Modele culturale [611141]

sincronizare
durabilitate
Modele culturale
EUROPENEFONDUL SOCIAL EUROPEAN
Investește în
OAMENI
Aspecte antropologice ale unor repere bio-culturale
în perioada de tranziție socio-economică în satul românesc;
influențe ale modelelor culturale vest-europene
Autor: Adriana V . BOROSANU
Lucrare realizată în cadrul proiectului "Cultura rom – ână și modele culturale europene
" cercetare, sincronizare, durabilitate , cofinanțat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin
Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Contract ,
nr. POSDRU/159/1.5/S/136077.
Titlurile și drepturile de proprietate intelectual și industrial ă ă asupra rezultatelor obținute în
cadrul stagiului de cercetare postdoctorală aparținAcademiei Române.
* * *
Punctele de vedere exprimate în lucrare aparțin autorului și nu angajează
Comisia Europeană și Academia Română, beneficiara proiectului.
DTP , complexul editorial redacțional, traducerea și corectura aparțin autorului. /
Descărcare gratuită pentru uz personal, în scopuri didactice sau științifice.
Reproducerea publică, fie și parțială și pe orice suport,
este posibilă numai cu acordul prealabil al Academiei Române.
ISBN 978-973-167-294-6

3 CONTENTS
Introduction pg. 4
THEORETICAL FRAME
Cap.1. The concept of adaptation pg. 5
1.1. Sleep as environment adaptation mechanism pg. 6
1.2. Stress as adaptation mechanism pg. 10
1.2.1. The stress concept; The General Adaptation Syndrome
pg. 10
1.2.2. Mental and symbolic stress pg. 11
Cap.2. Acculturation pg. 14
2.1. The concept of acculturation pg. 14
2.2. The acculturation stress pg. 15
2.3. Acculturation and the parent-child relationship
pg. 20
Cap.3.Romanian migration after 1989 pg. 22
3.1. General characteristics pg. 22
3.2. Romanian migration in Spain pg. 24
Cap.4. Intercultural competences formation pg. 26
Cap.5. Woodworth-Mathews Personality Inventory pg. 28
THE ORIGINAL PART
Cap.6. The research frame of reference pg. 31
6.1. The modular structure of the research pg. 31
6.2.Work hypothesis: research variables pg. 39
6.3.Objectives of the analytical endeavor pg. 40
6.4. Objectives of the integrative endeavor pg. 42
Cap.7. Material and method pg. 43
Cap.8. Results pg. 45
8.1. Gender dimorphism of night sleep duration, differentiated by the affiliation
to an environnemet and the parents’ migratory condition by pg. 45
8.2. Gender dimorphism of the night sleep quality, differentiated by the affiliation
to an environnemet and the parents’ migratory condition pg. 49
8.2.1. The time it takes to fall asleep pg. 49
8.2.2. The resting condition when waking up from the night sleep pg. 52
8.3. The functioning level of the tendencies in personality structuring pg. 55

4
8.4. The link between the taken sleep parameters and the functioning levels of the
tendencies in personality structuring pg. 60
Cap.9. Conclusions pg. 63
Cap.10. References pg. 66
Cap.11. Appendix pg. 74

5
ABSTRACT
We approached t his subject due to its importance and actuality in the global phenomena
context we assist to. The migration of work force towards economically developed geographical
areas, through the role of financial motivation, dynamic and influence of power, generates trans –
cultural transformation, creating a natural experiment where vast changes occur fast and on
several levels (bio -socio -cultural and economic) of existence and knowledge. This acculturative
transformation is being shaped and it is called “cultural sho ck”.
The present study proposes to highlight the adequacy and reliability of the Romanian
cultural model under the influence of the Western -European culture . To do so , we investigated
the cultural adaptation process as a transformation/reprogramming proces s, taking into
consideration both bio -cultural anthropological landmarks and the appropriateness of their
management (internal processes that facilitate and filter the formation and transformation of
mental representations about self, the world and life). It is necessary to know and respect certain
“safety” landmarks in order to ensure the reliability of the cultural model.
It is natural for adaptation to start from cultural traditions that represent specific
adaptive strategies , built in evolution, which, although they can make man tributary to certain
learned behaviors, through their nature and intra and intergroup relationship specific, also serve
to ensure survival in a given environment. At a populational level, traditions offer high chances
to the exi stence of successive generations within a territory, because they ensure a minimum set
of biologic needs and a minimal psycho -cultural and relational offer that conditions the normal
functioning of the biological systems . Adaptive mechanisms use the cultur al information and
have an effect on the psyche which manages cognitions and affects in a life -style context,
impacting the life -style and having consequences regarding the physical and mental health -state
as well as financial costs.
In Romania, the parent s who migrated to work for several years in countries of Western
Europe undertook value related characteristics and functional patterns of their models which
they transmitted to their children through communication . The parents’ absence, especially the
mother’s, generated shortcomings into their children’s lives concerning the satisfaction of
growth and development needs which is usually offered in the parent -child dyad. Moreover, the
difficulty to manage subjective affects in the subjects’ relationship wit h the parents who left to
work (an emotional transfer regarding the parents’ investment and satisfaction/dissatisfaction as
migrants, their statute need, the change and value reorientation related impasses, according to
Western -European dominant models) wa s added.

6
From the analysis of the acculturation study models , we noticed that they practically
elude the biological characteristics, their role and function within a culture , the phenotypical
expression of biology, respectively. The omission removes from the equation the biological
component which allows the adjustment to the natural and cultural life environment. This
elusion and lack of differentiation unjustifiably trunks the adaptive informational processes and
may introduce deforming conclusions with biological unbalances as consequence. Sleep’s
adaptation mechanisms to the bio -cultural environment, generated by the Central Nervous
System’s bio -construction which makes the adjustment and integrations with life environment,
justifies in our study the in tegration of certain functioning aspects of the sleep -wake cycle.
Another biological component involved in adaptation, in managing mental and symbolic
stress is constituted by the neurobiological mechanisms of stress, of the acculturative one
respectively . Even though it is activated by external stimuli, its generation stems from the mental
representation (experienced reality or interpreted as stressful) which is associated to an
emotional gradient. The effort to survive physical or symbolic stress may pro duce maladaptive
physiological changes.
Other aspects of adaptation to the “cultural shock” that were presented in the paper target
the transgenerational effects of the parents’ work migration on their children, mediated by the
dyadic parent -child relatio nship, aspects and particularities of Romanian migration, intercultural
competence.
The paper has a modular structure and is placed in the integrative space built by
perspectives that were offered by researches in the areas of the information theory which reveals
different sides of the acculturation phenomenon : anthropology, neuroscience, neuropsychology,
psychology, computer sciences, ecology and sleep ecology (transcultural ethnographic studies).
We added the relational -integrative perspective which make s the intergenerational bio -cultural
adjustment. This has a biological component related to the homeostatic and integrative function
of sleep regarding bio -cultural patterns , for which I introduced items that assess it (in the
anthropological questionnaire of 87 items that was built), as well as a cultural component
transmissible through the parenting relationship (I used the Woodworth -Mathews Personality
Inventory which assesses tendencies in personality structuring and their functioning levels). The
two c omponents build, ever since the individual is born, the specific way of being in a culture,
with balances that are phylogenetically preset, where traditions occupy a particular place .
In the practical part based on our own research, we took into considera tion the effects of
Romanian’s work migration on their children , who stayed at home. In our sample of study,
statistically, many of our adolescent subjects, over 30% have parents that are/were gone to work
for several years in countries of Western -Europe , where they undertook value -related

7
characteristics and functional pattern of their models. The multitude of bio -cultural value -related
landmarks and their “attributes” (over 300 in our study), deeply complicates the analysis, so that,
beyond differentiatio ns, we were interested in assessing an individual’s ability to integrate
informational differences , which is a universally human functional aspect, capable to integrate
the lack of coherence between the new and the preset bio -cultural information , the high value –
informational and procedural conflictuality . We targeted and evaluated the process of managing
value landmarks by investigating the functional balancing of sleep/wake regimes and by the
functional level of tendencies in personality structuring. When interpreting , we took into
consideration the reference to the hierarchy and dynamics of universally human needs/values and
motivations that undergo transformation, in order not to risk pathologizing certain resistances
and natural aspects in a process of change . Valuing post -doctoral mobilities gave me
confirmation for the choices I made regarding approaching this subject as well as the interest
variables (information), due to the contribution of the guiding tutors in my formation and in
accessing various sources of information, courses, institutional contacts, the discussions with
personalities who were interested in the study’s theme as well as through my immersion in other
multicultural spaces.
The present study was made on 300 adolescent subjects betwe en 12 and 16 years old ,
from two rural localities and a small province town. Placing the study on the age segment of
preadolescence -adolescence is motivated by the fact that his ontogenetic period is not yet fully
structured, so that the mezologic influenc es are more easily exerted, personal boundaries still
being fragile. From the studied material one can deduce that the ones who left to work are
preponderantly parents who have boys within the age group of 12 -13 years or girls within the
age group of 14 -16 years. Data registering, statistic processing and graphics were realized in
Excel and in the statistic program pack, SPSS. We applied statistic methods in a differentiated
manner, which were specific for the type of variables that were taken into consider ation. In order
to appreciate the association degree between variables, we used the chi -square test (χ2), the
significance threshold (p -value) being considered to be 0,05 (5%). The study was made having
the caregivers’ and subjects’ agreement, while respecting the confidentiality conditions of the
gathered data.
In the anthropologic questionnaire, we ta rgeted functional -adaptive aspects regarding
night sleep duration and its quality, expressed through the time it takes to fall asleep and the
resting condition when waking up. The cognitive -behavioral patterns specific for a culture
include at basis the sl eep bio -cultural patterns, as well as the way of being that is characteristic
for a population, differentiated by gender and ontogenetic development stage (age). The
adjustments to the bio -cultural environment are in a process of transformation under the

8
influence of the Western -European culture, the dyadic parent -child relationship (even for
migrating parents), as well as the influence links from the co -generational group (significant in
this age stage) which mold personality an adjustment factor to the oc cidental culture, are in a
process of transformation.
From the point of view of the adjustment to the bio -cultural environment through night
sleep duration (anthropologic landmark of stability through its genetic conditioning), the
adolescent subjects fro m our sample are within the recommended boundaries. This is placed
specifically in order to satisfy the balance of the bio -psycho -cultural profile that sets our
existence, having a major role in biological and cultural survival. For the age group of 12 -13
years, one notices a fragmentation on several sleep durations which, subsequently, after the age
of 14, is organized in a compact interval. Although the greatest share of subjects having a scarce
sleep are the ones with migrating parents, this does not co nstitute a problem at a populational
level due to the small percentage of subjects within this interval (5.5%).
Wake/sleep transitions indicate the fact that integrating Western -European cultural
models is an ongoing process, where the detachment from tra ditional values produces,
concomitantly with settling a social hierarchy, where property and power status are being valued.
Over 30% of subjects fall have difficulties falling asleep though , in more than 30 minutes,
the time it takes to fall asleep being influenced by the provenance environment and gender ,
regardless of the fact that the parents are present or migrating. The differentiations that were
made by this criterion reveal the fact that the extended family from the rural environment is more
protect ive for boys in our culture, where the percentage of those having difficulties falling asleep
grows in the case of girls, as well as for nuclear families, regardless of gender.
The sleep quality, regarding the rehabilitation and bio -cultural mediation fun ction is
defective regardless of gender, provenance, present parents or parents that left to work, over 65%
of the subjects declaring that they feel tired in the morning. An additional difficulty in this aspect
is encountered in the case of girls. This fa ct draws attention over an upsetting situation.
Referring to the transformation and readjustment internal mental process which mediates
the acculturation process through the specific manner in which each structuring tendency is
acting, we considered the f ollowing to be relevant for the present study: somatization and
depression tendencies , relevant for physical and mental health, antisocial behavior and
emotional instability tendencies , relevant for the intra -psychic conflicts that may burst by
trespassing the norms that target the implementation of a new hierarchy and social order which
has a future social existence as goal.
We noticed the mental balance by accentuating the functioning levels and through the
emotional instability rates that are natural in ternal processes when it comes to major changes like

9
the current “cultural shock”. Regarding somatization and depression tendencies, the tradition
family from the rural environment is supportive for boys, while in the nuclear family, like in the
small prov ince town, is more supportive for girls, although many of them move towards
pathological functioning levels.
Along the transformations taking place in the acculturation process, both boys and rigs
respect the norms and have a pro -social behavior, fact tha t can be understood as a openness of
the adolescence towards multiculturality and influence of the Western -European models. Boys
are more resistant in the acculturation process, being more stable, better balanced by the family
and more flexible to influenc e, available to find compatible elements in other value related
models and, as a consequence, being more easily multiculturally moldable.
In the integrative approach, we were interested by the moldings between the sleep
parameters that were taken into cons ideration and the functioning levels of the tendencies in
personality structuring, differentiating by the subjects’ gender (taking into consideration the
phylogenetic differentiation of the mental representations of gender roles and implicitly of their
resistance to change, as well as gender differentiation through the Central Nervous System bio –
construction). Both in the case of boys and girls, we noticed that night sleep duration is not
influenced by the environment conditionings or by the personality str ucture, which reveals an
attitude of acceptance of the fact that the world is changing . In the case of boys, the time it takes
to fall asleep correlates with the acculturation mediating personality factors . For the girls, the
cultural attachment makes the acceptance of new to be diminished by these, through rejection
reactions concomitantly with the conservation of traditional values. Regarding the state of being
tired when waking up , experienced subjectively, we can notice, in the case of boys, the effort to
contain the antisocial and aggressive tendencies (identity protection mechanism), concomitantly
with a tendency to detach from the context. Girls do not accept changes as easily, so that their
fatigue is quasi -permanent in the rural environment and sign ificant in the urban environment.
Tiredness when waking up is influenced by the emotional pendulation generated by emotional
instability, tendencies of protecting traditional values through rumination and the need to detach
from the context. Simple emotive ness, though, even under the conditions of a growth of
emotional investment generated by the transformation process, does not feed their impulsive and
aggressive manifestations either, which take into account value related losses. Moreover, simple
emotiven ess does not correlate with sleep parameters either, meaning affects generated by deep
transformations do not destabilize sleep -wake functioning, leaving room for natural resilience
factors to make the readjustment of the Romanian cultural model to the Wes tern-European
cultural models.

10
Regarding these findings, takes place the reorganization and integration of occidental
values and models with the traditional way of being and one can state that in the context of
Romanian cultural model transformation, adol escents, regardless of gender, but in a specific
rhythm (boys more easily) adhere to Western -European cultural models, not being conditioned
by the presence or absence of parents.
The originality of this paper consists of the fact that the acculturation p rocess through
which the cultural models are being influences is seen from the perspective of cognitive –
behavioral patterns and not of the contents that undergo change, in a relational -integrative
manner . Also, we included the bio -cultural sleep patterns a t the basis of the cognitive -behavioral
patterns that are specific to a culture . We differentiated by gender and ontogenetic development
stage, personality structuring tendencies, molded and modeling the sleep -wake profile, in the
“cultural shock” context .
Therefore, we adapted the study models that we used in investigating acculturation
(Berry, 1997; Van de Vijver, 2006; Rudmin, 2009) by adding the sleep issue (which conditions
the bio -cultural survival).
Current acculturation, which requires molding the Romanian culture according to the
Western -European cultural models, does not modify the common fundamental values that were
preset through our affiliation to a language and a European culture and through a common
history, where Romania had and continues t o have a border of Europe status .
In my experiences from the post -doctoral mobilities, I noticed the mutual interests in the
research field as well. But, I noticed that the Western -European research models lack the
Romanian contribution as well as the co ntribution of the other countries of origin of the
migrants . In this regard, of reciprocal influence of cultural models, the post -doctoral paper
constitutes, for the research segment, a contribution to the European knowledge.

2 CUPRINS
Introducere pg. 4
CADRUL TEORETIC
Cap.1. Conceptul de adaptare pg. 5
1.1. Somnul ca mecanism de adaptare la mediu pg. 6
1.2. Stresul ca mecanism de adaptare pg. 10
1.2.1. Conceptul de stres; Sindromul General de Adaptare pg. 10
1.2.2. Stresul psihic și simbolic pg. 11
Cap.2. Acultura ția pg. 14
2.1. Conceptul de acultura ție pg. 14
2.2. Stresul de aculturaț ie pg. 15
2.3. Aculturația și relația Părinte -copil pg. 20
Cap.3. Migra ția românească, după 1989 pg. 22
3.1. Caracteristici generale pg. 22
3.2. Migra ția românească în Spania pg. 24
Cap.4. Formarea de competen țe interculturale pg. 26
Cap.5. Chestionarul de personalitate Woodworth-Mathews pg. 28
PARTEA ORIGINALĂ
Cap.6. Cadrul de referin ță al cercetării pg. 31
6.1. Struct ura modulară a cercetării pg. 31
6.2. Ipoteza de lucru: variabilele de cercetare pg. 39
6.3. Obiective ale demersului analitic pg. 40
6.4. Obiective ale demersului integrator pg. 42
Cap.7. Material și metodă pg. 43
Cap.8. Rezultate pg. 45
8.1. Dimorfismul de gen al duratei somnului de noapte, diferen țiat după mediul
de apartenen ță și condiția migratorie a părin ților pg. 45
8.2. Dimorfismul de gen al calită ții somnului de noapte, diferen țiat după m ediul
de apartenen ță și condiția migratorie a părin ților pg. 49
8.2.1. Timpul de adormire pg. 49
8.2.2. Condi ția de odihnă la trezirea din somnul de noapte pg. 52
8.3. Nivelul de func ționare a tendin țelor în structurarea personal ității pg. 55
8.4. Legătura între parametrii de somn lua ți și nivelele de func ționare
ale tendin țelor în structurarea personalită ții pg. 60

3
Cap.9. Concluzii pg. 63
Cap.10. Bibliogragfie pg. 66
Cap.11. Anexe pg. 74

4

REZUMAT

Am abordat această problematică, datorită importanței și actualită ții ei în contextul
fenomenelor globale la care asistăm. Migrația forței de muncă către zone geografice dezvoltate
economic, prin rolu l motivației financiare, dinamicii și influenței puterii generează transformare
transculturală, creând un experiment natural în care au loc schimbări într -un ritm rapid, ample și
pe multiple paliere (bio-socio -cultural și economic) ale existentei și cunoaș terii. Această
transformare aculturativă ia forma și se nume ște „șoc cultural” .
Studiul de fa ță vizează relevarea adecvării și fiabilității modelului cultural românesc , sub
influența culturii vest -europene . În acest scop, este investigat procesul de ada ptare culturală,ca
proces de transformare/reprogramare, luând în considerare atât repere antropologice bio –
culturale cât și adecvarea gestionarii lor (procesele interne care facilitează și filtrează formarea
și transformarea reprezentărilor mentale despre sine, lume și viață). Este necesară cunoa șterea și
respectarea unor repere de „siguran ță” pentru asigurarea fiabilită ții modelului cultural.
Adaptarea este firesc să pornească de la tradi țiile culturale, care sunt strategii
adaptative specifice, construi te evolutiv, care, de și pot să -l facă pe om tributar unor
comportamente învă țate, prin natura și specificul rela țiilor intra și intergrupale servesc și la
asigurarea supravie țuirii într -un mediu dat. La nivel popula țional tradițiile conferă șanse crescute
existenței unor genera ții succesive într -un teritoriu, deoarece asigură un set minim de nevoi
biologice și o ofertă minimală psiho -culturală și relațională, care să condi ționeze func ționarea
normală a sistemelor biologice. Mecanismele adaptative utilizează informația culturală și au
efect asupra psihismului care gestionează cogni ția și trăirile într -un context de via ță, cu efect
asupra stilului de via ță și consecințe în privin ța stării de sănătate fizice și psihice și al costurilor
financiare.
În România părinții care au migrat la muncă pentru mai mul ți ani în țări ale Europei de
Vest, au preluat caracteristici valorice și patternuri func ționale ale modelelor acestora, pe care
le-au transmis copiilor lor prin comunicare . Absența părinților, îndeosebi a mam ei în cultura
noastră, a generat în via ța copiilor lor caren țe privind satisfacerea nevoilor de cre ștere și
dezvoltare oferită uzual în diada părinte -copil. În plus s -a adăugat dificultatea gestionării trăirii
subiective din rela ția subiec ților cu părin ții plecați la muncă (se face un transfer emo țional
referitor la investirea și satisfacția/insatisfac ția părinților în condi ția de migrant, nevoia lor de
statut, impasurile de transformare și reorientare valorică, conform modelelor dominate vest –
europene).

5
Din analiza modelelor de studiu a acultura ției, am constatat că ele eludează practic
caracteristicile biologice, rolul și funcția acestora în cadrul unei culturi, respectiv exprimarea
fenotipică a biologiei. Omisiunea scoate din ecua ție componenta biologică care face acordarea
la mediul de via ță natural și cultural . Această nediferen țiere și eludare trunchiază nejustificat
procesele informa ționale adaptative și poate introduce concluzii deformatoare, cu dezechilibre
biologice drept consecin ță.
Mecanismele d e adaptare ale somnului la mediul bio -cultural, generate de bio –
construcția Sistemului Nervos Central, care realizează a cordarea și integrările cu mediu de
viață, justifică integrarea unor aspecte ale func ționării ciclului veghe -somn în studiul nostru.
O altă componenta biologică implicată în realizarea adaptării, în gestionarea stresului
psihic și simbolic, o constituie mecanismele neurobiologice ale stresului, respectiv al celui
aculturativ. De și el este activat de către stimuli externi, generarea lui p ornește de la
reprezentarea mentală (realitate trăită sau interpretată ca stresantă), ce are asociat un gradient
emoțional . Efortul de a supravie țui stresului fizic sau simbolic poate produce schimbări
fiziologice maladaptative.
Alte aspecte ale adaptării la „șocul cultural” prezentate în lucrare, vizează efectele
transgenera ționale ale migra ției de muncă a părin ților asupra copiilor lor, mediate de rela ția
diadică părinte -copil, aspecte și particularită ți ale migra ției române ști, competen ța interculturală .
Lucrarea are o structură modulară și se plasează în spațiul integrativ construit de
perspective oferite de cercetări din domenii ale teoriei informa ției, ce relevă fațete diferite ale
fenomenului de acultura ție: antropologie, neuro științe, neuropsihologi e, psihologie, computer
sciences, ecologie și ecologia somnului (studii de etnografie transculturale). La acestea am
adăugat perspectiva rela țional -integrativă , care realizează acordarea bio -culturală
intergenera țională. Ea are o componentă biologică, lega tă de func ția homeostatică și integrativă
a somnului în privința patternurilor bio -culturale, pentru care am introdus itemi de evaluare a
acestuia (în chestionarul antropologic de 87 de itemi construit), precum și o componentă
culturală transmisibilă prin intermediul rela ției de parentare, (pentru care am utilizat
chestionarul de personalitate Woodworth -Mathews, care evaluează tendințele în structurarea
personalită ții și nivelele lor de func ționare) . Cele două componente construiesc încă de la
nașterea ind ividului modul specific de a fi în cadrul unei culturi, cu echilibre statuate filogenetic,
în care tradi țiile ocupă un loc aparte .
În partea practică pe baza propriei noastre cercetări, am avut în vedere efectele migra ției
de muncă a românilor, asupra cop iilor lor răma și acasă . În lotul de studiu, din punct de vedere
statistic, mul ți dintre subiec ții adolescen ți, peste 30%, au părin ți care sunt sau au fost pleca ți la
muncă pentru mai mul ți ani în țări ale Europei de Vest , de unde au preluat caracteristici valorice

6
și patternuri func ționale ale modelelor acestora. Multitudinea reperelor valorice bio -culturale și
a „atributelor” acestora (peste 300 în studiul nostru), complică foarte mult analiza, astfel încât
dincolo de diferen țieri am fost interesa ți de evaluarea capacită ții unui individ de a integra
diferențele informa ționale, aspect func țional universal uman, capabil să integreze lipsa coeren ței
între noile informa ții bio -culturale și cele statuate deja, conflictualitatea informa țional -valorică
și proced urală crescută. Am vizat și evaluat procesul de gestionare a reperelor valorice, prin
investigarea echilibrării func ționale a regimurilor veghe/somn și prin nivelul func țional al
tendințelor în structurarea personalită ții. În interpretare , am avut în veder e raportarea la ierarhia
și dinamica nevoilor/valorilor și motivațiilor universal umane supuse transformării, pentru a nu
risca patologizarea unor rezisten țe și aspecte fire ști într -un proces de schimbare . Valorificarea
mobilităților postdoctorale , mi-a confirmat alegerile în privin ța abordării subiectului, cât și în
privința variabilelor de interes (informa țiilor), gra ție contribu ției tutorilor îndrumători în formarea
mea și în accesarea unor surse de informa ții, cursurilor, contactelor institu ționale, di scuțiilor cu
personalită ți interesate în tematica studiului precum și prin imersia mea în alte spa ții
multiculturale.
Studiul de fa ță a fost efectuat pe 300 de subiec ți adolescen ți, cu vârste cuprinse între 12 –
16 ani, din două localită ți rurale și un mi c oraș de provincie. Plasarea studiului pe segmentul de
vârstă de preadolescen ță-adolescen ță este motivată de faptul că această perioadă ontogenetică nu
este încă structurată complet, astfel încât influen țele mezologice se exercită mai u șor, limitele
perso nale fiind încă fragile. Din materialul studiat se poate deduce că sunt pleca ți la muncă
preponderent părin ți ce au băie ți din grupa de vârstă 12 -13 ani sau fete din grupa de vârstă 14 -16
ani. Înregistrarea datelor, prelucrările statistice și graficele au fost realizate cu ajutorul
programului Excell și al pachetului de programe statistice SPSS. Am aplicat în mod diferen țiat
metode statistice, specifice tipului variabilelor luate în considerare. Pentru a aprecia gradul de
asociere între variabile am utiliz at testul chi -pătrat (χ2), pragul de semnifica ție (p -value) fiind
considerat aprioric de 0,05 (5%). Studiul a fost efectuat cu acordul apar ținătorilor și al
subiecților, respectând condi țiile de confiden țialitate a datelor colectate.
În chestionarul antro pologic, am vizat aspecte func țional -adaptative, privind durata
somnului de noapte și a calității acestuia, exprimată prin timpul de adormire și condiția de odihnă
la trezire. Patternurile cognitiv -comportamentale specifice unei culturi, includ la bază pat tenurile
bio-culturale de somn precum și modul de a fi caracteristic unei popula ții, diferen țiate după gen
și etapă de dezvoltare ontogenetică (vârstă). Acordările la mediu bio -cultural sunt în proces de
transformare sub influen ța culturii vest -europene, u n factor de acordare la cultura occidentală
fiind și relația diadică părinte -copil (chiar și în condi ția părinților migran ți) precum și legăturile

7
de influen ță din grupul cogenera țional (semnificative în această etapă de vârstă), care modelează
personalita tea.
Din punct de vedere al acordării la mediul bio -cultural prin durata somnului de noapte
(reper antropologic de stabilitate prin condi ționarea sa genetică), subiec ții adolescen ți din lotul de
studiu, se încadrează în limitele recomandate. Aceasta se pl asează specific în vederea satisfacerii
și echilibrului profilului bio -psiho -cultural care ne setează existen ța cu rol major în
supraviețuirea biologică și culturală. La grupa de vârstă de 12 -13 ani, se observă o fragmentare
pe mai multe durate de somn, ca re ulterior, după vârsta de 14 ani, se organizează într -un interval
compact. Deși cea mai mare pondere cu somn deficitar o au subiec ții cu părin ți migranți, aceasta
nu constituie o problemă la nivel popula țional datorită procentului mic de subiec ți din ac est
interval (5,5%).
Tranzițiile veghe/somn, indică faptul că integrarea modelelor culturale vest -europene este
un proces în curs, în care se produce dezata șarea de la valorile tradi ționale, concomitent cu
așezarea unei ierarhii sociale, în care este valo rizată proprietatea și poziția de putere.
Peste 30% dintre subiec ți adorm însă cu dificultate , în mai mult de 30 de minute, timpul
de adormire fiind influențat de mediul de provenien ță și de gen, indiferent de faptul că părin ții
sunt prezen ți sau sunt mi granți. Diferen țierile după acest criteriu relevă faptul că familia extinsă
din mediul rural este mai protectivă pentru băie ți în cultura noastră, în vreme ce procentul celor
cu dificultă ți de adormire cre ște în cazul fetelor, precum și în cazul familiei n ucleare, indiferent
de gen.
Calitatea somnului, în ceea ce prive ște funcția de restaurare și mediere bio -culturală, lasă
de dorit indiferent de sex, mediu de provenien ță, părinți prezenți sau pleca ți la muncă, peste 65%
dintre subiec ți declarând că se si mt obosiți diminea ța. O notă de dificultate în plus și în acest
aspect, este întâlnită tot în cazul fetelor. Acest fapt atrage aten ția asupra unei situa ții
îngrijorătoare.
Referitor la procesul psihic intern de transformare și reacordare, care mediază p rocesul
de acultura ție, prin modul specific în care ac ționează fiecare tendin ță structurantă, am considerat
relevante pentru momentul și studiul de fa ță: tendințele de depresie și somatizare, relevante
pentru sănătatea fizică și psihică, tendințele de com portament antisocial și cele de instabilitate
emoțională relevante pentru conflictele intrapsihice ce pot izbucni prin încălcarea normelor ce
vizează implementarea unei noi ierarhii și ordini sociale, care are ca finalitate o existen ța socială
viitoare .
Am constatat balansul mental, prin accentuarea nivelelor de func ționare și prin cotele de
instabilitate emo țională, procese interne fire ști atunci când este vorba de schimbări majore, ca în
“șocul cultural” actual. Cu privire la tendin țele de depresie și som atizare, familia tradi țională din

8
mediul rural este suportivă pentru băie ți, în vreme ce familia nucleară, ca în oră șelul de provincie
este mai suportivă pentru fete, de și multe dintre acestea se deplasează către nivele patologice de
funcționare. Pe parcur sul transformărilor din procesul de acultura ție, atât băie ții cât și fetele
respectă normele în vigoare și au un comportament pro -social, fapt ce poate fi în țeles ca
deschidere a adolescen ților către multiculturalitate și influență a modelelor vest -europen e. Băieții
sunt mai rezisten ți în procesul de acultura ție fiind mai stabili mai bine echilibra ți de către familie
și mai flexibili la influen ță, dispuși să găsească elemente compatibile în alte modele valorice și în
consecință fiind mai u șor modelabili mul ticultural.
În demersul integrativ am fost interesa ți de modelările dintre parametrii de somn lua ți în
considerare și nivelele de func ționare ale tendin țelor în structurarea personalită ții, diferențiind
după genul subiec ților (luând în considerare diferen țirea filogenetică a reprezentărilor mentale a
rolurilor de gen și implicit a rezisten ței lor la schimbare, precum și diferențierea de gen prin
bioconstruc ția Sistemului Nervos Central). Atât în cazul băie ților cât și al fetelor, am constatat
că durata som nului de noapte nu este influen țată de condi ționările de mediu sau de structura
personalită ții, ceea ce relevă o atitudine de acceptare a faptului că lumea se transformă . Timpul
de adormire, pentru băie ți, nu corelează cu factorii de personalitate mediator i ai acultura ției. În
cazul fetelor, a tașamentul cultural face ca acceptarea noului să fie diminuată fa ță de aceștia, prin
reacții de respingere concomitent cu conservarea valorilor tradi ționale. În privința stării de
oboseală la trezire , trăită subiectiv , putem remarca în cazul băie ților efortul de con ținere a
tendințelor antisociale și agresive (mecanism de protec ție al identită ții), concomitent cu o
tendință de detașare de context. Fetele nu acceptă schimbările a șa de ușor, astfel încât starea lor
de ob oseală este cvasipermanentă în mediul rural și semnificativă în mediu urban. Oboseala la
trezire este influen țată de balansul emo țional generat de instabilitatea emo țională tendin țele de
apărare a valorilor tradi ționale prin rumina ție și nevoia de deta șare de context. Emotivitatea
simplă însă, chiar în condi țiile de cre ștere a investirii emo ționale generată de procesul de
transformare, nu alimentează nici la ele manifestările impulsive și agresive, ce au în vedere
pierderile valorice . În plus emotivitatea simplă nu corelează nici cu parametrii de somn,
respectiv, trăirile generate de transformările profunde nu destabilizează func ționarea veghe –
somn, lăsând loc factorilor naturali de rezilien ță să realizeze reacordarea modelului cultural
românesc la modelele culturale vest -europene
În raport cu aceste constatări, are loc reorganizarea și integrarea valorilor și modelelor
occidentale cu valorile și modul de a fi tradi țional și se poate afirma că în contextul
transformării modelului cultural românesc adolescen ții, indiferent de gen, dar într -un ritm
specific (băie ții mai ușor) aderă la modelele culturale vest -europene, necondi ționați de prezen ța
sau absen ța părinților.

