Modele de analiza factoriala a cheltuielilor totale [626557]

CURS 2
Modele de analiza factoriala a cheltuielilor totale

Elemente metodologice de a naliza a cheltuielilor totale
R ealizarea unui venit, respectiv profit implică efectuarea de consumuri,
tizate în cheltuieli. În documentele contabile de final de exercițiu cheltuielile se înregistrează
atura sau după funcțiile lor și se grupează în:
 cheltuieli de exploatare – care cuprind categoriile de consumuri privind realizarea
obiectivului de activitate si cele aferente acestora și care cuprind, după funcții : costul
vânzărilor, cheltuieli administrative și alte cheltuieli din exploatare ;
 cheltuieli financiare – care includ pierderile din diferențe de curs valutar, cheltuieli
privind dobânzile și cheltuieli cu titluri de plasament ( vizează activitatea financiară în afara
exploatării);
Veniturile firmei reprezintă sumele încasate sau de încasat în cu rsul exercițiului, și se
grupează în :
 venituri din exploatare în care se includ veniturile realizate din operațiile care formează
obiectul de activitate, la care se adaugă veniturile din producția im obilizată și, după caz
variația stocurilor , precum și alte venituri aferente exploatării ;
 venituri financiare în care se includ veniturile din participații, din alte titluri imobilizate ,
venituri din investiții financiare pe termen scurt și venituri din diferențe de curs ;
Evidența cheltuielilor și veniturilor perioadei se realizează cu ajutorul conturilor din
clasa 6 și 7 – conturi de c heltuieli și respectiv venituri.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizează evoluția lor și factorii care o
determină, în vederea identificării posibilităților de diminuare în scopul sporirii rentabilității.
Integrată în activitatea practică de gestiune, această analiză reprezintă o primă etapă de
informare asupra dinamicii cheltuielilor. În acest sens, se ut ilizează indicatorul Cheltuieli la
1000 lei venituri (C1000), care se determină ca raport între cheltuielile totale ( ∑ ch i ) și
venituri le totale ( ∑ v i ).
1001000C∑ ×
∑∑
= =icig
ivich
(model 1)
unde : g i = structura veniturilor pe categorii ;

ci = cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii de venituri ;
Rezultă din relațiile de mai sus că față de o bază de referință , modificarea nivelului
cheltuielilor la 1000 lei venituri se datorează influenței structurii veniturilor și a nivelului
cheltuielilor la 1000 lei pe categorii de venitu ri.
Pentru separarea celor două influențe este necesară recalcularea cheltuielilor la 1000 lei în
funcție de structura nivelului comparat și a ratelor pe categorii de venituri din baza de
referință.
Pentru analiza diagnostic a dinamicii cheltuielilor totale, este necesar să se calculeze
modifică rile absolute și relative intervenite în nivelul acestora:
∆Ct = Ct 1 – Ct 0 ; ∆Ct % = ( ∆Ct / Ct 0 )× 100
sau ∆Ct % = I Ct – 100
În funcție de mărimea și semnul modifică rilor intervenite se realizează aprecieri cu privire la
creșterea sau reducerea cheltuielilor totale efective față de cele din perioada de b ază.
În cadrul analizei este necesar să se studieze și structura cheltuielilor totale pe cele 2
categorii sus-menționate sau asgregate ale acestora (ex: cheltuieli operationale) . În acest se
calcule ază ponderea diferitelor categorii de cheltuieli în cheltuielile totale, precum și
modificarea acestor ponderi :
G = (ChE,CF ,Choper ) / Ct × 100 ; respectiv ∆G=G 1 – G0 ;
unde G = greutatea specifică aferenta fiecarei categorii de cheltuieli .

