Modelarea Pregatirii Canotorilor Juniori
MODELAREA PREGĂTIRII CANOTORILOR JUNIORI
PE INSTALAȚII DE TIP SIM, PENTRU ACTIVITĂȚILE COMPETIȚIONALE
CUPRINS
ADNOTARE
LISTA ABREVIERILOR
INTRODUCERE
I . STUL LITERRII DE SPELITATE PRIVIND MODELAREA PREGĂTIRII CANOTORILOR JUNIORI
1.1.Tendințele actuale și de perspectivă a metodicii de antrenament în pregătirea canotorilor juniori
1.2. Aspecte ale psihomotricitații sportivilor canotori de 16-18 ani
1.3. Factorii de care depinde pregătirea sportivă și performanța în canotaj
1.4. Aplicațiile și utilizarea simulatoarelor de vâslit tip ergosim la canotaj
1.5. Studiu privind implementarea modelării in pregatirea canotorilor juniori
1.6. Concluzii la capitolul I
II. EFICACITATEA SISTEMULUI DE PREGAE SPORTIVĂ A CANOTORILOR JUNIORI PENTRU PARTICIPAREA ÎN CONCURSURI
2.1.Metodologia cercetarii
2.2.Organizarea si desfasurarea cercetării
2.3.Studiu privind opiniile specialiștilor din canotaj aplicând metoda chestionării sociologice
2.4.Analiza documentelor de planificare a antrenamentului sportiv la canotorii juniori pe perioada unui ciclu anual de pregătire
2.5. Determinarea nivelului dezvoltării somatice, morfo-funcționale, a pregătirii fizice specifice, tehnice și performanțiale a canotorilor juniori de 16 -18 ani
2.6. Elaborarea modelului în cadrul sistemului de pregătire a canotorilor juniori de 16 -18 ani pentru participarea în concursuri pe instalații tip ergosim
2.7.Concluzii la capitolul II
III. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A EFICACITĂTII MODELULUI DE PREGĂTIRE A CANOTORILOR JUNIORI PENTRU CONCURSURILE DESFĂSURATE PE INSTALAȚII DE TIP ERGOSIM
3.1. Analiza rezultatelor dezvoltării somatice, morfo-funcționale, a pregătirii fizice specifice și tehnice a canotorilor juniori, în urma implementării programului experimental pe instalatii tip ergosim
3.1.1.Rezultatele dezvoltării somatice și morfo-funcționale a canotorilor juniori de 16-18 ani.95
3.1.2. Rezultatele pregătirii fizice specifice a canotorilor juniori de 16-18 ani
3.1.3.Rezultatele pregătirii tehnice a canotorilor juniori cu ajutorul analizei biomecanice
3.2. Analiza performanțelor obținute în concursuri în urma implementării planului de pregătire a canotorilor juniori de 16 -18 ani aflați în cadrul experimentului pedagogic
3.3. Eficacitatea aplicării modelului de pregătire pe ergometru a canotorilor juniori și a efortului obținut în procesul antrenamentului și competițional
3.4. Analiza corelativă între parametrii somatici, morfo-functionali și ai pregatirii fizice specifice și tehnice cu rezultatele sportive obținute în concursurile pe instalațiile ergosim și pe apa
3.5. Concluzii la capitolul III
CONCLUZII GENERALE SI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Anexa 1a. CHESTIONAR
Anexa 1b.Rezultatele răspunsurilor privind opiniile specialiștilor din canotaj
Anexa 2. Rezultatele dezvoltării somatice
Anexa 3. Rezultatele dezvoltării morfo-funcționale
Anexa 4.Tabel centralizator privind rezultatele capacității funcționale la testare finală
Anexa 5a. Rezultatele pregătirii fizice specifice
Anexa 5b. Rezultatele pregătirii fizice specifice (transformare secunde)
Anexa 6. Rezultate obținute în concurs la ergometru – 2000m (testare inițială)
Anexa 7. Rezultate obținute la Campionatul Național – Ergometru – 2000m (testare finală)
Anexa 8. Rezultatele probei de cotrol obținute la ergometru 2000 m – R1.- început etapă
Anexa 9. Rezultatele probei de cotrol obținute la ergometru 2000 m – R1.- sfâșit etapă
Anexa 10. Concurs Național Individual juniori pe apă
Anexa 11a. Traiectoriile segmentelor corpului la vâslit – testare inițială
Anexa11b.Rezultanta vitezei
Anexa 11c.Rezultanta forței
Anexa 12a.Traiectoriile segmentelor corpului la vâslit – testare finală
Anexa 12b. Rezultanta vitezei
Anexa 12c. Rezultanta forței
Anexa 13. Plan de pregătire pe macrociclu – testarea intermediară
Anexa 14. Ponderea alurilor
DECLARATIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
CV-ul AUTORULUI
ADNOTARE
Urichianu Adrian Ion: Modelarea pregătirii canotorilor juniori pe instalații de tip ergosim, pentru activitățile competiționale, teză de doctor în pedagogie, Chișinău, 2014.
Structura tezei: introducere, 3 capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie 203 surse, 178 pagini, 136 pagini text de baza, 30 tabele, 1 schema, 50 figuri, 9 formule și 14 de anexe. Rezultatele obținute sunt publicate în 27 lucrari stiintifice.
Cuvinte cheie: antrenament, biomecanica, canotaj, competiție, ergosim, forma sportivă, modelare, planificare, performanță.
Domeniul de studiu: pedagogia.
Scopul cercetării: eficientizarea modelării pregătirii canotorilor juniori prin intermediul instalațiilor de tip ergosim cu efect asupra prestației sportivilor în competiții.
Obiectivele lucrării: analiza literaturii de specialitate privind pregătirea canotorilor juniori de performanță;determinarea nivelului dezvoltării morfo-funcționale, a dezvoltării fizice specifice, tehnice și performanțiale a canotorilor juniori de 16 – 18 ani; elaborarea programului de modelare a pregătirii canotorilor juniori de 16 – 18 ani în perioada unui macrociclu de pregătire, corespunzător etapei intermediare; argumentarea experimentală a eficacității modelarii pregatirii canotorilor juniori de 16 – 18 ani pentru a participa la cei mai înalți parametri în competiții de tip ergosim.
Noutatea și originalitatea științifică constă în abordarea din punct de vedere al sistematizarii și eficientizarii modelului de pregatire al canotorilor juniori pe instalatii de tip ergosim cu efect asupra îmbunătățirii tehnicii vaslitului în antrenamente și competiții.
Problema științifică actuală de importanță majoră vizeaza îmbunătățirea metodologiei pregătirii canotorilor juniori de 16 – 18 ani în scopul modelării pregătirii pentru participarea la competiții desfășurate pe instalații de tip ergosim, ca premisă a obținerii unor performanțe sportive mai bune, în concursuri pe ergometru și selecție în probele de vâslit pe apă.
Semnificația teoretică a lucrării constă în restructurarea metodologică a sistemului de implementare a unor conținuturi, argumentate științific, ale modelarii programelor de antrenament pentru pregătirea canotorilor juniori la nivel de mare performanță.
Valoarea aplicativă a lucrării o constituie posibilitatea aplicării metodologiei elaborate și a recomandărilor practico-metodice în practica pregătirii canotorilor juniori de performanță prin modelarea pregatirii pe instalatii de tip ergosim pentru participarea in competitii.
Implementarea rezultatelor științifice. Datele rezultate în urma investigării științifice au fost prezentate într-un șir de materiale științifice editate în culegerile conferințelor științifice naționale și internaționale din România, si Rep. Moldova. Rezultatele se recomanda a fi utilizate în procesul de pregătire al canotorilor juniori de performanță din loturile naționale, cluburile sportive, școlile sportive, de către specialiștii din domeniu, ca material științifico-metodic .
AHHOTAЦИЯ
Уpикянy Aдpиан Иoн ”Moдeлиpoвания пoдгoтoвки гpeбцoв юниopoв на epгoмeтpe для yчаcтия в copeвнoванияx”; диccepтация дoктopа пeдагoгичecкиx наyк, Кишинэy, 2013.
Cтpyктypа диccepтации: ввeдeниe, 3 главы, вывoды и peкoмeндации, библиoгpафия – 177 цитиpyeмыx иcтoчникoв, 133 cтpаницы ocнoвнoй чаcти, 30 таблиц, 1 cxeма, 50 pиcyнкoв, 10 фopмyл и 14 пpилoжeний. Дocтигнyтыe peзyльтаты были oпyбликoваны в 9 матepиалаx наyчныx кoнфepeнцияx и 8 cтатeй в pазличныx жypналаx пo cпeциальнocти.
Ключeвыe cлoва: тpeниpoвoчный пpoцecc, биoмexаника, гpeбля, copeвнoваниe, cпopтивная фopма, мoдeлиpoваниe, планиpoваниe, выcшee маcтepcтвo.
Oблаcть иccлeдoвания: пeдагoгика.
Цeль иccлeдoвания cocтoит в coвepшeнcтвoвании мoдeлиpoвания пoдгoтoвки канoиcтoв юниopoв c пoмoщью epгocима c пocлeдcтвyющим влияниeм на yчаcтиe cпopтcмeнoв в copeвнoванияx.
Задачи иccлeдoвания:
1.Изyчeниe и oбoбщeниe данныx cпeциальнoй литepатypы пo пpoблeмe пoдгoтoвки гpeбцoв юниopoв выcшeгo pазpяда;
2.Oпpeдeлeниe ypoвня мopфoфyнкциoнальнoгo pазвития, физичecкoй и тexничecкoй пoдгoтoвки гpeбцoв юниopoв 16-18 лeт;
3.Pазpабoтка пpoгpаммы пoдгoтoвки гpeбцoв 16-18 лeт c пoмoщью epгocима на пpoтяжeниe oднoгo макpoцикла
4.Экcпepимeнтальнoe oбocнoваниe эффeктивнocти мoдeлиpoвания пoдгoтoвки гpeбцoв 16-18 лeт c пpимeнeниeм yпpажнeний на epгocимe.
Hoвизна и opигинальнocть иccлeдoвания заключаeтcя в oптимизации пpoцeccа пoдгoтoвки гpeбцoв 16-18 лeт пyтeм pациoнальнoгo пpимeнeния yпpажнeний на epгocимe для ycпeныx выcтyплeний в copeвнoванияx на вoдe.
Aктyальная наyчная пpoблeма выcoкoй значимocти peшeния в акадeмeчecкoй гpeбли, ocнoвываeтcя на coвepшeнcтвoвании мeтoдoлoгии пoдгoтoвки гpeблeвцoв юниopoв в вoзpаcтe 16 – 18 лeт c цeлью мoдeлиpoвании пoдгoтoвки для yчаcтия в copeвнoванияx типа epгocима, как пpeмиза для пoлyчeния лyчшиx cпopивныx peзyльтатoв в copeвнoванияx на epгoмeтpe и oтбopа видoв гpeбли на вoдe.
Teopeтичecкая значимocть иccлeдoвания cocтoит в pазpабoткe и oбocнoвании мeтoдoлoгии пo пpимeнeнии cпeциальныx yпpажнeний на epгocимe, на этапe пoдгoтoвки гpeбцoв на cyшe.
Пpактичecкая значимocть peзyльтатoв иccлeдoвания ocнoваны на cиcтeматизации и выпoлнeниe yпpажнeний на epгocимe для pазвитии cпeциальныx двигатeльныx качecтв гpeбцoв, на oптимальнoe pаcпpeдeлeнияe физичecкиx нагpyзoк на пpoтяжeниe вceй диcтанции.
Bнeдpeниe peзyльтатoв иccлeдoвания. Peзyльтаты иccлeдoвания были внeдpeны в тpeниpoвoчный пpoцecc пoдгoтoвки гpeбцoв 16-18 лeт,кандидатoв в oлимпийcкyю cбopнyю Pyмынии, в pазличныx cпeциализиpoванныx cпopтивныx клyбаx, и мoгyт быть иcпoльзoваны в качecтвe мeтoдичecкиx peкoмeндацияx для пoдгoтoвки cпopтcмeнoв.
ADNNOTATION
Urichianu Adrian Ion “Modeling junior rowers training on the installation type ergos, for competitive activities” thesis of doctor of pedagogy, Chisinau, 2014.
Thesi structure: introduction, three chapters, general conclusions and recommendations, bibliography 177 sources quoted 175 pages, 133 pages in the fundamental 30 tables 1 schema, 50 figures, 10 formulas and 14 appendices. The results are published in 9 volumes of international conferences and sessions 8 articles in professional journals .
Keywords: training, biomechanics, rowing, competition, ergos, as sports, modeling, planning and performance.
Field of study – teaching. The aim of the research that we undertake is identifying scientific ideas and information structured for efficient model training on ergometer performance affecting the junior athletes in competition, in order to exploit them by lots of junior rowing .
The practical application will be the most important to achieve the aim . When you identify a correlation between the results in competitive performance ergometer and then ergometer will be used as a means of ascertaining training and rowing technique and efficiency model junior rowers to participate in contests held by plant type ergos .
Objectives of the thesis:
1. Literature review on the preparation of junior rowers performance ;
2. Measuring the level of morpho -functional development , physical development and specific technical performance of junior rowers ;
3. Develop a training program for modeling the junior rowers in the annual cycle of training ;
4. Experimental rationale effectiveness modeling training junior rowers to participate in the highest type parameters competitions ergos .
Scientific novelty lies in the fact that research in the systematic and efficient modeling aims to prepare junior rowers paddling effect on improving technique in training and competition on plant type ergos .
Current scientific problem of major importance in the field of rowing resolved performance improvement methodology to prepare the junior rowing 16-18 years old in order to prepare for participation in modelling competitions carried out on installations of type ergosim, as a prerequisite for obtaining better sports performance in competitions on the rowing machine and the selection of samples was rowing on the water.
има на пpoтяжeниe oднoгo макpoцикла
4.Экcпepимeнтальнoe oбocнoваниe эффeктивнocти мoдeлиpoвания пoдгoтoвки гpeбцoв 16-18 лeт c пpимeнeниeм yпpажнeний на epгocимe.
Hoвизна и opигинальнocть иccлeдoвания заключаeтcя в oптимизации пpoцeccа пoдгoтoвки гpeбцoв 16-18 лeт пyтeм pациoнальнoгo пpимeнeния yпpажнeний на epгocимe для ycпeныx выcтyплeний в copeвнoванияx на вoдe.
Aктyальная наyчная пpoблeма выcoкoй значимocти peшeния в акадeмeчecкoй гpeбли, ocнoвываeтcя на coвepшeнcтвoвании мeтoдoлoгии пoдгoтoвки гpeблeвцoв юниopoв в вoзpаcтe 16 – 18 лeт c цeлью мoдeлиpoвании пoдгoтoвки для yчаcтия в copeвнoванияx типа epгocима, как пpeмиза для пoлyчeния лyчшиx cпopивныx peзyльтатoв в copeвнoванияx на epгoмeтpe и oтбopа видoв гpeбли на вoдe.
Teopeтичecкая значимocть иccлeдoвания cocтoит в pазpабoткe и oбocнoвании мeтoдoлoгии пo пpимeнeнии cпeциальныx yпpажнeний на epгocимe, на этапe пoдгoтoвки гpeбцoв на cyшe.
Пpактичecкая значимocть peзyльтатoв иccлeдoвания ocнoваны на cиcтeматизации и выпoлнeниe yпpажнeний на epгocимe для pазвитии cпeциальныx двигатeльныx качecтв гpeбцoв, на oптимальнoe pаcпpeдeлeнияe физичecкиx нагpyзoк на пpoтяжeниe вceй диcтанции.
Bнeдpeниe peзyльтатoв иccлeдoвания. Peзyльтаты иccлeдoвания были внeдpeны в тpeниpoвoчный пpoцecc пoдгoтoвки гpeбцoв 16-18 лeт,кандидатoв в oлимпийcкyю cбopнyю Pyмынии, в pазличныx cпeциализиpoванныx cпopтивныx клyбаx, и мoгyт быть иcпoльзoваны в качecтвe мeтoдичecкиx peкoмeндацияx для пoдгoтoвки cпopтcмeнoв.
ADNNOTATION
Urichianu Adrian Ion “Modeling junior rowers training on the installation type ergos, for competitive activities” thesis of doctor of pedagogy, Chisinau, 2014.
Thesi structure: introduction, three chapters, general conclusions and recommendations, bibliography 177 sources quoted 175 pages, 133 pages in the fundamental 30 tables 1 schema, 50 figures, 10 formulas and 14 appendices. The results are published in 9 volumes of international conferences and sessions 8 articles in professional journals .
Keywords: training, biomechanics, rowing, competition, ergos, as sports, modeling, planning and performance.
Field of study – teaching. The aim of the research that we undertake is identifying scientific ideas and information structured for efficient model training on ergometer performance affecting the junior athletes in competition, in order to exploit them by lots of junior rowing .
The practical application will be the most important to achieve the aim . When you identify a correlation between the results in competitive performance ergometer and then ergometer will be used as a means of ascertaining training and rowing technique and efficiency model junior rowers to participate in contests held by plant type ergos .
Objectives of the thesis:
1. Literature review on the preparation of junior rowers performance ;
2. Measuring the level of morpho -functional development , physical development and specific technical performance of junior rowers ;
3. Develop a training program for modeling the junior rowers in the annual cycle of training ;
4. Experimental rationale effectiveness modeling training junior rowers to participate in the highest type parameters competitions ergos .
Scientific novelty lies in the fact that research in the systematic and efficient modeling aims to prepare junior rowers paddling effect on improving technique in training and competition on plant type ergos .
Current scientific problem of major importance in the field of rowing resolved performance improvement methodology to prepare the junior rowing 16-18 years old in order to prepare for participation in modelling competitions carried out on installations of type ergosim, as a prerequisite for obtaining better sports performance in competitions on the rowing machine and the selection of samples was rowing on the water.
Theoretical significance of the thesis lies in the methodological restructuring of the system of implementation of content, scientifically, the modeling training programs to prepare high -level junior rowers performance.
Practical value of the thesis is the possibility to apply the developed methodology and practice recommendations -practical training junior rowers performance by modeling specific training for participation in competitions ergos plant type.
Implementation of scientific results. Data from scientific investigation have been presented in a number of scientific material published in collections of national and international scientific conferences in Romania, Moldova. The results can be used in the preparation of junior rowers performance of national teams, clubs, sports schools by experts in the field, the scientific-methodological material.
LISTA ABREVIERILOR
FISA – Federation Internationale de Sports Aviron S1x-schif simplu
W-watti CSN-Complex National Sportiv
PM-performance monitor Av – anvergura
INMSB – Institutul Național de Medicină Sportivă București
V-viteza PC-personal computer
R-rezistența
F – forță
FV=forta in regim de viteza
FV=forta in regim de viteza
RV- rezistența în regim de viteză
RF- rezistența în regim de forta
R1- rezistența în regim de cursa
R2- rezistența de durata medie
R3- rezistența de durata lunga
R4- rezistența de durata lunga
p/min =pulsatii pe minut
lov/min=lovituri pe minut
TH – tehnic
I.R. – indicele Ruffier
I.H. – indicele Harward
F.C – frecvența cardiacǎ
TA – tensiune arterialǎ
G – greutate
D- detenta
P- putere
MC – microciclu
PM – posibilitățile maximale
EX – exerciții
PFG – pregatire fizica generala
PFS-pregatire fizica specifica
Ii-înalțime întins
INTRODUCERE
Actualitatea temei și importanța problemei abordate. Studiind aspectele din punctul de vedere al performanței sportive, evidențiem orientarea ascendentă a interesului specialiștilor pentru categoriile de copii și juniori.
Referindu-ne la marea performanță sportivă, îl vom parafraza pe Michael Phelps care a spus: “ cu multă muncă, cu credință, cu încredere în tine și cei din jurul vostru, nu există limite”[167, p 12].
Un rol deosebit în dezvoltarea și perfecționarea sportului de performanță îl are operationalizarea modelelor de pregătire pentru juniori. Modelele pot determina modificări în structura și conținutul procesului instructiv-educativ în general, și al antrenamentelor propriu-zise în special. Problema eficientizarii modelelor in sporturile individuale si pe echipe, care au ca obiectiv marea performanta, sta in centrul preocuparii cercetatorilor, metodistilor, teoreticienilor, psihologilor: Bompa T., 2002,[16]; Budevici-Puiu A.,2010, [24]; Ciobanu A.,2001,[28]; Dorgan V., 2008,[34]; Dragnea A.,1996, [40]; Epuran M., 1990,[49]; Gagea A., 1982,[60]; Garbunov GC., 2000,[65];Georgescu M., 1993, [68]; Harre D., 1973,[72]; Manno R., 1996,[90];Nicu A.,1993, [100];Ozolin NG., 1972, [109]; Risneac B.,1995, [114]; Triboi V., 2013, [134];Weineck J., 1995,[153]; Platovov NV., 1991, [190].
Studiile realizate in domeniul biochimiei si fiziologiei antrenamentului sportiv scot in evidenta necesitatea modelului biologic de performanță care creează premize favorabile pentru obținerea unor rezultate de nivel înalt: Apostu M., 2002,[4];Avramoff E., 1982,[7]; Baciu I., 1970,[9]; Benetatto Gr., 1962, [13]; Bernstein NA.,1988, [15]; Bota C., 1993, [21]; Demeter A., 1981, [29]; Dorgan V., 2008, [34]; Haulica I., 1989, [75]; Kory-Mercea M., Zamora E., 2003, [83]; Nenciu G., 2002, [97]; Shepard RJ., 1994; [119]; Dietrich M., 1989, [194]. Gagea A. afirmă că „cea mai spectaculoasă schimbare în abordarea pregătirii sportive a survenit în momentul abandonării modelului campionului, adică, atunci cand s-a trecut la modelul biologic”. Modelul biologic poate avea o componentă creativă și lasă loc la compensații și inovații [8, 44, 114].
La acest model biologic se pot aplica programe de pregătire adaptative diferite de cele standard, accentuând raportul dintre individualizare și standardizare[170, p.124]. Se creaza astfel modelul eutrofic, în care, aspectul energetic, cel de conversie și de transmisie, primează. Modelul eutrofic ține cont de legile biomecanicii și adaptează prestația sportivului și morfofuncționalitatea sa biologică la cerințele regulamentare de efort [46, 66, 71].
În vederea aplicării concrete în practică a acestui model și pentru utilizarea mijloacelor de antrenament pe care le implică, Herberger. E., este de parere ca trebuie să se țină cont de diversitatea împrejurărilor în care se antrenează sportivii[77, p.58]. Acelasi autor sustine faptul ca o multitudine de indicatori condiționeaza obținerea performanței sportive.
orientarea permanentă a antrenamentului în funcție de performanța de realizat;
potențialul fizic și nivelul de performanță specifice atinse deja;
stadiul de dezvoltare biologică a sportivului;
timpul de antrenament de care dispune;
condițile de antrenament de care beneficiază, calitatea materialului biologic,
antrenament sportiv organizat științific, investiția materială pentru asigurarea cantonamentelor de pregătire sportivă în situatiile utilizării celor mai moderne concepte științifice de antrenament și refacere, toate având la bază un management performant.
Ca o necesitate, se impune tot mai mult elaborarea stiintifica a unei planificari anuale, de macrociclu si microciclu care sa genereze programe de pregătire adaptative diferite de cele standard, accentuând raportul dintre individualizare și standardizare: Achim S., 2005, [3]; Berlotti I., Donati A., 1983, [14]; Bompa TO., 2006, [19]; Colibaba Evulet D., 1984, [25]; Dragnea A., 1984, [39]; Gagea A., 1984, [61]; Ghibu E., 1967, [70]; Kosendiak J., Lasinski G., 1991, [84]; Teodorescu S., 2009, [128]; Todor V., 2005, [137]; Bинoгpадoв B.E.,2011, [162]; Bompa TO., 1999, [168]. Pana nu demult canotajul era considerat un sport sezonier deoarece în unele țări și este cazul și în România nu se putea vâsli pe apa decât în perioada martie-noiembrie iar în celelalte luni se vâslea în bacuri. În perioada anilor `80-`90 au aparut instalații de tip ergosim care au permis simularea mișcării de vâslit și au dat posibilitatea sportivilor să efectueze antrenamente specifice și în lunile de iarnă. Astfel în canotaj a aparut ergometrul care înlocuiește prin simulare în mare parte vâslitul pe apă.
Pentru a prognoza cât mai corect evoluția procentuală a parametrilor modelului de pregatire si concurs pe instalatii de tip ergosim pentru participarea in competitii specialistii din canotaj: Alupei D., 2009, [2]; Bompa TO., 2006,[18]; Dospinescu I., 1990, [36]; Florescu C., Mociani V., 1983, [57]; Ghissen LD., Budovski MP., 1977, [69]; Held H.,1975,[76];Hillerin P., 1976, [78]; Mahlo R., 2002, [89]; Malis C., 2008, [92]; Morjevikov NV., Sleakov SK., 1982,[96]; Ozolin NG., 1986, [110]; Radut C., Billard J., 1976,[112];Schneider E., 1979, [118]; Stupineanu I., 1990, [124]; Tibara C., 1975, [133]; Urichianu Toma S., 2009, [142]; Zabet B., 2006, [155]; Aгeeв Ш.К.,2012,[159]; Бepкyтoв A.H.,2007, [160]; Гpигopьeва H.B.,2004, [163]; Клeшнeв B.B., Boлгин A.B.,2011, [166], pun în valoare experiența profesionala, resursele materiale și umane, dar mai ales motivatia obtinerii medaliilor olimpice si mondiale. Modelele pot determina modificări în structura și conținutul procesului instructiv-educativ în general, și al antrenamentelor propriu-zise în special.
Dupa Dospinescu I., canotajul este sportul celor puternici și rezistenți, al celor curajosi și tenace și se practică în ambarcațiuni nautice – “schifuri” și constituie un admirabil mijloc de tonifiere, având acțiuni favorabile, complexe asupra organismului, datorită împrejurărilor propice în care se practică (apă, aer, soare, imagini si peisaje deosebite în natura) [36, p.72].
Canotajul este un sport olimpic, cu multi practicanti pe plan internațional și este prezent în programul tuturor Jocurilor Olimpice, ceea ce a dus în ultimii ani la un salt valoric evident iar performanțele înregistrate pe distanțele de concurs au ajuns sa fie superioare de la un an la altul [143]. Dupa Dospinescu I. o cerință esențială pentru practicarea canotajului este „combinația acelor surse energetice care trebuie să asigure forța, puterea și rezistența” [ 37, 38].
Vâslitul pe ergometru are și scopul stimulării efortului specific prin care se influențează intensitatea cu care canotorii utilizeaza forța maximală în cazul eforturilor de forță-rezistență. Faptul de a fi înregistrat pe ergometru și de a avea acces imediat la informație provoacă sportivului o puternică stimulare, apropiată de cea a competiției, determinându-l să presteze eforturi maximale și în consecință să dezvolte forța maximală [89 p.16].
Studii referitoare la importanța folosirii ergometrelor ca mijloc de antrenament specific apar în literatura de specialitate încă de la începutul utilizării simulatoarelor de vâslit. Astfel, dupa Florescu C., Mociani V., unii dintre cei mai titrați antrenori și metodiști ai canotajului românesc, structurează în cartea lor “Canotaj” principalele mijloace specifice de antrenament, și anume: mijloace de antrenament pe apă, mijloace de antrenament pe ergometru[57, p.62]. La rândul lor Mahlo F.,Bayer G., consideră că raportul optim dintre dezvoltarea forței pe ergometru și dezvoltarea forței prin vâslitul pe apă conduc la ameliorarea performanțelor în canotaj. Actualitatea temei cercetate rezidă din faptul că vâslitul pe simulatoare realizează[90 p.107] :
– continuitatea antrenamentului pe parcursul întregului ciclu, indiferent de variațiile climatice ori meteorologice.
– stimularea sportivului prin faptul de a fi înregistrat pe ergometru și de a avea acces imediat la informație provocând sportivului o puternică stimulare, apropiată de cea a competiției.
– învățarea tehnicii la începători și corectarea greșelilor de tehnică la sportivii avansați.
– organizarea și participarea în competiții pe ergometru, în perioada lunilor de iarnă când în România nu este posibil antrenamentul pe apă.
Motivația și premizele alegerii temei. Deși rezultatele la nivelul juniorilor care participa în competiții interne si internationale sunt destul de satisfacatoare in sensul ca in fiecare an echipele de juniori reprezentativi aduc medalii pretioase pentru canotajul romanesc, se constata ca acesti sportivi medaliati atat de tineri, nu mai ajung sa aduca medalii la categoria open si majoritatea chiar nu mai practica sportul de performanta.
Lipsa unei concepții unitare in ceea ce priveste realizarea de modele eficiente de programe de pregatire si competitii, bazate pe aplicarea ergometrului, constituie un argument care va duce la îmbunătațirea pregătirii fizice, tehnice și funcționale a canotorilor juniori, în vederea participării în competițiile pe ergometru și la selecții mai bune în probele de vâslit pe apă.
Exista putine repere metodologice, in privinta aplicarii modelelor de pregatire la juniorii canotori si aceasta lipsa, a unei oferte viabile, ne-a condus spre studierea și aprofundarea problemei abordate. Prin sistematizarea și eficientizarea unor modele optime in pregătirea canotorilor juniori, se pot obtine rezultate ameliorative in îmbunătățirea tehnicii vâslitului în antrenamente și competiții pe instalatii de tip ergosim, rezultate care pot aduce performante superioare la vaslitul pe apa.
Astfel, motivul și dezideratul nostru îl constituie faptul, că aplicarea unui model eficient de pregătire sportivă, în care sunt incluse mijloacele și metodele cele mai moderne și potrivite în antrenarea canotorilor juniori, poate fi structurat în așa fel, încât să servească depistării rezervelor funcționale ale sportivilor, pentru ca la sfârșitul etapelor de pregătire să gaseasca drumul cel mai scurt catre marea performanta.
Astăzi, se oferă antrenorilor informații și valori reale din activitatea practică, cu care se pot face aprecieri obiective în toate etapele de selecție. Cunoașterea și promovarea unor modele de pregatire cu un randament ridicat si cu efect economic, asupra epuizarii timpurii a rezervelor juniorilor canotori, sunt argumente doveditoare pentru desfășurarea studiului propus.
Astfel, din cele relatate anterior, scopul cercetării constă în eficientizarea modelării pregătii canotorilor juniori prin intermediul instalațiilor de tip ergosim cu efect asupra prestației sportivilor în competiții.
Obiectivele cercetării:
1. Analiza literaturii de specialitate privind pregătirea canotorilor juniori de performanță;
2. Determinarea nivelului dezvoltării morfo-funcționale, a dezvoltării fizice specifice, tehnice și performanțiale a canotorilor juniori de 16 – 18 ani;
3. Elaborarea programului de modelare a pregătirii canotorilor juniori de 16 – 18 ani în perioada unui macrociclu de pregătire;
4. Argumentarea experimentală a eficacității modelării pregătirii canotorilor juniori de 16 – 18 ani pentru a participa la cei mai înalți parametri în competiții de tip ergosim.
Ipoteza cercetării. Ipoteza testată de noi în cadrul cercetării realizate pe grupul restrâns de 12 canotori juniori, este: Utilizarea unui model eficient de pregătire a canotorilor juniori de 16 – 18 ani, bazat pe un control riguros de aplicare a aparatajului tehnic de simulare pe instalații de tip ergosim, va contribui la ameliorări atât statistic cât și practic asupra pregătirii fizice, tehnice și funcționale a canotorilor juniori, în vederea participării în competițiile pe ergometru și de selecție în probele de vâslit pe apă.
Noutatea și originalitatea științifică constă în faptul că cercetarea în cauză își propune sistematizarea și eficientizarea modelarii pregătirii canotorilor juniori cu efect asupra îmbunătățirii tehnicii vâslitului în antrenamente și competiții pe instalatii de tip ergosim.
Problema științifică actuală de importanță majoră soluționată în domeniul cercetat, o constituie îmbunătățirea metodologiei pregătirii canotorilor juniori de 16 – 18 ani în scopul modelării pregătirii pentru participarea la competiții desfășurate pe instalații de tip ergosim, ca premisă a obținerii unor performanțe sportive mai bune în concursuri pe ergometru și selecție în probele de vâslit pe apă.
Semnificația teoretică a lucrării constă în restructurarea metodologică a sistemului de implementare a unor conținuturi, argumentate științific, ale modelarii programelor de antrenament pentru pregătirea canotorilor juniori la nivel de mare performanță.
Valoarea aplicativă a lucrării o constituie posibilitatea aplicării metodologiei elaborate și a recomandărilor practico-metodice în practica pregătirii canotorilor juniori de performanță prin modelarea pregătirii specifice pentru participarea în competiții pe instalații de tip ergosim.
Implementarea rezultatelor științifice. Datele rezultate în urma investigării științifice au fost prezentate într-un șir de materiale științifice editate în culegerile conferințelor științifice naționale și internaționale din România, Moldova. Rezultatele pot fi utilizate în procesul de pregătire al canotorilor juniori de performanță din loturile naționale, cluburi sportive, școli sportive de către specialiștii din domeniu, ca material științifico-metodic .
Se poate menționa că marea majoritate a specialiștilor teoreticieni cât și a celor practicieni aplică o gamă largă de metode și mijloace în cadrul pregătirii sportive pe ergometru a canotorilor juniori, însă la ora actuală nu există o strategie bine argumentată științific de aplicare a mijloacelor specifice în cele mai importante mezocicluri de antrenament cum ar fi mezociclul de bază și precompetițional.
Rezultatele cercetării sunt reflectate în 26 lucrări ce au fost prezentate în Sesiuni de Comunicări Științifice din Chișinău (2007, 2014), București (2007, 2008, 2009,2010,2011,2012, 2013,2014), Pitești (2013), Bacău (2012), Constanta ( 2009, 2013), Cluj-Napoca (2012), Galați (2009) si au fost publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate.
Sumarul compartimentelor tezei.
Primul capitol al tezei este ,,Analiza literaturii de specialitate privind modelarea pregătirii canotorilor juniori’’, se axează pe selectarea și analiza literaturii de specialitate.
Cele mai actuale și de perspectivă tendințe în canotaj, pentru juniori, după părerea antrenorilor Florescu C., si Mociani V., sunt problemele selecției și pregătirii tehnice, dar nu mai puțin actuală este și problema pregătirii fizice generale, a verificărilor, testărilor și evaluărilor etapelor parcurse [57 p. 94]. După părerea lui Dospinescu I., „drumul spre marea performanță are de străbătut mai multe etape, exprimate prin activitatea de selecție, pregătire și promovare în sportul de performanță” [36 p.22].
Pregătirea fizică specifică din canotaj are un conținut orientat cu precădere spre dezvoltarea capacitătii de rezistență și a celei de forță. Mijloacele cu care se realizează aceasta sunt în special vâslitul pe apă și vâslitul pe instalatii tip ergosim (trenajor, ergometru, simulator de vaslit) în alurile specifice canotajului (RV, R1, R2, R3, R4).
Un rol deosebit în dezvoltarea și perfecționarea sportului de performanță îl are schițarea modelelor de pregătire pentru juniori. Pentru ca modelul să devină operațional reținem importanța conducerii științifice care acționând oportun poate „modifica strategia pentru a contracara influența unor factori perturbatori neprevăzuți” [100, p. 24-25]. Modelele pot determina modificări în structura și conținutul procesului instructiv-educativ în general, și al antrenamentelor propriu-zise în special.
Malho F.,cercetător în știința sportului si antrenor al lotului olimpic de canotaj din Germania, sustine faptul ca „mijloacele de antrenament specifice în canotaj” nu pot înlocui exercițiile de dezvoltare a forței musculare generale și specifice. De aceea este nevoie de crearea și experimentarea în practica a modelelor, care să concretizeze orientarea efectelor urmărite cu ajutorul diferitelor componente ale antrenamentului, indicând proporțiile recomandate[89, p.52].
Al doilea capitol al tezei ,, Eficacitatea sistemului de pregătire sportivă a canotorilor juniori pentru participarea în concursuri’’ , expune metodologia și etapele cercetării, subiecții aflați în studiu, formulele de calcul.
Canotorii juniori aflați în cercetare au realizat progrese mici dar constant ceea ce ne-a convins că planul model de pregătire a fost eficient și s-a pliat pozitiv în cadrul planului anual de pregătire, asigurând sportivilor rezultate bune în etapele următoare. Antrenarea exagerată și rezultatele spectaculoase pe termen scurt pot duce la risipirea rezervelor de timpuriu, motiv pentru care ne putem aștepta la efecte negative pe termen lung.
Al treilea capitol al tezei ,, Argumentarea experimentală a eficacitătii modelului de pregătire a canotorilor juniori pentru activitătile competiționale, pe ergometru’’, privind interpretarea statistică și reprezentarea grafică a datelor subiecților aflați în studiu.
Canotorii juniori aflați în cercetare au realizat progrese mici dar constant ceea ce ne-a convins că planul model de pregătire a fost eficient și s-a pliat pozitiv în cadrul planului anual de pregătire, asigurând sportivilor rezultate bune în etapele urmatoare.
Sunt prezentate în paragrafe distincte evoluția, analiza și interpretarea parametrilor motrici și functionali obținuți în urma testărilor efectuate.
Datele obținute în cadrul cercetarii efectuate sunt prelucrate prin metoda statistico-matematică. Experimentul efectuat este de tip constatativ și de bază, propunându-și creșterea eficienței procesului instructiv-educativ în antrenamentele desfășurate cu canotorii juniori. Determinarea nivelului dezvoltării somatice și morfo-funcționale evidențiază raportul datelor antropometrice a canotorilor cu modelul Open, nivelul explorării funcționale, urmărind atât nivelul condiției fizice cât și a stării funcționale în perioada respectivă.
Metodologia experimentală pusă în practică a contribuit la o analiza comparativă a relației dintre indicatorii mijloacelor din planurile de pregătire pe ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani care evidentiaza conținutul și structura planurilor de pregătire.
În concluzii și recomandări este expusă analiza rezultatelor obținute în urma aplicării cercetării și sunt propuse unele recomandări.
I. STUL LITERRII DE SPECIALITATE PRIVIND MODELAREA PREGĂTIRII CANOTORILOR JUNIORI
1.1.Tendințele actuale și de perspectivă a metodicii de antrenament în pregătirea canotorilor juniori
După părerea cercetătorului german Malho F., în activitatea sportivă, structurile performanței, personalității și antrenamentului reprezintă trei elemente care trebuie asociate la modul efectiv. Structura activității competiționale de performanță nu trebuie să se limiteze la integrarea diferiților factori și ale diferitelor structuri elementare ale performanței, ea trebuind să integreze, de asemenea, interacțiunile lor calitative și cantitative [89, p.20].
Aplicarea unui model eficient de pregătire sportivă, în care sunt incluse mijloacele și metodele cele mai moderne și potrivite în antrenarea canotorilor juniori, trebuie structurat în așa fel încât să servească depistării rezervelor funcționale ale sportivilor, pentru ca la sfârșitul etapelor de pregătire să cunoaștem și să avem unele posibilități de prognoză privind evoluția acestora [2, p. 79].
Alegerea și stabilirea metodelor și mijloacelor folosite în antrenament depind de o serie de factori, care vizeaza atât gradul de dificultate al actului motric, cât si nivelul de pregatire fizică si tehnico-tactică a sportivului[182].
Metodele folosite în procesul de pregatire: [35, p 45-46].
Metoda globală–se folosește în pregătirea inițială, când structurile tehnice sunt simple și ușoare,
Metoda parțială–se folosește prin fragmentarea mișcării, în funcție de complexitatea ei,
Observarea execuției colegilor și adversarilor – se poate realiza direct, dar și cu ajutorul filmelor si tehnicilor video,
Metoda verbală, realizată prin conversație (dialog) permanentă între antrenor și sportiv,
Metoda demonstrației, utilizată în pregătire, pentru a asigura în mare masură formarea de reprezentări corecte ale actului motric,
Metoda programării, în învățarea structurilor tehnice din actele motrice.
Acest lucru este posibil prin corelarea rezultatelor în competițiile pe ergometru și cele pe apa cu rezultatele obținute în timpul probelor de control în urma cărora antrenorii efectueza selecția pe etape [112]. Deci, prin selecție trebuie să înțelegem un proces de depistare și triere permanentă, care se bazează pe investigarea sistematică și complexă în vederea orientării tinerilor către proba sau ramura în care manifestă motivații și aptitudini [114].
Cele mai actuale și de perspectivă tendințe în canotaj, pentru juniori, după părerea noastră, sunt problemele selecției și pregătirii tehnice, dar nu mai puțin actuală este și problema pregătirii fizice generale, a verificărilor, testărilor și evaluărilor etapelor parcurse. Selecția, alături de progresul cunoștințelor referitoare la fiziologia efortului fizic și la cea specifică sportului, la fel ca și noile cunoștințe din metodologia antrenamentului reprezintă niște instrumente foarte importante pentru pregătirea sportivă și determinarea obiectivelor sale [17, 41, 53, 64, 93, 102, 106, 111, 121].
Astăzi se oferă antrenorilor informații și valori reale din activitatea practică, cu care se pot face aprecieri obiective în toate etapele de selecție. Pregătirea fizica are un rol fundamental în formarea, creșterea și consolidarea performanței sportive în canotaj [180].
Acest indicator are un rol deosebit în întregul proces de pregătire, determinând randamentul sportivilor în antrenamente și concursuri.
Dupa parerea autorilor din domeniu pregătirea fizică constituie baza de plecare pentru întreg procesul de pregătire. Mijloacele care compun acest factor izvorăsc din marea diversitate a structurilor atletismului, gimnasticii de bază, halterelor și jocurilor sportive [6, 17, 24, 35, 73, 91, 121, 127, 134, 151]. Important este ca alegerea acestora să influențeze pozitiv și să fie în strânsă concordanță cu pregătirea specifică.
