Modelarea Raporturilor de Grup Prin Activitatii Turistice Scolare

Introducere

Turismul școlar trebuie conceput ca o activitate instructiv-educativă și sportivă în afară de clasă. Turismului școlar îi este proprie și specifică latura sa formativă, prin necesitatea de a-i deprinde pe elevi cu practicarea lui, având un rol distinctiv și caracteristici proprii. Scopul instructiv se realizează prin lărgirea orizontului de cunoaștere a unor fenomene naturale sau social-economice din perimetrul local sau din afara lui, prin activități de observare, de cercetare și aplicație. Rolul educativ al activităților turistice școlare este concretizat prin conturarea în profunzime a spiritului de investigare, de formare morală, de folosire reconfortantă a timpului liber, de cunoașterea altor realități decât cele obișnuite.

Metodiștii din învățământul preuniversitar consideră următoarele: ca metodă de învățământ, activitățile turistice sunt forme de activități practice, un mijloc de predare a unor lecții în afara clasei, de recapitulare și de verificare, de pregătire a unor lecții noi, cultivând în același timp deprinderile de a înțelege mai bine, mai viu, fenomenele din natură în toată complexitatea lor, într-o strânsă intercondiționare. Activitățile turistice sunt considerate de numeroși profesori care le-au verificat eficacitatea, adevărate ,,lecții vii” desfășurate în mijlocul naturii și a creațiilor umane[1].Aceste ,,lecții vii” au mai mare forță de asimilare, fiind mai lesne și mai temeinic percepute de elevi, trezindu-le curiozitatea, pasiunea științifică, deprinderea cercetării proprii, de descoperire a unor elemente noi. De aici și constatarea că procesul instructiv-educativ nu poate fi împlinit numai teoretic, prin lecțiile de clasă, ci și prin activități turistice în ambianța concretă a naturii. Acesta este, după autorii multor studii privind activitățile turistice ca metodă de învățământ, sensul integrării turismului în școală. Specialiștii afirmă că turismul poate deveni o „disciplină universală”, potrivită aproape pentru majoritatea obiectivelor pedagogice din învățământ, oferind posibilitatea elevilor de a percepe natura într-o viziune a întregului. Natura, este o „vastă grădină în care omul caută să găsească un adevăr în însuși făptura multiplă a peisajului, în toată complexitatea ei ”[2].

Activitățile turistice școlare constituie o metodă complexă de învățământ, nu numai pentru că în cadrul ei se folosesc aproape toate celelalte metode de învățământ dar și pentru că prin intermediul acestor activități se realizează: educația intelectuală, morală, ecologică, estetică și fizică [3].

Realizarea scopurilor pentru care se folosesc activitățile turistice în școală depinde de buna organizare și desfășurare ale acestor activități atât în ceea ce privește obiectivele educaționale cât și itinerarul, tematica și buna organizare a colectivului de elevi, toate acestea constituind reperele programelor educaționale extracurriculare.

Turismul școlar contribuie la educarea personalității elevilor prin posibilitatea valorificării observației, fanteziei, inițiativei, priceperilor și deprinderilor specifice. Implicând elevii în situații neprevăzute, activitățile turistice școlare le oferă posibilitatea să facă față anumitor greutăți, să învețe să se orienteze, activitatea organismului este solicitată în raport cu formele de relief străbătute și cu condițiile de deplasare [4]. În timpul unei excursii, se întâlnesc situații extrem de variate, în care pe lângă mersul obișnuit se folosesc sărituri, coborâri, treceri peste obstacole naturale, exerciții de echilibru. În plus, prin organizarea în timpul repausului a unor jocuri de mișcare, aplicative sau sportive, se completează deprinderile și priceperile motrice folosite. Excursiile organizate de școală pot avea caractere diferite și scopuri diferite în funcție de: scopul instructiv-educativ, de nivelul de pregătire, de anotimp și durată, de mărimea și componența grupului, de experiența membrilor acestuia din punct de vedere turistic, de mijlocul de transport utilizat și în funcție de forma de organizare: plimbări, vizite cu caracter turistic, drumeția, excursiile, expediția școlară, clubul turistic de vacanță, tabere și sate de vacanță [5].

