Modele de Afaceri

Introducere

Schimbarile din lumea afacerilor au accelerat cu o viteza incredibilă în ultimii ani. Începând cu anul 1997, evoluția e-business a schimbat concurența globală, fenomen ce s-a amplificat cu ajutorul creșterii globalizării și a dezvoltării economiei în țări precum Brazilia, Rusia, India și China. Datorită societății bazate pe cunoaștere, noile modele de analiza trebuie să reflecte efectele deciziilor în valoarea creației, a inovării. Se poate afirma că atât managerii cât și analiștii de afaceri trebuie sa recunoască faptul că un model de afaceri este alcătuit din portofolii din diferite resurse și bunuri și că fiecare companie are nevoie de a-și creea propriul model de afaceri care să fie conectat printr-o combinație unică de activități și bunuri ce aduc valoare.

Modelul de afaceri este o construcție importantă pentru practicieni, dar a început să fie studiat destul de recent. Din acest motiv cercetările empirice adaptate pe un caz particular, aproape ca nu există. Studiile privind modelele de afaceri s-au realizat la nivelul companiilor mari, stabile din punct de vedere al poziției pe piață. În lucrarea prezentă voi evidenția tipurile de modele de afaceri, scoțând în evidență caracteristicile esențiale în construirea și implementarea unui model de afaceri.

Modelul de afaceri a devenit o unitate importantă în studiile privind inovarea. Din acest motiv, se poate afirmă că managementul de business are dublu rol în stimularea inovării. În primul rând, managemetul de business este văzut ca un instrument important prin permiterea managerilor să conecteze produse și tehnologii inovatoare pentru a obține o ieșire pe piață. În al doilea rând, managementul de business poate fi constituit ca o sursă proprie a inovării. Acest lucru reprezintă o nouă dimensiune în inovare, produse și procese organizaționale distincte.

Procesul de afaceri este important pentru orice oragnizație, dar administrarea acestuia este de o importanță egală. Cerințele de business se schimbă destul de des pentru o organizație, iar pentru a schimbarea, gestionarea și înțelegerea procesului de afaceri curent se recomnadă utilizarea unui management al proceselor de afaceri.

Prezenta lucrare este împărțită în patru capitol. Primul capitol aduce în prim plan tipologia modelelor de afaceri, de la începerea studierii acestora până în prezent. Cel de-al doilea capitol analizează structura modelelor de afaceri, reliefând principalele trăsături ale modelelor de afaceri organizaționale, structurale, ale proceselor de afaceri și ale rolurilor de afaceri.

Al treilea capitol, intitulat “Procese de afaceri-limbaje de descriere” , se concentrază pe standardele de modelare ale afacerilor – Business Process Model and Notation (BPMN) și Unified Modeling Language (UML). Primul subcapitol, referitor la BPMN prezintă importanța și beneficiile utilizării acestui limbaj comun de modelare, dar și descrierile tehnice ale acestuia. Cel de-al doilea subcapitol, prezintă generalități cu privire la UML, fără să fie descriese componentele de lucru ale limbajului de modelare unificat.

În ultimul capitol am descries modelarea unui process de afaceri în cadrul unei companii de asigurări,din momentul în care compania a fost înștiințată de producerea unei daune. Am utilizat software-ul Bizagi pentru modelarea procesului și am trecut prin trei etape de simulare ale procesului de afaceri – validare procesului, analizarea resurselor și analiza timpului. Lucrarea se încheie cu detalierea principalelor concluzii referitoare la domeniul analizat.

Capitolul 1. Modele de afaceri- TIPOLOGIE

.

O posibilă definiție a unui model de afaceri a fost introdusă in lucrarea “The basics of Business Models” de Christian Nielsen și Morten Lund in 2013, care spune că “Un model de afaceri descrie coerența dintre alegerile strategice care faciliteaza manipularea procesului și relațiile care creează valoare la nivelurile operaționale, tactice și strategice din cadrul companiei. Modelul de afaceri este pentru acestea platforma care conecteaza resursele, procesul si oferta serviciului care se concretizează în faptul că întreprinderea devine una profitabilă pe termen lung.” Cu alte cuvinte, un model de afaceri reprezintă platforma care permite alegerilor strategice să devina profitabile, și nu o strategie de prețuri, un nou canal de distribuție și nici un control al calității din procesul de producție.

În 2002 Chesbrough & Rosenbloom au definit un model de afaceri ca fiind “o construcție care integrează perspectivele companiei într-un cadru coerent care folosește caracteristici tehnologice ca intrari și pe care le convertește prin intermediul clienților și al pieții in iesiri economice. Astfel, modelul de afaceri este conceput ca un dispozitiv de focalizare folosit ca intermediar între dezvoltarea tehnologică și conceperea valorii economice.” Având în vedere definițiile date anterior, trebuie să precizez că un model de afaceri nu reprezintă o strategie. Diferența dintre cele două a fost mentionată de Joan Magretta (2002) și anume că, în timp ce un model de afaceri arată “cum lucreaza o întreprindere”, o strategie reprezintă să înțelegi cum să reziști competitorilor. Pe langa faptul că un model de afaceri arată cum este creat profitul, acesta raspunde și la intrebarea “ce apreciază clientul?”.

Istoria modelelor de afaceri a început de la sfarșitul anilor ’90, când termenul a devenit aproape sinonim cu termenul de e-business, odată cu apariția internetului. Din perspectiva e-business, modelele de afaceri se transformau din modele de success în modele profitabile. În prezent, modelul de afaceri reprezintă unul dintre cele mai dicutate și cel mai puțin înțeles concept de afaceri.

Printre atributele minime pe care un model de afaceri ar trebui să le conțină se enumara o înțelegere coerenta a strategiei, o structură și abilitatea de a utiliza soluții tehnologice pentru a creea valoare.

Definițiile și cadrurile modelului de afaceri diferă semnificativ în funcție de factorul extern din relație. Termenul generic de model de afaceri include sugestii și definiții concentrându-se în deosebi pe elemente de modele care ar trebui sa fie formate astfel încat să fie clasificate ca modele de afaceri. Pe de o parte, aceasta furnizează o indicație a elementelor considerate necesare pentru descrierea creării de valori dintr-o perspectivă afacerista, iar pe de altă parte ajută modelele de afaceri să se diferențieze de alte concepte precum managemetul lanțului de aprovizionare si teoria organizațională în general. În continuare vom defini modelele de afaceri la nivel generic, larg si ingust.

Nivel generic

În mod tradițional, modelele de afaceri au fost asociate cu modelele de industrie, unde anumiți factori ajută să se îmbunătățească șansa succesului organizației. Punctul slab în ceea ce privește concentrarea asupra industriei este acelă că schimbările, de exemplu apariția noilor tehnologii, dau naștere unui nou sau actualizat model de afaceri tradițional.

În 2003, Chaharbaghi a identificat trei componente conectate unele cu altele, care formeaza baza unui meta-model pentru modelele de afaceri: caracteristicile felului in care se gandește în companie, sistemul operațional al acesteia și capacitatea pentru generarea valorilor. Dacă primul element aparține unei concepții strategice, ultimul este în conformitate cu o perspectivă bazată pe resurse, iar cel de-al doilea – sistemul operațional – ne oferă o sugestie despre o persepctivă a procesului și a lanțului valoric.