Dintre toate mijloacele utilizate în perioada de pregătire, ergometrul este cel mai important, pentru că se poate substitui cu succes antrenamentului în ambarcațiuni, din cauza similitudinilor, atât pantru tehnică cat tip de efort, permițând sportivului ca pe ergometru să vâsleasca în toate alurile și toate intensitățile folosite. Astfel, în loc de alergare în sală (pe banda de alergare), ergometrul oferă posibilitatea de antrenament specific care au efecte similare cu pregătirea pe apă [177, p.383-389].
Specialistii din canotaj sunt de parere ca si în canotaj, la fel cu majoritatea disciplinelor sportive, pregătirea fizică se împarte în două componente de bază [2, 36,56, 88, 92,108]:
pregătirea fizică generală,
pregătirea fizică specifică.
Pregătirea fizică generală indiferent de specificul sportului, reprezintă îmbunătățirea capacității de efort, și se caracterizeaza prin adaptarea organismului la creșterea continuă a cerințelor de pregătire fizică și psihologică [100]. Pentru sportivii tineri de perspectivă pregătirea fizică generală este aproximativ la fel, indiferent de ramura de sport practicată [18, p 49]. Pregătirea fizică generală asigură dezvoltarea calităților motrice de bază și a capacităților funcționale ale organismului. Totodată îmbogățește fondul general de deprinderi motrice și asigură dezvoltarea armonioasă a indicilor morfofuncționali[150]. În canotaj, pregătirea fizică generală are o pondere diferită în pregătire, în funcție de experiența sportivilor și de perioada pregătitoare. În esență pregătirea fizică generală constituie suportul pentru pregătirea fizică specifică.
Pregatirea fizică specifică se construiește pe fundamentul pregătirii fizice generale (PFG), iar principalul obiectiv al pregătirii fizice specifice (PFS) îl reprezintă dezvoltarea fizică a sportivului în concordanță cu particularitățile fiziologice [74,117] și metodice ale unui sport. PFS necesită un volum mare de antrenament, care este posibil doar prin scăderea intensității; dacă s-ar accentua intensitatea, fără o fortificare prealabilă a organismului sportivului, sistemul nervos central și întregul organism ar fi suprasolicitate, iar urmările ar fi epuizare, oboseală și accidentări [15 , p 49].
Pregătirea fizică specifică din canotaj are un conținut orientat cu precădere spre dezvoltarea capacitătii de rezistență și a celei de forță [59,72,147]. Mijloacele cu care se realizează aceasta sunt în special vâslitul pe apă și vâslitul pe ergometru în alurile specifice canotajului (RV, RF, R1, R2, R3, R4).
Modelele de valorificare a exercițiilor destinate pregătirii fizice sunt multiple și mult mai variate decât cele utilizate în domeniul pregătirii tehnice, tactice si teoretice.
Pregătirea tehnică reprezintă ansamblul mișcărilor executate de canotor în barcă spre a asigura propulsia acesteia. Este evident că o tehnică bună reprezintă un factor hotarător al performanței. Fără a avea pretenția de a face o analiză biomecanică riguroasă a mișcării de vâslit, vom trece la descrierea sumară a tehnicii vâslitului [92,96,110].
Mișcarea de vâslit cuprinde patru faze care se succed fără o delimitare foarte exactă între acestea, fiecare fază începând cu finalul celeilalte. Acestea sunt: atacul, trecerea, degajarea și revenirea.
Între toate aceste patru faze nu există o linie clară de demarcație, ele integrându-se într-un “tot unitar” în cadrul unui ciclu de lovituri, formând așa zisă “lovitură rotundă”.
În evoluția canotajului [77, 78, 95], nu s-au semnalat schimbări majore în elementele de tehnică, dar putem vorbi de mici particularități în tehnica individuală precum și de mici diferențe în tehnica globală de la nivel mondial. Pregătirea tehnică reprezintă ansamblul mișcărilor executate de canotor în barcă spre a asigura propulsia acesteia. Este evident că o tehnică bună reprezintă un factor hotarător al performanței [146].
Tendința este de a se uniformiza tehnica, măcar din punct de vedere teoretic, având în vedere faptul că cercetările din domeniul biomecanicii mișcării de văslit ne arată clar modelul optim al acesteia[95,96,110]. Noi știm că tehnica nu e un tipar, care să reducă la același numitor mișcarea de vâslit, ci mai degrabă un instrument de optimizare a prestației fiecăruia; dar analiza biomecanică în interiorul prezentării factorului tehnic reprezintă un reper în cristalizarea modelului de văslit [153].
Însușirea tehnicii se conjugă strâns cu capacitatea de efort, calitățile motrice, gradul de antrenament, experiența motrică si capacitatea senzo-motorie a canotorului.
Pregătirea tactică se referă la ansamblul de măsuri, mijloace și metode folosite pentru însușirea tacticii în canotaj.
Antrenamentul tactic poate urmari teoriile general acceptate, dar este caracteristic fiecarui sport, este mijlocul prin care sportivii absorb metode si posibile cai de pregatire si de organizare ale actiunilor ofensive sau defensive, pentru a indeplini un obiectiv. Aceste actiuni tactice ar trebui sa faca parte din bagajul strategic al sportivului [16, p 55].
În canotaj pregătirea tactică presupune :
valorificarea potențialului somatic, funcțional, motric și tehnic al sportivilor ce alcătuiesc echipajele în urma selecției și antrenamentului;
elaborarea planului tactic de cursă în funcție de particularitățile adversarilor și de obiectivele de performanță;
pregătirea mentală a sportivilor pentru înțelegerea modelului tactic precum și modalități de însușire și realizare a acestuia în condiții limită de concurs ;
anticiparea și pregătirea pentru situațiile neprevăzute ce pot apărea în concurs,
repetarea mijloacelor tehnice care apar în competiție, pană la automatizarea acestora (de exemplu, repetarea startului sau finișului);
formarea și dezvoltarea capacității de a recepționa în competiție informația necesară desfășurării eficiente a cursei;
documentarea profundă a antrenorilor și sportivilor prin studierea noutăților din domeniu;
studierea atentă a adversarilor ce urmează a fi întâlniți.
Canotajul academic este un sport tehnic, fară adversar direct, în care câștigul îl dă valoarea individuală sau valoarea însumată a tuturor valorilor individuale din echipaj. Românii au adoptat și s-au antrenat, de obicei, pentru “Tactica Învingătorului”, în care plecând foarte tare, poți conduce și supraveghea de la distanță adversarii (fără să întorci capul). În concluzie concursul se câștigă cu antrenamentul de acasă, dar și cu acomodarea la condițiile locale de moment impuse de concurs.
În ceea ce privește realizarea maiestriei tehnice si stratetige dupa autorii Teodorescu S.,si Florescu C. (1985), vine odata cu stabilirea și folosirea relațiilor optime dintre cele trei perechi conflictuale: integrare-diferentiere, stabilitate-variabilitate si standardizare-vizualizare [56, p 59].
Pregătirea teoretică. Dobandirea si aplicarea cunostintelor teoretice curente sunt aspecte importante pentru accelerarea dezvoltarii deprinderilor si calitatilor sportivilor, ca si pentru motivatia pregatirii lor. Odata cu dezvoltarea deprinderilor si calitatilor sportivilor, antrenorul trebuie sa-i familiarizeze treptat cu teoria pregatirii sportive [186]. Este necesar ca ei sa experimenteze ceea ce antrenorul cunoaste despre sportul respectiv.
Cunostințele științifice asimilate de antrenor nu trebuie să ramână tabu pentru sportivi, dimpotriva ei trebuie să aiba acces la ceea ce știu și alti specialiști. Responsabilitatea antrenorului nu se limiteaza numai la antrenamente, ci se extinde la educația generală și cea specifică sportului respectiv având în componență: [16, p 63-64].
cunoștințe generale despre istoricul canotajului românesc;
cunoștințe despre principalele succese (medalii, recorduri etc.) obținute pe plan național și mondial, precum și dinamica acestora;
cunoștințe despre tehnica vâslitului, precum și minime cunoștințe despre biomecanică, aferente acesteia;
cunoștințe despre reglarea ambarcațiunilor și întreținerea acestora;
cunoștințe minimale despre fiziologia efortului și despre igiena sportivă;
cunoștințe despre tactică, despre regulamentul competițiilor precum și alte probleme organizatorice;
cunoștințe generale despre antrenamentul sportiv și tot ce ține de contextul socio-sportiv.
Datorită complexității acestui factor vom dezvolta în cele ce urmează aspectele din pregătirea fizică, în special cea de rezistență – forță:
Rezistența, este factorul cu mare grad de influență asupra prestației competiționale (atât in antrenament, cât și în concurs).
Pentru definirea rezistenței, am ales să-l cităm pe Nicu A.,:“Capacitatea organismului de a efectua un lucru mecanic de o anumită intensitate, un timp mai îndelungat, fără scăderea eficienței activității depuse, în condițiile reprimării stării de oboseală” [100].
În perioada junioratului rezistența se educă ușor și cu cât înaintăm, în performanță creșterea este încetinită.
În canotaj, rezistența este asigurată de posibilitățile funcționale crescute ale organismului, de activitatea scoarței cerebrale, de capacitatea de lucru a tuturor sistemelor și organelor. Această calitate motrică atât de complexă, necesită o pregătire fizică deosebită, pe parcursul întregului ciclu de pregătire între cele 5 forme de manifestare a rezistenței și prezentată în schema 1.1. [2, 37, 56, 170].
Schema 1.1. Interdependența între cele 5 forme de manifestare a rezistenței (72)
Forma de manifestare în canotaj a rezistenței, spre deosebire de alte sporturi, are 6 tipuri corespunzătoare celor 6 trepte de intensitate a efortului, fiind codificate astfel: (RV, RF, R1, R2, R3 și R4)
RV (rezistența în regim de viteză). Efortul de tip RV se efectuează pe parcursul a 10-15 lovituri într-un tempou foarte ridicat (40-45 lov. pe minut).
RF (rezistența în regim de forță) cuprinde efortul de intensitate ceva mai mică față de RV, corespunzătoare tempoului ridicat a celor 20-25 lovituri realizate imediat după loviturile de start. Tempoul de lucru este de 36-40 lovituri pe minut.
R1 (rezistența în regim de cursă). În această treaptă de efort tempoul este de 32-36 lov./min. la o frecvență cardiacă de 180-190 p/min.
R2 (rezistență de durată medie). Se lucrează într-un regim de efort mixt în care frecvența cardiacă se situează între 170-180 p/min la o cadență 26-30 lov./min.
R3 (rezistență de lungă durată). Intensitatea de lucru este de aproximativ 65% din R1 și se lucrează într-un tempou de 20-24 lov./ min. la o frecvență cardiacă de 160 p/min. La nivelul acestei trepte de intensitate timpul de lucru și distanțele sunt mai lungi.
R4 (rezistență de lungă durată). Aceasta se poate realiza datorită intensități scăzute de lucru (aproximativ 55%), tempoului foarte scăzut (12-16 lovituri pe minut) și revenirii foarte lente. Distanțele de lucru sunt foarte lungi (18-20km.).
Caracterul dominant al rezistenței în canotaj impune orientarea spre educarea cu precădere a acestei calități fizice. Antrenamentul, specializat pentru dezvoltarea rezistenței cauzează un transfer negativ pentru viteză și un transfer pozitiv pentru forță. Prin urmare educarea forței se rezolvă într-o oarecare măsură prin antrenamentul de rezistență [38, 69, 88, 89, 92, 151, 155].
Forța, este imaginea contracției musculare. Canotajul pe distanța de 2000 m este definit ca un sport în care sunt folosite, în anumite proporții, toate resursele provenite din sistemele principale de refacere a energiei: anaerobe alactacide, anaerobe lactacide și aerobe [23, 66, 67,124].
Forța crește direct proporțional cu creșterea masei, deci a greutății sportivului. Raportul dintre forță și greutatea proprie este cu atât mai favorabil cu cât clasificarea sportivă este superioară [35, p 56].
În ceea ce privește efortul pe distanța de 2000 m, în canotaj predominant este antrenamentul aerob, și care are efecte pozitive în:
mărirea eficienței procesului respirator;
mărirea volumului de sânge transportat și distribuit la nivelul muscular;
creșterea rezistenței la efort a mușchilor implicați în actul respirator;
intensificarea activității cardiovasculare;
creșterea debitul cardiac;
reducerea frecvenței contracțiilor cardiace de repaus;
îmbunătățirea eficienței cordului;
reglarea anumitor mecanisme nervoase și hormonale.
Din cele prezentate mai sus rezultă faptul că determinarea capacității și adaptarea la efort trebuie realizate pe un simulator al actului motric de vâslit și nu pe bicicletă (pedalat) sau pe banda de rulare (alergare).
Dacă specificul antrenamentului de canotaj este aerob, acest lucru nu exclude și alte genuri de antrenament care trebuie să se adreseze fibrelor musculare implicate în efectuarea actului motric de vâslit [149]. Așa cum am arătat mai înainte resursele energetice ale organismului trebuie să asigure diferitele manifestări ale forței de contracție musculară într-o solicitare de cursă pe 2000 m.
Pentru Bompa T., antrenamentul forței la canotori pentru activitatile competiționale include cu necesitate pregătirea calităților de rezistență și de forță, la nivelul maxim posibil; autorul arată pe de o parte că una din dificultăți este aceea a lacunelor in cunoștințele noastre privind viteza mișcării, iar pe de alta, că premisa performanței în canotaj, viteza, este foarte greu de cuantificat[19, p.109].
Mahlo F., si Bayer G., consideră că in canotaj în afară de rezistență și forță, se poate vorbi și de o componentă de viteză a mișcării canotorului în timpul unei lovituri, mai ales la proba de 8+1, componentă de viteză care poate scădea performanța ramerului, dacă acesta este deficitar la respectiva calitate motrică[87,p.52].
Pentru că forța este o capacitate importantă, ea trebuie să fie întodeauna antrenată împreună cu celelalte capacități motrice.
Antrenamentul combinat de forță și rezistență nu afectează îmbunătățirea puterii aerobe și a forței musculare, adică nu are loc un transfer negativ[124,133]. Forța în canotaj trebuie percepută ca mecanism necesar pentru executarea actului motric de vâslit cu eficiență maximă.
Antrenamentul pentru dezvoltarea forței implică diferite tipuri de forță, fiecare cu o semnificație proprie pentru anumite ramuri sportive, anumite tipuri de solicitări și anumite particularități ale sportivului [169,172,196].
Forța generală, reprezintă baza întregului program de pregătire pentru forță. În primele faze ale adaptării anatomice (este vorba în special de începători și de juniori), trebuie să se pună accent doar pe acest tip de forță. Adaptarea anatomică pregătește corpul pentru fazele mai dificile care urmează. Un nivel scăzut al forței generale poate constitui factorul limitativ al progresului total al unui sportiv și predispune spre micro traumatisme locale sau traumatisme și accidente, care pot marca evoluția viitoare a sportivului sau chiar abandonarea activității sportive.
Forța specifică, este forța acelor grupe musculare principale, care sunt specifice efectuării actului motric caracteristic sportului respectiv, în cazul nostru al vâslitului. Antrenamentul de forță specifică trebuie să urmeze o cale progresivă în bugetul general de pregătire al sportivului.
Dacă vorbim de antrenamentul de forță al canotorului, nu vorbim numai de ridicarea halterelor, ci de toate mijloacele folosite. Lucrul cu haltere este benefic în măsura în care tehnic este corect executat și nu produce traumatisme. Incărcătura, viteza de execuție, numărul repetărilor, al seriilor și al pauzelor trebuie să corespundă obiectivului urmărit, iar mijloacele folosite să producă efectele scontate.
Toate mijloacele folosite trebuie să se încadreze în două cerințe fundamentale și anume: pe de o parte să respecte cinetica actului motric de vâslit iar pe de alta să exercite o cerință mai mare decât cea cu care a fost obișnuit organismul sportivului.
Metodele de dezvoltare a forței sunt:
Metoda izometrică, realizează o puternică contracție musculară fără o scurtare a mușchiului;
Metoda în circuit, este cea mai des folosită de către multe discipline sportive, inclusiv in antrenamentul canotorilor; cu aceasta metodă se poate lucra cu un efectiv de peste 20 de sportivi;
Metoda în trepte, este cea mai des aplicată de disciplinele a căror calitate motrică este forta in regim de viteza (FV) sau detenta; prin această metodă se pot atinge valori pe treptele de intensitate de 95-100% dar în timp mai îndelungat.
Metoda în valuri (metoda halterofilului), permite atingerea intensităților mari și maximale în fiecare antrenament, recomandându-se ca metoda să se planifice în perioada competițională în care obiectul este de menținerea nivelului de forță atins în perioada pregătitoare [3 p. 26-31].
Antrenarea capacității de forță în canotaj, fie că vorbim de mijloacele folosite pe uscat fie că ne referim la cele pe apă, trebuie să urmărească aceleași principii și anume să se adreseze principalelor grupe musculare care iau parte în actul motric de vâslit, iar solicitarea să fie suficient de mare pentru a determina o nouă adaptare a organismului la un nivel superior.
Principiile antrenamentului de forță propun metode de adaptare a organismului la diferitele încărcături utilizate în pregătire și fac recomandări privitoare la individualizarea programului în funcție de nevoile specifice ale sportivului și ale sportului. Iată câteva metode: a progresiei încărcăturii; a supraîncărcării; a abordării în trepte; a încărcăturii în trepte inverse; a incărcăturii constante etc. Putem afirma că metoda încărcăturii constante se potrivește cel mai bine cu necesitățile dezvoltării capacităților din canotaj, această afirmație nu exclude eficiența altor metode[90, 93, 117, 127].
Metoda încărcăturii constante este organizată pe etape de patru cicluri săptămânale. Primele trei săptămâni se asigură adaptarea neuromusculară și biologică a organismului la solicitările încărcăturilor constante ale efortului. Urmează o săptămână de reechilibrare, în care se reduce volumul intensităților mari eliminându-se astfel oboseala restantă. În jumătatea a doua a săptămânii este programată măsurarea efectelor antrenamentului (testele) valoarea nivelului adaptării atinse.
Etapa următoare se programează cu noile valori ale solicitărilor de antrenament ca urmare a rezultatelor testelor din etapa precedentă. Noua etapă se va desfășura cu un nivel mai ridicat al solicitărilor, care va determina o nouă adaptare calitativă a organismului și a funcțiunilor sale.
Foarte importantă este o regulă în procesul de antrenament și anume fiecare lecție de antrenament trebuie să cuprindă activități care să solicite același sistem energetic.
Concluzionad putem spune, ca tendintele actuale si de perspectiva a metodicii de antrenament presupun o activitate solicitantă, care necesita multe ore de antrenament și chiar sacrificii din partea canotorilor juniori. Volumul și intensitatea pregătirii cresc continuu, iar sportivii repetă exercițiile de nenumărate ori. In canotaj, pentru a ajunge la o performanță competitivă pe plan internațional, volumul pregătirii trebuie să treacă pragul de 1000 ore de antrenamente pe an.
1.2. Aspecte ale psihomotricității sportivilor canotori de 16-18 ani.
Specialiștii din domeniu afirmă că perioada optimă pentru începerea practicării canotajului de performanta ar fi cea postpubertară în care majoritatea indicatorilor morfofuncționali și psihici s-au conturat [7, p.79]. Deci ar trebui să optăm pentru vârsta de 16-18 ani, dar realitatea socială, școlară și sportivă din zilele noastre ne impune să începem canotajul mai devreme (13-14 ani).
Grupuri lărgite de potențiali performeri sunt centralizați în cantonamente de 2-3 săptămâni și se efectuează masurători antropometrice, controale medicale, teste și norme de control sub atenta supraveghere a specialiștilor din mai multe domenii de activitate care împreuna depistează calitățile motrice, determină starea de sănătate și capacitatea de performanță a viitorilor performeri[2, 35, 92, 108, 148, 161,190].
Studiul nostru face referire la categoria de vârstă 16-18 ani, vârsta la care canotorii juniori au un stagiu de pregatire de 3-4 ani. În vederea atingerii unei bune performanțe trebuie să existe o bună coordonare între efortul fizic și diferite alte funcții ale organismuluicum ar fi[186]:
funcția motrică,
morfo-functională,
neuro-endo-metabolică,
nervoasă,
psihică,
Aspectele psihologice, sunt foarte importante în canotaj pentru că antrenamentele sunt suprasolicitante și de lungă durată, desfășurate în condițiile unui grup închis, necesitând o rezistentă crescută din partea sportivului pentru a putea face față efortului fizic și pentru a suporta durerea resimțită la cotele înalte ale lactatului[119,139,155,163].
Pregătirea psihologică contribuie la formarea personalității sportivului, a capacitații de autoconducere și autocontrol, la capacitatea de adaptare la situațiile schimbătoare ce apar în antrenament sau concurs, la formarea corectă a deprinderilor tehnice și tactice, precum și la capacitatea sportivului de a suporta volumul și intensitatea efortului din antrenamentele prelungite[49, p.132].
Antrenamentul sportiv modern presupune o buna pregătirea psihologică ce are un rol determinant în performanța sportivă si care are mai multe laturi și anume:
latura intelectuală.
latura afectivă.,
latura volitivă,
latura privind educarea personalității sportivului ,
Odată cu amploarea ce o capătă astăzi sportul de performanță, pregătirea psihologică capătă valențe noi în pregătirea generală a sportivului. Prin pregătirea psihologică a sportivilor antrenați, teoria antrenamentului sportiv, studiază numai aspectele generale ale acesteia [120, p 141-142].
Pregătirea psihologică modelează, conștiința, disciplinează atitudinea și mărește motivația sportivului[65].
Pregătirea psihologică în canotaj la fel ca la toate celelalte ramuri din sport se realizează treptat, în mai multe etape: [120],
pregătirea psihologică de bază – cuprinde ansamblul mijloacelor folosite pentru dezvoltarea multilaterală a personalității sportivului, dezvoltare care se referă la educația intelectuală, morală, estetică și la formarea atitudinilor și trăsăturilor de caracter. Nu cred că e cazul să mai subliniem o dată importanța fiecărei componente a personalității, ci ne vom rezuma la enumerarea lor:
temperamentul,
aptitudinile,
caracterul,
interesele,
motivația,
disciplina etc.
pregătirea psihologică specifică – constă din dezvoltarea și perfecționarea acelor calități psihice care condiționeză performanța.
Succesul în canotaj, pe lângă alți factori pe care i-am exemplificat mai sus, este influențat (in tabelul 1.1), de trăsăturile care reflectă profilul neuropsihic al sportivului în raport cu cerințele efortului specific.
Tabelul 1.1. Componentele indicatorilor psihologici [100, p 430].
Pentru conturarea profilului unui sportiv trebuie să se aibă în vedere diferitele procese psihice care pot să-i contureze personalitatea cum ar fi:
cognitive,
afective,
volitive.
Însușirile psihice ale personalității canotorilor sunt reprezentate de temperament, aptitudini, atitudini și caracter.
Din studiile efectuate s-a observat că la canotori predomină ca trăsături: [53]
egocentrismul,
înclinațiile spre calitatea de lider,
de înaltă autoapreciere,
perseverență,
înalt nivel de aspirație,
trăsături de dependență,
de subordonare,
conștiinciozitate,
trăire emoțională mai pronunțată la tineri,
impulsivitate crescută,
autocontrol scăzut.
Analizând personalitățile sportivilor campioni ajungem la concluzia că resursele necesare pentru marea performanță pot fi reunite într-un mod ideal astfel: extraversie, toleranță la stress, stabilitate emoțională, ridicat nivel de inteligență, forța caracterului, încrederea în sine, preocuparea față de aspectul exterior și față de starea de sănătate, gestiunea anxietății, strategii eficiente de confruntare cu teama de eșec, succes, de traumatisme, de agresiune, de durere, nevrozism scăzut, autoapreciere corectă[81].
Conform studiilor, elementele comune ale oamenilor cu succes în sport sunt: capacitatea de adaptare și rezistență la stres, motivația de realizare, capacitatea de organizare (planificarea pe termen relativ lung) perseverența (finalizarea unui proiect indiferent de dificultate), energie (fizică și psihică), discernământ, capacitate relațională, gustul provocărilor și al reușitei[25,84,85]),.
Factorii fundamentali ai reușitei sportive sunt multipli:
factori ereditari (caracteristici morfologice),
experiența începând din copilărie până la cea de sportiv,
starea de antrenament (plictiseală, saturație, nemulțumire, interes, vinovăție),
conduita antrenorului (cu metodele sale specifice),
adversarul,
dotarea tehnică,
Dezvoltarea motricității. Motricitatea răspunde în egală măsură nevoilor de dezvoltare și de integrare socială, învățarea diferitelor structuri de mișcări fiind logic determinate de cerințele vieții [54, p 50]. Este condiționată de factori interni și externi, care acționează cu intensitate sporită în copilărie și adolescență. Factorii interni pot fi recunoscuți în caracterele ereditare și în activitatea marilor funcțiuni ale organismului, iar factorii externi în condițiile de viață, de muncă socială, de educație, de mediu, precum și în solicitările organismului în diversele lui activități.
Viteza, are ca substrat morfo – funcțional sistemul nervos a cărui structură și funcție se maturizează în jurul vârstei de 14 ani [40,44, 190]. Acordând vitezei de deplasare, manifestate la vârsta de 17 ani, un procent de 100%, se poate aprecia, pe baze experimentale, că aceasta evoluează între 12 și 17 ani conform datelor din tabelul 1.2.
Tabelul 1.2. Dezvoltarea vitezei de deplasare conform cerințelor FRC[2,40,44].
Îndemânarea are ca substrat morfo-funcțional principal aria motrică a scoarței cerebrale și analizorul chinestezic[40, 44]. La 12 ani, structura ariei motrice are același aspect ca la adulți, iar analizorul chinestezic la 14 ani este asemănător cu cel al maturilor.
Îndemânarea, atât cea generală, cât și cea specifică, este o calitate motrică complexa, din structura căreia fac parte o serie de factori care pot fi ei înșiși catalogați drept calități psihomotrice ca de exemplu: simțul echilibrului, simțul de orientare în spațiu, simțul de coordonare a mișcărilor membrelor, simțul de coordonare a activității grupelor musculare, simțul de analiză și descompunere a mișcării, simțul de diferențiere și reproducere a direcției, vitezei și amplitudinii mișcării, simțul de diferențiere și reproducere a intensității contracțiilor musculare [40]etc.
Forta are ca substrat morfo – funcțional sistemul neuromuscular. Acordând forței manifestate la vârsta adultă un procent de 100%, putem aprecia că aceasta evoluează între 10 și 20 ani conform (Tabelului 1.3) [40, 44, 89,151,156,190].
Tabelul 1.3. Dezvoltarea forței la băieți
Din tabelele de mai sus, rezultă că băieții nu pot face față satisfăcător cerințelor de forță mai înainte de varsta de 18 ani. Totuși, băieții la 16 ani dezvoltă 4/5 din forța pe care o vor avea la maturitate, acest nivel fiind suficient de ridicat pentru a îngădui începerea antrenamentelor specializate încă de la aceste vârste [2, 40, 44,109].
Rezistența generalăeste condiționată la omul sănătos de stadiul de dezvoltare a aparatului cardiovascular și apreciată din punct de vedere biologic prin consumul maxim de oxigen pe minut[40,119,153,].
Principalul organ al aparatului cardiovascular, inima, atinge volumul și maximum de dezvoltare și nivelul cel mai înalt al consumului de oxigen după 19 ani, vârstă la care substratul morfo-funcțional al rezistenței organice generale poate fi considerat maturizat și capabil să răspundă solicitărilor specifice.
Depistarea copiilor și adolescenților pentru sporturile care cer cu deosebire aceasta calitate se poate face însă cu mult înainte de această vârstă, adică în jur de 14 ani la fete și 16 ani la băieți, când atât volumul inimii, cât și consumul maxim de oxigen ajung la cca 80% din valorile pe care le vor avea la vârsta adultă [40,153]. La canotori s-a demonstrat o creștere a performanței sportive, prin scăderea nivelului lactatului în sange, a percepției dispneei și accelerarea refacerii după efort. Putem spune că antrenarea musculaturii respiratorii poate avea efecte benefice pentru îmbunatățirea performanței aerobe[171].
Detenta este o calitate combinată, la care iau parte viteza și forța, fiind expresia puterii musculare maxime dezvoltată în minimum de timp, puterea musculară fiind acea calitate care permite mușchiului sau lanțului muscular să producă un travaliu în mod exploziv[40,76,163] .
Nivelul detentei depinde de numărul și viteza cu care sunt angrenate în lucru unitățile neuromusculare.Viteza ar permite o selecție primară, relativ precoce, dar numărul unităților neuromusculare este determinat de masa musculară, motiv pentru care selecția trebuie făcută în momentul când și aceasta va atinge un nivel de dezvoltare corespunzător[40,170].
Cercetările din domeniu arată că atât băieții, cât și fetele între 14 și 16 ani prezintă o adevărată explozie a ritmului de dezvoltare a acestei calități combinate, permițându-ne să tragem concluzia ca la această vârstă se poate preciza dacă aceștia au sau nu șanse să realizeze mai târziu rezultate de valoare la sărituri și alergări [169, 190,191].
Mobilitatea articulară are ca substrat morfofuncțional sistemul osteo-articular și musculo-ligamentar. Ea reprezintă capacitatea de a efectua mișcări cu amplitudine mare, gradul ei de dezvoltare făcând posibilă valorificarea celorlalte calități și deprinderi necesare în practicarea anumitor sporturi[71, 103, 107].
Deși mobilitatea atinge valori maxime abia între 15-16 ani, ea poate fi obținută mult mai ușor în copilărie decât mai târziu, motiv pentru care antrenamentele pentru educarea ei trebuie făcute insistent încă din perioada copilăriei. Dezvoltarea excesivă a mobilității articulare influențează negativ perfecționarea celorlalte calități motrice și duce uneori la instalarea unor deficiențe de postură [5,23,117,141].
Având în vedere dinamica și complexitatea în continuă creștere a fenomenului psihoeducațional, apreciem ca fiind necesar studiul comportamentului psihomotor in perfecționarea și actualizarea pregătirii personalului tehnic, deoarece la varsta juniorilor de 16-18 ani este necesara modelarea pregatirii, prin forme și mijloace adecvate fiecarei etape de dezvoltare, in vederea unei pregătiri temeinice a viitorilor sportivi de performanță.
1.3. Factorii de care depinde pregătirea sportivă și performanța în canotaj
Sunt mai multi factori responsabili la baza creșterii rezultatelor, dintre care îi vom aminti pe cei mai revelatori:
a) nivelul din ce în ce mai performant al materialelor de antrenament și de competitie;
b) depistarea talentului sportiv prin selecție care poate determina în proporție de 70% destinul unui mare sportiv; sistemul național de selecție în canotaj prezintă parametri superiori atât în plan somatic cât și funcțional [100, p.30,];
c) actualizarea și perfecționarea competențelor procesului de pregătire prin crearea unei unități dintre pregatirea fizică și pregătirea tehnică pentru o vâslire cât mai economică, armonizarea mișcărilor întregii echipe și crearea capacității de adaptare la orice situație nouă.
Pregătirea fizică constituie baza de plecare a instruirii tuturor sportivilor. Ea are prioritate în antrenarea începătorilor, deoarece cu cât sunt mai bine dezvoltate calitățile motrice, cu atât marile funcții ale organismului, în special circulația și respirația au un potențial de activitate mai ridicat [173,p.144-150].
Deoarece tema cercetării noastre se referă la canotorii juniori aflați în etapa de pregătire către marea performanță vom lua în calcul principalii factori de care depinde maiestria sportivă la acest nivel de juniorat [64,70, 103].
a) Selecția, este un prim factor important în obținerea performanței sportive. Datorită faptului că performanțele din sport au atins cote impresionante, și canotajul trebuie să facă față cerințelor impuse de aceste standarde înalte. Aceasta impune de la început un set de minime cerințe în vederea selecției.
Unii autori de prestigiu considera ca drumul spre marea performanta are de strabatut mai multe etape, exprimate prin activitatea de selecție, pregătire și promovare în sportul de performanță [2,34,57,113].
Astfel, o prima etapa, are ca obiectiv depistarea talentelor și inițierea acestora, precum și secții locale cu sarcini de depistare și inițiere, alături de centre de învățare pe ramuri de sport. Toate aceste forme organizate sunt prevăzute a avea o durată minimă de un an, dispunând de mijloace și criterii de acțiune accesibile, astfel printre acestea amintim:
sistemul de apreciere
programele de instruire
sistemul competițional,
În urmatoarea etapă sunt prevăzute grupele de începători și de avansați ale secțiilor și unitățiilor sportive. Printre mijloacele și criterile de acționare se numără probele și normele pentru selecție (generale și specifice fiecărei ramuri de sport), programele de instruire pe ramuri de sport și sistemul competițional local și județean.
În a treia etapa, are ca obiectiv promovarea și instruirea sportivă, iar printre criteriile de acționare în aceasta etapă, sunt prevăzute probele și normele de control specifice nivelului pentru selecție, programele de instruire pe ramuri de sport și sistemul competițional.
În ultima etapă sunt prevazute grupele de înaltă performanță ale secțiilor, grupele de nivel olimpic și internațional, cât și loturile olimpice și naționale [36, p 15-16].
Astfel, Dospinescu I., consideră că cele mai importante cerințe pentru practicarea canotajului de performanță sunt [36]:
Starea de sănătate și capacitatea funcțională, atestate de I. N. M. S. București (macrocircuit selecție la începerea pregătirii); rezultatele investigațiilor trebuie să fie adecvate practicării canotajului de performanță ;
Aptitudinile somatice și starea de nutriție, conform normelor F. R. de Canotaj;
Rezultatele înregistrate la probele de control;
Capacitatea de pregătire și concurs în echipă, lucrând la unison ;
Capacitate de competiție, aceasta constând într-o participare conformă cu planul corect de cursă, la o capacitate maximă și printr-o coordonare perfectă cu restul echipajului;
Capacitatea ergometrică – reprezentând capacitatea sportivului de a-și exprima prin vâslit toate calitățile dobândite, în special pe cele fizice;
Aspectele psihologice, începând cu rezistența la lecțiile de antrenament solicitante și de lungă durată desfășurate în condițiile unei situații de grup închis și terminând cu justificarea unei motivații puternice pentru a câștiga un concurs sau pentru a suporta durerea resimțită la cotele înalte ale lactatului.
Informatii recente privind “selecția la nivel de juniori pe plan internațional”, se obtin la conferințele internaționale pentru antrenori, organizate de Federația Internațională de Canotaj (F.I.S.A.), și prin comisia de juniori si tineret (F.I.S.A. Youth Commission), unde se prezinta studii, privind metodologii ale antrenamentului juniorilor canotori, din țări cu un numar foarte mare de practicanti ai acestui sport, cum ar fi: Marea Britanie, Rusia, Australia, Canada, Germania, Spania, Olanda, Noua Zeelanda si USA.
Bernd Nennhaus, antrenorul lotului de juniori al Germaniei a prezentat la World Rowing Coaches Conference, care a avut loc in Tallin, Estonia, in perioada 7-10 noiembrie 2013, tema cu titlul “Cum pregatim tinerii sportivi talentati pentru competitii?”. El spune ca după terminarea școlii, tinerii sportivi sunt preluați de cluburi sau universități si ca sunt două metode de descoperire a talentelor. Una din aceste metode a fost coordonata si aplicată recent de antrenorul german, care a selecționat tineri canotori talentați, proveniți de la nivel regional, pentru a forma echipaje destinate ambarcațiunilor mai mari (de patru și opt); aceștia au fost selecționați după ce au parcurs distanțe lungi în ambarcațiuni mici (25 km în dublu). Cealaltă metodă a constat în selecții făcute de antrenori, individual, la nivelul școlilor în care lucrau, reușind să scoată medaliați la juniori cât și la seniori, după o pregătire a respectivelor echipaje care a durat mai mulți ani.
În Canada există un sistem asemănător în circuitul școlilor, suplimentat la seniori de o organizare pe plan național, s-a remarcat un mic grup de junioare, bine sudat, care a câștigat aurul cu optul care a participat la Campionatele Mondiale de Juniori din 2009, deși rezultatul la nivel local a fost de o calitate mai slabă.
În Australia, canotajul de juniori este unul dintre cele mai puternice din lume dacă nu cel mai puternic în cadrul cluburilor, el practicându-se mai puțin în rețeaua școlară. Numărul mare de participanți facilitează selecția, prin intermediul unor serii de regate, criteriul de selecție în lotul național fiind performanța echipajelor pe ambarcațiuni mici.
În Olanda cât și în SUA sportivilor cu potențial li se oferă burse de studiu la universitați celebre astfel aceștia au posibilitatea să se desfasoare pe ambele căi paralel fără ca una din acestea să fie afectată. Mai mult în SUA este mult mai important pentru un student să câștige campionatul interuniversitar decât participarea la C M, U23 (sub 23 ani)
Spania dispune de un număr mare de tineri canotori, antrenați într-un sistem de pregatire la de club, foarte complex. Încă de la vârsta de 9-10 ani, copiii sunt îndrumați către una din cele două direcții de dezvoltare: fie către o pregătire cu un caracter mai pronunțat recreativ, în care se organizează totuși competiții la intervale regulate de timp, fie – în cazul celor mai buni – către cluburi, ale căror obiective de performanță tind să atingă nivelul internațional. Chiar dacă școala nu pare să se implice prea mult în acest sistem, granițele nu sunt foarte clar conturate.
Totuși, despre modul de selecționare a celor mai talentați, la o vârstă atât de fragedă, nu s-au făcut prea multe referiri, având în vedere că abia la 12-14 ani, sau chiar după înscrierea tinerilor pe una din cele două direcții de dezvoltare, aceștia încep să participe la competiții. Singura explicație ar putea fi aceea, dedusă și din informații colaterale, că tinerii selecționați pentru sport nu prea sunt supuși testărilor, așa cum am fost noi lăsați să credem, la aceaste consfătuiri.
Mai târziu, selecția echipajelor de juniori și de seniori se face, în Marea Britanie, în exclusivitate pe baza competițiilor de nivel înalt sau de înaltă performanță, iar testările nu se produc înainte ca tinerii să împlinească vârsta de 17-18 ani. Acelasi sistem se practică în Australia cat și în Noua Zeelanda selecția pană la nivelul seniorilor este una naturală, iar selecția pentru participarea la Campionatele Mondiale se face de obicei în competiții naționale, parte a calendarului competițional intern sau internațional.
Într-o statistică a federației internaționale, participarea la Campionatele Mondiale la nivel de juniori este de aproximativ 70% pentru cei de 18 ani, 25% pentru cei de 17 ani, 3% pentru cei de 16 ani, 1,5 % pentru cei de 15 ani și aproximativ 0,5% pentru cei de 14 ani.
În concluzie interesul se manifestă la nivelul juniorilor din ultimul an de juniorat respectiv cei de 18 ani care în mare parte vor fi promovați către eșaloanele superioare și vor constitui elita canotajului mondial la un moment dat.
De aceea în tarile cu o puternică mișcare în canotaj și cu sisteme de finanțare diferite de cel al Romaniei nu există un interes anume pentru teste, norme și probe de control, accentul punandu-se pe competitiile oficiale.
b) Dezvoltarea fizică și starea de nutriție.
În canotaj, parametrii antropometrici sunt esențiali prin cerințele deosebite de statură și gabarit. În aceste condiții, selecția tinerilor cu aptitudini fizice de excepție trebuie facută chiar din momentul începerii activității sportive. Astfel, pe baza acestor date federatia a elaborat unele modele antropometrice, care faciliteaza activitatea antrenorilor și metodiștilor în activitatea de selecție.
Tabelul 1.4. Model antropometric pentru canotaj. Categoria open-norme la valoarea de 100% [Ghid de baza pentru unitățile sportive românești, INMS, 1987].
Modelul antropometric reprezintă o parte a modelului biologic de performanță și realizarea lui în procesul de creștere și dezvoltare a individului creează premize favorabile pentru obținerea unor rezultate de nivel înalt [144] (Tabelul 1.4). Aceasta presupune efectuarea unui proces de selecție conștient, bine documentat și axat pe cerințele specifice canotajului.
Norme pentru aptitudini morfologice. Categoria open – Norme la valoarea de 100%. Norma pentru aptitudini morfologice la lotul masculin reprezintă media aritmetică a primelor 3 parametri procentual (tabelul 1.5).
Tabelul 1.5. Canotaj masculin open, dezvoltarea morfologică conform cerințelor
Tabelul 1.6. Calcul pentru dezvoltarea fizică și starea de nutriție – Masculin open
Pentru a prognoza cât mai corect evoluția procentuală a parametrilor modelului morfologic la sfârșitul perioadei de creștere, selecționerul trebuie să cunoască câteva caracteristici de creștere și dezvoltare specifice acestei etape:
Vârsta biologică a copilului selecționat – raportul între încărcătura hormonală specifică și vârsta cronologică; gradul de dezvoltare a caracterelor secundare masculine și feminine. Cu cât caracterele secundare hormonale masculine și feminine apar mai precoce, cu atât creșterea parametrilor antropometrici (talie, anvergură ) se oprește mai repede;
Aproximarea înălțimii finale a selecționatului luând în considerare parametrii antropometrici ai părinților.
În ceea ce privește norma stării de nutriție se exprimă separat în (Tabelul 1.6).
Datorită dezvoltării continue a sistemelor de pregătire și creșterii competitivității pe plan național și internațional, orice îmbunătățire a unui factor fiziologic care ar putea duce la creșterea performanțelor sportive este binevenită. [174, p.136-144].
Examenul medical. Se face înainte de începerea activitații și are ca prim scop stabilirea stării de sănătate a viitorului sportiv [46,71, 83, 97, 119].
Examenul medico-sportiv inițial cuprinde: examenele clinice și paraclinice, care să depisteze afecțiuni aparente sau latente (examen clinic de interne, ortopedie, neurologie, cardiologie, orl, oftalmologie, stomatologie, laborator și radiologie) și examene medico-sportive care să încadreze sportivul în parametrii biologici optimi pentru canotaj (examen de antropologie și antropometrie, examen psihomotric, determinări specifice neurologice, aspecte funcționale legate de aparatul cardiovascular și capacitatea de efort). Este obligatoriu ca viitorul sportiv să fie în perfectă stare de sănatate[153, 191, 197].
