MODELE DE EVOLUȚIE SPAȚIALĂ, TEMPORALĂ, SOCIO-ECOLOGICĂ ȘI ECONOMICĂ A COMUNEI CORBU, JUDEȚUL CONSTANȚA [306498]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” [anonimizat], SOCIO-ECOLOGICĂ ȘI ECONOMICĂ A [anonimizat]:

Conf. Univ. Dr. Natașa-Maria Văidianu

Absolvent: [anonimizat]-Gabriel Ivănescu

Cuprins

CAPITOLUL I. INTRODUCERE………………………………………………. 2

Motivația………………………………………………………………………………. 2

Aria de studiu………………………………………………………………………… 2

Metodologie…………………………………………………………………………..

[anonimizat]. REZULTATE ȘI DISCUȚII………………….

Secțiunea I: Evoluția spațială…………………………………………………………

Secțiunea II: Evoluția temporală…………………………………………………….

Secțiunea III: [anonimizat]…………………………………………….

Secțiunea IV: Evoluția economică…………………………………………………….

CONCLUZII…………………………………………………………………………………..

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..

ANEXE……………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL I: INTRODUCERE

1.Motivația

Principala motivație care a stat la baza întocmirii și redactării acestei lucrări de licență s-a născut din dorința de a [anonimizat], [anonimizat]. Prin redactarea acestei lucrări am dorit să evidențiez potențialul turistic natural costier al regiunii dar și să analizez riscurile ce pot apărea în urma activităților turistice necontrolate. [anonimizat] a prezenta și analiza influențele negative ale omului asupra ecosistemului costier și de a găsi soluții pentru a remedia, și a minimiza aceste influențe. O altă motivație a fost aceea de a [anonimizat] a lumii. Acest tip de turism fiind necesar pentru o zonă în lume cum este cea a [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat] a observa tendința generală de evoluție a comunei, prin prisma vecinătății cu o [anonimizat], așa cum este Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Analiza factorilor sociali și economici dorește să arate legătura strânsă dintre acesteia și influența activității de turism din zona de studiu.

Aria de studiu

2.1 [anonimizat]-estică a acestuia, la o distanță de aproximativ 23 km nord de municipiul Constanța(Fig.1).

Comuna Corbu este localizată la aproximativ 4[anonimizat] o localitate litorală. [anonimizat], comuna este mărginită de malurile Lacului Corbu; [anonimizat]. Comuna Corbu se învecinează în nord cu Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Săcele; în partea sudică cu orașul Năvodari, iar în partea estică cu satul Piatra

2.2 Relieful

ste situată în unitatea de relief majoră Podișul Dobrogei de Nord, caracterizat prin atitudini mai joase, predominând valorile sub 200m altitudine. Comuna Corbu este situată în zona litorală, zonă ce are un relief mai estompat. Comuna și satul Vadu sunt situat pe o treaptă continentală, mai înaltă. Relieful predominant este cel în trepte, având câteva trepte caracteristice distincte.

O zonă joasă, cu altitudini cuprinse între 1-5m, de-a lungul țărmului mării, reprezentată de plajă. Această zonă are o lățime de aproximativ 300-400m în zona Capului Midia, și aproximativ 1500-2000m în zona plajei Vadu.

O zonă mai înaltă, reprezentată de faleze, specifice mai ales în partea sudică, în zona Capului Midia și a plajei Corbu, fiind mai estompată în zona satului Vadu. Are altitudini cuprinse între 5-15m și poate pătrunde în teritoriului, mai ales în jurul lagunelor.

Zona cea mai întinsă, situată în interior, cu altitudini de aproximativ 50-75m, reprezentată printr-un relief ușor accidentat, cu văi lungi și puțin abrupte.

Zona cea mai înaltă: are altitudini ce cresc spre nordică, la contactul cu podișurile mai înalte din zonă. Poate atinge altitudini de peste 100m, însă predomină cele de 80-95m. Altitudinea maximă este de 107m

Aceste trepte de relief sunt formate în depozite sarmațiene și sunt acoperite cu depozite de loess, ceea ce dă un aspect specific văilor.

2.3 Clima

Clima județului Constanța este de tipul climatului temperat continental, având anumite particularități influențate de poziția geografică și a factorilor fizico-geografici ai teritoriului. Prezența Mării Negre și a Dunării permite o continuă evaporare a apei, asigurân prezența aerului umed și încălzirea acestuia. Marea Neagră, având un volum ridicat de apă, atenuează amplitudinile termice și dezvoltarea unor circulații locale ale aerului.

Vara, când anticiclonul Azorelor este foarte activ, și ocupă bazinul Mării Mediterane, teritoriul țării se află sub influența maselor de aer cald, tropical, venit din nordul Africii. Astfel, prezența acestui aer determină o vreme caldă, cer senin, creșterea temperaturilor și scăderea precipitaților. Tot vara, masele de aer rece, siberian, se deplasează dinspre est spre vest, pătrund în teritoriul țării și determină apariția secetei accentuate, fenomen specific mai ales în partea de sud și sud-est a țării noastre.

Iarna, circulația atmosferică este influențată de anticiclonul siberian, ce permite aerului rece, subpolar, să ajungă în zone sudice, și să determine scăderi ale temperaturii aerului și apariția ninsorilor.

Primăvara și toamna predomină sezonul ploios, favorizat de ciclonii de pe Marea Mediterană, ce se deplasează către nord-est.

Vânturile sunt determinate de circulația generală a atmosferei, însă caracteristice pentru această zonă sunt brizele marine de zi și de noapte, cauzate de diferențele de temperatură dintre uscat și apă. Briza de zi bate dinspre mare spre uscat, numită și briză marină, iar la apusul Soarelui își inversează direcția, bătând dinspre uscat spre mare, cunoscută și sub numele de briza de uscat. Vântul are cele mai ridicate valori medii ale vitezei în luniile de iarnă (noiembrie-februarie), având o medie de 3,8 – 3,9m/s. Vara, viteza vântului scade, fiind de 2,7 – 2,8m/s, în special în perioada iulie-august. Un alt vânt specific pentru regiune este crivățul, care apare iarnă, putând atinge viteze de până la 20 – 25m/s și chiar 30 -35m/s. Acest vânt este însoțit, în general, de temperaturi scăzute și căderi de zăpadă. Direcțile principale ale vântului sunt în general, N-NV, N, S-SE și E

Temperaturile medii anuale au o valoare ridicată, de aproximativ 11,2°C, temperatură mai ridicată decât media națională. Iarna, temperaturile sunt mai ridicate decât în restul țării. Analizând datele meteorologice furnizate (grafic I.1), temperatura medie zilnică a lunii ianuarie a fost de aproximativ +5°C, cu o maximă diurnă de +14°C; temperatura medie minimă fiind de -1°C, iar temperatura minimă înregistrată fiind de -10°C. Creșterea temperaturilor se menține continuă, atingând maximul în perioada iulie-august. Astfel, în această perioadă, temperatura maximă dirună înregistrată a fost de +36°C, în luna iulie și august, temperatura medie zilnică având o valoare de +30°C; temperatura minimă medie a fost de +17°C, iar minima înregistrată a avut valoarea de +12°C. După sfârșitul lunii august temperatura începe să scade constant.