Activitățile turistice reprezintă o probă experimentală de verificare a rezultatelor influențelor formative exercitate de școală și familie în planul formării trăsăturilor de personalitate. Acestea creează posibilitatea confruntării acțiunii educative cu faptele, de a constata soliditatea normelor, regulilor și principiilor de conduită și conviețuire socială în situații noi, unde nu nota și stipulațiile regulamentului școlar își exercită sancțiunea favorabilă sau defavorabilă. Eforturile intelectuale depuse în orele de cursuri provoacă fără îndoială, un mare consum de energie fizică, nervoasă, psihică din partea elevilor. Este nevoie de redresarea organismului care are loc în moduri diferite[6].

Studiile de sociologie ne oferă idei interesante privind modul în care activitățile turistice pot influența domeniul social și aspecte legate de relațiile interpersonale în interiorul unui grup. Sociologii privesc activitățile turistice ca activități în care oamenii pot experimenta noi comportamente în condiții foarte diferite în funcție de formele de turism propuse [7].Cercetarea a pornit de la ideea că, climatul social și relațiile interpersonale sunt direct determinate de activitățile pe care le derulează elevii și de nivelul de socializare [8].

Metoda sociometrică se bazează pe tehnica chestionarului (așa numitul test sociometric). Particularitățile acestei metode, prin care se deosebește de celelalte metode de cercetare, constau în conținutul întrebărilor, modul de administrare și modul de prelucrare a răspunsurilor. Principalul mijloc de dezvăluire a diferitelor caracteristici ale grupului este studiul relațiilor preferențiale dintre membrii acestuia, relații care sunt spontane dar care în realitate sunt determinate, în afara factorilor individuali, de condițiile sociale ale dezvoltării fiecărui component al grupului [9].

Pornind de la constatarea că, în grupurile în care există relații pozitive (de simpatie, prietenie, colaborare, ajutor reciproc) activitatea este mai eficientă, metoda sociometrică își propune să studieze aceste relații preferențiale tocmai în vederea stabilirii nivelului de coezivitate a grupului și a elementelor de ordin psihosociologic care o determină.

Testul sociometric măsoară atracțiile și respingerile care au loc între indivizii unui grup. Cu ajutorul matricei sociometrice, se poate determina coeziunea de grup.

Cercetarea a avut ca obiectiv evaluarea dezvoltării climatului social prin determinarea coeziunii de grup și al relațiilor interpersonale afectiv-simpatetice existente între componenții elevilor din grupa experimentală supusă programului turistic alcătuit de cercetător și al elevilor din grupa martor care a derulat activități turistice extrașcolare după programul tradițional , în timpul liber și în vacanțele școlare.

Activitățile turistice școlare învață elevii să interpreteze și să analizeze procesele și fenomenele din mediul ambiant prin introducerea experienței, a practicii și aspectelor concrete în procesul de învățământ [10].Aceste activități turistice presupun dezvoltarea sensibilității pentru frumosul din natură, au marele avantaj de a concretiza elemente educaționale irealizabile în sala de sport sau de curs.

Ipoteza cercetării: s-a pornit de la presupunerea că grupul asupra căruia va fi implementat programul turistic, va progresa mai mult în ceea ce privește coeziunea de grup și relațiile interpersonale decât grupul care va desfășura programul tradițional de activități extrașcolare existent în școală la ora actuală.

Scopul: perfecționarea procesului instructiv-educativ utilizând formele variate ale activităților turistice extrașcolare, prin îmbunătățirea coeziunii de grup și al relațiilor interpersonale.

Obiective:

1. Crearea unui grup cu coeziune ridicată și climat social cald utilizând următoarele mijloace:

Transformarea grupului într-o echipă.

Încurajarea membrilor grupului de a se organiza singuri.