9
Originalitatea lucrării constă în faptul că procesul de acultura ție prin care modelele
cultu rale se influen țează, este privit din perspectiva patternurilor cognitiv -comportamentale și
nu al con ținuturilor supuse transformării, într-o manieră rela țional -integrativă . De asemnea am
inclus pattenurile bio -culturale de somn, la baza patternurilor cogn itiv-comportamentale
specifice unei culturi . Am diferen țiat după gen și etapă de dezvoltare ontogenetică, tendințele de
structurare a personalită ții, modelate și modelatoare ale profilului veghe -somn, în contextul
“șocului cultural” .
În consecin ță am a daptat modelele de studiu utilizate în investigarea acultura ției, (Berry,
1997; Van de Vijver, 2006; Rudmin, 2009) prin adăugarea problematicii somnului (ce
condiționează supraviețuirea bio -culturală).
Aculturația actuală, ce presupune modelarea culturii rom ânești după modelele culturale
vest-europene, nu modifică valorile fundamentale comune , statuate prin apartenen ța noastră la o
limbă și o cultură europeană și prin istoria comună, în care România a avut și are un statut de
graniță a Europei.
În experien țele din mobilită țile postdoctorale am constatat că domeniile de interes sunt
comune și în cercetăre. Dar, am remarcat că din modelele de cercetare vest -europene lipsește
contribuția românească și a celorlalte țări de origine a migran ților. În acest aspect, a l influenței
reciproce a modelelor culturale, lucrarea postdoctorală constituie, pentru segmentul de
cercetare, o contribu ție la cunoa șterea european.

2 CUPRINS
Introducere pg. 4
CADRUL TEORETIC
Cap.1. Conceptul de adaptare pg. 5
1.1. Somnul ca mecanism de adaptare la mediu pg. 6
1.2. Stresul ca mecanism de adaptare pg. 10
1.2.1. Conceptul de stres; Sindromul General de Adaptare pg. 10
1.2.2. Stresul psihic și simbolic pg. 11
Cap.2. Acultura ția pg. 14
2.1. Conceptul de acultura ție pg. 14
2.2. Stresul de aculturaț ie pg. 15
2.3. Aculturația și relația Părinte -copil pg. 20
Cap.3. Migra ția românească, după 1989 pg. 22
3.1. Caracteristici generale pg. 22
3.2. Migra ția românească în Spania pg. 24
Cap.4. Formarea de competen țe interculturale pg. 26
Cap.5. Chestionarul de personalitate Woodworth-Mathews pg. 28
PARTEA ORIGINALĂ
Cap.6. Cadrul de referin ță al cercetării pg. 31
6.1. Str uctura modulară a cercetării pg. 31
6.2. Ipoteza de lucru: variabilele de cercetare pg. 39
6.3. Obiective ale demersului analitic pg. 40
6.4. Obiective ale demersului integrator pg. 42
Cap.7. Material și metodă pg. 43
Cap.8. Rezultate pg. 45
8.1. Dimorfismul de gen al duratei somnului de noapte, diferen țiat după mediul
de apartenen ță și condiția migratorie a părin ților pg. 45
8.2. Dimorfismul de gen al calită ții somnului de noapte, diferen țiat du pă mediul
de apartenen ță și condiția migratorie a părin ților pg. 49
8.2.1. Timpul de adormire pg. 49
8.2.2. Condi ția de odihnă la trezirea din somnul de noapte pg. 52
8.3. Nivelul de func ționare a tendin țelor în structurarea per sonalității pg. 55
8.4. Legătura între parametrii de somn lua ți și nivelele de func ționare
ale tendin țelor în structurarea personalită ții pg. 60

3 Cap.9. Concluzii pg. 63
Cap.10. Bibliogragfie pg. 66
Cap.11. Anexe pg. 74

4
INTRODUCERE

Supraviețuirea din punct de vedere biologic și cultural e condi ționată de capacitatea de
adaptare.
Schimbările revolu ționare și rapide din arii diferite ale existentei și cunoa șterii umane
impu n o nou ă abordare științifică a omului, de sorginte antropologică, în care fiin ța umană este
privită din punct de vedere al integrită ții sale bio -culturale. În perspectiva crosculturală, se
articulează trei axe: adaptare, cre ștere și echilibru într -o nouă paradigmă de cercetare. Conceptul
de adaptare este central în cercetările bio -culturale, iar tradi țiile culturale sunt strategii de
adaptare și supravie țuire la variabilitatea contextelor.
Proiectul propus vizează relevarea adecvării și fiabilită ții, sub influența culturii vest –
europene, a modelului cultural românesc. Studiul de fa ță investighează procesul de adaptare
culturală al unor repere antropologice bio -culturale, în contextul tranzi ției globale, economice și
socio -culturale. Adaptarea culturală est e rezultanta unui proces de acultura ție, care produce
schimbări în stilul de via ță și care are consecin țe în privin ța stării de sănătate fizice și psihice.
Acest proces complex de transformare și evoluție bio -culturală, a fost și este abordat din diferite
perspective, conferind un aspect fragmentat care îngreunează în țelegerea. Cercetările în domeniu
sugerează o abordare integrativă pentru a vedea interac țiunile dintre biologie, cogni ție și
relaționare socială ( Bernier și colab., 2014) ce ar putea fi utilă în dezvoltarea unor strategii
adecvate și eficiente de politici de integrare, cu păstrarea contextelor culturale specifice.
Demersul integrativ utilizat vizează pe de o parte con ținuturi -valori cu amprentă culturală
iar pe de altă parte procesele interne d e transformare, care facilitează și filtrează formarea și
transformarea reprezentărilor mentale despre sine, lume și viață. Avem în fapt o bază de date bio –
socio -culturale, supusă unui proces de transformare/reprogramare ghidat de repere din fiecare
catego rie bio -socio -culturale, cu respectarea unor condi ții/repere de „siguran ță” în procesul de
transformare, care să asigure fiabilitatea modelului cultural și implicit a variabilită ții culturale.
Evaluarea bazei bio -psiho -culturale de siguran ță, constituie astfel un demers de început
care se impune cu necesitate, pentru care s -au luat în considerare conținuturi -repere și adecvarea
gestionarii lor, prin nivelul func țional al tendin țelor în structurarea personalită ții și educație.
În partea generală vom abord a aspecte transculturale ale migra ției iar în ceea ce prive ște
efectele migra ției de muncă asupra copiilor lor răma și acasă vom discuta în partea practică pe
baza propriei noastre cercetări.

5
CAPITOL UL 1
CONCEPTUL DE ADAPTARE

Conceptul de adaptare în antropologia bio-medicală este definit ca fiind totalitatea
schimbărilor ce permit unei persoane sau grup să supravie țuiască într -un mediu dat. La nivel
populațional aceasta constă într -un set de procese de ajustare și schimbare, bio -comportamentale,
care conferă șanse crescute unei popula ții să existe genera ții succesive, într -un teritoriu. La
specia umană adaptarea depinde în mai mare măsură decât la animale, de modelele rela țional –
culturale de adaptare, capabile să le asigure satisfacerea unor nevoi fun damentale de
supraviețuire (hrană, protec ție, securitate, continuitatea prin genera ția următoare). Omul, datorită
culturii, ce reprezintă un mecanism de adaptare complex și specific construit în evolu ție
filogenetică, este tributar unor comportamente învă țate în detrimentul strategiilor instinctuale.
Natura și calitatea rela țiilor intra și intergrupale, în perspectivă antropologică, servesc la
asigurarea supravie țuirii într -un mediu dat, astfel încât adaptarea este o măsură a modului în care
sunt combinate resursele bio -culturale.
Constructul de acultura ție este aplicabil în sănătatea publică (condi ție de bază a
supraviețuirii indivizilor și speciei umane, a culturii), prin în țelegerea sănătă ții indivizilor ce
migrează dintr -o societate în alta. Studii rece nte subliniază corela ția dintre prevalen ța bolilor
cronice, screeningul pentru cancer, utilizarea serviciilor de sănătate și a comportamentelor
orientate spre sănătate. Există de asemenea studii privind corela ția dintre credin țele culturale
stilul de via ță și obiceiuri și patternuri alimentare (există unele practici tradi ționale care
favorizează dezvoltarea unor anumite boli). (Hazuda și colab. , 1998).
În cercetările bio -culturale conceptul de adaptare este central, unificând aspecte
biologice, psihologice și culturale. Acesta presupune necesitatea de a se asigura un set minim de
nevoi biologice, care să garanteze func ționarea normală a sistemelor biologice (Glavce,
Borosanu, 2013; Glavce și colab. , 2014). În plus func ționarea sistemelor biologice este
condiționată și de o ofertă minimală psiho -emoțională și culturală și relațională. Totu și,
finalitatea biologică asociată oricărui aspect cultural este un demers reduc ționist întâlnindu -l în
socio -biologie ori în ecologia culturală. Putem vorbi atunci când luăm în considerare natura
umană, despre satisfac ții simbolice, care nu contribuie la adaptarea biologică. (de exemplu
alimentația, care are atât conota ție culturală cât și biologică).
Există mai multe tipuri de mecanisme adaptative: genetice, fiziologice, co mportamentale,
prin utilizarea informa ției culturale (credin țe/valori, tradi ții cu efect asupra psihismului individual
care la rândul lui are efect asupra sănătă ții), gestionarea cogni ției și trăirilor la nivel individual și

6 adaptarea personalită ții, la so licitările mediului, înso țită de realizarea socio -culturală a persoanei,
în contextul de via ță, (capacitatea de autogestionare, în timp men ține starea de sănătate sau pot să
apară tulburări de personalitate cu fond depresiv -anxios).
1.1. Somnul, ca mecanis m de adaptare la mediu

Adaptarea la mediul biologic și cultural este coordonată și se realizează de către Sistemul
Nervos Central în cele două regimuri de funcționare, veghe și somn, prin asimilarea și integrarea
schimbărilor. Ambele regimuri de func ționare utilize ază în comun aceeași bază de informații
acumulată în timpul stării de veghe. Procesarea, interpretarea, memorarea și înțelegerea
informației provine din ambele regimuri de funcționare (Biberi, 1970; Hartman, 1995; Pace –
Schott, Harnad, Solms, Bla grove, 2003; Coutts, 2008).
Somnul este indispensabil supravie țuirii. Deprivările de somn sau chiar cele selective,
numai de somn paradoxal, produc ini țial dereglări cognitive, apoi deteriorări organice și în final
poate surveni chiar moartea.
Veghea și somnul pentru Biberi, constituie două realități ce se condiționează reciproc, iar
teoriile moderne cognitive le consideră două tipuri de cogniție, forme de cunoaștere cu rol în
activitatea creatoare.
Integrarea schimbărilor și reglările metabolice și fizio logice (implicit și specific – nutriția)
sunt realizate îndeosebi în timpul somnului în rețelele hipotalamice, prin intermediul sistemului
hormonului hipocretină / orexină. Somnul, care are condi ționare genetică și o duarată ce se
încadrează în limitele sp eciei, este indispensabil supravie țuirii. Deprivările de somn, sau numai
cele selective de somn paradoxal, produc rapid ini țial dezorganizări cognitive, apoi deteriorări
organice iar în final poate surveni chiar moartea.
La intrarea în somnul de tip Rapid Eye Movement ( REM), sau paradoxal, se activează
generatorul Ponto Geniculo Occipital (PGO), care pare să fie implicat și în consolidarea
memoriei , stadiile somnului aflându -se în strânsă legătură cu tipurile de memorie (sistemul de
memorie al lui Tulving – procedurală, episodică, semantică, sistem de reprezentare perceptual).
(Peigneaux și colab., 2001; Hennevin, Leconte 1977).
În mecanismele somnului de tip REM s -a constatat că intervine și un hormon, un
polipeptid, descris în 1998 de către L. De Lecea și colab. sub numele de hipocretină și de către
Sakurai și colab. sub numele de orexină. Acest hormon este produs de către grupaje neuronale
situate în hipotalamusulul lateral (LHA) și în cel posterior (HP) și are două funcții. Una dintre
aceste func ții est e aceea de stimulare a apetitului, jucând astfel un rol în geneza unor forme de
obezitate (de unde și numele de orexina), ( Sakurai și colab. 1998, Hungs și Mignot, 2001; Kok
și colab. 2003, Sakurai, 2007, Cason și colab . 2010). Concomitent, în hipotalamu sul posterior

7 predomină și expresia oxitocinei, care este implicată în mecanismele de ata șament
(Choleris, Pfaff, Kavaliers, 2013). Același sistem facilitează adaptarea circuitelor nervoase la
schimbările fiziologice și cele ale mediului prin procesul de neurogeneza constitutivă .
(Kempermann, 2006; Kim. și colab., 2011; Matsuzaki și colab., 2015).
Astfel, sistemul face posibilă interacțiunea puternică între rețelele implicate în
metabolism și sistemul afectiv -motivațional, respectiv sistemul nervos de reco mpensă din
Sistemul Nervos Central (Sakurai și colab., 2004; De Lecea, 2010), astfel încât să fie posibil să
ne alegem alimentele corespunzătoare echilibrulu i nostru metabolic selectat filo genetic (Halassa
și colab., 2009).
Aceste func ții se realizează p rin funcția de frenare a somnului paradoxal, într -un mod
indirect, prin stimularea unor sisteme ce sunt implicate în geneza stării de veghe1 și anume a
sistemelor histaminergic (nucleul tubero -mamilar), noradrenergic (locus coeruleus) și
serotoninergic (nucleii rafeului) . Sistemul hipocretinei mediază interacțiuni puternice între
rețelele neuronale implicate în metabolism, mecanismele ata șamentului, circuitele senzorio –
motorii și circuitele sistemului de recompensă (Fig. 1.1).

Integrare a hipotolamică a ritmurilor circadiene ( ciclu de aproximativ 24 de ore al
proceselor biochimice, fiziologice sau comportamentale ), face posibilă a cordarea cu mediul de

1 Sistemul orexinei acționează frenator prin sinapse, cu receptorii HCRT1, în locus coeruleus iar cu receptorii HCRT2, în
nucleul histaminergic tuberomamilar și în nucleii dopaminergici din trunchiul cerebral și sistemul limbic Fig. 1.1. Sistemul Hipocretinei/Orexinei
Apud. Borosanu , 2013, p. 16, nota 13

8 viață natural (ciclul zi -noapte), prin aferențe din fascicolul optic către hipotalamusul anterior și
conectarea cu sistemul pineal – epifizar).

Acordarea cu mediul de viață, care are amprenta mediului socio -cultural , se face prin
circuite specifice, astfel încât se realizează controlul ciclurilor circadiene ale somnului
(activitatea, hrănirea și secreția de hormoni corticosteroizi lega ți de stres), care reprezintă
„contextul” sau “stilul de viață”2. (Fig. 1.2.)
Sistemul hormonului hipocretină/orexină este astfel o intersecție a mai multor rețele
neuronale implicate în reglarea a numeroase aspecte ale vieții noastre de relație cotidiene, prin
care sunt facilitate interacțiuni puternice între stilul de viață și metabolism (Spiegel, Tasali,
Penev și colab., 2004).
Ajustările metabolice (procesul de hrănire), prin integrar ea inteligentă a ritmurilor
circadiene și deci integrările vie ții diurne sunt astfel parte co nstitutivă a contextului socio –

2 1. Conexiunile cu zona subparaventriculară (porțiunea ventrală – vSPZ precum și porțiunea dorsală – dSPZ), împreună cu
nucleul dorso -medial al hipotalamusului -DMH) – sunt transmise informații necesare organizării ciclului veghe -somn
2. Zonele dorsale – implicate în circuite ce reglează alte ritmuri biologice ori reglarea temperaturii corpului.
3. În plus, ieșirile neuronilor din zona subparaventriculară sunt integrate împreună cu alte semnale de către nucleul
dorsomedial (DMH)
Fig. 1.2. Integrarea hipotalamică a ritmurilor circadiene
Apud. Borosanu , 2013 , p. 17 , nota 20

9 cultural identitar, patternurile de somn fiind diferite și specifice în societățile occidentale sau
tradiționale. Fiziologia și arhi tectura somnului, diversitatea tipurilor de somn, variabilitatea
acestuia, sunt modelate încă de la naștere, conform unor repere psiho -sociale și culturale, fapt
pus în evidență de studii de etnografie și de studii transculturale ( McKenna și colab. 1990;
McKenna, 2000; McKenna, Mosko, 2001; Trevathan, Smith, McKenna, 2007 ).
Un prim interes privitor la problematica somnului, este cel legat de dimorfismul
somnului, în ceea ce privește diferențierile de gen , aspect ce merge către diferen țe legate de
fiziolo gia somnului. Altă fațetă a dimorfismului somnului face referire la diferențieri de gen în
care sunt incluse aspecte ale somnului determinate de aspecte ale vieții psiho -sociale și ale
contextului de viață (mediul natural și cultural al subiecților investi gați).
La nou născuți funcția respiratorie, cardiovasculară, sau arhitectura de somn (diferită față
de cea a adultului), nu este influențată de către stimuli exte rni (McKenna, Mosko, 1994; Mosko
și colab., 1996; Mosko și colab., 1997). Veghea, somnul și t ranzițiile par însă să fie produse de
către mecanisme de reglare care aparțin unui sistem dinamic, ce începe să fie modelat de către
“intrări” episodice, neregulate, oferite nou născuților de către persoanele de îngrijire care dorm în
proximitatea lor (cos leeperi). Acestea funcționează ca un tampon (buffer) cu rolul de a le
organiza acest sistem imatur și de a -l proteja de riscuri ce pot să apară în reglare în procesul
acordării la mediu, în această perioadă de viață vulnerabilă (Mosko și colab., 1993; McKe nna,
1996). Există variații culturale în modul în care se desfășoară somnul care au legătură cu
practicile de îngrijire ale copiilor, diferențiate încă de la început, funcție de gen .
Patternurile de somn, într -un mediu protejat, specific societăților occ identale, diferă de
patternurile de somn în societățile tradiționale. În cadrul acestora desfășurarea somnului are loc
împreună cu mai mulți parteneri de somn de vârste diferite precum și în proximitatea animalelor,
realizându -se interacțiuni sociale, mome ntul adormirii și trezirii este variabil, fiind marcat
ocazional de desfășurarea în timpul somnului a unor ritualuri în timpul nopții. Este deci posibil
ca patternurile de somn, arhitectura, dezvoltarea ontogenetică, să aibă drept substrat condiții de
medi u specifice, începând încă din copilărie. Este de aceea necesar să se țină cont de corelatele
biologice, contextele materiale și sociale în care se desfășoară somnul (sentimentul pericolului
inerent în unele condiții), precum și de mediul de viață (muncă, activitate socială, ritualuri, rol și
status, credințe despre natura și rolul somnului).
Pornind de la rezultatele cercetării fundamentale din neuroștiințe, am fost interesați de
durata somnului de noapte, și de aspectul tranzi țiilor veghe -somn, propunând durata somnului de
noapte ca reper antropologic specific unei culturi (Borosanu, 2013). Propunem de asemenea, în
studiul de fa ță, ca problematica somnului să fie introdusă și integrată în modelele elaborate
pentru studiul acultura ției.

10 1.2. Stresul ca mec anism de adaptare

1.2.1. Conceptul de stres; Sindromul General de Adaptare
Conceptul de stres apare într -o dublă utilizare, una se referă la situația stresantă
(condițiile dăunătoare sau agresive care amenință organismul, presiunile, constrângerile,
privațiunile) iar cealaltă are în vedere starea de stres a organismului (răspunsurile fiziologice și
psihologice individuale la acțiunea agenților stresori, uzura organismului).
Stresul este un fenomen complex, cu multiple implicații în ceea ce înseamnă sănăta te și
calitate a vieții, ac ționând diferit pe mai multe nivele cerebrale, (amigdală, hipocamp, locus
coeruleus, hipotalamus etc .). Studierea instinctului de apărare și supraviețuire al omului în
situații de stres este deosebit de utilă pentru a găsi modali tăți eficiente de combatere a efectelor
sale negative asupra organismului.
Studierea stresului incită un interes deosebit pentru oamenii de știință fiind definit ca o
tulburare a echilibrului natural (homeostazie), care mobilizează stadial organismul, cre ând
mecanisme de răspuns foarte eficiente pentru a se apăra de ac țiunea agen ților stresori.
Stresul, în varianta lui negativă, aceea de distre s, poate avea efecte nocive, amenințând
starea de bine a individului , urmată de dereglări la nivelul sistemului n ervos și imunitar.
În varianta pozitivă , aceea de eustres, acțiunea factorilor de stres plăcu ți sau cu
semnifica ție benefică pentru organism, generatori de trăiri plăcute precum și de reacții moderate
ale unor substan țe specifice stresului, cortizol și catecolamine necesare organismului în anumite
limite. În cursul eustresului cre ște cantitatea de endorfine cerebrale, care modulează sis temul de
recompensă cerebral și astfel se constituie în factor de stimulare a ac tivității nervoase superioare,
generator d e tonus și satisfac ție, fiind imuno -stimulent și crescând șansele de supravie țuire.
(Bălăceanu -Stolnici, și colab., 2006, Selye, H., 1956, 1973).
Răspunsul la stres este determinat de integrarea dintre anumite sisteme complexe localizate
în sistemul nervos central și semnale periferice . Sistemul nervos central (creierul și măduva
spinării) au o importan ță majoră în mecanismele stresului. Acesta lucrează îndeaproape cu
sistemul endocrin pentru reglarea acestor mecanisme. O componentă a sistemului nervos cen tral,
sistemul nervos simpatic, este activat în timpul răspunsului la stres, reglând o multitudine de
funcții fiziologice în vederea adaptării organismului la stress.
Stresul de scurtă durată, este denumit stres acut și poate avea atât efecte nocive cât și
efecte benefice. De acest tip de stres nu ne ocupăm în studiul de fa ță, deoarece în problema
adaptării la „ șocul cultural”, acest tip de stres nu intră în discu ție.
Stresul care persi stă mai mult timp este denumit stres cronic . Reacția nespecifică a
sindromului de adaptare, cuprinde trei faze, de alarmă, de rezisten ță și de epuizare. După stadiul
de rezisten ță încep să apară modificări somatice ireversibile deoarece în corp se produc în scop

11 adaptativ o serie de modificări, cu impact negativ asupra memor iei sau a capacității de învățare și
concentrare care sunt responsabile pentru apari ția sau exacerbarea anumitor boli precum bolile
cardiovasculare, alergiile, depresia sau stresul post -traumatic. (Selye, 1956, 1973). În finalul
procesului de stres poate astfel să rezulte adaptarea, adaptarea întârziată (adaptare ini țială cu
tensiune reziduală, ca în cazul stresului posttraumatic), sau neadaptarea, cu apari ția unor
dezechilibre și boli. (Vasile, 2008; Donoiu, 2013).
Contribuția lui Hans Selye în domeniul cercetării stresului este de o imensă importanță,
demonstrând că există un pattern de răspuns nespecific la agenții stresori, determinat de secre ția
de cortizol.
Teoria lui a pornit de la observația că agenții vătămători diferiți produc două categorii de
efecte asupra organismului: specifice , proprii fiecăruia dintre agresori (de exemplu reacțiile
adaptative imunologice) și nespecifice , comune diverșilor agenți fizici, chimici sau biologici.
Nespecificitatea se referă la lipsa de relație directă dintre cal itatea agenților stresori și
configurația răspunsului adaptativ.
Selye afirma că răspunsurile fiziologice la agenții stresori fac parte dintr -un pattern de
protecție coordonat numit „ Sindromul General de Adaptare ” caracterizat prin trei stadii: reacția
de alarmă, stadiul de rezistență și cel de epuizare. Acest sindrom se cheamă „general” pentru că
este produs doar de agenți care au un efect general asupra unor părți mari ale corpului;
„adaptativ”, deoarece stimulează apărarea; „sindrom”, deoarece manifestă rile sale individuale
sunt coordonate și parțial dependente una de cealaltă. La apari ția unui agent stresor, în apărarea
fiziologică este implicat sistemul nervos, cel endocrin și sistemul imunitar, mobilizarea
organismului făcându -se în etape. Ini țial, p rin mecanisme nervoase și hormonale, se încearcă
menținerea homeostaziei, iar dacă ac țiunea agentului stresor continuă sau cre ște în intensitate,
intră în func țiune mecanismele de apărare psiho -culturale, genetice (Donoiu, 2013).

1.2.2. Stresul psihic și simbolic
Stresul are un impact major asupra fiecărui individ, afectându -i toate planurile existenței
(social, psihologic, fizic etc.). Astfel, se solicită în mod imperios studiul stresului, pentru a găsi
modalități de combatere a acestuia, în scopul mențin eri unei societăți funcționale și chiar pentru
prevenirea patologiei.
Atât factorii stresori psihologici, cât și cei fizici (precum pierderea de sânge,
hipoglicemia, infec țiile etc.) sunt poten țiali perturbatori ai homeostazei; prin urmare, ambele
tipuri d e amenințări sunt responsabile pentru activarea mai multor sisteme cerebrale.
O caracteristică esen țială a stresului psihic este aceea că de și stimulii care -l activează sunt
externi, generarea lui se află în func ționarea psihismului uman, pornind de la re prezentarea
mentală ce are asociat un gradient emo țional , fie a unei situații realmente stresante , cu solicitări

12 excesive din mediu, fie a unei situații interpretate ca stresante . Sunt situa ții în care presiunea
este excesivă sau prelungită astfel încât me canismele de apărare și adaptare ale organismului
sunt depă șite, efortul acestuia de a supraviețui pericolului fizic sau simbolic producând
schimbări fiziologice maladaptative .
Harold Wolff a sugerat că indivizii, atunci când sunt în fața unui pericol, în special a
unuia care implică valori și credințe, inițiază răspunsuri neadecvate, atât ca tip cât și ca
magnitudine, distructive și neadecvate (Bartlett, 1998, p. 27). Conceptul cheie în cercetările
acestuia este reacția protectivă , care se referă la fapt ul că la confruntarea pericolelor fizice sau
simbolice, corpul activează un set complex de reacții îndreptat spre eliminarea amenințării
(Wolff, 1953). Teza centrală a cestuia este că indivizii își supra -mobilizează încontinuu
resursele fizice atunci când se confruntă cu probleme originate în mediu simbolic, iar dacă aceste
probleme rămân nerezolvate, se perpetuează o stare de mobilizare neadecvată (Howard, Scott,
1965, p. 155). Adecvarea sau neadecvarea reac ției protective de a elimina amen ințarea este o
chestiune de judecată, în care indivizii trebuie să aprecieze singuri consecințele acțiunilor lor
(Wolff, 1953).
În 1966, Richard Lazarus afirmă faptul că diferențele individuale de performanță sub
acțiunea stresului se datorează faptului că oamenii percep situațiile potențial stresante diferit,
deoarece stresul este mediat psihologic printr -un proces de „ evaluare cognitivă ”.
Dezvoltarea teoriilor cognitive a influențat cercetările legate de stres concentrându -se pe
modalitatea în care oamenii interpretea ză situații ca factor central în procesul de stres
concomitent cu punerea la îndoială a teoriilor legate de situațiile de viață (Hamberger, Lohr
1984). În această perioadă s -a produs o schimbare de paradigmă, stimulată și de cercetările din
neuroștiințe, crescând importanța factorilor psihologici individuali în medierea legăturii dintre
stres și sănătate. Stresul psihologic apare astfel în momentul în care un individ percepe cerințele
de mediu ca depășindu -i capacitatea de adaptare, amenințând homeostaza. ( Cohen, Kessler,
Gordon, 1995 ).
Ulterior , psihoneuroimunologia a permis și ea un studiu mai detaliat al răspunsului
hormonal la stres, nespecificitatea răspunsului la stres fiind pusă la îndoială prin găsirea unor
pattern -uri specifice în răspunsul hormona l la agenții stresori. Cercetările psihoendocrine legate
de stres au descoperit că există diferențe individuale considerabile în răspunsurile endocrine,
depinzând în mare parte de percepția individului asupra evenimentului potențial stresant și că
gama de hormoni și neurotransmițători implicați în răspunsul endocrin acoperea o multitudine de
substanțe, incluzând catecolamine, hormoni de creștere, prolactină, testosteron, insulină,
gonadotropine, enkefaline etc., care erau implicate într -o mare varietate de boli (Bartlett, 2002).

13 În urma cercetărilor din psihoneuroimunologie în evalu area efectelor stresului asupra
funcționării sistemului imunitar s -a constatat că atât agenții stresori majori, cât și cei minori, pot
frena sistemul imunitar, crescând astfel sus ceptibilitatea pentru boală (Bartlett, 2002).
Cercetările din neuro științe au eviden țiat implicarea axului hipotalamo -hipofizo –
suprarenalian în realizarea stresului psihologic . Acest ax reprezintă o traiectorie biochimică în
mai multe etape prin care infor mația este transmisă de la o arie corporală la alta prin intermediul
mesagerilor chimici. În urma transmiterii informației se obține de asemenea și un feedback de la
mesagerii produși ulterior pe această traiectorie (de amplificare sau de suprimare) către etapele
precedente din cursul traiectoriei. Aceasta reprezintă o modalitate prin care traiectoria
biochimică se poate auto -regla, printr -un mecanism de feedback.
Patternul circadian al axului hipotalamo -hipofizo -suprarenalian este cel mai afectat atunci
când organismul este supus stresului. Anticiparea situațiilor stresante , chiar și în absența unei
agresiuni propriu -zise asupra organismului, poate afecta de asemenea axul hipotalamo -hipofizo –
suprarenalian, demonstrând importanța stresului psihologic percep ut (Herman, Seroogy, 2006).

14
CAPITOLUL 2
ACULTURA ȚIA

2.1. Conceptul de acultura ție

Aculturația reprezintă în fapt un proces de transformare, ce implică multiculturalitatea și
transformarea culturală, respectiv, în cazul studiului de față, în proces de integrare sub influen ța
culturii vest -europene. Acest proces, este necesar și imperios impus prin deschiderea grani țelor,
creșterea mobilită ții indivizilor, migrarea for ței de muncă și fenomenul de globalizare.
Cercetarea antropologi că în acest domeniu, este adecvată pentru în țelegerea variabilită ții
culturale, indivizii putând avea sisteme de în țelegere diferite, valori, credin țe, cunoaștere
împărtășite în cadrul aceleia și culturi (D’Andrade, 1982). Aceasta serve ște ca referin ță pentru a
se putea autodefini și relaționa cu alte culturi (Rhee și colab., 1995; Kitayama și colab., 1997) și
de asemenea privitor la modul în care î și reprezintă lumea în care trăiesc (Norenzayan, Nisbett,
2000).
Sistemele culturale sunt interpretative și influențează atât cogni ția și comportamentul cât
și afectul (Geertz, 1973; Hong și colab ., 1997; Mendoza -Denton și colab., 1999; Kashima,
2000).
Conceptul de acultura ție este înrădăcinat în antropologie fiind utilizat în psihologie,
sociologie și sănătate publică. Pentru prima oară termenul a apărut în dic ționarul Webster’s
Unabridged, în 1928 și desemnează modul în care „două rase umane sau triburi” convie țuiesc și
au contacte interumane. Acultura ția configurează schimbul cultural dintre două sau mai multe
culturi în ceea ce este definitoriu pentru ele (Herskovits, 1958; Dana, 1996). Teoria acultura ției
face referire la acultura ția psihologică în domeniul cognitiv sau comportamental și explică
schimburile culturale ce apar în interiorul grupurilor de imigra nți (Cuéllar și colab., 1995).
Aculturația care rezultă în urma unui contact prelungit între două grupuri culturale distincte are
drept consecin ță adaptarea indivizilor la situa ția culturală nouă (Berry, 2003).
În contextul migra ției se pune problema ada ptării. În general, aceasta se realizează atât în
filogeneză, cât și de-a lungul ontogenezei, respectiv în dezvoltarea individului. Cultura se
transferă astfel inter și trans -genera țional în timpul ontogenezei, prin imita ție, educa ție etc.
Aceste două nive le de adaptare onto și filogenetic, contribuie la diversitatea umană și unitatea
speciei.