Valoarea maximă absolută a temperaturii înregistrate în comuna Corbu a fost: +38,5°C în 10.08.1947, iar minima aboslută înregistrată: -25°C în 10.02.1929.

Ceața se formează prin creșterea numărului de vapori de apă din atmosferă și scăderea temperaturii până la așa numitul „punct de rouă”, când vaporii de apă, aflați în stare gazoasă, încep să se condenseze și să se transforme în picături de apă, aflat în suspensie deasupra solului. Acest fenomen are loc în special în zona lacului Corbu, dar și a lacului Sinoe. Numărul mediu anual de zile cețoase din comună este de 58 de zile. Umezeala aerului este mai ridicată pe tot parcursul anului, datorită proceselor de evaporație, atât cele marine cât și lacustre. Valoarea medie a umezelii este de 80%, mai ales în perioada primăvară-toamnă, umiditatea având valori mai scăzute iarna, de aproximativ 70-75%.

Precipitațile atmosferice sunt mai scăzute cantitativ decât în alte regiuni ale țării, datorită faptului că masele de aer umed, oceanic, ce pătrund în țara noastră din partea vestică, au o deplasare de la vest către est, astfel cantitatea de apă din nori scade în zona estică datorită precipitaților. De asemenea, precipitațiile provenite din alimentarea cu apă din Marea Neagră sunt scăzute datorită condițiilor generale ale atmosferei, dinspre continent către mare. Vara, datorită diferențelor de temperatură dintre uscat și mare, care este mai rece, nu este permisă formarea noriilor de convecție. Acest fenomen, creează deasemenea și un curent descendent de aer ce nu permite altor nori să rămână deasupra zonei.

Precipitațiile au valori mai ridicate iarna, în jurul a 30-40mm, în perioada decembrie-februarie, valoare mențiunută constant aproape pe întreg parcursul anului. Cele mai scăzute valori sunt înregistrate în luniile iulie-august, când se înregistrează aproximativ 20mm.

Durata de strălucire a Soarelui este strâns legată de perioada din an. În localitatea Corbu, durata de strălucire a Soarelui este mai ridicată ca în alte localități din țară, sau chiar din județ. În luniile de iarnă, decembrie-februarie, Soarele are o durată de strălucire de aproximativ 3,5 zile, iar zilele parțial însorite sunt aproximativ 12,1 zile. Zilele înnorate au o medie de 14,3 zile. Durata de strălucire a Soarelui crește treptat, atingând un maxim în luniile de vară, iunie-august, luna cea mai însorită din an fiind august, cu 17,7 zile însorite. Zilele însorite din perioada de vară au o medie de 14,2 zile; zilele parțial însorite au o valoare egală de 14,2 zile, iar zilele înnorate 2,1 zile. Astfel, se poate observa că cea mai bună perioadă pentru deșfășurarea activităților turistice în regiune este în perioada iulie-august (

2.4 Istoric

Cele mai vechi urme istorice care atestă prezența civilizaților în această regiune datează din prima epocă a fierului, în perioada sec. XII-sec. V î.Hr. (Cergău, 1937). Un eveniment important pentru dezvoltarea acestei regiuni a fost constituit de întemierea cetățiilor grecești Histria, în sec. VII î.Hr și Tomis, în sec.VI î.Hr. Datorită așezării în zona litorală a Mării Negre și complexului lacustru Sinoe-Razim-Tașaul, a solurilor fertile pentru agricultură și a climei favorabile, toți acesti factori au jucat un rol important în formarea ocupației locuitoriilor: agricultură, pescuit, meștesugărit, creșterea animalelor. Tot datorită poziționării aproape de coastă Mării Negre și de lacurile Razim-Sinoe, populațiile locale au făcut contact cu coloniștii greci, astfel având loc schimburi. Legăturile între populațile locale și coloniștii greci sunt atestate prin faptul că pe teritoriul actual al comunei Corbu au fost găsite șapte morminte ale băștinașilor, în care au fost descoperite materiale grecești (Bucovală și Irimia, 1971).

Începând cu sec. I î.Hr, romanii încep să domine, treptat, litoralul Mării Negre și Gura Dunării și apoi, întreg teritoriul Dobrogei, care din anul 86 î.Hr. va fi parte a regiunii romane Moesia Inferior. Pe teritoriul comunei au fost descoperite vestigii romane ce datează din această perioadă, cum ar fi.

După retragerea romană, sfârșitul acestei ere marchează începutul perioadei feudale. La Dunărea de Jos, este atestată la sfârșitul sec. al-XII-lea „Țara românilor”, care va deveni intra treptat în rândul formațiunilor prestatale. În a doua jumătate a sec. al-XIV-lea, crește amenințarea din partea Imperiului Otoman, pentru ca în sec. al-XV-lea, Imperiul Otoman să ocupe Dobrogea. Această ocupație a avut ca principale efecte schimbarea toponimelor localităților și colonizarea teritoriului cu populații de origine turcă sau tătară. Schimbarea toponimelor a început din zona litorală, apoi treptat în întreg teritoriul. Denumirile date de către turci noilor localități ne arată originea sau ocupația localnicilor, cum ar fi: Anadal-chioi ( satul Anadolienilor) sau Cara-Harman ( arie neagră de bătut grâul). Dintr-un total de 3776 nume tipice, câte s-au întregistrat în Dobrogea după 1878, la încheierea perioadei de dominație otomană, doar 33% din denumiri erau românești (Brătescu, 19).

Cele mai vechi date istorice aparțin satului Vadu. Acesta a fost locuit încă, probabil, din paleoliticul superior. Analizele arhelogilor, combinate cu cercetările izvoarelor istorice au conclus că în zona de astăzi a satului Vadu, au existat mai multe civilizații, așezarea atingând cel mai dezvoltat nivel în perioada de dominație otomană, când a fost una din cele mai importante localități din Dobrogea (Rădulescu și Bitoleanu, 1979).

În această zonă au fost descoperite vestigii geto-dacice, dar și grecești sau romane. Aceste vestigii arheologice au fost descoperite la 2km nord-est de zona de astăzi a satului Vadu, în locul numit de localnici Ghiaurchioi, sau satul creștinilor.