Alte trei componente ale modelului de afaceri generic au fost evidențiate de Normann (2001): mediul extern, ofertele companiei și factori interni precum structuri organizaționale, resurse, cunoaștere și capacitate. S-a ajuns la concluzia că acesta este un concept sistemic în natura, întrucât mediul extern depinde de ceea ce oferă compania, iar ofertele companiei depind la rândul lor de factorii interni.

O alta ipoteză a modelului de afaceri generic este acela că încorporează patru elemente : resurse, vânzări, profit și capital care comunica între ele astfel încât să devină un model de afaceri strategic.

Se poate afirma că, așa cum era de așteptat, caracteristicile în ceea ce privește un model de afaceri generic sunt generale și se concentrează pe întreaga companie sau pe sistemul de creare a valorii.

Nivel întins

Definirea unui model de afaceri la nivel întins se referă la faptul că se concentrează pe întregul sistem al companiei, incluzând poziționarea firmei față de parteneri. Ca o caracteristică generală a modelelor la nivel larg este folosită o perspectivă a lanțului de valori ce conține relațiile dintre producători și consumatori luând în considerare forțele externe, altfel spus, incluzând și conceptul strategiei.

O definiție a modelului de afaceri la nivel larg a fost dată de Weill și Vitale în 2001 care afirmă că un model de afaceri reprezintă “o descriere a rolurilor și relațiilor dintre consumatorii, clienții, aliații și furnizorii firmei care identifică fluxurile majore ale produsului, informației și banilor și principalele beneficii ale participanților”. Această definiție acoperă toate posibilele aspecte ale realizării unei afaceri.

Modelele de afaceri au mai fost definite ca o modalitate de a face afaceri prin care o companie se poate susține singură, și anume genernâd profit, precizând astfel poziția companiei in lanțul valoric.

Comparativ cu modelul de afaceri la nivel generic, cel la nivel întins se apropie de “cum” sunt relațiile interconectate față de “ce” obiecte ar trebui incluse. Mai mult, modelul de afaceri la nivel întins se comportă ca o reprezentare a rolurilor centrale a firmei, în timp ce la nivel generic se pune accentul pe resursele necesare generatoare de valori.

Nivel îngust

În ceea ce privește modelul de afaceri la nivel îngust, acesta este caracterizat de punerea accentului doar pe aspectele interne ale companiei, cum ar fi logica întreprinderii de creare a valorii, procesul care permite acest lucru și infrastructura de generare a valorii.

Astfel, un model de afaceri ar trebui să explice cum o companie știe să ofere o valoare unică, să se facă greu de imitat, să fie strans legată de realitatea economică și care sa ajute parțile interesate să comunice între ele. În cazul competiției strategice, modelul de afaceri reprezintă vehiculul care operaționalizează diferențele. Astfel, un bine construit model de afaceri este reprezentat de o mulțime de legături, procese și rețele ale cauzelor și efectelor care crează valoare. În 2002, Sandberg afirma că un model de afaceri trebuie să identifice clienții pe care vrea să îi servească, să enumere de ce afacerea este diferită de a altora, să explice cum o să se implementeze sugestia valorii și în final să descrie modelul de profit, fluxul de numerar asociat și riscurile legate de cadrul companiei.

În concluzie, definițiile asupra modelului de afaceri la nivel restrâns se concentrează pe detalii asociate premiselor interne pentru profitabilitate ca un sistem de reprezentare.

În tabelul de mai jos se pot identifica principalele caracteristici, punctele tari și punctele slabe ale celor trei tipuri de definiții ale modelului de afaceri. Acest tabel este reprodus din cartea “ The Basics of Business Models” de Christian Nielsen si Morten Lund aparută in 2013.

Capitolul 2. Modele de afaceri –STRUCTURA

În fiecare zi oamenii se confruntă cu alegerea unor decizii. La nivel de întreprindere, managerii iau decizii cu privire la activitățile desfășurate urmărind anumite modele. În ultima perioadă, s-a urmărit o grupare și o clasificare a modelelor după care se ghidau managerii si au apărut urmatoarele patru tipuri de modele de afaceri: motivaționale, organizaționale, ale proceselor de afaceri si ale regulilor de afaceri. Construirea acestor modele s-a realizat cu scopul de a răspunde următoarelor obiective: comunicarea, training și învățare, persuasiune și vânzare, analiză, armonizarea opiniilor și managerilor, cerință pentru dezvoltarea de soft, executarea direct ca soft, managementul și reutilizarea cunoașterii.

2.1 Modele de afaceri motivaționale

Modelul de afaceri motivațional oferă o schemă sau o structură pentru dezvoltarea, comunicarea și gestionarea planurilor afacerii într-o manieră organizată. Pe scurt, modelul de afaceri motivațional identifică factorii care motivează stabilitatea planurilor de afaceri, identifică și definește elementele unui plan de afaceri și indică modalitatea în care toți acești factori și elemente interferează.

Structura modelelor de afaceri motivaționale oferă o bază pentru proiectarea logică a instrumentelor pentru depozitarea și raportarea elementelor unui plan de afaceri pentru întreprinderi.

Un model de afaceri motivațional este constituit dintr-un set de concepte încorporate care definește elementele unui plan de afaceri și din rolurile din structura celor trei concepte esențiale: proces de afaceri, reguli de afaceri și unitatea organizațională.

Putem să ne gândim la un model de afaceri motivațional ca fiind o schiță concepută intenționat pentru a sprijini o gama largă de abordări metodologice. Punerea în aplicare a modelului ar conduce la elemente ale planului de afaceri stocate și legate de alte informații referitoare la întreprindere, indiferent de metodologia utilizată în definirea acestora.

Toate elementele unui model de afaceri motivațional sunt dezvoltate dintr-o perspectivă afaceristă. Ideea este de a dezvolta un model de afaceri pentru elementele planului de afaceri înainte de a începe dezvoltarea sistemului sau proiectarea tehnică sau chiar modelarea detaliată a afacerii. Planurile de afaceri devin în acest fel bazele activității, conectând într-o modalitate fermă soluțiile sistemului la intenția afacerii.

Modelul de afaceri motivațional satisface următoarele obiective: comunicare, persuasiune și vânzare, training și învățare, analiză, armonizarea opiniilor conducerii și managementul cunoașterii.

O ipoteză fundamentală a modelului motivațional este aceea că nu ceea ce face organizația este condusă de schimbare, ci felul în care organizația decide sa reacționeze la schimbare. Recunoașterea schimbărilor determinate de influență și evaluarea impactului asupra întreprinderii sunt cruciale.

Modelul motivațional de afaceri nu necesită un proces specific pentru reacționarea la schimbare. Indiferent de procesul uitlizat, modelul acceptă următoarea trasabilitate:

înainte, de la impactul influențelor la specificarea procesului afacerii, regulilor de afaceri și responsabilitatea organizației.

