Modele de Amenajare a Turismului Speologic In Romania
CUPRINS
INTRODUCERE
Turismul speologic este un domeniu dinamic, care a luat amploare în ultimii ani prin conștientizarea potențialului pe care îl prezintă și prin aportul organismelor și instituțiilor care activează în domeniu la amenajarea și conservarea patrimoniului speologic. Peșterile au fost din vremuri îndepărtate prezente în viața omului, fiind un mijloc de adăpost în vremuri de catastrofe naturale, boli sau chiar conflicte armate. Astăzi, peșterile sunt obiective turistice de mare căutare, datorită unicității, formațiunilor carstice spectaculoase, dimensiunilor, faunei și diverselor activități care s-au implementat în cadrul acestor frumuseți subterane.
Pe lângă pasiunea personală pentru acest tip de turism, un alt motiv pentru care am ales prezenta temă este interesul stârnit de prezența unui număr impresionant de peșteri în această regiune a țării, fiind și cele care prezintă cele mai importante caracteristici cu privire la lungime, amenajare, arii protejate, atragerea turiștilor.
Obiectivul lucrării este de a realiza o imagine de ansamblu a turismului speologic, la început prin prezentarea unor peșteri remarcabile prin numărul de turiști/an și carasteristicile individuale, urmând ca în ultima parte să prezentăm două peșteri din județul Bihor, cu caracteristicile și aspectele turistice esențiale pentru stimularea practicării turismului speologic.
Lucrarea este împărțită pe trei capitole, astfel că în primul am încercat să expunem aspecte teoretice cu privire la istoria speologiei în România, personalități care și-au pus amprenta în evoluția acestei științe. De asemenea, am prezentat definiții, o evoluție a turismului speologic în România și am realizat o comparație între speologii profesioniști și cei amatori.
În cel de-al doilea capitol, ne-am extins aria de analiză prin prezentarea a trei peșteri cunoscute la nivel internațional, criteriul ales pentru selectare fiind numărul de turiști anual.
Iar în cel de-al treilea capitol am început prin a prezenta și descrie activitatea Federației Române de Speologie, un actor important în organizarea activității de speologie din România; urmând ca în următoarele trei subcapitole să prezentăm patru peșteri din România, aspecte cu privire la speologia în județul Bihor, culminând cu studiul nostru de caz bazat pe comparația între Peștera Meziad și Peștera Urșilor.
CAPITOLUL 1. SPEOLOGIE – PREZENTARE GENERALĂ
Scurtă istorie a speologiei
În România, primele interese manifestate în acest domeniu din punct de vedere explorativ și științific au apărut încă de la începutul secolului al XVIII-lea. La Cluj în 1767, J. Fridvaldszky menționează în lucrarea sa dedicată mineralogiei Principatului Transilvaniei de existența a 6 peșteri. Datorită interesului științific, în secolul al XIX-lea se intensifică activitățile explorative, în special cele ce vizează peșterile. Astfel că rezultatele nu întârzie să apară iar în anul 1836 I. Fekete publică harta Peșterii de la Merești, acesta fiind urmat de J. Wastler care publică hărțile peșterilor Fânațe, Scărișoara, Onceasa, Ferice și Meziad; iar ultimul care își pune amprenta în această perioadă este G. Teglas care publică hărțile peșterilor din zona Hunedoarei. O personalitate importantă, demnă de menționat, este celebrul geograf austriac Adolf Schmidl care a elaborat studiul „Das Bihargebirge an der Grenze von Ungarn und Siebenburgen” publicat în 1863 la Viena. Materialul care a stat la baza acestui studiu a fost realizat pe o perioada de 4 ani în cadrul unei expediții organizate de Facultatea de Științe din Viena în Munții Bihor, Pădurea Craiului și Codru Moma. Adolf menționa în studiul lui de existența a 81 de peșteri în Transilvania.
Începând cu secolul al XIX-lea, peșterile încep să prezinte un interes turistic din ce în ce mai mare. Avocatul Czaran Gyula fiind înstărit și pasionat de natură își folosește întreaga avere pentru exploatarea, amenajarea peșterilor și deschiderea traseelor turistice din Munții Bihor. Un moment important în istoria speologiei române are loc în 1920, când Emil Racoviță deschide Institutul de Speologie din Cluj, fiind singurul în perioada aceea care organiza campanii susținute de explorări subterane, iar informațiile în urma cercetărilor efectuate au fost publicate la Paris în două volume intitulate „Ennumeration des grottes visitées”. În perioada postbelică, Institutul de Speologie se mută la București, iar una dintre marile acțiuni întreprinse a fost organizarea unei campanii de explorări pe întreg teritoriul țării, acțiune care a adunat un număr mare de speologi, cercetători și geologi, punctul culminant al campaniei având loc în 1951 când s-a explorat râul subteran al Peșterii Cetățile Ponorului din Munții Apuseni. Acest eveniment este urmat de descoperirea Peșterii Vântului, în 1957, de către Bela Bagameri. Un alt moment important îl reprezintă organizarea la Cluj în anul 1966 a primului club de speologie din România: Clubul Speologilor Amatori.
În perioada următoare, datorită creșterii interesului pentru speologia explorativă, au apărut numeroase cluburi de speologie, care împreună cu Institutul de Speologie reiau explorarea peșterilor cunoscute, ajungând la rezultate remarcabile. Până în prezent au existat 108 cluburi, cu peste 10.000 de membri care au ajutat la explorarea, amenajarea a peste 12.000 de peșteri, acestea fiind inventariate într-un sistem unic denumit Cadastrul Peșterilor din România. După anii 90’ aceste cluburi au început să se organizeze ca organizații non-profit, astfel în anul 1994 pasiunea comună a speologilor și membrilor cluburilor s-a fructificat în apariția Federației Române de Speologie. Aceasta s-a format prin unirea Comisiei Centrale de Speologie, Societății Române de Speologie și Carstologie, Societății Transilvănene de Speologie, Societății Bănățene de Speologie și a Grupului de Explorări și Scufundări Subacvatice. Astăzi federația este membră a Uniunii Internaționale de Speologie și a Federației Speologice Europene.
Una din personalitățile de excepție, demnă de menționat, și care a pus bazele biospeologiei ca știință, este Emil Racoviță. Acesta s-a născut în 15 noiembrie 1868 la Iași, fiind fiul lui Gheorghe Racoviță și Eufrosina, ambii fiind înstăriți, mama lui având legături cu „junimea” iar tatăl fiind ales de trei ori deputat. Emil a primit o educație aleasă, în școala primară fiind dăscălit de Ion Creangă. Pe urmă s-a înscris la Liceul Național iar din clasa a2a a trecut la Institutele Unite, unde a avut profesori de renume cărora le purta un mare respect. A fost fermecat de lecțiile profesorului Cobălcescu care i-au stârnit pasiunea pentru biologie. După ce ia bacalaureatul în 1886, el își continuă studiile la Paris, însă la insistențele tatălui său se înscrie la Facultatea de Drept. Își ia licența iar în 1889 se hotărăște să își urmeze pasiunea și se înscrie la Facultatea de Științe Naturale, această decizie fiind hotărâtoare în ceea ce privește cariera lui profesională.
Pasiunea pentru peșteri și-a descoperit-o în urma unei expediții în Insulele Baleare, cercetând peștera „Cueva del Drach” din Majorca. Faptul că descoperise crustaceul cavernicol, observând bibliografia haotică dar și informațiile legate de viața cavernicolă îl impulsionează spre a afla mai multe, de a organiza expediții în peșteri pentru cercetări, acestea însoțite de curiozitatea și perseverența lui au dus la formarea biospeologiei ca știință. În acea perioadă exista un număr limitat de studii cu subiect biospeologic, însă această presiune nu a stat în calea lui Emil Racoviță de a înfrunta acest domeniu nou și neobișnuit. El și-a stabilit un program care
să ducă la obținerea obiectivelor propuse, iar pentru început trebuiau cercetate un număr cât mai mare de peșteri din punct de vedere biospeologic. Alături de colaboratorul său, tânărul Rene
Jeannel, încep în anul 1905 explorările în peșterile din Alpii Maritimi, Pirineii Centrali, munții Jura, extinzându-și pe urmă raza de acțiune în Algeria, Italia, Austria, Spania. Pe parcurs el își mărește echipa de cercetare, iar rezultatele cercetării vor fi subiectul celebrului său studiu „Eseu asupra problemelor biospeologice”. Rene Jennel spunea despre studiu că „este remarcabil că acest eseu, operă de început a carierei de biospeolog a lui Racoviță, nu cuprindea nimic care să fi fost contrazis de cercetările următoare. Acest eseu a constituit o unitate și a rămas statutul fundamental al biospeologiei”. Studiile următoare au arătat că mediul subteran nu se rezumă doar la peșteri, Racoviță fiind biospeolog îl pasiona mai mult mediul de viață al peșterilor, viața animalelor de peșteră. El își continuă expedițiile, iar în anul 1913 publică un „îndreptar” cu titlul „Instructions pour la recolte et la conservation des biotes cavernicoles et pour la redaction des donnees bionomiques necessaires a leur etude”. O altă etapă a explorărilor întreprinse de Racoviță a fost cea în Pirineii spanioli de la Mediterană la Rio Ara, însă activitatea este întreruptă deoarece se declanșează primul război mondial, iar echipa lui este nevoită să se întoarcă în Franța, unde Emil își continuă cercetările singur, tovarășul Jeannel fiind recrutat împreună cu restul echipei. Înainte de încheierea războiului Racoviță se întoarce în țară, unde își continuă opera științifică, publicând „Enumerarea peșterilor vizitate”. Toată opera sa și munca depusă au fost recompensate prin mai multe aspecte, dintre care amintim de: a fost ales președinte al Societății de Speologie din Franța, devine profesor la Universitatea din Cluj, este costruit Institutul de Speologie care îi poartă numele.
O altă personalitate cu renume care a introdus termenul „speologie” ca ramură distinctă de cercetare, care a organizat expediții în mii de peșteri atât din Franța cât și din alte țări, este vorba despre Eduard Martel, el este considerat totodată părintele speologiei moderne. El s-a născut în Pontoise, Franța într-o familie de avocați. În 1877 el și-a descoperit pasiunea pentru științele naturii în urma unei concurs deschis de geografie, pe care la câștigat dar la insistențele părinților el a urmat facultatea de drept . După absolvire el și-a dedicat tot timpul liber și vacanțele pentru a călători prin Franța. În anul 1883 Eduard lucra pe platoul carstic din Causses iar cinci ani mai târziu și-a început cariera subterană în cheile Bramabiau, în urma acestei expediții descoperind doi kilometri de pasaje. După ce se căsătorește în 1890, ajutat de familia soției publică cartea „Abisul”, unde descrie minunile subterane pe care le-a descoperit și povestește momente din
expediția organizată între 1888 – 1893 în care a vizitat mai mult de 230 de peșteri iar în 1895 el deschide Societatea de Speologie și publică periodic un buletin de știri numit „Spelunca”.