În timpul perioadei de schimbare a toponimelor, din perioada dominației Imperiului Otoman, satul Vadu a primit denumirea de Kara-Harman, ce înseamnă arie neagră de bătut grâul. Această denumirea a fost folosită până în anul 1926, când satul a primit numele de Vadu . Trecerea de la denumirile din perioada otomană, la denumiri proprii românești, a fost propusă de către geograful Constantin Brătescu (Brătescu, 1924).

2.5 Populația

În perioada aniilor 1861-1864 în zona actuală a comunei Corbu s-au stabilit mai mulți locuitori, populația satului având la sfârșitul sec. al-XIX-lea 487 de locuitori. În zona vechiului sat Corbu de Sus sau Gargalâcul Mare, sat întemeiat de tătari, va fi distrus în timpul Războiului de Independență din 1877-1878, și va fi reconstruit de către locuitorii din Gargalâcul Mic, începând cu anul 1879.

În perioada Primului Război Mondial, în satul Vadu trăiau 10 familii românești. Pe durata ocupației bulgare a Dobrogei, 1916-1918, a avut loc o populare a satului Corbu și Vadu cu localnici bulgari. Astfel, în satul Vadu, jumătate dintre locuitori erau bulgari. Al doilea schimb de populații româno-bulgar a avut loc în anul 1940, atunci când locuitorii români din Cadrilater, sosiți în acea zonă în anul 1930, în special din Oltenia, au venit în satul Corbu, iar locuitorii bulgari au plecat în Bulgaria. Majoritatea românilor sosiți din Cadrilater în comună au locuit în bordeie sau în gazdă la diferite familii din sat. O altă schimbare de populații, la scară mai mică, a avut loc în perioada comunistă, când locuitori din alte comune au fost aduși în zonă pentru a munci la diferitele fabrici, în special cele din Năvodari. De asemenea, unii locuitori, în special tineri au decis să se stabilească la oraș, fie în Constanța sau în Năvodari.

Analizând datele mai recente, furnizate de Institul Național de Statistică, pentru anul 1992, populația comunei Corbu era de 4270 de locuitori. Creșterea numărului de locuitori are o tentă continuă de creștere. Astfel, în anul 2000, comuna avea 4671 de locuitori. În anul 2006 trăiau 5599 de locuitori, iar în anul 2012, numărul locuitorilor a ajuns la 6180. Astfel, în 20 de ani, populația comunei a crescut cu 1920 de locuitori, ceea ce reprezintă o creștere de 44,7% a populației. Populația comunei, în anul 2017, era de 6313 locuitori. Evoluția populației comunei poate fi văzută în graficul alăturat

Conform datelor obținute în urma recensământului din 2011 privind numărul aderenților la o religie. În comuna Corbu principala religie este cea creștin-ortodoxă, 94% dintre locuitorii comunei afirmând că aparțin de această religie. A doua religie, ca număr de membri din localitate este cea a adventiștilor de ziua a 7-a, cu 4%. 2% dintre respondenți au afirmat că sunt de religie baptistă. În comună există și un procent foarte mic, sub 1%, de musulmani, penticostali și romano-catolici.

Pentru a putea analiza tendința demografică a comunei Corbu în viitor, am analizat piramida vârstelor (graficul nr.), pentru anul 2012, cu ajutorul datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică. Astfel, se poate observa că în anul 2012, numărul locuitorilor cu vârsta cuprinsă între 0-4 ani era de 389 de locuitori, 52% fiind persoane de sex feminin, iar 48% de sex masculin. Se poate observa că sexul masculin este mai ridicat, începând de la grupa de vârstă 5-9 ani, până la grupa de vârstă 60-64 de ani. Cea mai populată grupă de vârstă este cea de sex masculin, grupa de vârstă 30-34 ani, cu un număr de 327 locuitori. Categoria opusă, are 259 de locuitori. Pentru sexul feminin, cea mai ridicată valoare se întâlnește la grupa 35-39 ani, cu 267 de persoane. Începând cu grupa de vârstă 40 – 44 ani, se observă o tendință de scădere a numărului de locuitori, însă sexul masculin rămâne în avantaj din punct de vedere al numărului de locuitori, până la grupa de 60-64 ani. La această grupă aproape se egalează numărul bărbaților cu al femeilor, fiind înregistrați 153 de bărbați, și respectiv, 152 de femei. Începând cu categoria 65-69, numărul de persoane de sex feminin devine mai ridicat, această diferență menținându-se până la final. În timp ce numărul de persoane de sex masculin scade mai drastic, numărul de persoane de sex feminin suferă o scădere ușoară. Se poate observă că în cazul grupei de vârstă 85 de ani și peste, numărul femeilor este mai ridicat, având o valoare de 38, în timp ce numărul bărbaților este 15.

Comparativ cu anul 2012, piramida vârstelor pentru anul 2017 nu a suferit o schimbare semnificativă, trăsăturile generale menținându-se asemănătoare. Astfel, pentru grupa de vârstă 0-4 ani, numărul persoanelor de sex feminin este mai ridicat, dar se poate observă că numărul locuitorilor cu vârsta cuprinsă între 0-4 ani este mai scăzut decât în anul 2012, atât pentru persoanele de sex feminin, cât și cele de sex masculin. Totuși, comparativ cu anul 2012, în anul 2017, în categoria de vârstă 0-4 ani, numărul persoanelor de sex masculin este mai ridicat. Pentru grupa de vârstă 5-9 ani numărul persoanelor de sex feminin este mai ridicat. Ca și în anul 2012, numărul persoanelor de sex masculin este mai ridicat decât al celor de sex feminin. Începând cu grupa de vârstă 65-69 de ani, numărul persoanelor de sex feminin este mai ridicat, tendință ce continuă până la grupa de vârstă 85 de ani și peste. În cadrul categoriei de vârstă 85 de ani și peste, numărul persoanelor de sex feminin este de 44, iar al celor de sex masculin de 27.

Se poate observa astfel o tendință generală de îmbătrânire a populației, mai ales în anii viitori, lucru datorat natalității scăzute.

Natalitatea reprezintă numărul de născuți vii în cadrul unei populații, și este exprimată ca raportul dintre numărul de născuți vii într-o perioadă de un an și numărul total al locuitorilor. Această valoare este exprimată în promile.

În comuna Corbu natalitatea este în scădere. Conform datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică, în comuna Corbu s-au născut, în anul 1990, 51 de copii vii. În anul 2000 s-au născut 64 de copii vii, ceea ce reprezintă o rată a natalității de 13,7‰. În anul 2006 au fost înregistrați 65 de născuți vii, reprezentând o rată a natalității de 11,6‰. În 2012 s-au născut 65 de copii vii, iar rata natalității a avut valoarea de 10,5‰. În anul 2016 s-au născut 53 de copii vii, reprezentând o rată a natalității de 8,4‰

Se poate observa astfel, că natalitatea este în scădere, de la 13,7‰ în anul 2000 la o valoare de 8,4‰ în 2016. O scădere de 5,3‰ în 16 ani.