Alegerea unor forme de activități turistice care să le ofere posibilitatea elevilor de a repurta victorii.

2. Elaborarea programului educativ în baza obiectivelor educaționale și implementarea programului în procesul de dezvoltare al climatului social și al relațiilor interpersonale ale elevilor de liceu prin activități turistice.

3. Argumentarea și verificarea experimentală a eficienței activităților turistice în dirijarea procesului de îmbunătățirii al coeziunii de grup al elevilor din cilul liceal.

4. Angrenarea subiecților în experiment, realizarea motivației optime față de cercetare s-a asigurat prin instructajul făcut înaintea aplicării testului.

Metode

Pentru a evalua eficacitatea activităților turistice propuse, au fost utilizate mai multe metode: observația, (fișe de observație) observația pe baza notelor de teren, chestionarul și tehnica sociometrică. Aceste metode au fost utilizate ca parte a unei proceduri menite să asigure validitatea și obiectivitatea cercetării. Cercetarea s-a derulat pe un lot de 66 de elevi din ciclul liceal (33 elevi – grupa experimentală și 33 elevi – grupa martor).

Elementul de bază al testului sociometric este preferința sau alegerea pozitivă, negativă sau indiferentă, exprimată ca răspuns la întrebările puse de cercetător.

Pentru a obține elementele de bază al testului sociometric am cerut membrilor grupului martor și experimental, înainte și după experiment, să răspundă la un chestionar sociometric compus din 8 întrebări, construite de cercetător cu specificul general al grupului și activității care-l interesează.

Elevilor li s-a cerut să aleagă oricâte nume doresc și să specifice pe colegii pe care-i preferă în diferite situații și pe cei pe care-i resping. Pe baza răspunsurilor la chestionarul sociologic, se alcătuiește matricea sociometrică care este un tabel cu dublă intrare, fiecare subiect fiind trecut în matrice pe baza unui cod stabilit de cercetător și cuprinde rezultatul centralizat al numărului și a valorilor tuturor preferințelor și respingerilor obținute. Apoi pe baza rezultatelor obținute, se calculează indicele de status sociometric și indicele de coeziune de grup.

Indicele de status sociometric ne formează imaginea asupra poziției pe care o are fiecare individ în raport cu grupa din care face parte. Indicele sociometric ia valoarea 1 atunci când un membru al grupului întrunește alegeri de la toți ceilalți. După inventarierea datelor pentru ambele grupe (experiment și martor) la testarea inițială și finală, am trecut la calcularea indicelui de status sociometric și preferențial la cele două grupe în ordinea descrescătoare a valorilor obținute atât la testarea inițială cât și la testarea finală.

Rezultate

Pe baza valorilor din matricea sociometrică am alcătuit graficul comparativ (fig.1.) al valorilor indicelui de status sociometric pentru ambele grupe conform valorilor obținute din matricea sociometrică la testarea inițială pentru a evidenția climatul social existent la cele două grupe, înainte de implementarea programului de activități turistice la grupa experimentală.

Rezultatele valorilor statusului sociometric ale grupei experimentale și grupei martor la testare inițială

Fig.1. Graficul comparativ al rezultatelor valorilor indicelui de status sociometric la grupa experiment și martor la testarea inițială

După cum se observă din figura 1, indicele de status sociometric la testarea inițială la ambele grupe, experimentală și martor, exprimă o repartiție relativ apropiată a valorilor indicelui care reprezintă numărul de alegeri primite raportată la numărul de subiecți al grupei (33).Astfel cea mai mare diferență se înregistrează numai la două poziții, care sunt liderii celor două grupe iar la celelalte 32 de poziții ale fiecărei grupe, diferențele de clasare în grup sunt apropiate și în câteva cazuri egale, ceea ce arată că la testarea inițială diferențele de status sociometric sunt nesemnificative.

Prezentăm în continuare graficul comparativ (figura 2 )cu rezultatele valorilor indicelui de status sociometric ale grupei experimentale și martor la testarea finală.