Scopul acestei organizații era de a promova speologia ca știință, unde mulți autori străini publicau articole, informații despre peșteri și spații subterane. Una din marile sale descoperiri a avut loc în 1896 când Eduard Martel împreună cu echipa sa au explorat peșterile din insula Mallorca, iar în Peștera Dracului de lângă Porto Cristoau a descoperit cel mai mare lac subteran cunoscut la vremea aceea. Explorările au început să se întețească în acea perioadă, vizitând țări precum Belgia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, unde de altfel a studiat râul Trebisnjica, fiind considerat cel mai lung râu subteran din lume. În cei 16 ani de carieră ca și speolog, Eduard a explorat peste 1.500 de peșteri, a publicat 20 de cărți și 780 de articole din care 53 au fost publicate și înafara Franței, și de asemenea, făcea călătorii regulate cu scopul de a ține cursuri legate de speologie.
Trăsături și caracteristici
Pentru început speologia se definește ca fiind „știință pluridisciplinară care se ocupă cu studiul complex al peșterilor. Are drept scop explorarea și cercetarea peșterilor, în contextul mai larg al mediului carstic sau paracarstic, protecția acestora și găsirea eventualelor posibilități de valorificare a lor. În activitatea speologică se manifestă două tendințe: speologia științifică și speologia explorativă”
În România turismul speologic apare la începutul secolului al XIX-lea, odată cu apariția primelor lucrări despre biospeologie, însă realizarea condițiilor în scopul facilitării vizitării peșterilor și frecvența vizitelor au loc abia spre sfârșitul secolului. Printre primele peșteri vizitate de turiști a fost Peștera Ialomiței care cu ajutorul Asociației Turistice Sinaia s-a săpat un tunel pentru a obține accesul în zona importantă a peșterii, fapt ce a atras mai mulți turiști. Alte peșteri vizitate dar nefiind amenajate sunt Peștera Dâmbovicioara, Peștera Polovragi. Trebuie menționat că și în Transilvania s-au realizat în acea perioada amenajări sumare ale peșterilor Meziad, Scărișoara, Vadu Crișului, Măgura, Igrița, Cubleș. În 1976, în cataloagele de specialitate din Institutul de Speologie de la București figurau un număr de 2.000 de cavități naturale, dintre care un sfert sunt active iar trei sferturi sunt fosile. În prezent, pe teritoriul țării noastre, peșterile sunt răspândite pretutindeni, cu o densitate mai mare în Munții Apuseni, din păcate însă, această
formă a turismului nu este foarte promovată, aceasta având ca și consecință scăderea interesului față de aceste minuni ale naturii.
O peșteră reprezintă „orice gol subteran accesibil omului, format în mod natural în roci și în mai multe cazuri umplut cu gaze sau apă. Peșterile reprezintă numai acel procent din toate golurile subterane în care se poate pătrunde direct. Procesul de coroziune duce la o mărire continuă a spațiilor inițiale și alipirea altora noi, ceea ce determină formarea unor rețele subterane unitare, ale căror dimensiuni pot ajunge la sute de kilometri. Totalitatea spațiilor explorate într-o rețea subterană constituie o rețea speologică, formată din una sau mai multe peșteri”
Acestea se clasifică astfel, după următoarele criterii:
În funcție de rocile din care sunt formate:
Peșteri de calcar;
Peșteri de gips;
Peșteri de lavă.
În funcție de structura geometrică:
Peșteri orizontale;
Peșteri verticale;
Sistem de peșteri.
În funcție de timpul în care s-au format, în corelație cu rocile din care sunt formate:
Peșteri primare – formate din rocile din jur;
Peșteri secundare – majoritatea peșterilor fac parte din această categorie. După ce s-au format rocile, există o perioadă de timp în care părți din roci sunt îndepărtate;
Peșteri terțiare – sunt rezultatul prăbușirii altor peșteri
În funcție de modul în care s-au format:
Peșteri carstice
Peșteri de lavă
Grote
Peșteri formate în urma cutremurelor
Peșteri glaciare
Un alt aspect important și indispensabil speologilor este echipamentul, fără de care explorarea peșterilor nu ar fi posibilă, și care se împarte în echipament individual și echipament colectiv. În ceea ce privește echipamentul individual, acesta trebuie să asigure un minim de confort, să fie ușor și durabil iar un prim element ar fi lenjeria de corp care are rolul de a asigura schimbul de aer dintre mediu și organism. Obligatoriu peste se poartă un combinezon, format dintr-o singură piesă (bluză – pantaloni), în picioare cizme de cauciuc ridicate până sub genunchi care să asigure o aderență bună, iar pe mâini se poartă mănuși de piele sau din același material ca și combinezonul. Există de asemenea, folia de supraviețuire care în cazul pericolului de apariție al hipotermiei evită pierderile de căldură, protejând speologul de aerul rece. Numărul pieselor care alcătuiesc echipamentul depinde de ritmul în care vrem să se desfășoare explorările și de temperatura peșterii. Casca de protecție reprezintă o piesă inportantă, ea protejând zona capului de obstacole la înălțime mică sau de căderi de pietre iar pe căștile moderne sunt poziționate sursele de lumină. Ele trebuie să fie rezistente la perforare, la șocuri, la flăcări și ca să fie poziționată bine pe cap trebuie să fie prinsă pe sub bărbie în formă de Y pe fiecare parte a calotei. Am pomenit mai sus de sursele de lumină, lipsa acestora ducând la imposibilitatea explorării sau în cazul în care speologul rămâne fără surse de lumină în timp ce se află în peșteră, singura rezolvare o reprezintă acțiunea de salvare. Este de recomandat să existe în bagaj chibrituri, lumânări, o lanternă; acestea trebuind ferite de transpirație și protejate împotriva băilor neprevăzute.
Speologii, de obicei, întâmpină probleme legate de urcarea sau coborârea unor obstacole verticale, dar ei au la dispoziție anumite piese pe care le pot include suplimentar în echipament pentru a le ușura munca. De exemplu, centurile sunt necesare pentru toate acțiunile întreprinse cu ajutorul corzii sau scării speologice. Există centură de piept – folosită pentru a păstra corpul speologului lângă coardă și de a elimina riscul unei rostogoliri pe spate; centura șezutului – care preia greutatea corpului când este suspendat în coardă sau pe scara speologică. În general centurile nu sunt comode dar trebuie să fie suple, chingile și cusăturile să reziste. Dispozitivele de coborâre pe coardă – speologii și-au creat propriile dispozitive numite coborâtoare sau frâne, dispozitive care înlătură orice frecare pe corp. Aceste coborâtoare se pot grupa în două categorii: coborâtoare cu frânare limitată unde viteza de coborâre depinde de greutatea corpului și a corzii de sub coborâtor. Pentru asigurarea deplină a securității se introduce coarda într-o carabinieră suplimentară. Iar în cea de a doua variantă intră coborâtoarele cu frânare reglabilă unde viteza de coborâre este controlată prin numărul de treceri ale corzii prin dispozitiv. Iar ultimele „ajutoare”
care intră la echipamentul individual sunt dispozitivele de urcare pe coardă. În prezent se utilizează blocatoare din oțel sau aliaje ușoare care se folosesc prin culisarea liberă pe coardă iar în momentul în care sunt solicitate în sens invers acestea se blochează. Blocatoarele mai sunt folosite pentru formarea sistemelor de scripeți, cărarea bagajelor, autoasigurarea pe coardă. Pe lângă aceste elemente care formează echipamentul individual, pentru organizarea de tabere speologii trebuie să aibă cu ei un cort, saci de dormit, saltea izolatoare, trusă medicală, haine de schimb adecvate, surse pentru încălzit. De asemenea, hrana nu trebuie să lipsească, ustensilele de gătit, unelte pentru întreținerea echipamentului și cel mai important un rucsac corespunzător.
Speologi profesioniști vs. Speologi amatori
Am văzut din istoricul speologiei că există speologie explorativă și științifică și că cele două elemente pot fi independente însă doar împreună au dus la dezvoltarea acestei științe și la descoperirea unui număr mare de peșteri impresionante. Este ușor să ne dăm seama că speologii amatori sunt preocupați de partea explorativă a peșterilor iar cei profesioniști de partea științifică. În România există Institutul de Speologie „Emil Racoviță” care coordonează și ține evidența activităților întreprinse de diversele organizații și cluburi de speologi amatori și profesioniști. La început am văzut că speologii erau mai mult niște alpiniști, plini de adrenalină, curajoși, ambiționați să descopere frumusețile subterane. În țara noastră, un prim nume care a studiat speologia științifică a fost J. Fridvaldszky, fiind preocupat de mineralogia Principatului Transilvaniei. Pe urmă am văzut din subcapitolele prezentate mai sus că Emil Racoviță a pus bazele și a dezvoltat biospeologia, analizând viețuitoarele peșterilor. Suntem de părere că atât speologii profesioniști cât și cei amatori joacă roluri importante, raționamentul acestei afirmații legându-se de faptul că dacă cei amatori descoperă peșterile din punct de vedere fizic, cei profesioniști le analizează mediul, vechimea, viețuitoarele, indiciile găsite legate de oamenii preistorici care trăiau în peșteri sau specii de animale dispărute.
Am afirmat la începutul subcapitolului că doar „lucrând” împreună cele două componente, au dus la dezvoltarea speologiei. Un exemplu în acest sens ar fi cazul lui Emil Racoviță, studiul său „Eseu asupra problemelor biospeologice” bazându-se pe cercetările realizate în Algeria, Italia, Austria, Spania cu ajutorul unor speologi amatori anonimi.
Un alt exemplu fiind cel din 1956 când membrilor cercetători ai Institutului de Speologie de la Cluj în acel moment, li se alătură un număr de speologi amatori, pasionați de
„alpinismul invers”, care prin potențialul lor duc la mărirea cunoștințelor legate de peșteri. Dacă în 1965 se știa de existența a 984 de peșteri, în 1982 se știa de un număr de 6.816 de peșteri. Un caz concret, un rezultat al cooperării speologilor amatori cu cei profesioniști este descoperirea Peșterii Vântului, fiind cea mai mare din țară, cu 50 de km lungime.
Astăzi, speologii care studiază peșterile din punct de vedere științific sunt membri ai Institutului de Speologie „Emil Racoviță”, fiind primul institut în acest domeniu din lume. Pe lângă cunoscutul Emil Racoviță, în acest institut au mai activat Rene Jeannel, acesta fiind un biogeograf și un entomolog de seamă, și Pierre-Alfred Chappuis, acesta dovedindu-se un specialist în fauna acvatică subterană. Domeniile de cercetare pe care acest institut pune accent sunt foarte diverse, speologia cuprinzând mai multe științe, s-a ajuns astfel la cercetarea peșterilor pe mai multe ramuri. Acestea sunt concretizate în:
Biospeologie și Edafobiologie
Geospeologie și Carstologie
Geocronologie și Paleontologie
Ecologie și Protecția mediului carstic
Managementul vulnerabilității carstului
O altă instituție formată prin cooperarea strânsă între cluburile de speologie este Federația Română de Speologie. Aceasta are 42 de membrii din care 31 membrii activi, 7 membrii parteneri și 4 membrii susținători, toți acești membrii formând un număr de 1.779 de persoane implicate în domeniul speologiei.
Tabel 1.1 Membrii activi ai Federației Române de Speologie
Sursa: http://frspeo.ro/wp-content/uploads/2015/02/Catalogul-organizatiilor-speologice2014.pdf
În tabelul de mai sus am trecut 7 din cei 31 de membrii activi ai Federației Române de Speologie și se poate observa că există organizații de speologi amatori în fiecare regiune a țării, un număr mai mare de acest fel de cluburi fiind în zona Munților Apuseni, un motiv fiind și numărul impresionant de peșteri din zonă.