Mortalitatea reprezintă numărul de decese în cadrul unei populații, și este exprimată ca raportul dintre numărul de decese într-o perioadă de un an și numărul total al locuitorilor. Această valoare este exprimată în promile.

Mortalitatea este în scădere în comuna Corbu. În anul 1990 au fost înregistrate 37 de decese. În anul 2000 au fost înregistrate 52 de decese. Rata mortalității în comună, în anul 2000, a avut valoarea de 11,1‰. În anul 2006 au fost înregistrate 74 de decese, reprezentând o rată a mortalității în anul 2006 de 13,2‰. În cursul anului 2012 au avut loc 60 de decese, ceea ce reprezintă o rată a mortalității pentru anul 2012 de 9,7‰. În anul 2016 au fost înregistrate 56 de decese, iar rata mortalității pentru anul 2016 a fost de 8,9‰. Se poate observa că rata mortalității a scăzut din anul 2000, de la o valoare de 11,1‰ la o valoare de 8,9‰ în anul 2016, reprezentând o scădere de 2,2‰.

Sporul natural reprezintă diferența dintre numărul de născuți vii și numărul decedaților, într-o perioadă de un an. Această valoare este exprimată în promile.

Sporul natural în anul 1990 a fost pozitiv, născându-se cu 14 persoane mai mult decât au murit. În anul 2000 s-au născut cu 12 persoane mai mult decât cele care au decedat, iar în anul 2006 sporul natural a fost negativ, având o valoare de -9. În 2012 sporul natural a redevenit pozitiv, cu 5 persoane născute vii mai mult decât cele decedate. În anul 2016, sporul natural a fost negativ, cu o valoare de -3.

Rata sporului natural în anul 2000 a avut valoarea de 2,6‰. În anul 2006 valoarea înregistrată a fost de -1,6‰. În anul 2012, rata sporului natural a avut valoarea de 0,8‰, iar în anul 2016 de -0,5‰. Se poate observa că există o tendință oscilantă a sporului natural, fiind fie negativ, fie pozitiv

Privind numărul mediu al salariaților din comună, putem observa o tendință de evoluție pozitivă. În anul 2000 erau înregistrați 296 de angajați. În anul 2006 au fost înregsitrați 237 de angajați. În anul 2012 numărul mediu al angajaților a crescut atingând valoarea de 309 de angajați, iar această creștere s-a menținut și în anul 2016, când au fost înregistrați 335 de angajați. Astfel, între anul 2000 și 2016 a avut loc o creștere de 39 de anagajați. O creștere cu ,% a numărului mediu de angajați într-o perioadă de 16 ani.

Privind numărul de șomeri din localitate putem analiza evoluția economică a comunei. Se poate observa faptul că populația de sex feminin a fost mai dezavantajată pe piața muncii, având un număr mai ridicat de șomeri. În anul 2010 erau 44 de șomeri de sex masculin și 69 de sex feminin. În anul 2012 numărul șomerilor de sex masculin a scăzut, fiind doar 21 de șomeri, în timp ce numărul șomerilor de sex feminin a crescut, atingând 86. În anul 2016 a avut loc o schimbare mai ridicată, dat fiind faptul că numărul șomerilor de sex feminin a scăzut, existând doar 41 de șomeri de sex feminin. Pe de altă parte numărul șomerilor de sex masculin a crescut, comparativ cu 2012, ajungând la 28.

Metodologie

Pentru redactarea lucrării de licență am folosit surse bibliografice, atât naționale cât și internaționale; rapoarte de mediu ale Administrației Rezervației Biosfera Delta Dunării; regulamentul Rezervației Delta Dunării; documente de la Primăria Corbu, precum Monografia comunei sau Planul Urbanistic General; analiza și prelucrarea datelor satelitare CORINE Landcover și a fotografiilor aeriene și satelitare Google Earth; aplicarea de chestionare turiștilor aflați în zona de studiu și localnicilor; crearea de hărți SIG și prelucrarea datelor geo-spațiale în program SIG; cartografierea principalilor factori turistici, cum ar fi parcările, indicatoarele rutiere, drumuri de acces, etc.; aplicarea de chestionare, discuții libere cu turiștii și localnici; fotografierea zonelor de interes și a obiectivelor turistice

CAPITOLUL AL II-LEA: REZULTATE ȘI DISCUȚII

În imaginea alăturată se poate observa modul de folosință al terenurilor din Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Corbu, în luna iulie, 2017, cu ajutorul imaginilor satelitare Landsat 7. Se poate observa că cea mai mare utilizare o are cea a terenurilor agricole.

e poate observa că în anul 2000, schimbările ce au avut loc nu au fost semnificative. Cele mai semnificative schimbări fiind dezvoltarea unităților industriale și comerciale, mai ales în partea sudică a Unității Administrative Teritoriale și a comunei Corbu.

În anul 2006 schimbările în cadrul utilizării terenurile au fost mai semnificative. Dispariția terenurilor cultivate cu viță de vie din în vestul comunei, extinderea unităților comerciale și industriale din sud și închiderea gropii de gunoi din sudul comunei. În zona plajei Corbu se poate menționa extinderea spațiilor comericale și distrugerea pășunilor secundare. În apropiere de satul Vadu zona ocupată cu păduri de foioase s-a extins în partea de sud a comunei, zona de acumulări de apă a dispărut iar zona de extragere a minereurilor s-a mărit în apropierea plajei. De asemenea arealele cu vegetație rară au dispărut iar în locul lor au apărut mlaștini sărate.

În anul 2012, conform datelor CORINE Land Cover, nu a avut loc nicio schimbare în modul de folosință al terenurilor comparativ cu anul 2006.

Totuși, există o schimbare destul de semnificativă comparativ cu anul 1990. Deși principalul mod de utilizare al terenurilor a rămas același, și anume, terenuri arabile neirigabile, cea mai semnificativă schimbare a fost asupra utilizării terenurilor în scopuri industriale și comerciale. Această utilizare a cunoscut cea mai ridicată creștere. De asemenea și zonele de extracție a minereurilor au crescut, mai ales în partea sud-vestică a comunei.

Datorită poziționării sale aproape de portul Constanța și Agigea, porturi prin care se poate desfășura comerțul cu cereale, la Corbu s-a înființat Baza de Recepție Cereale Corbu (Primăria Corbu). Această bază are capacitatea de 35.000 tone, fiind formată din 2 silozuri din metal și 8 depozite. Baza poate prelucra aproximativ 3.000tone/ zi, având astfel o capacitate de lucru de 60.000 tone/ an. Unitatea este dotată cu aparatură modernă, cum ar fi sisteme de aerisire moderne și aparate de măsurare a temperaturii și umidității, fiind conformă cu standardele Uniunii Europene. Baza de cereale este în special folosită atât de fermierii locali, precum și din cei din comunele vecine: Săcele, Istria, Piatra, Cogealac, Mihai Viteazu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Pantelimon, Saraiu, dar și a unei părți din cerealele sosite în portul Agigea.

