii:
În caz concret Republica Moldova are nevoie pentru a elabora și realiza niște politici educaționale de calitate de a-și reforma trei domenii majore ale societății în primul caz ar trebui reformat tot ce ține de domeniul (politic, administrativ și financiar) în al doilea caz ar trebui de reformat domeniul editorial, designul curricular și de dezvoltare a manualelor și în cele din urmă cel de-al treile domeniu care trebuie de reformat este cel ce se ocupă de producerea și distribuirea manualelor;
Republica Moldova trebuie să se desăvârșească o unitate și o continuitate a învățământului istoric respectiv să revizuiască curriculum și să continuei calea de adaptare la standardele educaționale europene;
Trebuie să continuei dezvoltarea relațiilor de colaborare cu instituțiile internaționale precum Consiliul Europei, EUROCLIO, Eurostory, UNESCO, Institutul ”Georg Eckert” mai ales în domeniul dezvoltării curriculum și a elaborării unor manuale performante;
Trebuie ca învățătorului de istorie din Republica Moldova să i se faciliteze accesul la materialele inovatoare și respectiv să fie stimulat pentru ca să opteze pentru predarea istoriei prin metode interactive pentru că viitorul aparține noilor tehnologii ale educației;
Trebuie ca problemele ce țin de discursul identitar, limbă și istorie să fie discutate într-un mediu profesional echilibrat în corespundere cu principiile și normele academice excluzându-se influența politică;
Optez ca și în cazul finlandez pentru a se constitui un Minister al Educației tehnocrat care să demonstreze prin acțiuni concrete că educația e o prioritate în RM;
Cred oportun ca Curriculum național de istorie să fie reformat într-un climat de maximă transparență și să reflecte opțiunile de bază a recomndarălor în cauză pentru a se combate prejudecățile și respingerile reciproce.
Optez pentru dezvoltarea unor parteneriate între instituțiile guvernamentale și neguvernamentale din Republica Moldova și mai ales cu România (privind tratarea din perspectivă comună a unor date și evenimente istorice) dar și cu Finlanda (privind partea de inovare tehnologică a materialului didactic).
BIBLIOGRAFIE
DOCUMENTE
Act of basic education in Finland Accesibil pe: http://www.oph.fi/english/curricula_and_qualifications/basic_education [Accesat la 14.11.13]
Curriculumul modernizat la istorie pentru învățămîntul primar, gimnazial și liceal ordinul ME nr.331 din 12.05.2010)Accesibil pe http://edu.md/ro/ordine-dispozitii/ [Accesat la 16.03.14]
Legea învățământului Republicii Moldova Nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 In: Monitor Oficial, nr.62-63/692, 09.11.99
Ordinul Ministerului Educației nr.124 din 07.03.2012 cu privire la organizarea educației istorice în învățământul preuniversitar http://edu.md/ro/ordine-dispozitii/ [Accesat la 16.03.14]
Reperele conceptuale ale educației istorice în Republica Moldova (revizuite în anul 2010) Accesibil pe: http://ru.scribd.com/doc/150879525/Scrisoare-Met-Istorie [Accesat la 16.03.14]
Standartelor de eficiență a învățării Istoriei românilor și universale, aprobate prin ordinul ministrului educației nr. 1001 din 23.12.2011 http://edu.md/ro/ordine-dispozitii/ [Accesat la 16.03.14]
7.The finnish national core curriculum:structure and development
Accesibil pe: http://curriculumredesign.org/wp-content/uploads/The-Finnish-National-Core-Curriculum_Vitikka-et-al.-2011.pdf [ Accesat la 13.03.14]
MONOGRAFII
Căpița, L., Căpița, C., Stămătescu, M. Didactica istoriei I . București: Editată de Ministerul Educației și cercetării, 2005. 110 p.
Bhiku, P. Rethinking Multiculturalism cultural diversity and political theor. London: Macmillan, 2000. 400 p.
Musteață, S. Educația Istorică între discursul politic și identitar în Republica Moldova. Chișinău: Pontos, 2010. 363 p.
Postolache, N. Didactica Istoriei. București: Fundația României de Mâine, 2008. 48 p.
ARTICOLE
Beniuc, V. Conștientizăm oportunitatea integrării în spațiul educațional european. In: Didactica Pro, Chișinău- București, Nr. 1(23), 2004. p. 3-6.
Goraș- Postică, V. Curriculum de liceu: reflecții post-factum, In: Didactica Pro, Chișinău-București, Nr. 3-4 (13-14), 2006. p. 20
D. SURSE ELECTRONICE
Felea., A. Politică și educație istorică. Accesibil pe: http://www.gid-romania.com/Articolb.asp?ID=2625 [Accesat la 05.11.13]
Rantala, J. How Finnish Adolescents Understand History:Disciplinary Thinking in History and Its Assessment Among 16-Year-Old Finns. Accesibil pe: http://creativecommons.org/licenses/by/3.0/ [Accesat pe 14.04.14]
Anexa 1
Tabelul 1: Sistemul școlar în Finlanda
*Vocational schools do not offer any history education
Tabelul 2: Numărul de ore alocat pe săptămână în Finlanda.