înapoi, pentru ca o întreprindere să demonstreze de ce face, ceea ce face, în felul în care o face.

Ambele sunt împortante pentru guvernare, în special pentru respectarea reglementării.

Beneficiarii unui model motivațional de afacere sunt: dezvoltatorii planului de afacere, modelatorii afacerii și implementatorii de instrumente software și arhive.

Dezvoltatorii planului de afacere primesc de la modelul motivațional un set de concepte ce acționează ca o listă de verificare a factorilor ce urmează a fi considerați. Aceștia mai primesc un vocabular standard și un model flexibil ce susține dezvoltarea proceselor.

Modelatorii planului de afacere sunt ajutați de conținutul modelului de afacere al întreprinderii în formarea și orientarea a unor modele mai detaliate. Instrumentele bazate pe modelul de afaceri motivațional oferă un mod simplu de legătură intre procesele de afaceri, regulile de afaceri și unitatea organizațională, iar în cazul rezultatelor dorite li se oferă cursuri de acțiune și politici ale afacerii pe care le afectează.

Implementatorii modelului de afacere primesc de la modelul motivațional bazele unui proiect logic de date care au fost implementate în baza de date a instrumentelor care susțin modelul. Ei ar putea să aleaga să elaboreze un model motivațional de afaceri cu atribute suplimentare, cu entități mai normalizate și cu asociații mai rafinate.

2.2 Modele de afaceri organizationale

Modificările din modelul de afacere aduc în prim plan întrebări organizatorice, ilustrate de faptul că firmele nu știau cu adevărat cum să facă față din punct de vedere structural cu noile piețe de desfacere în anii 1990. În momentul în care, un număr mare de companii a început să vândă pe internet, a început totodată să se folosească diferite abordări organizaționale privind noile canale online. Unele întreprinderi au început să îsi creeze departamente noi, altele și-au pus departamentul IT să fie responsabil de vânzări, iar alte întreprinderi și-au creat complet alte firme în care aveau deținut un pachet majoritar.

Un model de afaceri organizațional descrie legătura dintre structură, departamente, unități, procese și fluxuri de lucru din cadrul întreprinderii. Acesta implementează modelul de afaceri într-o structură de afaceri corespunzătoare și evaluează dacă structura și procesele sunt aliniate corespunzător la modelul de afaceri.

Un avantaj major al modelelor de afaceri organizaționale este faptul că o bună înțelegere a laturii infrastructurii unui model de afaceri conduce la o organizație de afaceri optimizată. Mai exact, prin definirea aspectelor de infrastructură a modelelor de afaceri, cum ar fi lanțul de aprovizionare și diversele parteneriate și legături pe care o companie le menține, devine mult mai ușor să se adreseze întrebări legate de procese sau de externalizarea proceselor de afaceri.

Dintre cele opt obiective propuse pentru conceperea modelelor de afacere, modelul organizațional satisface următoarele: comunicare, training și învățare, persuasiune și vânzare, și analiză.

2.3 Modele ale proceselor de afaceri

Managemetul proceselor de afaceri se bazează pe observația că fiecare produs pe care compania îl oferă pe piață este rezultatul unui numar de activități efectuate. Procesele de afaceri reprezintă instrumentul cheie care să organizeze aceste activități cu scopul de a îmbunătăți înțelegerea interdependențelor dintre ele. O companie poate să își atingă scopurile într-o manieră eficientă dacă persoanele din întreprindere și resursele precum sistemele informaționale se înțeleg intre ele. Procesele de afaceri reprezintă un concept important care să faciliteze eficient aceasta colaborare.

Un sistem informațional este un sistem creat de om constituit dintr-un set de componente bazate pe calculator și manuale create pentru a facilita funcțiile operaționale ale întreprinderii și pentru a sprijini managemetul luării deciziilor prin dezvăluirea informațiilor pe care managerii le pot folosi în planificarea și controlul activităților firmei.

Au fost propuse următoarele definiții pentru conceptul de procese de afaceri:

Un process de afaceri este alcătuit dintr-un set de activități care sunt efectuate în coordonarea unui mediu organizațional și tehnic. Aceste activități grupate realizează un scop al afacerii. Fiecare proces de afaceri este adoptat de o singură organizație, dar poate interacționa cu alte procese de afaceri realizate de alte organizații. Managementul procesului de afaceri nu doar acoperă reprezentarea unui proces de afaceri, dar și pe cea a activităților adiționale.

Un model de procese de afaceri include un set de modele de activitate și restricții de executare. O instanță de proces de afaceri reprezintă un caz concret în afacerea operațională a companiei alcătuită din instanțe de activitate. Fiecare model de proces de afaceri se comportă ca o schiță pentru un set de instanțe ale procesului de afaceri, iar fiecare model de activitate se comportă ca o schiță pentru un set de instanțe de activități.

Un proces de afaceri este un set de evenimente de afaceri care împreună permit crearea și livrarea produselor și serviciilor unei organizații către clienții acesteia. Cunoașterea acestui proces este esențială pentru succesul unui utilizator tehnologic, consultant, proprietarul unui proces de afaceri sau specialistul în tehnologia informației.

Un process de afaceri are trei procese componente care lucrează împreună cu scopul de a sprijini activitățile logice ale acestuia. Sistemul informațional suportă toate cele trei sisteme în care în mod frecvent întruchipează o mulțime de politici și proceduri care ajută la definirea fiecărui proces.

Procesul de informare este acea parte a sistemului de informare globală legată de un proces particular de afaceri. Procesul de informare deține un rol critic în modalitatea de interacțiune a celor trei procese.

Procesul operațional este un sistem creat de om, care conține oamenii, echipamentul, organizația, politicile și procedurile acesteia care au obiectivul de a îndeplini munca organizației. Procesele operationale includ, de obicei, distribuția, producția, resursele umane și subprocesele acestora.

Acest proces de afaceri se comportă ca un furnizor sau un consumator al procesului. La acest nivel se utilizează tehnici informale și semiformale. Strategia unei companii, scopurile acesteia și procesul operațional al afacerii pot fi descrise într-un plan de text îmbunatățit cu diagrame exprimate într-o notație semiformală. În procesul operațional, activitățile și legătura dintre ele sunt specificate, dar aspectele implementării procesului de afaceri sunt nerespectate.

Procesele operationale de afaceri reprezintă baza dezvoltării de punere în aplicare a proceselor de afaceri. Procesele de afaceri puse in aplicare conțin informații despre executarea activităților proceselor și despre mediul tehnic și organizațional în care vor fi executate.

Procesul de management este un sistem creat de om, care conține oamenii, autoritățile, organizația, politicile și procedurile acesteia care au obiectivul de a planui și controla operațiunile organizației. Cele mai proeminente acțiuni ale acestui proces sunt planificarea, controlul și luarea deciziilor. Managemetul procesului de afaceri include concepte, metode și tehnici care să sprijine construcția, administrarea, configurarea, adoptarea si analizarea procesului de afaceri. Bazele managementului de procese de afaceri sunt reprezentarea excplicită a proceselor afacerii cu activitățile și restricțiile executive dintre ele. Odată ce procesele de afaceri au fost definite, ele pot constitui subiectul unei analize, îmbunătățiri și adoptare. În mod tradițional, procesele de afaceri sunt adoptate manual, ghidate de cunoștințele personalului companiei și sistate de regulile și procedurile organizaționale.