15 Procesul de acultura ție al copiilor migran ților, la nivel micro este mediată de către familie
și grupul de prieteni. (Arends -Tóth, Van de Vijver, 2006, 2008). Societ atea gazdă oferă contextul
particular în care migran ții au un anumit status în ierarhia socială, fapt ce trebuie luat în
considerare atunci când sunt interpretate patternurile de acultura ție (Schachner și colab. , 2006,
2014; Van De Vijer, 2011).

2.2. Stre sul de acultura ție
Separarea de mediul familiar în cadrul diferitelor forme de mobilitate la nivel global,
poate să inducă un anumit tip de stres, numit stres de acultura ție sau „șoc cultural”, respectiv
eventual o reacție patologică de „dor de acasă” (Homesickness ), caracterizată prin reac ții
complexe cu elemente, somatice, fiziologice, metabolice, emo ționale, comportamentale și
cognitiv -interpretative. Printre elementele care contribuie la declan șarea reacției de dor de acasă
se află și bariera lingvisti că.
În perioada actuală mobilitatea este la cote crescute, datorită schimbărilor profunde în
diferite domenii ale existen ței umane: educa ționale, profesionale, programelor de mobilită ți
internaționale, petrecerea timpului liber, migra ției de muncă, migra ția din țările foste colonii
etc.). Au fost semnalate încă de la debut unele probleme de sănătate grave legate de schimbarea
mediului cultural (creșterea prevalen ței unor boli grave, cancer la copii -72% față de 24%, în
grupul de control, riscul de a dezvol ta depresii la adulți, boli precum diabetus mellitus sau boli
immune) precum și o creștere semnificativ mai mare a consumului de medicamente al
migranților comparativ cu popula ția nemigrantă. Aceste eviden țe nu au fost luate în considerare
multă vreme de c ătre lumea științifică (van Tilburg și colab., 1996).
Conceptele de stres de acultura ție, respectiv cel de reacție patologică de „dor de acasă” ,
sunt de dată relativ recentă, iar cercetările legate de acest aspect și acceptarea acestei topici în
lumea științifică au început să fie luate în serios de abia după 13th World Congress of the
International College of Psychosomatic Medicine – in Jerusalem, Israel, din September 1995.
Cu această ocazie au putut fi conturate principalele conceptualizări și delimităr i
conceptuale, și au fost prefigurate principalele direc ții de cercetare, legate de natura stresului de
aculturație și legătura acestuia cu șocul cultural, tulburarea de acordare și depresia, specificul
stresului de acultura ție după apartenen ța grupală a m igranților (migra ție de muncă, studen ți,
refugiați, imigrație), legătura dintre percep ția stresului de acultura ție, personalitate și tipul de
atașament, variabilitatea culturală e a experien țierii stresului de acultura ție. A fost definită în
consens no țiunea de popula ție cu risc și a mijloacelor de evaluare și a fost făcută de asemenea
diferențierea dintre reac ția de reacția de „dor de acasă” patologică și nepatologică
(Vingerhoets, 1997, p. 1 – 15).

16 Reacția de „dor de acasă” este un concept important în st udierea și înțelegerea stresului
de acultura ție precum și în cercetarea generală asupra stresului și emoțiilor, în particular al
noțiunii de vulnerabilitate. Studierea consecin țelor stresului de acultura ție în dezvoltarea unor
probleme psihosomatice, a dez voltării unor simptome dramatice somatice și psihiatrice,
percepând uneori mediul ca fiind ostil, precum și posibilitatea ca aceste consecin țe să fie
reversibile, poate genera insight -uri privind posibila acompaniere în procesul de schimbare bio –
psiho -culturală în vederea gestionării procesului de schimbare bio -psiho -culturală, precum și
dezvoltarea unor strategii necesare pentru asigurarea calită ții vieții migranților.
În cazul acultura ției și a reacției de „dor de acasă” se poate vorbi despre o condi ție
patologică doar atunci când evaluarea func țională a indivizilor relevă un nivel ridicat al
intensității reacției la părăsire, hipersensibilitate și dramatism, înso țită și de dominan ța și
permanen ța acestei condi ții funcționale în raport cu func ționarea no rmală. Se remarcă de
asemenea că în mod obi șnuit prelungirea acestei condi ții funcționale este înso țită de elemente
psiho -comportamentale și somatice (perturbări ale somnului, pierderea apetitului, febra, dureri de
cap etc.).
Reacția patologică de „dor de acasă” în situa ție de acultura ție reprezintă în fapt un e șec de
adaptare generat de incapacitatea de acordare la o altă cultură, și se datorează unei stări psihice
interne care interferează și blochează posibilitatea ajustării.
Reacția patologică de „dor de acasă” apare pe un teren favorabil, prin prezen ța unei
anxietăți crescute legate de separare și pierdere, generatoare de depresie ulterioară, astfel încât
problema timpului în raport cu apari ția reacției este una relativă, astfel încât de fapt se pune
problema măsurării unei stări psihice.
În legătură cu mecanismele care generează probleme în procesul de acultura ție și reacția
de „dor de acasă”, experien țele de laborator pe animale au eviden țiat o diferen țiere a reac ției
atunci când este vorba de separ area de persoane și de separarea de locul de origine, teritoriul și
limitele teritoriale care îndeplinesc trei nevoi de bază, cea de securitate, de stimulare și de
identitate (Ardrey, 1966).
Problematica anxietă ții de separare și gestionarea pierderii legăturilor de ata șament și a
reatașării individuale sau la o cultură, ține de psihologia dezvoltării personalită ții, fiind implicate
zone profunde ale psihismului uman, implementate în structuri neuronale profunde, ce se
maturizează în etapele de cre ștere și dezvoltare, având un nivel de plasticitate neuronală redusă
comparativ cu cele care manageriază reprezentările mentale la nivel de cogni ție conceptual –
verbalizabile. În gestionarea ata șamentului sunt implicate elemente de biologie și fiziologie,
existând studii care arată importan ța oxitocinei și a vasopresinei (Insell, Carter, 1995). Aceste
peptide, a căror expresie genetică predomină în hipotalamus, au un rol important în evolu ție și
sunt implicate în cogni ția socială și în mecanismele ata șamentului ( Meyer-Lindenberg și

17 colab.,1997, p. 17 -31, 2011). Oxitocina, printre altele, este necesară în capacitatea de îngrijire a
copiilor și pentru buna lor dezvoltare intelectuală. Efectele ei, transmise pe cale vagală ca și cele
antioxidante și antiinflamatorii au consecințe asupra capacită ții de adaptare socială și asupra
sănătății fizice și emoționale (Furnham, 1997, p.31; Carter, 2014).
Reacția patologică de „dor de acasă” la stresul de acultura ție, este un indicator al separării
de mediul anterior, care, de ob icei începe la o v ârstă tânără și continuă să persiste și în viața
adultă. Problemática separării și a anxietă ții de separare este circumscrisă studiilor despre
atașament și se pare că ata șamentul de tip nesigur sau dezorganizat este rela ționat cu sentimen tul
și ulterior reac ția patologică de „dor de acasă”, în contextul stresului de acultura ție. În modul în
este autodefinit conceptul, acesta referă emo ții, sentimente, stări interne, a șteptări rela ționale
(aspecte legate de personalitate), iar studiile rel evă că nu există diferen țe de gen sau vârstă (Tab.
3.2.1).
S-a remarcat că persoanele cu o personalitate rigidă (problematică de limite și granițe a
structurii de personalitate) sunt mai vulnerabile (Fisher, 1997, p. 44), fiind incapabile de
schimbare, răm ânând ata șați mental și într -un mod care le domină către mediul cu care erau
obișnuiți, având în permanen ță atenția îndreptată spre întoarcere. Această atitudine ce devine
idealizantă, mentalizând obsedant (pot lipsi/nu verbalizările) despre obiectul de at așament
(respectiv casa sau acasă) este înso țită de o dorin ță copleșitoare de întoarcere și de o
simptomatică specifică cu elemente somatice: dureri de cap, perturbări de somn, dureri
intestinale, de stomac, pierderea apetitului, țipete.
Din păcate problem atica stresului de acultura ție și a șocului cultural din cercetare, chiar și
cea clinică, abordează frecvent activitatea cognitivă, ceea ce este inutil și contraproductiv,
deoarece natura problemei vizează în fapt personalitatea și adaptarea (Fisher, 1997 p. 49 – 62).
Intelectul, capacitatea și activitatea intelectuală apar țin mecanismelor psihice, aparatului
conceptual și al dezvoltări structurilor și mecanismelor gândirii, iar adaptarea culturală la mediu,
validată prin rela țiile interumane are legătură c u structura de personalitate și nivelul ei de
funcționare. Atunci când personalitatea este flexibilă, putem vorbi de o situa ție optimă când cele
două abilită ți pot conlucra în sensul unei adaptări eficiente.
Tab. 2.1 Definirea și raportarea sentimentului de dor de acasă
Definiții Frecvențe (%)
Homesickness
N=82 % Non-homesickness
N33 %
„Lipsește familia; dor de cei de -acasă” 54 (65.9) 25 (75.8)
„Îmi lipsește locul, casa, căminul, locurile” 28 (34.1) 12 (36.4)
„Vreau/ simt că am nevoie să merg acas ă” 21 (25.6) 10 (30.3)
„Îmi lipsesc prietenii; mi -e dor de prieteni” 12 (14.6) 1 (3.0)
„Mă simt singur(ă)” 10 (12.2) 1 (3.0)
Plâns 3 (3.7) 3 (9.1)

18 Însingurat 4 (4.9) 1 (3.0)
Urând loca ția prezentă 4 (4.9) 1 (3.0)
Sentiment de nefericire 4 (4.9) 1 (3.0)
Nu se înțelege cu oamenii 3 (3.7) 0 (0.0)
Nemulțumiți de situația prezentă 3 (3.7) 0 (0.0)
Sentimente depresive 2 (2.4) 1 (3.0)
Dezorientare – sentiment de pierdere în mediu 2 (2.4) 0 (0.0)
„Regret că via ța s-a schimbat” 2 (2.4) 0 (0.0)
Nu a fost departe de „casă” înainte 2 (2.4) 0 (0.0)
Se simte bolnav 2 (2.4) 0 (0.0)
Se simte incapabil să facă ceva 2 (2.4) 0 (0.0)
Se simte neiubit 0 (0.0) 2.(6.1)
Sursa: Fisher, 1997, p. 54.
În procesul de acultura ție distresul și sentimentul de homesickness a re în fapt o influen ță
multicauzală. El este pe de o parte un efect direct al separării de legăturile somatice și emoționale
de atașament personal și cultural, datorat despăr țirii/separării cauzate de deplasare, iar în noul
context cultural pe lângă dificu ltatea acordării la acesta, intervine în plus distresul cauzat de
mediul și condițiile de muncă (prevalen ța mediului de muncă neplăcut în mediul de rela ție
organizațional). La toate acestea se adaugă, însă, capacitatea modelului cognitiv personal de
relație, în care dacă nevoia de acasă este dominantă, aceasta poate bloca elementele de noutate
plăcute, care ar putea favoriza adaptarea și datorită dominan ței se propagă distresul,
amplificându -se modelul cognitiv neadecvat, care nu dă voie ca separarea să fie realizabilă într -o
manieră adaptativă pentru subiect (Fisher, 1997, p. 60).
Distresul de acultura ție și sentimentul de “dor de acasă” este mai pronun țat în cazul
studenților datorită faptului că ace știa au interacțiuni cu semenii lor mai reduse, comparati v cu
alte categorii de migran ți, care eventual nu cunosc nici măcar limba țării gazdă. Pentru acest
motiv în cazul acestei categorii de migra ție este util un antrenament prealabil, diferen țiat eventual
după tipul de personalitate, în diverse situa ții care impun contacte și relaționare, fapt care setează
și validează o bază bună de rela ționare și acordare, în vederea plecării și acomodării într -o altă
cultură. Se poate ține seama și de obișnuința viitorilor migran ți cu situa ția în care poate deveni
necesară schimbarea locului de muncă, în diverse condi ții, abilități și modalită ți de petrecere a
timpului liber, care și ele multiplică interac țiunile cu noua cultură, furnizând stimulare în
formarea ata șamentului la noua cultură. Cu cât distan ța interculturală es te mai mare nivelul de
distres va fi mai mare (limba, aparen ța fizică, îmbrăcăminte, religie, obiceiuri și valori). Legat de
gen, femeile se pare că sunt mai afectate în perioada de tranzi ție și acomodare într -o nouă
cultură.
Există și autori care afirmă, înainte ca studiile să diferen țieze aparatul conceptual de lucru
în această problematică, cum că ar fi contraproductivă prevenirea apari ției reacției de “dor de
acasă”, acesta fiind un proces important prin care un migrant trebuie să treacă. (Carden, Feic ht,

19 1991). Ulterior însă studiile au arătat că în procesul de acomodare la o nouă cultură, este
important să se lucreze competent pe motivele de îngrijorare ale subiec ților, în vederea
minimizării simtomelor de tranzi ție crossculturală și a valorificării o portunităților de integrare
(Chiu, 1995).
Manifestările fiziologice ce însoțesc trăirea ini țială de pierdere a legăturilor de ata șament
și de apartenen ță sunt controlate de sistemul limbic (psihofiziologic, psihosomatic). Simptomele
apar ca substitute pen tru inhibi țiile verbale si motorii la stresul psihosocial, prin creșterea
activitatii func ționării sistemului autonom și a activită ții endocrine (Hertz, 1997, p. 85). Procesul
dinamic de acultura ție al familiilor migrante poate fi astfel mai bine în țeles d acă se utilizează o
paradigmă de cercetare bio -psiho -socială. Situa țiile de via ță devin o modalitate prin care se
poate testa în mod direct, capacitatea de adaptare, etiologia și patogeneza, precum și contribu ția
relativă a factorilor genetici, sau a fact orilor de mediu (Hertz, 1997, p. 87)
Tab. 2.2 Rela ția dintre stilurile de acultura ție și reacțiile la stres
Reacția “dor de
acasă”
Alienare
Lipsă de speran ță Depresie Comportament de tip
psihopat
Integrare .23*** -.39*** -.43***
Asimilare -.35*** -.42*** -.45***
Segregare .38*** .39*** .42***
Sursa: Schmitz, 1995, p.96
În tabelul 3.2.2 putem constata că în situa ția de segregare, depresia, reac ția de “dor de
acasă” și comportamentele de tip psihopat sunt cvasi -permanente (corela țiile sunt foarte
semn ificative). Situa ția de asimilare corelează negativ și foarte semnificativ cu toate cele trei
tipuri de manifestări, iar în situa ția de integrare găsim corela ții negative foarte semnificative cu
depresia și comportamentul de tip psihopat și corelație pozit ivă foarte semnificativă cu reac ția de
“dor de acasă”. Privitor la situa ția de integrare și asimilare, putem considera că este vorba de un
proces intrapsihic în derulare, firesc într -o tranziție valorică, în care nu s -a realizat încă
reașezarea subiec ților în noul sistem de reprezentare și înțelegere a lumii. Aparent, în situa ția de
asimilare, comparativ cu cea de integrare, reac ția de „dor de acasă” nu se regăse ște în asimilare și
chiar corelează negativ, de și este posibil ca doar con știentizarea component elor emoționale și
fiziologice să nu -și mai găsească exprimarea, pentru că, în acord cu modelul de acultura ție al lui
Berry (1997), imigranții mențin elemente din cultura de origine și adoptă unele elemente din
cultura gazdă.
Conform cu Berry și Kim, 1988, fazele procesului de acultura ție sunt: pre -contact,
contact ini țial, conflict, criza, adaptare. În perioada de conflict și criză, mecanismele de coping
sunt foarte active și sentimentul de “dor de acasă” este mai intens (Schmitz, 1995, p. 98). În toate
fazele există însă diferen țe legate de tipul migra ției, zona geografică din care provine migra ția,

20 genul persoanei și factorii psihici moderatori. Interrela țiile dintre caracteristicile de personalitate,
condițiile situaționale și factorii sociali determină comportamentul social (Eysenck, Eysenck,
1985; Schmitz, 1988; Zuckerman , 1991, apud Schmitz, 1995, p. 102).
Detașarea de cultura de origine, rezultă dintr -un proces de “doliu cultural”, care
presupune o pierdere a internalizării unei anumite organizări și ierarhii sociale, a ierarhiei
valorilor și înțelesurilor culturale, a coeren ței și sensului desfă șurării vieții de zi cu zi. Blocajul în
acest proces de pierdere a identită ții de origine se poate transforma în urma imposibilită ții
schimbării, într -o exacer bare a violen ței (factice ori simbolice), a orgoliului, înso țite de
așteptarea nerealistă ca întreaga comunitate să le recunoască suferin ța și să participe la pierderea
lor. Introducerea valorilor occidentale în societă țile tradiționale, fiind oferite și instrumentele
specifice pentru a -și reconstrui comunită țile, poate constitui o ofertă în sprijinul depă șirii
pierderii culturale. Diferen țele valorice poartă însă în ele dezavantajul că noua direc ție de
dezvoltare poate introduce fragmentări și disconti nuități, dificil de con ținut și gestionat atât în
autodefinire cat și în desfă șurarea rela țiilor sociale, care au ca efect apelul la diferite tipuri de
vindecători (tradi ționali), în vederea restabilirii sentimentului de întreg și continuitate, prin apelul
la mijloace simbolice (Eisenbruch, 1995, p. 121).

2.3. Acultura ția și relația Părinte -copil

Parentarea este puternic înrădăcinată în programarea genetică, în fiziologia ei, precum și
în efectele experien ței directe a persoanei. Experien ța este ghidată pe de o parte de tendin țe
native, pe de altă parte este mediată de sistemul de credin țe și valori, validate/invalidate psiho –
emoțional și comportamental de către părin ți. Influen ța se realizează prin intermediul rela țiilor
interumane, ata șarea/detașarea și ap artenența/nonapartenen ța, identificarea, fiind procese
intrapsihice ce mediază structurarea și imersia persoanei într -o cultură. Dezvoltarea copilului are
loc în interac țiune strânsă cu a cea părin ților (diada părinte -copil).
Factorii ce influen țează pare ntarea sunt înrădăcina ți în biologie și cultură, în onto și
filogeneză, con țin planuri individuale sau socio -culturale, fiind astfel implicate structuri
economice, sociale, educa ționale sau legislative. Toată această sferă contextuală de influen ță
presupun e nivele și momente de integrare specifice în ceea ce înseamnă cre șterea și dezvoltarea.
Parentarea vizează atât satisfacerea unor nevoi de dezvoltare, adică este despre despre plăcere,
privilegii ori profit, cât și despre experien ța frustrării, frici și nereușite. Între un individ și
contextul în care trăie ște există interac țiuni permanente, reciproce și dinamice, variabile (Sam,
2006, p. 97 – 112).

21 Acest model a fost testat într -un studiu longitudinal pe 137 de imigran ți din Oslo, care a
confirmat acest e căi indirecte de ale acultura ției ce influen țează sănătatea mentală.
Conform modelului general din acest studiu care vizează patternul de dezvoltare al
aculturației la copiii imigran ților, adaptarea la un context are legătură atât cu acesta, cât și cu
capacitatea de adaptare a apar ținătorilor cu care se identifică. Acest lucru se întâmplă deoarece
copilul are nevoi de parentare până când devine adult, care sunt generate de procesul însu și de
creștere și dezvoltare.
Adaptarea copilului în context multicu ltural reflectă astfel competen țele acestuia de a
interacționa, pe de o parte cu comunitatea etnică, de origine, pe de altă parte cu cultura gazdă
dominantă. Atunci când diferen țele sunt mari, dificultatea gestionării acestora cre ște, sau, în
situații de e xpunere prelungită, le scade competen ța de a le face fa ță, fapt care poate să pună în
pericol sănătatea fizică și psihică a copilului.
Ulterior, în definitivarea și definirea propriei identită ți, personale și culturale, se pot
acutiza dificultă țile de in tegrare, cu consecin țe în plan personal, economic și socio -cultural
(Oppendal, Roysamb, Sam, 2004).
La contactul între două culturi apare procesul de acultura ție prin care două perspective
diferite asupra lumii, prin schimburile facilitatoare mediate rela țional, pot asigura baza de
transformare și integrare cu efect evolutiv pentru culturile aflate în contact. Evolu ția presupune
un doar dezvoltare/integrare, ea poate con ține momente de regresie, dizolvare, pierdere de
ambele păr ți.
Thurber descrie metode de coping pentru copii separa ți de părin ți, în context de
aculturație. În cazul lor, fiind în proces de cre ștere și dezvoltare, cu mecanisme de rezilien ță
naturală foarte active, activitatea fizică, contactul cu cei dragi, setarea unei limite de a șteptare
până la revederea cu părin ții, orientarea și centrarea pozitivă a gândirii în aspecte legate de
separare, rememorarea și reactivarea legăturilor privind poze de familie, reprezintă modalită ți
practice de a face fa ță mai ușor perioadei de separare (Thurber , 1995, p. 135).

22

CAPITOLUL 3
MIGRAȚIA ROMÂNEASCĂ, DUPĂ ANUL 1989

3.1. Caracteristici generale
Migrația, sub diverse forme, a căpătat o amploare fără precedent în ultimele decade, în
dorința oamenilor din țări subdezvoltate sau în curs de dezvolta re, de unde provine majoritatea
imigrației din Europa, de a trăi în țări mai dezvoltate. Aceasta are loc cu acordul guvernelor
locale și are la bază doi factori determinan ți. Pe de o parte, în țările de origine, există experien ța,
devenită regulă, a sărăci ei, lipsa sau limitarea sub un nivel minim a accesului la servicii sociale
(sănătate, educa ție), lipsa locurilor de muncă precum și o guvernare proastă sau chiar incapabilă,
ce merge până la tiranie. Țările de destina ție a migra ției oferă noilor veni ți ima ginea prosperită ții,
cu o ofertă generoasă în domeniul sănătă ții și educației, pentru care ace știa trebuie să atingă un
nivel de civism pentru ca institu țiile statului să func ționeze. În fapt are loc reconstruc ția
progresivă a modelelor sociale dominante, “fluxuri de putere, de influen ță și de cucerire”
(Camus, 2013, p. 35 – 40).
Indivizii migran ți în această situa ție, încep să simtă sau să devină con știenți de substitu ția
culturală și de dificultatea de a se acomoda într -o nouă cultură, uneori foarte difer ită de cea de
origine, și trăiesc sentimentul unui gol interior cu imposibilitatea afirmării de sine; apar reac ții de
criză identitară în aspecte bazale (limbaj, alimenta ție, port, ritmarea timpului, amenajarea
spațiului, tradi ții din țările de origine). ( Camus, 2013, p. 100 – 102).
În cazul românilor, migra ția este mai ales cea a for ței de muncă, îndeosebi în Italia și
Spania, care de și inițial este temporară, ajunge să se prelungească cel mai adesea pe mai mul ți
ani. Ca și în analiza anterioară, motiva ția este de obicei de ordin economic, sărăcie, lipsa
locurilor de muncă, dar există și situații în care rezonează cu modelul social însu și, ce se vrea
dezvoltat, deoarece aceia care pleacă se situează în pătura prosperă economic a comunită ții
românești. În fine există și nevoia de acces la resurse educativ -culturale de un standard crescut,
pentru care cei care accesează aceste resurse în țări vest -europene dispun de un standard
economic suficient (sau se pot angaja la sus ținerea lui), pentru a putea să sus țină cheltuielile
adiacente o perioadă de timp, de multe ori ani de zile.

23 Într-o cercetare desfă șurată între anii 2000 -2002 de către misiunea de cercetare (MIRE,
Ministère de l’Emploi et de la Solidarité ) și găzduită de „Maison des sciences de l’homme”
(coord. Dana Dumitrescu) , în colecția de studii apărută ulterior, sunt clarificate probleme legate
de tipurile de mobilitate române ști, de după 1989, relativ la cine sunt migran ții români, din ce
regiuni vin, destina țiile și scopurile migrării, pentru care îns ă nu există date statistice . Acestea se
înscriu în tendin țele generale ale spa țiului migrator mondial, in contextul construirii spa țiului
comunitar European si adeziunii Europei centrale si orientale la acest spa țiu, Romania fiind
implicată în mod specific și complex în gestionarea fluxurilor migratorii.
După deschiderea grani țelor, după 1989, în primul val la baza imaginii publice a migra ției
românești, s-au aflat preponderent romii, filierele mafiote și exploatatori ai minorilor,
prostituatelor și hand icapaților, sub forma refugia ților politic. Romii, primii migran ți din Europa
de Est, sunt un grup etnic foarte activ relativ la migra ție, lideri în ceea ce înseamnă conceptul de
„națiune transfrontalieră”. Migra ția acestora s -a structurat în jurul re țelelor familiale și a
dezvoltat “ocupa ții” profitabile specifice – cerșetorie, spălare de parbrize, vânzare de ziare.
Tot în perioada de debut a existat și o migra ție transfrontalieră, de tatonare, înso țită de
activități comerciale prin care românii au începu t să reproducă valorile societă ții capitaliste, de
consum, într -un mod idealizat, fire ște deoarece acestea fuseseră interzise în regimul anterior.
Acest tip de migra ție, deși numeroasă, a fost mai pu țin vizibilă comparativ cu cea ini țială, a celor
ce se pr ezentau ca refugia ți politic, fiind privi ți prin prisma a ceea ce semnifica refugiatul politic
înainte de 1989.
Astfel, fluxul românilor foarte activ ulterior pe pia ța muncii din Europa de Vest, a fost
umbrit de setarea imaginii de început, creată ini țial în mentalul occidental.
Vizibilitatea redusă a acestei categorii, confuzia și disonanța privind statutul de refugiat
politic, ambiguitatea privitor la revolu ția din 1989, la care s -au adăugat argumente statistice au
generat o politică restrictivă în privi nța liberei circula ții a românilor.
Alte curente migratorii de după 1989 au fost migra țiile etnice (Germania, Israel, Ungaria),
sub forma vacan țelor ori sejururilor de afaceri. Re țelele religioase, îndeosebi neoprotestante, au
favorizat și ele migrarea și chiar instalarea în Europa.
Programele academice și schimburile universitare au prefigurat ceea ce ulterior a
constituit „fuga creierelor”.
După 1994 când occidentul începe să omogenizeze politica migratorie comunitară, Romania
începe să alunece în cri ză economică, conducând la mobilită ții atât în interiorul cât și în
exteriorul României, sub forma migra ției de muncă, azilului politic, generat de evenimentele de
după 1989 (de fapt o cerere de muncă) ori clandestinitate.
În această perioadă s -a constat at o creștere a migra ției române ști. Ulterior ea scade în
zonele din centrul și nordul Europei (Germania, Fran ța) și se orientează îndeosebi către țările din

24 jurul Mediteranei (Spania, Italia, Grecia, Portugalia). Ini țial inițiativele migratorii au fost
individuale, ulterior în urma experien ței dobândite și a cunoașterii oportunită ților pieței de muncă
acestea au devenit grupate și însoțite (frontiere informatice) (Dumitrescu, 2003).
Din ace leași volum un alt studiu exploratoriu, efectuat asupra circula ției migratorii în
Spania ( Les « Dogènes » de Dobrote ști à l’étranger Étude sur la circulation migratoire en
Espagne, Monica Șerban – sociolog la Inst itutul de cercetare pentru Calitatea Vie ții, Acad emia
Rom âna, p. 173 – 211), relevă o caracteristică a unei c omunități cu un înalt coeficient migrator,
și anume o puternică mobilitate teritorială, pe perioade limitate (transhuman ță, navetă, călătorii
repetate pentru nego ț, muncă în străinătate încă înainte de 1989). Se pare că în zonele învecinate
care nu au ace astă caracteristică de mobilitate teritorială, nu există un procent semnificativ de
persoane migratoare. Din păcate nu există statistici care să poată valida tendin țele mobilită ților,
sensul și amploarea lor, astfel încât să putem vorbi de o cultură migrat oare.
Ipoteza formulată de către Piore consideră că pe măsură ce cre ște prevalen ța migrației
într-o comunitate, ea contribuie la modificarea valorilor și percepțiilor culturale astfel încât
determină cre șterea probabilită ții migrației viitoare (apud. Mass ey și colab., 1993, p. 442).
Circulația migratorie în străinătate a început de prin anii 1970, apoi 1980 prin acordurile
pentru muncă ale României cu țările arabe, cu țările africane, cu Germania federala si URSS, în
diverse meserii din agricultură, indus tria petrolieră, construc ții și amenajări industriale, pentru
care însă nu avem statistici. După 1989 migra ția pentru muncă ajunge să atingă dimensiuni
considerabile, cei pleca ți în acest scop în străinătate ajutându -și ulterior prietenii și rudele să vină
și ei. Astfel printre migran ți există nume de familie care se repetă la multe persoane.
Perspectivele deschise de sistemul de mobilitate teritorial si lipsa legisla ției, după 1989 au
favorizat această circula ție migratoare externă, de și este de remarcat e xistența categoriilor de
mobilitate teritorială au atât înainte cât și după 1989, când s -a accentuat foarte mult.

3.2. Migrația române ască în Spania

Circulația migratorie în Spania nu are un caracter sporadic, a șa cum se întâmplă cu alte
destinații. În studiul Les « Dogènes » de Dobrote ști à l’étranger, Monica Șerban (2003), un
exemplu de migra ție este cel care a început în comuna Dobroe ști, jud. Teleorman, când după
1990 au plecat la muncă doi fra ți gemeni de confesiune adventistă. După 1994 – 1995 aces t lucru
a intrat în aten ția celorlal ți localnici, întâi a celor din comunitatea adventistă, iar după 1999 a
celor din comunitatea ortodoxă.
Comunitatea de români din Spania, respectiv din Madrid, este angajată îndeosebi în cazul
bărbaților, în construc ții iar în cazul femeile în menaj. În Almeria în agricultură, indiferent de

25 sex. Angajarea este de obicei mediată de un intermediar iar necunoa șterea limbii, nevoia presantă
de bani constituie factori care au făcut ca românii să accepte slujbe proaste sau pros t plătite. La
aceasta putem adăuga lipsa informa ției privind cultura (cadrul normativ, accesul la sistemul de
sănătate, drepturi, institu ții), lipsa unui sistem românesc de contact și însoțire accesibil, adecvat
și coerent, pentru a putea fi eficient, la c are migran ții români să poată apela efectiv pentru
clarificarea și însoțirea în abordarea dificultă ților legate de acomodarea într -o altă cultură
(aspecte legale, institu ționale și cele generate de procesul de acomodare/acultura ție, inter și
intragrupal).
Migrația în scop de muncă, prin efectele asupra indivizilor se repercutează și asupra
familiei, și a comunită ții de origine. Astfel, se poate constata ameliorarea situa ției materiale
(construirea de case noi ce au în aspect amprenta culturii de migra ție – practici și modele
specifice zonei de destina ție a migra ției, achizi ționarea de bunuri materiale, diversificarea
produselor de consum, împrumuturi din obiceiurile alimentare/vestimentare), modificarea
rolurilor în interiorul sistemului familial. În Români a, se constată schimbarea modului de
relaționare cu cona ționalii, cu acutizarea rela țiilor de putere. De obicei, îndatoririle celor pleca ți
la muncă în străinătate sunt preluate de către ceilal ți membri ai familiei, îndeosebi bunicii.
Despre profilul migra ției studen ților români, după deschiderea grani țelor în 1989, se poate
spune că este supus obsesivului „pericol migratoriu”, migra ția acestei categorii sociale în general
nemaifiind una individuală ci o migra ție a elitelor studen țești, canalizată la nivel guvernamental.
Ea este circumscrisă unei perioade de studiu, fără un proiect de instalare în țara gazdă, deși
ulterior migran ții pentru studii caută să se stabilească în țara de reziden ță. În Fran ța de exemplu,
studenții vin să -și completeze studiile, fiin d preferați aceia care sunt deja forma ți și ajung prin
fluxuri controlate prin programele de schimburi universitare. Ei trec eventual de la statutul de
student la cel de rezident și deși nu au un proiect de instalare în țara unde și-au completat
studiile, caută totu și să rămână definitiv. Mobilitatea este însă una de specializare, ceea ce
presupune sejururi scurte, care se termină cel mai frecvent prin reîntoarcerea în România.
(Pastre, 2003, p. 301 – 323).
Efectele migra ției de muncă române ști se repercute ază asupra genera ției viitoare prin
copii din comunită țile române ști din țările gazdă, copii migran ților nevoi ți să se întoarcă în țară,
copiilor separa ți de părin ții migranți și rămași în țară (de obicei în cadrul familiei nucleare sau
lărgite), trebuind să facă fa ță și să integreze sisteme de credin țe și valori, asociate unui mod
specific de trai apar ținând uneori unor spa ții culturale destul de diferite.