Rezultatele valorilor statusului sociometric ale grupei experimentale și grupei martor la testarea finală

Fig.2. Graficul comparativ al rezultatelor valorilor indicelui de status sociometric la grupa experiment și martor, la testarea finală

Discuții

La analiza valorilor indicilor sociometrici obținuți de elevii din grupa experimentală și martor la testarea finală, observăm că grupul experimental s-a omogenizat mult mai mult decât grupa martor, valorile cele mai mari ale indicilor sociometrici au crescut la grupa experimentală de la 0,25 la 0,33, la grupa martor au crescut de la 0,25 la 0,28, diferența între valoarea maximă la grupa experimentală și valoarea maximă la grupa martor, a fost de 0,05.

Pentru calcularea indicelui de coeziune, se ia în considerare valoarea totală a preferințelor și valoarea totală a respingerilor din matricea sociometrică, care permit calcularea indicatorului menționat. La testarea inițială, în urma studierii matricei sociometrice la grupa experimentală coeziunea de grup are valoarea de Cgr=0,07, la testarea finală coeziunea a progresat la Cgr=0,42.La grupa martor ,indicele de coeziune de grup la testarea inițială a fost de Cgr = 0,05 și la testarea finală gr= 0,31.

Conform tabelului lui C Matei, grupa experimentală a progresat de la grup cu coeziune slabă la grup cu coeziune medie iar grupa martor a progresat mai puțin ,de la grup cu coeziune slabă la grup cu coeziune mică. Diferența dintre testul final și cel inițial este semnificativă pentru ambele grupe la p < 0,05.

Compararea rezultatelor la testările inițiale și finale, a permis estimarea evoluției fiecărui grup în parte. În acest fel s-a putut cunoaște nivelul progresului înregistrat de fiecare grup în parte după un an școlar și a avut drept scop evidențierea măsurii evoluției grupei experimentale în comparație cu grupa martor .

Având în vedere că experimentul a abordat aspecte sociale, s-a stabilit drept nivel de respingere a ipotezei nule pragul de p<0 05. S-a presupus că grupul experimental va progresa mai mult. Utilizând acest prag, probabilitatea ca rezultatele să se datoreze întâmplării este mai mică de 5%.Aceasta este o valoare acceptabilă în științele sociale

Rezultatele comparative ale valorilor coeziunii de grup ale grupei experimentale și martor la testarea inițială și finală.

Tabelul 1

Indicele de coeziune – Cgr

Fig.3. Diagrama rezultatelor comparative între grupa experimentală și martor privind rezultatul coeziunii de grup

Indicele de coeziune marchează faza de îmbunătățire a coeziunii de grup indicând o maturizare mai bună și o dezvoltare a identității grupului experimental care a derulat programul turistic elaborat de cercetător în comparație cu grupul martor, care a parcurs activități extrașcolare conform programei tradiționale, fapt ce confirmă ipoteza cercetării.

La evaluarea finală, elevii din grupa experimentală au progresat mai mult în ceea ce privește coeziunea de grup și climatul social care sunt foarte importante în derularea unor activități turistice care necesită o bună colaborare, cooperare și relaționare corectă.

Concluzii:

În ceea ce privește climatul social și al relațiilor interpersonale în cadrul aplicării programei experimentale, s-a observat la elevii din grupa experimentală în comparație cu grupa martor, formele de turism propuse au determinat depășirea egocentrismului, toleranță, autocontrol, acceptarea cooperării în grup evidențiate prin valori ridicate ale indicelui de status sociometric, preferențial și ale coeziunii de grup, Astfel, la testarea finală grupa experimentală a obținut o coeziune de grup net superioară, cu 33% mai mare decât la grupa martor. Toate acestea justifică concluzia că grupul asupra căruia a fost implementat programul experimental a progresat mai mult în comparație cu grupa martor care a parcurs programul tradițional.