Modelul procesului de afaceri este rezultatul de mapare a unui proces de afaceri așa cum este perceput de un modelator. Un proces de afaceri poate fi un proces real sau un proces care a fost conceptualizat de modulator.

2.4 Modele ale regulilor de afaceri

Toate afacerile sunt controlate de reguli care reglementează modalitatea în care afacerea operaționează și felul în care e structurată.

Termenul de “reguli de afaceri” poate fi înțeles atât la nivelul de domeniu al afacerii, cât și la nivelul operational al unui sistem de informare. Conceptele fundamentale ale regulilor de afaceri se regăsesc la nivelul domeniului de afaceri, unde, în anumite cazuri, acestea pot fi implementate într-un sistem informatic.

Regulile de afaceri se pot clasifica în reguli derivate, reguli de tip eveniment-acțiune și reguli de constângere,cele din urmă clasificându-se la rândul lor în constrângeri statice și de tranziție.

Regulile derivate sunt expresii care definesc componentele derivate din structura informațională în ceea ce privește entitățile deja prezente în baza informațională a întreprinderii modelate.

Regulile de derivare sunt introduse ca un mijloc de capturare a domeniului structural de cunoaștere care nu necesită depozitare. Valoarea acestuia poate fi dinamic derivată folosind informații deja existente sau altele derivate.

Regulile de tip eveniment-acțiune sunt implicate în invocarea activităților. În special, regulile de acțiune exprimă condițiile sub care acțiunile trebuie să fie luate, adică un set de condiții de declanșare și/sau un set de condiții prealabile care trebuie îndeplinite inainte de execuția acestora.

Regulile de constrângere se ocupă de integritatea informațiilor întreprinderii sau cu activitățile întreprinderii și comportamentul permis al acestora.

Constrângerile statice se aplică fiecărei etape a informației de bază și sunt independente de timp. Ele reprezintă condiții care trebuie păstrate la fiecare etapă.

Constrângerile de tranziție definesc tranziții valide publice în baza de informații, specificând astfel restricții privind comportamentul sistemului.

Tipurile de relații dintre regulile din modelul regulilor de afaceri sunt de susținere a relației, utilizată cu scopul de a perfecționa și a rezolva regulile și de împiedicare, utilizată cu scopul de a arăta influențele negative dintre componentele modelului regulilor de afaceri.

În cele ce urmează voi enumera beneficiile utilizării regulilor de afaceri într-o întreprindere. În primul rând, o aplicație a regulilor de afaceri oferă controlul regulilor de afaceri înapoi la afacere, întrucât este o aplicație agilă și arhitecturală pentru schimbările în logica deciziilor. Ne referim aici, la schimbările la care este supusă întreprinderea de-a lungul timpului, chiar din ce în ce mai rapid cu zi ce trece, de exemplu, intrarea pe noi piețe, introducerea de noi produse, respectarea noilor reglementări, efectuarea de noi acorduri cu clienții și furnizorii, schimbarea direcției prin fuziuni, achiziții, alianțe și înstrăinări. În al doilea rând, regulile de afaceri controlează și formează comportamentul și deciziile afacerii prin precizarea a ce este posibil și a ce nu este de dorit în funcționarea întreprinderii. Putem afima că ele reprezintă esența capturată a unei afaceri bine realizată. Un alt beneficiu este acela că regulile de afaceri reprezintă soluția practică de a salva o întreagă serie de provocări cu care companiile se confruntă în ziua de astăzi.

Capitolul 3. Modele de afaceri- LIMBAJE DE DESCRIERE

Lumea proceselor de afaceri s-a schimbat dramatic în ultimii ani. Procesele pot fi acum coordonate din exteriorul granițelor naturale ale organizației. Un proces de afaceri utilizează acum mai mulți participanți, iar coordonarea poate fi complexă. Cu scopul de a se reduce acest dezavantaj, a fost creat standardul BPMN (Business Process Modeling and Notation) care va oferi beneficii utilizatorilor într-o manieră asemănătoare a standardului UML (Unified Modelling Language).

Standardul UML (Unified modeling language) susține o abordare orientată obiect în modelarea aplicațiilor, în timp ce BPMN ( business process modeling notation) susține o abordare orientată pe proces în modelarea sistemelor. În timp ce, BPMN pune accentul pe procesele de afaceri, UML se concentrează pe proiectarea software, așadar cele două notații nu sunt concurente, ci doar au puncte de vedere diferite asupra sistemelor. În continuare voi prezenta principalele caracteristici ale celor două notații – BPMN și UML.

3.1 Business Process Model and Notation

Business Process Model and Notation (BPMN) este o notație de tip grafic care prezintă etapele dintr-un proces de afaceri. BPMN descrie de la un capăt la altul fluxul unui proces de afaceri. Notația a fost special concepută pentru coordonarea ordinii proceselor și mesajelor care au loc între diferiți participanți ai proceselor într-un set de activități.

Notația de modelare a proceselor de afaceri (BPMN) vizează de obicei utilizatorii de afaceri, la un nivel înalt și implementatorii proceselor la nivel scăzut. Utilizatorilor de afaceri le-ar trebui să le fie ușor de înțeles citirea diagramei proceselor de afaceri BPMN. Implementatorilor proceselor le-ar trebui să le fie ușor să decoreze diagrama proceselor de afaceri cu detalii suplimentare cu scopul de a reprezenta procesul într-o implementare fizică. În concluzie, business process modeling and notation (BPMN) este destinat utilizatorilor, furnizorilor și prestatatorilor de servicii care trebuie să comunice procesele de afaceri într-un mod standard.

BPMN a fost dezvoltat de BPMI ( Business Process Management Initiative) ca un standard de modelare a proceselor de afaceri cu scopul de a facilita BPM ( Business Process Managemet). În prezent BPMN este menținut de Object Management Group (OMG). Alături de BPMN au mai fost dezvoltate și Business Process Modeling Language (BMPL) ca un limbaj de execuție standard al afacerilor, dar și Business Process Query Language ( BPQL), o interfață standard de management pentru implementarea și execuția proceselor e-business.

Business Process Modeling and Notation (BPMN) prevede o singură diagramă a procesului de afacere, numită Business Process Diagram (BPD). Beneficiile utilizării diagramei procesului de afaceri prevăd în primul rând înțelegerea ușoară a modelului procesului de afaceri și de către utilizatori necalificați în domeniu, de exemplu, echipa de management, dar și faptul că oferă expresivitate pentru modelarea proceselor complexe de afaceri urmând apoi să fie mapate la un limbaj de execuție al afacerii.