26

CAPITOLUL 4
FORMAREA DE COMPETEN ȚE INTERCULTURALE

În contextul actual, este necesară educa ția în formarea competen țelor interculturale și a
comunicării, bazată pe identitate culturală (norme, valori, atitudini) (Schein, 2010) și luând în
considerare răspunsurile raportate la mediu (Hofstede, 2011). Procesul de integrare implică
dezvoltarea sens ibilității interculturale (Bennet, 2009), astfel încât devin posibile redefinirea
valorilor și identită ții și respectarea variabilită ții umane și a specificului cultural dintr -o
perspectivă culturală multiplă.
Procesul de comunicare este fundamental în int eracțiunile interumane, însă teoria
comunicării este o știință relativ nouă, de aproximativ o jumătate de secol. Comunicarea
interculturală este interesată de dinamica tiparelor de comunicare culturale și de interac țiunea
acestora. Astfel eficien ța comunic ării interculturale depinde “capacitatea individului de a se
adapta stilului comunicativ specific altei culturi, de a gestiona eficient, cu succes, situa țiile de
comunicare interculturală” ( Șerbănescu, 2007, p. 287). Este importantă cunoa șterea mesajelor
nonverbale, în contextul globalizării, al integrării economice, politice și sociale, în situa ția
comunicării interculturale interlocutorii fiind necesară punerea de acord în privin ța semnifica ției
unor semne și simboluri, ori gesturi, înainte de a fi aborda t conținutul însu și al comunicării.
(Șerbănescu, 2007, p. 52 -53).
Procesul de comunicare are loc într -un context, spa țio-temporal, psihologic și socio –
cultural.
În procesul de comunicare prin con ținutul mesajului verbal și nonverbal se transmit
semnifica ții și sunt urmărite anumite scopuri. Putem vorbi despre o comunicare exteriorizată,
observabile, comunicarea interioară, intrapsihică și o metacomunicare, care se plasează dincolo
de înțelegerea de moment a interlocutorilor (generat de un spa țiu de interac țiune co -creat de către
participan ții la comunicare).
În cultura occidentală, a fost modelată evolutiv o dinamică a orientărilor adaptative
pentru con ținere în limita grani țelor sau expandarea și replierea acestora, urmată de asimilare sau
transcendere (Ră dulescu -Motru, 1999). Noica a afirmat valoarea perenă a culturii Europene,

27 capabilă de regenerare, care î și realizează în mod liber modelul. Prin modelul său filosofic,
metodele sale științifice, prin valorile sale morale și politice (demnitate umană, libe rtate, ideal de
egalitate – United Nations Millenium Declaration, 2000), cultura europeană este o cultură care
funcționează după modelul „unul în multiplicitate”, în dialog „egal” cu natura, fiind astfel
capabilă să producă arhetipul oricărei alte culturi, arătând par țialitatea lor (Noica, 1993).

28

CAPITOLUL 5
CHESTIONARUL DE PERSONALITATE WOODWORTH –
MATHEWS

Ființa umană este rezultatul rela ției natură -cultură, atât ontogenetic cât și filogenetic.
Omul este o fiin ță simbo lică, iar realizarea înclina țiilor personale, modulate de emo ții și
considerente morale, sunt mediate de către personalitatea, care se construie ște pe baza unor
tendințe înnăscute la care se adaugă condi ționările individuale și culturale din propria istori e de
viață (Bălăceanu, Glavce, Berescu, Borosanu, 2010).
Încă din 1972, C -tin Bălăceanu -Stolnici și Edmond Nicolau au prezentat personalitatea
umană, într -o interpretare cibernetică și sistemică, ca fiind un sistem informa țional, expresie a
funcționării S istemului Nervos Central, sistemu l informațional deschis ce permite integrarea
personalită ții în ecosistem și în mediul socio -cultural. Personalitatea umană referă însă și
axiologizare, omul fiind suport de valori (Bălăceanu, Voinea, 2000).
Mielu Zlate, î n 1994, considera că prin diversitatea componentelor sale, integrate într -un
sistem dinamic, personalitatea poate constitui obiect de studiu pentru mai multe discipline.
Fiecare dintre componentele sale poate să evolueze în timp, atât ontogenetic -individu al, cât și
filogenetic -istoric. Accep țiunea antropologică, psihologică, axiologică, studiile culturale și cele
despre personalitatea umană, exprimă acest domeniu comun, fiind preocupate de luarea în
considerare a aspectelor multiculturale. Personalitatea f ace referire la unicitatea persoanei, a
patternurilor de gândire, emo ții, comportamente fiind la baza structurării ei. Psihologia
personalită ții este acea ramură a psihologiei preocupată de trei aspecte esen țiale: construirea unui
întreg coerent, studierea diferențelor interindividuale și a similarită ților dintre oameni. Ea implică
predictibilitatea modului în care o persoană va reac ționa în anumite circumstan țe (Ryckman,
2004).
Așa cum am scris în articolul realizat în cadrul studiului post -doctoral „Cons iderations
for a new approach on acculturation; functional aspects” (2015), alegerile existen țiale referitoare
la mediu sunt filtrate de către personalitate. Preocupările științifice pentru studierea personalită ții
au început la sfâr șitul secolului al XIX-lea. Această ramură a psihologiei plasează în centrul

29 interesului măsurarea unor trăsături stabile care modelează comportamentul. Făcând acest lucru
aspectele colective ale personalită ții rămân în umbră (grupuri, identitate socială, simboluri) și
sunt mai puțin studiate de psihologia personalită ții de tip occidental.
Conceptul de personalitate este unul dintre cele mai complexe, astfel încât G.W. Allport,
unul dintre cei mai de seamă fondatori ai personologiei, enumeră peste 50 de defini ții. S-au
diferențiat și dezvoltat diverse școli psihologice (psihanalitică, socio -culturală, rela țională, teoria
factorială etc.), dar Allport este primul care a făcut o schimbare de atitudine, fiind interesat de
om în unicitatea lui, de psihologia omului sănătos care are abilitatea să achizi ționeze patternuri
noi de -a lungul întregii sale vie ți. El a criticat de asemenea pozi ția celor care supraevaluau rolul
proceselor incon știente, la fel ca și pe cea a celor care supraestimau reactivitatea la stimuli
externi, în detrim entul capacită ții de reflexie și conștientizare și a proceselor decizionale.
(Allport, 1991, Barenbaum, Winter, 2008 ).
Intuiția lui Allport face referire la capacitatea omului de autoactualizare, capacitate
confirmată de cercetările noi din neuro științe care fac referire la proprietatea de plasticitate a
rețelelor neuronale, la care mai recent s -au adăugat și procesele de neurogeneză. Acestea din
urmă au loc în regiuni neuronale precum hipocampul, intersec ția parieto -temporo -occipitală,
lobul prefrontal, b aza corpilor stria ți, care sunt zone implicate în învă țarea umană, memorie,
comunicare, luarea deciziilor. (Bălăceanu și colab., 2006). Mai recent, au fost descoperit acest
proces și în zone din hipotalamus implicate în gestionarea apetitului, în rela ție cu lobul prefrontal
care este implicat în realizarea proceselor de socializare.
Nevoia de a cuantifica personalitatea în ideea managerii schimbărilor de via ță majore,
pentru a le ține sub control, cum este și cea din procesul de acultura ție (în contextul actual având
forma “șocului cultural”), a mai existat și anterior, atunci când popula ția a devenit prea
numeroasă și diversă sau chiar în situa ții de conflict armat.
O altă abordare a personalită ții, care nu este interesată de diferen țierea unor trăsături de
personalitate centrată pe individ, ca în cultura vest -europeană, este interesată de aspecte
funcționale, fiind interesată de limitele dintre normalitate și psihiatrie sau neurologie. Acest tip
de abordare face diferen țele marcând aspecte de vulnerabil itate, fără să eticheteze, în sensul de
sănătate/boală. Robert Woodworth3, psiho -fiziolog, experimentalist, cu un background solid în
neurologie și psihiatrie, care a lucrat alături Sherrington, William James, John Garcia, Cattel, și-a
pus problema măsurăr ii unui aspect al personalită ții, în sens analitic, numit nevroticism
(instabilitate emo țională generală), în termeni func ționali. În acest sens, la începuturile
psihologiei ca știință, el a construit (utilizând aspecte legate de psiho -fiziologia persoanei ) un
instrument care vizează capacitatea persoanei de a face fa ță unor schimbări majore din via ță.

3 Robert Woodworth a fost pre ședintele Diviziei de Antropologie și Psihologie, a Consiliului Na țional de Cercetare al SUA
(1924 -1925) și a reunit munca de cercetare din acest domeniu cu cea a cercetării despre dezvoltarea copilului.

30 Acesta este primul test de personalitate, numit Woodworth Personal Data Sheet, care ia în
considerare aspecte ale fiziologiei umane, simptome nevrotice, expr imate în psihismul persoanei
înainte de momentul confruntării cu o situa ție critică. Este primul inventar de personalitate auto –
raportat care relevă aspecte func ționale ale personalită ții.
Dezvoltări ulterioare pornind de la acest inventar de personalitat e, au diferen țiat axe de
funcționare (tendin țe) în structurarea personalită ții (emotivitate simplă, tendin țe obsesiv –
psihastenice, tendin țe schizoide, tendin țe paranoide, pendin țe depresiv -ipohondrice, tendin țe
agresive, tendin țe de instabilitate emo țional ă, tendințe antisociale), încadrate în diferite nivele de
funcționare (normalitate, border, patologie). Aceste axe func ționale sunt, de fapt, tipuri de
adaptare ale personalită ții, la cerin țele care apar mediu Ele au o bază genetică, dar activarea lor
este configurată la diferite nivele de func ționare în condi țiile mediului, fiind însă posibilă după
filtrarea și decizia are loc în psihismul persoanei. Dezvoltările ulterioare ale Inventarului de
Personalitate alcătuit de Woodworth au renun țat și la itemii d espre desfă șurarea somnului,
prezenți ințial, deși așa cum s -a evidențiat în cercetări ulterioare, patternurile de somn vizează
aspecte colective ale personalită ții.
R. Woodworth a ini țiat și dezvoltat de asemenea o psihologie dinamică, pe care a aplicat –
o în educa ție, fiind interesat în cercetările sale atât de variabile introspective cât și de cele
obiective, deoare ce oricare din cele două tipuri, dacă este considerată, constituie o pozi ție
extremă.
Întreaga muncă a lui R. Woodworth scrisă în ultimii să i ani de via ță, stă la baza
cercetărilor de avangardă privind cunoa șterea omului în contextul său rela țional. ( Graham,
1967).
Privitor la cercetarea românească din perioada în care a activat R. Woodworth, a fost
publicată, în 1937, lucrarea “Adaptarea soc ială”, a lui Florian Ștefănescu -Goangă, Alexandru
Roșea și Salvator Cupcea. Acest lucru semnalează concordan ța și contribu ția originală a
cercetării române ști cu cea interna țională. Autorii români propun o metodă originală pentru a
“diagnostica” adaptabili tatea, pornind de la analiza procesului de adaptare considerat ca un
fenomen biologic, în condi țiile diversită ții conferite de gen, vârstă, mediu socio -cultural și
acordând o aten ție specială factorilor constitu ționali, care au o configura ție dinamică rezu ltată din
interacțiunea dintre ereditate și mediu. Pentru evaluarea nivelului de instabilitate emo țională,
autorii recomandau utilizarea Woodworth Psychoneurotic Inventory (Chelcea, 2002).

31

CAPITOLUL 6
CADRUL DE REFERIN ȚĂ AL CERCETĂRII

6.1. Structur a modulară a cercetării

Lucrarea se plasează în spa țiul integrativ construit de perspective oferite de cercetări din
domenii conexe ale științei informa ției: antropologie, neuro științe, neuropsihologie, psihologie,
computer sciences, ecologie și ecologia somnului (studii de etnografie transculturale).
Informațiile conținute relevă fa țete diferite ale aceluia și fenomen supus cercetării, acela de
aculturație, acestea fiind necesare în vederea investigării fiabilită ții modelului cultural românesc
și al compat ibilității lui cu modelele culturale vest -europene.
Pentru a decela categorii de aspecte vizate de procesul de acultura ție (fiecare dintre
acestea cu specificul ei), am utilizat un demers analitic, iar apoi am identificat și selectat din
fiecare categorie aspecte de interes pentru obiectivul vizat. Ulterior le -am corelat într -un demers
sintetic.
La perspectivele din domeniile conexe, am adăugat o perspectivă rela țională , aceea a
modului de acordare bio -culturală , intergenera țională și interculturală. Aceas tă perspectivă
relațional -integrativă are o componentă biologică legată de func ția homeostatică și integrativă a
somnului în privin ța patternurilor bio -culturale și o componentă culturală transmisibilă prin
intermediul rela ției de parentare . Cele două împr eună construiesc încă de la na șterea individului
modul specific de a fi în cadrul unei culturi (cu echilibre statuate filogenetic, în care tradi țiile
ocupă un loc aparte). Homeostazia și ech ilibrele bio -culturale este posibil să fie selectate
filogenetic p rin variantele genetice cel mai bine adaptate unui mediu și să fie statuate și să se
stabilizeze mult mai devreme, încă din perioada intrauterină.
Scopul cercetării de fa ță este acela de abordare antropologică, interdisciplinară a unor
repere bio -cultural e în perioada de tranziție socio -economică, în satul românesc, sub influența
modelelor culturale vest -europene, datorate și migrației de muncă din mediul rural. Proiectul de
cercetare vizează relevarea adecvării și fiabilității, sub influența culturii ves t europene, a
modelului cultural românesc (conținuturi -repere, dar și adecvarea gestionării lor), în contextul
dublei tranziții economice și socio -culturale.

32 În lucrarea de fa ță, am vizat și dezvoltat componenta de gestionare a con ținuturilor
(repere lor valorice).
În vederea realizării acestui scop am utilizat ini țial un demers analitic , de cercetare și
selectare a literaturii de specialitate, privind procesul de transformare și schimbar e culturală
(aculturație). Ținând cont de ritmul acestuia , de amploare a fenomenului, și de palierele pe care
acționează, ia forma și se nume ște „șoc cultural”. De aceea, este necesar să se țină cont și să se
evalueze atât de reperele valorice (con ținuturi), ierarhia și dinamica lor, cât și de procesul de
transformare, care f ace posibilă men ținerea valorilor identitare adaptative. Pentru aceasta, am
valorificat trei surse de informare:
A. Cercetarea științifică din domeniu care să-mi definească un cadru de referin ță,
B. Am valorificat mobilită țile postdoctorale , întâi din Paris/Fr anța, cu o bogată
experiență în imigra ție și multiculturalitate și apoi Roma/Italia, fiindcă aici există o
comunitate de români mare ca să pot compara situa ția din cele două țări din punct de
vedere al integrării și al modului în care ea se implementează. Cu această ocazie am
realizat contacte și am purtat discu ții cu persoane implicate în problema migra ției și a
gestionării ei.
C. Am întreprins propria cercetare, pe un lot de 300 de subiec ți, format din trei
eșantioane din localită ți cu un procent crescut de copii ai căror părin ți au plecat la
muncă în țări vest -europene .
A. Demersul întreprins în vederea realizării proiectului postdoctoral, a presupus
selectarea și stabilirea cadrului de referin ță utilizat în cercetare în acest domeniu. A șa cum am
prezenta t în partea teoretică există multe fa țete, fiecare dintre ele foarte complexe, astfel încât
este dificil să evaluezi, să vezi interac țiunile și relațiile ce au loc pe multiple planuri. Acest fapt
m-a determinat să -mi pun problema de a privi sub alt aspect, diferit de această diferen țiere
analitică, ce fragmentează mult prea mult. Gra ție cunoștințelor pe care le am datorită unei
pregătiri academice în domeniul computer sciences, am realizat că majoritatea cercetărilor despre
aculturație au în vedere „atribut e” ale unor variabile, fie ele apar ținând și caracterizând un
individ, un grup de apartenen ță sau o cultură. Mi -am pus problema dacă și cum aș putea să
evaluez faptul că un individ poate să facă fa ță, să integreze/nu elemente noi informa ționale, mai
mult s au mai pu țin concordante și coerente cu informa țiile pe care mentalul lui le de ține deja. Am
realizat că lipsa coeren ței dintre noile informa ții și cele statuate, în psihismul persoanei, poate
introduce dezorganizare și creșterea entropiei informa ționale c u un nivel de conflictualitate
informațional -valorică și procedurală, crescut ; lucru de altfel firesc la contactul și schimbul
intercultural. În acest sens al evaluării literaturii de cercetare din domeniu, am considerat că este
important și în primul rând să vizez și să integrez în schemele de cercetare partea care vizează
patternuri, respectiv problema impasurilor informa ționale. În urma realizării tezei de doctorat în

33 problematica somnului și viselor am constat că procesarea informa ției, cogniția are loc nu doar în
starea d e veghe ci și în somn și vise, pri ntr-un proces de cogni ție continuu. Acest proces de
cogniție este facilitat de resursele noastre cognitiv -comportamentale, prin judecă țile și
raționamentele întreprinse, însă există și mecanisme natural e care integrează informa țiile noi, în
sens adaptativ, și care au la bază un substrat neuronal pe care neuro științele au reu șit să-l
diferențieze (mecanismele adaptative ale somnului și mecanismele adaptative ale stresului). Tot
ca urmare a cercetării doc torale în privin ța somnului, am contatat că detectarea unei stări de
impas informa țional de nivel nevrotic sau psihotic este mai rapid decelabilă prin aspecte ale
derulării procesului de somn -veghe , față de rezultatele aplicării testelor.
Este însă import ant ca o evaluare să fie făcută cel pu țin cu două intrumente, a șa că am
introdus în chestionarul antropologic aplicat, itemi referitor la somn și am ales chestionarul de
personalitate Woodworth -Mathews, ambele să poată oferi măsura conflictualită ții intern e.
Respectiv, ambele instrumente evaluează nivele de func ționare ale tendin țelor în structurarea
personalită ții umane. În vederea utilizării și interpretării testului de personalitate am fost
interesată de forma originară a acestuia, de background -ul autor ului pentru a -i înțelege cadrul de
referință, precum și de validitatea, perenitatea intereselor și a rezultatelor științifice ale autorului.
Revenind la contructul ini țial al chestionarului am constatat că autorul prevăzuse și itemi care
vizau derularea so mnului, care însă au fost sco și ulterior, aceasta fiind în detrimentul evaluării
proceselor globale de integrare facilitato are, indiferent de faptul că un individ apar ține unei
culturi individualiste sau uneia colective.
În continuare voi prezenta schema adaptată pentru investigarea acultura ției, realizată în
cadrul acestui proiect postdoctoral. Am utilizat literatura de cercetare în studiul acultura ției și am
adăugat și problematica somnului; la începuturile preocupărilor în psihologie legate de
aculturație (la începutul secolului XX), somnul a fost luat în considerare în evaluarea
vulnerabilită ții subiecților în situa ția de a se adapta la schimbări existen țiale majore.
La schema generală am adăugat contribu ția proprie în sensul luării în considera ție a u nor
aspecte privind func ționarea Sistemului Nervos Central în cele două regimuri veghe și somn,
deoarece somnul, veghea ș i ciclicitatea lor reprezintă condiții naturale de supraviețuire bio –
culturală, a șa cum rezultă din cercetarea doctorală (Borosanu, 201 3), din următoarele
considerente :
1. Somnul este o condiție sine qua non a funcționării normale a creierului (altul decât
veghea). Nevoia de somn este mai imperativă decât cea de foame sau sex
2. Somnul are granițe fluide, comportamentele de somn modelează și sunt modelate de
către contextul de viață (sunt incluse în comportamentele modelate și integrate
social).

34 3. Există o diversitate crossculturală a patternurilor de somn (gen, vârstă și practici
socio -culturale). Variațiile culturale sunt legate și de practic ile de îngrijire ale copiilor
(diferențiate încă de la început, după sexul copilului).
4. Patternurile de somn (setările și comportamentul) dintr -o secvență zilnică, într -un
mediu protejat, specific societăților occidentale, diferă de patternurile de somn din
societățile tradiționale.
5. Realizarea setărilor și comportamentelor de somn, conține în sine un risc pentru
instalarea unor tulburări inițial ale somnului și ulterior a reglajului funcționării veghe –
somn (efecte imediate și pe termen lung, atât pentru sănă tate cât și pentru structurile
socio -economice).
6. Reglarea stărilor interne (reflectată în desfășurarea somnului) este posibil să fie
obținută prin integrarea inteligentă (prin sistemul reglator emoțional), conform
motivației, experienței și sensurilor exis tențiale ale indiv idului integrat socio -cultural.
Procesele interne vizate facilitează și contribuie la formarea și transformarea
reprezentărilor mentale ale subiec ților, despre sine, lume și viață (patternuri de somn,
comportamente alimentare, comunicare , activitate, investire educa țională, credin țe, simboluri
etc.)
Fig. 5.1 Sc hema procesului de acultura ție
(adaptare după modelele de studiu ale lui Berry, 1997; Van de Vijver, 2006; Rudmin, 2009)

B. Experien ța din mobilitatea postdoctorală mi -a facilitat , pe lângă accesarea și
completarea unor resurse documentare privind modul în care se realizează acultura ția, și imersia
în alte spa ții culturale, ca realitate trăită .

35 Schimbul de experien ță facilitat de mobilitatea în Paris -Franța, mi -a permis accesul la
resurse bibliografice de cercetare, pe tema migra ției și acultura ției, concordante cu cercetarea
mondială de top. Și în aspectul practic de acomodare/integrare al migran ților (în cazul lor
îndeosebi din țările foste colonii) am constat un dublu efort, de ambele păr ți, al structurilor
administrativ -instituționale implicate, administrativ/institu ționale, ONG -uri, institu ții de caritate,
cu rol în facilitarea contactului cultural și de însoțire a migranților în derularea procesului de
aculturație. Există o pr eocupare de ambele păr ți în înțelegerea cadrelor de referin ță ale diverselor
culturi cu migra ție puternică în Fran ța, iar personalul de interven ție are specializarea pentru a
lucra în domeniu, și în plus accesează formări interactive privind multi/ intercu lturalitatea ,
utilizând și exemple din practica lor cu imigran ții,.
Tutorele îndrumător, doamna Prof. Fran çoise Rovill é-Sausse , din cadrul Departamentului
Oameni, Natură, Societate (USM 104) al Muzeului Na țional de Istorie Naturală, CNRS – Paris,
Franța, mi -a facilitat contactul și participarea la cursuri de formare în multiculturalitate și la o
sesiune de lucru în problema imigran ților din Paris , în care au fost abordate probleme și soluții
de către reprezentan ți ai institu țiilor abilitate să lucreze cu ace știa.
Am accesat de asemenea resurse de cercetare în/despre spa țiul de multiculturalitate
marocan ( maghrebian ), atât prin accesul la anchetele antropologice realizate în cadrul CNRS –
Paris, Departamentul Ecoantropologie și Etnobiologie umană, despre aceast ă cultură în spa țiul
francez dar și a unei teze de doctorat realizată în spa țiul cultural marocan, de data aceasta ca și
cultură gazdă, pe tema alimenta ției în context de multiculturalitate. În urma documentării și
informărilor efectuate au urmat discu ții cu exprimarea punctelor de vedere asupra schimbărilor
ce se produc, asupra ritmului, limitelor și elementelor de nucleu identitar, diferen țiat după gen și
vârstă. Aspectele transgenera ționale ale acultura ției, care sunt dificil de integrat, au și o latură
benefică, deoarece reflectă variabilitatea culturală într -un spațiu de multiculturalitate.
În cadrul mobilită ții postdoctorale efectuată în Roma, Italia, un pol puternic al migra ției
românești, în afară de cel din Spania, pe care l -am abordat în partea te oretică, am constatat
aspecte similare.
În privința migranților există însă diferen țe semnificative, generate de nivelul de educa ție
al indivizilor fapt care se repercutează asupra capacită ții lor de acomodare și inserare în cultura
gazdă. Tutorele îndrum ător din Roma, D -nul Prof. Mihai Bă rbulescu, director la Academia di
Romania din Roma, mi -a facilitat contactul cu Ambasada României din Roma, S ecția Comunită ți
românești și culte, precum și accesul la resursele documentare din biblioteci. În urma discu țiilor
avute cu domnia sa a fost punctat interesul în promovarea unor repere culturale în comunitatea
românilor din Roma, prin manifestările culturale organizate și prin acțiunile organizate în școlile
în care există mul ți români, precum și rolul componentei mediatice de promovare a imaginii. În
discuțiile de la Ambasada României din Roma am putut compara modul în care este gestionat

36 procesul de integrare în spa țiul francez -parizian, cu ac țiunile întreprinse de institu țiile române ști
abilitate în acest sens. A stfel am putut constata că în plan pragmatic, există pu țin personal și
insuficient calificat sau nespecializat în acest sens. Managerierea de către educatori sau profesori
a dificultă ților întâlnite de către copii în context de integrare multiculturală es te peste capacitatea
lor profesională și de o altă specializare
Astfel, în urma discu țiilor cu oficialită ți românești (Academia di Romania, din Roma,
Ambasada României din Roma), am constatat o oarecare stare de neapartenen ță, cu suspendare
identitară, cee a ce are un efect de marginalizare a indivizilor români din comunitatea din
Roma/Italia. Pe de o parte de și există programe culturale adresate copiilor ori comunită ții, care să
le mențină sentimentul de apartenen ță, acestea sunt slab accesate și în acest c ontext slab
eficiente. Oferta educa țională și ea este precară, elementele lingvistice asimilate fiind insuficiente
la întoarcerea și reinserarea în sistemul educativ românesc. De asemenea, nivelul cuno ștințelor,
în diverse domenii este și el insuficient pe ntru a face fa ță la întoarcerea și reintegrarea în școlile
din România. Pe parcursul șederii în scop de muncă, de și comunitatea este foarte numeroasă,
uneori mai mare decât a țării gazdă, ea nu are reprezentare în institu țiile administrative din Italia;
acest fapt se datorează și lipsei efectului ac țiunilor de înso țire în acomodarea în noua cultură.
Practic, de și nivelul material se îmbunătă țește, migran ții se simt exclu și și marginaliza ți în
ambele culturi. Cercetarea italiană în privin ța migrației/migrației-românești (Delle Fave, Fianco,
2006 ; Martelli, Impagliazzo, Magnani, Barbieri, Cassetti, 2009; Lombardi, Di Giusto, 2009;
Casalbore, 2011) vizează îndeosebi aspecte administrativ/statistice, cu un eventual accent pe
educație, în sens cantitativ/normativ , izolând și țintind comunitatea de români, excluzând
explorarea aspectelor similare din propria cultură. Cercetarea documentară, pe care am primit -o
de la reprezentan ți investiți cu legătura și comunicarea cu comunitatea de români (Ambasada
României din R oma, S ecția Comunită ți românești și culte ), este interesată și ea tot de aspectele
cantitativ/administrative (Raport Immigratione e Imprenditoria, 2014; Dossier. Il pluralismo
religioso nell’Italia multiculturale, 2014 -2015; Osservatorio Romano sulle Migra zioni. Decimo
Rapporto, 2014; Panico, 2014) sau de promovarea unor indivizi în administra ția italiană, fără
însă a avea abilitatea de a discerne resursele necesare pentru acesteastă promovare. Astfel,
problema statutului (a marginalizării, excluderii și a reprezentării în comunitatea gazdă), are
legătură cu problema mult mai complexă a procesului de acultura ție, care este foarte slab
înțeleasă, acceptată și slab sus ținută de către cei abilita ți instituțional să o implementeze.
Acțiunile în acest scop sunt î n consecin ță slab investite și orientate doar către scop, fără
capacitatea de a lucra asupra motiva țiilor fundamental -umane subsidiare, de supravie țuire și
dezvoltare (Maslow, 2008). Personalul abilitat să lucreze cu migran ții români este insuficient să
aibă doar o simplă licen țiere în domeniu, deoarece aceasta ar fi numai o schimbare superficială,
tot în zona de imagine. Lucrul cu problemele migran ților presupune o bună competen ță în

37 domeniu , precum psihologie și asistență socială, psihopatologie, cursuri și ore de formare
personală, precum și o susținere din partea statului român.
Cercetare și interven ție în problema migra ției române ști, care să ia în considerare indivizii
concreți, am întâlnit la institu ții de caritate mondiale (Crucea Ro șie Interna țional ă, Caritas), și o
preocupare în domeniu a ONG -ului “Spirit Românesc”, al diasporei române ști din Italia, înscrisă
și recunoscută de către Ambasada României și de către Ministerul Muncii și a politicilor sociale
în Italia (i -am contactat dar nu am accesat decât parțial resurse).
Tot în Roma, am putut contacta gra ție contactelor profesionale, și alte persoane interesate
de topica cercetării postdoctorale. La Universitatea Roma Tre, am luat legătura și am discutat cu
domnului Carlo Felice Casula (Facoltà di S cienze della Formazione – Cattedra di Storia
Contemporanea /Facultatea de Științele Educa ției – Catedra de Istorie contemporană), director al
Masterului internațional în Științe Culturale și Religie, director științific al “Rerum Novarum.
Quaderni di stud i sociali dell'Istituto culturale Leone XIII” (scrisori enciclice) și conducător al
arhivei istorice de studii al asociației ACLI (Associazioni cristiane dei lavoratori italiani). În
cadrul întâ lnirii am discutat probleme legate de fenomenul de globalizare, migra ție, resp ectiv
migrația forței de muncă și cercetare a în domeniul educa ției, migra ției, acultura ție, identitate,
gestiunea fenomenelor sociale contemporane, perspective, posibile solu ții. Prof. Carlo Felice
Casula și-a manifestat interesul în vederea posibilității stabilirii unei colaborări instituționale
bilaterale în domeniul formativ -educativ, pe tema migrației sau în alte domenii de interes
comune. Tot aici l-am contactat și am discut at cu Prof. Raffaele Occulto (Științele Educației),
titular al unei burse a Consiliului Europei (pentru o cercetare comparativă privin d: ”Jeunesse
délinquante entre protection judiciaire et politiques sociales. Deux systèmes en comparaison:
France et Italie”), formator calificat (titlu eliberat de Școala de Administra ție Publică), pentru
formarea managerilor în domeniul administra ției publice. Deoarece lucrul practic cu probleme
legate de migrație și integrare într-un spațiu multicultural, în Italia este și o preocupare a
asociațiilor nonguvernamentale și Instituțiilor de caritate (Crucea Roșie Internațională, Caritas).
Am luat legătura cu d-na Dana Mihalache, pre ședinta asocia ției diasporei române ști din
Italia “Spirit Românesc”, înscrisă și recunoscută d e către Ambasada României și de către
Ministerul Muncii și a politicilor sociale în Italia. Am discutat despre modul în care este realizat
contactul cu migran ții români, cum se realizează informarea și cercetarea, care sunt interesele și
proiectele pe car e le vizează, modalită ți de interven ție în situa țiile de necesitate. Am abordat și
aspectul conexiunilor cu alte institu ții și organiza ții interesate în această problemă.
În momentul de fa ță, tot din discu țiile avute cu reprezenta ți ai Ambasadei României d in
Roma, se constată un flux migratoriu invers, de întoarcere în țară, situa ție în care sunt
întâmpinate dificultă ți de reintegrare în mediul de origine, atât a migran ților adulți, dar îndeosebi
a copiilor acestora. În acest context ne confruntăm cu un dub lu demers al fenomenului de

38 aculturație, pentru care sunt necesari speciali ști în domeniu. Este vorba pe de o parte de
aculturația comunită ților de români afla ți pe teritoriul țărilor gazdă din Uniunea Europeană iar pe
de altă parte de acultura ția românilo r din teritoriul românesc (contacte frecvente între copii plus
politica de influen ță de după 1989).
În context de acultura ție stresul relațional este inevitabil și erodează rela țiile de îngrijire a
copilului, esen țiale în dezvoltarea lui biologică și psiho -emoțională, conferite de echilibrul unui
context cultural de apartenen ță, fapt care merită a fi luat în considerare și abordat cu aten ție și
competen ță. Feminizarea migra ției, fenomen apărut în contextul capitalismului global, prin
oportunită țile unui loc de muncă specific feminin (îngrijirea casei, cre șterea copiilor, îngrijirea
copiilor, menaj), implică un proces imatur de separare a mamelor de propriii copii . Aceștia sunt
lăsați în îngrijire maternală în cadrul familiei de origine, cu responsabilizarea bărbatului român în
roluri specific materne în cultura noastră, pentru care suntem nepregătiți. În acest sens contactul
și echilibrarea rela ției între copil, mama biologică și aparținători ai contextului substitut de
maternare (familia de origine, educat ori, consilieri specializa ți), constituie o premisă bună pentru
depășirea impasurilor respectiv a impasurilor de parentare din procesul de acultura ție.
Toate acestea la un loc mi -au permis accesul la în țelegerea altor sisteme culturale, care
pot fi foarte diferite în specificul lor, dar ale căror elemente definitorii pot fi identificate într -o
oarecare propor ție în orice cultură (Anexa 4).
C. Din considerente care au decurs din aceste schimbări de perspectivă (punct de vedere
funcțional al aspectelor de int egrare) în cercetare a efectuată a apărut necesitatea de adaptare a
schemelor generale pentru studierea acultura ției, deoarece procesul de transformare are loc în
mediul informa țional generat de func ționarea Sistemului Nervos Central în cele două regimuri,
veghe și somn. Fiecare dintre aceste regimuri de func ționare are propriile caracteristici,
menținându -se, însă, unicitatea persoanei, în modul în care aceasta trăie ște și dă înțeles și sens
lumii.
Deoarece una din caracteristicile specifice ale acultura ției actuale este dată de ritmul
rapid , am luat în considerare în mod original în studiul postdoctoral , fațeta aculturației ca proces
de transformare , capabil să realizeze schimbările . O altă caracteristică este amploarea
fenomenului de acultura ție, în priv ința palierelor pe care ac ționează și a globalizării acestui
fenomen, motiv pentru care am vizat aspecte biologice, stabilizatoare ale specificului cultural
(somn, corpolen ță, nutriție, activitate).
Urmează ca într -o cercetare ulterioară să dezvolt rela ția acestora cu componente situate
pe un alt palier al specificului cultural (educa ție, tradiții, elemente de urbanism), care sunt deja
prevăzute în chestionarul antropologic utilizat în cercetarea de fa ță. Acest demers în trepte este
necesar în vederea unei înțelegeri mai bune și mai acurate a efectelor pe care procesul de
acordare culturală îl are în planul con ținuturilor bio -culturale.