Activităților turistice școlare derulate de elevii de liceu, au contribuit nu numai la îmbunătățirea competențelor și abilităților specifice activităților turistice spre care au fost direcționate, dar a avut un efect pozitiv și asupra laturii sanogenice, prin menținerea unei stări optime de sănătate a elevilor, asupra laturii sociologice, care a evidențiat relațiile dintre subiecți și asupra laturii psihologice, prin rolul activităților turistice școlare în stimularea și dezvoltarea proceselor psihice.

Bibliografie

[1]. Ionescu M., Radu I. Între rutină și creativitate. Editura Didactică și Pedagogică,

R.A.București, -P. 70 -101.

[2]. Ionescu M., Radu I. (coord.) Didactica modernă Ediția a II-a, revizuită, Editura Dacia, Cluj, 2001.- P.145.

[3]. Mac, I., Geografie turistică generală. Universitatea Dimitrie Cantemir, Facultatea de

geografie, Sibiu, 1994.

[4]. Almaș, D., Scurtu, I., Turism cu manualul de istorie – Editura pentru Tineret, Bucuresti,1973.

[5]. Barbu, GH., Turismul si calitatea vietii – Ed. Politica, Bucuresti, 1980.

[6]. Lupu, N., Gestiunea activitățiilor de turism. Editura Abeona, București, 1992 [7].

[7]. Holban I. Testul sociometric de personalitate, uz intern, Metodologia

[8]. Holban I.(coord.) Cunoașterea elevului, O sinteză a metodelor, educației școlare, Editura Polirom, Iași, 1997.P.66-75.

[9].Matei, N.C.,Psihologia relațiilor morale interpersonale. Editura scrisul românesc, București, 1981 diagnosticului psihopedagogic, Institutul de științe pedagogice, Filiala Iași, 1971.P.132-140.

[10]. Ionescu M., Chiș V. Metodologia activității, Cluj-Napoca, 2001/1995.-P56-67.

MODELING GROUP RAPPORTS THROUGH TOURIST SCHOOL ACTIVITIES

Elena Moldovan & Răzvan Sandu Enoiu

E.F.S.M. Brasov, “Transylvania” University Brasov

Dr. Adriana Leibovici

/Saint Luke’s Medical Centre, Cleveland, USA

Abstract

School tourism contributes to educating the child’s personality by exploiting observation, fantasy, initiative and specific skills and habits.

Taking into account the fact that within the groups where there are positive relationships (sympathy, friendship, collaboration, mutual help) the activity is much more efficient, the sociometric method studies exact these preferential methods in establishing the level of group cohesion as well as the one of the psychological elements that determine it.

The objective of the research was the evaluation of the developing social climate by determining group cohesion and affective and sympathetic inter personal relationships between the components of the experimental group bent to the tourist program done by the researcher and between the ones of the witness group that has don extracurricular tourist activities after the traditional program, in its free time and during holidays.

To the final evaluation, the pupils within the experimental group progressed much more to what group cohesion and social climate are concerned which are very important in effectuating certain tourist activities that require a good collaboration, cooperation and fair interaction.

Keywords: modeling, group rapports, tourist school activities.

Introduction

School tourism must be perceived as an instructive, educative and sporting activity outside the classroom. School tourism has a personal and specific formative side, working as a necessity to accustom children with it, having a distinctive role and personal characteristics. The instructive purpose is realized by expanding the knowledge horizon of several natural or social and economical phenomena form the local perimeter or outside of the latter, through activities of observation, research and application. The educative role of the tourist school activities is being materialized by profoundly outlining the investigation spirit, the moral forming spirit, as well as the comforting quality time spirit, along with the one that acknowledges other realities than the ones already existing.