Sportivii selecționați trebuie să efectueze la I.N.M.S. București (înaintea începerii pregatirii fizice specifice) [13,15,2,100], un circuit medical complex, în care să se precizeze compatibilitatea selecționatului cu practicarea canotajului de înaltă performanță:
examen antropometric complex – examenul antropometric determină statura sau înălțimea corpului. Datele obținute se vor compara cu mediile pe țară, pentru a se putea stabili încadrarea copilului în media vârstei sale, dacă este subdezvoltat sau corespunde unei grupe de vârstă superioare. Acest indicator este important pentru aprecierea vârstei biologice.
greutatea se va compara și ea cu mediile pe țară, dar se va raporta mai ales la talie (înălțimea corporală), pentru a se putea aprecia starea de nutriție
examen clinic pe aparate, amănunțit, în vederea depistării afecțiunilor congenitale și a celor incompatibile cu practicarea canotajului;
c) Refacerea organismului dupa efort reprezinta partea componenta a procesului de antrenament care reuneste ansamblul mijloacelor naturale sau artificiale, provenite din mediul intern sau extern, utilizate dirijat si rational, in scopul accelararii proceselor de restabilire a ,,homeostazei organismului” la nivelul anterior modificarilor acesteia, prin stresul psiho-fizic indus de efortul sportiv si , in final, chiar in scopul depasirii vechiului nivel functional[165,191,194,202].
Procesele de refacere au caracter oscilant, ondulatoriu, cu intensitate tot mai mica odata cu indepartarea in timp de la momentul efortului, pentru ca apoi, dupa o perioada de timp, a carei durata este in functie de intensitatea si volumul sau dificultatea efortului, sa se stinga complet. [35, p 152-153].
Dragan I., considera ca pentru a ajunge la stabilirea locului pe care-l ocupă medicația de refacere în procesul de antrenament, în performanță, prezentăm o schemă, cuprinzând componentele performanței sportive, schemă publicată de, care cuprinde următoarele [45]:
Selecție ( biotipul constituțional: genetic, somatic, funcțional, biochimic, neuropsihic).
Sursele eliberatoare de energie (anaerobă alactacidă, anaerobă lactacidă și aerobă).
Capacitatea de performanță fizică, fitnessul (viteza, forța, anduranța, îndemânarea, elasticitatea, mobilitatea, etc).
Rezistența musculară locală (izotonă, izometrică, izokinetică).
Funcțiile neuropsihice (tipul sistemului nervos central, reactivitatea, rezistența la stres, inteligența, atenția, funcțiile neuroendocrine).
Pregătirea biologică de concurs și capacitatea de refacere.
Factorii de mediu (geografici, economici, psihosociali, culturali, microclimatici etc).
Diverse (recuperarea după traumatisme și îmbolnăviri, diverși factori ergotropi, spectatori, arbitri,etc) [31,47,191].
Refacerea după efort se realizează în pauzele dintre exerciții, dintre reprize, după o lecție de antrenament, după un ciclu saptămânal, după o etapă de pregătire, după un ciclu anual de pregătire sau după un ciclu olimpic.
Mijloacele de refacere ale organismului sunt complexe și sunt reprezentate de [46,47]:
Alimentația sportivilor adaugă efectelor ce asigură suportul biologic, promovarea sănătații și creșterea randamentului sportiv, acoperirea nevoilor energetice induse de efortul sportiv. Rația de refacere constituie un mijloc de bază în refacerea metabolică. Aceasta trebuie să fie normo sau ușor hipocalorică, hiperhidrică, hiperglucidică, normo sau ușor hipoproteică și hipolipidică, bogată în radicali alcalini necesari combaterii acidozei metabolice (legume, fructe, lactate, sucuri naturale).
Substanțele farmacologice sunt de refacere și de susținere a efortului fizic. Substantele de refacere sunt reprezentate de minerale, complexe de vitamine B și C, care completează rezerva de hidrocarburi a organismului în efortul de lungă durată, compuși glucidici (miere, glucoză, fructoză), aminoacizi, neurotrope (piracetam, vitamina B1, B6), musculotrope (antioxidanți – vitamina C, E, A, seleniu; Coenzima Q10 ), hepatotrope (aspartat de arginină).
Odihna pasivă este reprezentată de 8 ore de somn pe zi sau mai mult pe perioada competițională, care determină o refacere a sistemului nervos și înlătură oboseala. Perioadele cele mai indicate de somn sunt cuprinse între orele 22-23 până la 7-8 dimineața , plus 1-2 ore de somn la prânz.
Concluzionand putem spune, ca alaturi de acesti factori, pe masura apropierii de varsta necesara pentru marile performante, la seniorat se adauga si alti indicatori, de asemenea, foarte importanti, cum ar fi: pregatirea tehnica, tactica, psihologica, factorul biologic, antrenamentul la altitudine, prestatia tehnicienilor, cunoasterea adversarului, cunoasterea regulamentului, a arbitrajului, a reglajului barcii, calitatea materialelor.
Factorii de care depinde performanta in canotaj sunt multipli. Raspunsul la aceste probleme este un antrenament model, pregatirea si antrenarea sportivilor in conditii variate, care sa nu le afecteze forma sportiva. Procesul de pregătire al sportivilor este îndreptat tot mai mult spre integrarea factorilor decisivi, bazata pe conexiunile dintre elementele antrenamentului sportiv modern.
1.4. Aplicațiile și utilizarea simulatoarelor de vâslit tip ergosim la canotaj.
Datorita cunoașterii din ce în ce mai profunde a fenomenelor și proceselor ce apar în practica sportului s-a evidențiat nevoia de a avea un control cât mai obiectiv asupra evoluției sportivului în timpul procesului de pregătire și al concursului. Astfel specialiștii din domeniul sportului au introdus ca mijloc de pregătire și control simulatoarele de vâslit [107, p. 63-67].
În România acest drum are ca punct de plecare anul 1976, când au avut loc primele testări efectuate cu lotul de canotaj feminin pe un aparat construit special pentru a simula condițiile de răspuns ale mediului acvatic la acțiunea vâslașilor, aparat numit trenajor.
În 1980 a fost construit, pornind de la același principiu, primul simulator Ergosim.
Ergometrul, mijloc de pregătire si concurs în canotaj.
Dintre mijloacele tehnice de mare actualitate utilizate în pregătirea sportivilor fac parte și simulatoarele, trenajoarele și ergometrele. Introducerea ergometrului in pregatirea canotorilor are multiple consecinte favorabile asupra performantei sportive. [172].
Astfel Platonov NV., remarca faptul că trenajoarele permit să dezvolte eficient diferite calități motrice și capacități, să îmbine cizelarea aptitudinilor tehnice, a deprinderilor și calităților fizice în procesul antrenamentelor, să creeze condiții necesare pentru un control precis în dirijarea celor mai importanți parametri ai efortului la antrenamente[190]. Acelasi autor propune ca trenajoarele folosite în prezent în practica sportivă să fie clasificate în mai multe categorii:
trenajoare pentru pregătirea fizică generală;
trenajoare diverse de dirijare care asigură menținerea mișcărilor de viteză;
trenajoare ce permit îmbinarea procesului de dezvoltare a diferitelor calități motrice și perfecționarea tehnică;
trenajoare cu forță de rezistență schimbătoare ce crează condiții pentru apariția calităților de forță și mobilitatea articulațiilor;
trenajoare care stimulează reacția de adaptare a organismului sportivului prin crearea condițiilor climatice și artificiale de vreme.
Având în vedere importanța deosebită pe care o au ergometrele în pregătirea canotorilor, specialiștii din canotaj recomandă utilizarea lor în procesul de pregătire, prezentând diferite tipuri existente și facilitățile pe care acestea le oferă [155,187].
În prezent pentru concursuri, testarea și antrenamentele sportivilor care practică ramura de sport-canotaj, sunt folosite pe larg ergometrele de canotaj de tipul “Concept II” aparut în februarie 2011 [ 92,187].
Introducerea ergometrului în pregătirea canotorilor are multiple consecințe favorabile asupra acesteia, dintre care prezentăm câteva, cele mai importante:
reducerea timpului de învățare;
posibilități de analiză a evoluției pregătirii pe multiple planuri în condiții standard de efort, lucru foarte important în canotaj, unde, în mod natural nu există astfel de condiții decât foarte rar;
determinarea lipsurilor de natură motrică (forța pe lovitură, nivelul rezistenței etc.);
posibilitatea depistării și corectării unor greșeli tehnice;
posibilitatea testării capacității de efort;
stabilirea dependențelor, a relațiilor între comportarea motrică a canotorului și manifestarea sa pe diferite alte planuri (fiziologic, biochimic);
creșterea capacității de prognozare a comportamentului canotorului în concurs;
În Romania ergometrul se utilizează în trei direcții, în trei sfere de activitate, toate extrem de importante și anume:
1. Ergometrul este utilizat ca mijloc de pregătire a canotorilor. La începutul apariției sale a fost utilizat în pregătirea canotorilor, însă, se poate spune, într-un mod restrâns, fiind folosit doar în perioada pregătitoare, când condițiile meteorologice nefavorabile nu permiteau vâslitul pe apă.
Dintre toate mijloacele utilizate în perioada pregătitoare, ergometrul este cel mai important, deoarece poate substitui cu succes vâslitul în ambarcațiuni datorită similitudinilor cu acestea, atât pe planul acțiunii motrice, permițând astfel într-o bună măsură realizarea pregătirii pe plan tehnic, cât și prin similitudini pe planul efortului, ergometrul permițând vâslirea în toate alurile și în toate intensitățile utilizate pe apă[172].
În procesul de învățare, consolidăm și apoi perfecționăm actul motric specific; sportivul poate interveni activ și conștient folosind atât informația primită de la antrenor dar și informațiile legate de caracteristicile dinamice ale mișcării afișate instantaneu pe monitorul calculatorului. [181].
În perioada competițională ergometrul este folosit ca mijloc de pregătire doar în cazul în care condițiile meteorologice (ploi, valuri mari) nu permit ieșirea pe apă, în rest apelându-se doar la mijloace de pregătire specifice (vâslitul în ambarcațiuni) și la mijloace de pregătire fizică generală (forță și alergare).
2. Ergometrul este utilizat ca aparat de testare motrică. Controlul pedagogic în sport reprezintă înainte de toate o informație sigură privind nivelul pregătirii sportivilor în cadrul diferitelor etape.
Dirijarea științifică a antrenamentelor este strâns legată de controlul permanent al nivelului de pregătire a sportivilor. Probele în ambarcațiuni mici (simplu) constituie în canotaj unul dintre cele mai edificatoare teste ale progresului în pregătire, fiind testul care dă măsura capacității integrale de performanță (capacități motrice specifice și capacitatea tehnică) a canotorului[36,37,77].
De multe ori însă, variațiile condițiilor hidrografice și meteorologice fac dificilă sau chiar imposibilă determinarea progresului individual pe baza timpilor realizați în simplu. Din acest punct de vedere ergometrul este un instrument de testare stabil mai puțin sensibil la aspecte de tehnică, oferind condiții ideale, identice de testare de fiecare dată[144].
3. Ergometrul este utilizat în controlul medico-sportiv al canotorilor. Acest lucru este posibil datorită faptului că ergometrul este un aparat pentru măsurarea lucrului mecanic, iar disciplina care se ocupă cu determinarea eforturilor fizice (musculare) prin măsurarea lucrului mecanic efectuat, se numește ergometrie.
Acest aparat a revoluționat pregătirea canotorilor, permițând obiectivizarea antrenamentelor prin măsurarea lucrului mecanic efectuat, a timpilor realizați pe diferite distanțe utilizate în pregătire, a tempoului de vâslire, a distanțelor parcurse, a caloriilor consumate, a puterii realizate.
El creează condițiile studierii biomecanicii canotajului, asigurând de asemenea posibilitatea perfecționării tehnicii canotorilor.
Ergosimul reprezintă un sistem modular de aparate și dispozitive auxiliare destinat înregistrării și studiului parametrilor mișcărilor corporale și educării controlului muscular prin feedback vizual și nevizual [92,133,162,169] .
Prelucrarea și transmiterea mișcării musculare se face printr-un fir flexibil subțire, care conectează prin dispozitive adecvate segmentul corporal a cărui mișcare se dorește a fi înregistrată și studiată. Tracțiunii în fir realizată de subiect i se opune o forță de inerție și o rezistență variabilă cu viteza ale cărei valori sunt reglabile în limite largi. Revenirea firului în această fază a mișcării în care nu este supus tracțiunii (numită fază pasivă) se asigură printr-un arc. În timpul ciclului de mișcări sunt culese informații sub formă grafică pe display-ul unui calculator. La încheierea ciclului de exerciții este disponibilă o informație sintetică obținută prin prelucrarea informatică a datelor obținute în timpul mișcării.
Facilitățile oferite de sistem:
1. Individualizarea mișcărilor studiate prin atașarea de accesorii specifice (cadre);
2. Reglarea în limite largi a rezistenței la mișcare;
3. Afișarea pe display în timpul secvenței de exercițiu a unui grafic șablon pe
care subiectul îl compară cu cel obișnuit la fiecare mișcare;
4. Stocarea informărilor în fișiere individuale;
5. Posibilitatea prelucrării informației și interpretarea evoluției în timp.
În canotaj segmentul corporal al subiectului este legat de simulator printr-un singur fir. Revenirea firului în acea fază a mișcării în care nu este supus tracțiunii (faza pasivă) se asigură printr-un arc.
Simulatoarele utilizate în pregătirea sportivilor au drept scop reproducerea cât mai fidelă a condițiilor din mediul natural, dar și înlăturarea incovenienților din acel mediu [170, p.118].
Respectând principiile care stau la baza realizării atât a aparaturii de pregătire pe uscat, cât și a simulatoarelor, specialiștii din Centrul de Cercetări pentru Probleme de Sport, București au construit un aparat utilizat în pregătirea înotătorilor: simulatorul de condiții – ergosim [170, p.121-127]. Simulatorul de condiții în montajul pentru canotaj este un sistem modular de aparate și dispozitive auxiliare destinat înregistrării și studiului parametrilor mișcărilor corporale și educării controlului neuro-muscular prin feedback vizual în timp real.
Cel mai important simulator de vâslit, de tip ergosim, folosit de majoritatea antrenorilor din lume în pregătirea canotorilor este Ergometrul de tip, Concept II.
Ergometrul este o mașinărie, care simulează acțiunea de a vâsli cu scopul de antrenament sau exersarea vâslitului. Aparat pentru măsurarea lucrului mecanic, ergometrul este un dispozitiv care măsoară cantitatea de muncă depusă și setat să arate energia generată. Cuvântul ergometru provine din grecescul “ergon”, care înseamna muncă și “metron”, care înseamna măsură, deci “ergometru”, adică măsurator de muncă.
Modelul C, caracteristici:
Culoare: gri și negru.
Manerul: din lemn cu manșoane negre.
Altele: – fantă pe marginea volantului cu nivele de la 1 la 10.
palonier cu închizătoare din plastic.
Ergometrul de tip Concept II este dotat cu acel monitor-PM, care înregistrează și afișează mai mulți parametri ai lucrului mecanic efectuat de sportivi. PM1 face parte din prima generație de Performance Monitor de la Concept. 2 (fig.1.1). și are 4 zone diferite pe display:
Timpul trecut – ține evidența timpului de antrenament.
Rata loviturilor – arată cadența loviturilor pe minut.
Puterea loviturii – îți dă un feedback instantaneu asupra prestației la fiecare lovitură. Această funcție afișează la sfârșitul fiecărei lovituri valoarea efortului depus.
Antrenamentul total – păstrează evidența antrenamentului.
Monitorul afiseaza datele în 3 unități diferite. Ele sunt:
Watts – Watti sunt o unitate de măsură a forței. Dacă alegi watti ca unitate de măsură vei vedea câtă putere produci. Această măsură ajută la păstrarea constanței puterii cu care vâslești.
Viteza și metrajul – viteza este exprimată în unități de timp și arată după fiecare lovitură timpul pe care îl face canotorul pe 500 de metri.
Caloriile – această unitate arată rata la care se ard caloriile la fiecare lovitură. Fiecare om are un metabolism propriu, iar unii sunt mai eficienți decât alții. În canotaj, datele calorice nu pot fi decât aproximate și presupune că atletul cântărește 80 kg.
Fig.1.1. Ergometru Concept II
In anul 2012 a fost creat PM 3-ul, care se vrea a fi partenerul electronic de antrenament ideal. Acesta are un meniu foarte accesibil și oferă o mare varietate de informații și detalii grafice. Se pot selecta dintr-o mulțime de rezultate anterioare sau se poate concura impotriva unei bărci fictive, care se deplasează conform unui grafic determinat de inregistrare a ultimului tău rezultat. Acest aparat intră în funcțiune o dată cu tastarea butonului “MENU K”, cu LogCard-ul sau cu prima mișcare a mânerului și se oprește după 4 minute de inactivitate.
O data cu introducerea LogCard-ului se poate automat să fie înregistrate rezultatele, să fie îți monitorizate progresele și să fie transferate toate datele către un PC. Acesta permite de asemenea să fie programate și depozitate rezultatele pentru a fi accesate imediat.
Se pot înregistra până la 50000 metri fără a apăsa nici un buton. În primele 35 minute de vâslit, media realizată se afișează din 5 în 5 minute, iar după 35 minute se afișează din 10 în 10 minute. Memoria aparatului păstrează cele mai recente 10 rezultate, iar LogCard-ul are capacitatea de a salva 300 de rezultate, 5 programe preferate, limba aleasă și afișajul ecranului ales.
Totodată se poate selecta un rezultat anterior pentru a-l compara cu rezultatul actual existând posibilitatea de a crea programe în mai multe formaturi (distanță, timp, intervale de distanță, intervale de timp și intervale variabile). PM 3-ul permite să fie verificate rezultatele după dată, după tipul de pregătire, sa fie editate numele și metrii parcurși, sterge nume și rezultate, șterge rezultatele de pe LogCard și copiază programe de pe memoria acestuia pe LogCard.
Exprimarea curbei de forță pe simulatoarele de vâslit în pregătirea sportivă.
Posibilitatea de a utiliza conceptele si informatiile obtinute in cadrul Institutului National de Cercetare pentru Sport, implicarea directa a antrenorilor si sportivilor in evolutia performantei sportive, sprijinul acordat in interiorul institutului, au determinat sa fie reconsiderate‚ antrenamentele complementare ca parte integranta si indispensabila in pregatirea de baza, ca urmare a necesitatii de utilizare a noi metode si mijloace in pregatirea de baza, definindu-se totodata ca parte componenta a acesteia.
Menționăm că, indiferent de forma de aplicare a exercițiilor pe simulator: exerciții generale, metodologii de antrenament propuse sau standard etc. – trebuie să avem în vedere anumiți factori de bază ai “antrenamentului complementar”, ce condiționează într-o măsură mai mare sau mai mică performanța sportivă[144]. “Antrenamentele complementare” pe simulatorul de canotaj au următoarele scopuri[144]: creșterea nivelului de forță, optimizarea lungimii de tracțiune a brațului până la limita fiziologică, simetrizarea parametrilor de acțiune al brațelor prin alte mijloace decât cele folosite în schif, corectarea parametrilor care intervin în mișcarea specifică (lungime de tracțiune, forța de tracțiune, timp de acțiune, timp de revenire). Toate aceste cerințe sunt realizate prin diverse tipuri de exerciții bazate pe control neuromuscular.
Prin prelucrarea datelor achiziționate în timp real pe parcursul execuțiilor și furnizarea instantanee a informațiilor necesare controlului și reorganizării continue a mișcării, sportivul are posibilitatea să urmărească pe monitor (fig.1.2), moment de moment, evoluția sa, ceea ce asigură condiții deosebite de reglare de la o execuție la alta și chiar în interiorul execuției. Tipurile de informații au o mare varietate, în funcție de aplicațiile existente.
Fig.1.2 Curba forței
Curba Forței este o reprezantare grafică a aplicării forței în miscarea de vâslit. Aceasta arată variația forței în fazele miscarii de vaslit care implica actiunea picioarelor, a spatelui și a brațelor în timpul trecerii. Daca avem o formă mai lină a curbei, acest lucru indică o aplicare mai usoara a forței. Constatam ca cu cât zona de sub, curbă este mai mare, cu atât datele pentru lovitura respectivă vor fi mai valoroase.
Pentru a schimba forma curburii, forței putem folosi variația dintre cronometrarea, relativă și miscarea picioarelor, spatelui și brațelor în timpul loviturii. In acest sens avem cateva exemple:
Putem incearca “explozia” la atac, si atunci vârful curbei se va îndrepta către stânga arătând astfel (fig.1.3):
Fig.1.3.
Daca avem o lipsa de coordonare a tranziției picioare-spate-brațe, putem obtine mai multe vârfuri în curbă.
Fig.1.4.
Dacă aplicam un efort intens pe toată durata loviturii,atunci curba va fi mai plată și mai întinsă.
Fig.1.5.
Incercând să facem o comparație între aceste curbe putem observa, că nu este necesar să atingem o forță maximă superioară. O zonă mai mare sub curba o putem obține sub o curbă mai întinsă, realizată cu o energie maximă mai mică.
Ergotestele sunt folosite de antrenori pentru a-și evalua sportivii și pentru a-și alege bărcile. Aceste probe de control pe ergometru sunt în planul de antrenament al sportivilor în diferite etape de pregătire pentru competiții atât pentru seniori, cât și pentru juniori.
Canotorii setează o distanță, de obicei între 500, 2000, 5000 sau 6000 de metri pe ergometru și încearcă să scoată cel mai bun timp posibil. Vâslitul, pe aceste aparate, este considerat cea mai grea și extenuantă parte din canotaj și unul dintre cele mai grele tipuri de efort din toate sporturile.
Rezultatele acestor teste sunt un mod de a măsura forma fizică a sportivilor, pe care antrenorii le pot folosi ca factori de selecție. Totuși, tehnica este un factor mai important pe apă, decât pe un ergometru, așa că, formând o echipă numai pe rezultatele de la ergometru, nu este tocmai o strategie optimă. Testele pe ergometru sunt un criteriu important în alegerea sportivilor pentru echipajele de juniori și seniori ale echipelor naționale.
Clasificarea în funcție de timpii realizați este uneori adoptată de antrenori deoarece testele pe ergometru nu spun întreaga poveste despre potențialul mișcării bărcii. În general cu cât atletul este mai înalt și mai puternic, cu atât timpul pe care îl va scoate pe ergometru este mai bun. Totuși, cu cât este mai greu canotorul, cu atât barca se afundă mai adânc în apă, fapt care creează mai multă frecare, pe care trebuie apoi să o compenseze.
O formulă pentru ajustarea timpilor de pe un ergometru în dependență de greutatea canotorului este uneori o unealtă folositoare pentru antrenorii care vor să își evalueze corect atleții.
FISA organizează un număr mare de competiții de canotaj pe ergometru în întreaga lume, și cele mai importante sunt campionatul mondial (cunoscut și sub numele de CRASH-B Sprints) ținut anual, în Boston, Massachusetts, USA din luna februarie și The British Indoor Rowing Championships ținute în Birmingham, England, anual, în noiembrie. Distanța obișnuită pentru competiție este 2000 de metri.
Federatia Romana de Canotaj organizeaza anual campionate naționale pe ergometru în probe individuale(simplu) și pe echipe (dublu), fără să-si propună reprezentarea la nivel internațional. Competiția pe ergometru are rolul exersării concursului într-o etapă neaccesibilă pe apă și de asemenea un control al potentialului fizic comparabil cu o altă etapă.
1.5. Studiu privind implementarea modelării în pregătirea canotorilor juniori
Pentru o înțelegere mai clară a gamei de solicitări la care este supus organismul vâslașilor în timpul lecției de antrenament, școala de canotaj românească a elaborat un sistem propriu de obiectivizare a tipurilor de efort utilizate în pregătire .
Elaborarea acestui sistem, prin care toata gama eforturilor a fost împărțită în 6 aluri de efort, fiecare cu caracteristici bine stabilite, a apărut ca o necesitate în cuantificarea cât mai obiectiva a eforturilor folosite în procesul de antrenament. Stabilirea celor 6 aluri de efort (RV, RF, R1, R2, R3, R4) din canotaj este conventională și proprie canotajului.
Clasificarea eforturilor în cele 4 grupe ( maximal, submaximal, mare și moderat sau sistemul larg utilizat în unele sporturi de a exprima natura efortului prin fracții sau procente : 4/4 , ¾ sau 80% , 100 % ) nu a fost apreciat ca suficient pentru a avea posibilitatea unei corecte subiectivizari a conținutului antrenamentului prin cuantificarea eforturilor utilizate.
Scara cu cele 6 trepte de aluri situeaza în mijloc intensitatea corespunzatoare alurii de cursă (R1) stabilită drept obiectiv de atins pentru anul în curs. În mod conventional, toate antrenamentele care utilizeaza o asemenea intensitate au fost codificate sub denumirea de R1 .
În ultimii ani, specialiștii din România au trecut la standardizarea mijloacelor de pregătire pe uscat, urmărindu-se echivalarea lor cât mai apropiată de alurile de efort ale mjloacelor specifice [2, p. 41-43] .
Această echivalare este necesară, dacă se are in vedere faptul că pregatirea pe uscat ocupă între 25-35% din volumul întregului antrenament .
În prezent, majoritatea antrenorilor din secțiile de canotaj aplică standardizarea efortului folosind cele șase trepte de aluri [89, p.72-73] atât la mijloacele specifice, cât și la cele de uscat.
Metodologia de alcătuire a modelului de antrenament este folosită în canotaj la juniori, pentru dezvoltarea rezistenței specifice[C22].
Model anual de pregătire. Alcătuirea modelului anual de pregătire a fost și este una dintre cele mai acute probleme, contradictorii, simple teoretic, dar extrem de complicată în realizare [145, p.115-116]. Se pot formula urmatoarele cerințe față de planificarea și alcătuirea pregătirii anuale:
1. Modelul trebuie să asigure o cât mai mare arie de afirmare a capacității sportivului și realizarea de către acesta a celui mai bun rezultat în cadrul competiției principale .
2. Modelul trebuie să tină cont de faptul că este necesar ca sportivul să-si manifeste întreaga sa valoare de-a lungul întregului sezon, astfel la competiția cea mai importanta, el pur si simplu nu va ajunge, iar aceasta trebuie să o facă fără să dăuneze pregătirii în general și, ceea ce este mai important, sănătății sale.
3. Modelul trebuie să creeze toate condițiile pentru o creștere continuă a gradului de pregătire și o îmbunătățire permanentă a rezultatelor sportivului în sezoanele următoare și o dezvoltare proportională a calitaților acestuia, precum și întărirea sănătății lui. Nici un model de pregătire nu este o garanție pentru succes; realizarea modelului este un domeniu inalienabil al maiestriei pedagogice și talentului creator al antrenorului[147]. Succesiunea operațiilor necesare pentru alcătuirea și evaluarea eficienței modelului de pregatire sunt atinse mai jos [88, p.85-86]:
a) Operația de plecare este o definire clară a scopului pregătirii. Scopul trebuie sa fie concret, greu de atins, dar loial. O conditțe importantă pentru atingerea scopului este caracterizarea lui în modele ale activității competiționale, ale indicilor eforturilor de antrenament care trebuie să fie atinse ca urmare a întregii pregătiri.
b) Operația următoare este stabilirea condițiilor de pregătire în care va fi realizat planul elaborat. Aceasta presupune precizarea posibilitaților de participare în grupele de instruire și antrenament, a existenței resurselor materiale, a dotării tehnice necesare. Neavând la dispoziție aceste date, este greu să stabilești un model bine întocmit și mai greu va fi să le impui sportivilor executarea acestora
c) Cea de-a treia operatie este stabilirea principalelor competiții de selecție și control. De cele mai multe ori, aceste hotărâri vin “de sus”, pornind de la calendarul competițional aprobat și indicațiile conducerii. Urmează sublinierea perioadelor și etapelor modelului anual, stabilirea unui scop principal pentru fiecare dintre acestea.
d) Operatiunea de încheiere va fi evaluarea eficienței modelului anual ce presupune analiza pregatirii și a participării in concurs a echipei sau a sportivului, cu considerarea tuturor circumstanțelor esențiale. O importanța deosebită capătă alegerea parametrilor ce se folosesc în procesul de control complex. Este necesar ca modelul calculat al pregătirii canotorului să corespundă, într-o măsură cât mai mare, stării reale a sportivului .
In canotaj la modelul anual de pregatire, pe langa capitolele standard se mai poate adauga, sistemul managerial, individualizarea antrenamentului si formarea echipajelor. Această structură nu este rigidă, ea se poate modifica in funcṭie de obiectivele de performanṭa [147].
B. Model de pregătire pe etapă. Modelul de pregătire pe etapă are în structura sa:
3 cicluri săptămânale cu caracter de acumulare;
1 ciclu săptămânal cu caracter de descărcare, de creare a premiselor de manifestare a supracompensării la finele lui, când se planifică și măsurarea efectelor cumulative ale antrenamentului .
Principalii indicatori ai conținutului modelului de pregătire pe etapă sunt :
indicatorii cantitativi ;
indicatorii calitativi .
In ciclurile săptămânale cu caracter de acumulare volumul este constant, intensitațile rămân constante, corespund celor stabilite pentru etapa lunară respectivă.
In ciclul saptamânal cu caracter de descarcare:
la lectiile de antrenament specific pe apa; scade volumul continutului partii fundamentale a lectiilor pana la 50% fara sa se reduca numarului total de kilometri pe lectie. Rezerva de kilometri rezultata din aceasta reducere se efectueaza cu o intensitate standardizata cea mai redusa (echivalenta antrenamentului de tip R3 ); 50% din volumul partii fundamentale se reduce ca intensitate de lucru, producandu-se o aerobizare a caracterului efortului paralel cu reducerea gradului de solicitare;
la lectiile de antrenament pe uscat: se reduce volumul continutului partii fundamentale a lectiilor pana la 50%, iar gradul de solicitare descreste in raport cu reducerea volumului partii fundamentale a lectiilor.
Modelul de pregatire saptamanal cuprinde o anumita succesiune si alternare a tipurilor de lectii de antrenament si implicit, a directiei efectelor asteptate, simultan cu o variatie a volumului zilnic al efortului[28, 49, 113]. Raportul cantitativ dintre tipurile de antrenament reproduce in mic pe cel stabilit pentru etapa respectiva .
Continutul antrenamentelor se stabileste in mare pentru fiecare etapa, cu ocazia elaborarii planului anual, iar imbinarea mijloacelor si asezarea temporala a lectiilor se definitiveaza inaintea inceperii fiecarei etape [90,100,109, 123] .
Principial modelul saptamanal trebuie sa reproduca in mic raporturile cantitative dintre tipurile de lectii stabilite pentru modelul anual, cu unele corectii caracteristice etapei respective sau unui anumit echipaj[3,16,40] .
C. Model de dirijare a formei sportive. Modelul de pregatire a fost astfel conceput incat, prin cresterea continua pana in ultima etapa de pregatire pentru Campionatul National a indicatorilor de volum si intensitate, sa se asigure ameliorarea continua a capacitatii de efort specific dominanta – rezistenta de 7’.
In cadrul etapelor, primele 3 cicluri saptamanale de incarcare s-au desfasurat pe fondul unei refaceri partiale dupa efort si prezinta oboseala restanta. In ultimul ciclu saptamanal “de descarcare” al fiecarei etape, prin reducerea volumului global si a volumului intensitatilor mari din partea fundamentala a lectiei de antenament, s-a asigurat “reechilibrarea”si s-a eliminat oboseala restanta. In acest fel, s-au creat conditii optime de exteriorizare a capacitatii de efort, evidentiate prin valorile rezultatelor probelor de control
Modelul anual de antrenament al fiecarui sportiv prevede o perioada in care, ca urmare a pregatirii metodice facute pana atunci, el este capabil sa obtina cele mai inalte performante[85, 128]. Aceasta perioada s-a fixat astfel incat sa coincida cu competitiile cele mai importante ale sezonului si in functie de ea, s-a alcatuit modelul de antrenament pe intregul an.
Perioada mentionata este denumita “perioada de forma sportiva”, iar starea in care se gaseste sportivul este “starea de forma sportiva” .
Pentru a ajunge in starea de forma sportiva trebuie sa se acorde importanta corespunzatoare tuturor factorilor antrenamentului. Numai prin dezvoltarea armonioasa, in functie de caracteristicile fiecarui sportiv, a efortului fizic, tehnic, tactic, moral si de vointa, in conditiile unui regim de viata si alimentar adecvat, se poate dobandi forma sportiva[175] .
Astfel se asigura cresterea lenta si constanta a curbei formei sportive spre obiectivul major al pregatirii : Campionatul National , Campionatul Mondial etc. Planul de pregatire este subordonat acestor competitii si ca urmare, toate celelalte competitii nationale sau internationale reprezinta mijloace de pregatire .
Ultima etapa inaintea Campionatului National de Juniori are o structura aparte, fiind orientata spre realizarea “reechilibrarii”, acumularii rezervelor energetice, refacerii dupa efort, astfel incat oboseala restanta sa fie eliminata complet[2,31,47,108]. Prin aceasta s-au realizat conditiile optime de manifestare si exteriorizare a acumularilor produse in capacitatea de efort, iar ca efect – realizarea nivelului cel mai ridicat al curbei formei sportive .
Modelele moderne de antrenament preconizeaza o alungire a timpului afectat perioadei pentru a se crea conditiile necesare indeplinirii sarcinii principale a acestei perioade, aceea de a dobandi forma sportiva[59,68]. In prezent, se considera ca realizarea performantelor de mare valoare internationala impune o perioada pregatitoare de cel putin 6 – 7 luni .
D. Model de control – ( probe de control – testare ). Pentru o conducere cat mai rationala a procesului de antrenament, masurarea efectelor de antrenament si interpretarea lor ne apare ca o expresie a inaltului profesionalism de care trebuie sa dea dovada toti cei carora li se incredinteaza pregatirea pentru inalta performanta .
Teoria si practica avansata din tara si strainatate au “adunat” , de-a lungul timpului, in cazul canotajului, o baterie de teste , o baterie de modalitati de masurare echilibrata, care sa masoare si sa prelucreze cu operativitate informatiile culese [20,55, 158,160, 190].
Acestea sunt puse apoi la dispozitia celui ce trebuie sa le integreze si pe baza lor sa ia decizii cu maxima urgenta .
Pentru ca informatiile sa fie comparabile intre ele, este necesar ca tehnologia de investigatie sa fie cat mai standardizata, atat in ceea ce priveste conditiile externe, cat si cele interne, cele din urma referindu-se la starea biologica a organismului sportivilor ce urmeaza a fi testati [66,84, 196, 197]. Ele trebuie sa fie usor de aplicat, sa asigure informatii masurabile, comod de prelucrat, inteligibile si sa nu dureze mult, sa permita o interpretare cu mare operativitate.
Prioritatea testelor asupra celorlalte modalitati de apreciere consta in faptul ca informatiile culese pe aceasta cale nu sunt viciate de parerea subiectiva a antrenorului, gradul de obiectivitate fiind dependent si de participarea constienta a subiectilor, de mobilizarea maximala si egala la toate testarile [91,112, 125, 137]. Pentru a se atinge acest grad de eficienta este necesar ca sportivii sa inteleaga rostul investigatiilor si faptul ca performanta realizata la fiecare testare este luata in considerare la aprecierea globala a posibilitatilor individuale, implicit la decizia finala privind introducerea intr-o echipa anume sau ramanerea “in rezerva”.
Aceste teste se pot grupa in raport cu obiectivul masurarii astfel [60, 137,138,155]:
1. Masurarea integrala a efectelor de antrenament;
2. Masurarea prestatiei motrice;
3. Masurarea capacitatii functionale;
4. Masurarea prestatiei tehnice .
1. Masurarea integrala a efectelor de antrenament. Performanta realizata in proba pentru care se face pregatirea reflecta suma efectelor cumulative de antrenament. Cu cat echipajul este mai numeros, cu atat efectul de antrenament masurat este mai integrat si “ne spune” mai putin.
Pentru a afla ceva in plus, este necesar sa descompunem echipa in formatiile cele mai mici posibile (simplu si doi rame) si sa vedem ce performante realizeaza fiecare pe distanta de concurs. Urmatoarea masurare care poate furniza informatii suplimentare consta din testarea performantei pe distante mai scurte si mai lungi decat cea competitionala.
2. Masurarea prestatiei motrice. Performanta realizata in S 1x include si prestatia motrica spre a o separa de nivelul de tehnicitate si este necesara masurarea ei separata [57,62, 71,79] .
a) Masurarea actului motric integral al vaslitului cu ajutorul ergometrului pe o durata de 7 minute. Unitatea de masura este puterea medie in Watti. Efortul are un caracter mixt, maximal (norme ergometru 2000 m ).
b) Masurarea puterii membrelor superioare cu ajutorul halterei cu discuri, bancii si al aparatului de inregistrat, distanta parcursa de haltera. Durata efortului pentru juniori este de 7’, iar ingreuierea optima este de 25 kg. Efortul are un caracter segmentar, mixt (aerob + anaerob), maximal. La proba de ramat orizontal s-au luat in considerare numarul de repetari, distanta parcursa ( calculata in metri ) de brat, precum si puterea ( P ) degajata in timpul efortului de 7’.
S-a observat ca nu numai numarul mare de repetari duce la situarea sportivului pe primul loc, ci si lungimea traseului parcurs de brate cu haltera in timpul efortului. Aceste doua coordonate avand valori mari se va obtine un randament maxim .
c).Masurarea puterii membrelor inferioare cu ajutorul halterei cu discuri si un aparat pentru inregistrarea distantei aproximative, pe verticala, a centrului de greutate al corpului in timpul efectuarii exercitiului. Efortul are un caracter mixt, maximal..
Pe parcursul diferitelor etape ale pregatirii s-au mai efectuat testari permanente ale sportivilor, fie pe apa, fie pe uscat. Pe apa au avut loc testari in ambarcatiuni mici, pe distanta de concurs, pe distante mai mici sau mai mari .
Pe uscat, o foarte mare importanta s-a dat probei pe “ergometru” , apoi urmand proba de ramat orizontal si in cele din urma – si foarte putin – proba de alergare de 2000 m .
In afara probelor in ambarcatiuni mici care constituie, in canotaj, unul dintre cele mai bune teste ale programului de pregatire si ale capacitatii motrice, ergometrul ofera un instrument de testare uniform, mai stabil, mai putin sensibil la variatiile de tehnica[2,20,37,57,78,92,93]. Ergometrul poate cuantifica capacitatea individuala de a produce putere in conditii specifice canotajului .
Pentru a determina conditia fizica individuala corespunzatoare pentru canotaj, se poate argumenta lesne ca testul pe ergometru este cel mai propice mod de verificare, dupa competitia in simplu. Testul pe acest aparat poate reflecta mai bine conditia fizica specifica in canotaj, fara a mai acorda atentie anume calitatilor individuale pentru canotaj .
Antrenamentul de control pe apa (pista de control) are drept scop verificarea valorii formei sportive pe distanta de concurs . Se foloseste in ciclurile saptamanale in care nu figureaza concursuri.
Scopul principal urmarit prin aceste controale este “modelarea competitionala”.
E.Modele de concurs. Cursa de 2000 m din canotaj trebuie parcursa cu o anumita dozare biologica, dozare impartita in 4 secvente temporale si spatiale de cate 500 m.
În pregătirea canotorilor juniori se are în vedere proiectarea modelelor dorite în viitor evidențiindu-se astfel caracterul prospectiv al acestora. Pentru ca funcționarea acestor modele ipotetice, să tindă spre nivelul optim, se are în vedere realizarea unei strategii de natură organizatorică și materială ținându-se cont și de nivelul sau etapa în care se află.
Analiza cu privire la realizarea modelului se face periodic pentru a observa drumul corect al pregătirii. Datorită specializării sportivilor pe rame si vâsle, echipaje si posturi, se impun orientări precise în ceea ce privește individualizarea, pregătirea pentru toți factorii antrenamentului, selecția în funcție de particularitățile psihologice ale fiecărui sportiv.
Concluzii la capitolul I
Autori de prestigiu ai canotajului, consideră efortul specific ca fiind un efort de rezistență în regim de forță, ceea ce se măsoară, de regulă, la canotorii de performanță, capacitatea de a presta un efort de putere medie în timp, iar când sarcina este constantă, durata efortului poate fi o măsură acceptabilă a capacității de efort a sportivului [18, 38, 57,78, 88, 108, 113,124,138, 169].
Cele mai actuale si de perspectiva tendinte in canotaj, pentru juniori, după părerea noastră, sunt problemele selecției și pregătirii tehnice, dar nu mai puțin actuală este și problema pregătirii fizice generale, a verificărilor, testărilor și evaluărilor etapelor parcurse. Astăzi se oferă antrenorilor informații și valori reale din activitatea practică, cu care se pot face aprecieri obiective în toate etapele de selecție.
Pregătirea fizică specifică din canotaj are un conținut orientat cu precădere spre dezvoltarea capacitătii de rezistență și a celei de forță. Mijloacele cu care se realizează aceasta sunt în special vâslitul pe apă și vâslitul pe ergometru în alurile specifice canotajului (RV, RF, R1, R2, R3, R4). Modelele de valorificare a exercițiilor destinate pregătirii fizice sunt multiple și mult mai variate decât cele utilizate în domeniul pregătirii tehnice și tactice.
Deoarece tema cercetarii noastre se refera la canotorii juniori de 16 – 18 ani aflati in etapa de pregatire către marea performanta, un prim factor important in obținerea performanței sportive în canotaj este selecția permanenta. Cele mai importante cerințe pentru practicarea canotajului de performanță sunt: starea de sănătate și capacitatea funcțională, aptitudinile somatice și starea de nutriție, conform normelor F. R. de Canotaj; rezultatele înregistrate la probele de control; capacitatea de pregătire și concurs în echipă, lucrând la unison; capacitate de competiție; capacitatea ergometrică; aspectele psihologice.