Sursa: Gheorghe, Oana., Farca, Speranța. Baze de date pentru un studiu comparativ. Accesibil pe: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Numar_de_ore_alocate_pe_discipline_si_clase_Final.pdf [Accesat la 12.10.2013].
Anexa 2
Tabelul 3: Perusopetuksen tuntijako (Distribuția orelor și lecțiilor în educația de bază în Finlanda) (Valtioneuvoston asetus 28.6.2012)
Anexa 3
Tabelul 4: Care metodă o agreați mai mult în pregătirea și asimilarea conținutului materiei de curs?
*-Sursa: Raport al asociatiei de predare a istoriei la marea Baltică. Accesibil pe: http://bridgingthebaltic.org/wp-content/uploads/2013/12/BTB-Research-doc-Unitas-Foundation.pdf [ Accesat la 05.12.13];
**- Sursa: ”Raport al UE privind predarea Istoriei în Europa”Accesibil pe: http://www.itt-history.eu/uploads/media/History_as_a_School_Subject.pdf [Accesat la 05.12.13];
***-Sursa: Prepeliță., C. Notă informativă Accesibil pe http://www.edu-ungheni.md/index.php/consiliul-consultativ/68-nota-informativa-activitatea-echipei-manageriale-si-a-cadrelor-didactice-in-vederea-sporirii-calitatii-procesului-educational-la-istorie-in-contextul-unei-pedagogii-axate-pe-competente-conform-curriculei-modernizate [Accesat la 05.12.13]
Anexa 4
Documentul oficial ce reglementeză educația în Finlanda
Sursa: Accesibil pe: http://www.oph.fi/english/curricula_and_qualifications/basic_education [Accesat la 10.04.14]
Anexa 5
Tabel 5: Curriculele școlare-proporții privind predarea istoriei naționale, locale, regionale, europeana și a Lumii.
Sursa: ”Raport al UE privind predarea Istoriei în Europa”. Accesibil pe: http://www.itt-history.eu/uploads/media/History_as_a_School_Subject.pdf
și http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=1197988 [Accesat la 18.03.14]
…și pentru Republica Moldova.
Sursa: Sursa: Prepeliță., C. Notă informativă Accesibil pe http://www.edu-ungheni.md/index.php/consiliul-consultativ/68-nota-informativa-activitatea-echipei-manageriale-si-a-cadrelor-didactice-in-vederea-sporirii-calitatii-procesului-educational-la-istorie-in-contextul-unei-pedagogii-axate-pe-competente-conform-curriculei-modernizate [Accesat la 05.12.13]
Anexa 6
Tabel 6: Manualele de istorie din Finlanda
Sursa: ”Historian Tuulet” Accesibil pe : http://fi.wikipedia.org/wiki/Historian_tuulet [Accesat la 13.02.14]
Recomandările Consiliului Europei
Anexa 7
Tabelul 7: Istoria în curriculum finlandez
Sursa: Accesibil pe: http://www.nfer.ac.uk/shadomx/apps/fms/fmsdownload.cfm?file_uuid=9788BD95-C29E-AD4D-0F52-03EC523CD31B&siteName=nfer [Accesat la 15.04.14]
BIBLIOGRAFIE
DOCUMENTE
Act of basic education in Finland Accesibil pe: http://www.oph.fi/english/curricula_and_qualifications/basic_education [Accesat la 14.11.13]
Curriculumul modernizat la istorie pentru învățămîntul primar, gimnazial și liceal ordinul ME nr.331 din 12.05.2010)Accesibil pe http://edu.md/ro/ordine-dispozitii/ [Accesat la 16.03.14]
Legea învățământului Republicii Moldova Nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 In: Monitor Oficial, nr.62-63/692, 09.11.99
Ordinul Ministerului Educației nr.124 din 07.03.2012 cu privire la organizarea educației istorice în învățământul preuniversitar http://edu.md/ro/ordine-dispozitii/ [Accesat la 16.03.14]
Reperele conceptuale ale educației istorice în Republica Moldova (revizuite în anul 2010) Accesibil pe: http://ru.scribd.com/doc/150879525/Scrisoare-Met-Istorie [Accesat la 16.03.14]
Standartelor de eficiență a învățării Istoriei românilor și universale, aprobate prin ordinul ministrului educației nr. 1001 din 23.12.2011 http://edu.md/ro/ordine-dispozitii/ [Accesat la 16.03.14]
7.The finnish national core curriculum:structure and development
Accesibil pe: http://curriculumredesign.org/wp-content/uploads/The-Finnish-National-Core-Curriculum_Vitikka-et-al.-2011.pdf [ Accesat la 13.03.14]
MONOGRAFII
Căpița, L., Căpița, C., Stămătescu, M. Didactica istoriei I . București: Editată de Ministerul Educației și cercetării, 2005. 110 p.