39 În demersul integrativ al componentelor biologice, culturale, precum și a laturii
funcționale, s -a impus necesitatea resp ectării principiului variabilită ții culturale a fenotipurilor,
fapt care necesită o interpretare atentă, capabilă să nu eticheteze ca patologie ceea ce reprezintă
aspecte fire ști ale unui proces de transformare a unui sistem de interpretare valoric.

6.2. Ipoteza de lucru: variabilele de cercetare

În abordarea acultura ției din studiul postdoctoral, ne propunem schimbarea aten ției de
cercetare pe aspecte func ționale prin intermediul cărora reperele valori ce originare sunt
transformate în vederea integrării lor cu modelele culturale vest -europene . Pentru aceasta,
pornim de la ipoteza că în aspectele de interes în privin ța derulării procesului de transformare
vom utiliza următoarele categorii de variabile:
1. Variabile cantitative , antropologice , ce înrădăcinează biologia persoanei într -o
cultură:
– Una dintre aceste variabile este durata somnului de noapte , determinată genetic, prin
funcționarea neuronilor ceas din nucleul suprachiasmatic, care poate fi considerată
parametru antropologic prin gradul mare de stabi litate într -o cultură (ca și înălțimea
sau greutatea). For țarea excesivă a acestui parametru de somn, atestată prin studii de
specialitate, poate genera întâi dereglări func ționale iar apoi, pe termen lung, acestea
se pot fixa în probleme de sănătate, fi ziologice (corpolen ță, dificultăți de respirație
etc.). În starea de veghe, deoarece bărba ții și femeile î și reprezintă și semnifică
realitatea în mod specific (ca tip de senzorialitate implicată în accesarea și selectarea
informației, ca nivel de activism sau implicare emo țională). Aceasta se reflectă și în
aspectele men ționate și se manifestă în arhitectura somnului sau în imageria din vis
(Borosanu, 2013).
– O altă variabilă cantitativă luată în considerare , pe care o vom analiza în cercetări
ulterioare, vizează aspectul de corpolen ță evaluat prin intermediul Indicelui de Masă
Corporală (IMC) , care și el constituie parametru antropologic datorită stabilită ții și
specificită ții culturale a caracteristicilor de corpolen ță. IMC -ul este un indicator
universal și unitar de evaluarea și clasificare a corpolen ței, care are intervale
diferențiatoare pentru diferite categorii de ponderalitate și stabilește granițele dintre
acestea (pe criterii ce țin de apari ția unor probleme de sănătate sau incapacitarea
persoanei î n mediul ei de via ță), În cadrul acestor grani țe (ce marchează poten țialul
sau chiar apari ția unor disfunc ții sau probleme de sănătate, fizică sau psihică) există
variabilitate culturală. Flexibilizarea acestora în contextul adaptărilor la condi țiile de

40 mediu specifice, reflectă un spa țiu de tranzi ție între categoriile IMC, în care se
realizează diferen țele. Patologia referă îndeosebi incapacitarea persoanei, în mediul ei
de viață, sau în capacitatea de a -l transcede și accepta schimbări atunci când se
impune, printr -o deformare dezadaptativă a informa ției (simțul realității) și o lipsă de
informare (sau dezinformare) în privin ța noțiunii de sănătate/boală fizică sau psihică
sau a celei de echilibru adaptativ. Sesizarea acestor diferen țe culturale a fost p osibilă
prin accesarea unor resurse documentare privind func ționarea Sistemului Nervos
Central, care reprezintă substratul biologic al Sistemului Psihic Uman, prin care
procesăm și interpretăm informa ția bio -culturală.
2. Variabile, calitative antropologice, care mediază, vizând aspecte ale vie ții noastre de
relație (timpul de adormire, condi ția de odihnă la trezire, variabilele socio –
demografice, aspectele de comunicare, nutri ția, alegerea surselor de aprovizionare cu
hrană, activitatea fizică, aspecte legat e de procesul educa țional proiectelor de devenire
profesională, aspecte cognitive/comportamentale ale unor obiceiuri și tradiții,
aspectele de urbanism) reprezintă aspecte/con ținuturi modelabile care asigură
acordarea/reacordarea la mediul natural, socio -cultural și economic. Realizarea
acestei acordări este posibilă gra ție bioconstruc ției encefalului, care dispune de
circuite neuronale specifice de acordare/reacordare la mediu de via ță de relație, bio –
cultural.
3. Variabile cantitative, psihice , care fac refe rire la plajele de func ționare ale tendin țelor
în structurarea personalită ții: normal, de graniță (borderline ) și patologic.

6.3. Obiective ale demersului analitic
În ace astă abordare am utilizat elementele teoretice care vizează procesul de acultura ție,
care au fost prezentate în partea generală. În scheme le de studiu s -au avut în vedere atât
caracteristici interne cât și comportamente obse rvabile, la nivel de individ, de grup sau socio –
culturale, în context ecologic și socio -politic; managementul proces ului de acultura ției poate fi
pus în impas prin conflicte și blocaje ce pot să apară datorită distan țelor interculturale, p e
multiple planuri. A fost luat în considerare faptul că aceste caracteristici pot fi transmise genetic
sau cultural , pre cum și influ ența mediului bio -cultural , care în final au drept rezultat adaptarea
biologică și culturală.
Din analiza procesului de acultura ție realizată prin modelele de studiu, am constatat că
ele vizează un proces de adaptare informa țională psiho -culturală, eludân d practic caracteristicile
biologice, rolul și funcția acestora în cadrul unei culturi, care de fapt înseamnă exprimarea
fenotipică a biologiei. Această omisiune scoate din ecua ție componenta biologică necesară

41 acordării la mediul de via ță natural și cultu ral, care are configurare în bioconstruc ția Sistemului
Nervos Central (sistemul de acordare veghe -somn, sistemul de acordare din mecanismele
stresulului – prezentate în partea teoretică) . Un aspect remarcat în analiza modelelor de studiu
este faptul că procesarea informa țională din timpul somnului (care reașează aspecte ale vie ții
noastre de rela ție, prin procese naturale de rezilien ță) cu efecte în planul cogni ției și al
comportamentului este omisă , deși există numeroase cercetări actuale din neuro științe care atestă
acest lucru (Borosanu, 2013). În teza de doctorat, sus ținută în 2013, am eviden țiat aspecte ale
personalită ții subiecților care se manifestă în arhitectura de somn sau în imageria din vis, precum
și a feed -backurilor informa ționale, cu diferen țiere de gen, din starea de somn/vis către
funcționarea pe rsonalității în starea de veghe.
Această nediferen țiere și eludare din modelele de studiu a acultura ției, trunch iază
nejustificat pro cesele informa ționale adaptative și poate introduce concluzii defo rmatoare, cu
dezechilibre biologice drept consecin ță.
O altă observa ție asupra modelelor de analiză vizează luarea în considerare a unor
caracteristici interne sau componente observabile individuale sau de grup. Există o multitudine
de caracteristici, sele ctarea celor semnificative fiind un demers greoi, fapt pentru care cercetarea
în domeniu în momentul de fa ță este fragmentată iar în țelegerea este în impas. Mărind distan ța de
la care privim, dincolo de diferen țierile pe care le putem face asupra component elor individuale
sau de grup, putem fi interesa ți de capacitatea personalită ții indivizilor de a integra diferen țele
bio-culturale. Suntem deci interesa ți de un aspect func țional, universal uman, capabil să
integreze , cu care însă trebuie să fim atenți în interpretare . Este necesar să -l raportăm la criteriul
reperelor valorice al aspectelor bio -culturale, adică la ierarhia și dinamica nevoilor (valorilor) și
motivațiilor universal umane supuse transformării (Maslow, 2008), pentru a nu risca
patologizarea un or rezisten țe și aspecte fire ști într -un proces de schimbare .
Aspectele de con ținut valoric vizate în studiul de fa ță sunt constituen ți ai unui stil de
viață, fie de natură biologic -adaptativă (somn, alegeri nutri ționale și ale surselor de
aprovizionare, a ctivitatea în aer liber, necesare și specifice adolescen ței, ca vârstă de cre ștere și
dezvoltare), fie obi șnuințe ale persoanelor privind aspecte legate de familie, comunicare, aspecte
educaționale cu privire la capacitatea de a fi „prezen ți” în procesul e ducativ, echilibrul investire
educațională -aspirație profesională pentru viitor, cunoa șterea pericolelor actuale (ex: consumul
de droguri și efectele lui), nevoi cultural -spirituale și planuri de manifestare, elemente de
urbanism tradi ționale sau de influe nță, cunoașterea privind domeniul ocupa țiilor posibile și
poziționarea subiec ților în cadrul ofertei ocupa ționale, precum și ceea ce ei semnifică și
valorizează ca fiind necaz sau dorin ță-aspirație. Acești factori selecta ți se relaționează și se
intercondi ționează, astfel încât ajung să se exprime într -un tipar specific momentului. În studiul
de față, în chestionarul antropologic, am vizat aspecte func ționale adaptative, fiind interesa ți de

42 obiective precum dimorfismul de gen, diferen țiat după mediul de apa rtenență și condiția
migratorie a părin ților în ceea ce prive ște:
– durata de somn recomandată vârstei; eviden țierea unor marje critice care ar putea să
afecteze sănătate
– calitatea somnului, respectiv modul în care au loc tranzi țiile veghe -somn (timpul
pentr u inițierea somnului de noapte, condi ția de odihnă la trezirea din somnul de
noapte)
În cercetări ulterioare, voi aborda și următoarele aspecte legate de componenta valorilor
bio-culturale:
– răspunsul subiec ților la ac țiunea unor factori din mediul extern datorate influen țelor
culturale vest -europene, în ceea ce prive ște alegerile surselor de aprovizionare cu
hrană și a tipului de alimenta ție, a nevoii de joacă, în sensul mi șcării în aer liber sau
joaca prin intermediul mijloacelor electronice.
– obișnuințe în investirea educa țională (timp de învă țare școlară, timp acordat
informării prin intermediul internetului sau mijloacelor media, timp acordat
relaționării prin mijloace de comunicare electronice sau prin contact direct)
– valorizare unor elemente de spirit ualitate (marcarea apartenen ței creștin-ortodoxe
prin prezen ța icoanei în case, respectarea unor obiceiuri simbolice cre știne cu ocazia
sărbătorilor de Pa ște și de Crăciun, respectarea unor ritualuri de trecere cu ocazia
botezului, nun ții, înmormântării, p rezența și valorizarea tradi țiilor culinare cu ocazia
sărbătorilor, men ținerea unor elemente arhitecturale specifice în construirea caselor,
influențe vest -europene în procesul de urbanizare a satelor)

6.4. Obiective ale demersului integrator
În acest ti p de demers, pornind de la ideea unui continuum al cogni ției umane, suntem
interesați dacă nivelele de func ționare ale tendin țelor în structurarea personalită ții sunt în
legătură cu parametrii de somn lua ți în considerare. În cadrul acestei posibile rela ții
personalitatea poate deveni vulnerabilă sau poate vulnerabiliza aspecte legate de somn.
Abordarea continuumului cogni ției, în vederea adaptării la mediu, poate fi obiectivată
prin:
– reflectarea vulnerabilizării persoanei la tipul de informa ție, prin int ermediul
parametrilor de somn luați în considerare
– nivelul de func ționare al tendin țelor de structurare a personalită ții și a modului
specific de procesare a informa ției (ex: emo ționalitate simplă, tendin țe schizoide ,

43 paranoide, tendin țe depresive -somatiză ri, tendințe antisociale, instabilitate emo țională
etc.)

CAPITOLUL 7
MATERIAL ȘI METODĂ

În scopul realizării acestui studiu, am construit și utilizat ca instrument de cercetare un
chestionar antropologic , ce reprezintă o tehnică de colectare a datelor u tilizată în cer cetările
medicale, sociologice și antropologice, care con ține 87 de itemi și încă 2 itemi cu răspuns
deschis, pentru identificarea proiectivă a dorin țelor și necazurilor subiec ților. Chestionarul
vizează date personale și antropometrice ale subiectului ch estionat, date privind situa ția
educațională și ocupațională a părin ților precum și date care reflectă comunicarea în rela ția de
parentare, în situa ția în care părin ții au fost/sunt pleca ți la muncă în țări vest -europene (itemii 1 și
2). Următoarele sec țiuni referă starea de sănătate a subiec ților chestiona ți (itemii 4 -17), regimul
alimentar (itemii 18 -39), activitatea fizică (itemii 40 -46), imaginea de sine (47 -53), educa ție
(itemii 54 -61), aspecte legate de religie -obiceiuri -tradiții itemii 62 -79), precum și elemente de
modernizare (itemii 80 -86) (Anexele 2,3) .
În construirea chestionarului am utilizat teoria relevantă în domeniu, precum și rezultate
ale cercetării doctorale (Borosanu, 2013), în care parametri de somn și anumite aspecte ale
imageriei din vis sunt corelate cu nivelul de func ționare al personalită ții, diferen țiat pe gen.
În perioada decembrie 2014 – ianuarie 2015, am aplicat un chestionar care avea 108 itemi și două
întrebări deschise, într -un studiu pilot efectuat pe 100 de subiec ți. Acest a viza gradul de claritate,
acceptare și înțelegere a itemilor, luând în considerare că vârsta subiec ților (12 -16 ani) necesită
cu atât mai mult simplitate și claritate. Am reformulat întrebările astfel încât exprimarea să fie
directă, în cuvinte simple, c are să se plaseze în cadrul de referin ță al subiec ților. Aplicarea
chestionarului a fost realizată prin metoda clasică creion -hârtie. În urma aplicării am decelat
întrebările neclare și am eliminat întrebările redundante. La acest chestionar antropologic a m
adăugat chestionarul standardizat pentru evaluarea tendin țelor în structurarea personalită ții,
Woodworth -Mathews Inventory (Anexa 1) .
Deoarece timpul de aplicare al chestionarelor era prea mare, și ținând seama și de vârsta
mică a subiec ților investiga ți (12 – 16), în faza finală de aplicare, la 100 dintre subiec ții întregului
lot am realizat și interviu. Subiec ții au fost adolescen ți din localită ți în care există un număr mare

44 de adulți, părinți ai acestora, care, în procent de peste 30%, au fost/sunt p lecați la muncă în țări
vest-europene, astfel încât și-au lăsat copiii pe perioada plecării, fie în cadrul familiei lărgite, fie
în cadrul familiei nucleare.
Cei 300 de subiec ți din studiul de fa ță sunt adolescen ți, cu vârste cuprinse între 12 – 16
ani, d in mediul rural sau mic ora ș de provincie, din comuna Peretu, jud. Teleorman, Plopeni, jud.
Prahova, oră șel de provincie cu 1587 de locuitori și comuna Stolnici, jud. Dâmbovi ța. Am
considerat necesară această vârstă a subiec ților din lotul de cercetare, de oarece ea se plasează din
punct de vedere biologic chiar înainte de furtuna hormonală din adolescen ța propriu -zisă, iar din
punct de vedere al personalită ții, psihologic -formativ, este o vârstă modelabilă.
Înregistrarea datelor a fost făcută în format Exce l și ulterior au fost importate în format
SPSS, iar majoritatea prelucrărilor statistice și graficelor au fost realizate cu ajutorul programului
Excel și al pachetului de programe statistice, pentru prelucrarea bazelor de date, SPSS.
Redactarea textului a fost făcută în WORD. Am aplicat în mod diferen țiat metode statistice,
specifice prelucrării datelor cantitative sau calitative, categoriale sau ordinale, după cum a fost
necesa r, datorită tipul variabilelor luate în considerare. Pentru a aprecia gradul de asociere între
variabile am utilizat testul chi -pătrat (χ2). Pragul de semnifica ție (p -value) a fost considerat
aprioric de 0,05 (5%). Dacă P -value (riscul) are o valoare între 0,01 -0,001, se consideră că
semnifica ția statistică este mai puternică iar dac ă p-value are valori mai mkici și decât 0,001, se
consideră că aceasta este înalt semnificativă.
Aspecte etice : Studiul a fost efectuat cu acordul părin ților și al subiec ților, respectând
condițiile de confiden țialitate a datelor colectate.

45

CAPITOLUL 8

REZULTATE

8.1. Dimorfismul de gen al duratei somnului de noapte, diferen țiat după
mediul de apartenen ță și condiția migratorie a părin ților

Durata somn ului de noapte este un indicator cantitativ al nevoii de somn, programat
genetic, d iferențiat în filogeneză pentru fiecare specie și cu un profil ce se realizează ontogenetic ,
având caracteristici specifice ale arhitecturii de somn pentru fiecare etapă de vârstă. Satisfacerea
nevoii de somn,respectiv a duratei de somn nu este deci o ale gere personală , în sensul că
alegem/nu sănătatea (fizică și psihică) precum și o bună func ționare pe termen lung. În acest sens
este binevenită o mai bună cunoa ștere a acestui domeniu care ne setează existen ța și care deține
un rol major în supravie țuirea biologică și culturală. Durata de somn la un moment dat se poate
plasa specific în cadrul unui intervale de durată și reprezină acordarea și poziționarea ale
acestei a, condiționate în vederea satisfacerii și echilibrului unui profil bio -psiho -cultural.
Intervalele de durată a somnului de noapte recomandate pentru etapele de vârstă de 12 –
16 ani (vizată în studiul de fa ță) conform National Sleep Foundation, sunt următoarele :
– Pentru școlari între 6 – 13 ani: intervalul de somn de 9 – 11 ore, extins cu +/ – o oră
– Pentru a dolescenți între 14 – 17 ani: intervalul de somn de 8 – 10 ore, extins cu +/ – o
oră
Tab. 8.1. Durata somnului de noapte recomandată
Vârstă Durată de somn
recomandată Poate fi adecvat Nu se recomandă
Școlari (6 – 13 ani) 9 – 11 ore 7 – 8 ore
Până la 12 ore Mai puțin de 7 ore
Mai mult de 12 ore
Adolescen ți (14 – 17) 8 – 10 ore 7 ore
Până la 11 ore Mai puțin de 7 ore
Mai mult de 11 ore
Sursă: http://sleepfoundation.org/media -center/press -release/national -sleep -foundation -recommends -new-sleep -times

46 Analiza duratei de somn nu necesită diferen țiere după gen la această vârstă pentru lotul
de studiu luat în considerare (testul de asociere χ2 dintre sexul subiec ților și durata somnului de
noapte , are pragul de semnifica ție p=0,688 >0,05 ).
În anal iza duratei somnului de noapte din s tudiul de fa ță am considerat conform cu
clasificarea anterioară , 2 eșantioane de vârstă: pa1, care vizează subiec ții între 12 -13ani și pa2,
pe cei de 14 -16 ani.
În privința duratei somnului de noapte am fost precaută, luând în calcul mai restrictiv
interval ul de durată normală a somnului în limita lui superioară, respectiv nu am inclus în durată
de somn normală subiecții care sunt pe limita superioară a duratei de somn (12 ore pentru
categoria de subiec ți pa1 și 11 ore pe ntru categoria pa2). Această alegere este justificată prin
faptul că depășirea limitei superioare este corelată în studiile de specialitate cu prezen ța stresului
cronic, care este cel vizat atunci când se pune problema studierii aculturației (vezi stresul de
aculturație).
Am împăr țit astfel durata somnului de noapte în două categorii, durată de somn normală
și durată de somn deficitară (somn scurt sau lung), conform cu prescrierile recomandate, pentru
fiecare dintre categoriile de vârstă luați în considera re:
– Durată somn normală , care este acea durată a somnului de noapte recomandată
pentru adolecen ți, repsectiv mai mult de 7h și mai puțin de 12 ore pe noapte, pentru
vârsta de 12 -13 ani și mai mult de 7 ore și mai puțin de 11 ore, pentru vârsta de 14 -16
ani.
– Durată somn deficitară , care este acea durată a somnului de noapte mai mică de 7
ore sau mai mare de 12 ore pe noapte (inclusiv), pentru vârsta de 12 -13 ani și mai
mică de 7 ore sau mai mare de 11 ore (inclusiv), pentru vârsta de 14 -16 ani.
Astfel, am constatat că din tre cei 258 de subiec ți care au răspunsuri complete, valide , un
procent de 94,5% dintre ace știa se încadrează în limitele recomandate (Tab. 8.2). Un procent de
4,5% dintre subiec ții cu vârste între 12 -13 ani și de 9,4%, dintre subiec ții între 14 -16 ani, au o
durată a somnului prea mică sau prea lungă.
Aceasta este valabil atât pentru subiec ții din mediul rural în care regimul de somnului se
desfășoară mai liber (trăirea subiectivă a timpului fiind diferită în mediul rural fa ță de cel urba n),
cât și pentru subiec ții din oră șelul de provincie, în care respectarea normativă a timpului și
implicit a orelor de adormire și de trezire este mai strict controlată de către părin ți.
Ceilalți subiecți de 5,5% au un somn deficitar care nu se diferen țiază în func ție de mediul
rural/urban. Nu exclu dem posibilitatea ca printre ace știa să existe subiec ți care au un pattern de
somn în care durata somnului să fie programată genetic sub sau peste limitele prescrise, acestea
fiind însă cazuri izolate.

47 Se poate observa că pentru categoria de vârstă de 12 -13 ani durata de somn cea mai
frecventă se situează în plaja 7,30 -10 ore, iar pentru vârsta de 14 -16 ani în plaja 7 -9,30. Pe de o
parte se observă scăderea duratei de somn necesară odată cu înaintarea în vârstă (comparativ cu
durata de somn recomandată subiecții sunt plasați ca necesar în partea de minim a intervalului de
somn, dar rămânem în spectrul de ade cvat vârstei. Totodată se constată o cre ștere a numărului de
subiecți cu somn deficitar.
De asemenea se obs ervă, la vârsta de 12 -13 ani, o fragmentare pe mai multe durate de
somn, care ulterior, după vârsta de 14 ani, se organizează într -un interval compact. (Tab. 8.2).
Tab. 8.2. Durata somnului de noapte pentru e șantioanele de vârstă 12 -13 ani, respectiv 14 -16 ani

Durată somn
(12 – 13 ani)
Frecvență
Procent
valid
Durată somn
(14 – 16 ani)
Frecvență
Procent
valid
5.00 4 2.0 4.00 1 1.2
6.30 1 0.5 4.40 1 1.2
6.35 3 1.5 5.30 1 1.2
7.00 4 2.0 6.30 2 2.3
7.15 6 2.9 6.50 2 2.3
7.20 1 0.5 7.00 13 15.1
7.30 8 3.9 7.10 1 1.2
7.45 5 2.5 7.30 8 9.3
7.50 4 2.0 7.50 2 2.3
8.00 14 6.9 8.00 17 19.8
8.15 1 0.5 8.10 1 1.2
8.20 7 3.4 8.15 2 2.3
8.30 24 11.8 8.20 1 1.2
8.40 2 1.0 8.25 1 1.2
8.50 6 2.9 8.30 9 10.5
8.55 2 1.0 8.45 2 2.3
9.00 46 22.5 9.00 14 16.3
9.10 2 1.0 9.15 1 1.2
9.15 4 2.0 9.30 3 3.5
9.20 3 1.5 9.50 1 1.2
9.25 1 0.5 10.00 1 1.2
9.30 14 6.9 10.30 1 1.2
9.40 2 1.0 11.00 1 1.2
9.45 4 2.0 Total 86 100.0
9.50 3 1.5
10.00 20 9.8
10.15 3 1.5
10.30 5 2.4
11.00 2 1.0
11.30 3 1.5
12.00 1 0.5
172 100.0

48
În lotul de studiu pentru un procent semnificativ dintre subiec ți, părinții au fost sau sunt
plecați la muncă pentru mai mul ți ani în țări vesteuropene. Dintre băie ți 44% sunt în această
condiție iar dintre fete 33 %. Din materialul studiat se poate deduce că sunt pleca ți la muncă
preponderent părin ți ce au băie ți din grupa de vârstă 12 -13 ani sau fete din grupa de vârstă 14 -16
ani (Tab. 8.3).
Tab..8.3. Distribuția copiilor cu părin ți plecați sau nu la muncă în țări vest -europene, după sex și categoria de vârstă
Sex pa1 sau pa2 Părinții sunt/ au
fost) pleca ți
din țară Frecvență Procent

Băieți pa1 (10 -13) ani Nu 44 53.7
Da 38 46.3
Total 82 100.0
pa2 (14 -17) ani Nu 39 59
Da 27 41
Total 66 100.0

Fete pa1 (10 -13) ani Nu 54 73
Da 20 27
Total 74 100.0
pa2 (14 -17) ani Nu 31 52
Da 29 48
Total 60 100.0

Deși în cadrul intervalelor de durată a somnului deficitar, cea mai mare pondere o au
subiecții cu părin ți plecați la muncă, aceasta n u constituie o problemă la nivel popula țional
deoarece a șa cum am arătat anterior doar 5,5% din totalul subiec ților se plasează în acest interval
(Tab. 8.4).
Se poate afirma astfel că majoritatea adolescen ților români din lotul de studiu , indiferent
de ge n (93,5%, B; 94,8%, F) , categoria de vârstă (pa1și pa2) și prezența/absența părinților, au o
durată a somnului de noapte care se încadrează în limitele de durată recomandată pentru
categoriile de vârstă ).
Tab. 8.4. Ponderea subiec ților cu somn deficitar, care au părin ții plecați la în muncă străinătate
Durata somn de noapte
deficitară normală
Părinții sau rudele
tale sunt/au fost
plecați din țară Nu Frecvențe 8 160
% în cadrul intervalelor de durată 42% 60.1%
Da Frecvențe 11 103
% în cadr ul intervalelor de durată 58% 39.9%

Vom analiza în continuare calitatea somnului , adică a modului în care au loc tranzi țiile
veghe -somn , respectiv timpul pent ru inițierea somnului de noapte (timpul de adormire) și

49 condiția de odihnă l a trezirea din som nul de noapte. În interpretare vom ține cont de specificul
feminin al migra ției actuale (atestat prin studiile de specialitate și constatat și în studiul nostru) și
în consecin ță a efectelor sale negative în planul maternării, care în cultura noastră este un atribut
al femeii. În plus de foarte multe ori în studiul de fa ță întâlnim situa ții în care ambii părin ți sunt
plecați la muncă în străinătate.
8.2. Dimorfismul de gen al calită ții somnului de noapte, diferen țiat după
mediul de apartenen ță și condiția migratorie a părin ților
8.2.1. Timpul de adormire
În privința timpului de adormire , peste 30% dintre subiec ți au dificultă ți, respectiv adorm
în mai mult de 30 de minute (a șa cum este recomandat în literatura de specialitate), indiferent de
faptul că părin ții sânt sau nu pleca ți la muncă în țări vest -europene ( 31,8% – părinții prezenți;
29,5% – părințiiplecați-Tab. 8.5.).
Tab.8.5. Timpul de adormire, diferen țiat după prezen ța părinților

Timpul de adormire
Total mai
puțin de
30 min mai
mult de
30 min

Părinții
sunt/au
fost pleca ți
la muncă Nu Frecvențe 120 56 176
% dintre subiec ții cu
părinți prezenți 68.2% 31.8% 100.0%
% din Total 41.7% 19.4% 61.1%
Da Frecvențe 79 33 112
% dintre subiec ții cu
părinți plecați la muncă 70.5% 29.5% 100.0%
% din Total 27.4% 11.5% 38.9%
Total Frecvențe 199 89 288
% din Total 69.1% 30.9% 100.0%

Aparent nu există asociere semnificativă între timpul de adormire și prezența/nu a părin ților
(p=0,673 >0,05 ), atunci când considerăm întregul lot, fără însă să d iferențiem după genul subiec ților
(Tab. 8.6.).
Tab. 8.6 . Testul χ2 pentru timpul de adormire și prezența părinților
Value df Asymp. Sig. (2 -sided)
Pearson Chi -Square .178 1 0.673
N de cazuri valide 288

Analizând această asociere, diferențiat după locul de origine (rural, cu familie extinsă, sau
orășelul de provincie, cu structură familială nucleară ) și după gen, constatăm că există asociere

50 foarte semnificativă , p = 0,022, între timpul de adormire și prezența/absența părinților, în cazul
băieților din mediul rural ( Tab. 8.7 ).