Dintre toate mijloacele utilizate în perioada pregătitoare, ergometrul este cel mai important, deoarece poate substitui cu succes vâslitul în ambarcațiuni, datorită similitudinilor cu acestea, atât pe planul acțiunii motrice, permițând astfel într-o bună măsură realizarea pregătirii pe plan tehnic, cât și prin similitudini pe planul efortului, ergometrul permițând vâslirea în toate alurile și în toate intensitățile utilizate pe apă.
Elaborarea unui model al canotorului de nivel national si international solicita celor implicati un mare grad de obiectivitate in cuantificarea elementelor care opereaza in procesul de pregatire al performantei. Acest lucru impune colaborarea cu specialisti din domeniile stiintei sportului care sa implementeze o viziune metodico-stiintifica asupra periodizarii, etapizarii si modelarii in conformitate cu structura generala a modelului.
II. EFICACITATEA SISTEMULUI DE PREGAE SPORTIVA A CANOTORILOR JUNIORI PENTRU PARTICIPAREA IN CONCURSURI
2.1.Metodologia cercetarii
de refăcut propoyiția…… introducere autori, Cercetarea științifică este o activitate sau un ansamblu de activități coordonate sistematic în scopul rezolvării problemelor [48, 50,51,52, 64, 106, 120, 130,132, 133, 158,189].
Cercetarea propriu zisă din aceasta teza a avut loc în cadrul centrului olimpic de juniori (CSN Snagov), unde s-au implementat unele aspecte referitoare pregătirii sportivilor de performanță la canotaj.
Metodele utilizate în realizarea obiectivelor de cercetare înaintate sunt următoarele:
Studiul bibliografiei de specialitate;
Observația pedagogicǎ,
Metoda anchetei (chestionar antrenori);
Metoda analizei documentelor de planificare a pregătirii canotorilor juniori de performanță;
Metoda analizei video (program Physics Toolkit);
Metoda testelor (antropometrice, morfo-funcționale, funcționale);
Metoda modelării;
Metoda extrapolării;
Metode statistico-matematice de prelucrare, reprezentare grafică și interpretare a datelor (software KyPlot și microsoft Excel);
1. Studiul bibliografiei de specialitate
Documentarea bibliografică a presupus o permanentă căutare a surselor de informație, precum și selectarea acestora, astfel că organizarea metodică de investigare a fenomenului supus cercetării să fie complexă, mobilă și adaptată aspectelor cercetate [1,59].
Studiul bibliografic a stat la baza fundamentării teoretice a lucrării, precum și a întregului demers al cercetării și a constat în sudierea unor materiale cu caracter general, a unor lucrări de strictă specialitate, manuale, teze de doctorat, publicații, comunicări și referate prezentate la unele sesiuni științifice. În special, au fost analizate conceptele teoretice privind tendintele actuale si de perspectiva a metodicii de antrenament in pregatirea canotorilor juniori, structura și conținutul antrenamentului sportiv în canotaj, periodizarea antrenamentului sportiv în canotaj, mijloacele specifice aplicate în antrenamentul sportiv, aspecte practico-metodice ale psihomotricitatii sportivilor de 16-18 ani și factorii de care depinde pregătirea sportivă și performanța în canotaj. Deasemea ne-a interesat modul de aplicație și utilizarea simulatoarelor de vâslit tip ergosim la canotaj în diferite etape de pregătire, atât în perioada pregătirii pe uscat cât și în perioada pe apă.
Totodată a fost important să se urmărească opiniile specialiștilor din domeniul sportului de performanță, în care circumstanțe sunt aplicate mijloacele specifice de pregătire în special cele de tip ERGOSIM, în vederea obținerii unei forme sportive optime în cadrul acelor macrocicluri de antrenament menționate mai sus necesare selecției finale pentru participarea cu sucees la competițiile de nivel internațional.
Pregătirea canotorilor juniori prevede o periodizare a antrenamentului sportiv în dependență de numărul de competiții și a obiectivelor urmărite în perioada unor macrocicluri în cadrul unui ciclu anual de pregătire [3, 19, 24, 128, 155, 168, 200].
Metoda tratează problematica alcatuirii unui model de pregătire a canotorilor juniori de performanță la ergometru.
2. Observația pedagogică
Metoda observației permite raportarea datelor obținute de la un anumit subiect la sistemul de informații de care dispune cercetătorul, iar informațiile despre fiecare caz determină îmbogățirea sistemelor de cunoștințe generale [50, 64, 106, 120, 130].
În cadrul demersului nostru științific, metoda observației a constat în prezența nemijlocită a cercetătorului la desfășurarea activității didactice, atât din exteriorul procesului de instruire, prin asistența la lecții, înregistrări, cât și prin participarea directa la asigurarea desfășurării acestui proces. În etapizarea observatiilor au fost respectate indicațiile unor autori [100].
În procesul observației pedagogice s-a luat în considerație aspectele legate de perfecționarea componentelor structurii tehnice a vâslitului pe ergometru, precum și metode obiective, aplicarea metodei video de analiză biomecanică în vederea corectării fazelor mișcării de vâslit în cadrul macrociclului nr.2 în cadrul etapei intermediare (ianuarie – martie 2011), care ulterior poate crea un suport eficient în perioda competițională pentru atingerea vârfului formei sportive ale sportivilor aflați în pregătire [38, 57].
În acest sens s-a urmărit modalitatea de planificarea a întregului proces de antrenament în special aplicarea unor mijloace specifice (Ergometru, aparate de forță) și mijloace nespecifice la diferite etape de pregătire și în același timp verificarea implementării metodologiei specifice de pregătire pe ergometru pentru fiecare sportiv în parte.
Tot prin metoda observației am evidențiat procesele de refacere și recuperare a sportivilor înainte, în timpul efortului, și după efort.
3. Metoda anchetei. Metoda anchetei utilizează chestionare, interviuri, convorbiri. Prin aceste metode se urmărește să se cunoască opiniile, motivele, interesele, opțiunile diferitelor categorii de subiecți, despre activitățile motrice [50, 64, 106,116, 120].
În cadrul cercetării s-a aplicat un chestionar pentru antrenori în vederea cunoașterii opiniile specialiștilor privind pregătirea canotorilor juniori de 16 – 18 ani. În realizarea și aplicarea anchetei sub formă de chestionar au fost respectate recomandările specialiștilor preocupați sub acest aspect, în care au fost incluse un șir de întrebări referitoare la folosirea aparatelor de tip ERGOSIM, în urmă căreia să putem elabora un model de pregatire a canotorilor juniori și aplicarea unor mijloace specifice și nespecifice de pregatire (Anexa 1a).
Chestionarul a fost adresat în perioada lunii octombrie 2010 la un grup de 30 de antrenori cu vârsta cuprinsă între 25-60 de ani și experiență 3-25 ani, venind de la următoarele cluburi sportive: C.S.A Steaua București, CS Farul Constanța, CS Olimpia, CSM Cluj, CSM Brașov, CS Dinamo București, LPS Galați, CS Dunărea Galați, CSM Onești, CSM Bistrița, CS Oradea, CSM Bacău,CS Calarasi, CS Iasi, CS Falticeni, CS Suceava, CS Targul Murea, CS Timisoara.
Chestionarul a fost alcătuit din 14 întrebări cu 42 de variante de răspuns. În acest sens s-a dorit să se scoată în evidență conținutul pregătirii pe uscat și pe apă, folosind ca mijloc specific de pregătire, ergometrul Concept II.
4. Metoda analizei documentelor de planificare a pregătirii canotorilor juniori de 16- 18 ani. În procesul analizei literaturii de specialitate, extrem de important a fost abordarea problematicii modelării și planificării antrenamentului sportiv in pregătirea canotorilor juniori de 16- 18 ani [3,27,42,47,66,116,144]. În acest sens am întreprins analiza minuțioasa a planurilor de pregătire sportivă a lotului de juniori masculin de la Snagov. Astfel a fost important să stabilim modul de planificare pe un ciclu anual de pregătire, conținutul și structura macrociclurilor de antrenament în funcție de etapele cercetării și perioadele de pregătire pe uscat și pe apă .
În special, a fost evidențiată aplicarea mijloacelor specifice în diferite etape ale pregătirii sportivilor, luând în considerație variația parametrilor efortului privind relația volumului și intensității în funcție de perioada de pregătire pe uscat și pe apă în cadrul macrociclului nr.3 de pregătire, etapa intermediară [174].
5. Metoda analizei video. Pentru obținerea unor informații obiective privind metodica de antrenament a canotorilor juniori de performanță s-a aplicat metoda video, în diferite etape de pregătire cu ajutorul programului Physics Toolkit [20, 64,130]. Cu ajutorul acestei metode s-a reușit evidențierea fazelor mișcării de vaslit prin fragmentarea secvențială a imaginilor video.
Fig.2.1. Programul de analiza video Physics Toolkit
Necesitatea aplicării acestei metode ne-a condus la scoaterea în evidență a componentelor structurii tehnice de vâslit în canotaj la nivelul juniorilor, privind greșelile de execuție și eficiența aplicării mijloacelor de pregătire fizico–tehnice în cadrul pregătirii. Astfel, metoda video poate contribui la îmbunătățirea și corectarea tehnicii de vaslit aplicate în condiții de concurs.
6. Metoda testelor. În cadrul cercetării noastre, au fost folosite mai multe teste, aplicate lotului de juniori si care s-au aplicat în cadrul Institutului Național de Medicină Sportivă, urmărind indicatorii somatici, fiziologici și funcționali si s-au desfășurat printr-o testare inițială și una finală a subiecților aflați în studiu [46, 83, 153].
6.1.Teste antropometrice: Talia, Greutatea, Bustul, Anvergura.
6.2. Explorări funcționale:
– Frecvența cardiacă (FC) apreciază numărul de contracții miocardice în unitate de timp (bătăi/minut).[8,10, 13].
– Tensiunea Arterială (TA) reprezintă valoarea presiunii pe care o exercită sângele asupra pereților arteriali în clinostatism și ortostatism.
6.3.Testarea capacității funcționale – s-au folosit următoarele teste pentru a evalua capacitatea funcțională: testul Sargent, proba Harward și proba Ruffier.
Testul Sargent evaluează puterea maximă anaerobă exprimată în kgm/s prin măsurarea detentei în cm aplicând formula:
P = . , în care:
P = puterea maximă anaerobă,
G = greutatea corporală în kg,
D = detenta în cm.
Interpretare:
Slab – 106;
Satisfăcător – 106-139;
Mediu – 140 – 175;
Bine – 176 – 210;
F.bine (excelent) – 210
Proba Harward urmărește revenirea FC în urma efectuării unui efort submaximal, constând din urcarea și coborârea unei scărițe de 50,8 cm înălțime pentru băieți (20 inci) și 47 cm pentru fete, timp de 5 min. (300 sec.), în ritm de 30 urcări/min (ritm la metronom 120, adică 30 urcări în timp de 4 timpi de urcare și coborâre). La terminarea efortului se măsoară FC între 60s – 90s = P1; 120 – 150s = P2; 180 – 210s = P3.
Se aplică formula: ,
iar rezultatele obținute se interpretează astfel:
valori peste 89 = condiție fizică excelentă;
valori între 80 – 89 = condiție fizică bună;
valori între 65 – 79 = condiție fizică medie;
valori între 55 – 64 = condiție fizică satisfăcătoare;
valori sub 55 = condiție fizică nesatisfăcătoare, slabă.
Proba Ruffier se bazează pe reacția frecvenței cardiace la un efort standard (genuflexiuni), iar din aplicarea unei formule (3 pulsuri) rezultă un indice cu expresie matematică, ușor de urmărit în dinamică.
Tehnică: subiectul din poziția șezând, i se măsoară frecvența cardiacă pe timp de 15 secunde până ce valorile se stabilizează. Se execută apoi 30 de genuflexiuni în 45 sec. cât mai corect posibil, după care subiectul se așează în poziția inițială. Se numără frecvența cardiacă pe 15 sec între secundele 0-15 post efort (puls de efort) și între secundele 45-60 ale primului minut post efort (puls de revenire). Toate cele 3 valori de puls (P1, P2, P3) prin înmulțire cu 4 dau valori pe minut.
Se aplică formula: ;
Interpretarea probei se face astfel:
– valori mai mici de 0 = foarte bine
– valori între 0 – 5 = bine
– valori între 5 – 10 = mediu
– valori între 10 – 15 = satisfăcător
– valori > 15 = nesatisfăcător, și reclamă investigații suplimentare cardio-vasculare.
În cadrul cercetării noastre nu s-a apelat la pregătirea fizică generală, deoarece lucrând cu sportivii de performanță, pregătirea fizică specifică s-a axat pe aplicarea mijloacelor specifice, exerciții, testări, structuri ale antrenamentului care trebuie să le îndeplinească canotorii juniori.
6.4. Probele motrice specifice s-au folosit cu scopul testării nivelului pregătirii fizice specifice și anume:
Alergare de rezistență pe 1200m apreciată în minute și transformate în sec.;
Proba la ergometru 500 m apreciată în minute transformate în secunde;
Ramat orizontal (R.O.) haltera de 20 kg în 90”;
Forța-rezistența flexorilor palmari, Atârnat la bara fixă, apreciată în sec.;
Forța membrelor inferioare, Genoflexiuni libere cu haltera la ceafă de 20kg în 90”, apreciată număr de repetări;
Saritura in lungime de pe loc, apreciată în cm.;
Sărituri drepte cu desprindere pe verticală (detenta), apreciată în cm;
Forța abdominal; ridicarea trunchiului din culcat dorsal în 60”, apreciată în nr. de repetări
Forța spatelui; exensia trunchiului la lada, din culcat facial în 60”, apreciată prin nr. de repetări.
6.5. Teste de evaluare a performanței sportive individuale, obținute in anul de pregatire octombrie 2010- octombrie 2011, parametrii individuali și extrapolarea între macrocicluri.
6.6. Teste ergometrice – Ergo testele sunt considerate specifice și sunt folosite de antrenori pentru a-și evalua sportivii și pentru a-și alege bărcile în care vor concura la competiții [151]. Canotorii setează o distanță, de obicei, între 500, 2000, 5000 sau 6000 de metri pe ergometru și încearcă să scoată cel mai bun timp posibil. Calculatorul înregistrează și monitorizează toți factorii "loviturilor" și distanțelor: forța, viteză, cadentă, putere, lungimea etc. Vâslitul pe aceste aparate este considerat cea mai grea și extenuantă parte din canotaj și una dintre cele mai grele parți dintre toate sporturile.
Rezultatele acestor teste sunt un mod de a măsura forma fizică a sportivilor, pe care antrenorii le pot folosi ca factori de selecție. Totuși tehnica este un factor mai important pe apă decât pe un ergometru așa că formând o echipă numai cu rezultatele de la ergometru nu este tocmai o strategie optimă. Ergo testele sunt și un criteriu important în alegerea sportivilor pentru echipajele de juniori și seniori ale echipajelor nationale. Ergometrul a revoluționat posibilitatea de pregatire specifica a canotorilor si permite obiectivizarea activitatatii desfășurată prin măsurare, pe distanțe diferite care pot fi selectate din display, invatarea prin vâslire tempo diferit, date biomotrice despre sportivi in timpul efortului sportiv[177].
Clasificarea sportivilor în funcție de timpi nu e de fiecare data adoptată de antrenori deoarece Ergo testele nu dau toate informatiile despre potentialul care va fi pus în valoare în barcă. In general cu cât atletul este mai înalt și mai puternic cu atât timpul pe care îl va scoate pe ergometru va fi mai bun. Totuși, cu cât este mai greu canotorul, cu atât forța de frecare dintre barcă și apă va fi mai mare, fapt care necesită dezvoltarea unei forțe de propulsie care să o compenseze[57, p.82]. O formulă pentru ajustarea timpilor de pe ergometru pentru greutatea canotorului este uneori folosită de antrenorii care vor să îsi evalueze corect atleții.
Recorduri inregistrate pe distanța de 2000 de metri sunt: 5:36.0 la barbați si 6 :28.4 la femei. În afara probelor în ambarcatiuni mici care constituie, în canotaj, unul dintre cele mai bune teste ale programului de pregătire și ale capacitații motrice, ergometrul oferă un instrument de testare uniform, mai stabil, mai putin sensibil la variațiile de tehnică .
Tabel nr. 2.1.Cerințele pentru categoria juniori I (16-18ani)
Ergometrul poate masura capacitatea individuală de a produce putere în condiții specifice canotajului. Pentru a determina conditia fizica individuală corespunzatoare pentru canotaj , se poate argumenta lesne ca testul pe ergometru este cel mai propice mod de verificare, dupa competitia în S 1x[187]. Testul pe acest aparat poate reflecta mai bine conditia fizică specifică în canotaj, fară a mai acorda atenție anume calităților individuale pentru canotaj.
7. Metoda extrapolării. În procesul cercetărilor științifice s-a aplicat metoda extrapolării rezultatelor sportive obținute pe perioada anilor 2010-2011. Metoda respectivă ne-a permis să facem o analiză comparativă a rezultatelor obținute în competițiile pe ergometru și pe apă a canotorilor juniori demonstrate în perioada menționată mai sus, în acest sens s-a putut observa dinamica obținerii acestor rezultate, verificarea și menținerea unui vârf de formă sportivă stabilă sau îmbunătățită și în același timp; s-a putut efectua o analiză a conținutului planificării antrenamentului sportiv, privind aplicarea planului de pregătire cu ajutorul ergometrului. Aplicarea metodei extrapolării ne-a permis să evidențiem obținerea viitoarelor performanțe planificate și dorite din punct de vedere proiectarii în etapa finală pentru participarea la Campionatele Naționale de Canotaj.
8. Metoda experimentală. Experimentul este un demers logic și sistematic al cercetării științifice constatative și interpretative [153]. Pe baza experienței anterioare a cercetătorului și a unor cunoștințe dobândite prin documentare, experimentul a constat în punerea în practică a unui proiect instrucțional științific, urmat de observarea calificată a consecințelor și efectelor produse (măsurare, evaluare, interpretare rațională, argumentare prin metode statistice).
Experimentul efectuat este de tip constatativ și de bază, propunându-și creșterea eficienței procesului instructiv-educativ în antrenamentele desfășurate cu canotorii juniori. Astfel în procesul cercetărilor științifice efectuate am aplicat metoda experimentului pedagogic în care s-au urmărit următoarele etape:
Prima etapă (septembrie 2010) presupune: testarea inițială (T.I.) – determinarea nivelului de dezvoltare somatică și morfo-funcțională; de pregătire fizică specifică și tehnică (analiza video biomecanică) a sportivilor incluși în cercetare; tot în această etapă s-a efectuat o analiză detaliată a planurilor de pregătire și înregistrarea rezultatelor obținute în concursul nr.1.
Etapa a II-a (octombrie 2010– martie 2011) – testare finală a probelor de control (dezvoltarea somatică și morfo-funcțională, pregătirea fizică specifică aplicarea planului de pregătire elaborat și propus de noi, efectuarea testării finale pe ergometru (Concursul nr.2). Această etapă experimentală a prevăzut includerea programelor de pregătire în diferite etape ale pregătirii canotorilor juniori și analiza video biomecanică finală a tehnicii de vâslit la ergometru).
În cadrul experimentului pedagogic au fost incluși sportivi ai centrului olimpic de juniori, Snagov, Romania, în număr de 12 sportivi. În acestă etapă sportivii au avut ca mijloace de pregătire ergometrul, antrenamentul de forță în sala de haltere, alergarea și vaslitul pe apa.
Etapa a III-a a cuprins (aprilie – mai 2011) – testarea pregătirii canotorilor juniori pe apă – concursul nr.3.
9. Metode statistico-matematice de prelucrare, reprezentare grafică și interpretare a datelor. Pentru analiza datelor obținute în urma măsurătorilor și testărilor au fost folosiți indicatori statistico-matematici de prelucrare și interpretare a datelor cifrice, care au constat în studiul cantitativ al fenomenelor [39, 48, 62, 132, 138, 156, 158]. Cantitatea datelor recoltate cu ajutorul probelor și testelor aplicate a oferit date asupra efectelor calitative ale fenomenelor. Prelucrarea datelor s-a realizat cu ajutorul programului “KyPlot” iar formulele de calcul uzitate și maniera de analiză a indicatorilor obținuți au fost luate din literatura de specialitate.
Indicatorii statistico-matematici, care au contribuit la analiza și interpretarea obiectivă a datelor înregistrate pe parcursul derulării experimentului pedagogic sunt:
– media aritmetică – este o cantitate fictivă care aproximează un "centru" spre care, și-n jurul căruia gravitează datele provenite dintr-o măsurare reală. Aproximația este cu atât mai bună cu cât extremele sunt mai apropiate între ele. Ea rezultă din adunarea fiecărei valori a variabilei (x) raportată la numărul de subiecți (n) după formula:
(2.4)
unde :
= media aritmetică xi = valorile individuale;
Σ = operatorul adunării (suma) n = număr de cazuri.
– abaterea standard (σ) – este un număr fictiv care aproximează măsura în care rezultatele (unui șir de măsurători reale) se împrăștie în jurul valorii centrale, după formula:
(2.5)
n = număr de cazuri.
– coeficientul de variabilitate (v) este aproximarea procentuală a câtului dintre abaterea standard și media aritmetică
(2.6)
0 – 10% – omogenitate ridicată;
10 – 20% – omogenitate medie;
Peste 20% – omogenitate slabă, lipsă de omogenintate.
eroarea mediei (m) se calculeazã dupã formula:
m = (2.7)
– Coeficientul de corelație liniară evidențiază raportul de interdependență (intensitatea legăturii) dintre două fenomene, parametrice și neparametrice. Coeficientul de corelație (Pearson) pentru fenomene parametrice:
r= (2.8)
unde: xi, yi = valorile celor două variabile;
X, Y = mediile celor două variabile;
σx, σy = deviațiile standard ale celor două distribuții.
n = numărul de cazuri;
– Semnificația diferenței dintre medii permite stabilirea cu exactitate a faptului că diferențele între mediile aritmetice obținute sunt sau nu întâmplătoare.
Semnificația diferenței dintre rezultatele obținute în interiorul grupei experimentale pe baza rezultatelor obținute la testările inițiale și finale s-a calculate după formula:
t = (2.9)
pentru f (număr de cazuri) = n – 1, unde:
X1 = media aritmetică la testarea inițială;
X2 = media aritmetică la testarea finală
m12 = eroarea mediei la testarea inițială
m22 = eroarea mediei la testarea finală
r = coeficientul de corelație
f = n- 1
și t1 (2.10)
f = n1 + n2 – 2
2.2 Organizarea si desfasurarea cercetarii
Cercetarea de față s-a realizat în trei etape, după cum urmează:
Etapa I, aprilie 2009 – august 2010, a avut ca principale obiective: aprobarea temei, alcătuirea planului de lucru, studierea literaturii de specialitate, analiza documentelor de planificare a pregătirii în canotaj; aprobarea metodelor de cercetare; analiza opiniilor specialiștilor din canotaj referitor la optimizarea modelării pregătirii sportivilor juniori prin intermediul instalațiilor de tip Ergosim. Chestionarele au fost distribuite unui număr de 30 de antrenori din țară, care antreneaza la diferite cluburi, loturi, nivele, la fete sau la baieti.
Etapa a II – a a cercetării (septembrie 2010) a cuprins organizarea experimentului constatativ, privind testarea inițială a canotorilor juniori ai centrului olimpic de la Snagov, pe un eșantion de 12 sportivi. În această perioadă s-a determinat:
– nivelul de dezvoltare somatică și morfo-funcțională;
– nivelul de pregătire fizică specifică, tehnică (analiza video biomecanică);
– nivelul peformanțial pe ergometru a sportivilor.
Etapa a III-a (octombrie 2010 – mai 2011) a cercetării a cuprins:
– organizarea și desfășurarea experimentului pedagogic de bază, privind aplicarea modelului de pregătire pe ergometru;
– testarea finală:
– a nivelului de dezvoltare somatică și morfo-funcțională;
– a pregatirii fizice specifice și tehnice (analiza video biomecanică);
– a nivelului performanțial pe ergometru și pe apă a sportivilor incluși în cercetare.
Pe toata perioada experimentului sportivii au avut ca mijloace de pregătire ergometrul, antrenamentul de forță în sala de haltere, alergarea și vaslitul pe apa, adica aceleasi mijloace specifice. Cercetarea noastră nu se află în dezacord cu planul de pregătire al canotorilor juniori, ci, dimpotrivă, normele de verificare de la sfârșitul fiecărei etape, pistele de verificare și campionatele nationale, ne oferă informații despre efectele componentelor specifice ale antrenamentului, precum și relația dintre ele. Totodată am avut suportul material asigurat, precum și acordul federației de specialitate, deoarece cercetarea noastră nu obstrucționează realizarea obiectivelor de performanță, ea fiind o consultantă științifică și nu imixtiune în treburile lotului. Această cercetare s-a făcut atât în interesul constatării nivelului de pregătire fizica specifica si tehnica a subiecților, conform planului de pregătire și obiectivelor propuse, cât și-n legătură cu aplicația practică a lucrării noastre.
2.3.Studiu privind opiniile specialistilor din canotaj aplicand metoda chestionarii sociologice
Unul din obiectivele cercetării noastre se referă la studierea opiniilor specialiștilor din domeniul canotajului din România pentru obținerea unor informații ce reflectă structura și conținutul procesului de pregǎtire al canotorilor juniori de mare performanță cu vârste cuprinse între 16-18 ani. Pentru aceasta am alcătuit un chestionar format din 12 întrebări referitoare la anumite aspecte ale pregatirii in antrenamente a canotorilor juniori, întrebări care încearcă să încadreze obiectivele studiului nostru în problematica anchetată (Anexa 1a și b).
Chestionarele au fost distribuite unui număr de 30 de antrenori / profesori din țară, care au avut posibilitatea de a selecta unul sau mai multe răspunsuri din chestionarul primit. Răspunsurile întrebărilor din cadrul chestionarului au fost analizate cantitativ și procentual, apoi reprezentate grafic în funcție de ponderea acestora. Fiecare răspuns din chestionar a fost transformat și raportat la % din întrebare (Tabelul 2.2).
Tabelul 2.2. Rezultatele răspunsurilor privind opiniile specialiștilor din canotaj (n = 30)
Notă: Nr – număr de răspunsuri; n- specialiști, nr.antrenament/an, zile / uscat sau pe apă; ore/uscat sau pe apă etc.; A- H – răspunsurile întrebărilor din chestionar.
La întrebarea I-a „În ce măsură folosiți instalațiile tip ergosim în pregătirea canotorilor juniori 16-18 ani?” din cei chestionați, 27 de antrenori (90%) au optat pentru ambele variante: în vederea pregătirii pentru concursuri și mijloace specifice de pregătire, iar 2 antrenori (7%) au ales: pregătirea pentru concursuri și 1 antrenor (3%) – mijloc specific de pregătire.
La întrebarea a II-a „În care din mijloacele de pregătire pot participa sportivii?” din cei chestionați, 19 antrenori (63,3%) au ales: concursuri pe instalații tip ERGOSIM, 6 antrenori (20%) au ales concursuri de selecție, 3 antrenori (10%) – probe de control și 2 antrenori (4%) – concursuri după o perioadă de pregătire.
La întrebarea a III-a „Care dintre metodele moderne folosite în pregătirea canotorilor, credeți că sunt prioritare în pregătirea juniorilor de 16- 18 ani?” din cei chestionați 28 de antrenori (96,63%) au ales ambele metode de pregătire: metoda de circuit și metoda antrenamentului cu intervale iar 2 antrenori (3,4%) – alte metode.
a) pregătirea pe uscat b) pregătirea pe apă
Fig.2.2. Folosirea instalațiilor tip Ergosim în pregătirea canotorilor juniori
La întrebarea a IV-a „Menționați cât la % folosiți instalațiile de tip ERGOSIM în pregătirea pe uscat și pe apă”. Răspunsurile au fost grupate în două, urmărind câte ore și km se efectuează în perioadele menționate în ordine descrescătoare:
1) pe uscat din cei chestionați, 12 antrenori (40%) au ales în luna decembrie să se efectueze 16 ore și 120 km; 6 antrenori (20%) au ales în luna februarie 27 ore și 255km; 5 antrenori (16,7%) au ales luna octombrie 25 ore și 205km; 4 antrenori (13,3%) – luna noiembrie 28 ore și 245km și 3 antrenori (10%) – luna ianuarie 18 ore și 170 km.
2) pe apă din cei chestionați 14 antrenori (46,6%) au ales luna aprilie 10 ore și 65km; 6 antrenori (20%) au ales luna martie 16 ore și 120 km; 5 antrenori (16,7%) au ales luna septembrie 4 ore și 30 km; 3 antrenori (10%) au ales luna mai 5 ore și 30 km iar 2 antrenori (6,7%) – luna iunie 2 ore și 25km.
La întrebarea a V-a „Care dintre calitățile motrice considerați că ar trebui acordată mai mare atenție în pregătirea canotorilor juniori de 16-18 ani? din cei chestionați cei mai mulți au optat pentru calitatea, îndemânarea – 27 antrenori (34,2%); 24 de antrenori (30,4%) pentru forța în regim de rezistență; 16 antrenori (20,3%) – rezistența în regim de forță iar 12 antrenori (15,1%) pentru alte calități (mobilitatea, viteza etc).
La întrebarea a VI-a „Din ce ramuri de sport considerați ca ar împrumuta canotajul mai multe mijloace de realizare a pregătirii fizice? din cei chestionați toți au ales atletismul și gimnastica.
La întrebarea a -a „Care sunt valorile componentelor de bază pe perioada unui ciclu anual de antrenament în canotaj?” din cei chestionați pentru numărul de zile de pregătire pe an au răspuns 15 antrenori (12.5%) pentru 260 de zile iar pentru numărul de antrenamente pe an – 17 antrenori (14,2%) au răspuns pentru 660 antrenamente; pentru pregătire pe uscat – 14 antrenori (11,7%) au optat pentru 210 de zile și 16 antrenori (13,3%) pentru 220 de antrenamente; pentru pregătirea pe apă 13 antrenori (10,8%) au optat pentru 220 de zile iar 14 antrenori (11,7%) pentru 410 de antrenamente; pentru numărul de ore de pregătire pe uscat 16 antrenori (13,3%) au răspuns pentru 240 de ore iar pentru pregătirea pe apă 15 antrenori (12,5%) au răspuns pentru 600 de ore.
La întrebarea a VIII-a „Care dintre metodele de pregătire folosiți cel mai frecvent în procesul de antrenament”; dintre cei chestionați cele mai frecvente metode au fost optate de către toți: metoda explicativă (15,7%), metoda observației (15,7%), metoda în circuit (15,7%) și metoda pe intervale (15,7%) celelalte metode au fost alese de 24 antrenori (12,6%) metoda modelării, 21 antrenori (7,3%) – metoda practică și 14 antrenori (6,4%) au optat pentru metoda feedback.
La întrebarea a IX-a „Care dintre mijloacele pregătirii tehnice de dirijare a efortului fizic le folosiți în pregătirea canotorilor” din cei chestionați toți antrenorii (60%) au optat pentru instalații tip ERGOSIM, 16 antrenori (32%) pentru bicicletă și 4 antrenori (8%) pentru bandă de alergat.
La întrebarea a X-a „Care dintre variantele estimate au scopul prioritar al competițiilor desfășurate pe instalații tip ERGOSIM, din cei chestionați 9 antrenori (30%) au răspuns pentru dezvoltarea tehnicii de vâslit (40- 60%), 7 antrenori (23,3%) pentru dezvoltarea experienței de practicare în concursuri (40-60%), 6 antrenori (20%) pentru dezvoltarea aptitudinilor motrice specifice (70-90%), 5 antrenori (16,7%) pentru pregătirea specifică complementară (70-90%) iar 3 antrenori (10%) pentru dezvoltarea capacității de transfer a deprinderilor motrice obținute pe uscat în condiții de apă (70-90%).
a) Volumul b) intensitatea
Fig.2.3. Relația volumulului și intensitatea efortului fizic în pregătirea canotorilor juniori
La întrebarea a XI-a „Specificați volumul și intensitatea efortului fizic pe perioade diferite de antrenament pentru pregătirea în vederea participării la competițiile pe ergometru?” din cei chestionați pentru volumul efortului în perioada pregătitoare 16 antrenori (31,4%) au ales ponderea de 90%; în perioada precompetițională 17 antrenori (33,3%) – pondere 75% iar în perioada competițională 18 antrenori au acordat 30%; în ceea ce privește intensitatea efortului în perioada pregătitoare 17 antrenori (31,5%) au acordat o pondere de 50%, în perioada precompetițională 18 antrenori (33,3%) au dat o pondere de 75% iar în perioada competițională 19 antrenori (35,2%) au acordat o pondere de 90%.
La întrebarea a XII-a „Menționați ponderea componentelor pregătirii canotorilor juniori de 16 – 18 ani?” din cei chestionați pentru pregătirea pe uscat au răspuns 16 antrenori (53,4%) pentru pregătirea fizică specifică (50%); 3 antrenori (10%) pentru pregătirea fizică generală (30%); 3 antrenori (10%) pentru pregătirea tehnică (30%); 4 antrenori (13,3%) pentru pregătirea psihologică (30%) și 4 antrenori (13,3%) pentru pregătirea teoretică (30%). În ceea ce privește pregătirea pe apă din cei chestionați 17 antrenori (56,7%) au raspuns pentru pregătirea tehnică (75%), 7 antrenori (23,3%) au răspuns pentru tactică (30%) și 6 antrenori (20%) au optat pentru pregătirea fizica specifica (50%).
a) pe uscat b) pe apă
Fig.2.4. Ponderea componentelor pregătirii canotorilor juniori de 16 -18 ani.
Studiul opiniilor specialiștilor din canotaj evidențiază problematica abordării modelării și planificării pregătirii canotorilor juniori de 16-18 ani, folosirea metodelor moderne de pregătire, ponderea parametrilor efortului în diferite etape de pregătire atât pe uscat cât și pe apă, folosirea mijloacelor specifice și nespecifice în cadrul pregătirii, în special evidențierea ponderii pregătirii cu ajutorul instalațiilor de tip ergosim.
2.4. Analiza documentelor de planificare a antrenamentului sportiv la canotorii juniori pe perioada unui ciclu anual de pregatire
Planificarea reprezinta modalitatea de organizare a pregatirii sportive din punct de vedere metodic si stiintific. Dragnea, A. citat de Teodorescu S., da urmatoarea definitie: “planificarea reprezinta activitatea de elaborare amanuntita si precisa a obiectivelor de instruire si performanta, precum si a mijloacelor, metodelor si formelor de organizare adecvate scopurilor propuse[128, p. 107].
Dupa Zabet B., “esenta planificarii consta in argumentarea, prelucrarea si definitivarea documentara a continutului si succesiunii actiunilor pedagogului (profesorului, antrenorului) pentru rezolvarea sarcinilor de instruire si educatie [155, p. 336].
Planificarea este instrumentul cel mai important pe care antrenorul il are la dispozitie pentru dirijarea unui program de antrenament bine organizat, planificarea elimina hazardul, abordarea lipsita de obiective, "lucrul dupa ureche", constituie un indreptar, imprima o directie si confera un scop precis lucrului intreprins. Nu in ultimul rand, planificarea este arta de a utiliza stiinta pentru a structura un program de pregatire.
Procesul de planificare trebuie vazut ca o cale de manipulare a antrenamentului sportiv, in concordanta cu specificul fiecarei ramuri de sport in parte, pentru atingerea celei mai inalte performante posibile [19, p. 124].
Un merit deosebit în sistematizarea planificării îl are L.P. Matveev, care consideră că planificarea antrenamentului sportiv este de trei tipuri [93]:
Macrociclu
Mezociclu
Microciclu
Tabelul 2.3. Principalii indicatori cantitativi ai modelului de pregătire în canotaj
după Nicu, A., 1993, [100, p. 430-432]
În cadrul procesului de instruire a sportivilor de perspectivă planificarea trebuie elaborată pe o perioadă mai lungă, în vederea obținerii rezultatelor planificate. Planificarea reclamă din partea antrenorilor o pregătire profesională superioară și o experiență practică bogată, care să contribuie la alcătuirea corespunzătoare a programului de pregătire [72, p. 236].
Planificarea obținerii la anumite intervale a unor indici de randament bine precizați asigură posibilitatea însușirii sistematice și temeinice a elementelor de conținut ale sportivului respectiv și, odată cu acesta, evitarea forțării organismului copiilor și juniorilor [40, p 321-328].
Planul anual de pregatire inseamna, conceptia teoretico-metodica a pregatirii si reprezinta cunostintele si implicatiile metodice ale unei ramuri de sport. Tine cont de potentialul sportivilor si nivelul lor de dezvoltare, se bazeaza pe performantele sportivilor la testari sau in competitii, pe progresul realizat si are in vedere calendarul competitional [3, 108, 128, 154].
Planul de pregătire pretinde o elaborare amănunțită a obiectivelor de performanță și instruire, a calendarului competițional (datele, locurile de desfășurare a concursurilor, numărul starturilor și a zilelor de concurs), a metodelor și mijloacelor utilizate, a solicitărilor din cadrul lecțiilor, volumul și intensitatea efortului, elaborare care nu se face rigid, mecanic, ci luând în considerație modul în care sportivul răspunde la solicitări.[125, p. 98-99].
Tipurile planurilor de pregatire
Dinamica dezvoltarii unei ramuri sportive (canotaj) , trebuie sa prognozeze prin planificare, ceea ce se va intampla in viitorul indepartat – 4 ani (ciclu olimpic) sau apropiat, 1 an, o perioada, o etapa, o saptamana, o zi. În canotaj planificarea opereaza cu 3 tipuri de documente:
1. Plan de perspectiva (cvadrienal, pe 4 ani – ciclu olimpic), cuprinde: periodizarea, graficul anual, obiective de perspectiva;
2. Planul current (planul anual si de etapa), cuprinde: periodizarea, etapizarea, graficul anual, factorii antrenamentului, obiective anuale, volumul in ore, km, tone (kg), intensitatea in procente, raportul intre factorii antrenamentului, caracterul mijloacelor;
3. Planul operativ (ciclul saptamanal sau microciclul si planul de lectie), cuprinde: numar de zile de antrenament, numar de antrenamente, durata antrenamentelor, intensitatea antrenamentelor, structurarea (ciclicitatea) antrenamentelor, caracterul factorilor antrenamentelor, caracterul mijloacelor, obiective faziale; respectiv, planul de lectie (conspectul) cuprinde: partea introductiva, fundamentala, detaliate pe durate si intensite. [100, p. 452]
In activitatea de performanta in canotaj, antrenorii opereaza cel mai adesea cu planul anual, planul de etapa si microciclul sau ciclul saptamanal. In canotaj planul anual cuprinde 10-12 capitole:
– componenta lotului de sportivi;
– componenta colectivului tehnic;
– calendarul competitional;
– obiective de performanta;
– etapizarea si continutul pregatirii;
– mijloacele si metodele pregatirii (P.C. si normele de control);
-indicatorii cantitativi si calitativi ;
-etapele pregatirii;
– sistemul de refacere si sustinere a efortului;
– dotari materiale.
La acestea se mai poate adauga, sistemul managerial, individualizarea antrenamentului si formarea echipajelor.
Aceasta structura nu este rigida, ea se poate modifica in functie de obiectivele de performanta si/sau calendarul competitional.
Exemple: pentru seniori, daca este an preolimpic, criterii de calificare la J.O.; pentru juniori si "tineret", an cu C.E.J.; U23, sau numai pentru juniori, an cu C.M.J, si C.E.J.; astfel cu doua varfuri de forma sportiva, etc.
La elaborarea unui plan anual se vor avea in vedere urmatorii factori[101, 128]:
• calendarul competitional;
• structura anului scolar, in mod special pt. elevii si studentii sportivi;
• locul si conditiile de pregatire;
• sarbatorile legale si religioase;
• structura si valoarea lotului de sportivi;
• prognoza performantelor pe plan mondial, european, national;
• obiectivele de performante finale si faziale;
• probele si normele de control;
• dotarile materiale;
•sistemul de refacere si sustinere a efortului.
Planul de etapa va tine seama de urmatorii factori:
• va avea durata de aproximativ 1 luna calendaristica;
• va avea in vedere daca activitatea școlara permite antrenamente atât dimineata, cat si după amiază;
ciclicitatea tipurilor de antrenamente;
locul de desfasurare a pregatirii;
obiectivele etapei;
indicatorii cantitativi si calitativi;
metodele si mijloacele de pregatire;
calitatea si cantitatea metodelor si mijloacelor de pregatire;
• calitatea competitiilor (oficiale, de obiectiv, de verificare, internationale si/sau nationale,etc);
• sistemul de refacere si sustinere a efortului;
Tabelul 2.4 CICLUL SAPTAMANAL NR……
GRUPA…………………. ANTRENOR……………………..
MEDIC………………………..
ECHIPAJ………………. DE LA……………PANA LA…………..
Continuare Tabelul 2.4 SINTEZA PREGATIRII
Legenda coduri: N.a = nr. antr; Nr. h = nr. ore; L = lucru mecanic (jouli)
(dupa Mociani V., Radut C). Dupa Nicu A, p 452.
În elaborarea unui microciclu, se va ține seama de o serie de factori, dintre care cei mai importanți sunt următorii:
stabilirea obiectivelor, în special pentru factorii principali ai pregătirii;
stabilirea cerințelor pregătirii (nr. de lecții, volumul, intensitatea, etc.)
stabilirea nivelului de intensitate, vârfurile de intensitate și alternanța lor cu cele mai puțin intense;
determinarea caracterului pregătirii, felul metodelor și mijloacelor utilizate în fiecare lecție, refacerea;
orice microciclu va debuta cu lecții de intensitate mică sau medie și va continua progresiv;
înaintea unei competiții importante, se va utiliza un microciclu cu un singur vârf de intensitate, pe care sportivul trebuie să-l atingă în finală.