Compania, care are capital român cât și străin investește continuu în dezvoltarea centrului. Pe lng activitatea de depozitare, compania ajută agricultorii prin următoarele activități, la care participă: preluarea culturii de pe terenurile agricole, lotizarea culturiilor conform calității, depozitarea acestora, precum și încheierea de contracte de vânzare cu diferiți clienți, precum și transportul cerealelor, fie către port, fie către cumpărători, favorizând astfel practicarea agriculturii în comuna Corbu.

Creșterea animalelor este o activitate mai scăzută ca valoare economică și socială în cadrul comunei, însă o activitate cu o veche tradiție, care în trecut reprezenta unul din cele mai importante aspecte economice ale comunei. Predomină în special ovinele, cele mai întâlnite rase fiind cele cu lână fină și semifină, cum ar fi oaia Merinos de Palas, o specie autohtonă, creată de cerectătorii români, fiind omologată în anul 1960, fiind folosită atât pentru producția de lână, cât și de lapte și carne. O mare parte din oi sunt trimise către export. Porcinele sunt și ele întâlnite în cadrul comunei, însă sunt rar comercializate, ele fiind folosite pentru consum propriu în cele mai multe cazuri. Cele mai întâlnite rase sunt: Mangalița, Marele Alb, Porcul românesc de carne.

Producția animală agricolă a suferit însă o scădere semnificativă după anul 1989, după cum reise din graficul alăturat (), datele fiind furnizate de către Institul Național de Statistică. Dacă în anul 1990, greutatea exprimată în tone pentru animalele destinate consumului era de 1.319 tone, această valoare a continuat să scadă la valoarea de 470 tone în anul 2000, în timp ce în anul 2003 valoarea era de 438 tone.

Producția de lapte, în schimb, a cunoscut o creștere față de anul 1990. În 1990, producția de lapte înregistra 5.723 hectolitri de lapte. În anul 2000 această valoare a crescut până la 8814 hectolitri, ca apoi să scadă în anul 2003 la 6.584 hectolitri.

Producția de lână a cunoscut o scădere semnificativă, întregistrând una din cele mai drastice scăderi. Dacă până în 1990, această activitate era cea mai importantă, începând cu 1990 a început să scadă. În 1990 au fost produse 45.042 kilograme de lână. În anul 2000, 14.000 kilograme, iar în anul 2003, 9.450 kilograme.

La fel de afectată a fost și producția totală de ouă. În anul 1990 au fost înregistrate 12.471 de ouă, apoi urmând o perioadă continuă de scădere. În anul 2000 6.393 ouă, iar în 2003 3.084 de ouă.

În localitate există și o fermă de găini pentru ouă. Ferma a fost modernizată cu fonduri europene, în valoare de 1.800.000 euro, ce va permite creșterea numărului de găini de la 40.000 la 75.000. De asemenea a fost construit și un centru de depozitare și colectare, ce poate procesa 16.000 ouă pe oră.

Ouăle din această fermă sunt cunoscute pe piață sub denumirea de „ouă de Corbu”, fiind foarte apreciate.

De asemenea, ferma crește și pui pentru carne, având toate aprobările necesare și un centru propriu de sacrificare, unic în județul Constanța (Primăria Corbu).

Industria

În cadrul teritoriului comunei Corbu funcționează și au funcțonat mai multe exploatații miniere de extracție.

În satul Vadu a existat, în perioada comunistă, o uzină de metale rare ce extrăgea în special zirconiu și titan. Astăzi uzina este scoasă din folosință și în stare de degradare.

În anul 2018, conform Primăriei Corbu, în cadrul comunei se extrage var și calcar. Tot în cadrul comunei, există și o fabrică de ciment. În urma unei investiții de 20 de milioane de euro, de către acționari, se așteaptă o producție de 700.000-750.000 tone pe an, ceea ce ar reprezenta 7% din producția locală. În afară de beneficiile economice pe care le generează această fabrică, există și beneficii ecologice, cum ar fi faptul că firma și-a luat angajamentul să verifice starea aerului regulat.

Totuși, conform Replica Online, locuitorii din satul Luminița, ce aparține de comuna Corbu, au reclamat faptul că această fabrică nu respect cerințele de mediu iar aerul este cu particule de praf. Conform comisarului de mediu, în urma unei reclamații primite a verificat problema și a spus că s-au luat măsurile necesare remedierii situației.

Fabrica de var este una modernă, ce poate produce toate tipurile de var. Datorită utilajelor moderne exploatarea se face în siguranță iar impactul negativ asupra mediului este minim (CELCO). Producția este de aproximativ 370 de tone de var/zi.

coturismul- o solutie viabila de dezvoltare durabila si promovare?

Potențialul zonei de studiu privind ecoturismul este unul ridicat însă până în prezent nu au fost identificate activități care să genereze venit pentru populația locală.

Ecoturismul reprezintă forma de turism în care motivația principală a turistului este de a observa și vizita natura și a tradițiilor locale, bazate pe natură. Pentru a putea să fie practicat, activitatea de ecoturism trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

– conservarea și protejarea naturii

– utilizarea resurselor umane locale

– respectarea naturii și a comunităților locale

– impact negativ minim asupra mediului și a comunităților locale

Ecoturismul este, de fapt, o activitate bazată pe natură și cultura tradițională, ce necesită și o înțelegere a mediului natural.

Organizația Mondială a Turismului a stabilit ca termenul de „ecoturism” să reprezinte: „toate formele de turism în care motivația principală a turistului o reprezintă observarea și aprecierea naturii, care contribuie la conservarea ei, si care generează impacturi minime asupra mediului înconjurător și a tradițiilor culturale.”

Anul 2004, a fost declarat de către Organizația Mondială a Turismului drept „Anul ecoturismului”. Astfel, s-au stabilit câteva obiective pentru anul 2004, referitoare la activitatea de ecoturism:

Să crească nivelul de conștientizare al autorităților locale și guvernamentale și a locuitorilor

Să caute metode și tehnici necesare asigurării unei bune dezvoltări în timp a activității de turism

Promovarea schimburilor de experiențe în domeniul ecoturismului

Creșterea oportunităților de promovare a destinaților turistice din ecoturism în piețele internaționale.

Termenul de „ecoturism” a apărut prima dată în anii 1980, ca urmare a unei cereri mai ridicate a turismului în zonele naturale și izolate.