The pre universitary methodists consider the following: as a learning method, tourist activities are forms of practical activities, a means of teaching lessons outside the classroom, a way of revising, a way of preparing new lessons, culturing in the same time the habits of better understanding the natural phenomena in all their complexity, in a tight relation of inter conditioning. Tourist activities are considered to be by numerous teachers who have checked their efficiency, true “live lessons” effectuated in the midst of nature and of human creations (Ionescu M., Bocos M., 2001). These “live lessons” have a greater assimilation force, being thoroughly understood by pupils, awakening in them the curiosity, the scientific passion, the need for research, the need for discovering new elements. Hence, the observation the instructive and educative process cannot be fulfilled only theoretically, by lessons in the classroom, but by tourist activities in a concrete natural ambiance, as well. This is, according to numerous authors on tourist activities as a learning method, the sense of integrating tourism in schools. Specialists say that tourism can become a “universal discipline”, suitable for the majority of pedagogical objectives, offering pupils the opportunity to perceive nature as a whole. Nature is “a vast garden in which man can find a truth within the multiple being of a landscape, within its whole complexity” (Ionescu, M., Radu I., 2001).

Tourist school activities are a complex learning method, not only because within it one uses almost all the other learning methods, but also because with these activities one accomplishes the following: intellectual, moral, ecologic, esthetic and physical education (Mac I., 1994).

Accomplishing the purposes for which one uses tourist activities in schools depends on the good deployment and organization of these activities, to what the educational objectives are concerned, as well as to what the itinerary, the theme and the collective organization are concerned, all of the latter being the benchmarks of the extracurricular educational programs.

School tourism contributes to educating the child’s personality by exploiting observation, fantasy, initiative and specific skills and habits. Involving children in unpredictable situation, they have the opportunity to cope to certain hardships, to learn to orient themselves, the organism’s activity being called on by the walked forms of relief and the movement conditions (Almas, d., Scurtu I., 1973). During a field trip, one encounters extremely various situations, in which, besides regular walking, one employs jumps, hikes, going over natural obstacles, balance exercises. Furthermore, by organizing different movement, applicative or sporting games while in repose, one can complete the used motile skills and habits. Field trips organized by schools can have different characteristics and finalities depending on: the instructive and educative purpose, the level of preparation, the season and duration, the group size and component, the member’s experience from the tourist point of view, the used means of transportation and depending on the form of organization: walks, tourist visits, hikes, field trips, school expedition, tourist summer club, camps and vacation villages.

Tourist activities represent an experimental trial of checking the formative influence results done in schools and in the family within the plan of building personality traits. These create the opportunity for confronting educative action with facts, for ascertaining the solidity of norms, rules and principles to what the social conduct is concerned in new situations, where grade and school rules stipulations do not exert the favorable or unfavorable sanction. The intellectual efforts undertaken during lessons undoubtedly provoke a great consumption of physical, nervous and psychological energy from the children. One needs a better remigration of the organism in different ways.

Sociological studies offer us interesting ideas regarding the way in which tourist activities can influence the social domain and the aspects related to inter personal relationships inside of a group. Sociologists see tourist activities as activities in which people can experiment new behaviors in very different circumstances depending on the proposed tourism forms. Hence, we refer to works of Gh. Barbu 1980. The research shows that the social climate and the inter personal relationships are directly determined by the pupil activities and the level of socializing (Holba I., 1997; Lupu N., 1992; Moldovan I.T., 1999).

The sociometric method is based on the questionnaire technique (the so-called sociometric test). The particularities of this method, that sets it apart from the other research methods, are found in the content of the questions and in the way in which the answers and addressed and arranged. The main way of unfolding the different group characteristics is the study of preferential relationships between its members, relationships which are spontaneous, but which, in reality, are determined, outside the individual factors, by the social conditions of developing each and every group component (Matei N.C., 1981).

Taking into account the fact that within the groups where there are positive relationships (sympathy, friendship, collaboration, mutual help) the activity is much more efficient, the sociometric method studies exact these preferential methods in establishing the level of group cohesion as well as the one of the psychological elements that determine it.

The sociometric test measures the attractions and the rejections that take place between individuals in a group. With the help of the sociometric matrix, one can determine the group cohesion.

The objective of the research was the evaluation of the developing social climate by determining group cohesion and affective and sympathetic inter personal relationships between the components of the experimental group bent to the tourist program done by the researcher and between the ones of the witness group that has don extracurricular tourist activities after the traditional program, in its free time and during holidays.