Pe lânga acești factori, se vor determina numărul lecțiilor de antrenament ( una sau mai multe), pe care trebuie să le execute sportivul respectiv, durata și conținutul fiecărei lecții. [17, p. 139].
Microciclu (ciclul săptămânal), reprezintă instrumentul funcțional cel mai important al planificării, deoarece structura și conținutul său determină calitatea procesului de antrenament.
După Teodorescu S., cerințele unui microciclu sunt[128]:
învațarea și perfecționarea tehnicii în condiții de intensitate medie;
perfecționarea tehnicii în condiții de intensitate submaximală și maximală;
dezvoltarea vitezei de scurtă durată;
dezvoltarea rezistenței aerobe;
dezvoltarea forței prin utilizarea unor încărcături de 90-100%;
dezvoltarea forței musculare în condiții de intensitate mare și maximă;
dezvoltarea rezistenței cardiorespiratorii în condiții de intensitate maximă;
dezvoltarea rezistenței cardiorespiratorii în condiții de intensitate moderată.
Aceasta succesiune este orientativă si se aplică în funcție de caracteristicile fiecărei ramuri de sport, dar se poate concluziona totuși că ordinea este urmatoarea: dezvoltarea elementelor tehnice și tactice, dezvoltarea vitezei sau forței și dezvoltarea forței generale și specifice.
Rezistența specifică rezultă și din repetarea unor lecții(2-3/sapt) cu aceleași obiective, metode și mijloace.
La elaborarea unui microciclu pot colabora: metodistul, antrenorii și sportivii pe de o parte, medicul, biochimistul, psihologul, dieteticianul, administratorul cantonamentului pe de altă parte.
La elaborarea planurilor microcicluri pentru elevi, se va lua în calcul, dacă este saptamâna cu școală, fără școală, vacanța școlară, clase cu program sportiv, cu scutire de frecvența(parțiala sau totală), saptamâna școlară cu teste (teze, examene).
Autorii Triboi V., si Pacuraru A., sunt de parere ca microciclurile principale sunt: proprii de antrenament, înainte de competiție, competiționale și de restabilire[130, p. 298]. Nicu, A. consideră că “ciclul anual variază de la o ramură de sport la alta, media lor fiind de 44 – 46”. Același autor susține faptul că majoritatea microciclurilor sunt de antrenament și cele mai puține sunt de concurs.
După Mociani, V., și Rădut, C., citați de, Nicu A., în canotaj un microciclu cuprinde 23 de lecții din care 14 pe apa sau ergometru, 4 de sală (circuite de dezvoltare a forței), 3 de alergare și 2 cu exerciții de compensare (exerciții cu caracter corectiv și de compensare) [97, p. 451]. Momentele libere sunt jumătățile de zi : miercuri, sâmbătă și duminică.
Conspectul de lecție reprezinta un instrument de lucru puțin folosit în activitatea de canotaj, chiar și la nivelul secției de juniori și are trei părți:
partea introductivă(încalzirea), durează 15-20 min. și cuprinde:
– pe uscat: prezența, anunțarea temei, alergare, exerciții de mobilitate, stretching, etc.; – pe apă: 2-3 km., vâslit în R4, sau dupa caz în Rl;
partea fundamentală, durează 60- 90 min. și cuprinde efectuarea temei lecției, specific (pe apă) și pe uscat(forță, alergare, mobilitate, jocuri);
partea de încheiere(finală), durează 10-15 min și cuprinde:
pe apă, vâslit 2-3 km. în R4;
pe uscat, alergare ușoară,
exerciții de relaxare musculară și respiratorie.
Conspectul de lecție va ține seama de programul zilnic care este în corelație cu etapa de pregătire și obiectivele acesteia.
Alte elemente ale planificării sunt: evidența la antrenamente, caietul antrenorului și caietul sportivului. Aceste componente constituie elemente de bază ale planificării și sunt factori determinanți în elaborarea planurilor de pregătire.
Metodologia de elaborare a planificării. Tehnologia conceperii planificării procesului de antrenament reprezintă una dintre activitațile principale ale cadrelor tehnice. Pentru elaborarea unui plan de pregatire cadrele tehnice vor opera cu:
planul bugetar pe perioada de planificat;
tabelul valoric al colectivului de sportivi;
calendarul anual, cu sărbătorile legale și religioase;
calendarul competitional, în care sunt consemnate competițiile internaționale și interne, oficiale și de verificare;
planul de pregătire precedent;
caietul antrenorului;
evidenta la antrenamente a precedentei perioade;
regulamentul competitional internațional și intern;
planul managerial;
strategia federației de specialitate;
structura anului școlar și universitar.
Elaborarea unui plan de pregătire presupune mai multe etape, care sunt în concordanța cu structura acestuia. Astfel dupa consemnarea colectivelor de sportivi și tehnic și a calendarului competițional, se stabilesc obiectivele de performanța, în funcție de valoarea sportivilor. Obiectivele de performanță trebuie să fie mobilizatoare, dar nu excesiv sau nejustificat de optimiste; vor fi stabilite judicios și în concordanța cu valoarea si rezultatele sportivilor. La juniori, se pot stabili obiective de :
performanța,
de timp,
de promovare în centre olimpice de perspectivă.
Etapizarea constituie de fapt cea mai importanta veriga a planului de pregatire și se realizează începand cu etapa finală, etapă care cuprinde obiectivul major(final). Durata, structura, cronologia și tipologia celorlalte etape este determinată de etapa finală. În general etapele unui plan de pregătire anual, are o durata de 4 săptămâni și va coincide cu o lună calendaristică (opinia autorului), din considerente biologice.
Alegerea metodelor și mijloacelor pregătirii trebuie sa țina seama de categoriile de vârsta (J I, J II, J III), de sex, de condițiile de pregătire, dar mai ales de posibilitațile reale ale sportivilor. La acest capitol se pot include probele si normele de control, care vor ține seama de aceiași factori.
Capitolul indicatorilor cantitativi și calitativi, obligă cadrele tehnice să posede calități de matematicieni, informaticieni, statisticieni, deoarece datele planurilor, trebuie cantificate și centralizate cu exactitate.
De aceea acest capitol se mai poate numi generic, centralizator cu indicatorii cantitativi și calitativi. Acest capitol reprezinta cantificarea antrenamentelor pe o perioadă de timp determinată. Indicatorii cantitativi sunt exprimați în tone, kilograme, kilometri, luni, zile, ore, minute, secunde și/sau numere de repetări, iar cei calitativi în procente, pe regimuri de efort, R4-R1.
La capitolul referitor la etapele pregătirii, se consemnează structura microciclurilor, pe durata respectiva, cu precizări asupra cantităților mijloacelor pregătirii. Modificarea graduală a volumului și intensității, în funcție de obiectivele de performanța faziale sș finale, programate în mod sistemic în planurile de pregătire, pot avea efecte spectaculoase.
2.5. Determinarea nivelului dezvoltării somatice, morfo-funcționale și a pregătirii fizice specifice, tehnice și performanțiale a canotorilor juniori de 16 -18 ani
Determinarea nivelului dezvoltării somatice a canotorilor juniori de 16-18 ani s-a realizat în cadrul cercetării, prin măsurarea datelor antropometrice și s-a raportat la calculul pentru dezvoltarea fizică și starea de nutriție din Ghidul de bază pentru unitățile sportive românești / canotaj, INMS, 1987 (Model masculin Open, peste 21 de ani), rezutatele individuale fiind prezentate în anexa 2a. a lucrării:
Tabelul 2.5. Rezultatele dezvoltării somatice comparativ cu modelul sportivului de performanță a canotorilor juniori de 16- 18 ani (n = 12)
Fig. 2.5. Dezvoltarea somatică a canotorilor juniori de 16- 18 ani
1. Înălțimea, cm – prezintă o medie de 190.13 cm ceea ce înseamnă 96,5% din modelul Open de 197cm.
2. Înălțimea întins, cm – prezintă o medie de 245,63 cm, ceea ce înseamnă 95,7% comparativ cu modelul Open de 256cm.
3. Anvergura, cm – prezintă o medie de 196,21, ceea ce înseamnă 93,8% comparativ cu modelul Open de 209 cm.
4. Greutatea, kg – prezintă o medie de 82,08 kg, ceea ce înseamnă 82% comparativ cu modelul Open de 100kg.
Determinarea nivelului dezvoltării capacității funcționale a canotorilor juniori de 16- 18 ani s-a realizat prin aplicarea unor teste de explorare funcțională, urmărind atât nivelul condiției fizice cât și a stării funcționale în perioada respectivă (tabelul 2.4 și figurele 2.6 și 2.7, Anexa 3).
Tabelul 2.6. Rezultatele dezvoltării capacității funcționale a canotorilor juniori 16 -18 ani (n =12)
Fig.2.6. Dezvoltarea capacității funcționale a canotorilor juniori 16 – 18 ani
În clinostatism, FC are o medie de 61.67 b/min, TAmax.- 118,25 mmH și TA min.- 64,5 mmH; În ortostatism, FC are o medie de 66,5 b/min, TAmax. – 118,08mmH iar TAmin. – 66.00 mmH. Privind rezultatele testelor funcționale la testul Sargent se evidențiază o medie de 146,59 kgm/s, reprezentând o capacitate maximă anaerobă bună; testul Harward are o medie de 80,3 puncte ceea ce reprezinta o condiție fizică bună iar la testul Rufiier – media este de 5.98 puncte, semnificând un nivel mediu de dezvoltare.
Fig.2.7. Rezultatele testelor funcționale a canotorilor juniori de 16 -18 ani
Determinarea nivelului pregătirii fizice specifice a canotorilor juniori de 16- 18 ani s-a realizat prin aplicarea unei baterii de probe de control impuse de către Federația Română de Canotaj () și selectate 9 probe, considerate cele mai reprezentative cercetării noastre (tabelul 2.7, figura 2.7 și Anexa 5a și b).
Tabelul 2.7. Rezultatele pregătirii fizice specifice a canotorilor juniori de 16 -18 ani (n = 12)
1. Alergarea de rezistență, 1200m este o probă specifică și este ca durată de efort aproximativ egală cu durata cursei de 2000m pe apă. Rezultatele testării evidențiază o medie de 325.76 sec. (valoare transformată în minute – 5:25.76).
Fig.2.8. Rezultatele pregătirii fizice specifice a canotorilor juniori de 16 -18 ani
2. Proba de ergometru de 500m (sec.), reprezintă startul și intrarea în cadența de cursă, având o medie de 105,6 sec (valoare transformată în minute – 1:45,06).
3. Ramatul orizontal din culcat cu haltera de 20 kg pe durata de 90 sec. (nr.repetări), reprezintă forța de tracțiune a brațelor la vâslit, evidențiind o medie de 87.33 repetări.
4. Atârnat la bara fixă (sec.)- reprezintă forța flexorilor palmari necesari prizei pe vâslă, evidențiază o medie de 128.75 sec. (val. transf. în minute – 2:8.75).
5. Genoflexiuni libere cu haltera 20 kg în 90 sec (nr.repetări), reprezintă forța membrelor inferioare necesară în faza de tracțiune prin apă și împingere în palonier, cu o medie de 67.08 repetări.
6. Săritură în lungime de pe loc (cm), reprezintă forța explozivă necesară la loviturile din start (primele 10 lovituri), are o medie de 220,5 cm.
7. Sărituri drepte pe verticală în 30 sec. (nr.repetări), reprezintă forța explozivă necesară la începutul cursei sau la lansarea din start a schifului, are o medie de 24,42 repetări.
8. Forța abdominală, apreciată în ridicări de trunchi în 60 sec.(nr.repetări), reprezintă forța necesară în degajare (scoaterea palelor din apă și răsucirea vâslelor), având o medie de 38,75 repetări.
9. Forța spatelui, apreciată prin extensii de trunchi în 60 sec.(nr.repetări), necesară la plecarea din start și degajare, evidențiind o medie de 42.25 repetări.
În concluzie se constată nivelul pregătirii fizice specifice a canotorilor juniori de 16 -18 ani, privind dezvoltarea forței musculare și a rezistenței specifice necesare probei de vâslit atât la ergometru cât și pe ambarcațiune.
Determinarea nivelului pregătirii tehnice a canotorilor juniori de 16- 18 ani s-a realizat cu ajutorul analizei video biomecanice, folosind programului „Physics TollKit”, urmărind caracteristicile cinematice și dinamice ale fazelor mișcării de vâslit la ergometru. Pentru aceasta a fost necesară înregistrarea cu ajutorul unei camere video Panasonic clasic mini DV, la o distanță de 10 m, perpendicular pe planul mișcării; transformarea capturii video în format AVI cu ajutorul programului Pinnacle Studio, deasemenea au fost efectuate măsurătorile antropometrice necesare și calibrarea imaginii video la 2 cadre în 25 pași.
Reperele spațiale de încadrare a imaginii au fost: lungimea membrelor inferioare (origine și inserție: maleola externă – articulația coxo-femurală) și origine nouă (new origine) – călcâi.
Fig.2.9. Analiza biomecanică R1- erogometru 2000m
În tabelul 2.8. și figurile 2.10, a și b sunt prezentate mediile traiectoriilor segmentelor corpului la mișcarea de vâslit pe ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani, evidențiind următoarele momente ale mișcării (Anexa 14a):
Atacul cu poziția de plecare din ghemuit;
Tracțiunea compusă din două subfaze:
a) întinderea picioarelor și începerea tracțiunii brațelor și
b) finalizarea tracțiunii brațelor;
Degajarea – prin începerea îndoirii picioarelor;
Revenirea în poziția finală.
Tabelul 2.8. Rezultatele mediilor traiectoriilor segmentelor corpului la vaslit pe ergometru a canotorilor juniori de 16- 18 ani (n = 6)
a) Deplasare pe orizontală (X, m)
b) Deplasare pe verticală (Y, m)
Fig.2.10. Traiectoriile segmentelor corpului la mișcarea de vaslit pe ergometru
În figura 2.10a sunt prezentate mediile traiectoriilor segmentelor corpului în mișcarea de vâslit la ergometru, deplasare pe orizontală (X,m) a articulațiilor coxofemurale (CGG), scapulo-humerale (umăr) și articulația mâinii (pumn) (Anexa 10a).
În figura 2.10b sunt prezentate mediile traiectoriilor segmentelor corpului în mișcarea de vâslit la ergometru, deplasare pe verticală (Y,m) a articulațiilor coxofemurale (CGG), scapulohumerale (umăr) și articulația mâinii (pumn) (Anexa 10a).
Tabelul 2.9. Rezultatele mediilor rezultantei vitezei mișcării de vâslit la ergometru (n = 6)
Fig.2.11. Rezultanta vitezei de deplasare a segmentelor corpului la mișcarea de vâslit pe ergometru
În tabelul 2.9 și figura 2.11 sunt prezentate rezultatele mediilor rezultantei vitezei de deplasare a segmentelor corpului în mișcarea de vâslit executată de canotorii juniori de 16 -18 ani pe ergometru, evidențiind ca în faza de atac în poziția de plecare viteza cea mai mare este în articulația mâinii (pumn) 4.29 m/s; în faza de tracțiune în momentul întinderii maxime a picioarelor și începerii tracțiunii cu brațele, viteza cea mai mare este în articulația mâinii 4.93 m/s iar în faza finalizării tracțiunii cu brațele, viteza cea mai mare este tot în articulația mâinii 1.35 m/s; în faza degajării când începe îndoirea membrelor inferioare (genunchi), viteza cea mai mare este în articulația mâinii 5.63m/s; în poziția finală de revenire, viteza cea mai mare este în articulația mâinii de 3.19m/s (Anexa 14b).
În concluzie putem spune că în toate fazele mișcării de vâslit pe ergometru rezultanta vitezei este cea mai mare în articulația mâinii, evidențiind importanța acesteia în creșterea performanței în cadrul probei de concurs la acest aparat (ergometru).
În tabelul 2.10 și figura 2.12 sunt prezentate rezultatele mediilor rezultantei forței în mișcarea de vâslit pe ergometru executate de canotorii juniori de 16 -18 ani, evidențiind în faza de atac în mometul începerii mișcării de tracțiune rezultanta forței cea mai mare este în articulația mâinii (pumn) – 1973,33 N, în faza de tracțiune în mometrul întindeii maxime a membrelor inferioare și începerii tracțiunii rezultanta forței cea mai mare este în articulația scapulo- humerală (umăr) – 3873,33 N; în finalizarea tracțiunii rezultanta forței are valoare cea mai mare în articulația mâinii – 9926,67N; în faza degajării în momentul începerii îndoirii membrelor inferioare rezultanta forței are valoare cea mai mare în articulația umărului de 1553,17 N iar în revenirea în poziția finală rezultanta forței este cea mai mare în articulația mâinii de 1025,65 N (Anexa 14c).
Tabelul 2.10. Rezultatele rezultantei forței a mișcării de vâslit la ergometru (n = 6)
Fig.2.12. Rezultanta forței in mișcarea de vâslit la ergometru
În concluzie putem evidenția importanța forței membrelor superioare și a spatelui, în special a musculaturii lombare, în executarea tracțiunii cu o forță și viteza mai mare iar în faza de degajare – mai lent și controlat în momentul revenirii în poziția finală.
Rezultatele caracteristilor cinematice și dinamice a mișcării de vâslit la ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani, pe baza analizei video biomecanice, scot în evidență traiectoriile segmentelor corpului (CGG, Umăr și Pumn), rezultanta vitezei și a forței lineare și influența acestora asupra execuției tehnice a fazelor mișcării de vâslit.
Pentru a determina nivelul pregătirii sportive, privind nivelul performanțial al canotorilor juniori de 16- 18 ani aflați în cercetarea noastră, am înregistrat rezultatele obținute în concurs (testarea inițială, tabelul 2.11, fig.2.13, Anexa 7).
Tabelul 2.11. Rezultate obținute la Campionatul Național – Ergometru – 2000m (n = 12)
Fig.2.13. Rezultatele obținute la Campionatul Național – Ergometru – 2000m
2.6. Elaborarea modelului în cadrul sistemului de pregătire a canotorilor juniori de 16 -18 ani pentru participarea în concursuri pe instalații tip ergosim
Pentru a evidenția eficiența aplicării planului model de pregătire pentru participarea în concursuri pe instalații tip ergosim, din analiza planului anual de pregătire și experiența personală, am elaborat un program de pregătire pe perioada unui macrociclu de pregătire (ianuarie – martie 2011), alcătuit din 3 mezocicluri și 13 microcicluri de pregătire (Tabelul 2.12)
Obiectivele principale ale pregătirii:
Dezvoltarea rezistenței generale și specifice;
Creșterea forței musculare la nivelul membrelor superioare, spatelui, abdomenului și membrelor inferioare;
Creșterea mobilității articulare și flexibilității musculare;
Învățarea tehnicii vâslitului pe ergometru;
Formarea deprinderii motrice corecte cu îngreuiere;
Participarea în competiții atât la ergometru cât și pe apă;
Selecția canotorilor juniori de 16 -18 ani cu performanțele cele mai bune pentru participarea în competițiile internaționale.
Mijloace folosite:
școala alergării de durată cu FC 24-26 / 10 sec;
circuite de pregătire fizică generala;
circuite de creștere a forței generale;
îngreuieri adaptate vârstei cu accent pe corectitudinea execuției, lucru cu propria greutate;
ponderea aliurilor fiind de: R4 – 70% și R3 – 30%
cadența va fi între 14 și 24 lovituri / min;
pregătirea se va face pe ergometru.
Mezociclul nr.1 : (ianuarie 2011) – 4 microcicluri:
Locul de desfășurare: Snagov
Conținutul pregătirii:
– tip A
– tip A1
Obiectivele etapei:
dezvoltarea capacității de efort în regim aerob
dezvoltarea fizică generală
individualizarea încărcăturii în funcție de rezultatele anterioare
testarea sportivilor în efort specific
Mezociclul nr.2 (februarie 2011) – 4 microcicluri
Locul de desfășurare: Snagov
Conținutul pregătirii:
– tip A
– tip A1
Obiectivele etapei:
perfecționarea tehnicii de vâslit pe ergometru
individualizarea pregătirii în funcție de rezultatele obținute în etapa anterioară
Mezociclul nr.3 (martie 2011) – 5 microcicluri
Locul de desfășurare: Snagov
Conținutul pregătirii: tip A și tip A1.
Obiectivele etapei:
dezvoltarea fizică generala
continuarea dezvoltării capacității biologice, funcționale și motrice
perfecționarea tehnicii de vâslit pe ergometru;
participarea la Campionatul Național Ergometru.
Tabelul 2.12. Conținutul parametrilor efortului și a mijloacelor de pregătire
Conținutul planului de pregătire:
Relația volum – intensitatea a efortului:
total antrenamente vâslit: (MZC nr.1- 7-8 km / oră; MZC nr.2 și 3 – 9-10 km/h):
antrenamente de forță – 1h 30 min;
antrenamente alergare – 1h.;
alte mijloace (joc sportiv, stretching etc.) – 1h
Ponderea mijloacelor de pregătire în mezociclul nr.1:
total antrenamente vâslit – 50%;
antrenamente de forță – 30%;
antrenamente de alergare – 15%
alte mijloace – 3%
Ponderea mijloacelor de pregătire în mezociclul nr.2:
total antrenamente vâslit – 50%;
antrenamente de forță – 20%;
antrenamente de alergare – 25%;
alte mijloace – 5%
Ponderea mijloacelor de pregătire în mezociclul nr.3:
total antrenamente vâslit – 50%;
antrenamente de forță – 15%;
antrenamente de alergare – 30%;
alte mijloace – 5%
Observații:
MZC 1 – alcătuit din 4 MiC-uri, forță mai multă, corectare tehnică curba efort,
MZC 2 – alcătuit din 4 MiC-uri, scăderea ponderii forței, accent pe capacitatea de efort – rezistență, alergare;
MZC 3 – alcătuit din 5 MiC-uri, reducerea volumului și intensitate antrenamentelor de forță, creșterea / îmbunățățirea capacității de efort specific – antrenamente de alergare și antrenamente de vâslit pe ergometru.
Ponderea alurilor
Tempouri standard de vâslit
Microciclul săptămânal cu școală – vâslit tip A
Microciclul săptămânal cu școala – vâslit tip A1
2.7.Concluzii la capitolul 2
Eficacitatea sistemului de pregătire sportivă a canotorilor juniori pentru participarea în concursuri de obiectiv s-a materializat prin abordarea unei metodologii de cercetare științifica moderna, studiul opiniilor specialiștilor din canotaj, determinarea nivelului dezvoltării somatice și morfo-funcționale comparativ cu modelul Open; constatarea nivelul pregătirii fizice specifice în concordanță cu cerințele impuse de , pregătirii tehnice cu ajutorul analizei video biomecanice și a nivelului performanțial în cadrul concursurilor pe ergometru; analiza planului de pregătire propus de și elaborarea planului model necesar pregătirii canotorilor juniori de 16 -18 ani aflați în cadrul cercetării.
Studiul opiniilor specialiștilor din canotaj evidențiază problematica abordării modelării și planificării pregătirii canotorilor juniori de 16-18 ani, folosirea metodelor moderne de pregătire, ponderea parametrilor efortului în diferite etape de pregătire atât pe uscat cât și pe apă, folosirea mijloacelor specifice și nespecifice în cadrul pregătirii, în special evidențierea ponderii pregătirii cu ajutorul instalațiilor de tip ergosim.
Determinarea nivelului dezvoltării somatice și morfo-funcționale evidențiază raportul datelor antropometrice a canotorilor cu modelul Open, nivelul explorării funcționale, urmărind atât nivelul condiției fizice cât și a stării funcționale în perioada respectivă.
Aprecierea nivelului pregătirii fizice specifice scoate în evidență nivelul dezvoltării calitărilor motrice forța – rezistența în concordanță cu specificul probei de concurs pe ergometru și ambarcațiune, prin aplicarea unei baterii de probe de control impuse de către .
Determinarea nivelului pregătirii tehnice a canotorilor juniori de 16- 18 ani s-a realizat cu ajutorul analizei video biomecanice, evidențiind caracteristile cinematice și dinamice a mișcării de vâslit la ergometru, privind traiectoriile segmentelor corpului (CGG, Umăr și Pumn), rezultanta vitezei și a forței lineare și influența acestora asupra execuției tehnice a fazelor mișcării de vâslit.
Aprecierea nivelului performanțial a canotorilor juniori de 16- 18 ani în cadrul Campionatului Național la proba ergometru 2000m evidențiază următorii indicatori ai cursei: durata cursei, puterea, timpii pe primii de 500m (startul cursei), al doilea 500m, al treilea 500m, al patrulea 500m (finișul cursei) și media pe 500m în cursa de 2000m.
Evidențierea eficienței aplicării planului de pregătire pentru participarea în concurusuri pe instalați tip ergosim, în perioada macrocilului de pregătire nr.2, corespunzător etapei intermediare a cercetării, evidențiind relația parametrilor efortului și conținutul mijloacelor de pregătire.
III. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A EFICACITĂTII MODELULUI DE PREGĂTIRE A CANOTORILOR JUNIORI PENTRU ACTIVITĂȚILE COMPETIȚIONALE PE ERGOMETRU
3.1. Analiza rezultatelor dezvoltării somatice, morfo-funcționale, pregatirii fizice specifice și tehnice a canotorilor juniori în urma implementării programului experimental pe instalatii tip ergosim
În canotaj, parametrii antropometrici sunt esențiali prin cerințele deosebite de statură și gabarit[2, 36, 57, 92]. În aceste condiții, selecția tinerilor cu aptitudini fizice de excepție trebuie facută chiar din momentul începerii activității sportive. Astfel, pe baza acestor date s-au elaborat unele modele antropometrice, care faciliteaza activitatea antrenorilor și metodiștilor în activitatea de selecție.
Analiza nivelului dezvoltării somatice a canotorilor juniori de 16-18 ani s-a realizat în cadrul cercetării, prin măsurarea datelor antropometrice și s-au raportat la calculul pentru dezvoltarea fizică și starea de nutriție din Ghidul de bază pentru unitățile sportive românești / canotaj, INMS, 1987 (Model masculin Open, peste 21 de ani), rezultatele individuale fiind prezentate în anexa 2a și 2b a lucrării.
3.1.1. Rezultatele dezvoltării somatice și morfo-funcționale a canotorilor juniori de 16 – 18 ani
Pentru a evidenția eficiența implementării programului experimental de pregătire pe instalații tip ergosim am analizat influența acestuia asupra dezvoltării somatice, morfo-funcționale, a pregătirii fizice specifice, tehnice și a nivelului performanțial al pregătirii pe uscat și pe apă, a rezultatelor în cadrul concursurilor pe ergometru și pe ambarcațiuni. Acest demers științific a condus la efectuarea unei analize comparative între testări, deasemenea și între indicatorii probelor și testelor de control.
În tabelul 3.1 si figura 3.1 sunt prezentate rezultatele dezvoltării somatice a canotorilor juniori de 16- 18 ani (anexa 2).
Tabelul 3.1. Analiza rezultatelor dezvoltării somatice a canotorilor juniori de 16 -18 ani (n = 12)
n -12, f = 11 P – 0.05; 0.01¤ 0.001
t = 2.201¤ 3.106 4.437
1.Înălțimea (cm) prezintă o medie de 190,13cm la testarea inițială și 192cm la testarea finală, evidențiind o creștere cu 1,87cm, ceea ce înseamnă 96,5% din modelul Open de 197cm. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2.28 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.1).
2. Inaltimea intins (cm) are o valoare medie de 245,63cm la testarea initiala si 246,67cm la testarea finala, înregistrand un progres 1,04cm, ceea ce înseamnă 95,7% comparativ cu modelul Open de 256cm. Privind diferențele dintre medii valorea lui t calculat este de 2,87 cm mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.2).
Fig. 3.1. Înălțimea
Fig.3.2. Înălțimea întins
3. Anvergura (cm) are o medie de 196,21cm la testarea inițială și 197,98 la testarea finală, evidențiind o creștere 1,77cm, ceea ce înseamnă 93,8% comparativ cu modelul Open de 209 cm. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2,30 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.3).
4. Greutatea (kg) preyintă o medie de 82,08kg la testarea inițială și 83,33kg la testarea finală, evidențiind o creștere cu 1,25kg, ceea ce înseamnă 82% comparativ cu modelul Open de 100kg. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2,60 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.4).
Fig.3.3. Anvergura
Fig.3.4. Greutatea
Comparativ cu valorile modelului Open, nivelul dezvoltării somatice ale canotorilor juniori aflați în cercetare sunt foarte aproape de acesta, ținând cont de faptul că sportivii sunt juniori de 16-18 ani, iar până la categoria Open mai au cel puțin 3 ani de pregătire.
Tabelul 3.2. Rezultatele dezvoltării morfo-funcționale a canotorilor juniori 16 -18 ani (n = 12)
n -12, f = 11 P – 0.05; 0.01 0.001
t = 2.201 3.106 4.437
În tabelul 3,2 și figurile 3,5, 3,6 și 3,7 sunt prezentate rezultatele dezvoltării morfo-funcționale a canotorilor juniori de 16- 18 ani, privind FC, TA min. și max în orto și clinostatism și rezultatele explorării funcționale (Anexele 4 și 5).
Fig.3.5. Rezultatele indicatorilor funcționali în ortostatism a canotorilor juniori de 16 -18 ani
În ortostatism, Frecvența cardiacă (FC, b/min) prezintă o medie de 61,67 b/min la testarea inițială și 59,50 b/min la testarea finală, evidențiind o îmbunătățire 2,17b/min. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2,68 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.5).
Tensiunea arterială maximă (TAmax.-mmH) prezintă o medie de 118,25mmH la testarea inițială și 116,33mmH la testarea finală, evidențiind o îmbunătățire cu 1,92mmH. Privind diferențele dintre medii valoare lui t calculat este de 1,42 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt nesemnificative (fig.3.5).
Tensiunea arterială minimă (TAmin.-mmH) prezintă o medie de 64,50 mmH la testarea inițială și 62,17mmH la testarea finală, evidențiind o îmbunătățire cu 1,33mmH. Privind diferențele dintre medii valoare lui t calculat este de 3,19 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.5).
În clinostatism, Frecvența cardiacă (FC, b/min) prezintă o medie de 66,50 b/min la testarea inițială și 63,83b/min la testarea finală, evidențiind o îmbunătățire 2,67b/min. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 3,14 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.6).
Fig.3.6. Rezultate indicatorilor funcționali în clinostatism a canotorilor juniori de 16- 18 ani
Tensiunea arterială maximă (TAmax.-mmH) prezintă o medie de 118,08mmH la testarea inițială și 116,00mmH la testarea finală, evidențiind o îmbunătățire cu 2,08mmH. Privind diferențele dintre medii valoare lui t calculat este de 2.54 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.6).
Tensiunea arterială minimă (TAmin.-mmH) prezintă o medie de 66,00mmH la testarea inițială și 63,50 mmH la testarea finală, evidențiind o îmbunătățire cu 2,50 mmH. Privind diferențele dintre medii valoare lui t calculat este de 3,33 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.6).
Fig.3.7. Rezultatele testului Sargent
Testul Sargent (kgm/s) prezintă o medie de 145,23kgm/s la testarea inițială și 148,23kgm/s la testarea finală, evidențiind o creștere cu 3,0 kgm/s cea ce semnifică un nivel mediu a puterii maxime anaerobe. Privind diferențe dintre medii valoarea lui t calculat este de 2,32 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.7).
Fig.3.8. Rezultatele testului Harward
Testul Harward (puncte) prezintă o medie de 80,30 puncte la testarea inițială și 82,25 puncte la testarea finală, evidențiind o creștere 1,95 puncte, care semnifică o condiție fizică bună. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 3,09 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.8).
Fig.3.9. Rezultatele testului Ruffier
Testul Ruffier (puncte) prezintă o medie de 5.98 puncte la testarea inițială și 4.88 puncte la testarea finală, evidențiind o îmbunătățire cu 1.1 puncte a condiției fizice. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 3,33 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.9).
Analiza dezvoltării somatice, morfo-funcționale a canotorilor juniori de 16 -18 ani evidențiază relația măsurătorilor somatici comparativ cu modelul Open, nivelul dezvoltării și explorării funcționale în concordanță cu obiectivele și caracteristicile parametrilor efortului în diferite etape de pregătire.
3.1.2. Rezultatele pregatirii fizice specifice a canotorilor juniori de 16-18 ani
Rezultatele pregătirii fizice specifice, privind probele de control impuse de Federația Română de Canotaj () și aplicate canotorilor juniori de 16-18 ani sunt prezentate în tabelul 3.3 și figurele 3.10 – 3.19 (Anexele 5a și b și 6a și b).
Alergarea de rezistență 1200 m.(sec.) prezintă o medie de 325,76 sec. la testarea inițială și 298,74sec., evidențiind o îmbunătățire cu 27,02sec. Privind diferențele dintre medii valoare lui t calculat este 4,66 mai mare decât t statistic la P<0.001, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.10).
Tabelul 3.3. Analiza rezultatelor pregătirii fizice specifice a canotorilor juniori de 16 – 18 ani cuprinși în experimentul pedagogic (n = 12)
Df = n -12 = 11
P<0.05; P<0.01 P<0.001
t = 2.201. t = 3.106 t = 4.437
Fig.3.10. Alergare de rezistență 1200 m
Fig.3.11. Proba de 500m la ergometru
Proba de 500m pe ergometru (sec) prezintă o medie de 105,6 sec. la testarea inițială și 99,99sec. la testarea finală, evidențiind o îmbunătățire cu 5,01sec. Privind diferențele dintre medii valoare lui t calculat este de 3,05 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.11).
Ramat orizontal cu haltera de 20kg executat în 90 sec. prezintă o medie de 87,33 repetări la testarea inițială și 103,67 repetări la testarea finală, evidențiind o creștere cu 16,34 repetări. Privind diferențele dintre medii valoare lui t calculat este de 4,52 mai mare decât t statistic la P<0.001, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.12).
Fig.3.12. Ramat orizontal cu haltera de 20kg în 90”
Fig.3.13. Atârnat la bara fixă
Atârnat la bara fixă (sec.) prezintă o medie de 128,75 sec. la testarea inițială și 150,75sec. la testarea finală, evidențiind o creștere 22 sec. Privind diferențele dintre medii valoare lui t calculat este de 3.55 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.13).
Genuflexiuni libere cu haltera de 20kg executate în 90’’ prezintă o medie de 67,08 repetări la testarea inițială și 71,58 repetări la testarea finanl, evidențiind o creștere de 4,5 repetări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2,94 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre medii sunt semnificative.
Fig.3.14. Genuflexiuni libere cu haltera de 20kg executate în 90’’
Fig.3.15. Săritură în lungime de pe loc
Săritură în lungime de pe loc (cm) prezintă o medie de 220,50cm la testarea inițială și 227,67cm la testarea finală, evidențiind o creștere 7,17cm. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2,27 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.15).
Sărituri drepte pe verticală în 30 sec. (nr.repetări) prezintă o medie de 24,42 repetări și 27 repetări la testarea finală, evidențiind un progres de 2,58 repetări. Privind diferențele dintre medii valoare lui t calculat este de 3,85 mai mare decât t statistic P<0.01, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.16).
Fig.3.16. Sărituri drepte pe verticală în 30 sec.
Fig.3.17. Ridicări de trunchi din culcat dorsal în 60’’
Ridicări de trunchi din culcat dorsal în 60 sec. (nr.repetări) prezintă o medie de 38,75 repetări la testarea inițială și 45,58 repetări la testarea finală, evidențiind o creștere de 6,83 repetări. Privind diferenețele dintre medii valoarea lui t calculat este de 3,22 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.17).
Extensii de trunchi din culcat facial în 60 sec. (nr.repetări) prezintă o medie de 42,25 repetări la testarea inițială și 49,25 repetări la testarea finală, evidențiind o creștere de 7 repetări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2.51 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative (fig.3.18).
Fig.3.18. Extensii de trunchi din culcat facial în 60 sec.
Analiza rezultatelor pregătirii fizice specifice scoate în evidență nivelul dezvoltării calităților motrice forță și rezistență, privind forța musculară la nivelul spatelui, abdomenului, brațelor și membrelor inferioare necesare probelor de control specifice mișcării de vâslit atât pe ergometru, cât și pe apă.
3.1.3. Rezultatele pregătirii tehnice a canotorilor juniori cu ajutorul analizei biomecanice
Pentru analiza nivelului pregătirii tehnice s-a efectuat analiză video biomecanică comparativă cu rezultatele testării inițiale (explicații procedură vezi capitol 2), evidențiind caracteristicile cinematice și dinamice ale fazelor mișcării de vâslit la ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani, în urma implementării planului model de pregătire în cadrul antrenamentelor din macrociclul nr.2 din etapa intermediară a cercetării (Anexele 11a, b și c și 12a, b și c).
Fig.3.19. Caracteristicile cinematice comparative ale traiectoriilor segmentelor corpului în cadrul fazelor mișcării de vâslit a canotorilor juniori 16 -18 ani
Tabelul 3.4. Caracteristicle cinematice ale traiectoriilor segmentelor corpului la mișcarea de vâslit pe ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani (n = 6)
f = n -6 = 5
P<0.05; P<0.01 P<0.001
t = 2,571 4,032 6,869
În tabelul 3.4 și figura 3.19 sunt prezentate și evidențiate valorile mediilor fazelor segmentelor corpului implicate în mișcarea de vâslit la ergometru de către canotorii juniori de 16 – 18 ani, ca rezultat al implementării planului model de pregătire. Urmărind structura tehnică a fazelor de vâslit la ergometru se evidențiază (Anexele 11a și 12a):
1. În faza de atac în poziția de plecare (fig.3.20a și b):
– La nivelul CGG (șoldului) deplasare orizontală (Xm) la testarea inițială are o medie de 0.37m și 0.39m la testarea finală. Privind diferențele între medii valoarea lui t calculat este de 0.83 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) a CGG – valoarea mediei la testarea inițială este de 0.35m iar la testarea finală de 0.36m. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.83 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
a)Deplasare orizontală b) Deplasare verticală
Fig.3.20. Atacul în poziția de plecare în cadrul mișcării de vâslit la ergometru
– La nivelul articulației umărului la deplasarea orizontală (Xm) se observă o medie de 0.13m la ambele testări (inițială și finală). Privind diferențele între medii valoarea lui t calculat este egal cu 0.00 mai mic decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele între testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) a umărului – valoarea mediei la testarea inițială este de 0.81m și 0.83m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 1.07 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
– La nivelul articulației pumnului la deplasarea pe orizontală se observă o medie de 0.59m la ambele testări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.55 mai mică decât t statistic la p>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) a pumnului valoarea mediei este de 0.51m la ambele testări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat la deplasarea orizontală (Xm) este de 0.47 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
Gruparea segmentelor corpului din articulațiile coxo-femurală, genunchiului, umărului și laba piciorului în poziția de plecare în faza de atac între testări este aceeași, cu o mică diferență privind înălțimea umerilor (Yi = 0.81m, Yf = 0.83m) – datorită creșterii în lungime a trunchiului.
2. În faza de tracțiune mișcarea de vâslit la ergometru este compusă din două părți: a) întinderea picioarelor la maximum și începerea tracțiunii din brațe (fig.3.21a și și b) în momentul finalizării tracțiunii (fig.3.22a și b).
a) Deplasare orizontală b) Deplasare verticală
Fig.3.21. Întinderea picioarelor la maximum și începerea tracțiunii din brațe
a) Întinderea picioarelor la maxim și începerea tracțiunii din brațe (fig.3.21), la nivelul CGG (șoldului) la deplasarea pe orizontală (Xm) are o medie de 0.98m la ambele testări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.28 mai mică decât t statistic la p>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) a CGG valoarea mediei este de 0.37m la ambele testări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.81 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
La nivelul umărului la deplasarea pe orizontală (Xm) valoarea mediei este de 1.36m la testarea inițială și 1.38m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.76 mai mică decât t statistic la p>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) la nivelul umărului valoarea mediei este de 0.83m la testarea inițială și 0.84m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.62 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
La nivelul pumnului la deplasarea pe orizontală (Xm)valoarea mediei este de 0.86m la testarea inițială și 0.79m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.69 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) valoarea mediei la nivelul pumnului este de 0.69m la testarea inițială și 0.66m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 1.22 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
a) Deplasare orizontală b) Deplasare verticală
Fig.3.22. Momentul finalizării tracțiunii
b) Momentul finalizării tracțiunii (fig.3.22) la nivelul CGG (șoldului) la deplasarea orizontală (Xm) valoarea mediei este de 0.97m la testarea inițială și 0.98m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.69 mai mică decât t statistic la p>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală la nivelul CGG- valoarea mediei este de 0.37m la testarea inițială și 0.36m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 1.11 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
La nivelul umărului la deplasarea pe orizontală (Xm) valoarea mediei este de 1.39m la la ambele testări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.15 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) valoarea mediei este de 0.81m la ambele testări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.26 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
La nivelul pumnului la deplasarea pe orizontală (Xm) valoarea mediei este de 1.2m la testarea inițială și 1.16m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.82 mai mică decât t statistic la p>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) valoarea mediei este de 0.69m la ambele testări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.00 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
La nivelul tracțiunii, la mișcărea de vâslit pe ergometru, în momentul întinderii picioarelor la maxim și începerea tracțiunii din brațe se evidențiază o extensie din trunchi (amplitudine mai mare) mai amplă și înaltă la testarea finală (X = -1.38m; Y = 0,84m) iar în momentul finalizării tracțiunii în ambele testări valorile sunt aceleași (X= -1.39m; Y= 0,81m), ceea ce demonstrează că juniorii canotori stăpânesc bine execuția tehnică a mișcării de vâslit.