Tab. 8.7. Testul χ2 pentru timpul de adormire și prezența părinților, diferen țiat după genul și domiciliul subiec ților
Mediu
provenien ță Sex Value df Asymp.
Sig. (2 –
sided)

Rural Băieți Pearson Chi -Square 5.265 1 .022
N de cazuri valide 106
Fete Pearson Chi -Square .309 1 .578
N de cazuri valide 92

Orășel de
provincie Băieți Pearson Chi -Square .943 1 .332
N de cazuri valide 40
Fete Pearson Chi -Square 1.236 1 .266
N de cazuri valide 50
Dimorfismul de gen al timpului de adormire, diferențiat după condiția migratorie a
părinților, în mediul rural
a. În privin ța timpului de adormire la subiec ții băieți din mediul rural , constatăm că
34,4% dintre cei care nu au/ nu au avut părin ți plecați la muncă în țări vest -europene, au
dificultăți de a adormi în mai pu țin de jumătate de oră. Pentru băie ții care au/ au avut părin ții
plecați la muncă în străinătate, procentul celor care au dificultă ți de adormire este mai mic,
respectiv de 14,3%. Diferența procentual ă semnifică faptul că în cultura noastră atunci când
băieții rămân în cadrul familiei tradi ționale, așa cum este cea dn mediul rural, familia de acest
tip este suportivă pentru băie ți și chiar supracompensează (Tab. 8.8).
b. În privin ța timpului adormire la subiecții fete din mediul rural , constatăm că 35,3%
dintre cele care nu au/ nu au avut părin ți plecați la muncă în țări vest -europene au dificultă ți de a
adormi în mai pu țin de jumătate de oră (un procent similar cu al băie ților). Pentru fetele care
au/au avut părin ții plecați la muncă în străinătate, procentul celor care au dificul tăți de adormire
este de 41,7%, aproape de trei ori mai mare ca în cazul băie ților (41,7% F; 14,3% B) . Aceasta se
poate explic a prin faptul că în cultura noastră familia tradi țională nu e ste la fel de suportivă
pentru fete , comparativ cu băie ții. Ca și consecin ță, în situația în care părin ții sunt pleca ți la
muncă în străinătate acestea nu primesc suficient suport și îngrijire necesare și specifice etapelor
de creștere și dezv oltare (Tab. 8.8).
Tab.8.8 . Durata adormirii subiecților din mediul rural – diferențiată după gen și prezența/absența părinților
Mediu Sex Părinții sunt/au fost pleca ți la Durată adormire Total

51 provenien ță muncă mai
putin de
30 de
minute mai
mult de
30 de
minute
Rural Băieți Nu Frecvență 42 22 64
% dintre sub. cu părin ți
prezenți 65.6% 34.4% 100.0%
% din Total 39.6% 20.8% 60.4%
Da Frecvență 36 6 42
% dintre subiecții cu părin ți
plecați la muncă 85.7% 14.3% 100.0%
% din Total 34.0% 5.7% 39.6%
Fete Nu Frecvență 44 24 68
% dintre subiec ții prezenți
la muncă 64.7% 35.3% 100.0%
% din Total 47.8% 26.1% 73.9%
Da Frecvență 14 10 24
% dintre subiecții cu părin ți
plecați la muncă 58.3% 41.7% 100.0%
% din Total 15.2% 10.9% 26.1%

Dimorfismul de gen al timpului de adormire, diferen țiat după condi ția migratorie a
părinților, în oră șelul de provincie
a. În privin ța timpului de adormire la subiec ții băieți din oră șelul de provincie,
constatăm că 22.2% dintre ace știa, care n u au/au avut părin ți plecați la muncă în țări vest –
europene au dificultă ți de a adormi în mai pu țin de jumătate de oră. Pentru băie ții care au/au avut
părinții plecați la muncă în străinătate, procentul celor care au di ficultăți de adormire este de
36,4%, cu 50% mai mare decât în situa ția părinților prezen ți în viața lor (Tab. 8.9). Aceasta
semnifică faptul că familia nucle ară nu este suportivă pentru ei. Totodată acest procent este
sensibil egal cu cel al băie ților din mediul rural cu părinți plecați la mu ncă și similar cu cel al
fetelor din familia tradi țională.
b. În privin ța timpului de adormire la subiecții fete din orășelul de provincie , constatăm
că 23 ,1% dintre fete (un procent simila r cu al băie ților) care nu au/ nu au avut părin ți plecați la
muncă î n țări vest -europene au dificultă ți de a adormi în mai pu țin de jumătate de oră. P entru
fetele care au/ au avut părin ții plecați la muncă în străinătate, procentul celor care au di ficultăți de
adormire este de 37,5 % (similar cu cel al băie ților în aceeași situație ), și tot cu 50% mai mare
față de situa ția părinților prezen ți în viața lor (Tab. 8.9) . Aceasta semnifică faptul că familia
nucleară nu este suportivă nici pentru fete.
Putem vorbi astfel despre modul și măsura în care alte resursele de parentare p ot suplini
absența părinților în via ța copiilor lor. Este vorba despre gestionarea satisfacerii nevoilor de

52 creștere și dezvoltare oferită uzual în diada părinte -copil, dar și de gestionarea trăirii subiective
a relației subiec ților adolescen ți cu părinții plecați la muncă (deoarece se face un transfer
emoțional, prin intermediul comunicării, al investirii și satis facției/insatisfac ției părinților în
condiția de migrant , al impasurilor de transformare și reorientare valorică, conform modelelor
dominate vest -europene ), așa cum am prezentat în partea teoretică. În studierea acultura ției se
atrage de altfel aten ția asupra nevoii de status și a posibilității accesării ei în condi ția de
imigrant, precum și a impactului statusului părin ților asupra copiilor lor; mulți dintre părin ții
migranți din studiul nostru au ocupații ce sunt la baza ierarhiei social e în țările gazdă vest –
europene și acceptă un status scăzut pentru motiva ții de ordin financiar.
Tab.8.9. Durata adormirii subiecților din oră șelul de provincie – diferențiată după gen și prezența/absența părinților
Mediu
provenien
ță Sex Părinții sunt/au fost pleca ți la
muncă Durată adormire Total
mai
putin de
30 de
minute mai
mult de
30 de
minute
Orășel de
provincie Băieți Nu Frecvență 14 4 18
% dintre s ub. cu părin ți
prezenți 77.8% 22.2% 100.0%
% din Total 35.0% 10.0% 45.0%
Da Frecvență 14 8 22
% dintre subiecții cu părin ți
plecați la muncă 63.6% 36.4% 100.0%
% din Total 35.0% 20.0% 55.0%
Fete Nu Frecvență 20 6 26
% dintre subiec ții cu părinți
prezenți 76.9% 23.1% 100.0%
% din Total 40.0% 12.0% 52.0%
Da Frecvență 15 9 24
% dintre subiecții cu părin ți
plecați la muncă 62.5% 37.5% 100.0%
% din Total 15.2% 10.9% 26.1%

8.2.2. Condiția de odihnă la trezirea din somnul de n oapte
Următorul parametru calitativ al tranzi ției veghe -somn este condi ția de odihnă la trezirea
din somnul de noapte. Analizând asocierea dintre acest parametru și prezența/absența părinților,
diferențiat după locul de origine (rural, sau orășelul de pro vincie) și după gen, constatăm că
următoarele că asocierea este nesemnificativă din punct de vedere statistic . (Tab. 8.10).
Tab. 8.10. Testul χ2 pentru condi ția de odihnă la trezire și prezența părinților, diferen țiat după genul și domiciliul
subiecților
Mediu
provenien ță Sex Value df Asymp. Sig.
(2-sided)

Rural Băieți Pearson Chi -Square .095 1 .758
N de cazuri valide 106

53 Fete Pearson Chi -Square 3.167 1 .075
N de cazuri valide 91

Orășel de
provincie Băieți Pearson Chi -Square .705 1 .401
N de cazuri valide 43
Fete Pearson Chi -Square 2.092 1 .148
N de cazuri valide 51
Dimorfismul de gen al condiției de odihnă la trezire , diferen țiat după condi ția
migratorie a părin ților, în mediul rural
În privin ța condiției de odihnă la trezi rea din somnului de noapte a subiecților
adolescen ți, băieți și fete, din mediul rural , constatăm că peste 65 % dintre aceștia afirmă că se
simt obosi ți diminea ța, pe perioada desfășurării cursurilor școlare. Procentele ridicate ale
subiecților deja obosi ți dimineața, atât băieți cât și fete (67,2% , 64,3% B; 73,5%, 91,3 F%) atrag
atenția asupra acestei stări de fapt îngrijorătoare (Tab. 8.11).
a. În privin ța condiției de odihnă la trezirea din somnului de noapte , în cazul băie ților
care nu au/ nu au avut pări nți plecați la muncă în țări vest -europene , constatăm că 32,8% dintre
aceștia se simt odihniți. Pentru băie ții care au/au avut părin ții plecați la muncă în străinătate,
procentul este ușor mai mare, respectiv de 35,7%. Aceasta înseamnă că în cultura noastr ă, atunci
când băie ții rămân în cadrul familiei lărgite aceasta îi îngrije ște, dar procentele de subiec ți deja
obosiți dimineața, rămân ridicate în ambele situa ții (67,2%; 64,3% – Tab. 8.11).
b. În privința condiției de odihnă la trezirea din somnului d e noapte , în cazul fetelor care
nu au/nu au avut părin ți plecați la muncă în țări vest -europene, constatăm că doar un procent de
26,5% dintre acestea se simt odihnite , ceva mai mic decât în cazul băieților. Pentru fetele care
au/au avut părin ții plecați la muncă în străinătate, procentul celor care care se trezesc odihnite
dimineața scade mult, la 8,7%, starea de oboseală fiind astfel cvasipermanentă. Aceasta
înseamnă că în cultura noastră familia extinsă nu este protectivă pentru fete, în lipsa părin ților
(Tab. 8.11).
Tab. 8.11 . Condiția de odihnă pentru subiecții din mediul rural – diferențiată după gen și după prezen ța sau absen ța părinților
Mediu
provenien ță Sex Părinții sunt/au fost pleca ți la
muncă Odihnă la trezire,
în timpul școlii Total
Da Nu
Rural Băieți Nu Frecvență 21 43 64
% dintre sub. cu părin ți
prezenți 32.8% 67.2% 100.0%
% din Total 19.8% 40.6% 60.4%
Da Frecvență 15 27 42
% dintre subiecții cu părin ți
plecați la muncă 35.7% 64.3% 100.0%
% din Total 14.2% 25.5% 39.6%
Fete Nu Frecvență 18 50 68

54 % dintre subiec ții cu părin ți
părinți 26.5% 73.5% 100.0%
% din Total 19.8% 54.9% 74.7%
Da Frecvență 2 21 23
% dintre subiec ții cu părin ți
plecați la muncă 8.7% 91.3% 100.0%
% din Total 2.2% 23.1% 25.3%
Dimor fismul de gen al condiției de odihnă la trezire , diferen țiat după condi ția
migratorie a părin ților, în orășelul de provincie
În privin ța condiției de odihnă la trezirea din somnului de noapte a subiecților
adolescen ți, băieți și fete, din oră șelul de prov incie , constatăm că și aici procentul adolescen ților
care se simt obosi ți pe perioada desfă șurării cursurilor școlare, este ridicat, peste 60%, sensibil
egal cu cel din mediul rural. Și în acest mediu subiec ții sunt deja obosi ți diminea ța, (63,2%, 75%
B; 61,5%, 80% F ), la fel ca în mediul rural (Tab. 8.12).
a. Diferențiind în func ție de gen și situație migratorie a părin ților, î n privința condiției de
odihnă la trezirea din somnului de noapte la subiecții băieți din orășelul de provincie Plopeni ,
se constat ă că doar 36,8 % dintre cei care au avut părin ții prezenți se trezesc odihni ți. Pentru
băieții care au/au avut părin ții plecați la muncă în străinătate, procentul celor care se trezesc
odihniți diminea ța scade, ajungând la doar 25%. Aceasta semnifică faptul că în cultu ra noastră,
băieții care provin din familii nucleare, de și în prezen ța părinților sunt la fel de obosiți ca și cei
din mediul rural, atunci când părin ții lor pleacă la muncă în străinătate , fiind lipsi ți de suportul și
îngrijirea părin ților, ei se trezesc diminea ța obosiți într -un procent semnificativ mai mare.
(36,8%, fa ță de 25 %) (Tab. 8.12).
b. În privin ța condiției de odihnă la trezirea din somnului de noapte la subiecții fete din
orășelul de provincie Plopeni , constatăm că doar 38 ,5% dintre acestea (un procent similar cu al
băieților) care au părinți prezenți se trezesc odihnite . Pentru fetele care au/au avut părin ții plecați
la muncă în străinătate, procentul celor care care se trezesc odihnite diminea ța scade la jumătate,
adică la 20% (cava mai bine ca în mediul rural, în familia tradi țională ). Aceasta semnifică faptul
că în familia nucleară atât fetele cât și băieții adolescen ți sunt la fel de obosiți la trezirea de
dimineața, fetele fiind însă ceva mai protejate decât în mediul rural (61,5% B; 80% F – Tab.
8.12) .
Tab. 8.12. Condi ția de odihnă pentru subiec ții din orășel de provincie – diferențiată după gen și după prezen ța sau absen ța
părinților
Mediu
provenien ță Sex Părinții sunt/au fost pleca ți la
muncă Odihnă la trezire,
în timpul școlii Total
Da Nu
Orășel de
provincie Băieți Nu Frecvență 7 12 64
% dintre sub. cu părin ți 36.8% 63.2% 100.0%

55 prezenți
% din Total 16.3% 27.9% 60.4%
Da Frecvență 6 18 42
% dintre subiecții cu părin ți
plecați la muncă 25.0% 75.0% 100.0%
% din Total 14.0% 41.9% 39.6%
Fete Nu Frecvență 10 16 68
% dintre subiec ții cu părin ți
prezenți 38.5% 61.5% 100.0%
% din Total 19.6% 31.4% 74.7%
Da Frecvență 5 20 25
% dintre subiecții cu părin ți
plecați la muncă 20.0% 80.0% 100.0%
% din Total 9.8% 39.2% 49.0%

Putem să concluzionăm că din punct de vedere al acordării la mediul bio -cultural, realizat
prin mecanismele somnului, durata somnului de noapte, re per antropologic de stabilitate prin
condiționarea sa genetică, subiec ții adole scenți din lotul de studiu, se încadrează în limitele
recomandate. Acordările la mediu bio -cultural sunt în proces de transformare sub influen ța
culturii ve st-europene (părin ții sunt la muncă în țări occidentale). U n factor de acordare la cultura
occidenta lă este relația diadică părinte -copil precum și legăturile de influen ță din grupul
cogenerațional ( semnificative în această etapă de vârstă ). Tranzițiile somnului, reflectate prin
timpul de adormire și condiția de odihnă la trezire indică faptul că integra rea modelelor culturale
vest-europene este un proces în curs, în care se produce dezata șarea de la valorile tradi ționale,
concomitent cu așezarea unei ierarhii sociale, în care este valorizată proprietatea și poziția de
putere. În raport cu ace stea are loc reorganizarea și integrarea valorilor occidentale și a modului
de a fi, cu valorile și modul de a fi tradi țional .

8. 3. Nivelul de func ționare a tendin țelor în structurarea personalită ții

În continuare voi analiza procesul psihic intern referit prin nivelului de func ționare a
tendințelor în structurarea personalită ții. Și acestea mediază procesul de transformare din
aculturație, prin modul specific al fiecărei tendin țe structurante, personalitatea având în
componen ța ei și o latură valoric -atitudinală.
În studiul de fa ță am luat în considerare dintre cele șapte tendințe (R. Woodworth )
structurante, pe acelea pe care le -am considerat relevante pentru momentul și studiul actual și
care au consecințe relevante specifice în procesul de acultura ție (sănătate fizică și psihică,
eventuale conflicte interne ce pot izbucni în încălcare de norme etc.) și anume:
1. Tendințele de depresie și somatizare , care sunt probleme frecvente în acultura ție și cu
atât mai mult în procesul de transformare actual (multiculturali tate, globalizare, cre șterea

56 mobilității teritoriale), care presupun pierderea ata șamentului la valorile originare. În procesul
detașării și al reatașării la noile valori, investirea emo țională în unele aspecte bio -culturale nu -și
mai găsește locul și sens ul, astfel încât în trăirea subiectivă apare emo ția specifică pierderii și
anume triste țea. Aceasta se poate transforma în forme depresive, dac ă pierderea este majoră în
scara valorică și dacă totodată nu există ceva compensator comparabil ca investire emo țional –
valorică ce ar putea să îi ia locul. Somatizările fac referire la nivelul și amploarea investirii în
formele originare, care pot incapacita indivizii să vadă și să accepte elemente de investire
emoțional -valorică, astfel încât urmează blocarea proce sului de acultura ție, ce poate merge până
la formele patologice de „dor de acasă” descrise în partea teoretică. Am considerat că evaluarea
nivelului lor de funcționare (acoradarea tendin ței) este importantă pentru a discerne dacă
procesul de transformare, ca ritm și remodelări valorice , are loc în limite acceptabile. În caz
contrar apare riscu deplasării funcționale într-o zonă ce poate genera probleme fizice sau psihice.
2. Tendințele de comportament antisocial , fac referire la aspectele de refuz a noii or dini
valorice, concomitent cu protejarea ordinii și înțelesurilor originare. Aceste tendin țe fac și ele
parte dintr -un peisaj firesc în procesul de transformare a valorilor și ierarhiilor subiacente.
Am considerat că evaluarea lor este importantă și relev antă pentru studiul de fa ță, prin
interesul pe care -l prezintă aspectele normative în curs de transformare în contextul actual
economic și socio -politic, sub influența occidentului. I mplementarea unei noi ierarhii și ordini
sociale, are ca finalitate o exi stența socială viitoare, ce -și setează rădăcinile și în această perioadă
a adolescen ței, care este important să se desfă țoare în parametri stabili, manageriabili.
3. Tendințe de instabilitate emo țională , sunt și ele de interes în studiul de fa ță deoarece
vizează nivelul stabilită ții/instabilită ții emoținale, capabilă să con țină pr ocesul de transformare
valorică după modelele culturale vest -europene . Pentru ca acesta să se desfă șoare în bune
condiții funcționale, este nevoie ca modelele să fie compatibil e. Incompatibilitatea sau distan ța
culturală prea mare ar putea genera conflicte care să meargă până la comportamente extreme, cu
putenic ă investir e emoțional -revendicativ ă.
1. În privința tendințelor de depresie și somatizare , 52.5% dintre subiec ții băieți se găsesc
în intervalul de func ționare de normalitate, atunci când ei locuiesc în mediul rural, împreună cu
familia extinsă . Atunci când prov in din familii nucleare (Plopeni) numai 41,5 % dintre ace știa se
găsesc în acela și nivel de func ționare, de normalita te. Aceasta înseamnă că băie ții sunt mult mai
legați de sistemul familial, care -i stabilizează. Diferența constă în faptul că un procent ridicat al
băieților ce provin din familii nucleare , au procentual un nivel mai ridicat al funcționării în zona
de gran iță a personalită ții. (44,6% – în familia extinsă; 56,1 % – în familia nucleară) .
Pentru fete, se poate nota că ele se găsesc în nivelul func ționării de grani ță, pe tendința
depresie -somatizări, mai frecvent decât băie ții, în mediul rural (53,8 %) – în fami lia extinsă; 43%
– în familia nucleară). Aparent se găsesc mai pu ține fete care să se afle pe acest nivel de

57 funcționare, în cazul orășelului de provincie (familie nucle ară). De fapt diferența constă în faptul
că o parte dintre acestea s -au deplasat către un nivel de func ționare apr opiat de cotele de
patologie (13,5 % F – în familia nucleară) (Tab. 8.13 , Fig. 8.1. ).

Tab. 8.13. Acordarea (pe nivel de func ționare) a tendin ței depresie -somatizări , în procesul de acultura ție, diferențiat după gen și
mediu de a partenență
Sex Apartenen ță mediu Tend.
normalitate Tend. grani ță Tend. patologie
Frecv. % Frecv. % Frecv. %
B Rural 53 52.5 45 44.6 3 3
B Orășel de provincie 17 41.5 23 56.1 1 2.4
F Rural 37 40.7 49 53.8 5 5.5
F Orășel de provincie 23 44.2 20 38.5 7 13.5

Fig. 8.1. Nivelele de func ționare a tendin ței depresie -somatizări, diferen țiat după gen și mediu de apartenen ță
0102030405060B Rural
B Orășel de
provincie
F RuralF Orășel de
provincieTend. – normalitate%
Tend. -graniță%
Tend. – patologie%

2. În privința tendințelor antisociale , care vizează atitutinea fa ță de respectarea normelor
și comportam entelor pro-sociale, putem constata că atât băie ții cât și fetele în țeleg și acceptă
normele, în procent de peste 90% (60,2%+31,5%, băie ții din mediul rural; 67,4+23,3% băie ții
din orășelul de provincie; 59,8%+32,6% fetele din mediu rural; 57,7%+32,7% fet ele din oră șelul
de provincie). Doar un procent mic de până 7% manifestă tendin țe antisociale, fapt firesc în orice
colectivitate umană (Tab. 8,14 , Fig.8.2 ).
Tab. 8.14. Acordarea (pe nivel de func ționare) a tendin ței antisociale, în procesul de acultura ție, diferențiat după gen și mediu de
apartenen ță
Sex Apartenen ță Tend. Zero Tend.
normalitate Tend. grani ță Tend.
patologice

58 mediu Frecv. % Frecv. % Frec
v. % Frec
v. %
B Rural 65 60.2 34 31.5 6 5.6 3 2.8
B Orășel provincie 29 67.4 10 23.3 2 4.7 0 0
F Rural 55 59.8 30 32.6 6 6.5 1 1.1
F Orășel provincie 30 57.7 17 32.7 2 3.8 0 0
Fig. 8.2 . Nivelele de func ționare a tendin ței antisociale, diferen țiate după gen și mediu de apartenen ță

3. În privin ța tendinței de instabilitate emoțională rezultatele confirmă că există un
procent ridicat al func ționării pe această tendin ță. în zona de grani ță, peste 50% dintre subiec ți
fiind deschi și către integrare multiculturală. Se poate nota nivelul mai ridicat de instabilitate
(patologic), al fetelor în compara ție cu băie ții, valabil atât în familia extinsă , din mediul rural , cât
și în cea nucleară, din mediul urban (7,9% – F, în familia extinsă ; 9,8% – F, în familia nucleară )
(Tab. 8.15 , Fig.8.3 ).
Tab. 8.15. Acordarea (pe nivel de func ționare) a tendin ței de instabilitate emo țională, în procesul de acultura ție,
diferențiat după gen și mediu de apartenen ță
Sex Apartenen ță
mediu Tend. Zero Tend.
normalitate Tend. grani ță Tend.
patologice
Frecv. % Frecv. % Frec
v. % Frec
v. %
B Rural 0 0 47 43.9 55 51.4 5 4.7
B Orășel provincie 0 0 13 30.2 27 62.8 3 7
F Rural 2 2.2 37 41.6 43 48.3 7 7.9
F Orășel provincie 2 3.8 19 37.3 25 49 5 9.8

59

Fig. 8.2. Nivelele de func ționare a tendin ței de instabilitate emo țională, diferen țiate după gen și medi u de apartenen ță

În privința tendințelor de structurare a personalită ții în aspectele luate în considerare se
poate constata balansul mental, prin accentuarea nivelelor de func ționare și prin cotele de
instabilitate emo țională , procese interne fire ști atunci când este vorba de schimbări majore, a șa
cum este procesul de aculturație actual, ce are loc î ntr-un ritm foarte rapid, pe multiple planuri
(“șoc cultural”).
În urma an alizei făcute, putem constata faptul că familia trad ițională din mediul rural este
suportivă pentru băie ți, în vreme ce familia nucleară, ca în oră șelul de provincie este mai
suportivă pentru fete, de și multe dintre acestea se deplasează către nivele patologice de
funcționare.
În cultura noastră, pe parcurs ul transformărilor din procesul de acultura ție, atât băie ții cât
și fetele respectă normele în vigoare și au un comportament pro -social, fapt ce poate fi în țeles ca
deschidere a adolescen ților către multiculturalitate și influență a modelelor (care, a șa cum am
prezentat anterior într -un procent ridicat, de peste 30% au/au avut părin ții plecați la muncă în țări
vest-europene) .
Băieții sunt mai rezisten ți în procesul de acultura ție fiind mai stabili (Fig. 8.3) mai bine
echilibrați de către familie (Fig. 8.1) și mai flexibili la influen ță, dispuși să găsească elemente
compatibile în alte modele valorice și în consecin ță fiind mai ușor modelabili multicultural.

60

8.4. Legătura între parametrii d e somn lua ți și nivelele de func ționare ale
tendințelor în struc turarea personalită ții

Am considerat to ți parametrii de somn care mediază acultura ția și am selectat
emotivitatea simplă din chestionarul Woodworth -Mathews. Aceasta reprezintă un fundal
emoțional mai mult nativ de bază, în raport cu celelalte tendin țe de structurare a personalită ții.
Am fost interesată de posibila corela ție între variabilele selectate și toate celelalte
variabile mediatoare ale procesului de transformare aculturativă ( tendințe obsesiv – psihastenice,
schizoide, paranoide, tendin țe depres ive-somatizări, tendin țe impulsive și agresivitate
instabilitate emo țională, tendin țe antisociale ).
Am diferen țiat modelările după genul subiec ților având în vedere diferen țirea după acest
criteriu a reprezentărilor mentale, precum și a rezisten ței la tra nsformare a acestora (prin
diferențiere filogenetică a rolurilor de gen precum și prin bioconstruc ția diferită bărbat/femeie).
În cazul băie ților constatăm că durata somnului de noapte nu este influen țată de
condiționările de mediu sau de structura person alității.
Timpul de adormire nu corelează cu factorii mediatori, eventual există o tendin ță de
ruminație luând în considerare pierderile valorice bio -culturale (p=0,071).
În privința stării de oboseală la trezire , trăită subiectiv, aceasta are legătură c u efortul de
reprimare a tendin țelor antisociale și agresive, care există ca mecanism de protec ție al identită ții
personale și de grup (p=0,013). Concomitent are loc o tendin ță de retragere într -o adaptare de
personalitate (tendin ța schizoidă), ce presupun e detașarea de context (p=0,079).
Emotivitatea simplă, în raport cu celelalte tendin țe de structurare a personalită ții,
corelează foarte semnificativ (p<0,024), mai pu țin cu tendin țele impulsive și agresive. Aceasta
înseamnă că emotivitatea simplă, chiar î n condițiile de cre ștere a investirii emo ționale generată
de procesul de transformăre, nu alimentează manifestările impulsive și agresive (având în vedere
pierderile valorice).
În raport cu parametrii de somn, nu găsim corela ții, ceea ce înseamnă că trăiri le generate
de transformările profunde nu destabilizează func ționarea veghe -somn, lăsând loc factorilor
naturali de rezilien ță să realizeze reacordarea modelului cultural românesc la modelele culturale
vest-europene (Tab. 8.16) .

61

Tab. 8.16. Corelații între parametrii de somn și tendințele de structurare a personalită ții, pentru băie ți

Sex Durata
somn Timp
adormire Oboseal
a dim . Emotiv.
simplă

B Durata somn Sig. (2 -tailed) .524 .418 .302
N 146 144 146 141

Timp de adormire Sig. (2 -tailed) .524 .739 .787
N 144 146 146 141
Oboseala diminea ța Sig. (2 -tailed) .418 .739 .121
N 146 146 150 145
Emotivitate simplă Sig. (2 -tailed) .302 .787 .121
N 141 141 145 146
Tend. Obsesiv –
psihastenice Sig. (2 -tailed) .220 .071 .271 .000
N 141 141 145 144
Tend. schizoide Sig. (2 -tailed) .513 .646 .079 .000
N 138 138 142 141
Tend. Paranoide Sig. (2 -tailed) .484 .354 .118 .000
N 138 138 142 141
Tend. depresive –
somatizări Sig. (2 -tailed) .259 .665 .067 .000
N 140 140 144 143
Tend.
impulsive/agresive Sig. (2 -tailed) .562 .668 .013 .647
N 143 143 147 143
Tend. Instab. Em. Sig. (2 -tailed) .318 .797 .493 .024
N 144 144 148 145
Tend. antisociale Sig. (2 -tailed) .296 .338 .010 .010
N 144 144 148 144

În cazul fet elor (Tab. 8.17), durata somnului de noapte nu este influen țată de factorii
modelatori, ceea ce relevă o atitudine de acceptare a faptului că lumea se transformă.
Referitor la timpul de adormire , atașamentul cultural al fetelor, face ca acceptarea noului
să fie diminuată fa ță de băie ți, manifestând reac ții de respingere concomitent cu conservarea
valorilor tradi ționale. Aceasta este reflectată prin corela ția foarte semnificativă dintre timpul de
adormire și tendințele impulsiv -agresive, precum și de către deplasarea func ționării către nivelul
de patologie, în privin ța acceptării noilor norme.
Faptul că fetele nu acceptă schimbările a șa de ușor ca băie ții se reflectă și în starea de
oboseală la trezirea de diminea ță (cvasipermanentă în mediul rural și semni ficativă în mediu
urban). Oboseala la trezire corelează și ea înalt semnificativ cu acelea și tendințe impulsiv –

62 agresive. Putem observa balansul emo țional prin tendin țele de rumina ție (obsesiv -compulsive),
schizoide (nevoia de a se deta ța), instabilitatea e moțională și refuzul de a renun ța la propriile
valori identitare (tendin țe antisociale).
Tab. 8.17. Corela ții între parametrii de somn și tendințele de structurare a personalită ții, pentru fete

Sex Durata
somn Timp
adormire Oboseal
a dim. Emotiv.
simplă

F Durata somn Sig. (2 -tailed) .643 .335 .985
N 142 141 141 139

Timp de adormire Sig. (2 -tailed) .524 .739 .787
N .643 .379 .501
Oboseala diminea ța Sig. (2 -tailed) .335 .379 .546
N 141 141 142 139
Emotivitate simplă Sig. (2 -tailed) .985 .501 .546
N 139 139 139 141
Tend. Obsesiv –
psihastenice Sig. (2 -tailed) .263 .365 .084 .000
N 135 135 135 137
Tend. schizoide Sig. (2 -tailed) .371 .927 .078 .000
N 132 132 132 134
Tend. Paranoide Sig. (2 -tailed) .396 .657 .198 .000
N 132 132 132 134
Tend. depresive –
somatizări Sig. (2 -tailed) .504 .437 .270 .000
N 136 136 136 138
Tend.
impulsive/agresive Sig. (2 -tailed) .322 .018 .000 .727
N 140 140 139 138
Tend. Instab. Em. Sig. (2 -tailed) .226 .774 .088 .177
N 139 139 139 140
Tend. antisociale Sig. (2 -tailed) .162 .162 .074 .065
N 141 141 140 139

63

CAPITOLUL 9
CONCLUZII

Plasarea studiului pe segmentul de vârstă de preadolescen ță-adolescen ță este motivată de
faptul că această perioadă ontogenet ică de vârstă nu este încă structurată complet, astfel încât
influențele mezologice se exercită mai u șor, limitele personale fiind încă fragile.
1. Aspectele originale ale lucrării constau în faptul că procesul de acultura ție prin care
modelele culturale se i nfluențează, este privit din perspectiva patternurilor cognitiv –
compurtamentale și nu al con ținuturilor supuse transformării. Acestea din urmă sunt supuse
investigării prin informa țiile culese cu ajutorul chestionarului antropologic, dar în studiul
postdoc toral le -am valorificat par țial, dat fiind volumul de date foarte mare pentru timpul
acordat. Ele pot fi fructificate în cercetări ulterioare, care să le conecteze și la componenta
abordată în acest studiu.
2. Patternurile cognitiv -comportamentale, specifice unei culturi, includ la bază pattenurile
bio-culturale de somn și modul de a fi caracteristic unei popula ții, diferen țiate după gen și etapă
de dezvoltare ontogenetică (vârstă).
3. În lucrarea de fa ță, pentru lotul studiat, am constatat stabilitatea duratei d e somn specifică
vârstei, conform standardelor interna ționale, c u tendința tiparului de somn de a se acorda la
limita inferioară (similar cu patternul de durată a somnului stabilită la adult în cercetarea mea
doctorală). Nu se constată diferen țiere de gen, de mediu de provenien ță (în care somnul și veghea
sunt ritmate “natural”, în mediul rural, fa ță de mai normativ, în mediul urban) sau de prezen ța sau
absența părinților.
4. În contextul transformării modelului cultural românesc, se constată că băie ții aderă mai
ușor, necondi ționați de prezen ța sau absen ța părinților.
Timpul de adormire este însă influen țat de mediul de provenien ță și de gen. Băie ții în
general adorm mai u șor. Cei din mediul rural nu sunt influen țați de prezen ța sau absen ța
părinților, ei tr ăind în familii lărgite, pe când la cei din mediul urban timpul de adormire se
prelungește, trebuind să facă fa ță singuri schimbărilor, astfel încât apar tendin țe ruminative.
5. Fetele în schimb, au un timp de adormire prelungit, în special cele din mediu rur al, cu
părinții plecați la muncă.

64 6. Calitatea somnului, în ceea ce prive ște funcția de restaurare și mediere bio -culturală,lasă
de dorit indiferent de sex, mediu de provenien ță, părinți prezenți sau pleca ți la muncă. O notă de
dificultate în plus și în acest aspect, este întâlnită tot în cazul fetelor.
7. Dificultatea sporită de a adormi, în cazul fetelor, con ține, pe lângă elementele de
conflictualitate generate de transformarea modelului bio -cultural și o suprainvetire emo țională în
legătură cu situa ția lor, a stfel încât acestea blochează intrarea într -o stare de relaxare care să le
permită inducerea somnului.
8. În experien țele din mobilită țile postdoctorale am constatat că domeniile de interes
comune și în cercetare . Totuși, din modelele de cercetare vest -europe ne lipsește contribu ția
românească și a celorlalte țări de origine a migran ților.
9. Aculturația actuală, ce presupune modelarea culturii române ști după modelele culturale
vest-europene, un modifică valorile fundamentale comune, statuate prin apartenen ța noas tră la o
limbă și o cultură europeană și prin historia comună, în care România a avut și are un statut de
graniță a Europei.
În acest aspect, al influen ței reciproce a modelelor culturale, lucrarea postdoctorală
constituie, pentru segmentul de cercetare, o contribuție la cunoa șterea europeană în acest
domeniu.