School tourist activities teach children to interpret and analyze the processes and the phenomena within the ambient environment by introducing experience, practice and concrete aspects in the learning process. These tourist activities assume one’s development towards what is beautiful and have the great advantage of materializing infeasible educational elements in the gym or in the classroom.

The hypothesis of the research: one has started form the premise that the group on which the tourist program is implemented will progress much more to what the group cohesion and inter personal relationships are concerned than the one on which the traditional program is implemented, as it is in the current schools today.

Purpose: improving the instructive and educative process using various forms of the extracurricular tourist activities, by improving groups cohesion and inter personal relationships.

Tasks:

Creating a group with increased cohesion and a warm social climate using the following means:

Transforming the group into a team

Encouraging members to organize themselves

Choosing certain forms of tourist activities that can offer the opportunity to secure victories

Elaborating the educative program based on the educational objectives and implementing the program in the developing process of social climate and inter personal relationships to high school children through tourist activities.

Experimental reasoning and verification to what the efficiency of the tourist activities is concerned in guiding the improving process of group cohesion to high school children.

Engaging subjects in the experiment, realizing the optimal motivation towards research being assured through the training done before applying the test.

In order to evaluate the efficiency of the proposed tourist efficiency, one has utilized several methods: observation, (charts of observation) observation based on field notes, questionnaire and sociometric technique. These methods have been used as a part of a procedure meant to ensure the validity and the objectivity of the research. The research has been done on a sample of 66 high school children (33 in the experimental group and 33 in the witness group).

The core element of the sociometric test is preference or positive, negative or indifferent choice, expressed as an answer to the questions posed by the researcher.

To further obtain the core elements of the sociometric test we have asked the experimental and the witness group, before and after the experiment, to answer a sociometric questionnaire composed of 8 questions, built by the researcher with the group’s general specificity and undergone activity.

The pupils were asked to choose as many names as they want and to specify the colleagues that they prefer in different situations and the ones they reject. Based on the answers to the sociological questionnaire, one forms the sociometric matrix that consists of a table with double entrance, each subject being enlisted in it based on a code established by the researcher. Moreover, the matrix comprises the centralized result of the number and value of every obtained preference and rejection. Then, based on the obtained results, one calculates the sociometric status index and the group cohesion index.

The sociometric status index gives us the position image of each individual in relation to the group she/he belongs to. The sociometric index has the value of 1 when a member of the group fulfills choices from all of the others. After inventorying the data of both groups (experiment and witness) to the initial and final testing, we have passed to calculating the sociometric status index and the preferential one to the two groups in a downward order of the obtained values to the initial and final testing.

The value results of the sociometric status group in of the experimental and witness groups to the initial testing

Figure 1. The comparative graphic of the value results of the sociometric status index in the experimental and the witness groups to the initial testing.

As one can notice from figure 1, the sociometric status index to the initial testing in both groups, experimental and witness, expresses a relatively close repartition of the index values that represent the number of choices taken in relation to the number of subjects (33). Thus, the biggest difference is registered only in two positions, which are the leaders of the two groups while in the others there are registered 32 positions of each group, the classifying differences in a group being close and in several cases equal, which shows that to the initial testing the sociometric status differences are puny.

Next, we present the comparative graphic (figure 2) with the values of the sociometric status index of the experimental and witness groups to the final testing.

The value results of the sociometric status group in of the experimental and witness groups to the initial and final testing

Figure 2. The comparative graphic of the value results of the sociometric status index in the experimental and the witness groups to the final testing.

To the analysis of the sociometric index values obtained by the children in the experimental and witness groups to the final testing, we notice that the experimental group has homogenized much more than the witness one, the biggest values of the sociometric index raising to the experimental group from 0, 25 to 0, 33, while to the witness group from 0, 25 to 0, 28, the difference between the maximum value to the experimental group and the maximum value to the witness group being of 0, 05.