În acest subcapitol am arătat importanța atât speologilor amatori cât și a celor profesioniști, am exemplificat cazuri în care colaborarea celor două părți au dus la rezultate incredibile și am vorbit despre diversele organizații în care speologii din cele două categorii activează, astfel, din cele prezentate mai sus putem afirma că speologia este formată din latura explorativă și cea științifică și nu putem vorbi de un „versus” pentru că cele două categorii se îmbină.
CAPITOLUL 2. TURISMUL SPEOLOGIC ÎN LUME
În ceea ce privește acest aspect trebuie afirmat faptul că la nivel mondial, în ultimii ani, s-au înregistrat anual un număr aproximativ de 250.000.000 de turiști care au vizitat frumusețile subterane din lume, cu încasări de aproximativ 2 miliarde de dolari. Am putea afirma că numărul turiștilor este unul semnificativ, comparativ cu numărul total anual al turiștilor (940.000.000). La nivel mondial există sute de mii de peșteri, însă să vedem câteva criterii și exemple de peșteri care sunt mai deosebite:
Cea mai mare peșteră din lume: Son Doong (Vietnam) – cu 200 de metri lățime, 150 m înălțime și 9 km lungime
Cea mai spectaculoasă: Peștera de gheață (Rusia)
Cea mai vizitată peșteră din Europa: Postajna Jama (Slovenia) – peste 1 mil. de turiști anual
Cea mai periculoasă peșteră: Gouffre Berger (Franța) – cu o adâncime de peste 1.100 metrii.
În continuare vă vom prezenta patru peșteri deosebite și care au un număr semnificativ de turiști anual:
2.1 Peștera Eisriesenwelt
Peștera Eisriesenwelt se află în munții Hochkogel de lângă orașul Werfen din Austria, situat la 40 de km de Salzburg. Aceasta a fost descoperită în anul 1879 când exploratorul Anton von Posselt – Czorich din Salzburg a pătruns în primii 200 de metri ai peșterii întunecate, iar în urma acestei descoperiri exploratorul a publicat un raport detaliat despre peșteră. Cercetările au fost continuate de fondatorul organizației Exploratorii Peșterilor din Salzburg, Alexander von Mork, iar după Primul Război Mondial cercetătorii Friedrich și Robert Oedl împreună cu Walter Czernig au organizat o adevarată expediție în peșteră, în urma căreia au extins pasajele și labirinturile, peștera ajungând la o dimensiune de peste 40 de km. Timp de 35 de ani, oamenii care doreau să vadă peștera nu aveau altă posibilitate de a ajunge la ea doar prin mersul pe jos, însă în anul 1955 s-a construit o telecabină, astfel distanța până la peșteră se realizează în câteva minute. Aflându-se la o înălțime considerabilă, în interiorul peșterii se află gheață, formată în urma unor procese variate. Peștera Eisriesenwelt este una de gheață dinamică, în sensul că galeriile și fisurile peșterii au format o conexiune din intrările de la nivelul inferior către cele de la nivelul superior, care face posibilă intrării aerului în peșteră. Depinzând de vremea de afară, temperatura din interiorul peșterii poate fi ori scăzută ori ridicată, formând un curent de aer dinspre partea superioară spre cea inferioară sau vice-versa datorită presiunii diferite a aerului.
De exemplu, pe timp de iarnă când în peșteră este mai frig decât afară, aerul rece intră în pasajele peșterii și răcește zona inferioară a peșterii ajungând la temperaturi sub 0 grade Celsius, acest proces ducând la formarea în interiorul peșterii a unor sculpturi de gheață impresionante.
având în vedere că temperaturile în peșteră sunt sub 0 grade chiar și pe timp de vară; vor primi lanterne la intrarea în peșteră, iar accesul se face doar prin însoțirea unui ghid.
În timpul anului peștera este deschisă doar începând cu 1 Mai și până în data de 26 Octombrie, cu un orar destul de strict, de la 9:00 a.m. până la orele 3:45 p.m. în lunile mai, iunie, septembrie, octombrie și 9:00 a.m.- 4:45 p.m în iulie și august. În plus telecabina este disponibilă turiștilor în fiecare dimineață începând cu ora 8:30 a.m, ultima cursă către peșteră fiind la 3:20 p.m. iar ghișeul de unde se pot cumpăra bilete este deschis de la 8:00 a.m.
Prețurile biletelor diferă, fiind grupate de categorii de vârstă, pentru familii sau pentru grupuri de 20 de persoane. Astfel că adulții vor plăti 20 euro, adolescenții 16 euro, copii 12 euro.
De asemenea, la biletele de familie un adult cu un copil vor plăti 31 euro, doi adulți și un copil vor plăti 52 euro.
Un aspect important care încurajează turismul în zonă sunt unitățile de alimentație publică, existând restaurante sau localuri chiar în munte, lângă peșteră, dar și pe lângă stația de telecabină din oraș. Astfel, există Dr. Oedl House situat lângă peșteră, de unde turiștii pot alege dintr-un meniu variat, localul punând la dispoziție 120 de locuri în interior și 200 de locuri pe terasă, aceasta putând fi folosită doar când vremea este bună. Un alt local fiind Wimmerhutte, fiind situat lângă stația de telecabină din vale, unde turiștii pot servi o cafea sau niște snacks-uri în cazul în care nu doresc să viziteze peștera.
2.2 Peștera Baradla
Peștera Baradla face parte din Parcul Național Aggletek, fiind singurul din Ungaria stabilit cu scopul primordial de a proteja bunurile naturale „neînsuflețite”, și anume formațiunile carstice și peșterile. Aceasta se întinde pe întreaga suprafața a graniței cu Slovacia, având o lungime de 25 km din care 5.3 km aflându-se pe teritoriul Slovaciei.
fost cele din studiul lui Keresztely Raisz din 1830, munca acestuia fiind continuată de succesorul său Imre Vass care a mai descoperit 6 km din peșteră. Un secol mai târziu, în 1932, cel mai de succes director al peșterii a dat de peștera Domica, reușind astfel să demonstreze teoria că cele două peșteri sunt conectate.
În ceea ce privește condițiile climatice din peșteră, Imre Vass a demonstrat că temperatura media a peșterii ar fi de 10 grade Celsius, această teorie fiind confirmată de alți cercetători. Pe timpul iernii, datorită diferențelor de temperatură de 25-30 grade Celsius între suprafață și subteran, există mari diferențe în presiunea atmosferică care formează un vânt puternic în peșteră. Umiditatea relativă este de 95% – 100% oferind senzația de igrasie. De asemenea, cantitatea de dioxid de carbon din aer nu poate fi simțită de percepția senzorială, măsurătorile stabilind un procent de 0,1% în culoarul principal, procentul maxim fiind de 0,4% .
Mediul peșterii oferă avantaje medicale pentru turiștii care prezintă probleme respiratorii, efectele simțindu-se doar după un scurt tur al peșterii. Fauna peșterii este una extrem de bogată, existând 20 de specii de lilieci, diferite specii de păianjeni mici; printre cei care au studiat peștera din punct de vedere biologic putem menționa nume precum: Keresztély Raisz, Imre Vass, János Salamon Petényi, Endre Dudich.
Pentru cei care doresc să viziteze peștera aceștia vor trebui să plătească o taxă modestă de intrare, însă există posibilitatea oferirii de discount-uri pentru grupuri, sau pentru familii cu copii, sau pentru turiștii care vor să viziteze mai multe peșteri din Parcul Național Aggletek:
Adulți – 2200 HUF (32 RON)
Discount* – 1100 HUF (16 RON)
Bilet de familie – 1500 HUF (21 RON)
Grup – 700 HUF (10 RON)
Bilet multiplu – 1600 HUF (23 RON)
* Discount-ul se acordă doar copiilor cu vârstă între 6 – 14 ani, pentru studenți și pentru pensionari.
În cadrul peșterii există mai multe tururi, cu lungimi diferite și grade de dificultate diferite din care turiștii pot alege:
Turul Aggletek
Turul mediu Voros-to – acest tur începe de la intrarea de la Voros-to și continuă de-a lungul râului subteran decorat cu formațiuni excepționale. În această secțiune se află cea mai mare stalactită din peșteră, având o înălțime de 18 metri, fiind intitulată „Observatorul”.
Turul scurt Josvafo – în acest tur se vizitează 700 de metri din peșteră, dar pe parcursul lui se pot observa multe atracții și puncte de interes. La începutul turului se poate observa cum stânca a crescut și s-a stratificat, pe când în a doua parte a turului locurile încep să devină mai spectaculoase și bogate pe tot culoarul giganților, unde peisajele și sunetele acustice sunt fascinante.
Turul lung Aggletek – Josvafo – acest tur este făcut pentru cei interesați de un tur natural, fără lumină electrică și poteci amenajate, pe o distanță de 7 km.
Turul special Retek-Ag- pentru cei care nu le este frică să se bălăcească din când în când, acest tur aventuros prezintă cea mai frumoasă branșă, Retek-Ag. Această zonă oferă posibilitatea turiștilor de a observa o vedere diferită a peșterii și de a descoperi formațiunile mai în de-aproape.
Din punct de vedere al unităților de cazare, în apropierea peșterii există mai multe categorii de unități pentru turiștii care vor să se bucure de frumusețile zonei mai multe zile. Chiar lângă intrarea în peștera Baradla se află hotelul Tengerszem, cu o arhitectură tradițională, fiind deschis pe tot parcursul anului, cu o capacitate de 43 de locuri, cu prețuri accesibile. De asemenea, fiecare cameră are televizor, baie proprie, Wi-fi, însă în perioada când sezonul este slab restaurantul este închis. În apropierea hotelului se află un centru de echitație, pentru pasionați, unde se pot organiza drumeții călare pe cai în grup, și tot în apropiere de află casa memorială a unui cercetător important al peșterii, Hubert Kessler. Altă posibilitate de cazare este Casa Tradafirul de piatră, situată lângă lacul Aggletek, oferind o capacitate de cazare de 20 de locuri, cu o bucătărie completă, lângă casă aflându-se magazine alimentare și chiar și o cafenea.
Iar ultima, dar nu și cea din urmă, hostel-ul și camping-ul Nomad Baradla. Acesta este la fel situat lângă peștera Baradla, turiștii având ocazia să își aleagă camerele pe nivele de confort, sau au la dispoziție căsuțele de lemn din cadrul camping-ului. De asemenea, în hostel există un restaurant spațios, oferind mâncăruri tradiționale, mic dejun, cină.
Ca și activități de agrement care atrag anual sute de mii de turiști se numără practicarea cicloturismul, existând puncte de închiriere a bicicletelor, organizându-se drumeții organizate prin pădure pe trasee special amenajate. De asemenea, se poate vizita muzeul de minerale, se organizează tururi tematice, pentru pasionați se practică vânătoarea. Un punct important al acestei zone, realizat de cei care se ocupă de protejarea parcului național, îl constituie „școala pădurii” organizată în cadrul pensiunii Salamander, unde se organizează tabere, școli de vară, în cadrul cărora copii învață despre importanța protejării mediului, participă la activități tematice în natură.