65

CAPITOLUL 10
BIBLIOGRA FIE

1. Allport, G. W. (1991). Structura și dezvoltarea personalității . Editura Didactică și
Pedagogică, București.
2. Ardrey, R. (1966). The territorial impera tive. Atheneum, New York.
3. Arends -Tóth, J. V., Van de Vijver, F.J.R. (2006). Assessment of psychological acculturation:
Choices in designing an instrument. In The Cambridge handbook of acculturation psychology .
p.142 -160, edited by D. L. Sam and J. W. Berry The Cambridge handbook of acculturation
psychology. (Cambridge, United Kingdom: Cambridge University Press).
4. Arends -Tóth, J. V.; Van de Vijver, F.J.R. (2008). Family relationships among immigrants and
majority members in the Netherlands: The role of accul turation. Applied Psychology: An
International Review , 57:466 -487.
5. Barenbaum, Nicole B.; Winter, D.G. (2008). History of modern personality theory and
research. In John, Oliver P. (Ed); Robins, Richard W. (Ed); Pervin, Lawrence A. (Ed), (2008).
Handbook of personality: Theory and research (3rd ed.). (p.3-26). New York, NY, US: Guilford
Press.
6. Bartlett, D. (1998). Stress: Perspectives and Processes . Buckingham, Philadelphia: Open
University Press.
7. Bartlett, D. (2002). Stress. Perspectives and processes . Buc kingham, Philadelphia: Open
University Press.
8. Bălăceanu -Stolnici, C., Voinea C. F. (2000). Neuropsihologia postmodernistă. De la
mecanica cuantică la dinamica haosului. Editura Ecologica, București.
9. Bălăceanu -Stolnici, C., Borosanu, Adriana, Berescu, Magd alena (2006). De la neurobiologie
la neuropsihologie . Ed. Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța.
10. Bălăceanu -Stolnici, C., Cristiana Glavce, Magdalena Berescu, Adriana Borosanu. (2010).
Antropologia între știință și cultură . Editura Prouniversitaria. Bucure ști.
11. Bernier, Annie; Matte -Gagné, Célia; Bouvette -Turcot, Andrée -Anne. (2014). Examining
the interface of children’s sleep, executive functioning, and caregiving relationships: A plea

66 against silos in the study of biology, cognition, and relationships. Curr ent Directions in
Psychological Science , 23 (4):284 -289.
12. Berry, J.W. (1997). Immigration, acculturation and adaptation. Applied Psychology: An
International Review , 46:5 -68.
13. Berry, J.W. (2003). Conceptual approaches to acculturation. A comprehensive and up dated
overview of Berry’s acculturation model and his perspectives on the model’s implications. In
Acculturation: Advances in theory, measurement, and applied research :17–37, edited by K. M.
Chun, P. Balls Organista, G. Marín, (Washington, DC: American Ps ychological Association).
14. Biberi, I. (1970). Visul și structurile subconștientului . București: Editura științifică.
15. Bennett, M.J. (2009). Cultivating intercultural competence: A Process Perspective. In The
SAGE Handbook of Intercultural Competence :121-140, edited by Deardorff (Thousand Oaks,
CA: SAGE).
16. Borosanu, Adriana, 2013, Anthropological perspectives on sleep (typology, personality
during wakefulness, sleep and dreaming . Teză de doctorat (manuscris), sus ținută în cadrul
Institutului de Antropologie “ Francisc I. Rainer”, Academia Română.
17. Camus, R. (2013). Le changement du peuple . Editeur: Renaud Camus, Paris.
18. Carden, A., Feicht, R. (1991). Homesickness among American and Turkish college
students. Journal of Cross Cultural Psychology, 22 , 418 –428.
19. Casalbore, Alessandra (2011). I dentita, appertenente, contraddizioni. Una ricerca tra gli
adolescenti di origine straniera . Armando editore. Roma. ISBN: 978 -88-6081 -904-8
20. Cason, A.M., Smith, R.J., Tahsili -Fahadan, P., Moorman, D.E., Sartor, G.C., Aston –
Jones, G. (2010). Role of orexin/hypocretin in reward -seeking and addiction: Implications for
obesity. Physiol Behav . 100(5):419 -428.
21. Chelcea, S. (2002). Un secol de cercetări psihosociologice . Iași, Editura Polirom, 229 p.
(ISBN 973 -683-683-846-3).
22. Choleris, E lena, Pfaff, D.W., Kavaliers, M. (2013). Oxytocin, Vasopressin and Related
Peptides in the Regulation of Behavior . Cambridge University Press, Londra.
23. Chiu, M.L. (1995). The importance of anticipatory fear on foreign student adjustement:
an exploratory stu dy. International Journal of Intercultural Relations, 19 , 540 -572.
24. Clarence H. Graham. ( 1967). Robert Woodworth sessions. 1869 -1962 . A Biographical
Memoir. National Academy of Science. Washington D.C. , Washington D.C.
25. Clifford, J. (1988). The Predicament of culture . Twentieth -Century Ethnography,
Literature, and Art. Harvard University Press, Londra
26. Cohen, S., Kessler R.C., Gordon, U.L. (1995). Strategies for measuring stress in studies
of psychiatric and physical disorder. Oxford University Press, New Yor k

67 27. Coutts, R. (2008). Dreams as modifiers and tests of mental schemas: an emotional
selection hypothesis. Psychological Reports , 102:561 -574.
28. Cuéllar, Israel; Arnold, B., González, G. (1995). Cognitive referents of acculturation:
Assessment of cultural cons tructs in Mexican Americans . Journal of Community Psychology.
23:339 –355.
29. Dana, R. (1996). Assessment of acculturation in Hispanic populations. Hispanic Journal
of Behavioral Sciences . 18:317 –328
30. de Lecea și colab. (1998). The hypocretins: hypothalamus -specific peptides with
neuroexcitatory activity. PNAS 95(1):322 -327.
31. de Lecea, L. (2010). Review: A decade of hypocretins: past, present and future of the
neurobiology of arousal. Acta Physiol . 198: 203 –208.
32. Delle Fave, Antonella, Fianco, A. (2006). Donne mi granti e qualità dell'esperienza
soggettiva: uno studio con experience sampling method. In "Passaggi" no.1: 101 -110.
33. Donoiu Denise, (2013). Teză de licen ță (manuscris), sus ținută în cadrul Fac. De
Psihologie, Universitatea Ecologică din Bucure ști.
34. Dossier. Il pluralismo religioso nell’Italia multiculturale . Consciencza e Liberta, Organo
ufficiale dell’Associazione Internazionale per la Difesa della Liberta Religiosa Nr. 49 -50/2015.
35. Dumitrescu, Dana. (2003) Reîntoarcere în Europa și nu integrare. În “Visible , mais pas
nombreux….” Les circulations migratoires roumain . Edition de la (Fondation) Maison des
sciences de l’homme p.2 -23.
36. Eisenbruch, M. (1997). The Cry for the Lost Placenta: Cultural Bereavement and Cultural
Survival among Cambodians who Resettled, w ere Repatriated, or Stayed at Home . In M. van
Tilburg, & A.J.J.M. Vingerhoets (Eds.), Psychological aspects of geographical moves:
Homesickness and acculturation stress. p.105 -127. Tilburg: Tilburg University Press.
37. Fisher, Shirley. (1997) Geographical Mov es and Psychological Adjustement. In M. van
Tilburg, & A. J. J. M. Vingerhoets (Eds.), Psychological aspects of geographical moves:
Homesickness and acculturation stress. (p.49-62). Tilburg: Tilburg University Press.
38. Florian Ștefănescu -Goangă, Alexandru Ro șea și Salvator Cupcea. (1937). Adaptarea
socială . Editura Institutului de Psihologie al Universității din Cluj -Napoca, Cluj Napoca
39. Furnham, A. (1997). Culture Shock, Homesickness and Adaptation to a Foreign Culture.
In M. van Tilburg, & A.J.J.M. Vingerhoe ts (Eds.), Psychological aspects of geographical moves:
Homesickness and acculturation stress. (p. 35 -47). Tilburg: Tilburg University Press.
40. Geertz, C. (1973). The interpretation of cultures . New York: Basic Books.
41. Glavce, Cristiana; Borosanu, Adriana. (2 013). Aspecte biologice și culturale in procesul
de procreare. In Anuarul Institutului de Etnografie și Folclor "Constantin Brăiloiu”, Tomul
24:17 -27, Bucuresti: Editura Academiei Române

68 42. Glavce Cristiana; Borosanu Adriana; Kozma, A. (2014). Repere bio -culturale în cuplurile
contemporane . Colecția Zilele Rainer, Bucuresti: Ed. Niculescu
43. Halassa, M.M., Florian, C., Fellin, T., Munoz, J.R., Lee, S.Y., Abel, T., Haydon, P.G. &
Frank, M.G. (2009). Astrocytic modulation of sleep homeostasis and cognitive conseq uences of
sleep loss. Neuron . 61:213 –219.
44. Hartmann, E. (1995). Making connections in a safe place: Is dreaming psychotherapy?.
Dreaming , 5:213 -228.
45. Hazuda, Helen; Stern, M., Haffner, S. (1988). Acculturation and assimilation among
Mexican Americans: Scales and population -based data. Social Science Quarterly 69:687 –706.
46. Hennevin E., Leconte P.(1977). Etude des relations entre le sommeil paradoxal et les
processus d'acquisition. Physiol. Behav . 18:307 –319.
47. Herman, J.P., Seroogy, K. (2006). Hypothalamic -pituitary-adrenal axis, glucocorticoids,
and neurologic disease. Neurol Clin. 24:461 -481.
48. Hertz, D.G. (1997). Psychological and Psychosocial Adjustement of Migrants: Families
in a Changing Environment. In M. van Tilburg, & A. J. J. M. Vingerhoets (Eds.), Psycho logical
aspects of geographical moves: Homesickness and acculturation stress. ( p.73-89). Tilburg:
Tilburg University Press.
49. Hofstede, G. (2011). Dimensionalizing Cultures: The Hofstede Model in Context. Online
Readings in Psychology and Culture, 2(1). Acce ssed 15 may, 2014.
50. Hong, Y., Chiu, C., Kung, T. (1997). Bringing culture out in front: Effects of cultural
meaning system activation on social cognition. In Asian social psychology Vol. 1:135 -146.
51. Howard, A., Scott, R.A. (1965). A proposed framework for the analysis of stress in the
human organism. Behavioural Sciences , 10: 141 –60
52. Hungs, M. & Mignot, E. (2001). Review articles: Hypocretin/orexin, sleep and
narcolepsy. Bio Essays 23:397 -408.
53. Ingram, J.M. (1996). Psychological anthropology reconsidered. Cam bridge University
Press.
54. Kashima, Y. (2000). Conceptions of culture and person for psychology. Journal of Cross
Cultural Psychology , 31:14 -32.
55. Kempermann, J. (2006). Adult Neurogenesis: Stem Cells and Neuronal Development in
the Adult Brain . Oxford Univers ity Press, 426 p.
56. Kim, W. R., Christian, K., Ming, G. L., and Song, H. (2012). Time -dependent
involvement of adult -born dentate granule cells in behavior.Behav. Brain Res . 227, 470 –479.
doi: 10.1016/j.bbr.2011.07.012

69 57. Kok, S. W., Overeem, S., Visscher, T. L.S., Lammers, G. J., Seidell, J. C., Pijl, H. and
Meinders, A. E. (2003). Hypocretin Deficiency in Narcoleptic Humans Is Associated with
Abdominal Obesity. Obesity Research , 11:1147 –1154.
58. Hamberger, L.K., Lohr, J.M. (1984). Stress and Stress management: R esearch and
Application s. New York: Springer.
59. Herskovits, M.J. (1958). Acculturation: The study of culture contact . New York: J. J.
Augustin.
60. Insell, T. R., & Carter, C. S. (1995). The monogamous brain. Natural History, 104 , 12-
14.
Lazarus, R.S. (1966). Psychological Stress and the Coping Process . New York: McGraw -Hill
Book Company.
61. Lombardi, Daniela, Di Giusto, Luigina (2009). L’ immigratione romena in Italia. Is part
of: Per Teresa: dentro e oltre i confini : studi e ricerche in ricordo di Teresa Ferro. P:1-20.
Udine.
62. Martelli, Marilisa, Impagliazzo, Sandra, Magnani, Giulia, Barbieri, Camilla, Cassetti,
Alessandra. (2009). La relazione genitori -bambino nella migrazione: le specifi cità di una nuova
popolazione clinica The parent -child relationship in migr ation: the peculiar aspects of a new
clinical population . Psichiatria dell’infanzia e dell’adolescenza . vol. 76 : 675 -686.
63. Maslow, A. (2008). Motivație și personalitate . Editura Trei, Bucure ști.
64. Massey, D.S., Arango, J., Hugo, G., Kouaouci, A., Pellegrino, Adela, Taylor, J.E. (1993).
Theories of International Migration: A Review and Appraisal Author(s): In Population and
Development Review, Vol. 19(3) p. 431 -466.
65. Matsuzaki, K., Katakura, M., Inoue, T., Hara, T., Hashimoto, M. and Shido, O. (2015),
Aging atte nuates acquired heat tolerance and hypothalamic neurogenesis in rats. J. Comp.
Neurol ., 523: 1190 –1201. doi: 10.1002/cne.23732
66. McKenna, J. J. (2000). Cultural influences on infant and childhood sleep biology and the
science that studies it: Toward a more i nclusive paradigm. In Sleep and Breathing In Children: A
Developmental Approach . Loughlin, G.M., Caroll, J. L., and Marcus, C. L. New York, Marcel
Dekker, Inc. pp. 199 -230.
67. McKenna, J.J. (1996). Sudden infant death syndrome in cross -cultural perspective: I s
Infant -Parent Cosleeping Protective?. Annual Review of Anthropology Vol. 25: 201 -216
68. McKenna, J.J., Mosko, S. (1994).Sleep Arousal, Synchrony and Independence among
Mothers and Infants Sleeping Apart and Together (Same Bed): An Experiment in Evolutionar y
Medicine. Acta Pediatric, International Journal of Pediatrics, Supplement 390.
69. McKenna, J.J., Gettler, L.T. (2007). Cultural influences on infant sleep biology and the
science that studies it: toward a more inclusive paradigm, part II. In: Loughlin G, C arroll J,

70 Marcus C, eds. Sleep in children: Developmental changes in sleep patterns. New York, NY:
Marcel Dekker: 183 -221
70. McKenna, J.J., Mosko, S., (2001). Mother -Infant Cosleeping: Toward a New Scientific
Beginning. Ch. 16 in Sudden Infant Death Syndrome : Puzzles, Problems and Possibilities . R.
Byard and H. Krous, eds. London: Arnold Publishers, pp. 259 -262.
71. McKenna, J.J., Mosko, S., Dungy, C., McAninch, J. (1990). Sleep and Arousal Patterns
of Cosleeping Human Mother -Infant Pairs: A Preliminary Phisiol ogical Study with Implications
for the Study of SIDS. American Journal of Physical Anthropology , 83:331 -347.
72. McKenna, J.J., Volpe, L.E. (2007). Sleeping with baby: an internet -based sampling of
parental experiences, choices, perceptions, and interpretatio ns in a western industrialized context.
Infant and Child Development . 16(4):359 -385
73. Mendoza -Denton, R., Shoda, Y., Ayduk, O.N., Mischel, W. (1999). Applying cognitive –
affective processing system (CAPS) theory to cultural differences in social behavior. In Merging
past, present, and future in cross -cultural psychology: Selected proceedings of the 14th
International Congress of the International Association for Cross -Cultural Psychology , edited
by W. J. Lonner, D. L. Dinnel, D. K. Forgays, & S. A. Hayes.
74. Meyer-Lindenberg, A., Domes, G., Kirsch, P., Heinrichs, M. (1997). Culture Shock,
Homesickness and Adaptation to a Foreign Culture. In M. van Tilburg, & A. J. J. M. Vingerhoets
(Eds.), Psychological aspects of geographical moves: Homesickness and acculturatio n stress. (p.
17-31). Tilburg: Tilburg University Press.
75. Meyer -Lindenberg, A., Domes, G., Kirsch, P., Heinrichs, M. (2011). Oxytocin and
vasopressin in the human brain: social neuropeptides for translational medicine. Nature
Reviews Neuroscience 12, 524-538.
76. Mosko, S., McKenna, J.J., Dickel, M., Hunt, L. (1993). Parent -infant co -sleeping: the
appropriate context for the study of infant sleep and implications for SIDS research. J Behav
Med 16:589 –610.
77. Mosko, S., Richard, C., McKenna, J.J. (1997). Maternal Sl eep and Arousals during
Bedsharing with Infants. Sleep 201(2): 142 -150.
78. Mosko, S., Richard, C., McKenna, J.J., Drummond, S. (1996). Infant sleep architecture
during bedsharing and possible implications for SIDS. Sleep 19:677 –684.
79. Muraki, Y., Yamanaka, A., Tsujino, N., Kilduff, T.S., Goto, K. & Sakurai, T. (2004).
Serotonergic regulation of the orexin/ hypocretin neurons through the 5 -HT1A receptor. J
Neuroscience , 24:7159 –7166.
80. Nicole B. Barenbaum David G. Winter. (2008). History of Modern Personality Theor y
and Research . New York: Cambridge University Press.
81. Noica, C. (1993). Modelul cultural european . Editura Humanitas. Bucure ști.

71 82. Norenzayan, Ara, Nisbett, R.E. (2000). Culture and causal cognition. Curr. Dir. Psychol.
Res. 9:132 –135.
83. Oppendal, B., Roysamb , E., Sam, D.L. (2004). The effect of acculturation and social
support on change in mintal health among young immigrants. International Journal of Behaviour
Development, 26 , 556 -561.
84. Osservatorio Romano sulle Migrazioni. Decimo Rapporto . Roma, marzo 2014. Ricerca a
cura del Centro Studi e Ricerche IDOS, promossa da Caritas di Roma, Roma Capitale,
Provincia di Roma, Regione Lazio.
85. Pace -Schott, E.F., Solms, M., Blagrove, M., Harnad, S. (2003). Sleep and Dreaming:
Scientific Advances and Reconsiderations . Camb ridge: Cambridge University Press.
86. Panico, A. (2014). Succeso scolastico e integrazione dei romeni in Italia . Pubblicazioni
Italiane Taranto, Roma
87. Pastre, Hélène (2003). Les étudiants roumains à Paris dans l’entre -deux -guerres et après
1989. Perspectives comparatives. În “Visible, mais pas nombreux….” Les circulations
migratoires roumain . Edition de la (Fondation) Maison des sciences de l’homme. p.301 -323.
88. Peigneux, P., Laureys, S., Delbeuck, X., & Maquet, P. (2001). Sleeping brain, learning
brain. The rol e of sleep for memory systems. Neuroreport , 12(18), A111 -A124.
89. Raport Immigratione e Imprenditoria 2014. Centro Studi e Richerche IDOS in
collaboratione con Unioncamere Confederatione Nazionale Artigianato e Piccola e Media
Impresa, Camera di Comercio Ind ustria e Artigianato di Roma, edizioni IDOS. ISBN
9788864800509.
90. Rădulescu -Motru, C. (1999). Psihologia poporului român . In Colecția de studii și eseuri.
Ed. Paideia, Bucure ști.
91. Rhee, E., Uleman, J.S..; Lee, H.K., Roman, R.J. (1995). Spontaneous self -descr iptions
and ethnic identities in individualistic and collectivistic cultures. Journal of Personality and
Social Psychology , Vol 69(1):142 -152.
92. Rudmin, F.W. (2009). Constructs, measurements and models of acculturation and
acculturative stress. International Journal of Intercultural Relations . 33:106 –123.
93. Ryckman, R. (2004). Theories of Personality . Belmont, CA: Thomson/Wadsworth
94. Sakurai, T. (2007). The neural circuit of orexin (hypocretin): maintaining sleep and
wakefulness. Nature Reviews Neuroscience 8:171-181
95. Sakurai, T., Amemiya, A., Ishii, M., Matsuzaki, I., Chemelli, R.M., Tanaka, H.,
Williams, S.C., Richardson, J.A., Kozlowski, G.P., Wilson, S., Arch, J.R., Buckingham, R.E.,
Haynes, A.C., Carr, S.A., Annan, R.S., McNulty D,E., Liu, W.S., Terrett, J.A. , Elshourbagy,
N.A., Bergsma, D.J., Yanagisawa, M. (1998). Orexins and orexin receptors: a family of

72 hypothalamic neuropeptides and G protein -coupled receptors that regulate feeding behavior.
Cell. 92:573 -585. DOI: http://dx.doi.org/10.1016/S0092 -8674(00)80949 -6.
96. Sam, D.L. (2006). Adaptation of children and adolescents with immigrant background Ș
acculturation or development?. In Acculturation and Parent -Child Relationship Edited by H.
Bornstein Linda R.Cote, National Institute of Clinical Health and Human Development
Lawrence Erlbaum Associates, Publisher, Mahwah, New Jersey, p.97 -112.
97. Saper, C.B., Scammell, T.E., Lu, J. (2005). Hypothalamic regulation of sleep and
circadian rhythms Nature . 437: 1257 -1264. doi:10.1038/nature04284.
98. Schachner, M.K., van de Vijver, F., Noack, P. (2014). Characteristics of the country of
origin and immigrant children’s psychological and sociocultural school adjustment. In Toward
sustainable development through nurturi ng diversity :47-64, edited by L. T. B. Jackson, D.
Meiring, F. J. R. van de Vijver, E. Idemudia, W. K. Gabrenya, Jr. (International Association for
Cross -Cultural Psychology).
99. Schein, E.H. (2010). Organizational culture and leadership . San Francisco, CA: J ossey –
Bass Publishers.
100. Schmitz, P.G. (1995). Individual Differences in Acculturative Stress Reactions:
Determinants of Homesickness and Psychosocial. In M. van Tilburg, & A. J. J. M. Vingerhoets
(Eds.), Psychological aspects of geographical moves: Homesic kness and acculturation stress.
p.91-105.
101. Schmitz, P. G. (1995). The influence of personality on feelings of well -being:
Immigrants’ psychosocial adaptation. Paper presented at the 13th World Congress of the
International College of Psychosomatic Medicine , September 1995, Jersusalem, Israel .
102. Selye, H. (1956). The Stress of Life . New York: McGraw -Hill Book Company
103. Selye , H. (1973). The evolution of the stress concept . American Scientist , 61, 692 –699
104. Spiegel, K., Tasali, E., Penev, P., Van Cauter, E. (2004). Brief communication: Sleep
curtailment in healthy young men is associated with decreased leptin levels, elevated ghrelin
levels, and increased hunger and appetite. Ann Intern Med . 141:846 -850.
105. Șerban, M. (2003). Les “Dogènes” de Dobrotesti à l’étranger. Ét ude sur la circulation
migratoire en Espagne. În “Visible, mais pas nombreux….” Les circulations migratoires
roumain . Edition de la (Fondation) Maison des sciences de l’homme p.173 -211.
106. Șerbănescu, A. (2007). Cum gândesc și cum vorbesc ceilal ți. Prin labir intul culturilor.
Editura Polirom, Ia și.
107. Thurber, C.A. (1995). Children's Coping with Homesickness: Phenomenology and
Intervention. In M. van Tilburg, & A.J.J.M. Vingerhoets (Eds.), Psychological aspects of
geographical moves: Homesickness and acculturatio n stress . (p.127 -145). Tilburg: Tilburg
University Press.

73 108. Van Tilburg, M.A.L., Vingerhoets, A. J. J. M., Van Heck, G.L. (1996). Homesickness: A
review of the literature. Psychological Medicine, (26): 899-912.
109. Trevathan, W.R., Smith, E.O., McKenna, J.J. (20 07). Introduction and Overview of
Evolutionary Medicine. Evolutionary Medicine and Health: New Perspectives : 1-54.
110. Van de Vijver, F.J.R. (2011). Fundamental questions of cross -cultural psychology .
edited by Chasiotis, A., and Breugelmans, S. M. Cambridg e University Press. Cambridge.
111. Vasile, C. (2008). Anthropological approach on Self of the old Age . Teză de doctorat
(manuscris), sus ținută în cadrul Institutului de Antropologie “Francisc I. Rainer”, Academia
Română.
112. Vingerhoets, A.J.J.M. (1997). The homes ickness concept: Questions and doubts. In M.
van Tilburg and A. J. J. M. Vingerhoets (Eds.), Psychological aspects of geographical moves:
Homesickness and acculturation stress . (pp. 1 -16). Tilburg University Press, Tilburg.
113. Wolff, H.G (1953). Stress and Di sease . Springfield Ill: Charles G. Thomas
114. Zlate, M. (1994). Fundamentele psihologiei . Partea a III -a. Bucure ști: Editura Hyperion.
115. Sursă Web: National Sleep Foundation http://sleepfoundation.org/media -center/press –
release/national -sleep -foundation -recommends -new-sleep -times

74

CAPITOLUL 11
ANEXE

ANEXA 1. CHESTIONAR W -M
1. Ți-e frică de întuneric ? ..Da Nu
2. Ți-e frică de furtună ? ..Da Nu
3. Ți-e frică de apă? ..Da Nu
4. Ti-e frică să treci printr -un tunel? ..Da Nu
5. Ți-e frică să treci un pod peste apă? ..Da Nu
6. Când te afli pe o înăl țime simți nevoia de a te arunca în gol? ..Da Nu
7. Te conside ri fricos? ..Da Nu
8. Te sperii în mijlocul nop ții? ..Da Nu
9. Auzi noaptea zgomote care te înspăimântă? ..Da Nu
10. Ești întotdeauna pornit pe ceartă? ..Da Nu
11. Visezi câteodată persoane care sunt moarte? ..Da Nu
12. Îți rozi unghiile a șa de tare încât să te doară? ..Da Nu
13. Ți se întâmplă să te bâlbâi din cauza emo ției? ..Da Nu
14. Poți să stai multă vreme fără să vorbe ști? ..Da Nu
15. Ai avut, sau ai, ticuri nervoase (să mi ști repetitiv gâtul, capul, umerii)? ..Da Nu
16. Îți place să -ti schimbi des ocupa ția, activitatea? ..Da Nu
17. Ți se face observa ție că ești distrat? ..Da Nu
18. Îți place să stai multă vreme în acela și loc? …Da Nu
19. Plângi uneori din cauza piedicilor care ți se pun? ..Da Nu
20. Când te doare ceva, te plângi mai mult ca celelalte persoa ne? ..Da Nu
21. Îți face rău când vezi sânge? ..Da Nu
22. Ai dureri (de orice fel)? ..Da Nu
23. Simți deseori că n -ai putea respire? ..Da Nu
24. De obicei, te sim ți bine, puternic și sănătos? ..Da Nu

75 25. Când te scoli diminea ța, te sim ți oboist? ..Da Nu
26. Te sim ți aproape totdeauna oboist? ..Da Nu
27. Te plictise ști (ți se urăște) cea mai mare parte din timp? ..Da Nu
28. Ai deseori dureri de cap? ..Da Nu
29. Sunt mâncăruri care -ți fac rău? ..Da Nu
30. Sunt mâncăruri care te scârbesc atât încât nu le po ți mânca? ..Da Nu
31. De obicei dormi bine? ..Da Nu
32. Știi întotdea una bine ceea ce vrei să faci? ..Da Nu
33. Îți este greu să te hotără ști atunci c ând vrei să faci ceva? ..Da Nu
34. Ai supers țiții? ..Da Nu
35. Ai vrut până acum să fugi de acasă? ..Da Nu
36. Te-ai sim țit pân ă acum înclinat, împins, să fugi de acasă? ..Da Nu
37. Ai fugit până acum de acasă? ..Da Nu
38. Ți-e frică uneori să traversezi (să treci) o stradă, sau o pia ță largă? ..Da Nu
39. Ți-e frică să stai singur într -o cameră? ..Da Nu
40. Ai frică de foc? ..Da Nu
41. Ai avut până acum dorin ța să dai foc? ..Da Nu
42. Obișnuiești să cercetezi cu aten ție camera înainte de a te culca? ..Da Nu
43. Îți place să stai de vorbă cu prietenii tăi? ..Da Nu
44. Îți place mai mult să stai singur decât cu ceilal ți? ..Da Nu
45. Ești căut at des de către prieteni? ..Da Nu
46. Te mânii (înfurii) des? ..Da Nu
47. De obicei e ști dominator, î ți place să comanzi pe cei din jur? ..Da Nu
48. În general e ști fericit, mul țumit? ..Da Nu
49. Ai uneori credin ța că tu nu e ști la fel cu ceilal ți? ..Da Nu
50. Te gândești uneori că nimeni nu te în țelege? ..Da Nu
51. Îți închipui adesea că tu ai o altă via ță pe lângă aceea de toate zilele? ..Da Nu
52. Îți închipui că ai fost un copil adoptat și îți este greu să scapi de acest gând? ..Da Nu
53. Ai gânduri care te obs edează (de care nu po ți să scapi) ? ..Da Nu
54. Ești adesea întărâtat, plictisit și supărat de gânduri că lucrurile din jurul tău nu sunt în
realitate? ..Da Nu
55. Te împrietene ști repede? ..Da Nu
56. Ai avut uneori credin ța că ai săvâr șit fapte vinovate? ..D a Nu
57. Crezi că familia te iube ște așa cum îi iube ște și pe ceilal ți din familie? ..Da Nu
58. Te gândești uneori că nimeni nu te iube ște? ..Da Nu
59. Îți este greu să te obi șnuiești la școală (pe locul tău de muncă) ? ..Da Nu

76 60. Îți este greu să trăie ști în liniște acasă la tine? ..Da Nu
61. Familia se poartă bine cu tine, corect, fără nedreptă ți? ..Da Nu
62. Profesorii ( șefii) tăi se poartă bine cu tine? ..Da Nu
63. Te supără deseori gândul că cineva vrea să te urmărească? ..Da Nu
64. Crezi uneori că cineva vre a să-ți facă vreun rău ? ..Da Nu
65. Te superi când se arată împotrivire la ceea ce vrei tu? ..Da Nu
66. Ți se întâmplă să spargi lucruri atunci când te mânii (înfurii) ? ..Da Nu
67. Te mânii uneori pentru pricini (motive) care n -au însemnătate? ..Da Nu
68. Ai leșinat vreodată? ..Da Nu
69. Leșini deseori? ..Da Nu
70. Simți uneori că vederea ți se tulbură? ..Da Nu
71. Ți-ar plăcea o meserie unde s -ar ucide animale? ..Da Nu
72. Ai dorit până acum să faci rău cuiva? ..Da Nu
73. Te superi (necăje ști) în glumă pe ceilal ți până îi faci să plângă? ..Da Nu
74. Simți câteodată plăcere să faci rău unei persoane? ..Da Nu
75. Simți uneori o anumită plăcere să faci rău unui animal? ..Da Nu
76. Ai avut până acum dorin ța să furi? ..Da Nu

77

ANEXA 2. CHESTIONAR ANTROPOLOGIC – COPII FĂR Ă PĂRINȚI
PLECAȚI ÎN STRĂINĂTATE

CHESTIONAR CLS. V – VIII

FIȘA ANTROPO -NUTRIȚIONALĂ ȘI SOCI O-CULTURALĂ NR…

DATE PERSONALE: NUME / PRENUME
Locul
aplicării:………………………………………… …………………………………………………
Unitatea școlară: ….. ………………………………………………………. clasa: ……….
Data aplicării:………………………
Sex: a. Masculin b. Feminin
Data nașterii: …………………………….
Locul nașterii: ……………………………………. …………………….
Domiciliul actual (localitatea): …………………………………….
Apartenență religioasă: a. Creștin ortodox b. Adventist c. Catolic d. Altceva…………..
Apartenența etnică: a. Română b. Maghiară c. Rromă d. Alta:…………………………
Date despre părinți:
Mama Tata
Vârsta
Loc naștere
Data naștere
Etnie
Ocupație

Pregătirea școlară a mamei: Pregătirea școlară a tatălui:
a. 1-8 clase a. 1-8 clase

78 b. liceu b. liceu
c. studii superioare (facultate) c. studii superioare (facultate)
2. Cu câte persoane locuiești acasă (cu tot cu tine) ?………….
3. Câți frați sunteți (cu tot cu tine)?…….