Prima versiune a BPMN (BPMN 1.0) a apărut în luna mai a anului 2004, după mai bine de doi ani de muncă a grupului BPMI, iar în 2010 a apărut și versiunea BPMN 2.0. Cea de-a doua versiune oferă în plus față de prima, următoarele:

un metamodel standardizat și un format serializat pentru BPMN, care permite utilizatorilor să schimbe modele ale proceselor de afaceri între diferiți furnizori

o semantică de execuție standardizată pentru BPMN care permite vânzătorilor de instrumente implementarea a motoarelor de execuție interoperabile pentru procesele de afaceri

un format de diagramă interschimbabil, ce permite utilizatorilor să schimbe informații grafice a diagramei de proces a afacerii

o notație extinsă pentru interacțiunile organizaționale care activează noi cazuri de utilizare pentru sprijinul instrumentelor automate pentru procesele care implică numeroși parteneri de afaceri

unele elemente suplimentare pentru neîntreruperea evenimentelor proceselor și a supbroceselor

Dintre toate beneficiile celei de-a doua versiuni, sunt de remarcat două beneficii speciale. În primul rând, schimbul standardizat sprijină colaborarea dintre diferite organizații, în cadrul aceleași întreprinderi cât și între diferite întreprinderi. Astfel, o diagramă BPMN creată într-o anumită parte a companiei poate fi corectată, îmbunătățită, analizată, iar în altă parte poate fi executată utilizând instrumente diferite ale diferiților furnizori de instrumente.

În al doilea rând BPMN 2.0 este prima notație cu format interschimbabil care combină modelarea prietenoasă a afacerii cu specificații tehnice detaliate a modelului executabil în cadrul aceluiași model de proces. Acest lucru favorizează colaborarea dintre analiștii de afaceri și dezvoltatorii tehnici din sistemul infromatic care susține afacerea. Împreună cu instrumentele de colaborare ale procesului, este permisă o abordare agilă a dezvoltării și adaptării sistemelor informatice.

BPMN 2.0 definește un bogat limbaj de modelare și notare care poate fi folosit în diferite scenarii. De exemplu, o companie ar putea să folosească BPMN pentru modelarea proceselor interne cu scopul de a le analiza și a le îmbunătați. O altă companie ar putea utiliza BPMN pentru a modela interacțiunea cu parteneri de afaceri într-un anumit lanț de aprovizionare, iar o a treia companie ar putea folosi BPMN pentru a defini întregul sau parțialul flux de producție automat, executat de un motor puternic de execuție.

O diagramă a proceselor de afaceri (BPD) este alcătuită dintr-un set de elemente grafice. Cele patru categorii de elemente sunt:

obiecte de flux

obiecte de conectare

benzi de înot (din engleză – swimlanes)

artefacte (din engleză – artifact = obiect produs de activitatea umană)

Obiectele de flux conțin trei elemente de bază : eveniment, activitate și poartă.

Un eveniment este reprezentat de un cerc și semnifică ceea ce se întâmplă în timpul procesului de afaceri. Evenimentele afectează fluxul de proces și au de obicei o cauză (declanșare) sau un impact (rezultat). În funcție de momentul în care evenimentele afectează fluxul, acestea sunt de trei tipuri : start, intermediar și de final.

3 -1 Tipuri de evenimente

O activitate se regăsește sub forma unui dreptunghi rotunjit la capete și reprezintă termenul generic pentru munca pe care compania o efectuează. O activitate poate fi atomică și non-atomică (compusă) și se regăsește sub foma de subproces sau de sarcină (task).

3-2 Tipuri de activități

O poartă îmbracă forma unui romb și este utilizat în controlarea divergenței și convergenței a secvenței de flux. Scopul acesteia este determinarea deciziilor precum bifurcare, fuzionare și aderarea la noi căi.

3-3 Poartă

Obiectele de conectare sunt conectate într-o diagramă pentru a crea structura scheletului de bază a unui proces de afaceri. Acest lucru se realizeză prin trei conectori: fluxul de secvență, fluxul de mesaj și asocierea.

Fluxul de secvență este reprezentat de o săgeată continuă cu un vârf solid și are rolul de a arăta ordinea secvețelor pe care activitățile le vor efectua în proces.

3-4 Flux de secvență

Fluxul de mesaj este reprezentat de o săgeată punctată, care are în capăt un vârf deschis și care e utilizat pentru a arăta fluxul mesajelor dintre doi participanți ai procesului separați (entități ai procesului sau roluri ale procesului). În BPMN doi participanți sunt reprezentați prin două benzi separate.

3-5 Flux de mesaj

Asocierea e reprezentată de o linie punctată cu un vârf de săgeată și este utilizată pentru a asocia datele, textul și alte artifacte cu obiectele de flux. Asocierile sunt folosite cu scopul de a arăta intrările și ieșirile activităților.

3-6 Asociere

Benzi de înot

Majoritatea metodologiilor proceselor de afaceri utilizează conceptul de benzi de inot ca un mecanism care organizează activitățile în categorii vizuale separate cu scopul de a ilustra diferite capabilități funcționale sau responsabilități. BPMN utilizează benzile de inot cu două construcții principale: piscină și bandă.

Piscina reprezintă un participant în proces. De asemenea se comportă ca un container grafic pentru partiționarea unui set de activități din alte piscine.

3-7 Piscină

O bandă este o sub-partiție din cadrul unei piscini și care se întinde pe toată lungimea piscinei. Benzile sunt utilizate cu scopul de a organiza și categoriza activitățile.

3-8 Bandă

Artifecte

BPMN a fost proiectat astfel încât să permită modelatorilor și instrumentelor de modelare flexibilitate în extinderea notației bazice și asigurarea abilității contextelor adiționale corespunzătoare. Orice număr de artifacte pot fi adăugate diagramei în funcție de contextul procesului de afaceri modelat. Cele 3 tipuri predefinite de BPMN sunt: obiecte de data, grup și adnotări.

Obiectele de data sunt un mecanism care arată modalitatea în care datele sunt cerute sau produse de activități. Ele sunt conectate de activități prin asocieri.

Un grup este reprezentat de un dreptunghi cu colturile rotungite și cu marginile punctate. Grupul poate fi utilizat pentru documentarea sau pentru analizarea scopurilor, dar nu afectează fluxul de secvență.

Adnotările sunt un mecanism pentru un modelator care furnizează o informație adițională într-un text pentru cititorii diagramei.

Modelarea proceselor de afaceri se utilizează pentru a comunica o varietate întinsă de informații între difererite audiențe. BPMN este conceput pentru a acoperi mai multe tipuri de modelare, însă la baza modelării proceselor esistă două mari tipuri de modele care pot fi create cu ajutorul diagramei BPD:

de colaborare (public) Procese Business to Business B2B

interne (private) Procese de afaceri

Un proces de colaborare B2B descrie interacțiunile dintre două sau mai multe entități de afaceri. Diagramele pentru acest tip de procese sunt de obicei generale, având un punct de vedere global. Interacțiunile sunt descrise ca o secvență de activități și mesaje schimbate între participanți.

Un proces de afaceri intern se va concentra pe un singur punct de vedere a unei singure organizații. Deși procesele interne interacționează cu participanți externi, ei definesc activități care nu sunt în mod general publice. Dacă se utilizează benzi de inot atunci procesul intern de afaceri va fi cuprins într-o singură piscină. Fluxul de secventă al procesului este conținut în cadrul piscinei și deci, nu va putea să treacă granița în altă piscină. În acest caz se vor utiliza fluxuri de mesaje care să arate interacțiunile existente dintre procesele separate. Astfel, o singură diagramă a proceselor de afaceri poate afișa mai multe procese private.