Bhiku, P. Rethinking Multiculturalism cultural diversity and political theor. London: Macmillan, 2000. 400 p.
Musteață, S. Educația Istorică între discursul politic și identitar în Republica Moldova. Chișinău: Pontos, 2010. 363 p.
Postolache, N. Didactica Istoriei. București: Fundația României de Mâine, 2008. 48 p.
ARTICOLE
Beniuc, V. Conștientizăm oportunitatea integrării în spațiul educațional european. In: Didactica Pro, Chișinău- București, Nr. 1(23), 2004. p. 3-6.
Goraș- Postică, V. Curriculum de liceu: reflecții post-factum, In: Didactica Pro, Chișinău-București, Nr. 3-4 (13-14), 2006. p. 20
D. SURSE ELECTRONICE
Felea., A. Politică și educație istorică. Accesibil pe: http://www.gid-romania.com/Articolb.asp?ID=2625 [Accesat la 05.11.13]
Rantala, J. How Finnish Adolescents Understand History:Disciplinary Thinking in History and Its Assessment Among 16-Year-Old Finns. Accesibil pe: http://creativecommons.org/licenses/by/3.0/ [Accesat pe 14.04.14]
Anexa 1
Tabelul 1: Sistemul școlar în Finlanda
*Vocational schools do not offer any history education
Tabelul 2: Numărul de ore alocat pe săptămână în Finlanda.
Sursa: Gheorghe, Oana., Farca, Speranța. Baze de date pentru un studiu comparativ. Accesibil pe: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Numar_de_ore_alocate_pe_discipline_si_clase_Final.pdf [Accesat la 12.10.2013].
Anexa 2
Tabelul 3: Perusopetuksen tuntijako (Distribuția orelor și lecțiilor în educația de bază în Finlanda) (Valtioneuvoston asetus 28.6.2012)
Anexa 3
Tabelul 4: Care metodă o agreați mai mult în pregătirea și asimilarea conținutului materiei de curs?
*-Sursa: Raport al asociatiei de predare a istoriei la marea Baltică. Accesibil pe: http://bridgingthebaltic.org/wp-content/uploads/2013/12/BTB-Research-doc-Unitas-Foundation.pdf [ Accesat la 05.12.13];
**- Sursa: ”Raport al UE privind predarea Istoriei în Europa”Accesibil pe: http://www.itt-history.eu/uploads/media/History_as_a_School_Subject.pdf [Accesat la 05.12.13];
***-Sursa: Prepeliță., C. Notă informativă Accesibil pe http://www.edu-ungheni.md/index.php/consiliul-consultativ/68-nota-informativa-activitatea-echipei-manageriale-si-a-cadrelor-didactice-in-vederea-sporirii-calitatii-procesului-educational-la-istorie-in-contextul-unei-pedagogii-axate-pe-competente-conform-curriculei-modernizate [Accesat la 05.12.13]
Anexa 4
Documentul oficial ce reglementeză educația în Finlanda
Sursa: Accesibil pe: http://www.oph.fi/english/curricula_and_qualifications/basic_education [Accesat la 10.04.14]
Anexa 5
Tabel 5: Curriculele școlare-proporții privind predarea istoriei naționale, locale, regionale, europeana și a Lumii.
Sursa: ”Raport al UE privind predarea Istoriei în Europa”. Accesibil pe: http://www.itt-history.eu/uploads/media/History_as_a_School_Subject.pdf
și http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=1197988 [Accesat la 18.03.14]
…și pentru Republica Moldova.
Sursa: Sursa: Prepeliță., C. Notă informativă Accesibil pe http://www.edu-ungheni.md/index.php/consiliul-consultativ/68-nota-informativa-activitatea-echipei-manageriale-si-a-cadrelor-didactice-in-vederea-sporirii-calitatii-procesului-educational-la-istorie-in-contextul-unei-pedagogii-axate-pe-competente-conform-curriculei-modernizate [Accesat la 05.12.13]
Anexa 6
Tabel 6: Manualele de istorie din Finlanda
Sursa: ”Historian Tuulet” Accesibil pe : http://fi.wikipedia.org/wiki/Historian_tuulet [Accesat la 13.02.14]
Recomandările Consiliului Europei
Anexa 7
Tabelul 7: Istoria în curriculum finlandez
Sursa: Accesibil pe: http://www.nfer.ac.uk/shadomx/apps/fms/fmsdownload.cfm?file_uuid=9788BD95-C29E-AD4D-0F52-03EC523CD31B&siteName=nfer [Accesat la 15.04.14]
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modele Europene DE Predare A Istoriei In Sistemul Preuniversitar DIN Republica Moldova (ID: 143246)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.