2.3 Peștera Postojna
Peștera Postojna este situată în SV Sloveniei, fiind a doua cea mai mare peșteră ca lungime din țară cu o lungime de 20 km și cu o adâncime de 115 m, după peștera Migovec.
Secțiunile peșterii aflate aproape de intrare reprezentau adăpost pentru oameni preistorici, pe când semnele de pe pereții peșterii arată clar că au fost făcute de vizitori prin secolul al XIII-lea dacă nu mai devreme. Luca Cec, fiind un simplu lampagiu, a descoperit secțiunile interioare ale peșterii în 1818, care înainte nu erau cunoscute și astfel a pus bazele turismul la peștera Postojna. Un an mai târziu peștera era pregătită pentru a-și primi primii vizitatori, astfel că la 17 August 1819, regele Ferdinand I vizitează peștera fiind primul turist oficial al peșterii. În anul 1823 s-a format conducerea peșterii, care se ocupa de managementul și de ghidarea tururilor, iar în anul 1824 conducerea trecea la primul statut al peșterii, introducând taxă de intrare și sistem de iluminat. Din motive financiare și de promovare, conducerea peșterii a decis să se organizeze festivitatea anuală de Rusalii, care se ținea în sala de evenimente a peșterii Postojna. Ideea a avut un real succes, astfel că a devenit zi liberă națională în Postojna. Evenimentul a fost suspendat timp de decenii însă a fost reintrodus prin anii 90’. Perioada înainte de terminarea celui de-al II-lea Război Mondial a fost caracterizată de încercări ale conducerii de a atrage cât mai mulți turiști, dar în același timp și de achiziționări tehnice în peșteră. Datorită avantajelor oferite de poziționarea peșterii pe lângă rute trafice importante, un număr mare de turiști treceau prin Postojna și erau mai mult decât dispuși să viziteze frumusețile carstice subterane. Scopul management-ului peșterii era acela de a face cunoscută peștera la nivel mondial, un factor important de care ei au ținut cont cu strictețe a fost importanța publicității prin intermediul media, afișe, fluturași, postere. În 1857, a fost introdusă o carte specială, așa numită “Carte de Aur”, pusă de-o parte pentru semnăturile vizitatorilor eminenți. În prezent există patru volume, din care al 4-lea încă este folosit. Ca și majoritatea inovărilor din peștera Postojna, instalația electrică pentru iluminat a fost inaugurată în 1883 prin vizita imperială de la Viena. Trei lumini electrice luminează Marele Hol iar un an mai târziu peștera a devenit a 3-a peșteră din lume care primește lumină electrică permanentă.
Perioada dintre cele două Războaie Mondiale este așa numita Perioadă Italiană, când Postojna aparținea Italiei, în termenele menționate în Tratatul de la Rapallo. Manager al peșterii a devenit Ivan Andrej Perko, un localnic din Postojna și totodată un speolog cunoscut, care a făcut mari eforturi ca peștera să fie cunoscută la nivel mondial, atât ca o peșteră cât și ca o trăsătură speologică importantă. Tot în această perioadă cercetările în peșteră au continuat și s-au întreprins activități de dezvoltare, concretizate în formarea unui tunel până la peștera Neagră, trenulețul turistic a fost completat cu cablu electric instalat de-a lungul lui, și o clădire administrativă cu un restaurant înăuntru au fost construite chiar la intrarea în peșteră. După cel de-al II-lea Război Mondial șinele pentru trenuleț au fost construite, astfel că numărul turiștilor a început să crească, ajungând la 1.000.000 de turiști anual.
de petrol nu mai erau potrivite deoarece gazele de eșapament formau în peșteră ceață iar praful reducea vizibilitatea. În 1957, pentru a marca în mod formal deschiderea noului sezon turistic, aceste locomotive au fost înlocuite cu locomotive care funcționau cu ajutorul unor baterii.
Pe parcursul anilor numărul turiștilor a crescut din ce în ce mai mult, însă cele trei locomotive care circulau simultan nu erau îndeajuns pentru a face față turiștilor, așa că în anul 1964 s-a deschis oficial și a doua șină cu o buclă aproape de intrarea în peșteră și un terminal la capătul liniei. Turiștii se pot bucura de aceste tururi cu trenulețele, în care vor trece pe sub cercuri spectaculoase, care sunt înfrumusețate de candelabre care seamănă cu niște stalactite.
Peștera este împărțită în cinci secțiuni, după cum urmează:
Partea de intrare – partea apropiată de intrare este o conexiune de pasaje care duc în subteranul peșterii. În aria artificial extinsă din spatele restaurantului se află intrarea în peșteră și oprirea căii ferate din peșteră și unde turiștii se urcă în trenuleț. Ambele părți naturale, pe de altă parte, se folosesc ca și ieșire din peșteră. Una dintre cele mai spectaculoase priveliști era râul Pivka care curge ușor în adâncurile peșterii.
Peștera Veche – este partea din peșteră care a fost descoperită în 1818. A fost pe ruta unde turiștii erau ghidați la început pe tururile peșterii. Este zona unde trenulețul circulă cel mai des și unde vechile cărări sunt conservate. Partea care iese cel mai mult în evidență este Holul Congresului, unde înainte se organizau diverse festivități,
Marele munte – este un hol subteran format datorită prăbușirii plafonului, dovadă că este o movilă de roci prăbușite și moloz. Vârful Marelui Munte oferă o priveliște superbă, în mod particular iese în evidență Podul Rusesc.
Peșterile Frumoase și pasajul rusesc – acestea sunt pasaje care duc spre nord unde partea naturală a peșterii Postojna se termină. Sfârșitul Peșterilor Frumoase este conectată de pasajul rusesc în așa fel încât turiștii să nu fie nevoiți să se întoarcă pe aceeași rută și să treacă pe sub Podul rusesc. Peșterile Frumoase este cea mai magnifică și puternic calcifiată parte din peștera Postojna, care în anumite locuri se extinde în holuri numite după caracteristicile stalagmitelor. Prima este Holul Tuburilor, unde albe, subțiri ca acu, transparente tuburi ies din plafon. Holul Alb și-a primit acest nume după stalactitele și stalagmitele care erau foarte albe. Următorul hol este intitulat Camera Roșie după culoarea roșiatică a stalagmitelor. Culoare stalagmitelor depinde de amestecul adus în peșteră de apă sau de formațiunea de rocă de deasupra peșterii și este depozitată aici împreună cu calcitul.
Holul pentru Concert – este unul dintre cele mai largi holuri din peștera Postojna și poate găzduie peste mii de turiști. Au fost organizate concerte pe o perioada de o sută de ani iar punctul de întâlnire încă este popular, ceea ce este de înțeles deoarece unicitatea sa crează o atmosferă incredibilă pentru evenimente speciale. Turiștii pot umbla pe aici, pot cumpăra suveniruri.
Pe parcursul sezonului, tururile prin peșteră sunt disponibile în fiecare oră, pe când în extrasezon se organizează doar câte trei, patru tururi pe zi. Fiecare tur durează aproximativ o oră și jumătate; o parte din tur se realizează cu trenulețul iar cealaltă prin mers. Temperatura peșterii este constantă, încadrându-se undeva între 8-10 grade Celsius, astfel atât îmbrăcămintea cât și încălțămintea trebuie să fie adaptate. Între lunile Mai – Septembrie se pot închiria pelerine de la intrare, iar căștile de protecție nu sunt necesare pe parcursul turului. Toate tururile peșterii Postojna se realizează prin însoțirea unor ghizi, frumusețile peșterii fiind prezentate în limba Slovacă, Engleză, Germană și Italiană, însă turiștii pot beneficia de ghiduri audio în diferite limbi. De asemenea, există scaune cu rotile, cadru metalic și ascensoare care fac posibilă vizitarea peșterii și de către persoane cu dezabilități, care vor putea să se bucure și de turul cu trenulețul prin transporturi făcute special pentru această categorie de persoane.
Pe lângă vizitarea peșterii, turiștii mai au la dispoziție și alte obiective de vizitat:
Castelul Predjama
Acesta domnește peste priveliștile zonei, cocoțaț pe o stâncă verticală, situat la 9 km de peștera Postojna în idilicul sat Predjama. Acesta este considerat de cei de la recorduri mondiale Guinness ca fiind cel mai mare castel peșteră din lume. Aici, turiștii află istoria castelului, pot vedea cele mai opulente costume ale cavalerilor, li se prezintă viața din castel în ultima parte din perioada Gotică. În perioada Mai – Septembrie se poate vizita peștera sub castel, unde turiștii pot vedea o întreagă colonie de lilieci.
Prețurile sunt împărțite pe categorii de vârstă și accesibile tuturor:
Adulți – 9 €
Studenți – 7,2 €
Copii cu vârsta cuprinsă între 5-15 ani – 5,40 €
Copii de 5 ani sau mai mici – 1 €
Acvariul Proteus
Indiscutabilul star printre viețuitoarele Peșterii Postojna este salamandra Proteus Anguinus, cunoscut de asemenea ca “peștele uman”, cu toate acestea lumea carstică subterană este locuită de numeroase vietăți interesante. Potrivit estimărilor cercetătorilor, peștera Postojna adăpostește mai mult de 150 de specii, turiștii având posibilitatea de a le observa în Acvariu. Acesta este situat în Pasajul Noilor Semnături, la 50 de metri de intrarea în peșteră. Este format din două secțiuni: cea de cercetare și cea de expoziție, prima numită și laborator unde se desfășoară munca și cercetările și cea de expoziție unde turiștii sunt familiarizați cu conceptele carstice și biospeologice și le sunt prezentate trăsături specifice ale mediului subteran și cele mai caracteristice și reprezentative animale de peșteră din Slovenia.
Sistemul Peșterii Postojna pentru iubitorii de adrenalină
Tururile de avantură s-au realizat pentru orice și-ar dori să viziteze acele porțiuni care nu intră în tururile generale ale peșterii, să experimenteze diverse pasaje, să treacă de obstacole prin apă. Tururile de aventură se realizează în grupuri mici, îndrumate de ghizi experimentați și pe trei nivele de dificultate.
Peștera Postojna și Peșterile Mici – care au o lungime de 500 de m, sunt un pasaj care leagă Peștera Veche de Holul de Concert. Acest tur durează aproximativ 2 ore și jumătate și nu este nevoie de niciun echipament adițional.
Pasajul colorat – acest tur durează între 3 și 4 ore, cu un nivel mediu de dificultate și nu este recomandat copiilor mai mici de 15 ani. Grupurile sunt formate din maxim 10 persoane.
Ca și unități de cazare, în centrul Postojnei la doar 500 de metri de peștera Postojna, turiștii au la dispoziție camere de cazare noi construite deasupra restaurantului Proteus. Toate camerele sunt moderne și mobilate cu bun gust. Sunt puse la dispoziția turiștilor trei camere: două camere cu pat dublu și o cameră cu patru paturi; plus șase apartamente. Camerele și apartamentele sunt dotate cu cabină de duș, uscător de păr, cablu TV, Wi-fi gratuit; iar apartamentele au și câte o bucătărie.