3. În faza de degajare în momentul începerii îndoirii picioarelor și întinderii brațelor se observă (fig.3.23a și b):
a) Deplasare orizontală b) Deplasare verticală
Fig.3.23. Degajarea – momentul începerii îndoirii picioarelor și întinderii brațelor
– La nivelul CGG (șoldului) la deplasarea pe orizontală (Xm) valoarea medie este de 0.97m la testarea inițială și 0.96m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2.00 mai mică decât t statistic la p>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) valoarea mediei este de 0.37m la testarea inițială și 0.36 la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.45 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
– La nivelul umărului la deplasarea pe orizontală (Xm) valoarea mediei este de 1.2m la testarea inițială și 1.19m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.35 mai mică decât t statistic la p>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) la nivelul umărului valoarea mediei este de 0.87m la testarea inițială și 0.88m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 1.00 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
La nivelul pumnului la deplasarea pe orizontală (Xm) valoarea mediei este de 0.73m la testarea inițială și 0.72m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.40 mai mică decât t statistic la p>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) valoarea mediei este de 0.60m la testarea inițială și 0.59m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.54 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
În momentul începerii îndoirii picioarelor și întinderii brațelor la degajare se observă că la testarea finală îndoirea trunchiului spre înainte este mai mare la nivelul articulației scapulo-humerală (Umăr: X=-1,19m; Y=0.88m).
4.În faza de revenire în poziția finală se observă (fig.3.24a și b):
– La nivelul CGG (șoldului) la deplasarea pe orizontală (Xm) valoarea mediei este de 0.39m la ambele testări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.08 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) valoarea mediei este de 0.34m la ambele testări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.41 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
La nivelul umărului la deplasarea pe orizontală (Xm) valoarea mediei este de 0.16m la testarea inițială și 0.17m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.25 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) valoarea mediei este de 0.82m la testarea inițială și 0.84m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 1.70 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
a) Deplasare orizontală b) Deplasare verticală
Fig.3.24. Revenirea în poziția finală
La nivelul pumnului la deplasarea pe orizontală (Xm) valoarea mediei este de 0.45m la ambele testări. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.21 mai mică decât t statistic la p>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative; în ceea ce privește deplasarea pe verticală (Ym) valoarea mediei este de 0.43m la testarea inițială și 0.42m la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 0.89 mai mică decât t statistic la P>0.05, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
În faza de revenire în poziția finală pentru începerea unei noi mișcări de vâslit se observă la testarea finală o grupare mai deschisă, adică mai controlată pentru a relua un nou ciclu de vâslit.
În ceea de privește diferențele dintre medii celor două testări se observă diferențe nesemnificative la P>0.05 la toate fazele mișcării, ceea ce infirmă modificările survenite în urma implementării planului de pregătire în perioada testării intermediare. Aceste rezultate ne demonstrează că atât la testarea inițială cât și la cea finală sportivii aflați în cercetare stăpânesc tehnică de execuție din punct de vedere cinematic, argumentată științific cu ajutorul analizei video biomecanice.
În tabelul 3.5 și figura 3.25 sunt prezentate caracteristicile mediilor rezultantei vitezei a mișcării de vâslit la ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani (Anexele 11b și 12 b).
Tabelul 3.5. Caracteristicile mediilor rezultantei vitezei a mișcării de vâslit la ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani (n=6)
f = n -6 = 5
P<0.05; P<0.01; P<0.001;
t = 2,571 4,032 6,869
Fig.3.25. Rezultatele mediilor rezultantei vitezei segmentelor corpului în cadrul mișcării de vâslit a canotorilor juniori de 16 -18 ani
Rezultatele caracteristicilor mediilor rezultantei vitezei a mișcării de vâslit la ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani, privind fazele mișcării de vâslit la nivelul segementelor corpului (CGG, Umăr și Pumn) scot în evidență:
1. În faza de atac în poziția de plecare la nivelul CGG (șoldului), valoarea mediei este de 2.65m/s la testarea inițială și 2.18m/s la testarea finală, evidențiind o scădere a videzei cu 0.47 m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 3.36 mai mare decât t statistic la, P<0.05 atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul umărului valoarea rezultantei vitezei este de 3.69m/s la testarea inițială și 2.99m/s la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4,12 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul pumnului valoarea mediei vitezei este 4.29m/s la testarea inițială și 3.34ms la testarea finală. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4,52 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative.
2. În faza de tracțiune în momentul întinderii picioarelor la maximum și începerea trcțiunii din brațe, la nivelul CGG (șoldului) valoarea mediei rezultantei vitezei este de 0.14m/s la testarea inițială și 0.20m/s la testarea finală, evidențiind o creștere cu 0.06m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2,60 mai mică decât t statistic la p<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul umărului valoarea mediei rezultantei vitezei este de 1.96m/s la testarea inițială și 1.83m/s la testarea finală, evidențiind o scădere a vitezei cu 0.13m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4,33 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul pumnului valoarea mediei rezultantei vitezei este de 4.90m/s la testarea inițială și 5,47 m/s la testatrea finală, evidențiind o creștere cu 0.57 m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 3,80 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative.
3. Momentul finalizării tracțiunii din brațe valoarea mediei rezultantei vitezei la nivelul CGG (șoldului) este de 0.07m/s la testarea inițială și 0.03m/s la testarea finală, evidențiind o scădere cu 0.04m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 3.08 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul umărului valoarea mediei rezultantei vitezei este de 0.62m/s la testarea inițială și 0,76m/s la testarea finală, evidențiind o creștere cu 0.14m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2.80 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul pumnului valoarea mdiei vitezei este de 1.35m/s la testarea inițială și 2.35m/s la testarea finală, evidențiind o creștere cu 1.00m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 5,55 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative.
4. Degajarea în momentul începerii îndoirii picioarelor valoarea mediei rezultantei vitezei la nivelul CGG (șoldului) este de 0.96m/s la testarea inițială și 0.60m/s latestarea finală, evidențiind o scădere cu 0.36m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 6.00 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul umărului valoarea mediei rezultantei vitezei este de 3.27m/s la testarea inițială și 3.47m/s la testarea finală, evidențiind o creștere cu 0.20m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2,86 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul pumnului valoarea mediei rezultantei vitezei este de 5.63m/s la testarea inițială și 5.05m/s la testarea finală, vidențiind o scădere cu 0.58m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2,58 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative.
5. Revenirea în poziția finală valoarea mediei rezultantei vitezei la nivelul CGG (șoldului) este de 2.02m/s la testarea inițială și 1.76m/s la testarea finală, evidențiind o scădere cu 0.26m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 2,66 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul umărului valoarea mediei rezultantei vitezei este de 2.88m/s la testarea inițială și 2.64 la testarea finală, evidențiind o scădere cu 0.24m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 6.00 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul pumnului valoarea mediei rezultantei vitezei este de 3.19m/s la testarea inițislă și 2.83m/s la testarea finală, evidențiind o scădere cu 0.36m/s. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 5.14 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative.
Privind diferențele dintre medii între testări a rezultantei vitezei a segmentelor corpului (CGG, umăr și pumn), se observă diferențe semnificative la p<0.05 și p<0.01, ceea ce confirmă ipoteza propusă, unde putem evidenția îmbunătățiri atât la valoarea vitezei pntru fiecare fază a mișcării, cât și influența acestora asupra performanței probei de control și concurs.
În tabelul 3.6 și figura 3.26 sunt prezentate rezultatele a rezultantei forței la mișcarea de vâslit pe ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani. Analiza calculelor scot în evidență (Anexa 11c și 12c):
Tabelul 3.6. Analiza rezultantei forței a fazelor mișcării de vâslit la ergometru a canotorilor
juniori de 16 -18 ani (n = 6)
n = 6 f = 5
P<0.05; P<0.01 P<0.001
t = 2,571 4,032 6,869
Fig.3.26. Rezultatele forței la mișcarea de vâslit pe ergometru a
canotorilor juniori de 16 -18 ani
1.În faza de atac în momentul poziției de plecare la nivelul CGG (șoldului) valoarea mediei a rezultantei forței este de 1534.43 N la testarea inițială și 1674.86 N la testarea finală, evidențiind o creștere de 140.43 N. Privind diferențele dintre medii, valoarea lui t calculat este de 7,45 mai mare decât t statistic la P<0.001, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative.
La nivelul umărului valoarea mediei a rezultantei forței este de 1864.68 N la testarea inițială și 2498.33 N la testarea finală, evidențiind o creștere de 633.65 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 7,73 mai mare decât t statistic la P<0.001, unde diferențele dintre testări sunt semnificative.
La nivelul pumnului valoarea mediei rezultantei forței este de 1973.33 N la testarea inițială și 2295,00 N la testarea finală, evidențiind o creștere de 321.67 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4.93 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative.
2. În faza de tracțiuni în momentul întinderii picioarelor la maximum și începerea tracțiunii din brațe, la nivelul CGG (șoldului) valoarea mediei rezultantei forței este de 443.48 N la testarea inițială și 494.83 N la testarea finală, evidențiind o creștere a forței cu 51.35 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4,47 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul umărului valoarea mediei rezultantei forței este de 3873.33 N la testatea inițială și 3808,33 N la testarea finală, evidențiind o scădere a forței cu 65 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 5,30 mai mare decât t statistic la PP>0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul pumnului valoarea mediei rezultantei forței este de 2053.33 N la testarea inițială și 2167.25 N la testarea finală, evidențiind o creștere a forței cu 113,92 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4,80 mai mare decât t statistic la P>0.01, atunci diferențele dintre testări sunt nesemnificative.
3. Momentul finalizării tracțiunii din brațe la nivelul CGG (șoldului) valoarea mediei rezultantei forței este de 224.98 N la testarea inițială și 181.33 N la testarea finală, evidențiind o scădere a forței cu 43.65 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4.44 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul umărului valoarea mediei rezultantei forței este de 1864.02 N la testarea finală și 1602.36 N la testarea finală, evidențiind o scădere cu 261.66 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4.00 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul pumnului valoarea mediei rezultantei forței este de 9926.67 N la testarea inițială și 10028.33 N la testarea finală, evidențiind o crește a forței cu 101.66 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 3.49 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative.
4. Degajarea în momentul începerii îndoirii picioarelor valoarea mediei rezultantei forței la nivelul CGG (șoldului) este de 802.52 N la testarea inițială și 786.23 N la testarea finală, evidențiind o scădere a forței cu 16.29 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4,99 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul umărului valoarea mediei rezultantei forței este de 1553.17 N la testarea inițială și 1803.45 N la testarea finală, evidențiind o creștere a forței cu 250.28 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 3,84 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul pumnului valoarea mediei rezultantei forței este de 934.75 N la testarea inițială și 836.48 N la testarea finală, evidențiind o scădere a forței cu 98.27 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4.69 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative.
5. Revenirea în poziția finală valoarea mediei a rezultantei forței la nivelul CGG (șoldului) este de 811.62 N la testarea inițială și 965.36 N la testarea finală, evidențiind o creștere a forței cu 153.74 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 4,51 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul umărului valoarea mediei rezultantei forței este de 981.41 N la testarea inițială și 1579.41 N la testarea finală, evidențiind o creștere a forței cu 598 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 6,81 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative; la nivelul pumnului valoarea mediei a rezultantei forței este de 981.41 N la testarea inițială și 1661.94 N la testarea finală, evidențiind o creștere a forței cu 680.53 N. Privind diferențele dintre medii valoarea lui t calculat este de 3,97 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre testări sunt semnificative.
Rezultatele diferențelor dintre medii evidențiază deferențe semnificative la P<0.05 și P<0.001, ceea ce confirmă ipoteza propusă, unde putem evidenția îmbunătățiri atât la valoarea forței la fiecare fază a mișcării, cât și influența acestuia asupra execuției tehnice și performanțele obținute la probele de control și concurs.
Analiza caracteristicilor cinematice și dinamice ale structurii tehnice a mișcării de vâslit a canotorilor juniori de 16 -18 ani, scoate în evidență îmbunătățiri ale fazelor mișcării în concordanță cu relația rezultantei vitezei și forței a segmentelor corpului și influența acestora asupra performanței.
3.2. Analiza performanțelor obținute în concursuri în urma implementării planului de pregătire a canotorilor juniori de 16 -18 ani aflați în cadrul experimentului pedagogic
Pentru a evidenția nivelul pregătirii canotorilor juniori de 16 – 18 ani aflați în cercetare înaintea implementării planului model de pregătire, am efectuat o analiză comparativă a performanțelor obținute la proba de control între performanțele de la etapa inițială și începutul testării finale. Rezultatele acestora sunt prezentate în tabelul 3.7, figura 3.27 și anexele 8 și 9.
Analiza performanțelor pregătirii pe ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani la proba R1- 2000m,în urma aplicării planului model de pregătire scoate în evidență:
1. Timp probă (sec) prezintă la începutul etapei o medie de 381,46 sec și 372,64 sec la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind un regres de 8.82 sec. Privind diferențele dintre mediile testăriilor valoarea lui t calculat este de 3,52 mai mare decât t statistic, atunci diferențele dintre acestea sunt semnificative la P<0.01.
2. Puterea (watti) prezintă la începutul etapei o medie de 412.75 watti și 412.50 watti la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind o creștere a puterii cu 0,25 watti. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 3,07 mai mare decât t statistic, atunci diterențele dintre acestea sunt semnificative la P<0.05.
Tabelul 3.7. Analiza performanțelor pregătirii pe ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani la proba R1- 2000m, în urma aplicării planului model de pregătire (n = 12)
Fig.3.27. Rezultatele performanțelor la ergometru – R1 2000m
3. Primii 500m ai probei (sec) prezintă la începutul etapei o medie de 94.90 sec și 91.53 sec la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind un progres de 3.37 sec. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 3,37 mai mare decât t statistic, atunci diferențele între testări sunt semnificative la P<0.01.
4. Al doilea 500m ai probei (sec) prezintă la începutul etapei o medie de 97.72 sec și 93.93 sec la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind un progres de 3.79 sec. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 2,53 mai mare decât t statistic, atunci diferențele între testări sunt semnificative la P<0.05.
5. Al treilea 500m ai probei (sec) prezintă la începutul etapei o medie de 98.88 sec și 94.82 sec la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind o îmbunătățire cu 4,06 sec. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 2.57 mai mare decât t statistic, atunci diferențele între testări sunt semnificative la P<0.05.
6. Al patrulea 500m ai probei (sec) prezintă la începutul etapei o medie de 99,21 sec și 95.01 sec la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind un progres de 4,20 sec. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 2.59 mai mare decât t statistic, atunci diferențele între testări sunt semnificative la P<0.05.
La testarea finală, în urma implementării programului de pregătire observam ca media timpului este superioara testarii initiale, de asemenea se poate observa că media pe fiecare 500 de metri este superioara testarii intiale iar graficul de cursa arata o dispozitie mai buna a efortului dozat în cursa, unde plecarea pe primul 500 de metri este mai tare și o accelerare mai bună la finis.
În tabelul 3.8 și figura 3.28 sunt prezentate analiza performanțelor obținute în cele două concursuri pe ergometru la proba de R1, 2000m de către canotorii juniori de 16 – 18 ani (Anexele 6 și 7).
Tabelul 3.8. Analiza performanțelor la ergometru. R1 – 2000m (n = 12)
(Concurs 1 –Concurs 2 – T.I. – T.F)
Analiza performanțelor obținute în concursuri la proba pe ergometru R1- 2000m scoate în evidență în concursul 1 la testarea inițială o medie de 372.46 sec și 367.48 sec în concursul 2 la testarea finală, evidențiind un progres a performanței cu 4.98 sec. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 2,36 mai mare decât t statistic, atunci diferențele între testări sunt semnificative la P<0.05.
Fig.3.28. Rezultatele performanțelor la ergometru obținute la concursul 1 și 2
În ceea ce privește puterea efortului depus de către canotorii juniori la proba pe ergometru R1 – 2000m la care s-au realizat performanțele se observă în concursul 1 la testarea inițială o medie de 451.69 watti și 435.33 watti la testarea finală, evidențind o scădere a puterii cu 16.36 watti. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 2.30 mai mare decât t statistic, atunci diferențele între testări sunt semnificative la P<0.05.
În tabelul 3.9 și figura 3.29 sunt prezentate rezultatele performanțelor obținute de către canotorii juniori de 16 – 18 ani aflați în experimentul pedagogic, privind rezultatele testării finale la ergometru și rezultatele obținute pe apă.
Tabelul 3.9. Analiza performanțelor pregătirii la ergometru și pe apă R1- 2000m (n = 12)
(Testarea finală ergometru – testarea apă)
n -12, f = 22 P – 0.05; 0.01 0.001
t = 2,074 2,819 3,792
Fig.3.29. Analiza performanțelor pregătirii pe ergometru și pe apă
a canotorilor juniori 16 – 18 ani
Analiza performanțelor pregătirii la ergometru și pe apă R1- 2000m a canotorilor juniori de 16 – 18 ani scot în evidență următoarele caracteristici ale indicatorilor probelor (Anexele 9 și 10):
1. Timp probă (sec) prezintă la sfârșitul etapei o medie de 372.64 sec și 441.17 sec la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind o diferență de a duratei probei de 68.53 sec. Privind diferențele dintre mediile testăriilor valoarea lui t calculat este de 10,51 mai mare decât t statistic, atunci diterențele dintre acestea sunt semnificative la P<0.001.
2. Primii 500m ai probei (sec) prezintă la sfârșitul etapei intermediare o medie de 91.53 sec și 99.97 sec la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind o diferență a duratei timpului de 8.44 sec. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 3,75 mai mare decât t statistic, atunci diferențele între testări sunt semnificative la P<0.01.
3. Al doilea 500m ai probei (sec) prezintă la sfârșitul etapei intermediare o medie de 93.93 sec și 102.53 sec la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind o diferență a duratei timpului de 8,6 sec. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 3,69 mai mare decât t statistic, atunci diferențele între testări sunt semnificative la P<0.01 .
4. Al treilea 500m ai probei (sec) prezintă la sfârșitul etapei intermediare o medie de 94.82 sec și 103.42 sec la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind o diferență a duratei timpului de 8.6 sec. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 3,54 mai mare decât t statistic, atunci diferențele între testări sunt semnificative la P<0.01 .
5. Al patrulea 500m ai probei (sec) prezintă la sfârșitul etapei intermediare o medie de 95,01 sec și 103.52 sec la sfârșitul etapei de pregătire a testării finale, evidențiind o diferență a duratei timpului de 10.51 sec. Privind diferențele dintre mediile testărilor valoarea lui t calculat este de 3,48 mai mare decât t statistic, atunci diferențele între testări sunt semnificative la P<0.01.
Analiza comparativă a performanțelor pregătirii pe ergometru și pe apă a canotorilor juniori de 16 – 18 ani scoate în evidență diferențe semnificative la P<0.01, și la P<0.001, atât între durata timpului probelor și media pe 500m, cât și cu ceilalți indicatori ai probelor.
3.3. Eficacitatea aplicării modelului de pregătire pe ergometru a canotorilor juniori si a efortului obținut în procesul antrenamentului și competițional
Pentru a evidenția eficacitatea aplicării planului model de pregătire pe ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani si a efortului obținut în procesul de antrenament și competițional, am efectuat o analiză comparativă între indicatorii mijloacelor planurilor de pregătire elaborat de și cel propus de noi. Această analiză a constat în aplicarea metodei nonparametrice de corelare a rangurilor Spearman, prin care am reușit să corelăm diferiți indicatori ai mijloacelor de pregătire și respectiv a parametrilor de efort – volumul și intensitatea acestora. Rezultatele corelării sunt prezentate în tabelul 3.10 și reprezentate grafic în figura 3.30.
Planurile au fost alcătuite din trei mezocicluri fiecare având conținutul și structura sa. În ceea ce privește conținutul planurilor se observă că ambele planuri sunt alcătuite din 6 mijloace și 13 indicatori ai parametrilor efortului de antrenament.
În continuare prezentăm analiza comparativă a planurilor în relație cu conținutul și structura acestora pe fiecare mijloc, indicator și etapă de pregătire (tabelul 3.10):
Tabelul 3.10. Analiza comparativă a relației indicatorilor si mijloacelor planurilor de pregătire pe ergometru la nivelul canotorilor juniori de 16 -18 ani (n = 13)
Notă: PFRC – plan elaborat de ; PM – plan model elaborat de autor.
n-13 f – 11 P<0.05; P<0.01 P<0.001
r = 0,610 0,760 0,910
1. Număr de microcicluri în cadrul pregătirii – ambele planuri au fost alcătuite din 13 microcicluri diferit repartizate în fiecare mezociclu, având în vedere obiectivele propuse și calendarul competițional.
2. Totalul antrenamentelor de vâslit – are în conținut 3 indicatori:
– numărul zilelor de antrenament evidențiază la PFRC o medie de 24.67 zile și 26.00 zile la PM;
– număr de ore – PFRC are o medie de 36.67 ore iar PM o medie de 47 ore;
– număr km – PFRC are o medie de 352.67 km iar PM – 422 km.
3. Antrenamente de forță evidențiază la PFRC are o medie de 9.67 antr. Și 7.67 ore iar PM – 11 antr. Și 17 ore.
4. Antrenamente de alergare scoate în evidență la PFRC o medie de 16.67 antr. și 12.67 ore iar PM are – 12.33 antr. și 12.33 ore.
5. Alte mijloace se referă la pregătire la munte, joc sportiv etc. Evidențiind la PFRC o medie de 11 antr. și 12 ore iar PM are – 2.67 antr.și 2.67 ore.
6. Total pe etapă se referă la PFRC – zile de antrenament cu o medie de 61 zile, 69 de ore și 352.67 km iar la PM – 52 zile, 78.3 ore și 422 km.
Privind analiza corelativă între indicatorii planurilor de pregătire pe fiecare mezociclu și etapă, scoate în evidență în MZC nr.1 – valoarea lui r = 0.93 și t = 3.21 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre indicatorii planurilor sunt semnificative; în cadrul MZC nr.2 – valoarea lui r = 0.92 și t = 3.18 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre indicatorii planurilor sunt semnificative; iar în MZC nr.3 – valoarea lui r = 0.65 și t = 2.14 mai mare decât t statistic la P<0.05, atunci diferențele dintre indicatorii planurilor sunt semnificative. În ceea ce privește diferențele mediilor între indicatorii planurilor pe toată perioada de pregătire se observă – valoarea lui r = 0.86 și t = 2.97 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre indicatorii planurilor sunt semnificative.
Fig.3.30. Relația dintre indicatorii mijloacelor din planurile de pregătire pe ergometru
a canotorilor juniori de 16 -18 ani (n=13)
Analiza comparativă a relației dintre indicatorii mijloacelor din planurile de pregătire pe ergometru a canotorilor juniori de 16 -18 ani evidențiază conținutul și structura planurilor de pregătire, mai multe antrenamente de vâslit, antrenamente și ore de pregătire de forță și mai puține antrenamente de alergare iar total pe etapă – mai puține zile de antrenament, mai multe ore de pregătire și km de vâslit.
Aceste diferențe ale parametrilor efortului în cadrul conținutului mijloacelor și indicatorilor planului de pregătire elaborat de către noi au scos în evidență ponderea antrenamentelor de vâslit în fiecare mezociclu și respectiv microcicluri de pregătire, deasemenea antrenamentele de forță și de alergare și nu în ultimul rând alte mijloace.
3.4. Analiza corelativă între parametrii somatici, morfo-funcționali, ai pregătirii fizice specifice și tehnice cu rezultatele sportive obținute în concursurile pe instalațiile ergosim și pe apă
În tabelul 3.11 și fig.3.31 sunt prezentate valorile analizei corelative între parametrii somatici, morfo-funcționali și ai pregătirii fizice specifice cu performanțele obținute în concursuri, folosind metoda parametrică de calcul a corelării liniare.
Rezultatele analizei corelative între indicatorii somatici, morfo-funcționali și ai pregătirii fizice specifice cu performanțele obținute în concursuri a canotorilor juniori de 16 – 18 ani scot în evidență legături nesemnficative între parametrii somatici și performanțele obținute în concursuri.
Privind corelarea între parametrii morfo-funcționali și performanțele obținute în concursuri se evidențiază legături semnificative între TA max. în clinostatism cu performanțele obținute în concursul 1, care s-a desfășurat la testarea inițială. Deasemenea se constată corelări semnificative în cadrul relației între valorile indicelui Testului Ruffier și performanțele obținute în concursurile 1 și 3.
În ceea ce privește rezultatele corelative între probele de control pentru aprecierea nivelului pregătirii fizice specifice și performanțele obținute în cocnursuri se observă legături corelative între proba de control la ergometru de 500m și performanțele obținute în concursul 1. Corelările cu ceilalți indicatori sunt nesemnificative la P>0.05.
Tabelul 3.11. Analiza corelativă între parametrii somatici, morfo-funcționali, pregătirea fizica specifica și rezultatele performanțelor în concursuri a canotorilor juniori de 16 -18 ani
(n = 12)
Fig.3.31. Rezultatele valorilor corelative între indicatorii somatici, morfo-funcționali și pregătirea fizica specifica cu performanțele obținute în concursuri a canotorilor juniori de
16 – 18 ani
În tabelul 3.12 și figura 3.32 sunt prezentate rezultatele corelării între parametrii pregătirii tehnice, privind rezultanta vitezei și forței a segmentelor corpului (CGG, umăr și pumn) în cadrul structurii tehnice a fazelor mișcării de vâslit pe ergometru și performanțele obținute în cele 3 concursuri de către 6 canotori juniori.
Tabelul 3.12. Analiza corelativă între parametrii pregătirii tehnice și rezultatele performanțelor în concursuri a canotorilor juniori de 16 -18 ani (n = 6)
Fig. 3.32. Analiza corelativă între parametrii pregătirii tehnice și rezultatele performanțelor în concursuri a canotorilor juniori de 16 -18 ani
Analiza corelativă între parametrii pregătirii tehnice și rezultatele performanțelor în concursuri a canotorilor juniori de 16 -18 an scot în evidență corelări semnifcative în faza de atac în poziția de plecare între viteza articulației pumnului cu performanțele obținute în Concursul 2, cu ceilalți indicatori biomecanici ale fazelor mișcării de vâslit cu performanțele obținute în cele 3 concursuri sunt nesemnificative la P>0.05, evidențiind valori mai mari a rezultantei vitezei și forței la nivelul umărului și pumnului.
3.4. Concluzii la capitolul 3
Rezultatele dezvoltării somatice, morfo-funcționale a canotorilor juniori de 16 -18 ani evidențiază relația măsurătorilor somatice comparativ cu modelul Open, îmbunătățiri ale explorării funcționale în concordanță cu obiectivele și caracteristicile parametrilor efortului în diferite etape de pregătire. Pragurile de semnificație obținute la subiecții experimentului în limitele P<0,05, P<0,01 și P<0,001 sunt concludente, evidențiind eficiența modelării pregătirii a canotorilor juniori.
Valorile crescute la probele pentru evaluarea nivelului pregătirii fizice scoate în evidență nivelul dezvoltării forței musculare la nivelul spatelui, abdomenului, brațelor și membrelor inferioare necesare probelor de control specifice mișcării de vâslit atât pe ergometru, cât și pe apă și diferențe semnificative dintre medii la P<0.001 la probele alergare 2000m, ramat orizontal, la P<0.01 – la probele atârnat bara fixă, sărituri drepte pe vertical și ridicări de trunchi din culcat dorsal iar la P<0.05 – la proba ergo 500m, genuflexiuni libere, săritura în lungime de pe loc și extensii de trunchi din culcat facial.
În ceea ce privește analiza rezultatelor pregătirii tehnice a canotorilor juniori realizată cu ajutorul analizei video biomecanice scoate în evidență caracteristicile cinematice ale traiectoriilor segmentelor corpului în cadrul fazelor mișcării de vâslit la ergometru și diferențe nesemnificative la P>0.05 la toate fazele mișcării, îmbunătățiri ale rezultzantei vitezei și a forței la fiecare fază a mișcării, evidențiind diferențe semnificative la P<0,05 și P<0,01, confirmând eficacitatea aplicării programului model de pregătire.
Îmbunătățirea nivelului pregătirii pe ergometru în urma implementării planului model de pregătire a canotorilor juniori de 16 – 18 ani la începutul și sfârșitul etapei de pregătire pe uscat, se evidențiază că media timpului probei și pe fiecare 500 m este net superioara testării initiale, iar graficul de cursa arată o dispozitie mai buna a efortului dozat în cursa, unde plecarea pe primul 500 de metri este mai tare și o accelerare mai bună la finis.
Considerăm, că datele experimentale scot în evidență îmbunătățirea parametrilor indicatorilor morfo-funcționali, fizici specifice și tehnici în concordanță cu performanțele obținute în concursuri de vâslit la ergometru și pe apă.
În acest sens este important că utilizarea unui model eficient de pregătire a canotorilor juniori de 16 – 18 ani, bazat pe un control riguros de aplicare a aparatajului tehnic de simulare pe instalații de tip ergosim, contribuie la ameliorări atât statistic cât și practic asupra pregătirii fizice, tehnice și funcționale a canotorilor juniori, în vederea participării în competițiile pe ergometru și de selecție în probele de vâslit pe apă.
CONCLUZII GENERALE SI RECOMANI
Concluzii generale
Studiul literaturii de specialitate privind modelarea pregatirii canotorilor juniori de 16 – 18 ani reliefează tendințele actuale și de perspectivă a metodicii de antrenament în pregătirea canotorilor juniori, cunoașterea aspectelor psihomotricitatii sportivilor canotori de vârsta 16-18 ani, factorii de care depinde pregătirea sportivă și performanța în canotaj, aplicațiile și utilizarea simulatoarelor de vâslit tip ergosim la canotaj iar în ceea ce privește studii privind implementarea modelării în pregătirea canotorilor juniori este insuficient studiata și cercetată.
Eficacitatea sistemului de pregătire sportivă a canotorilor juniori de 16 – 18 ani pentru participarea în concursuri s-a materializat prin: abordarea unei metodologii de cercetare științifică moderna, studiul opiniilor specialiștilor din canotaj, determinarea nivelului dezvoltării somatice și morfo-funcționale comparativ cu modelul Open; constatarea nivelul pregătirii fizice specifice în concordanță cu cerințele impuse de , pregătirii tehnice cu ajutorul analizei video biomecanice și a nivelului performanțial în cadrul concursurilor pe ergometru; analiza planului de pregătire propus de și elaborarea planului model necesar pregătirii canotorilor juniori de 16 -18 ani aflați în cadrul cercetării.
3. Argumentarea experimentală a eficacității aplicării modelului de pregătire a canotorilor juniori de 16 – 18 ani pentru concursurile desfășurate pe instalații de tip ergosim s-a realizat prin analiza comparativă a rezultatelor dezvoltării somatice, morfo-funcționale, pregătirii fizice specifice și tehnice și performanțiale canotorilor juniori în urma implementării programului experimental de pregătire pe instalații tip ergosim.
4. Analiza rezultatelor pregătirii fizice specifice scoate în evidență nivelul dezvoltării forței musculare la nivelul spatelui, abdomenului, brațelor și membrelor inferioare necesare probelor de control specifice mișcării de vâslit atât pe ergometru, cât și pe apă și diferențe semnificative dintre medii la P<0.001 la probele alergare 2000m, ramat orizontal, la P<0.01 – la probele atârnat bara fixă, sărituri drepte pe vertical și ridicări de trunchi din culcat dorsal iar la P<0.05 – la proba ergo 500m, genuflexiuni libere, săritura în lungime de pe loc și extensii de trunchi din culcat facial.
5. Analiza rezultatelor pregătirii tehnice a canotorilor juniori de 16 – 18 ani realizată cu ajutorul analizei video biomecanice evidențiză caracteristicile cinematice și dinamice ale fazelor mișcării de vâslit la ergometru, atât în etapa constatării, cât și în urma implementării planului model de pregătire în cadrul antrenamentelor din perioada pregătirii pe uscat a cercetării.
6. Caracteristicile cinematice comparative ale traiectoriilor segmentelor corpului în cadrul fazelor mișcării de vâslit a canotorilor juniori 16 -18 ani evidențiază diferențe nesemnificative la P>0.05 la toate fazele mișcării, ceea ce infirmă modificările survenite în urma implementării planului de pregătire, demonstrând atât la testarea inițială cât și la cea finală că sportivii aflați în cercetare stăpânesc corect tehnica de execuție din punct de vedere cinematic, argumentată științific cu ajutorul analizei video biomecanice.
7. Rezultatele analizei comparative a relației indicatorilor mijloacelor planurilor de pregătire pe ergometru la nivelul canotorilor juniori de 16 -18 ani evidențiază conținutul și structura planurilor de pregătire, privind analiza corelativă între indicatorii planurilor de pregătire pe fiecare mezociclu și etapă de pregătire. În ceea ce privește corelarea indicatorilor mijloacelor în MZC nr.1 – valoarea lui r = 0.93 și t = 3.21 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre indicatorii planurilor sunt semnificative; în cadrul MZC nr.2 – valoarea lui r = 0.92 și t = 3.18 mai mare decât t statistic la la P<0.01, atunci diferențele dintre indicatorii planurilor sunt semnificative; iar în MZC nr.3 – valoarea lui r = 0.65 și t = 2.14 mai mare decât t statistic la p <0.05, atunci diferențele dintre indicatorii planurilor sunt semnificative. În ceea ce privește diferențele mediilor între indicatorii planurilor pe toată perioada de pregătire se observă – valoarea lui r = 0.86 și t = 2.97 mai mare decât t statistic la P<0.01, atunci diferențele dintre indicatorii planurilor sunt semnificative.
8. Analiza performanțelor obținute în concursuri în vederea implementării planului de pregătire a canotorilor juniori de 16 -18 ani aflați în cadrul experimentului pedagogic, evidențiază rezultatele performanțelor obținute la proba de control pe ergomentru R1 2000m. Rezultatele performanțelor indicatorilor probei de control pe ergometru, scot în evidență creșterea timpului total al probei între testări, scăderea valorii puterii aplicate și variația timpilor pe fiecare 500m ai probei și diferențe semnificative dintre mediile testărilor a indicatorilor probei la P<0.01 și P<0.001. Aceste diferențe semnificative evidențiază importanța luării startului de către canotori cât mai rapid, apoi treptat ajung la nivelul optim de menținere a puterii maxime, după care în ultima 500m să poată accelera cât mai mult pentru finiș.
9. Analiza comparativă a performanțelor pregătirii pe apă a canotorilor juniori de 16 – 18 ani evidențiază îmbunătățirea duratei timpului pe probă, a părților din cadrul probei al doilea, treilea și patrulea 500m la sfârșitul etapei de pregătire și creșterea duratei timpului pe primul 500m și diferențe semnificative între durata timpului probelor și media pe 500m, iar cu ceilalți indicatori ai probelor diferențele între acestea sunt nesemnificative la P>0.05.
10.Privind rezultatele analizei corelative între indicatorii somatici, morfo-funcționali și pregătirii fizice specifice cu performanțele obținute în concursuri a canotorilor juniori de 16 – 18 ani scot în evidență legături nesemnificative între parametrii somatici și performanțele obținute în concursuri la P˃0.05, legături semnificative între TAmax. în clinostatism cu performanțele obținute în concursul 2, desfășurat la testarea inițială, de asemenea se constată corelări semnificative în cadrul relației între valorile indicelui Testului Ruffier și performanțele obținute în concursurile 2 și 3, legături corelative între proba de control la ergometru de 500m și performanțele obținute în concursul 2 iar corelările cu ceilalți indicatori ai experimentului pedagogic sunt nesemnificative la P>0.05.
11.Analiza corelativă între parametrii pregătirii tehnice și rezultatele performanțelor în concursuri a canotorilor juniori de 16 -18 an scot în evidență corelări semnifcative în faza de atac în poziția de plecare între viteza (m/s) a articulației pumnului cu performanțele obținute în concursul 2 (sec), iar diferențele cu ceilalți indicatori biomecanici ale fazelor mișcării de vâslit cu performanțele obținute în cele 3 concursuri sunt nesemnificative la P >0.05, evidențiind valori mai mari a lui ” r ” a rezultantei vitezei și forței la nivelul articulației umărului și pumnului.
12. Se confirmă datele experimentului în urma aplicării modelului de pregatire, unde parametrii care obiectivizau efectele modelarii pregătirii, au evoluat de la testarea inițiala la cea finala, având ca premisă obținerea unor performanțe sportive mai bune în concursuri pe ergometru și selecție în probele de vâslit pe apa.
Cercetarea pe care am propus-o răspunde la o parte din nevoile actuale ale canotajului românesc, la ridicarea incertitudinilor din această direcție și, în general, la noutate și progres.
Astfel, Problema științifică actuală de importanță majoră soluționată în domeniul cercetat, o constituie îmbunătățirea metodologiei pregătirii canotorilor juniori de 16 – 18 ani în scopul modelării pregătirii pentru participarea la competiții desfășurate pe instalații de tip ergosim, ca premisă a obținerii unor performanțe sportive mai bune în concursuri pe ergometru și selecție în probele de vâslit pe apă.
***
Datele obținute în urma cercetării întreprinse, a rezultatelor obținute și a concluziilor formulate ne determină să formulăm unele recomandări privind, abordarea curajoasă a strategiilor de modelare a pregatirii in procesul de antrenament:
în cadrul planificării să se țină cont de ponderea mijloacelor în funcție de etapele și perioadele de pregătire și anume în perioada pregătitoare: 50% vâslit (40-45%- vaslit și 5-10% corectare individuală a tehnicii), forță 30%).
durata și volumul efortului în antrenamentele de forță și alergare sa se planifice în funcție de etapa și perioada de pregătire.
recomadăm folosirea ergometrului atât cu scop competițional cât și mijloc specific de pregătire pe toată perioada ciclului anual de pregătire.
folosirea in metodologia de antrenament a tehnologiei, aparate moderne de depistare, măsurare a indicatorilor de efort, morfo-funcționali și tehnici (analiza video biomecanică).
recomandam sa se urmăreasca evoluția sportivilor în antrenamente pe ergometru și antrenamente pe apă, cele două succedându-se conform planului anual de pregătire, unde evident ponderea semnificativă o va avea vâslitul în ambarcațiuni in perioada de vara si care va fi inlocuit in totalitate cu vaslitul pe ergometru in lunile de iarna.
aplicarea celor mai eficiente modele de pregatire fizica specifica testate in practica, reprezinta calea scurta pentru realizarea performantei in canotaj
pentru creșterea în continuare a performanțelor nu trebuie neglijată cercetarea nici unei laturi, care ar putea ajuta antrenorii și metodiștii în munca lor cu sportivii.
BIBLIOGRAFIE
Albu V. Teoria educației fizice și sportului. Constanța: Ex Ponto. 1999. p.
Alupei, D., Puterea de predicție a normelor de selecție în canotaj, Teza de doctorat, ANEFS,2009, p.41-43; 57.
Achim Ș. Planificarea antrenamentului. București. 2005. p26-31.
Apostu. M., Biochimie Aspecte generale. Ed. Semne. 2002.
Ardelean T., Particularitățile dezvoltării calităților motrice. București: I.E.F.S.. 1982. p
Ardelean. T. Particularitățile dezvoltării calităților motrice în atletism. Editura IEFS. București. 1990. 105 p.
Avramoff. E.. Fiziologia și biochimia sportului – culegere de texte. vol.2. București.1982. p 79.
Avramoff. E.. Fiziologia efortului fizic. Editura IEFS. București. 1986.
Baciu I. Fiziologie. București: Didactică și Pedagogică. 1970. p.
Baciu C. Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor. București: Sport- Turism. 1977. p.
Baroga. L.. Educarea calităților fizice combinate. Editura Sport-Turism. București. 1984. 421 p.
Bălăceanu. C., Nicolau. E., Personalitatea umană. o interpretare cibernetică. Editura Junimea. Iași. 1972.
Benetatto Gr. Elemente de fiziologie normală și patologică (vol.1 și 2). București: Medicală. 1962. p.
Berlotti I.. Donati A. Organizarea antrenamentului. Roma: Ponto. 1983. p.
Bernstein. N. A.. Fiziologia mișcării. Leipzig. 1988.
Bompa T. Teoria și metodologia antrenamentului sportiv – periodizarea antrenamentului sportiv. București: Ex Ponto, 2002. p 49; 55; 59; 63-64; 124;139
Bompa T.O. Teoria și metodologia antrenamentului. Periodizarea. București: C.N.F.P.A, 2002. 435 p.
Bompa T.O. Totul despre pregătirea tinerilor campioni. București: Ex Ponto, 2006. 242 p.
Bompa T., Carrera M. Periodizarea antrenamentului sportiv. București: Tana, 2006, p. 35-107.
Bostan D și colab. Posibilități de determinare a unor parametri spațio-temporali în antrenament și concurs cu ajutorul tehnicii video. E.F.S.. nr.12. București: 1987. p. 35.
Bota. C.. Fiziologia educației fizice și sportului. București. 1993.
Bota. C.. Ergofiziologie. Ed. Globus. București. 2000. 370 p.
Bota.C. Fiziologie generală, aplicații la efort fizic. București: Medicală, 2002. 346 p.
Budevici-Puiu, A., Pregătirea și dirijarea antrenamentului sportiv, Chișinău: Valinex, 2010, p.149.
Colibaba-Evuleț. D. Proiectarea didactică științifică și implementarea ei în activitatea sportivă de performanță. Editura Fest. 1984.
Cosmovici. A.. Psihologie generală. Editura Polirom. . 1996.
Chelcea S. Chestionarul în investigația sociologică. București: Științifică și enciclopedică. 1975. 231 p.
Ciobanu A. Modelarea structurii și conținutul pregătirii tinerilor de 16-17 ani în ciclul anual de antrenament. Teză de dr. în pedagogie. Chișinău: 2001. 168 p.
Demeter. A., Bazele fiziologice și biochimice ale calităților fizice. Editura Sport-Turism. București.1981. 168 p.
Demeter. A.. Bazele fiziologice și biochimice ale formării deprinderilor motrice. Editura Sport-Turism. București. 1982. 134 p.
Diacikov V. Antrenament și refacere. // Sportul de performanță nr 164. /1978. C.N.E.F.S.. București. p. 22-24.
Dima M., Timnea O. Aspecte ale activității musculare și noțiuni medicale necesare oricărui sportiv. București: Bren, 2011. 209 p.
Donskoi D. Biomecanica exercițiilor fizice. București: Tineretului. 1959. 300 p.
