Modelarea Deciziilor de Alicare a Factorilor de Productie la Sc

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………1

Capitolul 1 -Utilizarea factorilor de producție în exploatațiile agricole

1.1. Factorii de producție în exploatațiile agricole…………………………………………………..4

1.1.1. Delimitări conceptuale privind factorii de producție …………………………………….4

1.1.2. Utilizarea rațională a factorilor de producție în exploatațiile agricole……………….6

1.2. Eficiența economică a utilizării factorilor de producție în exploatațile agricole…………….10

1.2.1. Principalii indicatori de exprimare a eficienței…………………………………..10

1.2.2. Randamentul factorilor de producție…………………………………………….11

1.3. Optimizarea procesului de alocare și combinare a factorilor de producție…………………..12

1.3.1.Condiții de alocare optimă a factorului de producție-funcția monofactorială……13

1.3.2.Combinarea optimă a doi factori de producție-funcția bifactorială…….…..……14

Capitolul 2 -Diagnosticul economico-financiar la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L.

2.1. Prezentarea S.C. CRYSTY BYBY S.R.L..………………………………………………….15

2.2. Analiza resurselor societății…………………………………………………………………16

2.2.1.Analiza resurselor materiale………………………………………………..……16

2.2.2. Analiza resurselor umane………………………………………………………..21

2.3. Analiza activității economice…………………………………………………………..…..23

2.3.1 Analiza veniturilor și cheltuielilor la S.C. CRYSTY BYBY S.A………….…….23

2.3.2. Analiza rentabilității …………………………………………………..…..……25

Capitolul 3- Optimizarea procesului de alocare și combinare a factorilor de producție

3.1. Eficiența economică a utilizării capitalului fix și circulant………………………………….27

3.1.1.Eficiența economică a uitlizării capitalului fix…………………………………….27

3.1.2. Eficiența economică a uitlizării capitalului circulant…………………………….28

3.2. Eficiența economică a utilizării forței de muncă ………………………………………………30

3.3. Eficiența economică a utilizării pământului ………………………………………..……….32

3.4. Metoda variantelor ……………………………………………………………………………34

CONCLUZII……………………………………………………………………………….…40

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

In exploatațiile agricole, pentru a se obține bunuri agricole care să satisfacă cererea de pe piață pentru acestea, este necesar să se utilizeze, în procesul de producție , conform cerințelor în ceea ce privește momentul, dar și cantitățile alocate, anumite elemente cum ar fi de exemplu materii prime, materiale, umane, financiare etc.

Aceste elemente care sunt supuse transformării în timpul procesului de producție și creează bunuri , sunt cunoscute sub numele de resurse.

Resursele se pot defini ca surse susceptibile a putea fi valorificate la un moment dat. Cele care sunt integrate în procesul de producție și aflate în mișcare ca fluxuri în circuitul economic poartă denumirea de factori de producție.

Aceștia se pot defini ca fiind componente importante ale ansamblului de elemente care iau parte la producerea de bunuri agricole.

Activitatea economică din agricultură este strâns legată de factorii de producție, care pe lângă cei trei bine cunoscuți: munca, pământul și capitalul se mai adaugă neofactorii, reprezentați de tehnologii, abilitatea întreprinzătorilor, informația, cultura organizațională etc.

In agricultură ca și în orice domeniu de activitate, combinarea factorilor de producție este un proces foarte important pentru maximizarea profitului unei societăți cât și a eficienței sale. Pentru diferite exploatații agricole, funcționarea normală a activității lor este condiționată de abordarea sistemică a factorilor de producție, pentru crearea unui echilibru structural, calitativ cât și cantitativ.

Rolul fiecărui factor de producție este important în activitatea de producție a unei întreprinderi din domeniul agroalimentar, nici unul nu poate fi exclus în totalitate, ansamblul acestora făcând societatea profitabila și eficientă. Randamentul cu care sunt utilizați acești factori într-o exploatație agricolă condiționează la rândul lor rentabilitatea întreprinderii.

Funcționarea în condiții de eficiență economică a exploatațiilor agricole impune necesitatea dezvoltării lor pe baza principiului optimalității, adică determinarea celui mai bun echilibru între nivelul producției și factorii de producție utilizați, astfel încât să se maximizeze rezultatele obținute si să se minimizeze eforturile.

In tara noastră, folosirea rațională a resurselor agricole este o problemă cu caracter prioritar și de perspectivă lungă. Acestea sunt destinate să satisfacă cerințe de strictă necesitatea ale locuitorilor, chiar dacă mai au loc și modificări ale raportului cerere-ofertă și creșterea constantă a prețurilor produselor.