3.2 Unified Modeling Language

Modelarea reprezintă proiectarea de aplicații software înainte de codificare.. Modelarea reprezintă o parte esențială a proiectelor software mari, dar reprezintă și un ajutor pentru proiectele de dimensiuni medii și mici. Un model joacă rolul analogului în dezvoltarea software. Utilizând un model, cei responsabili pentru succesul dezvoltării proiectului software se pot asigura că funcționalitatea afacerii este corectă și completă și că programul de proiectare sprijină cerințele privind scalabilitatea, securitatea și alte caracteristici înainte de implementarea codului. Sondajele arată că proiecte de dimensiuni mari pentru software au o mai mare probabilitate să eșueze în îndeplinirea tuturor cerințelor decât să reușească. Pentru a spori șansele de succes, ar trebui întâi să fie realizată o modelare a proiectului astfel încât să se poată vizualiza cerințele înainte de începerea scrierii codului sursă.

Limbajul de modelare unificat (UML) este un limbaj standard de modelare vizuală utilizat pentru modelarea proceselor și afacerilor, dar și pentru analizarea, proiectarea și implementarea sistemelor software de bază. Totodată, UML reprezintă un limbaj comun pentru analiștii de afaceri, arhitecții software și pentru dezvoltatori. Scopul acestuia este de a descrie, specifica, și arăta procesele de afaceri, structura și comportamentul sistemului software.

Apărut inițial în 1977, versiunea 1.1, UML a trecut prin mai multe transformări, de obicei îmbunătățiri la versiunea anterioară, ajungând în prezent la versiunea 2.5 RTF-Beta 2 lansată în 2013.

UML 2.0 are predefinite treisprezece tipuri de diagrame, împărțite în trei categorii: diagrame de structură statice, diagrame de comportament și diagrame ce definesc diferite tipuri de intereracțiune.

Diagramele de structură cuprind următoarele șase tipuri de diagrame:

diagrama de clasă – descrie structura unui sistem

diagrama obiect – exprimă combinațiile posibile unei specifice diagrame de clasă

diagrama componentă – un caz special de diagramă de clasă utilizată pentru a descrie componentele în cadrul unui sistem software

diagrama structură mixtă – arată atât structura internă a unui clasificator cât și comportamentul unei colaborații

diagrama pachet – ilustrează pachetele și relațiile dintre ele

diagrama de desfășurare – un caz special de diagramă de clasă utilizată pentru a descrie partea de hardware în sistemul software

Diagramele de comportament cuprind următoarele trei tipuri de diagrame:

diagrama de caz de utilizare – ilustrează relațiile dintre cazurile de utilizare

diagrama de activitate – descrie acțiunile și activitățile ce au loc într-un sistem

diagrama de echipamnet public – folosit pentru modelarea comportamentului discret prin tranzacții publice finite

Diagramele de interacțiune cuprind următoarele patru tipuri de diagrame:

diagrama de secvență – arată una sau mai multe secvențe de mesaje trimise într-un set de obiecte

diagrama de comunicare – se concentrează pe interacțiunea frânghiilor unde arhitectura structurii interne și felul în care corespunde cu trecerea mesajului este centrală

diagrama de timp – prezintă interacțiuni atunci când un scop principal al diagramei este relaționat cu timpul

diagrama de interacțiune generală – definește interacțiuni printr-o varietate de diagrame de activitate într-un mod în care promovează imaginea fluxului de control.

Un model structural este un mod formal de a reprezenta obiectele care sunt utilizate și create de un sistem de afaceri. El ilustrează oamenii, locurile și lucrurile și relatează modalitatea în care informația este capturată și relatată între compomentele deținute. Modelul structural este desenat utilizând un proces iterativ în care modelul devine mai detaliat și mai puțin conceptual cu trecerea timpului. În timpul analizei, analiștii desenează un model conceptual care arată organizarea logică a obiectelor fără a indica și modalitatea în care obiectele sunt stocate, create sau manipulate. Deoarece acest model nu conține detalii tehnice sau de implementare, analiștii pot să se concentreze mai ușor în potrivirea modelului cu cerințele sistemului din afacerea reală. În timpul proiectării, analiștii vor modifica modelul structural conceptual într-un model proiectat care să reflecte modalitate în care obiectele vor fi organizate în baze de date și fișiere. Din acest moment, modelul este verificat de redundanță, iar analiștii vor investiga diferite modalități prin care să se poată obține ușor preluarea obiectelor.

De fiecare dată când un analist de sistem întâmpină o problemă care trebuie să fie rezolvată, el trebuie să învețe problemele care stau la baza domeniului principal. Scopul analistului este să descopere datele cheie conținute în domeniul problemei și să construiască un model structural al obiectelor. Modelele orientate-obiect permit analistului reducerea decalajului semantic dintre problemele de bază ale domeniului și modelul structural evolutiv. Cu toate acestea, lumea reală și lumea software-ului sunt diferite. Lumea reală tinde să fie dezorganizată, iar lumea programelor software trebuie să fie logică și îngrijită. Ca atare, o cartografiere între modelele structurale și domeniul problemă s-ar putea să nu fie posibilă, chiar mai mult, aceasta nici nu este de dorit să existe.

Unul dintre scopurile principale ale modelului structural este acela de a crea un vocabular care să fie înțeles de utilizat de analiști și de utilizatori.

Trebuie specificat că la acest stadiu de dezvoltare, modelul structural nu reprezintă componente software sau un limbaj de programare orientat obiect, chiar dacă modelul structural conține clase, atribute, operații și relații de-a lungul claselor de analiză.

Modelele de comportament descriu aspectele dinamice interne dintr-un sistem informațional care sprijină procesul de afaceri dintr-o organizație. În timpul analizei, modelele de comportament descriu ce este logica internă a proceselor fără să specifice modul în care procesele vor fi implementate. Mai târziu, în etapele de proiectare și implementare, proiectarea detaliată a a operațiunilor incluse în obiect vor fi specificate complet.

Unul dintre scopurile principale ale unui model de comportament este de a arăta cum obiectele activului suport dintr-un domeniu problemă vor lucra împreună pentru a forma o colaborare cu scopul de a sprijini reciproc cazurile de utilizare. Întrucât modelele structurale reprezintă obiecte și relațiile dintre ele, modelele comportamanetale descriu vederea internă a unui proces de afaceri descris de un caz de utilizare. Procesul poate fi demonstrat prin interacțiuni care au loc între obiectele care colaborează pentru a sprijini cazul de utilizare și prin interacțiunile diagramelor.

Crearea modelelor comportamentale este un proces iterativ, care iterează nu doar modelele comportamentale individuale, dar și modelele structurale și funcționale. Odată ce modelele comportamentale au fost create, este neobișnuit să se realizeze schimbări în modelele structurale sau funcționale.