Tabel. 2.1 Prețuri apartamentele Proteus
Sursa: http://www.postojnska-jama.eu/en/visitor-information/postojna-cave-rooms-and-apartments-proteus/ , tabel realizat de autor
Tabel. 2.2 Prețuri camere Proteus
Sursa: http://www.postojnska-jama.eu/en/visitor-information/postojna-cave-rooms-and-apartments-proteus/ , tabel realizat de autor
Pe lângă unitățile de cazare, turiștii se pot bucura de bunătățile culinare oferite de restaurantele din zonă. Aici putem aminti de conacul Jamski Dvorec, acesta fiind situat chiar la ieșirea din peștera Postojna. Bucătăria conacului se mândrește cu tradiția venerabilă combinată cu trenduri moderne gastronomice. Oaspeții vor fi serviți cu feluri de mâncare populare din regiunea Notranjska-Karst, din Europa Centrală; cu specialități culinare din Slovenia și fructe de mare. Pentru celebrări speciale, întâlniri business sau pentru orice altă ocazie, conacul oferă posibilitatea de livrare a comenzii la domiciliu.
În acest capitol am prezentat 3 peșteri cunoscute la nivel mondial, analizându-le din punct de vedere turistic, al numărului anual de turiști. Fiecare exemplu prezentat diferă de celelalte, având o unicitate aparte și am văzut că nu dimensiunile peșterii contează pentru a atrage sute de mii de clienți anual. Am putut observa că pentru a dezvolta turismul unei peșteri este nevoie de un management competent, de inovație, de oferirea unor servicii diverse pentru a mulțumii fiecare categorie de client.
CAPITOLUL 3. TURISMUL SPEOLOGIC ÎN ROMÂNIA
După ce am prezentat în primele două capitole aspecte teoretice ale speologiei cât și exemple de peșteri analizate din punct de vedere turistic, în al treilea capitol încet vom restrânge aria de analiză și prezentare a speologiei și ne vom îndrepta atenția către turismul speologic din România unde vom prezenta o grupare care coordonează activitatea speologică din România, vom prezenta peșteri reprezentative din România, urmând să vorbim despre speologia din județul Bihor și vom încheia cu studiul nostru de caz constând într-o analiză comparativă între Peștera Meziad și Peștera Urșilor.
Federația Română de Speologie– principalul organism de coordonare a activității speologice din România
Aducând în discuție această organizație în primul capitol, unde i-am făcut o scurtă descriere și am precizat câțiva din membrii ei, lăsând pentru acest ultim capitol să îi acordăm o atenție mai sporită.
Am văzut că speologia explorativă a început să se dezvolte după anii 60’, când au început să se formeze și primele grupări speologice care au dus la formarea unei comunități numită Comisia Centrată de Speologie Sportivă. Colaborând în permanență cu Institutul de Speologie „Emil Racoviță” acest domeniu a evoluat, astfel că în 1994 apare Federația Română de Speologie, organizație neguvernamentală și totodată membră a Uniunii Internaționale de Speologie, Federației Europene de Speologie și Uniunii Balcanice de Speologie.
În cadrul federației activează mai multe organizații care au misiunea de a explora și de a cerceta carstul românesc, respectând anumite politici de dezvoltare locală și regională, de eliminare a monopolului și cele legate de combaterea discriminării. Principalele obiective stabilite de conducere și membrii organizației sunt legate de suport material, tehnic pentru membrii, promovarea acestei ramuri din punct de vedere științific, implementarea tehnicilor de explorare cele mai sigure și conștientizarea importanței protejării și conservării peșterilor.
Federația Română de Speologie este condusă de un președinte, acesta este ales la 4 ani de către Adunarea Generală, formată din reprezentanți ai organizațiilor afiliate. Pentru a asigura buna funcționare a federației în cadrul Biroului Federal, care este numit de președintele FRS și Adunarea Generală, există patru departamente:
Departamentul Relații Internaționale
Departamentul Cadastru
Departamentul Audio-Vizual
Departamentul Speomond
Una din activitățile prin care Federația Română de Speologie vrea ca oamenii să descopere frumusețile subterane și să le stârnească spiritul aventurier este publicarea revistei Speomond, primul număr datând din 1996 urmând alte 12 numere până în 2011, unde oamenilor le sunt prezentate peșteri și diferite formațiuni carstice din țara noastră dar și cele cunoscute la nivel mondial. De asemenea, anul acesta federația va organiza un „curs de teren” – Introducere în geologie cu aplicații în speologie, la Bigăr județul Caraș – Severin, unde membrii participanți vor învăța elemente de mineralogie și petrografie, deriva continentelor, orogeneză iar practic vor studia elemetele de cartare geologică în Munții Almăjului, tipurile de măsurători cu busola geologică.
Peșteri reprezentative din România
În România există aproximativ 12.400 de peșteri, din care 14 au fost amenajate și electrificate pentru accesul turiștilor. Anual se înregistrează un număr de 300.000 de vizite în cadrul celor 14 peșteri, acest număr fiind în creștere.
Fig. 3.1 Locația principalelor peșteri turistice din România
Sursa: World Tourism Organization, „Master Planul pentru turismul național al României 2007-2026”, accesat site http://www.mie.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.pdf
3.2.1 Peștera Muierii
1951 un grup format din Margareta Dumitrescu, Orghidan, Jana Tanasachi și Valeriu Pușcariu realizează primele observații speologice prin cartarea peșterii a etajului superior și a sectorului sudic din etajul inferior iar peste 20 de ani s-a realizat cartarea întregii peșteri de către G. Diaconu, I. Povară și C. Goran iar cu această ocazie se studiază și sistemul nordic inferior. Peștera Muierii are o lungime de 3566 m, împărțită pe patru nivele, galeriile formându-se prin infiltrarea apei pârâului Galbenu în subteran. Astfel că nivelul superior este reprezentat de o galerie orizontală, cu o prelungindu-se ca un horn depășind 17 m. Această galerie este continuată cu Sala Turcului, fiind considerată una din cele mai frumoase părți ale peșterii datorită stalagmitelor uriașe, concrețiuni de tavan, cruste parietale. Nivelul superior este continuat de Sala Guano, loc de refugiu pentru fauna subterană, în special pentru numeroasele specii de lilieci, deoarece această zonă nu este electrificată și este mai puțin circulată. Accesul către nivelul inferior din cel superior în Galeria Electricienilor, această zonă fiind greu de prezentat datorită prezenței unor galerii dispuse anastomozic. Dintre celelalte zone ale peșterii trebuie amintite Sala Roșie, Galeria Urșilor, Sala Perlelor, aceasta din urmă ieșind în evidență deoarece accesul în sală pe face târâș.
Chiar dacă din cei 4 km ai peșterii doar 1 km este disponibil pentru a fi vizitat, anual mii de turiști calc entuziasmați „pragul” peșterii, aceasta fiind accesibilă doar prin însoțirea unui ghid. Turul peșterii durează aproximativ o oră, turiștii putând accesa doar nivelul superior care este electrificat și amenajat parțial cu balustrade, platforme, podețe.Programul de vizitare a peșterii este foarte convenabil pentru turiști, aceasta fiind deschisă de la 9:00 – 20:00 în perioada 1 mai – 1 octombrie și de la 9:00 – 17:00 în perioada 1 octombrie – 1 mai. Prețurile de intrare sunt clasificate pe grupe de vârstă, astfel că un adult va plăti 5 Ron, copii, elevii și pensionarii 2 Ron și există de asemenea o taxă foto – video de 2 Ron.
Datorită localizării peșterii, în zonă obiectivele turistice se găsesc în număr limitat, însă putem aminti de:
Stațiunea Balneoclimaterică Săcelu – unde turiștii pot veni pentru a se trata în băile termale, de asemenea în zonă se organizează drumeții, se poate practica pescuitul pentru cei pasionați
Muzeul Arhitecturii Populare Curtișoara –înființat în 1975, acesta deține 30 de obiective care pun în evidență stilul de viață al gorjenilor de-a lungul timpului.
Parcul Național Defileul Jiului
Din punct de vedere al unităților cazare, oferta turistică este una destul de restrânsă, existând în localitatea Baia de Fier doar 4 unități de cazare. Un exemplu ar fi Vila Nico, aceasta este situată la 50 m de peștera Muierii, incluzând un restaurant, o terasă și o grădină. Fiecare cameră este dotată cu TV, Wi-Fi gratuit, baie proprie, iar pentru cei care vin cu mașina proprie Vila asigură și o parcare. Prețurile variază în funcție de felul camerei și de numărul de paturi, însă în general se începe de la 107 lei / pers./noapte.
La 10 minute de mers pe jos din centrul localității se poate ajunge la Pensiunea Casa Noastră, aceasta oferind aceleași servicii însă aici turiștii au la dispoziție o bucătărie comună, se oferă micul dejun și există un serviciu de închiriere de biciclete.
De asemenea, Conacul Bunicilor constituie o importantă unitate de cazare din zonă, aceasta având un farmec aparte, ducându-i pe turiști cu gândul la copilărie, bunici. Pe lângă serviciile oferite, în cadrul unității există un parc de aventură privat, loc de joacă pentru copii, facilități de grătar.
3.2.2 Peștera Ialomiței
Peștera Ialomiței este localizată în Masivul Bucegi, în versantul drept al Cheilor Peșterii de pe Valea Ialomiței, la o altitudine de 1530 m. Primele menționări cu privire la existența peșterii au apărut în 1793 într-o lucrare științifică a lui J. Kleinlauf, acesta prezentând și modul de formare a peșterii prin subteranizarea Horoadei, afluent al Ialomiței, și totodată precizând lungimea peșterii de 1128 m. Peștera nu se remarcă prin anumite atracții turistice spectaculoase, ea prezentând elemente generale specifice peșterilor, însă elementul unic constă în schitul Ialomiței aflat chiar la intrare în peșteră, acesta fiind renovat în urma incendiului prin care a trecut în 1962, fiind cel de-al doilea edificiu de acest gen după schitul din Cheile Bistriței.
Traseul continuă prin urcarea unor scări de lemn a unei galerii de 60 m, pe urmă ajungându-se în Grota Urșilor, denumirea venind de la numeroasele schelete de urs descoperite aici. Îndreptându-se spre sala La Altar, turiștii pot vedea râul subteran venind pe o galerie strâmtă, iar odată ajunși în sală datorită concrețiunilor abundente galeria pare înfundată. Temperatura aerului din peșteră variază între 9 – 12 grade Celsius, iar fauna nu prezintă un interes deosebit. Pe de altă parte peștera este importantă din punct de vedere turistic, această zonă fiind una montană cu circulație intensă. Peștera Ialomiței a fost amenajată cu poteci, scări, iar o parte din traseul peșterii este electrificat. De asemenea, taxa de intrare în peșteră este de doar 8 Ron.
Pe lângă turul peșterii, în această zonă a Munților Bucegi, turiștii se mai pot bucura și de alte obiective turistice naturale și culturale, printre care amintim de:
Babele și Sfinxul – acestea sunt monumente naturale aflate pe platoul Bucegilor, cercetătorii fiind de părere că apa și vântul cu ajutorul înghețului și dezghețului au dus la formarea acestor frumuseți naturale.
Castelul Peleș –acesta fiind reședința de vară a regelui Carol I, după moartea sa castelul devine muzeu. Este o construcție deosebită, exteriorul fiind în stilul Renașterii germane, iar interiorul cu cele 160 de încăperi în stiluri diverse, de la cel al Renașterii germane, italiene, rococo francez și chiar cel hispano – maur.