STAREA SĂNĂTĂȚII:
4. Date antropometrice:
Statura ( mm)
Șezânda
Greutatea (kg)
Circumferința taliei (mm)
Circumferință coapsă (mm)
Circumferința braț (mm)
Circumferința șold (mm)
IMC
Masă grasă

5. Stadiul maturațional:
5.1. Dacă ești fată : vârsta ta la prima menstruație: ……………. ……………………….

5.2. Dacă e ști băiat :
5.2.1. Ți s-a schimbat vocea : a. DA La ce vârstă ……. ani
b. NU
5.2.2. Te-ai ras până acum: a. DA La ce vârstă ….. ani
b. NU
5.2.3. Ai avut până acum „ vise umede ” (poluție): a. DA La ce vârsta?…..ani
b. NU
6. Ai fost bolnav? 6.1.a. DA Ai fost internat la spital? a. DA b. NU
6.1.b. NU
6.1.c. Ce boli ai avut
/ai?…………………………………………………………………………………..
7. Crezi că ce mănânci poate să -ți influențeze sănătatea? a. DA b. NU c. Nu știu
8. Crezi că obezitatea este o boală? a. DA b. NU c. Nu știu
SOMNUL

9. La ce oră mergi la culcare seara

VARA IARNA
În timpul săptămânii, în timpul semestrelor de școală
Sâmbăta – Duminica, în timpul semestrelor de școală

79 În vacanțele școlare

10. În cât timp adormi, de obicei: a. mai puțin de 30 min b. mai mult de 30 min .
11. Obișnuiești să te culci cu lumina aprinsă sau televizorul, muzica, calculatorul deschise
a. DA b. NU
12. De obicei te trezești noaptea și te u iți la televizor, la calculator, citești sau lucrezi?
a. DA b. NU c. Ocazional
13. Te trezești noaptea (puneți X în căsu ța corespunzătoare)
DA NU Ocazional
1. să bei apa
2. să mănâci
3. să mergi la WC
4. pentru că visezi urât
5. pentru că te doare ceva
6. pentru alte motive

14. La ce oră te trezești dimineața
VARA IARNA
În timpul săptămânii, în timpul trimestrelor de școală
Sâmbăta – Duminica, în timpul trimestrelor de școală
În vacan țele școlare

15. Te trezești ușor dimineața a. DA b. NU
16. Când te trezești dimineața, ești obosit
DA NU
În timpul școlii
Sâmbăta – Duminica, în timpul școlii
În vacanțe

17. Dormi de obicei după -amiaza
a. DA Câte ore…….
b. NU
REGIM ALIMENTAR
18.
Ce ai mâncat ieri toată ziua Ce îți place să mănânci
Mult Puțin Deloc Mult Puțin Deloc
Fructe
Legume
Carne
Pește
Ouă
Cereale

80 Pâine
Lapte dulce
Brânză telemea
Alte produse din lapte
Dulciuri facute în casă
Dulciuri cumpărate

Altceva, ce îți place să mănânci?………………………………………………………………………. ……………….
19. Unde îți place să mănân ci: a. Acasă cu familia b. Cu prietenii c. La rude d. La
școală e. În altă parte, unde?………………………………………………. …………………………………………….
20. Ce nu îți place să mănânci?… …………………………………………………………………….. ………………….
21. Unde nu îți place să mănânci?……………………………………………………………………. …………………
22. Mănânci mesele principale (dimineața, la prânz și seara ) la aceleași ore zilnic: a. DA
b. NU
23. De câte ori pe zi mănânci: ………..
24. Obișnuiești să mănânci ceva și între mesele principale :
a. DA Ce anume mănânci:…………………. …………………..
b. NU
25. Care este cea mai importantă masă pentru tine? a. Mic-dejunul b. Prânzu c. Cina
26. Cât de des sari peste vreuna din mesele principale – puneți X în căsu ța corespunzătoare:
Zilnic Deseori Rar Niciodată
1. Mic-dejun
2. Prânz
3. Cina

27. De ce sari peste mesele principale:
a. N-am timp b. Nu mi -e foame c. Programul școlar d. Alt motiv: ………………… ……..
28. La școală îți iei pachet cu mâncare de acasă a. Zilnic b. De obicei c. Rar
d. Niciodată
29. Ce mâncare îți iei la pachet, de acasă: ………………………………………………….. ……………………….
30. În pauze, la școală, îți cumperi mâncare de la chioșc: a. Zilnic b. De obicei c. Rar d.
Niciodată
31. Î ți place cornul și laptele de la școală: a. DA b. NU c. Nu prea
32. Ce folosiți acasă la gătit sau prăjit: a. Ulei b. Untură d. Nu știu
33. Ce mănânci de obicei acasă, în România:
33.1. Mâncare românească: a. DA Ce anume…… …………………………………………………… ………
b. NU
33.2. Mâncare străină: a. DA:
– Din ce țară:…………………………………………………………………. ……….

81 – Ce anume:………………… ……………………………………………….. ………..
– În ce zile din săptămână…………………………………………………….. ….
b. NU
34. Când ești nervos, stresat sau plictisit mănânci: a. Mai mult b. Mai puțin c. La fel

35. Alimentele consumate acasă la tine provin din (puneți X în căsu ța corespunzătoare):
Mult Puțin Deloc
1. Piețe
2. Magazine/Supermarketuri
3. Gospodăria rudelor (de la
țară)
4. Gospodăria proprie

36. Obișnuiești să cons umi sucuri sau băuturi energizante (ex: coca -cola, pepsi, frutti -fresh):
a. DA b. NU c. Câteodată
37. Bei alcool :
În timpul mesei Altfel, decât la masă
Zilnic Rar De loc Zilnic Rar De loc
Vin făcut în casă
Vin cumpărat
Bere
Țuică
Altceva
38.
DA NU
Bei cafea
Ai fumat vreodată
Ai vrea să încerci să fumezi
Părinții tăi fumează

39. Ce părere ai despre drogurile ilegale?
DROG Foarte
de acord Puțin
de acord Nu sunt
de
acord Nu
știu
Marijuana Este peric uloasă
Aș vrea să încerc
Aș putea să renunț ușor
Etnobotanice Sunt periculoase
Aș vrea să încerc
Aș putea să renunț ușor
Cocaină Este periculoasă

82 Aș vrea să încerc
Aș putea să renunț ușor
Heroină Este p ericuloasă
Aș vrea să încerc
Aș putea să renunț ușor
Opiu Este periculos
Aș vrea să încerc
Aș putea să renunț ușor

ACTIVITATEA FIZICĂ

40. Cum te sim ți la orele de sport:
a. Particip cu plăcere
b. Particip fiind este ob ligatoriu
c. Nu îmi plac aceste ore din cauză că:…………………………………………… ……….
d. Sunt scutit (ă) de aceste ore pentru că:………………………………………… ………………..
41. Faci multă mi șcare fiindcă te joci în afara școlii:
a. DA Câte ore : ……..
b. NU prea sunt interesat să mă joc
c. Mă joc, dar nu fac multă mi șcare
d. Aș vrea să mă joc dar nu am timp
42. Acasă , în România îți place să te joci cu copiii?
42.1. DA: a. Cu copii de vârsta ta
b. Cu copii mai mici
c. Cu copii mai mari
42.2. NU
43. Crezi că ești o persoană: a. activă b. foarte activă c. mai liniștită
44. Câte ore pe zi stai la calculator sau tableta
a. în timpul săptămânii:……ore
b. sâmbăta sau duminica: ……ore
45. Câte ore pe zi stai la televizor
a. în timpul săptămânii:……ore
b. sâmbăta sau duminica: ……ore
46. Mănânci când ești la televizor sau calculato a. Niciodată b. Foarte rar c. Câteodată
d. Foarte des e. Întotdeauna

IMAGINE DE SINE

83
47. Dintre siluetele de mai jos cu care semeni tu acum (completează numărul)
48. Dintre siluetele ce sunt pent ru sexul tău cum ți -ar plăcea cel mai mult să fii (ideală)
49. Cu care dintre siluetele de mai jos doresc părinții tăi să semeni
50. Dintre siluetele corespunzătoare celuilalt sex care -ți place cel mai mult

1 2 3 4 5 6 7 8 9

1 2 3 4 5 6 7 8 9
51. Dintre figurile masculine :
a. care crezi că sunt „ prea slabe ” (completează numere le corespunzătoare):………………
b. care crezi că sunt „ prea grase ” (completează numerele corespunzătoare):………………
52. Dintre figurile feminine :
a. care crezi că sunt „ prea slabe ” (completează numerele corespunzătoare):………………
b. care crezi că sunt „prea grase ” (completează numerele corespunzătoare):………………
53. Cine te influențează cel mai mult să arăți într -un anumit fel
a. profesorul/antrenorul de sport
b. eu însumi
c. un părinte / părinții
d. prietenii
e. societatea/mass -media

84 f. alți profesori
g. alte persoane:……… ….
h. Nu mă simt influen țat în nici un fel.

EDUCAȚIE

54. Mergi zilnic la școală a. DA b. Lipsesc rar c. Lipsesc mult d. NU

55.
De
obicei Puțin Deloc
Familia ta se interesează cum înveți?
Te ajută cineva la învățat, la teme?
cei din familia ta vin la ședințele cu părinții ?
56.Câte ore mai înve ți acasă, după ce termini orele de la școală …….ore
57. Ce te face să înveți
a. Părinții b. Profesorul c. Îmi place mie d . Fiindcă trebuie să -mi fac o meserie
e. Altceva……………
58. Vrei să -ți continui școala, după ce termini 8 clase a. DA b. NU
59. Ce fel de școală vrei să urmezi a. Liceu b. Școală de meserii c. Facultate
60.
DA NU
Acasă, ai calculator
Acasă, ai internet
Ai telefonul tău mobil, model nou
Ai telefonul tău mobil, model mai vechi
61. Ce meserie vrei să ai (ce vrei să faci) când vei fi mare?……………………..
RELIGIE – OBICEIURI – TRADIȚII
62. Crezi că există Dumnezeu a. DA b. NU c. Nu știu
63. În familia ta se ține post de Crăciun și de Pa ște a. DA b. Câteodată c. NU
64. Tu ții post înainte de sărbătorile mari, Paște și Crăciun a. DA b. Câteodată c. NU
65. Cei din familia ta merg la slujbă la biserică

85 DA CÂTEODATĂ NU
Mama
Tata
Mamaia dinspre mam ă
Mamaia dinspre tat ă
Tataia dinspre mam ă
Tataia dinspre tat ă
Frații
Surorile
Mama
Tata
Mamaia dinspre mam ă

66. Tu mergi la biserică a. DA Cu ce ocazii…………………………………….…..
b. Câteodată
c. NU
67. Ce se mănâncă de Paște în fam ilia ta ……………………………………………………..
68. Ce se mănâncă de Crăciun în familia ta …………………………………………………..
69. Joci (dansezi) la nun ți și botezuri după muzică populară românească a. DA
b. NU
70. Din ce țări îți mai place muzica și dansul: ……………………………………………………
71.
Mult Puțin Deloc
Îți place muzica populară românească
Îți plac dansurile populare române ști
Îți place muzica și dansul din alte țări
Îți plac basmele și poveștile române ști
Îți plac filmel e sau povestirile științifico-fantastice
Îți place poezia

72. Crezi că ai o copilărie fericită a. DA b. Destul de bună c. Nu prea sunt fericit d. NU
73. Cine a ales numele tău de botez: ………………………………………… ………………………………………….
74. La ce vârstă vrei să te căsătorești: ……..ani
75. Câți copii vrei să ai în viitor: ……..
76. Cine vrei să aleagă numele copiilor tăi: …………………………………………………….. ……………………
77.
DA NU Nu știu
Când vei fi mare vrei să te căsătorești
Când vei fi mari vrei să ai copii
În familia ta există divorțuri
În localitatea ta există c ăsătorii „de probă” (fără acte)
Este bună căsătoria fără acte

86 Copiii din căsătoria fără acte, pot să sufere

78. De sărbători sau alte ocazii speciale în familia ta se respectă obiceiurile creștine

DA NU Ce obiceiuri cunoa șteți
Crăciun
Paște
Nuntă
Botez
Înmormântare

79.
DA NU Nu știu
Bunicii au icoană în casă
Părinții au icoană în casă
Aveți costum na țional acasă
Folosiți acasă obiecte făcute manual
(macate, perne, cear șafuri)

ELEMENTE DE MODERNIZARE

80.
DA NU Nu știu
Aveți în curte și casa bătrâne ască
Familia locuie ște încă în casa bătrânească
Ați construit casă nouă
Casa nou construită este cu etaj
Casa nouă are balcon
Aveți flori în balcon
Aveți lumină (curent electric)
Aveți apă curentă (canalizare)
Aveți fântână în curte, p e care s -o folosi ți
Folosiți la gătit apa din fântână
Creșteți animale
Aveți grădină de zarzavaturi
Folosiți la grădină și pentru animale apa din fântână
Aveți bancă la stradă în fața porții
Aveți flori la poartă
Aveți flori în balcon
Aveți în familie pe cineva care lucreaz ă/a lucrat la CFR

87 81. Care sunt principalele ocupații (ce muncesc oamenii) din localitatea ta
……………………………………………………………………………………………. …………………………………….
82. Ce muncesc (ocupa ții) cei în familia ta
……………………………………………………………………………………………………………… …………………..
83. Tu te simți bine în România ? Da………/Nu………/Nu prea …….. De ce?……………………………. …
84. Îți place România a. DA b. NU c. Nu prea
De ce? …………………….. ………………………………………………………………. ………………………………………
85. Vrei să trăiești
85.1. În România a. DA b. NU c. Nu știu încă
85.2. În altă țară a. DA b. NU c. Nu știu încă
87. Vrei să pleci de tot din România a. DA b. NU c. Nu știu încă

Ce-ți doreșt i cel mai mult
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………
………………………………………………………………………….. ………………………………….. ……………………….

Care sunt cele mai mari necazuri ale tale
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………… …………
…………………………………………………………………………………………………………… …………………………..

88

ANEXA 3. CHESTIONAR ANTROPOLOGIC – COPII CU PĂRIN ȚI
PLECAȚI ÎN ST RĂINĂTATE

CHESTIONAR CLS. V – VIII

FIȘA ANTROPO -NUTRIȚIONALĂ ȘI SOCI O-CULTURALĂ NR…

DATE PERSONALE: NUME / PRENUME

Locul
aplicării:………… ……………………………………………………………………………….
Unitatea școlară: ……….. …………………………………………………. clasa: ……….
Data aplicării:………………………
Sex: a. Masculin b. Feminin
Data nașterii: ……………………………. ………………………………
Locul nașterii: …………. ……………………………………………….
Domiciliul actual (localitatea): …………………………………….
Apartenență religioasă: a. Creștin ortodox b. Adventist c. Catolic d. Altceva…………..
Apartenența etni că: a. Română b. Maghiară c. Rromă d. Alta:………………………… ..
Date despre părinți:
Mama Tata
Vârsta
Loc naștere
Data naștere
Etnie
Ocupație

Pregătirea școlară a mamei: Pregătirea școlară a tatălui

89 a. 1-8 clase a. 1-8 clase
b. Liceu b. Liceu
c. studii superioare (facultate) c. studii superioare (facultate)

1. Părinții sau rudele tale, sunt plecați în străinătate:
a. dacă DA – puneți un X în căsuța corespunzătoare:
a.1
Mama Tata Rude – ce fel de rudă
Sezonier, la muncă
La muncă de mai mulți ani
Definitiv
În ce țară

a.2. Vă trimit bani să vă ajute? a. DA b. NU c. Nu știu
a.3. De câte ori pe an te întâlne ști cu părin ții:
1.3.a. În țară: ……… ori/an. Cât timp (zile/săpt ămâni)…………………….
1.3.b. În străinătate la ei……….. ori/an. Cât timp (zile/săpt ămâni)………..
a.4. Vorbiți cu ei la telefon: a. DA Cât de des…………………………………….
b. NU
a.5. Vorbiți cu ei pe internet (calculator): a. DA Cât de des………………
b. NU
a.6. Vă scrieți scrisori: a. DA Cât de des…………………………………
b. NU
b. NU sunt pleca ți în străinătate. .
2. Cu câte persoa ne locuiești acasă (cu tot cu tine) ?………….
3. Câți frați sunteți (cu tot cu tine)?…….
STAREA SĂNĂTĂȚII:
4. Date antropometrice :
Statura (mm)
Șezânda
Greutatea (kg)

90 Circumferința taliei (mm)
Circumferință coapsă (mm)
Circumferința braț (mm)
Circumferința șold (mm)
IMC
Masă grasă

5. Stadiul maturațional:
5.1. Dacă ești fată : vârsta ta la prima menstruație: ……………………………………..
5.2. Dacă e ști băiat :
5.2.1. Ți s-a schimbat vocea : a. DA La c e vârstă ……. ani
b. NU
5.2.2. Te-ai ras până acum: a. DA La ce vârstă ….. ani
b. NU
5.2.3. Ai avut până acum „ vise umede ” (poluție): a. DA La ce vârsta?…..an i
b. NU
6. Ai fost bolnav? 6.a. DA Ai fost internat la spital? a. DA b. NU
6.b. NU
6.c. Ce boli ai avut /ai?……………………………………………………………………………
7. Crezi că ce mănânci poate să -ți influențeze sănătatea? a. DA b. NU c. Nu știu
8. Crezi că obezitatea este o boală? a. DA b. NU c. Nu știu

SOMNUL

9. La ce oră mergi la culcare seara
VARA IARNA
În timpul săptămânii, în timpul semestrelor de școală
Sâmbăta – Duminica, în timpul semestrelor de școală
În vacanțele școlare

10. În cât timp adormi , de obicei: a. mai puțin de 30 min b. mai mult de 30 min .
11. Obișnuiești să te culci cu lu mina aprinsă sau televizorul, muzica, calculatorul deschise
a. DA b. NU
12. De obicei te trezești noaptea și te uiți la televizor, la calculator, citești sau lucrezi?
a. DA b. NU c. Ocazional
13. Te trezeșt i noaptea (puneți X în căsu ța corespunzătoare)
DA NU Ocazional
1. să bei apa
2. să mănâ nci

91 3. să mergi la WC
4. pentru că visezi urât
5. pentru că te doare ceva
6. pentru alte motive

14. La ce oră te trezești dimineața
VARA IARNA
În timpul săptămânii, în timpul trimestrelor de școală
Sâmbăta – Duminica, în timpul trimestrelor de școală
În vacanțele școlare

15. Te trezești ușor dimineața a. DA b. NU
16. Când te trezești dimineața, ești obosit
DA NU
În timpul școlii
Sâmbăta – Duminica, în timpul școlii
În vacanțe

17. Dormi de obicei după -amiaza
a. DA Câte ore…….
b. NU

REGIM ALIMENTAR

18.
Ce ai mâncat ieri toată ziua Ce îți place să mănânci
Mult Puțin Deloc Mult Puțin Deloc
Fructe
Legume
Carne
Pește
Ouă
Cereale
Pâine
Lapte dulce
Brânză telemea
Alte produse din lapte
Dulciuri f ăcute în casă
Dulciuri cumpărate

Altceva, ce îți place să mănânci?. ……………………………………………………………………… …………………

92 19. Unde îți place să mănânci: a. Acasă cu familia b. Cu prietenii c. La rude d. La
școală e. În altă parte, unde?……….. …………………………….. ……………………………………………………
20. Ce nu îți place să mănânci?……………………………………………………………………….. ………………….
21. Unde nu îți place să mănânci?……………………………………………………………………. …………………
22. Mănânci mesele principale (dimineața, la prânz și seara ) la aceleași ore zilnic: a. DA b. NU
23. De câte ori pe zi mănânci: ………..
24. Obișnuiești să mănânci ceva și între mesele principale :
a. DA Ce anume mănânci:…………………. …………………..
b. NU
25. Care este cea mai importantă masă pentru tine? a. Mic-dejunul b. Prânzu c. Cina
26. Cât de des sari peste vreuna din mesele principale – puneți X în căsu ța corespunzătoare:
Zilnic Deseori Rar Niciodată
1. Mic-dejun
2. Prânz
3. Cina

27. De ce sari peste mesele principale:
a. N-am timp b. Nu mi -e foame c. Programul școlar d. Alt motiv: ……………………………… …..
28. La școală îți iei pachet cu mâncare de acasă a. Zilnic b. De obicei c. Rar d. Niciodată
29. Ce mâncare îți iei la pachet, de acas ă: …………………………………………………………… ………………
30. În pauze, la școală, îți cumperi mâncare de la chioșc: a.Zilnic b.De obicei c.Rar d. Niciodată
31. Î ți place cornul și laptele de la școală: a. DA b. NU c. Nu prea
32. Ce folosiți acasă la gătit sau prăjit: a. Ulei b. Untură d. Nu știu
33. Ce mănânci de obicei acasă, în România:
33.1. Mâncare românească: a. DA Ce anume………………………………………………………… ……….
b. NU
33.2. Mâncare străină: a. DA:
– Din ce țară:…………………………………………………………………. ……….
– Ce anume:………………………………………………………………….. ………..
– În ce zile din săptămână…………………………………………………….. ….
b. NU
33. BIS. Ce fel de mâncare mănânci de obicei, în străinătate DOAR DACĂ AI FOST
PLECAT LA PĂRIN ȚI
33.1. Mâncare românească: a. DA Ce anume……… ………………………………………………… ………
b. NU
c. Nu știu

93 33.2. Mâncare străină: a. DA:
– Din ce țară:…………………………………………………………………. ……….
– Ce anume:…….. …………………………………………………………… ………..
– În ce zile din săptămână…………………………………………………….. ….
b. NU
c. Nu știu
34. Când ești nervos, stresat sau plictisit mănâ nci: a. Mai mult b. Mai puțin c. La fel

35. Alimentele consumate acasă la tine provin din (puneți X în căsu ța corespunzătoare):
Mult Puțin Deloc
1. Piețe
2. Magazine/Supermarketuri
3. Gospodăria rudelor (de la țară)
4. Gospodăria propri e

36. Obișnuiești să consumi sucuri sau băuturi energizante (ex: coca -cola, pepsi, frutti -fresh):
a. DA b. NU c. Câteodată
37. Bei alcool :
În timpul mesei Altfel, decât la masă
Zilnic Rar De loc Zilnic Rar De loc
Vin făcut în casă
Vin c umpărat
Bere
Țuică
Altceva
38.
DA NU
Bei cafea
Ai fumat vreodată
Ai vrea să încerci să fumezi
Părinții tăi fumează

39. Ce părere ai despre drogurile ilegale?
DROG Foarte
de
acord Puțin
de acord Nu
sunt de
acord Nu
știu
Marijuana Este periculoasă
Aș vrea să încerc
Aș putea să renunț ușor
Etnobotanice Sunt periculoase
Aș vrea să încerc

94 Aș putea să renunț ușor
Cocaină Este periculoasă
Aș vrea să încerc
Aș putea să ren unț ușor
Heroină Este periculoasă
Aș vrea să încerc
Aș putea să renunț ușor
Opiu Este periculos
Aș vrea să încerc
Aș putea să renunț ușor

ACTIVITATEA FIZIC A
40. Cum te sim ți la orele de sport:
a. Particip cu plăc ere
b. Particip fiind este obligatoriu
c. Nu îmi plac aceste ore din cauză că:…………………………………………… ……..
d. Sunt scutit (ă) de aceste ore pentru că:………………………………………… ……..
41. Faci multă mi șcare fiindcă te joci în afara școlii:
a. DA Câte ore : ……..
b. NU prea sunt interesat să mă joc
c. Mă joc, dar nu fac multă mi șcare
d. Aș vrea să mă joc dar nu am timp
42. Acasă , în România îți place să te joci cu copiii?
43.1. DA: a. Cu copii de vârsta ta
b. Cu copii mai mici
c. Cu copii mai mari
43.2. NU
42.BIS. În străinătate, DACĂ AI FOST :
42.1. Îți place să te joci
DA NU
Cu copii români
Cu copii din alte țări
Cu copii de vârsta ta
Cu copii mai mici
Cu copii mai mari

42.2. Din ce alte țări sunt copiii cu care te joci:………………………………………….
42.3 Părinț ii tăi au prieteni

95 DA NU
Români
Străini

42.4 Părinții tăi vorbesc limba română :

DA NU Nu știu
Când sunt acasă, în România
Când sunt în străinătate, în familie
Când sunt în străinătate, cu prietenii
Când sunt în străinătate, la munc ă
Când sunt în străinătate, în oraș

43. Crezi că ești o persoană: a. activă b. foarte activă c. mai liniștită
44. Câte ore pe zi stai la calculator sau tabletă
c. în timpul săptămânii:……ore
d. sâmbăta sau duminica: ……ore
45. Câte ore pe zi stai la televizor
c. în timpul săptămânii:……ore
d. sâmbăta sau duminica: ……ore
46. Mănânci când e ști la televizor sau calculator a. Niciodată b. Foarte rar c. Câteodată
d. Foarte des e. Întotdeauna
IMAGINE DE SINE
47. Dintre siluetele de mai jos cu care semeni tu acum (completează numărul)
48. Dintre siluetele ce sunt pentru sexul tău cum ți -ar plăcea cel mai mult să fii (ideală)
49. Cu care dintre siluetele de mai jos doresc părinții tăi să semeni
50. Dintre siluetele corespun zătoare celuilalt sex care -ți place cel mai mult
1 2 3 4 5 6 7 8 9

96

1 2 3 4 5 6 7 8 9
51. Dintre figurile masculine :
a. care crezi că sunt „ prea slabe ” (completează numerele corespunzătoare):………………
b. care crezi că sunt „ prea grase ” (completează numerele corespunzătoare):………………
52. Dintre figurile feminine :
a. care crezi că sunt „ prea slabe ” (completează numerele corespunzătoare):………………
b. care crezi că sunt „ prea grase ” (completează numerele corespunzătoare):………………

53. Cine te influențează cel mai mult să arăți într -un anumit fel
a. profesorul/antrenorul de sport
b. eu insumi
c. un părinte / părinții
d. prietenii
e. societatea/mass -media
f. alți profesori
g. alte persoane:………….
h. Nu mă simt influen țat în nici un fel.
EDUCAȚIE
54. Mergi zilnic la școală a. DA b. Lipsesc rar c. Lipsesc mult d. NU
55.
De obicei Puțin Deloc
Familia ta se interesează cum înveți?
Te ajută cineva la învățat, la teme?

97 cei din familia ta vin la ședințele cu părinții ?

56.Câte ore mai înve ți acasă, după ce termini orele de la școală …….ore
57. Ce te face să înveți
a. Părinții b. Profesoru l c. Îmi place mie d . Fiindcă trebuie să -mi fac o meserie
e. Altceva…
58. Vrei să -ți continui școala, după ce termini 8 clase a. DA b. NU
59. Ce școală vrei să urmezi a. Liceu b. Școală de meserii c. Facultate
60.
DA NU
Acasă, ai calculator
Acasă, ai internet
Ai telefonul tău mobil, model nou
Ai telefonul tău mobil, model mai vechi

61. Ce meserie vrei să ai (ce vrei să faci) când vei fi mare?…………………….. ……………………………..

REL IGIE – OBICEIURI – TRADIȚII
62. Crezi că există Dumnezeu a. DA b. NU c. Nu știu
63. În familia ta se ține post de Crăciun și de Pa ște a. DA b. Câteodată c. NU
64. Tu ții post înainte de sărbătorile mari, Paște și Crăciun a. DA b. Câteoda tă c. NU
65. Cei din familia ta merg la slujbă la biserică
DA CÂTEODATĂ NU
Mama
Tata
Mamaia dinspre mama
Mamaia dinspre tata
Tataia dinspre mama
Tataia dinspre tata
Frații
Surorile

66. Tu mergi la biserică a. DA Cu ce ocazii………………………………………… ……
b. Câteodată
c. NU
67. Ce se mănâncă de Paște în familia ta, în România ………………………………………….

98 ………………………………………………………………………………………………………
67.BIS. Ce se mănâncă de Paște în familia ta, în străinătate (dacă e cazul)……. ………………………
………………………………………………………………………………………………………
68. Ce se mănâncă de Crăciun în familia ta, în România ………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
68.BIS. Ce se mănâncă de Crăciun în familia ta, în străinătate (dacă e cazul)……….. ………………
………………………………………………………………………………………………………
69. Joci (dansezi) la nun ți și botezuri după muzică populară românească a. DA b. NU
70. Din ce țări îți mai place muzica și dansul: ……………………………………………………
71.
Mult Puțin Deloc
Îți place muzica populară românească
Îți plac dansurile populare române ști
Îți place muzica și dansul din alte țări
Îți plac basmele și poveștile române ști
Îți plac filmele sau povestirile științifico-fantastice
Îți place poezia

72. Crezi că ai o copilărie fericită : a. DA b. Destul de bună c. Nu prea sunt fericit d. NU
73. Cine a ales numele tău de botez: ……………………………………………………………………………….. …..
74. La ce vâ rstă vrei să te căsătorești: ……..ani
75. Câți copii vrei să ai în viitor: ……..
76. Cine vrei să aleagă numele copiilor tăi: ………………………………………………………………………… ..
77.
DA NU Nu știu
Când vei fi mare vrei să te căsătorești
Când vei fi mari vrei să ai copii
În familia ta există divorțuri
În localitatea ta există c ăsătorii „de probă” (fără acte)
Este bună căsătoria fără acte
Copiii din căsătoria fără acte, pot să sufere

78. De sărbători sau alte ocazii speciale în familia ta se respectă obiceiurile creștine
DA NU Ce obiceiuri cunoa șteți
Crăciun
Paște
Nuntă
Botez
Înmormântare

79.

99 DA NU Nu știu
Bunicii au icoană în casă
Părinții au icoană în casă
Aveți costum na țional acasă
Folosiți acasă obiecte făcute manual

ELEMENTE DE MODERNIZARE
80.
DA NU Nu știu
Aveți în curte și casa bătrâne ască
Familia locuie ște încă în casa bătrânească
Ați construit casă nouă
Casa nou construită este cu etaj
Casa nouă are balcon
Aveți flori în balcon
Aveți lumină (curent electric)
Aveți apă curentă (canalizare)
Aveți fântână în curte, pe care s -o folosi ți
Folosiți la gătit apa din fântână
Creșteți animale
Aveți grăd ină de zarzavaturi
Folosiți la grădină și pentru animale apa din fântână
Aveți bancă la stradă în fața porții
Aveți flori la poartă
Aveți flori în balcon
Aveți în familie pe c ineva care lucrează/alucrat la CFR

81. Care sunt principa lele ocupații (ce muncesc oamenii) din localitatea ta
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………
…………………………………………… ……………………………………………………………………………………..
………………………. ………………………………………………………………………………………………………….
82. Ce m uncesc (ocupa ții) cei în familia ta
……………………………………………………………………………………………………………… …………………..
………….. ………………………………………………. ……………………………………………………………………..
82. BIS. Cu ce se ocupă (ce muncesc) părinții tăi în străinătate
83. Tu te simți bine în România a. Da b. Nu c. Nu prea
83.BIS. Tu te simți bine când mergi în străinăta te la ai tăi (ÎN CAZUL ÎN CARE AI FOST
PLECAT LA EI )
a. DA b. NU c. Nu prea
84. Îți place România a. DA b. NU c. Nu prea
De ce? ……………………… ……………………………………………………………………………… ………………………

100 85. Vrei să trăiești
85.1. În România a. DA b. NU c. Nu știu încă
85.2. În altă țară a. DA b. NU c. Nu știu încă
86. Vrei să pleci de tot din România a. DA b. NU c. Nu știu încă

Ce-ți dorești cel mai mult
………………………………………………………………………………………………………………. ……………………….
…………………………………………………………………………………………. …………………………………………….
………………………… ……………………………………………………………………………………………………………..

Care sunt cele mai mari necazuri ale tale
…………………………………………………………………………………………………………………. …………………….
……………………………………………………………………………………………. ………………………………………….
………………………… …………………………………………………………………………………… ………………………..

ANEXA 4.

101

102