Modelele funcționale descriu procesele de afaceri și interacțiunea dintre sistemul informațional și mediul său.

Chiar și din punctul de vedere dezvoltării sistemelor orientate obiect, modelarea proceselor de afaceri s-a dovedit a fi valoroasă. Un pericol major al modelării proceselor de afaceri este acela că procesul de dezvoltare al afacerii se concentrează pe o direcție de descompunere funcțională. Cu toate acestea, dacă este utilizat cu atenție poate spori dezvoltarea sistemelor orientate obiect. UML 2.0 sprijină modelarea proceselor folosind diagrama de activitate. Diagrama de activitate cuprinde activități precum acțiuni, obiecte, fluxuri de control sau de obiecte și alte noduri. Chiar mai mult, și în cazul UML se pot utiliza benzi de înot pentru sporirea vizibilității diagramelor. O diagramă de activitate este foarte utilă în ajutarea analistului în identificarea cazurilor de utilizare relevante pentru sistemul informațional în curs de dezvoltare.

Unul dintre motivele principale pentru dezvoltarea unui model este reprezentat de înțelegerea afacerii și facilitarea comunicării despre afacere. Un model vizual este mai ușor de înțeles și de discutat decât o descriere textuală. Modelul este mai degrabă un instantaneu a modului în care modelatorii văd afacere. Modelul se va schimba și va evalua de îndată ce modelatorii înțeleg mai bine afacerea sau modificările acesteia. Odată ce modelul este destul de stabil întrucât modelatorii oferă o imagine mai clară a rolurilor și sarcinilor din interiorul companiei, administratorii pot folosi conceptele pentru instruirea angajaților.

Un model de afaceri poate acționa ca bază pentru modelarea și proiectarea sistemului software într-o companie. Este avantajos să se folosească același limbaj de modelare și aceleași concepte pentru a modela afacerea și software-ul. UML este o tehincă destul de cunoscută pentru modelarea sistemului software și de aceea foarte multe companii utilizează în ziua de astăzi limbajul de modelare unificat (UML) pentru modelarea software-ului, dar și pentru modelarea afacerii.

Modelul de afacere și modelul software sunt de obicei dezvoltate ca facând parte din două proiecte diferite cu două echipe diferite. Modelele nu au o relație unu la unu, iar majoritatea elementelor din modelul de afacere nu vor face parte din modelul software din moment ce nu toate procesele de afacere vor fi dezvoltate sau reprezentate în software. Majoritatea proceselor conțin activități care sunt efectuate manual din exteriorul sistemului software. prin urmare nu devin parte a modelului software. Conceptele de afaceri precum modelul obiectiv sunt în mod normal lăsate pe dinafara sistemului software. În mod similar, multe elemente din modelul software cuprind soluții și construcții detaliate tehnice și nu se vor regăsi în modelul de afacere.

Capitolul 4. Aplicație – BPMN în cadrul unei companii de asigurări

Pentru a înțelege mai bine funcționarea modelului de notare a unui proces de afaceri, am realizat diagrama procesului de afaceri în cazul unei companii de asigurări în momentul producerii unei daune. Procesul de afaceri se referă la etapele prin care o companie de asigurări trebuie să treacă în cazul în care se înregistrează un eveniment al unui client.

Un proces de afaceri trebuie să conțină:

un scop – reprezentat de motivul pentru care organizația funcționează și care ar trebui să fie defint în termeni de beneficii ale acestui proces pe care organizația le are în satisfacerea nevoilor afacerii

un număr specificat de intrări

un număr specificat de ieșiri – un proces de afaceri va produce de obicei mai multe ieșiri pentru valoarea afacerii, pentru satisfacerea cerințelor fie interne, fie externe

utilizează resurse – o resursă este o intrare a procesului și diferă de informație întrucât este de obicei consumată în timpul procesării

are un număr de activități care au loc într-o anumită ordine

poate să afecteze mai multe unități organizaționale

crează valoare pentru clientul extern sau intern

9 Elementele unui proces de afaceri

sursa: http://www.sparxsystems.com/downloads/whitepapers/The_Business_Process_Model.pdf

În imaginea de mai sus sunt ilustrate toate elementele necesare unui proces de afaceri.

În cazul realizării procesului de afaceri al companiei de asigurări vom inițializa ca un eveniment apelul telefonic primit de companie de la un posibil client. Clientul, în baza unei polițe de asigurare, înștiințează compania de evenimentul petrecut.

Compania de asigurări este împărțită în următoarele departamente: call center, administratorul polițelor, inspector daună și evaluator.

4.1 Descrierea procesului

Echipa din centrul de telefonie primește un apel de la un posibil client prin care se specifică faptul că a avut un accident și trebuie constată dauna. Echipa trebuie să se asigure că polița este înregistrată în sistem și astfel îi cere clientului numărul de poliță. În situația în care polița nu este înregistrată în sistemul informațional al companiei de asigurări, din cauza faptului că a avut loc recent semnarea contractului dintre client și firma de asigurare, persoana de la centru telefonic îi cere autorului evenimentului rutier să îi trimită polița pe email.

Administratorul polițelor primește polița de la client și verifică dacă aceasta aparține companiei. În cazul în care nu aparține, autorul evenimentului rutier, este înștiințat de eroarea produsă. În cazul în care polița aparține firmei respective, administratorul polițelor înregistrează polița în sistem și anunță echipa de la centrul de telefonie despre operația efectuată.

Echipa de la centru de telefonie înregistrează dauna din punctul de vedere al informațiilor de bază, iar apoi trimite către inspectorul de daună înregistrarea.

Inspectorul de daună înregistrează obiectele daunei și anunță în continuare evaluatorul.

Evaluatorul evaluează dauna și calculează indemnizația de plată, după care trimite înapoi inspectorului de daună raportul privind indemnizația de plată.

Inspectorul de daună verifică datele, iar dacă totul este corect analizat, se realizează plata către client. În cazul în care este necesară o reevaluare, inspectorul de daună anunță evaluatorul de efectuarea unei reevaluări.

Evaluatorul realizează reevaluarea și apoi trimite inspectorului reevaluarea. În urma reevaluării se efectuează plata către client.

În vederea realizării obținerii unei diagrame BPMN care să descrie procesul enunțat mai sus am utilizat software-ul Bizagi. Bizagi este unul dintre cele 75 de software-uri ce au implementat business process modeling notation (BPMN).

Existând pe piață din 1989, de când a câștigat primul proiect – dezvoltarea unui sistem ERP-Scala pentru Apple, până în prezent Bizagi a fost descărcat de 2,5 milioane de ori.

Etapele de simulare care trebuie să treacă un proces de afaceri, utilizând software-ul Bizagi sunt următoarele: validarea procesului, analiza timpului, analiza resurselor și analiza calendarului. În imaginea de mai jos, procesul este validat ( nu conține erori) și urmează să fie supus simulării.

Figure 10 Reprezentarea procesului

4.2 Validarea procesului

Validarea procesului este primul nivel de simulare a modelului de proces, cu scopul de a se asigura că procesul trece prin toate fluxurile de secvență și se comportă conform așteptărilor.