Crucea Eroilor Neamului – aceasta fiind construită pentru a comemora eroii CFR-iști căzuți la datorie în Primul Război Mondial. Lucrarea are dimensiuni impresionante: 28 m înălțime iar fiecare braț al crucii are 7 m lungime fiecare.
Cascada Urlătoarea –reprezintă un alt monument natural, numele venind de la zgomotul apei care cade de la 15 m.
Fiind o zonă muntoasă foarte populară, există numeroase unități de cazare cu grade diferite de confort, la prețuri accesibile tuturor categoriilor sociale. Astfel că dintre cele mai importante amintim de:
Hotel Peștera este un hotel de 3 stele, fiind situat în localitatea Moroeni într-o zonă foarte liniștită. Toate camerele hotelului sunt dotate cu TV, minibar, baie proprie, halat și papuci, uscător de păr, Wi-fi. Pe lângă aceste servicii, în cadrul hotelului există o piscină, un restaurant, o saună, o sală de fitness. Prețurile pe cameră încep de la 150 RON/noapte.
Casa Moroeni este situată la 2 km de centrul comunei, iar pe lângă serviciile generale în prețul fiecărei camere este inclus și micul dejun, iar seara turiștii pot lua cina în restaurantul Casei. De aici există mai multe trasee pentru drumeții, existând posibilitatea de a vizita chiar și lacul Bolboci.
Pensiunea Valea Cocorei este situată chiar în Parcul Național Bucegi, oferind turiștilor cazați aici o priveliște minunată, fiecare cameră având balcon. Din punct de vedere al posibilităților de servire a mesei, oaspeții au la dispoziție restaurantul pensiunii sau pot sta la un grătar în spațiile amenajate special. Pe lângă toate aceste servicii, pensiunea pune la dispoziție și facilități de spălătorie.
3.2.3 Peștera Scărișoara
Peștera Scărișoara este situată în comuna Gârda de Sus, județul Alba, mai fiind cunoscută și ca peștera „Ghețarul de la Scărișoara” în semn de recunoaștere pentru comoara ce o adăpostește și anume uriașul bloc de gheața cu o vechime de 4000 de ani.
realizează doar prin însoțirea unui ghid. Chiar de la intrare se simte aerul rece al peșterii, în timpul verii fiind o temperatură de + 1 grad, iar iarna de – 7 grade.
Continuând traseul peșterii se ajunge în Sala Mare, podeaua acesteia reprezentând doar partea superioară a blocului de gheață din care se ridic conuri de gheață, oferind sălii o anumită înviorare. Galeria se încheie brusc cu un topogan de gheață, și se ajunge astfel în centrul unei săli cunoscută ca și „Biserica” unde apar impresionante stalagmite de gheață mari în care se reflecă spectaculos razele de lumină. Zona turistică se încheie în acest punct, însă din Sala Mare se deschid spre nord și sud spații întunecoase, cunoscute sub denumirile „Rezervația mare” și
contact cu căldura din inima muntelui. Însă dimensiunea peșterii nu se oprește aici, aceste galerii ducând la sala Coman unde se adună adevăratele podoabe ale peșterii, de unde se coboară mai mult până la o adâncime de – 105 m. Trebuie precizat faptul că Peștera Scărișoara nu este singura cu gheață din țară, ei i se mai adaugă cel de la peștera Focul Viu și de la Borțig.
Chiar dacă nu are dimeniusi foarte mari, lungimea peșterii fiind doar de 700 m, peștera Scărișoara se situează printre primele locuri în ierarhia speoturistică în Munții Apuseni, printre principalele motive amintim de „prezența ghețarului fosil ca unicat sud-est european, cavernamentul remarcabil prin spectaculozitatea sa, gradul ridicat de concreționare, situarea în perimetrul unui areal cu certă funcție recreativă, poziția relativă favorabilă față de căile de acces”.
În această zonă de graniță dintre județele Bihor și Alba există un număr mare de atracții și obiective turistice, unde turiștii pe lângă vizitarea peșterii Scărișoara se pot bucura de frumusețile zonei, plecând astfel mult mai încărcați spiritual. Astfel, chiar lângă Gârda de Sus se află comuna Arieșeni, aceasta fiind cunoscută în mod exclusiv pentru pârtia existentă aici și posibilitățile de practicare a sporturilor de iarnă. Stațiunea oferă pe timpul sezonului de ski servicii de închiere de ski-uri, snowboard-uri, sănii; posibilitatea de a urca până în vârful pârtiei cu tele-scaunul și câteva unități de alimentație publică. Pe lângă sezonul de iarnă, pe timpul verii, toamnei aici se pot organiza tabere școlare, existând unități de cazare special amenajate pentru a întreprinde activități interactive în aer liber. Fiind o zonă muntoasă, aici se pot organiza drumeții sau există trasee montane pentru cei pasionați de adrenalină și aventură, plus că există un număr foarte mare de unități de cazare cu grade diferite de confort, la prețuri accesibile tuturor.
O altă atracție în zonă este Valea Sighiștelului, unde deși lungimea ei este de doar 9 km, jumătate din distanță se parcurge pe pereți verticali, această porțiune ducând cu gândul la un canion. Aici se organizează drumeții, unde turiștii își pot demonstra rezistența fizică. Tot în această zonă există un număt foarte mare de peșteri mai mici care pot fi vizitate în circuit.
Mergând mai înspre nord de Valea Sighiștelului se poate ajunge la o altă destinație turistică, și anume Cheile Galbenei. Traseele întâlnite aici presupun treceri prin tuneluri și cățărări pe lanțuri, tocmai de aceea sunt recomandate doar turiștilor experimentați, nivelul de dificultate fiind unul ridicat. Pe lângă peisajele minumate întâlnite aici, există în zonă și peșteri, Cascada Evantai și Izbucul Galbenei care pot fi vizitate pe parcursul traseelor.
Datorită numărului mare de atracții turistice din aria peșterii Scărișoara, turiștii au la dispoziție trei unități de cazare în cazul în care vor să își petreacă mai mult timpul în zonă. Astfel, un prim exemplu de unitate de cazare este Cabana Suvenirurilor aflată la 250 m de peștera Scărișoara. Unitatea pune la dispoziția clienților săi camere mobilate simplu, dotate cu băi proprii și comune, TV, bucătărie comună, facilități de grătar, Wi-fi. Prețurile unei camere/noapte începe de la 120 RON.
Trecând la alt tip de unitate de cazare, în această zonă există Conacul Samfirei, care pe lângă serviciile generale acesta oferă posibilitatea turiștilor de a servi masa în cadrul restaurantului din locație, o vedere impresionantă spre munte din toate camerele, loc de joacă pentru copii. De asemenea, în cadrul unității există un oficiu de închiriat biciclete pentru cei pasionați.
Iar ultima dar nu și cea din urmă unitate de cazare fiind Pensiunea Piatra Mândruțului, care oferă oaspeților ei un mediu simplu, familiar. Camerele sunt dotate cu utilitățile necesare, iar pe lângă, conducerea oferă în fiecare dimineață cafea celor cazați aici. Pe timpul iernii turiștii pot veni și echipați de ski deoarece pârtia este situată la 20 de minute de mers cu mașina.
3.2.4 Peștera Vântului
Peștera este situată la 2 km de localitatea Șuncuiuș, la periferia nordică a Munților Pădurea Craiului, pe versantul stâng al văii Crișului Repede. Descoperită în anul 1957 de Bagameri Bela, peștera la început avea o lungime de 500 m, în urma cercetărilor și explorărilor efectuate până în anul 1967 peștera avea deja o dimensiune de 15 km.
cea mai lungă peșteră din țară cu 22 kmlungime. Observându-se potențialul peșterii, explorările se întețesc într-un mod alert, cei de la Clubul de Speologie „Emil Racoviță” din București publică în 1979 prima descriere geomorfologică a peșterii iar noi sectoare au fost descoperite ajungându-se ca în anul 1989 peștera Vântului să prezinte o lungime de 40 km. După anii 90’ se începe recartarea peșterii, însă de data aceasta se folosesc echipamente moderne. Explorările nu s-au oprit iar la sfârșitul anul 2000 peștera atinsese o lungime de 47 km, urmând o perioadă în care cei de la Cercul Speologilor Amatori realizează un traseu turistic al peșterii, cu această ocazie se delimitează zona exterioară de protecție al Ariei Naturale Protejate Peștera Vântului.
Având în vedere dimensiunea impresionantă a peșterii, putem afirma că acest aspect reprezintă o consecință a existenței variatelor resurse recreative. Aici putem aminti de meandrele „Emil Racoviță”, acestea prezentând o grupare, dezvoltare și asociere care nu mai este prezentă într-o altă formațiune carstică din România și nici din Europa. Alte „monumente” pe care turiștii le pot întâlni sunt Galeria Hipodromul, Sala Metalul, Sala Titanilor; în aceasta din urmă existând conuri de dărâmături și cupole incredibile formate în urma prăbușirilor, fapt care atestă că peșterile se află într-o continuă evoluție. Analizând din punct de vedere turistic, peștera Vântului se confruntă cu problema legată de răspândirea atracțiilor turistice din cadrul peșterii, acestea fiind greu de introdus în circuit, motivul fiind lipsa de motivații speoturistice și totodată, deși se alocă fonduri, acestea sunt îndreptate într-un procent majoritar spre aspecte morfologice.
Peștera fiind situată în zona localității Șuncuiuș, există multe atracții turistice, aici practicându-se mai mult turismul de aventură. Astfel, un prim exemplu de obiectiv turistic este peștera Vadu Crișului, aceasta aflându-se în custodia Muzeului Țării Crișurilor din Oradea a fost supusă unor amenajări, astăzi fiind la dispoziția turiștilor spre vizitare. Traseul peșterii având o lungime de doar 500 m, nu necesită echipament special, un ghid fiind mereu prezent la intrare în zilele cu program.
Altă atracție în zonă o reprezintă traseele montane marcate. Turiștii pot alege dintre traseul de la peștera Vadu Crișului – Șuncuiuș și cel de la Șuncuiuș către peștera Bătrânului. Primul are o lungime de 9 km, parcurgându-se în 3h ½ – 4h, cu diferențe de nivel + 450 m/ – 450 m. Iar cel de-al doilea are o lungime de 8 km, cu diferențe de nivel + 400 m/ – 100 m, cu durată de parcurgere 3h– 3h 1/2.
Speologia în județul Bihor
Putem afirma că județul Bihor este un paradis al reliefului carstic, atât prin frumusețile și splendorile subterane cât și prin numărul impresionant de peșteri existente, cifrele vorbind de la sine: din patrimoniul speologic al Munților Apuseni de 6000 de peșteri, aproximativ 3000 se găsesc în județul Bihor.