Turismul este o activitate economică cu un grad ridicat de eficiență, comparativ cu celelalte sectoare economice ale unui stat. În ultimii ani, turismul a cunoscut o creștere continuă, iar formele de practicare ale turismului s-au înmulțit, ceea ce a permis o mai bună dezvoltare și valorificare a resurselor turistice.

Între activitatea de turism și mediul natural există o legătură complexă. Mediul natural reprezintă resursa de bază a turismului, în timp ce activitatea de turism are o influență directă asupra mediului, putând chiar să îi modifice elementele componente.

Pentru a se putea practica ecoturismul se impune protejarea resurselor naturale și a mediului, care sunt destinate activităților de recreere, studiere sau admirație, și nu pentru a fi distruse. Totodată, ecoturismul necesită și modernizarea infrastructurii, într-un mod prietenos cu mediul, dezvoltare rural-urbană durabilă și folosirea de metode energetice verzi.

Un loc important pentru dezvoltarea ecoturismului îl are marketingul. Marketingul este foarte important în toate activitățile, precum și în cele turistice, deoarece turismul este în continuă dezvoltare, cu o mulțime de ramuri segmentate, iar necesitatea de a ajunge la un anumit tip de client este esențială, iar mijloacele pentru a atinge un anumit tip de clientelă s-au diversificat foarte mult. Astfel, se poate spune că marketingul este o componentă esențială în procesul de planificare a unei destinații turistice.

În activitatea de ecoturism este necesar să fim hotărâți asupra oportunităților pe care le avem pe piață, asupra tipului de turiști pe care dorim să îi atragem, a dorințelor acestora, pentru a putea planifica și creea planuri de turism care să le satisfacă necesitățile și dorințele. Dacă nu am folosit o metodă foarte bună de promovoare, este foarte probabil că va fi nevoie să folosim o cantitate mai mare de resurse decât ar fi necesară pentru a atrage turiștii, ceea ce ar însemna un produs, sau un pachet, mai scump decât ar fi necesar, și implicit un produs mai slab vândut.

Studiile făcute asupra destinațiilor ecologice și a turiștilor ce vizitează aceste destinații au arătat că acest tip de turiști au nevoi mai ridicate decât turistul clasic (Wight, 2001), dar și că unii dintre acești turiști au cerințe reduse deoarece doresc să fie cât mai apropiați de mediul înconjurător.

Astfel, furnizorul de pachete turistice de ecoturism trebuie să fie foarte atent atunci când selectează mijloacele de promovare a pachetului turistic. Este necesar ca prima dată să își stabilească o țintă de turiști ce își doresc să îndeplinească regulile locale și să aibă respect pentru mediul înconjurător și comunitățile locale.

În al doilea rând, trebuie să folosească toate cunostințele necesare și mijloacele posibile pentru a înțelege tipul țintă de turiști și evoluția și schimbările la care pot fi expuși.

Marketingul are de asemenea un rol important și prin informarea turiștilor de obiectivele turistice situate în vecinătate, ceea ce îi poate convinge pe turiști să petreacă un timp mai îndelungat, și implicit în ajutarea comunităților locale și a industriei și comerțului local. De asemena, poate permite mai multor furnizori de pachete turistice să se alieze pentru a putea promova mai ușor destinația, și a reduce costurile, dar și pentru a organiza pachete turistice colective.

Ecoturismul, fiind un produs relativ nou, mai ales pe piața turistică din România, generează speranțe ridicate pentru turiști. De aceea este necesar ca pachetul turistic să fie creat cu atenție, și cu grijă la detalii și la dorințele turiștilor. Un pachet improvizat, lipsit de profesionalism, sau ce conține activități ce dăunează mediului sau comunităților locale, este sortit eșecului.

Internetul, are de departe, cel mai important rol în promovarea ecoturismului în lume. În afară de faptul că poate fi folosit pentru a afla informații despre destinații, el permite și încheierea de tranzacții între turist și furnizorul de servicii, acest lucru fiind benefic mai ales pentru micii comercianți, ce nu sunt conscuți decât pe plan local. Astfel, membrii comunităților locale ce prestează servicii cunoscute doar în comunitate, pot fi cunoscuți pe plan internațional, ceea ce le va asigura un nivel de trai mai ridicat.

Organizațiile Non Guvernamentale au și ele un rol foarte ridicat în conservarea și conștientizarea necesității ocrotirii mediului înconjurător prin informarea locuitorilor, dar și a membrilor guvernului în legătură cu anumite decizii luate, ce pot afecta mediul, sau în legătură cu regulile ce trebuiesc respectate.

a definit termenul de „turism durabil” în felul următor: „dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare”. Au fost stabilite totodată și strategiile necesare pentru realizarea unui turism durabil:

– respect și grijă față de mediul de viață al comunităților locale

– reducerea exploatării resurselor naturale epuizabile

– conservarea ecosistemelor

– schimbarea atitudinii individuale asupra dezvoltării durabile

Ecoturismul este cea mai importantă activitate de manifestare a turismului durabil. Dezvoltarea durabilă trebuie să considere și modul de sosire și de interesele vizitatorilor și ale locuitorilor din regiunea vizitată.

Pentru promovarea ecoturismului sunt necesare îndeplinirea următoarelor cerințe:

– realizarea unui inventar detaliat al resurselor actuale și evaluarea stării lor și a modului de valorificare

– identificarea produselor turistice ce pot fi realizate, corelate cu tendințele din viitor

– elaborarea unor planuri de realizare a produselor turistice

– punerea în aplicare a planurilor de dezvoltare

– realizarea unor structuri legale ce vor asigura suportul financiar și instituțional pentru susținerea planurilor de dezvoltare

– colectarea de date referitoare la efectele ce vor apărea în urma proiectului

Ecoturismul necesită și un contract între tour-operatori, agenții de turism, comunități locale, reprezentanții zonelor protejate, asociații de mediu și grupuri specializate în domeniu.

4 planuri sunt vizate de dezvoltarea ecologică în ariile naturale protejate:

Economic. Are loc prin creșterea nivelului de valorificare a resurselor turistice existente, în special cele puțin cunoscute

Ecologic. Prin protejarea mediului, utilizarea rațională a resurselor naturale, reducerea cantității de deșeuri aruncate și promovarea reciclării

Social. Prin generarea de locuri de muncă, venituri la bugetul local și menținerea meseriilor tradiționale ale localnicilor și promovarea acestora

Cultural. Prin promovarea obiceiurilor și tradiților locale, a modului de viață al comunităților.