La validarea unui model de proces rezultatele simulării vor arăta dacă:

porțile sunt sincronizate

mesajele sunt sincronizate

probabilitățile deciziilor sunt atribuite corect

redarea se comportă conform așteptărilor

toate simbolurile s-au încheiat

În imaginea de mai jos sunt arătate rezultatele pentru cazul cu 100 de apeluri, unde probabilitățile pentru fiecare decizie sunt:

– poliță existentă in sistem: 10% Nu, 90% Da

– polița aparține companiei: 5% Nu, 95% Da

– este necesară o reevaluare: 2% Da, 98% Nu.

Figure 11 Rezultatele simularii

Simularea a decurs conform așteptărilor, întrucât numărul total de activități care au avut loc a fost de 100, verificarea datelor s-a realizat de 102 ori întrucât exista o probabilitate de 2% ca să fie necesitată o reevaluare din partea inspectorului de daune.

4.3 Analiza timpului

Al doilea nivel al simulării este util în măsurarea timpului pentru realizarea procesului de la un capăt la altul. Bizagi presupune o capacitate infinită de a evita întârzierile în fluxul de proces.

Definirea datelor de intrare necesare pentru acest nivel presupune față de datele introduse anterior și următoarele:

intervalul de timp de sosire – definește intervalul de timp dintre generațiile instanței simbolurilor. Instanțele vor fi create până când numărul maxim de sosiri este atins.

timpul de procesare – definește timpul necesar de care o activitate sau eveniment are nevoie pentru procesarea unui simbol. Se definește o perioadă de timp de servire din momentul în care un simbol ajunge la o activitate sau eveniment până când este executat.

Pentru modelul analizat am presupus intervalul de timp de sosire fiind 25 minute, iar timpul de procesare pentru fiecare activitate a fost diferit în funcție de activitatea rescpectivă. Rezultatele se regăsesc în tabelul de mai jos.

Figure 12 Analizarea timpului

Pe baza rezultatelor, se pot trage următoarele concluzii: un apel telefonic durează între 10 și maximum 15 minute, iar până la efectuarea plății către client sunt necesare 6 zile.

4.4 Analiza resurselor

Această analiză prezintă efectul restricțiilor asupra resurselor în performața procesului. În nivelul anterior (analiza timpului) s-a presupus că resursele reprezintă o capacitate infinită, ceea ce înseamnă că activitățile sunt capabile să proceseze o cantitate infinită de simboluri în același timp. În viața reală, această presupunere nu este logică, întrucât în termeni reali, întotdeauna resursele sunt limitate.

Problema cea mai întâlnită cauzată de apariția restricțiilor resurselor este faptul că simbolurile trebuie să aștepte să fie procesate la un moment dat. Acest rezultat duce la blocaje și creșterea ciclului timpului, reducând capacitatea procesului.

Resursele financiare sunt și ele incluse în proces în mod direct sau indirect. Prin urmare, această analiză permite analizarea operațiunilor de afacere în termeni de costuri.

Scopul acestei analize este identificarea și minimizarea acestor restricții în ceea ce privește timpul și resursele financiare.

Analizarea resurselor va permite evaluarea următoarelor mărimi de performață:

subutilizarea și suprautilizarea resurselor

costul total al resurselor

costul total al activității

întârzierile ( timpul pe care o activitate îl așteaptă pentru o resursă)

o durată a ciclului de timp mai precisă

Figure 13Utilizarea resurselor

În figura de mai sus sunt reprezentate rezultatele obținute în urma analizării resurselor. Se observă că resursa cea mai utilizată este inspectorul de daună întrucât acesta are nevoie de cel mai mult timp ca să poată să verifice informațiile cu privire la daune.

Cel mai puțin utilizată resursă este cea a administratorului de polițe deoarece în procesul modelat, acesta utilizează foarte puțin timp. În realitate, administratorul de polițe are mult mai multe acțiuni de realizat.

Figure 14Analizarea resurselor. Output din aplicatie

Ultimul pas în simularea cu ajutorul software-ului Bizagi este reprezentat de analiza calendarului. Un calendar definește capacitatea resurselor pe anumite perioade de timp. Ele definesc programul de schimb, vacanțele și alte restricții din viața reală. De obicei, acestă analiză se efectuează în cadrul companiilor cu program de schimb cum ar fi spitalele, companiile de pază. Din acest motiv nu am efectuat o analiză a timpului.

În concluzie, modelarea procesului de afaceri în cazul companiei de asigurări a generat rezultate neconforme cu cele din viața reală. Acest lucru s-a realizat datorită simplificării modelării și datorită lipsei de date exacte. Inițial ar trebui să se realizeze o cercetare mai amănunțită a procesului, sub influența careia s-ar obține rezultate cât mai apropiate de realitate și care ar conduce astfel către realizarea unei îmbunătățiri substanțiale a managementului afacerii.

Concluzii

Schimbările din mediul intern al fimei, dar și din mediul extern al acesteia mențin sustenabilitatea afacerii. Prin crearea unui model de afaceri, se păstrează o performață economică stabilă și totodată se minimizează externalitățile negative din jurul ecosistemului organizației. În ziua de astăzi, atenția unei companii nu mai este focusată pe profit, ci pe scop. O organizație trebuie să își administreze într-o modalitate inovatoare punctele tari și mai ales elementele specifice ale acesteia ce o diferențiaza de alte companii.

În prezenta lucrare s-a ilustrat conceptul de model de afaceri printr-o fundație terminologică regăsită in capitolul 1 intitulat Modele de afaceri – TIPOLOGIE. Au fost enunțate definițiile și caracterisitcile modelelor de afaceri la nivelurile generic, întins și îngust și s-a realizat și o comparație între aceste trei tipuri de modele prin prezentarea punctelor tari și a punctelor slabe ale fiecăruia.

Capitolul 2 al acestei lucrări și-a îndreptat atenția către structura modelelor de afaceri. Principala caracteristică a unui model de afaceri motivațional s-a demonstrat că este dată de modalitatea în care o companie reacționează la schimbare. O bună înțelegere a laturii infrastructurii a modelului organizațional conduce la optimizarea afacerii. Modelul proceselor de afaceri este cel care interacționează cu sistemul informațional al organizației. Sunt descrise tehnicile de construire a unui proces de afaceri în capitolul 3 prin prezentarea a două limbaje de descriere a modelelor de afaceri – BPMN și UML. Modelul regulilor de afaceri acționează atât la nivel operațional cât și la nivelul de domeniu al organizației.

Ultimul capitol reprezintă aplicația practică a unui proces de afaceri, construită cu ajutorul software-ului Bizagi, care are la bază elementele modelului de notare a procesului de afaceri (BPMN).

Dezvoltările și direcțiile viitoare în ceea ce privește conceptul de model de afaceri se referă la introducerea unor seminarii specializate în acest domeniu în cadrul academic. Generația tânără ar benefecia enorm de o instruire în domeniul modelării afacerilor întrucât schimbările din cadrul tehnologic vor continua și este recomandat ca tinerii să fie pregătiți pentru a face față acestei lumi a afacerilor.