For calculating the cohesion index, one takes into account the total value of the preferences and the total value of the rejections from the sociometric matrix that allows the calculation of the aforementioned index. To the initial testing, in the experimental group the cohesion had a value of Cgr=0, 007, while to the final testing the cohesion progressed to Cgr=0, 42. In the witness group, the cohesion index to the initial testing was of Cgr=0, 05 and to the final testing of Cgr=0, 31.

According to C. Matei, the experimental group progressed from weak group cohesion to medium group cohesion; while the witness group progressed even less, form a weak group cohesion to an even weaker group cohesion. The difference between the final and the initial testings is significant for both groups at p<0, 05.

Comparing the results to the initial and final testings allowed the estimation of each and every group’s evolution. In this way one could acknowledge the level of progress registered by each group after a school year and outlined the purpose of measuring the evolution of the experimental group in comparison to the witness group.

Bearing in mind that the experiment approached social aspects, one has established the threshold for the null hypothesis rejection level as p<0, 05. One has assumed that the experimental group shall progress better. Using this threshold, the probability that the results are caused by chance is smaller than 5%. This is an acceptable value in social sciences.

Table 1

Comparative results of group cohesion values in the experimental and witness groups to the initial and final testing .

Cohesion Index – Cgr

Figure 3, The diagram of the comparative results between the experimental and the witness groups regardinf group cohesion

The cohesion index marks the improving phase of group cohesion indicating a better maturation and a better identity development to what the experimental group is concerned which has undergone the tourist program established by the researcher in comparison to the witness group that has made the extracurricular activities according to the traditional program, which actually confirms the research’s hypothesis.

To the final evaluation, the pupils within the experimental group progressed much more to what group cohesion and social climate are concerned which are very important in effectuating certain tourist activities that require a good collaboration, cooperation and fair interaction.

Conclusions:

To what the social climate and inter personal relationships are concerned, within the experimental program application, one has noticed in the experimental group in comparison to the witness group that the proposed tourism forms have determined surpassing self-absorption, tolerance, self control, accepting group cooperation, all of these being highlighted by increased values of the sociometric status, preferential and group cohesion indexes. Thus, to the final testing the experimental group obtained superior group cohesion, 33% higher than the witness group. All of these justify the conclusion that on the group that one has implemented the experimental program the group in cause has progressed much more in comparison to the witness group that has went on the traditional program.

The tourist school activities done by high school children have contributed not only to the improvement of skills and abilities specific to tourist activities, but they have also had a positive effect on the sanogenic side, by maintaining an optimal health state, on the sociological side which has showed the relationships between the subjects and on the psychological side as well by outlining the role of the tourist school activities in stimulating and developing the psychological processes.

Bibliography

Almaș, D., Scurtu, I., Turism cu manualul de istorie – Editura pentru Tineret, Bucuresti,1973.

Barbu, GH., Turismul si calitatea vietii – Ed. Politica, Bucuresti, 1980.

Holban I. Testul sociometric de personalitate, uz intern, Metodologia diagnosticului psihopedagogic, Institutul de științe pedagogice, Filiala Iași, 1971.P.132-140.

Holban I.(coord.) Cunoașterea elevului, O sinteză a metodelor, educației școlare, Editura Polirom, Iași, 1997.P.66-75.

Ionescu M., Chiș V. Metodologia activității, Cluj-Napoca, 2001/1995.-P56-67.

Ionescu M., Radu I. Între rutină și creativitate. Editura Didactică și Pedagogică, R.A.București, -P. 70 -101.

Ionescu M., Radu I. (coord.) Didactica modernă Ediția a II-a, revizuită, Editura Dacia, Cluj, 2001.- P.145.

Lupu, N., Gestiunea activitățiilor de turism. Editura Abeona, București, 1992.

Mac, I., Geografie turistică generală. Universitatea Dimitrie Cantemir, Facultatea de geografie, Sibiu, 1994.

Matei, N.C.,Psihologia relațiilor morale interpersonale. Editura scrisul românesc, București, 1981.

Moldovan, I.T., Turismul internațional. Efecte multiplicative și promovare.-Editura Aldus, Brașov, 1999.