Este necesar ca orice amenajare în interes turistic să respecte următoarele:

– zona protejată trebuie să fie o bază de cercetare naturală, în interesul științelor nautrale

– zona naturală poate să contribuie la dezvoltarea economiei locale

– zona naturală trebuie să fie o zonă educativă, în special pentru tineri, pentru a promova necesitățile conservării mediului înconjurător

Pentru ca această activitate de turism să se poată practica în cele mai bune condiții, este necesară intervenția statului, prin promovarea regulamentelor și legilor ce trebuiesc respectate de către prestatorii de servicii din turism, dar și de către turiști, în interiorul ariei protejate. Trebuie să existe și o legătură strânsă între diferite departamente, cum ar fi cele de agricultură, silvicultură, urbanism, etc., dar și o legătură între orașele sau comunele vecine, pentru a își aduna fondurile și a asigura o bună dezvoltare a unei zone turistice din care și ei vor avea de câștigat.

Practicarea turismului durabil necesită și dezvoltarea infrastructurii, dar și trecerea de la mijloacele energetice tradiționale la cele „verzi”. Astfel, administrațile locale pot folosi fonduri pentru a transforma comuna într-o comună „verde”.

Totuși, oricât de benefice ar fi aceste schimbări pentru comunitățile locale este imperios necesară întrebarea membrilor comunităților dacă doresc ca zona să fie transformată într-una verde, și să se practice această formă de turism în mediul în care ei trăiesc.

Dacă aceste zone turistice naturale nu sunt protejate, sau sunt exploatate peste măsură, atunci sunt sanșe foarte mari ca aceste zone să se degradeze până la un nivel ce nu mai poate atrage turiștii, ceea ce însemnă dispariția activității de turism în zona respectivă. Deși consecințele sunt destul de negre, tocmai acest lucru îi convinge pe turiști de importanța protejării mediului înconjurător, iar ecoturismul începe să devină o activitate din ce în ce mai cutată.

1. Creșterea nivelului de educație

Nivelul mediu de educație este în creștere în întreagă lume, atât pentru persoanele de sex masculin, cât și feminin. Un nivel ridicat de educație este corelat cu o dorință de practicare a activităților în aer liber pentru recrere.

Drept urmare, există un tendință de creștere a activității de turism, cu un număr din ce în ce mai ridicat de turiști ce doresc să își îmbogățească cunostințele. O creștere semnificativă a numărului de turiști a avut-o turismul cultural, urmat apoi de turismul în care se predă o anumită activitate, iar apoi turismul natural, în care turistul dorește să viziteze zone naturale pentru a se recrea. Resursele naturale găsite în zonele protejate au devenit astfel forme de turism. Turiștii dornici să viziteze aceste locuri naturale se numesc ecoturiști, și au un nivel de educație mai ridicat decât turistul obișnuit (Wight, 2001).

Această formă de turism necesită materiale explicative (cărți, broșuri, etc.), ghizi specializați. De asemenea, crește așteptarile asupra calității servicilor și pune presiune pe administrațile locale și guvernamentale să ia măsuri pentru protejarea acestor locuri. Poate crește și dorința turiștilor de a se implica în protecția mediului.

Îmbătrânirea populației

Dezvoltarea medicinei are ca rezultat creșterea duratei de viață. În ultimul secol a fost observată o creștere a numărului de persoane de peste 60 de ani, pe plan global, de la 6,9% în anul 1900, la 10% în anul 2000. Această proporție este așteptată să crească tot mai mult, în următorul secol, conform Organizației Națiunilor Unite, ce preconizează un procent de 22,1%, pentru anul 2050. Astfel, numărul de persoane ce pot să viziteze ariile protejate în viitor este în creștere.

Odată cu creșterea speranței de viață, și condițile de sănătate sunt mai bune. Deși un turist în vârstă nu mai poate practica sporturi extreme, sau activități ce necesită o condiție fizică bună, ei vor căuta activități de turism recreative, cum ar fi ecoturismul.

În țările dezvoltate, persoanele în vârstă economisesc bani pe care îi vor folosi în special pentru a călători.

Totuși, pe lângă creșterea numărului de turiști, în special în vârstă, ce își doresc să practice activitatea de turism, vor exista și anumite dificultăți, cum ar fi: necesitatea unor toalete, trasee ușoare și bine întrețiunte, acces pentru persoanele cu dizabilități. Pe de altă parte, această categorie de turiști își dorește să plătească mai mult pentru servicii de calitate, au un venit ridicat, și reprezintă deci o oportunitate pentru lucrătorii din turism.

Schimbări în utilizarea timpului liber

Câteodată, pentru unele persoane există conflicte în utlizarea timpului liber, o zonă foarte complexă pentru a putea fi înțeleasă. Pentru majoritatea oamenilor, timpul liber are o durată mai ridicată, fiind în creștere datorită perioadei mai scurte de lucru. Totuși, timpul liber este în scădere pentru anumite persoane, cum ar fi femeile ce trebuie să întrețină casa. Persoanele tinere au de asemenea un timp liber scăzut, lucru datorat în principal nevoiei de a se educa. Guvernul este necesar să intervină în aceste situații, și de a declara anumite zile libere. Guvernul României a declarat 14 zile libere, pentru anul 2018. Acest lucru poate genera fluxuri turistice mai ridicate, în special dacă zilele libere sunt în perioada verii, când turiștii pot vizita zona litorală.

Dezvoltarea oportunităților economice

Turismul poate genera un număr ridicat de locuri de muncă într-o anumită regiune turistică, mai ales în zonele protejate, deoarece aceste zone atrag un număr ridicat de turiști internaționali. De exemplu, turiștii care vizitează Marea Barieră de Corali din Australia, generează venituri de aproximativ 543 milioane de dolari, în perioada 1991-1992 (Driml, Common, 1995). Guvernele preferă să folosească turismul pentru a dezvolta economic o zonă, deoarece este mult mai puțin expensiv să creeze locuri de muncă în acest domeniu, comparativ cu cele din industrie.

Costurile financiare și economice

Creșterea cererii turistice necesită și o creștere a serviciilor, a produselor oferite, și a locurilor de cazare. Astfel de creșteri pot necesita taxe mai ridicate pentru comunitățile locale. În unele cazuri, aceste creșteri ale taxelor pot determina localnicii să părăsească zona deoarece nu își mai pot permite să trăiască în această zonă. Acest lucru este întâlnit mai ales în zonele slab dezvoltate.

Creșterea numărului de vizitatori poate crește și costurile necesare agențiilor de protecție a mediului, care trebuie să angajeze un număr mai ridicat de personal.

Costurile de mediu

Turismul, ca și oricare altă activitate economică, va afecta mediul înconjurător, chiar și dacă se desfășoară la activitate redusă, chiar și în ciuda celor mai bune măsuri luate de agențiile de protecție a mediului. Tabelul alăturat prezintă impactele negative pe care intervenția umană le are asupra mediului înconjurător.