Principalul model factorial de analiză pe care îl putem construi în privința
cheltuielilor totale este următorul, pornindu- se de la rata sau nivelul cheltuielilor totale :
1000CACht
chtR × = , care se poate rescrie 100g
chtRiichtr×
=∑ (model 2)
0 1 chtRcht cht R R − = ∆
– influența factorului de structură (gi) se calculează cu ajutorul factorului recalculat:
100r g
Δ0cht 1i R
gicht
i×
=∑-100r g0cht i0i×∑=cht1R
cht R R −
– influența factorului calitativ (r chti) se calculează în completare:
100r g
Δ1cht 1i R
richt
chti×
=∑-100r g0cht 1ii×∑=R
cht cht1 R R −

Modelul acesta generic va fi apoi decupat in functie de necesitatile de analiza (un prim
exemplu este cel explorat in Tema de casa no1).
Relația [ 1] ne permite să calculăm pentru cheltuielile totale și prin extrapolare pentru toate
tipurile de cheltuieli, economia sau depășirea realizată de firmă în perioada analizată, astfel:
10001) R (R CA eco/depcht0 cht1 1 Cht × − × = [1]
Semnul aritmetic aflat înaintea rezultatului indică o depășire (+) sau o economie ( -), în cifre
absolute, obținută din activitatea analizată, în P 1 față de P 0.

Analiza cheltuielilor de exploatare

Cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor
întreprinderii, ele fiind în legătură directă cu obiectul său de activitate, constituind astfel domeniul principal în care se pot iniția și realiza cele mai importante măsuri d e sporire a
eficienței activității.
În analiza cheltuielilor de exploatare se folosește nivelul lor la 1000 lei venituri din
exploatare, urmărindu- se dinamica și modificările intervenite în structura cheltuielilor. Acest
lucru este important atât pentru formarea imaginii asupra modului în care s -au realizat
previziunile firmei , cât în special pentru identificarea categoriilor de cheltuieli care necesită
atenție deosebită din partea factorilor de decizie.
ChE
1000 =ChE / VE × 1000
Reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare arată o creștere a eficienței
activității de exploatare prin îmbunătățirea utilizării resurselor materiale, umane și financiare
din fiecare fază a ciclului de exploatare respectiv aprovizionare, stocare producție și
desfacere.
Pornind de la acest model de corelație, modificarea se explică prin modificarea
veniturilor de exploatare și a cheltuielilor de exploatare, ale căror influențe se calculează cu metoda substituirii în lanț :
∆ChE(1000) = [( ChE0 / VE 1 ) – ( C hE0 / VE 0 )] × 1000
∆Ce(1000) = [( ChE 1 / VE 1 ) – ( ChE 0 / VE 1 )] × 1000.

Analiza eficienței cheltuielilor de exploatare poate fi continuată și pe baza unui alt
model, caz în care nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri de exploatare se poate stabili în
funcție de ponderea fiecărei categorii de venituri de exploatare față de veniturile din
exploatare (gi) și de nivelul cheltuielilor la 1000 lei venitu ri din exploatare pe categorii
[chei1000] astfel:
ChE1000 = ( ∑g i × che i1000 ) / 100
unde : g i = structura veniturilor /categorii de venituri din exploatare;
che i1000 = ponderea cheltuieli lor la 1000 de lei VE / structura anunțată;
Acest model permite efectuarea unei analize de tip factorial asupra ratei de eficiența
a cheltuielilor de exploatare. Structura veniturilor corectează în minus sau plus influența
exercitată de nivelul cheltuielilor aferente producției vândute, care constituie elementul
principal al cheltuielilor de exploatare.

Analiza cheltuielilor variabile

În cadrul cheltuielilor de exploatare partea variabilă, cea care este dependentă de
volumul de activitate, este predominantă. Teoria și practica economică folosesc noțiunile de
dependență proporțională și neproporțională, sau strict și respectiv non strict proporțional. În
primul caz, suma costurilor variabile se exprimă prin relația : CV × Q , unde CV = suma
costurilor variabi le pe produs, iar Q = cantitatea fabricată; iar în cel de al doilea prin funcția
: f(Q).
Opțiunea pentru folosirea în analiză și practica econ omică a cheltuielilor variabile
poate fi justificată prin :
 elaborarea politicii vânzărilor în funcție de gradul de rentabilitate și în consecință de
contribuția la acoperirea cheltuielilor comune;
 elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli, necesare î n buna gestionare a tuturor
categoriilor de resurse;
Având în vedere gruparea cheltuielilor întreprinderii în cheltuieli variabile și
cheltuieli fixe, nivelul lor se poate determina prin însumarea celor două categorii de
cheltuieli:

ChT = Chv + CF
Modific area cheltuielilor totale se explică prin modificarea cheltuielilor variabile și a celor
fixe, ale căror contribuții se pot calcula cu ajutorul metodei balanțiere. Modelul poate fi
continuat prin divizarea cu un indicator de volum, ceea ce permite scrierea relației astfel:
NChT = N Chv+N CF = 1000100gi× +×∑
CACF nchvi
În structură, analiza se continuă cu calculul ponderii cheltuielilor variabile și a celor fixe în
totalul cheltuielilor totale : G Cv = Cv / Ct × 100 ; G Cf = Cf / Ct × 100.
În funcție de modificările absolute intervenite în mărimea cheltuielilor variabile sau
fixe, precum și în ponderea acestor categorii de cheltuieli, se pot face aprecieri cu privire la
creșterea sau scăderea cheltuielilor variabile sau fixe și contribuția l or la modificarea
cheltuielilor totale sau de exploatare ale firmei .

Analiza cheltuielilor fixe

Precum în cazul tuturor tipurilor de cheltuieli, pentru a aprecia eficiența c elor fixe se
folosește indicatorul „nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri”, al cărui model de
calcul și analiză este :
1000 1000CACFN ×
×= × =∑ i iCF
pvqCF
Pe baza modelului prezentat se efectuează analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei
cifra de afaceri. Ordinea de analiză este următoarea: influența modificării cifrei de afaceri
(∆CA), urmată de analiza modificării producției vândute ( ∆qi) și analiza influenței
modificării prețurilor de vânzare ( ∆pvi). În final se analizează influența mod ificării
cheltuielilor fixe ( ∆CF). Demersul se poate continua prin aprofundarea cheltuielilor fixe pe
tipuri de cheltuieli sau eventual pe centre de responsabilitate.
Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe se poate realiza cu ajutorul următoarei
relații:
CFprev = CF 0 / I CA
unde : ICA– indicele cifrei de afaceri, exprimat neprocentual.

Sa se rezolve urmatoarea aplicatie (Tema 2)
Se dau datele:

Sa se calculeze cele 9 influente ale factorilor posibil d edeterminat asupra variatiei R chT pe baza
modelului de mai jos:
𝑅𝑅𝐶𝐶ℎ𝑇𝑇=ChT
CA×1000 =𝐶𝐶ℎ𝑣𝑣+𝐶𝐶ℎ𝐹𝐹
𝐶𝐶𝐶𝐶×1000 =𝑅𝑅𝑅𝑅ℎ𝑣𝑣+𝑅𝑅𝑅𝑅ℎ𝐹𝐹
Si a schemei aferente de analiza:

Nu uita!
 Cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor
întreprinderii, ele fiind în legătură directă cu obiectul său de activitate .
 Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizează evoluția lor și factorii care o determină,
în vederea identificării posibilităților de diminuare în sc opul sporirii rentabilității;
 Pentru toate categoriile de cheltuieli analizate, determinam evolutia lor cu ajutorul
indicatorilor de dinamica si calculam eficienta la 1000 lei venituri; de asemenea, pentru
orice tip de ceheltuiala putem calcula economia sau depasirea inregistrata pentru o anumita
perioada de gestiune.
 Realizarea obiectului de activitate al oricărui agent economic impune efectuarea de
consumuri, concretizate in cheltuieli;
 Analiza cheltuielilor se realizează prin indicatori de tipul Rata cheltuielii la 1000 lei
venituri realizate , ceea ce permite masurarea efortului depus pentru obtinerea a 1000 lei
efect sub forma de venituri realizate. Metodologia are ca punct de plecare cheltuielile
totale , cu detaliere pe cheltuielile din exploatare si pe cele doua mari categorii de
consumuri: fixe si variabile.
 Pentru orice tip de cheltuiala se calculeaza economia sau depasirea inregistrata pe parcursul unei
perioade de analiza, rezult atul indicand o gestiune ameliorată sau depreciată pentru acel consum
si pentru perioada luata in calcul. Acest indicator transmite un prim semnal privind rezervele de
economisire si/sau risipa inregistrata in consumul de resurse ale unei perioade.