Dorgan V. Semnificația caracteristicilor morfologice în sportul de performanță. Chișinău: Valinex, 2008. P.261.
Dorgan V. Semnificația caracteristicilor morfologice ale grupelor și selecțiilor de fotbaliști din elita mondială și cea regională. În: Știința culturii fizice. 2008, nr. 7/1, p. 43-45.
Dospinescu. I.. Studiu privind complexitatea efortului în sportul de performanță la canotaj. CCEFS. București. 1990. p.34.
Dospinescu. I.. Efortul fizic din canotajul de performanță. Editura Nelmaco.București., 2006 p 15-16; 45-46;56; 152-153
Dospinescu. I.. Aspecte din canotajul românesc. Editura Nelmaco. București, 2006, p. 18; 19;22; 126.
Dragnea. A.. Măsură și evaluare în educația fizică și sport. Editura Sport-Turism. București. 1984. 256 p.
Dragnea. A.. Antrenamentul sportiv. Editura Didactică și Pedagogică R. A.. București. 1996. p. 321-328.
Dragnea. A.. Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice. București. ANEFS., 1991. 295 p.
Dragnea. A.. Bota. A.. Teoria activității motrice. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1999. 283 p.
Dragnea A. Teoria educației fizice și sportului. București: Cartea Școlii, 2000. 241 p.
Dragnea. A.. Mate-Teodorescu. S.. Teoria sportului. Editura FEST. București. 2002. 610 p.
Dragan I., Stroescu V, Medicația la sportivi, Editura Cucuteni, București, 1995, p-102-103.
Drăgan. I.. Medicina sportivă aplicată. Editura pentru Tineret și Sport. București. 1999. 516 p.
Drăgan. I.. Medicina sportivă. Editura Medicală. București. 2002.
Dumitrescu G. Metode statistico-matematice în sport. București: I.E.F.S., 1991. 134 p.
Epuran. M.. Modelarea conduitei sportive. Editura Sport-Turism. București. 1990. 199 p.
Epuran M. Metodologia cercetării activităților corporale, vol.I, II. București: A.N.E.F.S., 1992. 246 p.
Epuran M. Psihologia educației fizice și sportului. București: Fundația România de Mâine, 1995. 199 p
Epuran M., Marolicaru M. Metodologia cercetării activităților corporale. Cluj Napoca: Risoprint, 2004. 112 p
Epuran M. Metodologia cercetării activităților corporale. București: Fest, 2005. 412 p.
Epuran M., Holdevici I., Tonița F. Psihologia sportului de performanță. Teorie și practică. București: Fest, 2008. p. 215.
Epuran. M., Stănescu M., Învățarea motrică-aplicații în activități corporale, Editura Discobolul, 2010, p. 50.
Florescu. C.. Sportul de performanță. Editura Sport-turism. București. 1985. 231 p.
Florescu. C.. Mociani. V.. Canotaj. Editura Sport-Turism. București. 1983.p 62;72; 83; 94.
Florescu D.. Dumitrescu V. Metodica dezvoltării calităților motrice. București: CNEFS. 1969. 174 p.
Gagea. A.. Aspecte la pregătirea sportivă de înaltă performanță. Revista „Educația fizică și sport”. nr.2. București. 1981.
Gagea. A.. Parametri de antrenament. Culegere de texte. Editura ANEFS. București. 1982.
Gagea. A.. Necesitatea obiectivării dificultății de efort. în revista „Educație fizică și sport”. nr.9. 1984.
Gagea. A.. Statistica computerizată în educație fizică și sport. Editura Ecologică. București. 2000.
Gagea. A.. Nenciu. G.. Cordun. M. Aspecte ale RCOS și ROCS în legătură cu efortul fizic. în revista „Educaie fizică și sport”. nr.2. 1990.
Gagea A. Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București: Fundația România de Mâine, 1999. 203 p.
Garbunov G.C. Pregătirea psihologică actuală a sportivilor. În: Sportul de performanță. București. 2000. nr.419. p.292-301.
Gandelsman A.D.. Smirnov K.M. Fundamentarea fiziologică a antrenamentului. București: Stadion. 1973. 25 p.
Georgescu. M.. Efortul aerob și anaerob în antrenamentul sportiv. Conținutul și metodica antrenamentului. Editura „Stadion”. 1978.
Georgescu M. Antrenamentul sportiv modern. București: Editis, 1993. 186 p.
Ghissen. L.D.. Budovski. M.P.. Studierea stării canotorilor în cadrul unui experiment de mai mulți ani. CCEFS. București. 1977.
Ghibu E. Conținutul și metodica antrenamentului sportiv contemporan. București: U.C.F.S.. 1967. p.34-145.
Gurău A.I. Evaluarea dezvoltării fizice la sportivi. Biotipul constituțional. Medicina sportivă aplicată. București: Editis. 1996. p.200-240
Harre. D.. Teoria antrenamentului. Editura Stadion. București. 1973. p.236
Harre. D.. Lotz. I.. Antrenamentul forței rapide. Editura MTS-CCPS. București. 1992.
Harre. D.. Winifried. L.. Rezistența. forța și antrenamentul de rezistență-forță. În: “Sportul de performanță”. nr.267. București. 1987.
Hăulică. I.. Fiziologia umană. Editura Medicală. București. 1989.
Held. H.. Verificarea gradului de pregătire a canotorilor. CCEFS. București. 1975.
Herberger. E și colaboratorii. Canotajul. CCEFS. București. 1978.
Hilerrin. P. de. Tehnicitatea și condiția canotorului. CCEFS. București. 1976.
Hilerrin. P. de. Cu privire la articolul “Tehnicitatea și condiția canotorului”. CCEFS. Bucureti. 1976.
Hohmann H., Dezvoltarea forței musculare în cadrul pregătirii pe termen lung a performanței, INCPS, București, 2002, p 39, 58.
Holdevici. I.. Psihologia succesului. Editura Ceres. București. 1993.
Kindermann. W. Keul. J.. Capacitatea anaerobă la diferite genuri de effort fizic. Edituta CC. București. 1978.
Kory-Mercea. M.. Zamora. E.. Fiziologia efortului sportiv. Editura Casa Cărții de Știință. Cluj-Napoca. 2003.
Kosendiak. J.. Lasinski. G.. Bazele sistemice ale programării antrenamentului sportiv. Colecția S.D.P. Nr. 273. C.C.P.S. București. 1991.
Kruger. A.. Un prim demers pentru o pedagogie a competiției. Antrenoriat și competiție. Colecția S.D.P. Nr. 350. 351. C.C.P.S. București. 1994
Lehnertz. A.. Pregătirea concursurilor importante. Teoria competiției. colecția S.D.P. Nr. 362. 363. 364. M.T.S. C.C.P.S.. București. 1995.
Lipa, E., "Cauzele si efectele longevitatii in sporturile de anduranta".Teza de doctorat, ANEFS,2011,p 85-86.
Mahlo F., Bayer G, “Force et musculation en aviron” (Forța musculară și dezvoltarea acesteia în canotaj), SDP 439-441,INC, București, 2001, p.52 ; 107.
Mahlo F., Forța musculară și dezvoltarea acesteia în canotaj, INCS,Bucuresti,2002, p. 6; 20; 108.
Manno. R.. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. SDP 371-374. CCPS. București. 1996, 197 p.
Martianov SS. Popov II. Roman R.A.Particularitățile tehnicii de ridicare a halterelor la piept // SDP Nr. 279 1988. p. 58-64
Malis, C., “Contribuții la studiul relației dintre prestația competițională și rezultatele la ergometru în canotajul masculin, Teza de doctorat, ANEFS, 2008, p 72-73.
Matveev. L.P.. Novicov. A.D.. Teoria și metodica educației fizice. Editura Sport-Turism. București. 1980. 600 p.
Mitrea. H.. Mogoș;. Al.. Dezvoltarea calităților motrice. Editura Sport Turism. București. 1997.
Merni F. Evaluarea tehnicii sportive. Sportul de performanță nr.315 // CCPS.1991. București: p. 24-30.
Morjevikov. N.V.. Sleakov. S.K. . Gradul de pregătire tehnică a canotorilor. CCEFS. Bucrești.1982.
Nenciu. G.. Fiziologia sistemului neuromuscular cu aplicaii în sport. Editura Fundației „România de Mâine”. București. 2002.
Neumann. G., Adaptarea în antrenamentul de rezistență. Scola de la Sporto. Roma. 1994.
Nicu . A.. Selecția în sport. vol. III. București. 1980.
Nicu. A.. Antrenamentul sportiv modern. București. Ed. EDITIS. 1993. P 24-25; 30;79;430-432; 451- 452
Nicu. A.. Teoria și metodica antrenamentului sportiv modern. Editura Fundația ,,România de Mâine”. București. 2002. 231 p.
Nicu. A. și colab.. Terminologia educației fizice și sportului. Editura Stadion. București. 1973.
Nicu. A.. Răduț. C.. Studiu privind forma sportivă în canotajul feminin de performanță. în revista “Educaie Fizică și Sport”. nr.7. 1987.
Niculescu. M.. Pregătirea psihologică pentru concurs. în „Sportul de performanță”. nr.347-349. București. 1994.
Niculescu. M.. Factorii sintetici de personalitate. care influențează performanța sportivă de vârf. Sesiunea de comunicări știinifice. ANEFS. București. 1999.
Niculescu M. Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București: A.N.E.F.S., 2002. 520 p
Niculescu. M.. Tătaru. M.. Știința pregătirii musculare. Editura Universității din Pitești. Pitești. 1996.
Nioj. A.. Răduț. C. și colaboratorii. Metodele de selecție. pregătire și concurs ale lotului olimpic de canotaj feminin pe anul 1978 în concordanță cu Jocurile Olimpice din 1980. CCEFS. București. 1978, p 63-67.
Ozolin. N..G.. Metodica antrenamentului sportiv. Ed. Stadion. București. 1972. 377 p.
Ozolin. N.G.. Biomecanica canotajului academic în perioada actuală. CCEFS. 1986.
Păcuraru A. Teoria antrenamentului sportiv. vol.I. Galați: Fundației Universității „Dunărea de Jos”. 2000. 178 p.
Răduț.C. Billard. J.. Legitățile topoergonomice ale canotajului academic. FRC. București.1976.
Răduț. C.,Mociani. V. și colaboratorii. Cercetarea complexității efortului în canotajul feminine de înaltă performanță. dirijarea și optimizarea procesului de pregătire și participare în concurs. Perfecționarea modelelor de selecție. pregătire. reactivitate și concurs. CCEFS. București. 1989, p.44, 114.
Rîșneac B. Importanța dezvoltării capacităților motrice în procesul antrenamentului și competiției sportive. Materialele Simpozionului Internațional ,,Sportul Universitar”București, 1995, p.101-105.
Roman R.A..Râșim E.E. Particularitățile pregătirii halterofililor cu grade diferite de calificare. // SDP. 1988. nr 273 . p 70 -77.
Rotariu T.. Iluț P. Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică. Iași: Polirom. 1997. p.40-205.
Rusu F.; Baciu A.; Șanta C. Teoria și metodica antrenamentului sportiv. note de curs. Cluj-Napoca: F.E.F.S.. U.B.B.. 2009. 123 p.
Schneider. E.. Investigații biomecanice ca diagnostic de performanță și control al progresului în antrenamentul de canotaj. CCEFS. București. 1979, p……
Shepard RJ. Fiziologia exercițiului și performanța sportivă. Fiziologia sportului. București: C.C.P.S. 1994. p.4-19.
Simion Gh. Metodologia cercetării activității omului în mișcare. Pitești: Universității din Pitești. 1998. p.5-125.
Simion Gh., Mihăilă I., Stănculescu G, Antrenament sportiv, Editura Ovidus University Press, Constanța, 2011, p141-142.
Șiclovan I. Teoria și metodica antrenamentului sportiv. București: I.N.E.F.S., 1984. 359 p.
Șiclovan I. Teoria antrenamentului sportiv. București: Sport-Turism. 1987. p.12-280.
Stupineanu. I. și colaboratorii. Studii privind complexitatea efortului în sportul de înaltă performanță la canotaj. CCEFS.București. 1990.
Tarabas C.L. Tehnici de explorări funcționale în practica medicului specialist de medicină sportivă. Brăila: Evrika. 1999. 185 p.
Taschiene P. Stadiul actual în teoria antrenamentului // Sportul de performanță nr.313/ 1991. București. p.17-23.
Teodorescu. S. Antrenament și Competiție, Editura. Moroșan, București, 2007.p 98-99.
Teodorescu S. Periodizarea si planificarea in sportul de performanta, Buzău: Alpha MDN, 2009, p.107.
Thomas. R.. Elache. J.P.. Keller. J.. Aptitudinile motrice – structura și evaluare. Editura MTS-CCPS. București. 1995.
Thomas. R.J.. Nelson. K.J. Metodologia cercetării în activitatea fizică. Editura MTS-CCPS; București. 1997.
Thompson. P.S.. Introducere în teoria antrenamentului. Editura MTS-CCPS. București. 1997.
Thowes. J.. Melson. J.. Metodologia cercetării în activitatea fizică. vol.I și II. . Nr. 375-377. Editura CCPS. București. 1996.
Tibara. C. și colaboratorii. Tehnici și metode moderne de investigare biomecanică și psihomotrică în canotajul românesc. CCEFS. București. 1975.
Triboi, V., Teoria și metodica antrenamentului sportiv, Chișinău, Editura Valinex, 2009, p.369.
Triboi, V., Păcuraru A., Teoria și metodologia antrenamentului sportiv, Editura PIM, Iași, 2013, p. 298.
Todea S. F. Teoria sportului. București: Fundația „România de mâine”, 2006. 284 p.
Tudor. V.Măsurarea și evaluarea în cultură fizică și sport. Editura Alpha. . 2005.
Tudosi. Șt. Elemente de statistică aplicată. Editura MTS. București. 1993.
Tudosi. Șt.. Criterii psihologice în fundamentarea și structurarea pregătirii sportive. Editura Paiadeia. București. 2000.
Tudoși Ș. Elemente de statistică aplicată. București: A.N.E.F.S.. 1993. 123 p.
Ungureanu O. Teoria și metodica antrenamentului sportiv. Iași: Universității „Al. I.Cuza”. 1995. p.22-165.
Urichianu-Toma. S.. Abordari interdisciplinare in sporturile nautice. Ed Didactica si Pedagogica. București. 2009.
Urichianu Adrian Ion, „Analiza traiectoriei cursei finale W 8+1 la Campionatul European, Varese, Italia, 2012”, Gymnasium, No.2, Vol XIII/2012, Scientific Journal of Education, Sports and Health, University of Bacau, Facultatea de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii.
Urichianu Adrian Ion, „Mijloace tehnice de specialitate utilizate în antrenamentul canotorilor”, Sesiune Anuală de Comunicări Științifice cu participare internațională ,,Interdisciplinaritate și calitate în domeniul fundamental de știință: Educație fizică și sport”, U.E.B, FEFS, București, 15 aprilie 2008, p. 51-53.
Urichianu Adrian Ion, Antrenamentul musculaturii respiratorii în
canotaj, efecte asupra mecanicii respirației și implicații în performanța sportivă”, Universitatea de Stat de Educatie fizica si Sport, Republica Moldova, revista: “, Chisinau, USEFS, ISSN
Urichianu Adrian Ion, „Determinarea nivelului dezvoltării somatice și morfo-funcționale, a pregătirii fizice specifice, tehnice și performanțiale a canotorilor juniori de 16 -18 ani”,Universitatea de Stat de Educatie fizica si Sport, Republica Moldova, revista:, Chisinau, USEFS, , ISSN
Urichianu Adrian Ion, „Eficacitatea aplicării modelului de pregătire pe ergometru a canotorilor juniori de 16 – 18 ani și a efortului obținut în procesul antrenamentului și competițional”,Universitatea de Stat de Educatie fizica si Sport, Republica Moldova, revista:, Chisinau, USEFS, , ISSN
Urichianu Adrian Ion, “Selectia in canotaj, argumente pro si contra”, Universitatea de Stat de Educatie fizica si Sport, Republica Moldova, revista: “Cultura fizica: probleme stiintifice ale invatamantului si sportului”, Editia a V-a, 26-27 oct 2007, Chisinau, USEFS, 2007, ISBN 978-9975-68-054-7, , p.254-260.
Urichianu Adrian Ion, “Refacerea si recuperarea dupa efortul fizic din canotaj”, Universitatea Ecologica din Bucuresti, Facultatea de Educatie fizica si Sport, revista: KINECO, nr.1/2014, ISSN, p.
Urzeală C. Metodica antrenamentului sportiv. Curs universitar. București: U.N.E.F.S.. 2009. p.6-13.
Verhoșanski. I.V.. Antrenamentul specific de forță – Metodologia antrenamentului. Editura MTS-CCPS. București. 2000. p 189-197 ( paula ivan teza)
Voicu P. și clab. Metode de estimare a apartenenței mijloacelor de antrenament pe factorii săi tradiționali. EFS nr.8. București. 1978. p. 22 -32.
Weineck J. Biologia sportului Vol. II București: M.T.S.C. C.P.P.S. 1995. 374 p.
Winfreid J. Structura model pentru o Teorie a antrenamentului Sportiv. „Leistungssport” 4. 1995.C.C.P.S și S.D.P.. p.4-29.
Zabet. B., Planificarea procesului de pregătire a canoiștilor de înaltă performanță pentru concursurile de mare anvergură în baza tehnologiilor moderne, Teza doctorat, USEFS, Chisinau, Rep.Moldova, 2006, p 115-116
Zațiorski. V.. Știința și practica antrenamentului de forță. Editura MTS-INCS. București. 2002.
Zațiorski V. Știința și practica antrenamentului de forță, în sportul de înaltă performanță, București: C.C.P.S., 2005. 260 p.
Zavalișca A., Demcenco P. Metode matematico-analitice de cercetare pedagogică în cultura fizică. Chișinău: Europress. 2011. p.490.
Bibliografie în limba rusă
Aгeeв Ш.К. Hаyчнo-мeтoдичecкиe ocнoвы oцeнки и pазвития cпeциальнoй аэpoбнoй вынocливocти в акадeмичecкoй гpeблe. Пoвoлжcкая гocyдаpcтвeнная акадeмия физичecкoй кyльтypы, cпopта и тypизма. Фeдepация гpeбнoгo cпopта poccии. Казань, 2012, – 34 c. http://www.rowingrussia.ru/d/35285/d/nauchno-metodicheskie-osnovy.doc
Бepкyтoв A.H. Texника гpeбли и мeтoдика oбyчeния : yчeб.-мeтoд. пocoбиe : [Oдoбpeнo Экcпepт.-мeтoд. Coвeтoм PГУФКCиT] / [A.H. Бepкyтoв] ; Poc. гoc. yн-т физ. кyльтypы, cпopта и тypизма. – M.: [Физ. кyльтypа], 2007. – 19 c.
Биoxимичecкая oцeнка pабoтocпocoбнocти гpeбцoв-акадeмиcтoв выcoкoгo клаccа / Бypeeва A.A., Oзoлин H.H., Чyпpyн A.К., Cypкoв Ю.C. // Aктyальныe вoпpocы пoдгoтoвки cпopтcмeнoв в цикличecкиx видаx cпopта : cб. наyч. тp. – Boлгoгpад, 1995. – Bып. 2. – C. 66-73.
Bинoгpадoв B.E. Эффeктивнocть взимocвязаннoгo иcпoльзoвания cpeдcтв вoccтанoвлeния и cтимyляции pабoтocпocoбнocти в микpoциклаx c бoльшими нагpyзками cпeциальнoй напpавлeннocти (на пpимepe акадeмичecкoй гpeбли) = The effectiveness of an interconnected use of recovery and stimulating efficiency in microcycle with large loads of special focus (after the example of rowing) / Bинoгpадoв B. E., Mищeнкo B.C.//Физичecкoe вocпитаниe cтyдeнтoв. – 2011. – N3. – C.16 -22. http://lib.sportedu.ru/Press/FVS/2011N3/p16-22.htm
Гpигopьeва H.B. Биoxимичecкая oцeнка cпeциальнoй pабoтocпocoбнocти cпopтcмeнoв в гpeблe акадeмичecкoй / Гpигopьeва H.B. // Hаyчнoe oбocнoваниe физичecкoгo вocпитания, cпopтивнoй тpeниpoвки и пoдгoтoвки кадpoв пo физичecкoй кyльтype и cпopтy : матepиалы 7 Meждyнаp. наyч. cec. БГУФК и HИИФК и CPБ пo итoгам наyч.-иccлeд. pабoты на 2003 г., Mинcк, 6-8 апp. 2004 г. / Бeлopyc. гoc. yн-т физ. кyльтypы. – Mинcк, 2004. – C. 460-462.
Иванникoв Г.Ю. Coвepшeнcтвoваниe элeмeнтoв тexники начинающиx гpeбцoв-акадeмиcтoв c иcпoльзoваниeм кoмпьютepизиpoванныx тpeнажepныx кoмплeкcoв : диc. канд. пeд. наyк : 13.00.04 / Иванникoв Гpигopий Юpьeвич; PГУФК. – M., 2006. – 134 c.:ил. http://diss.rsl.ru/diss/rsl01002000000/rsl01002935000/rsl01002935208/rsl01002935208.pdf
Зациopcкий B.M. Биoмexаника акадeмичecкoй гpeбли : мeтoд. peкoмeндации для cтyдeнтoв / Зациopcкий B.M., Якyнин H.A.; ГЦOЛИФК. – M., 1980. – 24 c.
Клeшнeв B.B., Boлгин A.B. Pаcчeт cpeдниx значeний ycилий за цикл гpeбка, нeoбxoдимыx для дocтижeния выcoкoгo cпopтивнoгo peзyльт. Hаyчнo-тeopeтичecкий жypнал «Учeныe запиcки yнивepcитeта имeни П.Ф. Лecгафта», 8(78) – 2011 гoд
Bibliografien limba engleză
Abrahamson A., Phelps, M., No limits. The Will to Succeed, Edition Pocket Books,2009,p. 115.
Bompa. TO., Periodizatuiom. Theory and Methodology of Training. HumanKinetics. U.S.A. 1999.
Thompson. P. Sculling, Training, Technique&Performance, The Crowood Press British Library, 2005, 144 p.
Urichianu-Toma. S.. Timnea Olivia. Sportsmen’s effort during rowing technical and medical particulars. Ed. Ars Academica& Addleton . 2009 New York. USA;
Urichianu Adrian Ion, Analysis of the competition's effort to build the rowing ergometer”, Ovidius University Annals, Series Physical Education and Sport / SCIENCE, MOVEMENT AND HEALTH Vol. XIII, ISSUE 2 Supplement, 2013, p.383-389.
Urichianu Adrian, “Study on the opinions of specialists in rowing on the use of ergometrului in preparation for the youth team of 16-18 years”Annual International Conference, “Physical Education Sport&Health, 22-23. XI.2013, University of Pitesti, The Faculty of Physical Education and Sport, p……
Urichianu Adrian Ion, „Improve performance in sports for juniors oarsmen by improving physiological factors,” International Scientific Communications, Ecological University of Bucharest/ Faculty of Education Phisical, „Movements Science Perspectives Within Contemporary Society Dynamics”, Bucuresti, 05 aprilie 2013, p.136-144.
Urichianu Adrian Ion, Optimization of physical and technical training to build the samples in rowing, International Scientific Communications, Ecological University of Bucharest/ Faculty of Education Phisical, „Movements science perspectives within contemporary society dynamics” , Bucuresti, 05 aprilie 2013,p.144-150.
Urichianu Adrian Ion, Triboi Vasile, Jurat Valeriu, “E-learning-ul tehnicii de vâslit prin analiza video computerizata, realizata pe aparatura tip ergosim la canotorii junior”, International Scientific Conference, National Defence University "Carol I", ,, The 10th eLearning and Software for Education Conference – eLSE 2014, ISI Web of Science, Thomson, Bucuresti“, april 24th – 25th, 2014.
Urichianu Adrian Ion , “The selection of athletes for the composition of crews in rowing”,International Scientific Conference “Perspectives In Physical Education And Sport”13th edition, , Constanta, May 24th-25th 2013;
Urichianu Adrian Ion , , “Analysis of the competition's effort to build the rowing ergometer”, International Scientific Conference “Perspectives In Physical Education And Sport”13th editionConstanta, May 24th-25th 2013;
Urichianu Adrian Ion, „Improve performance in sports for juniors oarsmen by improving physiological factors”, International Scientific Communications, Ecological University of Bucharest/ Faculty of Education Phisical, „Movements Science Perspectives Within Contemporary Society Dynamics”, , Bucuresti, 05 aprilie 2013, p.136-144.
Urichianu Adrian Ion, „Optimization of physical and technical training to build the samples in rowing”, International Scientific Communications, Ecological University of Bucharest/ Faculty of Education Phisical, „Movements science perspectives within contemporary society dynamics” , , Bucuresti, 05 aprilie 2013,p.144-150.
Urichianu Adrian, “Study on the opinions of specialists in rowing on the use of ergometrului in preparation for the youth team of 16-18 years”,Annual International Conference, “Physical Education Sport&Health, 22-23. XI.2013, University of Pitesti, The Faculty of Physical Education and Sport, ,Pitesti .
Urichianu Adrian, Jurat Valeriu, “Influence of physical training on the performance capacity of junior rowers 16 -18 years old during indoor rowing competitions”, Annual International Conference, “Physical Education Sport&Health, 22-23. XI.2013, University of Pitesti, The Faculty of Physical Education and Sport, Pitesti.
Urichianu Adrian, Triboi Vasile, Claudia Georgescu “Correlative analysis of the specific physical training indicators and the results obtained by junior rowers aged 16 to 18 in indoor rowing and outdoor rowing” ,Annual International Conference, “Physical Education Sport&Health, 22-23. XI.2013, University of Pitesti, The Faculty of Physical Education and Sport, Pitesti.
Urichianu Adrian Ion, Sanda Toma, Olivia Timnea, Bogdan Urichianu „Study on the relationship between anthropometric parameters of junior rowers and the national model”, Conferința Internațională „ Perspective în știința motricității umane”, Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca, 07 dec. 2012.
Urichianu Adrian Ion, „Variation of the training parameters in the period preceeding the world championship of rowing”, International Scientific Conference, „Innovation and creation in the field of physical activity, sources of human performance” „Dunarea de Jos”University of Galati, 29-30 may 2009, p.392-395.
Adrian Urichianu, Toma Sanda , „Implications of the personality in the selection for high performance sport”, Sesiune Stiintifica Internationala „Educatia fizica si sportul in contemporaneitate”, Universitatea Ecologica din Bucuresti/Facultatea de Educatie fizica si Sport, 08 mai 2009, Bucuresti, p.84-90.
Urichianu Adrian Ion, Sanda Toma,„Modelling movement skills training in wather sports”International Scientific Conference „Perspectives in physical education and sport”, Ovidius University of Constanta, Faculty of Physical, , 29-31 may 2009.
Kleshnev, V. V. Comparison of on-water rowing with its simulation on Concept2 and Rowperfect machines // Scientific proceedings. XXII International Symposium on Biomechanics in Sports, – Beijing, 2005 – P. 130-133.
Bibliografie în limba franceză
Beaud. P. La Societe de connivance. Média. mediations et classes sociales. Editura Aubier. Paris. 1984.
Berg.A., Mecanismes. direction automatique. cybernetique. “Recherces internationales”. nr.29. Paris. 1962.
Platonov. N..V.. L'entrainement sportiv. Theorie et methodologie. Ed. II. Edition Revue E.P.S.. Paris. 1991.
Weineck J. Biologie du sport. Paris: Vigot, 1992. 210 p.
Bibliografie în limba germană
Bayer G., în revista „Leistungssport” nr. 2 din 1994, p……./////
Harre D. Principles of sports training. Berlin: Sportverlang, 1982. 231 p
Bibliografie în limba italiană.
Dietrich M. Oboseala și controlul antrenamentului. // Scuola dello Sport. vol.VIII/1989. Roma. p. .
***
Antrenorul federal de atletism. Vol IV. CCPS. 1996. București..
Bazele științifice ale antrenamentului „Specialiștii despre canotaj”.CNEFS. București. 1987, p 118; 121-127.
Fiziolgie sportivă. Seria: Sportul de înaltă performanță. București. nr.4. 2006.
Ghid de bază pentru unitățile sportive românești INMS, Norme pentru aptitudini morfologice la canotaj 1987.
Proiectarea programelor de antrenament de rezistență. Principiile de bază ale antrenamentului de rezistență. Seria: Sportul de înaltă performanță. București. 2003
Planuri de pregătire: 1996-1997. 1997-1998. 1998-1999. 1999-2000.
Răspunsul lactatului sangvin la efort. C.C.P.P.S. București. 1999.
Sportul de mare perfomanță și refacerea. Seria: Sportul de înaltă performanță. București. 2003
Validarea pragului anaerob și zonele de intensitate aerobă în disciplinele ciclice de durată. Seria: Sportul de înaltă performanță. București. 2004.
ANEXE
Anexa 1a
CHESTIONAR
Răspunsurile la întrebările chestionarului sunt strict confidențiale și vor fi folosite numai în scop științific, chestionarul având ca temă: „Modelarea pregatirii canotorilor juniori pentru concursurile desfasurate pe instalatii de tip ergosim”
Bifați varianta potrivită
Clubul Sportiv……………………………………………………………………………
Varsta …………, Sex……….., Vechime (ani)………, antrenor lot □ M; □ F
1. În ce măsură folosiți instalațiile de tip ergosim în pregătirea canotorilor juniori 16 – 18 ani? (incercuiti).
pentru concursuri pe ergometru
mijloc specific de pregătire
ambele variante
2. În care din următoarele mijloacele de pregătire pot participa sportivii. Enumerați în ordinea importanței? loc
A.- probe de control
B.- concursuri pe instalații tip ERGOSIM
C.- concursuri de selecții
D.- concursuri după o perioadă de pregătire
E- concursuri în urma cantonamentelor la altitudine
3. Care din metodele moderne de antrenament folosite în pregătirea canotorilor, credeți dumneavoastră că sunt prioritare în pregătirea juniorilor de 16-18 ani ?
A. Metoda de circuit
B. Metoda antrenamentului cu intervale
C. Alte metode: …………
4. Vă rugăm să menționați cât la sută folosiți instalațiile de tip ERGOSIM în pregătirea pe uscat cât și pe apă
USCAT: A B C D E
PE APĂ: A B C D E
5. Care din următoarele calități motrice considerați că trebuie pregătită și însușită mai mult în pregatirea juniorilor de 16-18ani ?
A. Îndemănare
B.Viteza
C. Rezistență în regim de forță
D. Forta in regim de rezistenta
E. Altele…………………………….
6. Din ce ramuri de sport considerați că ar împrumuta canotajul mai multe mijloace de realizare a pregătirii fizice ?
A.Handhal
B.Baschet
C.Atletism
D.Rugby
E.Gimnastică
F.Alte sporturi……………………
7. Care sunt valorile componentelor de bază pe perioada unui ciclu anual de antrenament în canotaj?
-nr de zile pe an: 260 270 280
-nr de antrenamente pe an: 630 660 690
-nr de zile de pregătire pe uscat 200 210 220
-nr de antrenamente pe uscat: 210 220 230
-nr de zile pregătitoare pe apă: 200 220 240
-nr de antrenamente de pregătire pe apă 410 450 480
-nr de ore pregătitoare pe uscat: 200 220 240
-nr de ore pregătitoare pe apă 600 650 700
8. Vă rugăm să bifați care din metodele prezentate mai jos sunt folosite cel mai frecvent în procesul de antrenament .
A-metoda explicativă 3930 sau
B-metoda observației sau
C-metoda demonstrativă (video) sau
D-metoda practică sau
E-metoda modelării antrenamentului sportiv sau
F-metoda în circuit sau
G-metoda pe intervale sau
H-metoda feedback sau
I-metoda uniforma de parcurgere a distanței sau
9. Dacă aplicați mijloace tehnice de dirijare a efortului fizic, vă rugăm să bifați care din acestea se aplică în antrenamentul canotorului:
A-trenajoare simple sau
B-trenajoare computerizate sau
C-instalații de tip ERGOSIM sau
D-banda de alergat sau
E-bicicleta sau
10. Menționați care din variantele estimate este scopul prioritar al competițiilor desfășurate pe instalații tip ERGOSIM (iarna):
A- dezvoltarea aptitudinilor motrice generale: 10 -30%; 40 -60%; 70-90%; B- dezvoltarea aptitudinilor motrice specifice: 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
C- dezvoltarea tehnicii de vâslire: 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
D- dezvoltarea aptitudinilor tactice: 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
E- dezvoltarea experienței de participare în concursuri: 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
F- dezvoltarea capacității de transfer a deprinderilor
motrice obținute pe uscat în condiții de apă 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
G- pregătirea specifică complementară 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
11.Vă rugăm să ne specificați volumul și intensitatea efortului fizic pe perioade diferite de antrenament pentru pregătirea în vederea participării la competițiile pe ergometru?
Volum:
A-1. Perioada pregătitoare: 30% 50%, 75%; 90% 100%
B-2. Perioada precompetițională: 30% 50%, 75%; 90% 100%
C-3. Peroada competițională: 30% 50%, 75%; 90% 100%
Intensitate:
D-1.perioada pregătitoare: 30% 50%, 75%; 90% 100%
E-2. perioada precompetițională 30% 50%, 75%; 90% 100%
F-3. peroada competițională 30% 50%, 75%; 90% 100%
12. Menționați ponderea componentelor pregătirii canotorilor juniori de 16 -18 ani .
PE USCAT
A- pregătirea fizică generală 30% 50%, 75%; 90% 100%
B- pregătirea fizică specială 30% 50%, 75%; 90% 100%
C- pregătirea tehnică 30% 50%, 75%; 90% 100%
D- pregătirea tactică 30% 50%, 75%; 90% 100%
E- pregătirea psihologică 30% 50%, 75%; 90% 100%
F- pregătirea teoretică 30% 50%, 75%; 90% 100%
PE
A- pregătirea fizică generală 30% 50%, 75%; 90% 100%
B- pregătirea fizică specială 30% 50%, 75%; 90% 100%
C- pregătirea tehnică 30% 50%, 75%; 90% 100%
D- pregătirea tactică 30% 50%, 75%; 90% 100%
E- pregătirea psihologică 30% 50%, 75%; 90% 100%
F- pregătirea teoretică 30% 50%, 75%; 90% 100%
Anexa 1b
Rezultatele răspunsurilor privind opiniile specialiștilor din canotaj
Notă: NR – număr de răspunsuri; n- nr.antrenament/an, zile / uscat sau pe apă; ore/uscat sau pe apă etc.
Anexa 2.
Rezultatele dezvoltării somatice
Anexa 3.
Rezultatele dezvoltării morfo-funcționale
Tabel centralizator privind rezultatele capacității funcționale la testare inițiala
Anexa 4.
Tabel centralizator privind rezultatele capacității funcționale la testare finală
Anexa 5a.
Rezultatele pregătirii fizice specifice
Anexa 5b.
Rezultatele pregătirii fizice specific (transformare secunde)
Anexa 6
Rezultate obținute la concurs ergometru – testare inițială
Anexa 7
Rezultate obținute la Campionatul Național – Ergometru – 2000m (testare finală)
Anexa 8.
Rezultatele probei de cotrol obținute la ergometru 2000 m – R1.- început etapă
Anexa 9.
Rezultatele probei de control obținute la ergometru 2000 m R1.– sfârșit etapă
Anexa 10
Concurs Național Individual juniori pe apă
Anexa 11a
Traiectorii segmentelor corpului la vaslit – testare inițială
Anexa 11b
Rezultanta vitezei
Anexa 11c
Rezultanta forței
Anexa 12a
Traiectorii segemntelor corpului – testare finală
Anexa 12b
Rezultanta vitezei
Anexa 12c
Rezultanta forței
Anexa 13
Plan de pregătire pe macrociclu – testarea intermediară
Obiectivele principale:
Dezvoltarea rezistenței generale și specifice
Creșterea forței
Creșterea mobilității articulare și flexibilității
Învățarea tehnicii vâslitului pe ergometru.
Formarea deprinderii motrice corecte cu îngreuiere.
Obiective secundare:
Învățarea înotului
Învățarea teoretică și practica privind sportul de înaltă performanță (viața sportivă, reguli igienice, pregătire pentru efort)
Mijloace folosite:
școala alergării alergare de durată cu FC 24-26 / 10 sec
circuite de dezvoltare fizică general
circuite de creștere a forței generale
îngreuieri adaptate vârstei cu accent pe corectitudinea execuției, lucru cu propia greutate
ponderea aliurilor fiind de: R4 70% și R3 30%
cadența va fi între 14 și 24 lovituri / min
pregătirea se va face pe ergometru și în ambarcațiuni de 2x și 1x în funcție de posibilități
CONȚINUTUL ETAPELOR DE PREGĂTIRE
Mezociclul nr.1:
Etapa a I – a (ianuarie 2011) – 3 microcicluri
Locul de desfășurare: – București – Olimpia
Conținutul pregătirii:
– tip A
– tip A1
Obiectivele etapei:
dezvoltarea capacității de efort în regim aerob
dezvoltarea fizică generală
individualizare încărcăturii în funcție de rezultatele anterioare
testarea sportivilor în efort specific
Total nr. Antrenamente vâslit: 18 Ore vâslit: 30 Km.vâsliți: 300
Nr antrenamente forță: 6 Ore: 6
Nr antrenamente alergare: 9 Ore: 4h 30min.
Alte mijloace: 3 Ore 3
Total antrenamente pe etapă: 36 Ore: 43 h 30 min
Etapa a II – 2 microcicluri (februarie 2011)
Locul de desfășurare: – Izvorul Mureșului
Conținutul pregătirii:
tip C
Obiectivele etapei:
perfecționarea tehnicii de vâslit pe ergometru
dezvoltarea capacității de efort aerob în condiții de pregătire la altitudine
dezvoltarea fizică generală
concurs Cupa României pe ergometru – 2000 m
Nr. Antrenamente vâslit: 8 Ore vâslit: 8 Km.vâsliți: 80
Nr antrenamente forță: 8 Ore: 8
Nr antrenamente alergare: 14 Ore: 21.
Alte mijloace: 3 Ore 3
Total antrenamente pe etapă: 30 Ore: 43 h 37
Mezociclul 2:
Etapa a III – a (februarie – martie 2011) – 6 cicluri săptămânale
Locul de desfășurare: – București – Olimpia
Conținutul pregătirii:
– tip A
– tip A1
Obiectivele etapei:
perfecționarea tehnicii de vâslit pe ergometru
individualizarea pregătirii în funcție de rezultatele obținute în etapa anterioară general
participarea la Campionatul Național Ergometru
Nr. Antrenamente vâslit: 36 Ore vâslit: 54 Km.vâsliți: 510
Nr antrenamente forță: 12 Ore: 6
Nr antrenamente alergare: 18 Ore: 9.
Alte mijloace: 6 Ore 6
Total antrenamente pe etapă: 72 Ore: 75
Mezociclul 3:
Etapa a VI – a (martie 2011) – 2 cicluri săptămânale
Locul de desfășurare: – București – Olimpia
Conținutul pregătirii:
– tip A
– tip A1
Obiectivele etapei:
dezvoltarea fizică general
continuarea dezvoltării capacității biologice, funcționale și motrice
perfecționarea tehnicii de vâslit pe ergometru
Nr. Antrenamente vâslit: 12 Ore vâslit: 18 Km.vâsliți: 168
Nr antrenamente forță: 3 Ore: 3
Nr antrenamente alergare: 6 Ore: 3
Total antrenamente pe etapă: 21 Ore: 24
Anexa 14
Ponderea alurilor
Tempouri standard de vâslit
Ciclul săptămânal cu școală – vâslit tip A
Ciclul săptămânal cu școala – vâslit tip A1
Ciclul săptămânal fără școala – vâslit tip B
Ciclul săptămânal fără școala – vâslit tip B1
Ciclul săptămânal fără școala – vâslit tip C (munte)
Ciclul săptămânal fără școala – vâslit tip C1 (munte)
.
BIBLIOGRAFIE
Albu V. Teoria educației fizice și sportului. Constanța: Ex Ponto. 1999. p.
Alupei, D., Puterea de predicție a normelor de selecție în canotaj, Teza de doctorat, ANEFS,2009, p.41-43; 57.
Achim Ș. Planificarea antrenamentului. București. 2005. p26-31.
Apostu. M., Biochimie Aspecte generale. Ed. Semne. 2002.
Ardelean T., Particularitățile dezvoltării calităților motrice. București: I.E.F.S.. 1982. p
Ardelean. T. Particularitățile dezvoltării calităților motrice în atletism. Editura IEFS. București. 1990. 105 p.
Avramoff. E.. Fiziologia și biochimia sportului – culegere de texte. vol.2. București.1982. p 79.
Avramoff. E.. Fiziologia efortului fizic. Editura IEFS. București. 1986.
Baciu I. Fiziologie. București: Didactică și Pedagogică. 1970. p.
Baciu C. Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor. București: Sport- Turism. 1977. p.
Baroga. L.. Educarea calităților fizice combinate. Editura Sport-Turism. București. 1984. 421 p.
Bălăceanu. C., Nicolau. E., Personalitatea umană. o interpretare cibernetică. Editura Junimea. Iași. 1972.
Benetatto Gr. Elemente de fiziologie normală și patologică (vol.1 și 2). București: Medicală. 1962. p.
Berlotti I.. Donati A. Organizarea antrenamentului. Roma: Ponto. 1983. p.
Bernstein. N. A.. Fiziologia mișcării. Leipzig. 1988.
Bompa T. Teoria și metodologia antrenamentului sportiv – periodizarea antrenamentului sportiv. București: Ex Ponto, 2002. p 49; 55; 59; 63-64; 124;139
Bompa T.O. Teoria și metodologia antrenamentului. Periodizarea. București: C.N.F.P.A, 2002. 435 p.
Bompa T.O. Totul despre pregătirea tinerilor campioni. București: Ex Ponto, 2006. 242 p.