Fig. 3.2 Număr peșteri raportat la forma de relief
Sursa: Pompei Cocean, „Munții Apuseni – Procese și forme carstice”, Editura Academiei Române, București, 2000, pag. 166, grafic realizat de autor
De asemenea, tot aici există arii protejate importante ce includ și peșteri de o valoare deosebită: Parcul Natural Apuseni, situl Natura 2000 Defileul Crișului Repede – Pădurea Craiului sau situl Natura 2000 Tășad. Dintre acestea cel mai important este Parcul Natural Apuseni, cu peșterile cele mai deosebite aflate în județul Bihor, printre cele mai importante amintim de:
Tabel 3.1 Peșteri – arii protejate din Parcul Natural Apuseni
Sursa: http://www.capdd-bihor.org/index.php/arii-protejate/79-arii-naturale-protejate-din-judetul-bihor, tabel realizat de autor
Putem observa din tabel faptul că trei peșteri importante se află în Bazinul Roșia, bazin care prezintă un potențial speologic și speoturistic extraordinar. Tot din cadrul peșterilor existente în județul Bihor, unele prezintă anumite puncte importante:
Peștera Urșilor – cea mai vizitată peșteră din România ( cu 100.000 turiști/an)
Peștera Vântului – cea mai lungă peșteră din România ( cu o lungime de 47 km)
Peștera Cetățile Ponorului – cu cea mai înaltă intrare de peșteră din România ( 76 m)
Peștera din Valea Rea –situată în primele 10 peșteri de pe Terra din punct de vedere al mineralogic ( 35 de tipuri de minerale)
Analizând din punct de vedere turistic, județul Bihor este un exemplu demn de urmat datorită peșterilor amenajate turistic, ariile protejate carstice atât pentru turismul în masă cât și pentru cel speologic, punând în valoare un patrimoniu turistic excepțional.
Analiză comparativă speoturistică – Peștera Meziad și Peștera Urșilor
3.4.1 Peștera Meziad – prezentare
Peștera este situată în Valea Meziadului, județul Bihor, în partea vestică a Munților Apuseni. Aceasta are dimensiuni foarte mari, fiind printre primele peșteri amenajate și este considerată una din cele mai mari peșteri din România. Peștera are două nivele de carstificare:
Nivelul inferior, cu o lungime de 1.542 m, caracterizându-se prin spații deschise, cu dimensiuni care variază între 20-30 metri lățime și 15-20 metri înălțime. După parcurgerea a aproximativ 400 metri, galeriile devin înguste și greu accesibile, nefiind incluse în traseul turistic
Nivelul superior, cu o lungime de 3.208 metri, prezentând trei galerii importante: Galeria descendentă, Galena de joncțiune și Gâtul dracului. În regiunea Podului Natural unde cele două nivele se suprapun se creează o imagine impresionantă, înălțimea totală a cavernamentului ajungând aici la 35 metri.
Peștera a fost vizitată încă de la prima jumătate a secolului XIX de către austriacul A. Schmidl, care a realizat o descriere complexă și un profil sumar; acesta fiind urmat de E. Balogh care aduce completări predecesorului său. S-au mai realizat cercetări biospeologice de către Emil Racoviță împreună cu R. Jeannel, cât și paleontologic – antropologic de către M. Roșca, C. Rișcuția.
efectivă a peșterii, mai pot descoperii obiectivele culturale din zonă, printre care amintim de: vărăritul care este un obicei tradițional poate și datorită faptului că munții sunt formați într-un procent mare din calcar. De asemenea, există Muzeul satului din Remetea unde turiștii pot găși obiecte tradiționale românești și maghiare. Amintim și de meșteșugurile tradiționale cum ar fi:
Meșteșugurile casnice (torsul, urzitul, năvăditul, țesutul, cusutul) – apanajul muncii femeii, au răzbătut prin timp, alături de valorile create în jurul unor simboluri prezente prin intermediul motivelor stilizate, pe țesăturile și costumele populare din zonă.
Portul popular – este unul din elementele care definesc specificul etnic al zonei. În zonă mai puteți vedea portul popular pe viu, mai ales la marile sărbători.
Încondeiatul ouălor (împistrire, roșire, vopsire)
Și nu în ultimul rând se poate vizita Moara de lemn din Roșia, fiind singura care funcționează în zonă. După vizită de obicei proprietarul moarei, domnul Burtic Gheorghe, îi bine dispune pe turiști prin cântatul la vioară. Pe lângă atracțiile culturale mai sunt și cele naturale, după cum am menționat anterior această zonă fiind „împânzită” de peșteri, aceastea constituind principalele atracții naturale, dintre care amintim de Peștera cu Cristale din Mina Farcu, Peștera Ciur – Ponor, Peștera Ciur – Izbuc, Peștera Doboș; dar și din chei: Cheile Albioarei, Cheile Cuților, Cheile Lazurilor.
În această zonă a județului Bihor, fiind foarte bogată în atracții culturale și naturale, există și numeroare unități de cazare care le oferă posibilitatea turiștilor de a-și planifica excursiile pe mai multe zile. Tradițional Casa și Camping Turul sunt două din unitățile de cazare existente în zonă, unde turiștii se pot odihnii într-un mediu curat, simplu.
Tradițional Casa este un complex de case deschis pentru turiști, vizitatori în scopul petrecerii timpului liber, recreeri într-un mediu simplu, primitor, aducând aminte de casa bunicilor. Turiștii vor fi surprinși de simplitatea construcțiilor de lemn, de ornamentele interioare tradiționale românești, de liniștea zonei și bineînțeles, diferitele metode de relaxare activă existente în zonă care le vor aduce o satisfacție spirituală ridicată. Complexul de află pe platoul Runcuri, lângă localitățile Roșia și Remetea, pe coama unui deal, cu o privire extraordinară către Munții Apuseni. Oamenii cazați aici vor putea beneficia și de activitățile de agrement, care vor stimula activ prin explorarea zonei pe bicicletă, dezvoltarea abilităților de a trage cu arcul, parcurgerea unor trasee montane și pentru cei pasionați de adrenalină datul cu tiroliana întinsă peste o dolină.
Camping Turul se află în localitatea Remetea, la poalele munților Apuseni, zona fiind foarte bogată din punct de vedere al numărului de peșteri iar turiștii se pot bucura de natură în toată splendoarea ei și de tradițiile satelor păstrate de sute de ani. Cei care doresc să vină în vacanță sau doar în weekend la Camping Turul au la dispoziție 10 căsuțe de lemn, interiorul fiind alcătuit dintr-un pat dublu și unul supraetajat, iar afară fiecare căsuță are verandă acoperită, cu scaune; de asemenea există grupuri sanitare și wi-fi gratuit. În împrejurimi turiștii pot vizita cele două biserici de lemn de la Șoimuș și Gurbești, pot practica pescuitul pe râul situat cam la 1 km de camping, se poate explora zona prin închirierea de ATV-uri și Quads-uri iar dacă aceștia doresc să vadă cele mai frumoase locuri din Munții Apuseni există ghizi care le pot asigura acest serviciu.
Centrul pentru Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă Bihor implementează Proiectul „Peștera Meziad, o peșteră pentru natură și oameni”, care vizează refacerea amenajărilor ce țin de balustrade, trepte, punți cât și introducerea unui sistem de iluminat pe tehnologia „Show caves lightning systems” cu lămpi LED. Astfel, acest proiect promovează peștera dar cu această promovare și inovare vine și o dezvoltare a comunității locale ca destinație turistică.
3.4.2 Peștera Urșilor – prezentare
Aceasta este localizată în comuna Pietroasa, județul Bihor, fiind cea mai vizitată peșteră din România cu aproximativ 100.000 de turiști anual. Peștera a fost descoperită de Traian Curta la data de 17 septembrie 1975 când s-a încercat distrugerea ei pentru ca exploatarea minieră să poată continua. Ea a fost salvată, studiată, amenajată până în anul 1978, însă abia în 1980 a fost inaugurată oficial, oferind posibilitatea doritorilor să se bucure de frumusețile ei. Denumirea provine de la oasele de urși de Caverna găsite înăuntru, vechi de 17.000 de ani, aceștia rămânând blocați în peșteră în urma unui cutremur care a blocat ieșirea. Din punct de vedere structural, peștera este împărțită în 3 galerii:
stalactite, stalagmite. Iar ultima, dar nu și cea din urmă, Galeria Lumânărilor unde sunt prezente stalactite sub formă de lumânări și formațiuni cu forme bizare care lasă loc turiștilor pentru interpretare.
Peștera poate fi vizitată doar prin însoțirea unui ghid, aceasta fiind disponibilă zilnic, în fiecare perioadă a anului între orele 10:00 – 17:00. Taxele percepute pentru vizitare se aplică, la fel, în funcție de vârstă. Adulții vor plăti 20 Ron, copii 15 Ron, taxă fotografiere 15 Ron și taxă filmare 25 Ron.
Fiind o zonă bogată în obiective turistice, cei veniți să viziteze peștera pot opta pentru și pentru un sejur în care să viziteze mai multe atracții. Dintre acestea amintim de Stâna de Vale, Zona Padiș, Valea Sighiștel. Stâna de Vale este localizată în județul Bihor, în munții Vlădeasa, oferind un cadru natural extraordinar, care împreună cu arta populară, folclorul, invită turiștii la drumeții ce oferă mari satisfacții. În zonă se mai pot vizita Vârful Poieni, Cascada Izvorul Minunilor, Cascada Iadolina, centrul folcloric Budureasa.
Zona Padiș este situată în partea nordică a Munților Bihor, fiind formată din Cetățile Ponorului, Poiana Vărășoaia, Poiana Cuciulata, Cheile Galbenei, Obârșia Văii Boga. Turiștii pot practica turismul de adrenalină, existând numeroase trasee cu grad ridicat de dificultate.
Valea Sighiștelului este situată în județul Bihor, fiind o rezervație naturală de tip mixt ce prezintă sectoare de chei, canioane, peșteri; unde turiștii pot participa la drumeții organizate în acest cadru natural excepțional.
În apropierea peșterii există numeroase unități de cazare, la care turiștii pot apela pentru a se bucura de vacanță pe mai multe zile. Un prim exemplu este Pensiunea Anișoara, aflată la 1 km de peșteră și pune la dispoziția turiștilor 10 camere dotate cu cabine de duș, televizor, Wi-fi, balcoane. În cadrul pensiunii există un restaurant unde cei cazați pot servi mese delicioase atât la micul dejun, la prânz cât și la cină. Pe timpul verii se pot face grătare, fiind în curte spațiu amenajat special. Prețurile pe cameră variază între 60 Ron – 100 Ron, în funcție de tipul camerei.
Un al doilea exemplu este Casa Otilia, situată la 1.5 km de peștera Urșilor, care pe lângă serviciile generale oferă posibilitatea turiștilor de a-și găti singuri în bucătăria comună și de aprovizionare cu diverse alimente din grădina unității. Prețul pe noapte este de 70 Ron sau există posibilitatea de a închiria toată unitatea la prețul de 400 Ron/ noapte. Cabana Riversound reprezintă o altă unitate de cazare, aflată într-un spațiu spectaculos, cu o natură netulburată unde turiștii pot practica pescuitul, drumeții. Cabana prezintă spații de joacă pentru copii, terenuri de fotbal și volei, spații amenajate pentru grătar.