Conflicte c pot apărea în zona protejată

Pot apărea 4 mari tipuri de conflicte:

Conflicte între turiști și managerii ariilor protejate: Managerii au responsabilitatea de a proteja zona protejată, astfel opiniile lor pot fi diferite cu cele ale turiștilor. De exemplu, managerii pot fi împotriva apropierii turiștilor de animalele sălbatice sau a accesului în anumite zone, în timp ce turiștii își pot dori să se apropie cât mai mult de animale sau să pătrundă în zone interzise.

Conflicte între turiști din aceeași activitate: Acest tip de conflict poate apărea atunci când este foarte aglomerat sau când un anumit grup de turiști este implicat în activități care nu sunt considerate neapropiate de ceilalți turiști. Un exemplu ar putea fi activitatea turiștilor neinformați, gălăgiosi, care îi pot afecta pe turiștii fotografi profesioniști, ce își doresc să fotografieze natura

Conflicte între turiști implicați în diferite activități: Poate avea loc între turiștii ce își doresc să se relaxeze activ (plimbări cu bicicleta, mașina, etc) și turiștii ce doresc să își petreacă timpul în mod pasiv.

Conflicte între activitățile recreaționale și non-recreaționale: pot apărea în zonele protejate unde terenul este exploatat în diferite activități (agricultură, exploatare, etc). Astfel, pot apărea conflicte între turiști și exploatatori, care au viziuni diferite. În anumite zone protejate, aceste activități pot avea loc fără a afecta mediul în mod semnificativ.

Valoarea economică a turismului

Turismul în ariile protejate este în creștere în majoritatea țărilor lumii. De exemplu, turismul în ariile protejate în S.U.A. și Canada în 1996, au generat venituri între 236 miliarde de dolari și 370 miliarde de dolari (Eagles și colab., 2000). În general, evaluarea datelor economice ale activităților de turism ecologic sunt deobicei neconcludente. Ca urmare, guvernele tind să sub evalueze benefiicile pe care le pot obține de pe urma acestei activități, și ca urmare refuză să furnizeze fondurile necesare pentru finanțarea acestui tip de activitate.

În același timp, există o slabă finanțare a zonelor protejate din lume (Wells, 1997). Cele mai multe zone protejate din lume sunt slab finanțate, chiar și atunci când reprezintă centre de atracție turistică majoră.

Pentru anul 2015, conform bugetului de cheltuieli pentru anul 2015, A.R.B.D.D. a cheltuit 32.012.000 RON pentru a asigura protecția mediului în cadrul Rezervației Biosfera Delta Dunării. De asemenea, a primit și finanțări din fonduri externe nerambursabile în valoare de 19.003.000 RON, pentru mai multe programe. Programe din FEDR, au fost finanțate atât din fonduri externe cât și naționale. Finanțarea națională se ridică la 1.647.000 RON, iar cea externă neramburasbilă a fost de 5.988.000 RON. Pentru Fondul European pentru Pescuit (FEP), finanțare a fost de 10.015.000 RON, din care 2.012.000 RON au fost fonduri naționale, iar 6.037.000 RON fonduri externe nerambursabile. Programul Instrumentul European de Vecinitătate și Parteneriat ENPI a fost finanțat cu 165.000 RON, sumă provenită exclusiv din finanțare națională.

În anul 2016, până la data de 23.03.2016, Administrația Rezervației Biosfera Delta Dunării a cheltuit 25.288.000 RON pentru a asigura protecția mediului. Finanțările din fonduri externe nerambursabile au fost de 13.734.000 RON. Cheltuielile pentru Programe din FEDR au fost de 9.093.000 RON, sumă provenită din cheltuieli neeligibile. Pentru Fondul European pentru Pescuit au fost cheltuiți 4.134.000 RON, suma provenită tot din cheltuieli neeligibile; Programul Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat ENPI a avut o cheltuială de 508.000 RON, sumă provenită din fondul național, 168.000 RON și din cheltuieli neeligibile, 339.000 RON.

Aspecte financiare ale turismului

Toate management depind de finanțări. Finanțarea ariilor protejate a fost, și continuă să fie din bani publici. Din nefericire, multe agenții de mediu continuă să fie slab finanțate, pentru a putea să ia măsurile necesare impuse de creșterea cererii turistice.

Lindberg și Enriquez (1994) au ilustrat existența surselor de finanțare și variația lor în funcție de nivelul de dezvoltare al țăriilor. Se poate observa că cele mai multe fonduri provin din partea agențiilor de administrare, finanțate de guvern.

Taxe de intrare și permise

Cele mai multe parcuri sau rezervații naturale cer o taxă de acces, fie pe persoană, fie pe vehicul, sau chiar pentru ambele. În cazul Rezervației Biosfera Delta Dunării, pentru a putea intra în cadrul acesteia, este nevoie de achitarea unei taxe. Taxa are o valoare de 5 lei, și este valabilă pentru o zi; 15 lei pentru o săptămână; 30 lei pentru un an (valabil până pe 31.12). Pentru autovehicule, taxa este de 10 lei pe zi; 100 lei pentru un an ( valabil până pe 31.12), precum și a taxelor de pescuit sau pentru bărci. Sunt scutiți de plata taxei de acces în interiorul rezervației elevii, studenții, pensionarii.

În cazul Administrației Rezervației Biosfera Delta Dunării, veniturile generate în anul 2016, de pe urma taxelor de intrare și permise de pescuit se ridică la 1.900.000 RON, sumă care reprezintă veniturile proprii totale realizate de Administrație pe toată durata anului. (Buget de venituri pe anul 2016, A.R.B.D.D Tulcea)

Donații publice

Unii turiști pot alege să facă donații pentru a ajuta agențiile de mediu să asigure cele mai bune condiții.

Rolul sectorului public în activitate de turism

Sectorul public are ca principal scop asigurarea protecției resurselor naturale și a turiștilor. În cele mai multe cazuri, infrastructura de turism este finanțată din bani publici.

Principalele roluri ale sectorului public(Eagles, 1997):

– protecția mediului

– infrastructură

– securitate

– monitorizarea impactului asupra mediului

– informații

– rezolvarea conflictelor

Rolul sectorului privat în activitate de turism

Deși sectorul privat poate răspunde foarte ușor și rapid cererilor turiștilor, îi este mult mai greu să se adapteze la noile taxe și legi stabilite de către guvern sau administrația rezervației.

Principalele roluri ale sectorului privat sunt (Eagles, 1997):

– în acomodare și alimentație

– transport

– informații

– comerț

– servicii personale

BIBLIOGRAFIE

Primăria comunei Corbu

Holdgate M.. The Green Web – A Union for World Conservation, Earthscan, London, UK

Cergău T., Insula lui Ovidiu, editura Sport-Turism, București

Brătescu

Bucovală M., Irimia M., Cimitirul din sec. VI-V î.n de la Corbu, jud. Constanța, 1971