Bompa T., Carrera M. Periodizarea antrenamentului sportiv. București: Tana, 2006, p. 35-107.
Bostan D și colab. Posibilități de determinare a unor parametri spațio-temporali în antrenament și concurs cu ajutorul tehnicii video. E.F.S.. nr.12. București: 1987. p. 35.
Bota. C.. Fiziologia educației fizice și sportului. București. 1993.
Bota. C.. Ergofiziologie. Ed. Globus. București. 2000. 370 p.
Bota.C. Fiziologie generală, aplicații la efort fizic. București: Medicală, 2002. 346 p.
Budevici-Puiu, A., Pregătirea și dirijarea antrenamentului sportiv, Chișinău: Valinex, 2010, p.149.
Colibaba-Evuleț. D. Proiectarea didactică științifică și implementarea ei în activitatea sportivă de performanță. Editura Fest. 1984.
Cosmovici. A.. Psihologie generală. Editura Polirom. . 1996.
Chelcea S. Chestionarul în investigația sociologică. București: Științifică și enciclopedică. 1975. 231 p.
Ciobanu A. Modelarea structurii și conținutul pregătirii tinerilor de 16-17 ani în ciclul anual de antrenament. Teză de dr. în pedagogie. Chișinău: 2001. 168 p.
Demeter. A., Bazele fiziologice și biochimice ale calităților fizice. Editura Sport-Turism. București.1981. 168 p.
Demeter. A.. Bazele fiziologice și biochimice ale formării deprinderilor motrice. Editura Sport-Turism. București. 1982. 134 p.
Diacikov V. Antrenament și refacere. // Sportul de performanță nr 164. /1978. C.N.E.F.S.. București. p. 22-24.
Dima M., Timnea O. Aspecte ale activității musculare și noțiuni medicale necesare oricărui sportiv. București: Bren, 2011. 209 p.
Donskoi D. Biomecanica exercițiilor fizice. București: Tineretului. 1959. 300 p.
Dorgan V. Semnificația caracteristicilor morfologice în sportul de performanță. Chișinău: Valinex, 2008. P.261.
Dorgan V. Semnificația caracteristicilor morfologice ale grupelor și selecțiilor de fotbaliști din elita mondială și cea regională. În: Știința culturii fizice. 2008, nr. 7/1, p. 43-45.
Dospinescu. I.. Studiu privind complexitatea efortului în sportul de performanță la canotaj. CCEFS. București. 1990. p.34.
Dospinescu. I.. Efortul fizic din canotajul de performanță. Editura Nelmaco.București., 2006 p 15-16; 45-46;56; 152-153
Dospinescu. I.. Aspecte din canotajul românesc. Editura Nelmaco. București, 2006, p. 18; 19;22; 126.
Dragnea. A.. Măsură și evaluare în educația fizică și sport. Editura Sport-Turism. București. 1984. 256 p.
Dragnea. A.. Antrenamentul sportiv. Editura Didactică și Pedagogică R. A.. București. 1996. p. 321-328.
Dragnea. A.. Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice. București. ANEFS., 1991. 295 p.
Dragnea. A.. Bota. A.. Teoria activității motrice. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1999. 283 p.
Dragnea A. Teoria educației fizice și sportului. București: Cartea Școlii, 2000. 241 p.
Dragnea. A.. Mate-Teodorescu. S.. Teoria sportului. Editura FEST. București. 2002. 610 p.
Dragan I., Stroescu V, Medicația la sportivi, Editura Cucuteni, București, 1995, p-102-103.
Drăgan. I.. Medicina sportivă aplicată. Editura pentru Tineret și Sport. București. 1999. 516 p.
Drăgan. I.. Medicina sportivă. Editura Medicală. București. 2002.
Dumitrescu G. Metode statistico-matematice în sport. București: I.E.F.S., 1991. 134 p.
Epuran. M.. Modelarea conduitei sportive. Editura Sport-Turism. București. 1990. 199 p.
Epuran M. Metodologia cercetării activităților corporale, vol.I, II. București: A.N.E.F.S., 1992. 246 p.
Epuran M. Psihologia educației fizice și sportului. București: Fundația România de Mâine, 1995. 199 p
Epuran M., Marolicaru M. Metodologia cercetării activităților corporale. Cluj Napoca: Risoprint, 2004. 112 p
Epuran M. Metodologia cercetării activităților corporale. București: Fest, 2005. 412 p.
Epuran M., Holdevici I., Tonița F. Psihologia sportului de performanță. Teorie și practică. București: Fest, 2008. p. 215.
Epuran. M., Stănescu M., Învățarea motrică-aplicații în activități corporale, Editura Discobolul, 2010, p. 50.
Florescu. C.. Sportul de performanță. Editura Sport-turism. București. 1985. 231 p.
Florescu. C.. Mociani. V.. Canotaj. Editura Sport-Turism. București. 1983.p 62;72; 83; 94.
Florescu D.. Dumitrescu V. Metodica dezvoltării calităților motrice. București: CNEFS. 1969. 174 p.
Gagea. A.. Aspecte la pregătirea sportivă de înaltă performanță. Revista „Educația fizică și sport”. nr.2. București. 1981.
Gagea. A.. Parametri de antrenament. Culegere de texte. Editura ANEFS. București. 1982.
Gagea. A.. Necesitatea obiectivării dificultății de efort. în revista „Educație fizică și sport”. nr.9. 1984.
Gagea. A.. Statistica computerizată în educație fizică și sport. Editura Ecologică. București. 2000.
Gagea. A.. Nenciu. G.. Cordun. M. Aspecte ale RCOS și ROCS în legătură cu efortul fizic. în revista „Educaie fizică și sport”. nr.2. 1990.
Gagea A. Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București: Fundația România de Mâine, 1999. 203 p.
Garbunov G.C. Pregătirea psihologică actuală a sportivilor. În: Sportul de performanță. București. 2000. nr.419. p.292-301.
Gandelsman A.D.. Smirnov K.M. Fundamentarea fiziologică a antrenamentului. București: Stadion. 1973. 25 p.
Georgescu. M.. Efortul aerob și anaerob în antrenamentul sportiv. Conținutul și metodica antrenamentului. Editura „Stadion”. 1978.
Georgescu M. Antrenamentul sportiv modern. București: Editis, 1993. 186 p.
Ghissen. L.D.. Budovski. M.P.. Studierea stării canotorilor în cadrul unui experiment de mai mulți ani. CCEFS. București. 1977.
Ghibu E. Conținutul și metodica antrenamentului sportiv contemporan. București: U.C.F.S.. 1967. p.34-145.
Gurău A.I. Evaluarea dezvoltării fizice la sportivi. Biotipul constituțional. Medicina sportivă aplicată. București: Editis. 1996. p.200-240
Harre. D.. Teoria antrenamentului. Editura Stadion. București. 1973. p.236
Harre. D.. Lotz. I.. Antrenamentul forței rapide. Editura MTS-CCPS. București. 1992.
Harre. D.. Winifried. L.. Rezistența. forța și antrenamentul de rezistență-forță. În: “Sportul de performanță”. nr.267. București. 1987.
Hăulică. I.. Fiziologia umană. Editura Medicală. București. 1989.
Held. H.. Verificarea gradului de pregătire a canotorilor. CCEFS. București. 1975.
Herberger. E și colaboratorii. Canotajul. CCEFS. București. 1978.
Hilerrin. P. de. Tehnicitatea și condiția canotorului. CCEFS. București. 1976.
Hilerrin. P. de. Cu privire la articolul “Tehnicitatea și condiția canotorului”. CCEFS. Bucureti. 1976.
Hohmann H., Dezvoltarea forței musculare în cadrul pregătirii pe termen lung a performanței, INCPS, București, 2002, p 39, 58.
Holdevici. I.. Psihologia succesului. Editura Ceres. București. 1993.
Kindermann. W. Keul. J.. Capacitatea anaerobă la diferite genuri de effort fizic. Edituta CC. București. 1978.
Kory-Mercea. M.. Zamora. E.. Fiziologia efortului sportiv. Editura Casa Cărții de Știință. Cluj-Napoca. 2003.
Kosendiak. J.. Lasinski. G.. Bazele sistemice ale programării antrenamentului sportiv. Colecția S.D.P. Nr. 273. C.C.P.S. București. 1991.
Kruger. A.. Un prim demers pentru o pedagogie a competiției. Antrenoriat și competiție. Colecția S.D.P. Nr. 350. 351. C.C.P.S. București. 1994
Lehnertz. A.. Pregătirea concursurilor importante. Teoria competiției. colecția S.D.P. Nr. 362. 363. 364. M.T.S. C.C.P.S.. București. 1995.
Lipa, E., "Cauzele si efectele longevitatii in sporturile de anduranta".Teza de doctorat, ANEFS,2011,p 85-86.
Mahlo F., Bayer G, “Force et musculation en aviron” (Forța musculară și dezvoltarea acesteia în canotaj), SDP 439-441,INC, București, 2001, p.52 ; 107.
Mahlo F., Forța musculară și dezvoltarea acesteia în canotaj, INCS,Bucuresti,2002, p. 6; 20; 108.
Manno. R.. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. SDP 371-374. CCPS. București. 1996, 197 p.
Martianov SS. Popov II. Roman R.A.Particularitățile tehnicii de ridicare a halterelor la piept // SDP Nr. 279 1988. p. 58-64
Malis, C., “Contribuții la studiul relației dintre prestația competițională și rezultatele la ergometru în canotajul masculin, Teza de doctorat, ANEFS, 2008, p 72-73.
Matveev. L.P.. Novicov. A.D.. Teoria și metodica educației fizice. Editura Sport-Turism. București. 1980. 600 p.
Mitrea. H.. Mogoș;. Al.. Dezvoltarea calităților motrice. Editura Sport Turism. București. 1997.
Merni F. Evaluarea tehnicii sportive. Sportul de performanță nr.315 // CCPS.1991. București: p. 24-30.
Morjevikov. N.V.. Sleakov. S.K. . Gradul de pregătire tehnică a canotorilor. CCEFS. Bucrești.1982.
Nenciu. G.. Fiziologia sistemului neuromuscular cu aplicaii în sport. Editura Fundației „România de Mâine”. București. 2002.
Neumann. G., Adaptarea în antrenamentul de rezistență. Scola de la Sporto. Roma. 1994.
Nicu . A.. Selecția în sport. vol. III. București. 1980.
Nicu. A.. Antrenamentul sportiv modern. București. Ed. EDITIS. 1993. P 24-25; 30;79;430-432; 451- 452
Nicu. A.. Teoria și metodica antrenamentului sportiv modern. Editura Fundația ,,România de Mâine”. București. 2002. 231 p.
Nicu. A. și colab.. Terminologia educației fizice și sportului. Editura Stadion. București. 1973.
Nicu. A.. Răduț. C.. Studiu privind forma sportivă în canotajul feminin de performanță. în revista “Educaie Fizică și Sport”. nr.7. 1987.
Niculescu. M.. Pregătirea psihologică pentru concurs. în „Sportul de performanță”. nr.347-349. București. 1994.
Niculescu. M.. Factorii sintetici de personalitate. care influențează performanța sportivă de vârf. Sesiunea de comunicări știinifice. ANEFS. București. 1999.
Niculescu M. Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București: A.N.E.F.S., 2002. 520 p
Niculescu. M.. Tătaru. M.. Știința pregătirii musculare. Editura Universității din Pitești. Pitești. 1996.
Nioj. A.. Răduț. C. și colaboratorii. Metodele de selecție. pregătire și concurs ale lotului olimpic de canotaj feminin pe anul 1978 în concordanță cu Jocurile Olimpice din 1980. CCEFS. București. 1978, p 63-67.
Ozolin. N..G.. Metodica antrenamentului sportiv. Ed. Stadion. București. 1972. 377 p.
Ozolin. N.G.. Biomecanica canotajului academic în perioada actuală. CCEFS. 1986.
Păcuraru A. Teoria antrenamentului sportiv. vol.I. Galați: Fundației Universității „Dunărea de Jos”. 2000. 178 p.
Răduț.C. Billard. J.. Legitățile topoergonomice ale canotajului academic. FRC. București.1976.
Răduț. C.,Mociani. V. și colaboratorii. Cercetarea complexității efortului în canotajul feminine de înaltă performanță. dirijarea și optimizarea procesului de pregătire și participare în concurs. Perfecționarea modelelor de selecție. pregătire. reactivitate și concurs. CCEFS. București. 1989, p.44, 114.
Rîșneac B. Importanța dezvoltării capacităților motrice în procesul antrenamentului și competiției sportive. Materialele Simpozionului Internațional ,,Sportul Universitar”București, 1995, p.101-105.
Roman R.A..Râșim E.E. Particularitățile pregătirii halterofililor cu grade diferite de calificare. // SDP. 1988. nr 273 . p 70 -77.
Rotariu T.. Iluț P. Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică. Iași: Polirom. 1997. p.40-205.
Rusu F.; Baciu A.; Șanta C. Teoria și metodica antrenamentului sportiv. note de curs. Cluj-Napoca: F.E.F.S.. U.B.B.. 2009. 123 p.
Schneider. E.. Investigații biomecanice ca diagnostic de performanță și control al progresului în antrenamentul de canotaj. CCEFS. București. 1979, p……
Shepard RJ. Fiziologia exercițiului și performanța sportivă. Fiziologia sportului. București: C.C.P.S. 1994. p.4-19.
Simion Gh. Metodologia cercetării activității omului în mișcare. Pitești: Universității din Pitești. 1998. p.5-125.
Simion Gh., Mihăilă I., Stănculescu G, Antrenament sportiv, Editura Ovidus University Press, Constanța, 2011, p141-142.
Șiclovan I. Teoria și metodica antrenamentului sportiv. București: I.N.E.F.S., 1984. 359 p.
Șiclovan I. Teoria antrenamentului sportiv. București: Sport-Turism. 1987. p.12-280.
Stupineanu. I. și colaboratorii. Studii privind complexitatea efortului în sportul de înaltă performanță la canotaj. CCEFS.București. 1990.
Tarabas C.L. Tehnici de explorări funcționale în practica medicului specialist de medicină sportivă. Brăila: Evrika. 1999. 185 p.
Taschiene P. Stadiul actual în teoria antrenamentului // Sportul de performanță nr.313/ 1991. București. p.17-23.
Teodorescu. S. Antrenament și Competiție, Editura. Moroșan, București, 2007.p 98-99.
Teodorescu S. Periodizarea si planificarea in sportul de performanta, Buzău: Alpha MDN, 2009, p.107.
Thomas. R.. Elache. J.P.. Keller. J.. Aptitudinile motrice – structura și evaluare. Editura MTS-CCPS. București. 1995.
Thomas. R.J.. Nelson. K.J. Metodologia cercetării în activitatea fizică. Editura MTS-CCPS; București. 1997.
Thompson. P.S.. Introducere în teoria antrenamentului. Editura MTS-CCPS. București. 1997.
Thowes. J.. Melson. J.. Metodologia cercetării în activitatea fizică. vol.I și II. . Nr. 375-377. Editura CCPS. București. 1996.
Tibara. C. și colaboratorii. Tehnici și metode moderne de investigare biomecanică și psihomotrică în canotajul românesc. CCEFS. București. 1975.
Triboi, V., Teoria și metodica antrenamentului sportiv, Chișinău, Editura Valinex, 2009, p.369.
Triboi, V., Păcuraru A., Teoria și metodologia antrenamentului sportiv, Editura PIM, Iași, 2013, p. 298.
Todea S. F. Teoria sportului. București: Fundația „România de mâine”, 2006. 284 p.
Tudor. V.Măsurarea și evaluarea în cultură fizică și sport. Editura Alpha. . 2005.
Tudosi. Șt. Elemente de statistică aplicată. Editura MTS. București. 1993.
Tudosi. Șt.. Criterii psihologice în fundamentarea și structurarea pregătirii sportive. Editura Paiadeia. București. 2000.
Tudoși Ș. Elemente de statistică aplicată. București: A.N.E.F.S.. 1993. 123 p.
Ungureanu O. Teoria și metodica antrenamentului sportiv. Iași: Universității „Al. I.Cuza”. 1995. p.22-165.
Urichianu-Toma. S.. Abordari interdisciplinare in sporturile nautice. Ed Didactica si Pedagogica. București. 2009.
Urichianu Adrian Ion, „Analiza traiectoriei cursei finale W 8+1 la Campionatul European, Varese, Italia, 2012”, Gymnasium, No.2, Vol XIII/2012, Scientific Journal of Education, Sports and Health, University of Bacau, Facultatea de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii.
Urichianu Adrian Ion, „Mijloace tehnice de specialitate utilizate în antrenamentul canotorilor”, Sesiune Anuală de Comunicări Științifice cu participare internațională ,,Interdisciplinaritate și calitate în domeniul fundamental de știință: Educație fizică și sport”, U.E.B, FEFS, București, 15 aprilie 2008, p. 51-53.
Urichianu Adrian Ion, Antrenamentul musculaturii respiratorii în
canotaj, efecte asupra mecanicii respirației și implicații în performanța sportivă”, Universitatea de Stat de Educatie fizica si Sport, Republica Moldova, revista: “, Chisinau, USEFS, ISSN
Urichianu Adrian Ion, „Determinarea nivelului dezvoltării somatice și morfo-funcționale, a pregătirii fizice specifice, tehnice și performanțiale a canotorilor juniori de 16 -18 ani”,Universitatea de Stat de Educatie fizica si Sport, Republica Moldova, revista:, Chisinau, USEFS, , ISSN
Urichianu Adrian Ion, „Eficacitatea aplicării modelului de pregătire pe ergometru a canotorilor juniori de 16 – 18 ani și a efortului obținut în procesul antrenamentului și competițional”,Universitatea de Stat de Educatie fizica si Sport, Republica Moldova, revista:, Chisinau, USEFS, , ISSN
Urichianu Adrian Ion, “Selectia in canotaj, argumente pro si contra”, Universitatea de Stat de Educatie fizica si Sport, Republica Moldova, revista: “Cultura fizica: probleme stiintifice ale invatamantului si sportului”, Editia a V-a, 26-27 oct 2007, Chisinau, USEFS, 2007, ISBN 978-9975-68-054-7, , p.254-260.
Urichianu Adrian Ion, “Refacerea si recuperarea dupa efortul fizic din canotaj”, Universitatea Ecologica din Bucuresti, Facultatea de Educatie fizica si Sport, revista: KINECO, nr.1/2014, ISSN, p.
Urzeală C. Metodica antrenamentului sportiv. Curs universitar. București: U.N.E.F.S.. 2009. p.6-13.
Verhoșanski. I.V.. Antrenamentul specific de forță – Metodologia antrenamentului. Editura MTS-CCPS. București. 2000. p 189-197 ( paula ivan teza)
Voicu P. și clab. Metode de estimare a apartenenței mijloacelor de antrenament pe factorii săi tradiționali. EFS nr.8. București. 1978. p. 22 -32.
Weineck J. Biologia sportului Vol. II București: M.T.S.C. C.P.P.S. 1995. 374 p.
Winfreid J. Structura model pentru o Teorie a antrenamentului Sportiv. „Leistungssport” 4. 1995.C.C.P.S și S.D.P.. p.4-29.
Zabet. B., Planificarea procesului de pregătire a canoiștilor de înaltă performanță pentru concursurile de mare anvergură în baza tehnologiilor moderne, Teza doctorat, USEFS, Chisinau, Rep.Moldova, 2006, p 115-116
Zațiorski. V.. Știința și practica antrenamentului de forță. Editura MTS-INCS. București. 2002.
Zațiorski V. Știința și practica antrenamentului de forță, în sportul de înaltă performanță, București: C.C.P.S., 2005. 260 p.
Zavalișca A., Demcenco P. Metode matematico-analitice de cercetare pedagogică în cultura fizică. Chișinău: Europress. 2011. p.490.
Bibliografie în limba rusă
Aгeeв Ш.К. Hаyчнo-мeтoдичecкиe ocнoвы oцeнки и pазвития cпeциальнoй аэpoбнoй вынocливocти в акадeмичecкoй гpeблe. Пoвoлжcкая гocyдаpcтвeнная акадeмия физичecкoй кyльтypы, cпopта и тypизма. Фeдepация гpeбнoгo cпopта poccии. Казань, 2012, – 34 c. http://www.rowingrussia.ru/d/35285/d/nauchno-metodicheskie-osnovy.doc
Бepкyтoв A.H. Texника гpeбли и мeтoдика oбyчeния : yчeб.-мeтoд. пocoбиe : [Oдoбpeнo Экcпepт.-мeтoд. Coвeтoм PГУФКCиT] / [A.H. Бepкyтoв] ; Poc. гoc. yн-т физ. кyльтypы, cпopта и тypизма. – M.: [Физ. кyльтypа], 2007. – 19 c.
Биoxимичecкая oцeнка pабoтocпocoбнocти гpeбцoв-акадeмиcтoв выcoкoгo клаccа / Бypeeва A.A., Oзoлин H.H., Чyпpyн A.К., Cypкoв Ю.C. // Aктyальныe вoпpocы пoдгoтoвки cпopтcмeнoв в цикличecкиx видаx cпopта : cб. наyч. тp. – Boлгoгpад, 1995. – Bып. 2. – C. 66-73.
Bинoгpадoв B.E. Эффeктивнocть взимocвязаннoгo иcпoльзoвания cpeдcтв вoccтанoвлeния и cтимyляции pабoтocпocoбнocти в микpoциклаx c бoльшими нагpyзками cпeциальнoй напpавлeннocти (на пpимepe акадeмичecкoй гpeбли) = The effectiveness of an interconnected use of recovery and stimulating efficiency in microcycle with large loads of special focus (after the example of rowing) / Bинoгpадoв B. E., Mищeнкo B.C.//Физичecкoe вocпитаниe cтyдeнтoв. – 2011. – N3. – C.16 -22. http://lib.sportedu.ru/Press/FVS/2011N3/p16-22.htm
Гpигopьeва H.B. Биoxимичecкая oцeнка cпeциальнoй pабoтocпocoбнocти cпopтcмeнoв в гpeблe акадeмичecкoй / Гpигopьeва H.B. // Hаyчнoe oбocнoваниe физичecкoгo вocпитания, cпopтивнoй тpeниpoвки и пoдгoтoвки кадpoв пo физичecкoй кyльтype и cпopтy : матepиалы 7 Meждyнаp. наyч. cec. БГУФК и HИИФК и CPБ пo итoгам наyч.-иccлeд. pабoты на 2003 г., Mинcк, 6-8 апp. 2004 г. / Бeлopyc. гoc. yн-т физ. кyльтypы. – Mинcк, 2004. – C. 460-462.
Иванникoв Г.Ю. Coвepшeнcтвoваниe элeмeнтoв тexники начинающиx гpeбцoв-акадeмиcтoв c иcпoльзoваниeм кoмпьютepизиpoванныx тpeнажepныx кoмплeкcoв : диc. канд. пeд. наyк : 13.00.04 / Иванникoв Гpигopий Юpьeвич; PГУФК. – M., 2006. – 134 c.:ил. http://diss.rsl.ru/diss/rsl01002000000/rsl01002935000/rsl01002935208/rsl01002935208.pdf
Зациopcкий B.M. Биoмexаника акадeмичecкoй гpeбли : мeтoд. peкoмeндации для cтyдeнтoв / Зациopcкий B.M., Якyнин H.A.; ГЦOЛИФК. – M., 1980. – 24 c.
Клeшнeв B.B., Boлгин A.B. Pаcчeт cpeдниx значeний ycилий за цикл гpeбка, нeoбxoдимыx для дocтижeния выcoкoгo cпopтивнoгo peзyльт. Hаyчнo-тeopeтичecкий жypнал «Учeныe запиcки yнивepcитeта имeни П.Ф. Лecгафта», 8(78) – 2011 гoд
Bibliografien limba engleză
Abrahamson A., Phelps, M., No limits. The Will to Succeed, Edition Pocket Books,2009,p. 115.
Bompa. TO., Periodizatuiom. Theory and Methodology of Training. HumanKinetics. U.S.A. 1999.
Thompson. P. Sculling, Training, Technique&Performance, The Crowood Press British Library, 2005, 144 p.
Urichianu-Toma. S.. Timnea Olivia. Sportsmen’s effort during rowing technical and medical particulars. Ed. Ars Academica& Addleton . 2009 New York. USA;
Urichianu Adrian Ion, Analysis of the competition's effort to build the rowing ergometer”, Ovidius University Annals, Series Physical Education and Sport / SCIENCE, MOVEMENT AND HEALTH Vol. XIII, ISSUE 2 Supplement, 2013, p.383-389.
Urichianu Adrian, “Study on the opinions of specialists in rowing on the use of ergometrului in preparation for the youth team of 16-18 years”Annual International Conference, “Physical Education Sport&Health, 22-23. XI.2013, University of Pitesti, The Faculty of Physical Education and Sport, p……
Urichianu Adrian Ion, „Improve performance in sports for juniors oarsmen by improving physiological factors,” International Scientific Communications, Ecological University of Bucharest/ Faculty of Education Phisical, „Movements Science Perspectives Within Contemporary Society Dynamics”, Bucuresti, 05 aprilie 2013, p.136-144.
Urichianu Adrian Ion, Optimization of physical and technical training to build the samples in rowing, International Scientific Communications, Ecological University of Bucharest/ Faculty of Education Phisical, „Movements science perspectives within contemporary society dynamics” , Bucuresti, 05 aprilie 2013,p.144-150.
Urichianu Adrian Ion, Triboi Vasile, Jurat Valeriu, “E-learning-ul tehnicii de vâslit prin analiza video computerizata, realizata pe aparatura tip ergosim la canotorii junior”, International Scientific Conference, National Defence University "Carol I", ,, The 10th eLearning and Software for Education Conference – eLSE 2014, ISI Web of Science, Thomson, Bucuresti“, april 24th – 25th, 2014.
Urichianu Adrian Ion , “The selection of athletes for the composition of crews in rowing”,International Scientific Conference “Perspectives In Physical Education And Sport”13th edition, , Constanta, May 24th-25th 2013;
Urichianu Adrian Ion , , “Analysis of the competition's effort to build the rowing ergometer”, International Scientific Conference “Perspectives In Physical Education And Sport”13th editionConstanta, May 24th-25th 2013;
Urichianu Adrian Ion, „Improve performance in sports for juniors oarsmen by improving physiological factors”, International Scientific Communications, Ecological University of Bucharest/ Faculty of Education Phisical, „Movements Science Perspectives Within Contemporary Society Dynamics”, , Bucuresti, 05 aprilie 2013, p.136-144.
Urichianu Adrian Ion, „Optimization of physical and technical training to build the samples in rowing”, International Scientific Communications, Ecological University of Bucharest/ Faculty of Education Phisical, „Movements science perspectives within contemporary society dynamics” , , Bucuresti, 05 aprilie 2013,p.144-150.
Urichianu Adrian, “Study on the opinions of specialists in rowing on the use of ergometrului in preparation for the youth team of 16-18 years”,Annual International Conference, “Physical Education Sport&Health, 22-23. XI.2013, University of Pitesti, The Faculty of Physical Education and Sport, ,Pitesti .
Urichianu Adrian, Jurat Valeriu, “Influence of physical training on the performance capacity of junior rowers 16 -18 years old during indoor rowing competitions”, Annual International Conference, “Physical Education Sport&Health, 22-23. XI.2013, University of Pitesti, The Faculty of Physical Education and Sport, Pitesti.
Urichianu Adrian, Triboi Vasile, Claudia Georgescu “Correlative analysis of the specific physical training indicators and the results obtained by junior rowers aged 16 to 18 in indoor rowing and outdoor rowing” ,Annual International Conference, “Physical Education Sport&Health, 22-23. XI.2013, University of Pitesti, The Faculty of Physical Education and Sport, Pitesti.
Urichianu Adrian Ion, Sanda Toma, Olivia Timnea, Bogdan Urichianu „Study on the relationship between anthropometric parameters of junior rowers and the national model”, Conferința Internațională „ Perspective în știința motricității umane”, Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca, 07 dec. 2012.
Urichianu Adrian Ion, „Variation of the training parameters in the period preceeding the world championship of rowing”, International Scientific Conference, „Innovation and creation in the field of physical activity, sources of human performance” „Dunarea de Jos”University of Galati, 29-30 may 2009, p.392-395.
Adrian Urichianu, Toma Sanda , „Implications of the personality in the selection for high performance sport”, Sesiune Stiintifica Internationala „Educatia fizica si sportul in contemporaneitate”, Universitatea Ecologica din Bucuresti/Facultatea de Educatie fizica si Sport, 08 mai 2009, Bucuresti, p.84-90.
Urichianu Adrian Ion, Sanda Toma,„Modelling movement skills training in wather sports”International Scientific Conference „Perspectives in physical education and sport”, Ovidius University of Constanta, Faculty of Physical, , 29-31 may 2009.
Kleshnev, V. V. Comparison of on-water rowing with its simulation on Concept2 and Rowperfect machines // Scientific proceedings. XXII International Symposium on Biomechanics in Sports, – Beijing, 2005 – P. 130-133.
Bibliografie în limba franceză
Beaud. P. La Societe de connivance. Média. mediations et classes sociales. Editura Aubier. Paris. 1984.
Berg.A., Mecanismes. direction automatique. cybernetique. “Recherces internationales”. nr.29. Paris. 1962.
Platonov. N..V.. L'entrainement sportiv. Theorie et methodologie. Ed. II. Edition Revue E.P.S.. Paris. 1991.
Weineck J. Biologie du sport. Paris: Vigot, 1992. 210 p.
Bibliografie în limba germană
Bayer G., în revista „Leistungssport” nr. 2 din 1994, p……./////
Harre D. Principles of sports training. Berlin: Sportverlang, 1982. 231 p
Bibliografie în limba italiană.
Dietrich M. Oboseala și controlul antrenamentului. // Scuola dello Sport. vol.VIII/1989. Roma. p. .
***
Antrenorul federal de atletism. Vol IV. CCPS. 1996. București..
Bazele științifice ale antrenamentului „Specialiștii despre canotaj”.CNEFS. București. 1987, p 118; 121-127.
Fiziolgie sportivă. Seria: Sportul de înaltă performanță. București. nr.4. 2006.
Ghid de bază pentru unitățile sportive românești INMS, Norme pentru aptitudini morfologice la canotaj 1987.
Proiectarea programelor de antrenament de rezistență. Principiile de bază ale antrenamentului de rezistență. Seria: Sportul de înaltă performanță. București. 2003
Planuri de pregătire: 1996-1997. 1997-1998. 1998-1999. 1999-2000.
Răspunsul lactatului sangvin la efort. C.C.P.P.S. București. 1999.
Sportul de mare perfomanță și refacerea. Seria: Sportul de înaltă performanță. București. 2003
Validarea pragului anaerob și zonele de intensitate aerobă în disciplinele ciclice de durată. Seria: Sportul de înaltă performanță. București. 2004.
ANEXE
Anexa 1a
CHESTIONAR
Răspunsurile la întrebările chestionarului sunt strict confidențiale și vor fi folosite numai în scop științific, chestionarul având ca temă: „Modelarea pregatirii canotorilor juniori pentru concursurile desfasurate pe instalatii de tip ergosim”
Bifați varianta potrivită
Clubul Sportiv……………………………………………………………………………
Varsta …………, Sex……….., Vechime (ani)………, antrenor lot □ M; □ F
1. În ce măsură folosiți instalațiile de tip ergosim în pregătirea canotorilor juniori 16 – 18 ani? (incercuiti).
pentru concursuri pe ergometru
mijloc specific de pregătire
ambele variante
2. În care din următoarele mijloacele de pregătire pot participa sportivii. Enumerați în ordinea importanței? loc
A.- probe de control
B.- concursuri pe instalații tip ERGOSIM
C.- concursuri de selecții
D.- concursuri după o perioadă de pregătire
E- concursuri în urma cantonamentelor la altitudine
3. Care din metodele moderne de antrenament folosite în pregătirea canotorilor, credeți dumneavoastră că sunt prioritare în pregătirea juniorilor de 16-18 ani ?
A. Metoda de circuit
B. Metoda antrenamentului cu intervale
C. Alte metode: …………
4. Vă rugăm să menționați cât la sută folosiți instalațiile de tip ERGOSIM în pregătirea pe uscat cât și pe apă
USCAT: A B C D E
PE APĂ: A B C D E
5. Care din următoarele calități motrice considerați că trebuie pregătită și însușită mai mult în pregatirea juniorilor de 16-18ani ?
A. Îndemănare
B.Viteza
C. Rezistență în regim de forță
D. Forta in regim de rezistenta
E. Altele…………………………….
6. Din ce ramuri de sport considerați că ar împrumuta canotajul mai multe mijloace de realizare a pregătirii fizice ?
A.Handhal
B.Baschet
C.Atletism
D.Rugby
E.Gimnastică
F.Alte sporturi……………………
7. Care sunt valorile componentelor de bază pe perioada unui ciclu anual de antrenament în canotaj?
-nr de zile pe an: 260 270 280
-nr de antrenamente pe an: 630 660 690
-nr de zile de pregătire pe uscat 200 210 220
-nr de antrenamente pe uscat: 210 220 230
-nr de zile pregătitoare pe apă: 200 220 240
-nr de antrenamente de pregătire pe apă 410 450 480
-nr de ore pregătitoare pe uscat: 200 220 240
-nr de ore pregătitoare pe apă 600 650 700
8. Vă rugăm să bifați care din metodele prezentate mai jos sunt folosite cel mai frecvent în procesul de antrenament .
A-metoda explicativă 3930 sau
B-metoda observației sau
C-metoda demonstrativă (video) sau
D-metoda practică sau
E-metoda modelării antrenamentului sportiv sau
F-metoda în circuit sau
G-metoda pe intervale sau
H-metoda feedback sau
I-metoda uniforma de parcurgere a distanței sau
9. Dacă aplicați mijloace tehnice de dirijare a efortului fizic, vă rugăm să bifați care din acestea se aplică în antrenamentul canotorului:
A-trenajoare simple sau
B-trenajoare computerizate sau
C-instalații de tip ERGOSIM sau
D-banda de alergat sau
E-bicicleta sau
10. Menționați care din variantele estimate este scopul prioritar al competițiilor desfășurate pe instalații tip ERGOSIM (iarna):
A- dezvoltarea aptitudinilor motrice generale: 10 -30%; 40 -60%; 70-90%; B- dezvoltarea aptitudinilor motrice specifice: 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
C- dezvoltarea tehnicii de vâslire: 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
D- dezvoltarea aptitudinilor tactice: 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
E- dezvoltarea experienței de participare în concursuri: 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
F- dezvoltarea capacității de transfer a deprinderilor
motrice obținute pe uscat în condiții de apă 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
G- pregătirea specifică complementară 10 -30%; 40 -60%; 70-90%;
11.Vă rugăm să ne specificați volumul și intensitatea efortului fizic pe perioade diferite de antrenament pentru pregătirea în vederea participării la competițiile pe ergometru?
Volum:
A-1. Perioada pregătitoare: 30% 50%, 75%; 90% 100%
B-2. Perioada precompetițională: 30% 50%, 75%; 90% 100%
C-3. Peroada competițională: 30% 50%, 75%; 90% 100%
Intensitate:
D-1.perioada pregătitoare: 30% 50%, 75%; 90% 100%
E-2. perioada precompetițională 30% 50%, 75%; 90% 100%
F-3. peroada competițională 30% 50%, 75%; 90% 100%
12. Menționați ponderea componentelor pregătirii canotorilor juniori de 16 -18 ani .
PE USCAT
A- pregătirea fizică generală 30% 50%, 75%; 90% 100%
B- pregătirea fizică specială 30% 50%, 75%; 90% 100%
C- pregătirea tehnică 30% 50%, 75%; 90% 100%
D- pregătirea tactică 30% 50%, 75%; 90% 100%
E- pregătirea psihologică 30% 50%, 75%; 90% 100%
F- pregătirea teoretică 30% 50%, 75%; 90% 100%
PE
A- pregătirea fizică generală 30% 50%, 75%; 90% 100%
B- pregătirea fizică specială 30% 50%, 75%; 90% 100%
C- pregătirea tehnică 30% 50%, 75%; 90% 100%
D- pregătirea tactică 30% 50%, 75%; 90% 100%
E- pregătirea psihologică 30% 50%, 75%; 90% 100%
F- pregătirea teoretică 30% 50%, 75%; 90% 100%
Anexa 1b
Rezultatele răspunsurilor privind opiniile specialiștilor din canotaj
Notă: NR – număr de răspunsuri; n- nr.antrenament/an, zile / uscat sau pe apă; ore/uscat sau pe apă etc.
Anexa 2.
Rezultatele dezvoltării somatice
Anexa 3.
Rezultatele dezvoltării morfo-funcționale
Tabel centralizator privind rezultatele capacității funcționale la testare inițiala
Anexa 4.
Tabel centralizator privind rezultatele capacității funcționale la testare finală
Anexa 5a.
Rezultatele pregătirii fizice specifice
Anexa 5b.
Rezultatele pregătirii fizice specific (transformare secunde)
Anexa 6
Rezultate obținute la concurs ergometru – testare inițială
Anexa 7
Rezultate obținute la Campionatul Național – Ergometru – 2000m (testare finală)
Anexa 8.
Rezultatele probei de cotrol obținute la ergometru 2000 m – R1.- început etapă
Anexa 9.
Rezultatele probei de control obținute la ergometru 2000 m R1.– sfârșit etapă
Anexa 10
Concurs Național Individual juniori pe apă
Anexa 11a
Traiectorii segmentelor corpului la vaslit – testare inițială
Anexa 11b
Rezultanta vitezei
Anexa 11c
Rezultanta forței
Anexa 12a
Traiectorii segemntelor corpului – testare finală
Anexa 12b
Rezultanta vitezei
Anexa 12c
Rezultanta forței
Anexa 13
Plan de pregătire pe macrociclu – testarea intermediară
Obiectivele principale:
Dezvoltarea rezistenței generale și specifice
Creșterea forței
Creșterea mobilității articulare și flexibilității
Învățarea tehnicii vâslitului pe ergometru.
Formarea deprinderii motrice corecte cu îngreuiere.
Obiective secundare:
Învățarea înotului
Învățarea teoretică și practica privind sportul de înaltă performanță (viața sportivă, reguli igienice, pregătire pentru efort)
Mijloace folosite:
școala alergării alergare de durată cu FC 24-26 / 10 sec
circuite de dezvoltare fizică general
circuite de creștere a forței generale
îngreuieri adaptate vârstei cu accent pe corectitudinea execuției, lucru cu propia greutate
ponderea aliurilor fiind de: R4 70% și R3 30%
cadența va fi între 14 și 24 lovituri / min
pregătirea se va face pe ergometru și în ambarcațiuni de 2x și 1x în funcție de posibilități
CONȚINUTUL ETAPELOR DE PREGĂTIRE
Mezociclul nr.1:
Etapa a I – a (ianuarie 2011) – 3 microcicluri
Locul de desfășurare: – București – Olimpia
Conținutul pregătirii:
– tip A
– tip A1
Obiectivele etapei:
dezvoltarea capacității de efort în regim aerob
dezvoltarea fizică generală
individualizare încărcăturii în funcție de rezultatele anterioare
testarea sportivilor în efort specific
Total nr. Antrenamente vâslit: 18 Ore vâslit: 30 Km.vâsliți: 300
Nr antrenamente forță: 6 Ore: 6
Nr antrenamente alergare: 9 Ore: 4h 30min.
Alte mijloace: 3 Ore 3
Total antrenamente pe etapă: 36 Ore: 43 h 30 min
Etapa a II – 2 microcicluri (februarie 2011)
Locul de desfășurare: – Izvorul Mureșului
Conținutul pregătirii:
tip C
Obiectivele etapei:
perfecționarea tehnicii de vâslit pe ergometru
dezvoltarea capacității de efort aerob în condiții de pregătire la altitudine
dezvoltarea fizică generală
concurs Cupa României pe ergometru – 2000 m
Nr. Antrenamente vâslit: 8 Ore vâslit: 8 Km.vâsliți: 80
Nr antrenamente forță: 8 Ore: 8
Nr antrenamente alergare: 14 Ore: 21.
Alte mijloace: 3 Ore 3
Total antrenamente pe etapă: 30 Ore: 43 h 37
Mezociclul 2:
Etapa a III – a (februarie – martie 2011) – 6 cicluri săptămânale
Locul de desfășurare: – București – Olimpia
Conținutul pregătirii:
– tip A
– tip A1
Obiectivele etapei:
perfecționarea tehnicii de vâslit pe ergometru
individualizarea pregătirii în funcție de rezultatele obținute în etapa anterioară general
participarea la Campionatul Național Ergometru
Nr. Antrenamente vâslit: 36 Ore vâslit: 54 Km.vâsliți: 510
Nr antrenamente forță: 12 Ore: 6
Nr antrenamente alergare: 18 Ore: 9.
Alte mijloace: 6 Ore 6
Total antrenamente pe etapă: 72 Ore: 75
Mezociclul 3:
Etapa a VI – a (martie 2011) – 2 cicluri săptămânale
Locul de desfășurare: – București – Olimpia
Conținutul pregătirii:
– tip A
– tip A1
Obiectivele etapei:
dezvoltarea fizică general
continuarea dezvoltării capacității biologice, funcționale și motrice
perfecționarea tehnicii de vâslit pe ergometru
Nr. Antrenamente vâslit: 12 Ore vâslit: 18 Km.vâsliți: 168
Nr antrenamente forță: 3 Ore: 3
Nr antrenamente alergare: 6 Ore: 3
Total antrenamente pe etapă: 21 Ore: 24
Anexa 14
Ponderea alurilor
Tempouri standard de vâslit
Ciclul săptămânal cu școală – vâslit tip A
Ciclul săptămânal cu școala – vâslit tip A1
Ciclul săptămânal fără școala – vâslit tip B
Ciclul săptămânal fără școala – vâslit tip B1
Ciclul săptămânal fără școala – vâslit tip C (munte)
Ciclul săptămânal fără școala – vâslit tip C1 (munte)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modelarea Pregatirii Canotorilor Juniori (ID: 166838)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.