3.4.3 Criterii analiză comparativă
Tabel 3.2 Peștera Meziad vs. Peștera Urșilor – criterii analiză comparativă
Sursa: tabel realizat de autor
În tabelul prezentat mai sus se poate observa o scurtă prezentare a peșterilor Urșilor și Meziad, schițată pe criterii alese pentru a scoate în evidență calitățile și caracteristicile turistice. Este drept a începe prin a observa modul de acces la locații, pentru ambele exemple fiind în apropiere un drum național, în cazul peșterii Meziad existând posibilitatea de a alege un drum european, DN 76 fiind în construcții, turiștii pot folosi această rută pentru a mai salva din timp. Mijloacele de transport până la destinații sunt reprezentate de autoturismul propriu, autocare în cazul în care sunt excursii organizate sau un alt mod pentru a ajunge la peștera Meziad, sunt autobuze care merg din Beiuș spre Meziad dar au o cursă pe zi ceea ce nu le oferă vizitatorilor flexibilitate în coordonarea timpului. Ajunși la destinație, în cazul peșterii Urșilor, cei veniți își vor putea parca mașina sau autocarul într-o parcare special amenajată, fiind păzită permanent. Pe de altă parte, turiștii de la peștera Meziad vor trebui să își lase mașina la o distanță de aproximativ 300 m, într-un spațiu forestier deschis, neamenajat.
Ambele peșteri percep o taxă de intrare modestă, aici incluzând turul peșteri, ghidajul, echipamentul facultativ constând într-o cască de protecție iar în cazul peșterii Meziad este inclusă și taxa foto și video, cei de la peștera Urșilor optând pentru astfel de taxe, separat. Peșterile sunt amenajate la standarde internaționale pentru a fi vizitate, cu sisteme de iluminat, poteci, balustrade. Sistemul de iluminat utilizat în peștera Meziad este bazat pe lămpi LED, implementat în cadrul proiectului „Peștera Meziad, o peșteră pentru natură și oameni” de către cei de la Centrul de Arii Protejate și de Dezvoltare Durabilă Bihor, sistem care are un impact redus asupra mediului peșterii. Potecile și balustradele sunt din fibră de plastic, fiind un material sigur care, la fel, are un impact minim asupra mediului ajutând conservarea peșterii. Peștera Urșilor este amenajată cu sistem de iluminat alimentat de la rețea însă în zonele cu formațiuni carstice deosebite sunt folosite lămpi LED; potecile sunt din beton iar balustradele din fier topit.
Un punct forte pentru ambele peșteri îl constituie posibilitatea turiștilor de a se delecta în zonă prin vizitarea muzeului speologic și achiziționarea de suveniruri de la tarabe, în cazul peșterii Urșilor, iar cei care au vizitat peștera Meziad se pot da cu tiroliana aflată chiar la intrarea în peșteră sau cei pasionați de adrenalină pot parcurge traseul via ferrata. Turiștii care optează pentru un sejur mai lung pentru a vizita obiectivele turistice din apropierea peșterilor, menționate la prezentarea celor două peșteri, au la dispoziție și unități de cazare cu diferite grade de confort, la prețuri accesibile pentru fiecare categorie socială.
Ambele cazuri analizate au puncte tari și puncte slabe, semn care ne arată unde ar trebui să se pună accentul pentru dezvoltare, amenajare sau conservare; aspecte care se răsfrâng asupra numărului de turiști. Se poate observa în cazul peșterii Urșilor că prezintă un interes pentru amenajare, pentru practicarea turismului în masă prin amenajarea unei săli de așteptare și sistem de intrare, prin prezența parcării, prin stimularea consumului la tarabele și muzeul speologic, prin impunerea unor taxe suplimentare pentru fotografiere și video; însă se pune mai puțin preț pe conservarea peșterii, pe organizarea grupurilor de vizitare mai restrânse. Peștera Meziad prezintă opusul situației de la peștera Urșilor, aici eforturile bazându-se pe protejarea peșterii, reducerea impactului asupra mediului începând de la frecvența vizitelor, la sistemul de iluminat, și până la materialele de amenajare a peșterii. Observând numărul de turiști pe anul 2014, peștera Urșilor prezintă un număr de 70.000 de turiști iar peștera Meziad cu 15.400 de turiști. Putem afirma că, criterii precum lungimea (peștera Urșilor 1.500 m și peștera Meziad 4.750 m), amenajarea interioară constituie aspecte secundare în luare deciziei de vizitare în comparație cu infrastructura, dezvoltarea regională, posibilitățile de divertisment din zonă.
Suntem de părere că pentru a stimula și a menține turismul speologic trebuie adoptat un echilibru între implementarea și organizarea activității turistice cu protejarea și conservarea mediului peșterilor.
CONCLUZII
În concluzie putem afirma că am reușit să creăm o imagine de ansamblu cu privire la turismul speologic din România prin corelarea aspectele teoretice cu cele practice, prin prezentarea a trei peșteri cunoscute la nivel internațional spre a ne lărgi orizontul de analiză și a observa mentalitățile, activitățile și deciziile luate care au dus la dezvoltarea turismului speologic în țările emitente, prin descrierea situației naționale cu privire la acest domeniu, unde am prezentat patru exemple iar la final am încheiat cu studiul nostru de caz, constând în analiza comparativă între peștera Meziad și cea a Urșilor.
Turismul speologic în România a apărut destul de timpuriu, mai exact în secolul al XIX-lea, perioadă în care majoritatea peșterilor internaționale cunoscute au fost descoperite și amenajate, lucru care arată faptul că România nu a avut o evoluție continuă urmată de perioada de menținere, din contră au fost perioade lungi de stagnare cu evoluții periodice. Am putea crede că un motiv pentru aceste observații ar fi inexistența unei instituții care să coordoneze activitatea turistică în acest domeniu, iar prin prezența unui număr extraordinar de peșteri pe teritoriul țării (12.400) s-a ajuns la încercarea amenajării a cât mai multe din acestea, dar într-un mod superficial. Analizând criteriile care stau la baza organizării speoturismului în țări precum Japonia, Slovacia, Autria, SUA vom observa că se pune accentul pe aspecte precum: existența unor asociații speoturistice care se ocupă de promovare și dezvoltare, utilizarea unui management de calitate, asigurarea concomitentă a protecției mediului pe lângă amenajarea peșterii, atragerea turiștilor și prin activități suplimentare de aventură, asigurarea securității și confortului turiștilor. Pe de altă parte, în ultimii 50 de ani turismul ca știință s-a dezvoltat, s-au adoptat noi metode și strategii de atragere a turiștilor, observându-se astfel și potențialul prezentat de spațiile subterane, fapt ce a dus la acțiuni de amenajare, iar în prezent România se poate mândrii cu 14 peșteri amenajate la standarde internaționale. O problemă cu care se confruntă speologii o reprezintă braconajul, la nivel național fiind o situație alarmantă. Din peșteri precum Coliboia, Ciur Izbuc, Vârtop s-au furat oase, formațiuni calcaroase cu urme ale oamenilor vechi de 35.000 de ani cu scopul de a fi vândute pe piața neagră, iar aspectul și mai grav îl constituie faptul că nu se iau măsuri împotriva acestor hoți. O acțiune întreprinsă de speologi o reprezintă păstrarea secretă a descoperirilor, Peștera Ciuc Izbuc fiind cel mai bun exemplu de declarare a descoperirilor în urma cărora s-au înregistrat un număr mare de furturi.
La nivelul județului Bihor, am văzut că sunt prezente 3.000 de peșteri din care peștera Vântului este cea mai mare ca lungime din țară cu 42 km și peștera Urșilor fiind cea mai vizitată cu 70.000 de turiști în anul 2014. În cazul peșterii Meziad, fiind arie protejată împreună cu cele două peșteri amintite, cei de la Centrul de Arii Protejate și de Dezvoltare Durabilă Bihor încearcă să sprijine practicarea unui turism eco, sustenabil, prin protejarea mediului și a faunei, fiind un exemplu pentru turiști de destinație turistică unde se pot bucura de frumusețile subterane fără a aduce un impact negativ asupra peșterii. Județul are și avantajul poziționării și formelor de refief, în extremitatea estică fiind prezenți Munții Apuseni, oferind posibilitatea vizitatorilor ca pe lângă turul peșterilor să poate practică și alte activități cum ar fi: rafting-ul, parcurgerea traseelor montane, cățărări, tiroliana; iar al doilea rând pentru turiștii străini tradițiile locale reprezintă o adevărată experiență culturală.
Observând potențialul speoturistic din România suntem de părere că s-ar putea aduce îmbunătățiri prin:
Înființarea unei organizații speoturistice, care să organizeze activități de promovare și dezvoltare și să mențină un contact direct cu Asociația Internațională a Peșterilor Turistice;
Impunerea standardelor de management elaborate de Asociația Internațională a Peșterilor Turistice și în cazul celor din România;
Amenajările realizate să fie la un nivel ridicat, un exemplu fiind sistemul de intrare existent doar în cazul peșterii Urșilor din cele 14, prezența permanentă a ghizilor la peșteri, încurajarea turismului de aventură;
Calitatea serviciilor oferite să fie ridicată, prin pregătirea ghizilor să ofere informații măcar în principalele limbi de circulație internațională (engleză, franceză, germană);
Promovarea turismului speologic prin realizarea unor broșuri tip ghid pentru peșterile scoase în circuitul turistic.
BIBLIOGRAFIE
Academia Republicii Populare Române, “Emil Racoviță – Opere alese”, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1964
Bădescu Bogdan, Moga Emil, „Catalogul Organizațiilor Speologice din România – membrii FRS”, Editura Exploratorii, Reșița, 2014
Bădulescu Alina, Bâc Dorin, „Economia turismului – note de curs pentru uzul studenților”, Oradea, 2013
Bleahu M., Decu V., Negrea Ștefan, Pleșa C., Povară I., Viehmann I., „Peșteri din România”, editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976
Borzsak Sarolta, Egri Csaba, „Underground natural treasures”, Ministry of Rural Development, 2014
Cocean Pompei, „Peșterile României – Potențial turistic”, editura Dacia, Cluj Napoca, 1995
Motaș C., Ghca C.A., „Emil Racoviță – Fondatorul biospeologiei”, Editura Științifică, București, 1969
Povară Ioan, Goran Cristian, Gutt Walter F., „Speologie – ghid practic”, Editura Sport – Turism, București, 1990
Țigu Gabriela, „Resurse și destinații turistice”, Editura Uranus, București, 2005
Viehmann I., Racoviță Gh., Șerban M., „Ghețarul de la Scărișoara”, editura Meridiane, București, 1963
http://www.agerpres.ro
http://anp.hu
http://www.arieseni.info/
http://www.booking.com
http://www.boredpanda.com
http://www.capdd-bihor.org
http://conaculsamfirei.ro
http://www.descoperauniversul.ro
http://www.eisriesenwelt.at
http://www.gcthosting.com
http://www.infoghidromania.com
http://www.iser.ro
http://www.istorielocala.ro
http://www.mie.ro
http://muntii-bucegi.ro
http://obiective-turistice.romania-tourist.info
http://www.padis.ro
http://www.pestera-meziad.ro
http://www.pesteraursilor.net/
http://www.pesteravantului.ro
http://www.pesteri.bihor.ro
http://www.postojnska-jama.eu
http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro
http://www.showcaves.com
http://www.srspeo.ro
http://www.stanadevale.com/
http://www.telegraph.co
http://www.traditionalcasa.ro/
http://www.turistinfo.ro
http://www.welcometoromania.ro
http://www.wikipedia.org
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modele de Amenajare a Turismului Speologic In Romania (ID: 143225)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.