Capitolul 1

Utilizarea factorilor de producție în exploatațiile agricole

1.1. Factorii de producție în exploatațiile agricole

1.1.1. Delimitări conceptuale privind factorii de producție

Pentru a produce bunuri, întreprinzătorii își procură factori de producție. Resursele economice atrase in circuitul economic, aflate în mișcare ca fluxuri, constituie factorii de producție.

Noțiunea de factor de producție cuprinde totalitatea elementelor care participă la producerea de bunuri și servicii și reprezintă forma economică pe care o îmbracă resursele , adică premisele activității economice de producție.

Prin factor, în general, se întelege un element care concură la un rezultat. Factorul de producție desemnează o componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale, în cazul de față agricole, si de care depinde dezvoltarea producției.

In categoria factorilor de producție sunt cuprinse munca, elemente ale naturii (pământul, apa), echipamentele și instalațiile de producție, materiile prime si materialele supuse prelucrării, energia, combustibilului, cunoștințele științifice și în general informația, activitațile manageriale etc.

Creatorul teoriei celor trei factori de producție, economistul francez Jean Baptiste Say arată că fiecare dintre aceștia în parte primeste o recompensă corespunzătoare serviciilor aduse, formându-se astfel venituri aferente fiecăruia dintre aceștia.

Cunoașterea tipologiei factorilor de producție are o mare importanță nu numai din perspectiva analizei economice, ci și din cea a sferei acestora care trebuie să se suprapună tot mai mult peste cea a resurselor economice.

Intrările de factori de producție în procesul economic și ieșirile de bunuri și servicii din cadrul acestuia constituie fluxurile reale care sunt însoțite de doua fluxuri monetare, respectiv unul de venituri și altul de cheltuieli.

Factorii de producție, asemenea bunurilor și serviciilor sunt marfuri. Aceștia se vând și se cumpără pe piețe specifice denumite piețe ale factorilor de producție a căror funcționare este supusă legilor cererii si ofertei. Factorii de producție formează o unitate se află în interdependența, acțiunea lor determinând particularitățile activităților economice și dimensionează aspectele ei cantitative, structurale și calitative. Experiența practică arată că dezvoltarea producției are loc atât prin atragerea unor cantități sporite de resurse economice, cât și prin îmbunătățirea calitativă a factorilor de producție.

Îmbunătățirea calitativă a factorilor de producție a fost întotdeauna, este și va fi permanent o necesitate obiectivă a dezvoltării economico-sociale, impusă de soluționarea contradicției dintre trebuințele umane nelimitate și resursele primare materiale și energetice disponibile care, în general au caracter limitat.

Pe măsura dezvoltării economice, factorii de producție se diversifică și se multiplică. Se poate observa că întotdeauna în activitățile economice acești factori, într-o masură diferită, într-o formă sau alta se regăsesc. Ceea ce diferă este felul cum se combină în procesul de producție și in cadrul combinațiilor locul și rolul ce revine fiecarui factor de producție.

Multiplicarea și diversificarea factorilor de producție are o dublă consecință : pe de-o parte se obține o sporire și diversificare a bunurilor de consum și a serviciilor, iar pe de altă parte are loc perfecționarea calitativă și structurală a resurselor economice, respectiv chiar a factorilor de producție.

În perioada modernă acest proces este puternic influențat de progresul tehnic. Întreaga civilizație are la bază multiplicarea și diversificarea.

În agricultură, modul în care sunt utilizați factorii de producție reprezintă o problemă decizională importantă. În cazul diferitelor exploatații, funcționarea normală a activitații este condiționată de abordarea sistemică a factorilor de producție, pentru a se creea un echilibru structural, calitativ și cantitativ. Cunoașterea impactului factorilor este esențială, mai ales datorită faptului că acest impact poate fi și negativ. Variația eficienței activității economice a unei exploatații agricole este de altfel condiționată de eficacitatea utilizării factorilor de producție.

Conexiunea între factorii de producție

Prețul plătit oricăruia dintre factorii de producție este egal cu valoarea produsului său marginal. Aceasta depinde insă de cantitatea disponibilă din factorul respectiv : un factor de producție a cărui ofertă este abundentă, va avea o valoare scăzută a produsului marginal și deci un preț scăzut și invers.

Cu alte cuvinte, atunci când oferta dintre un anumit produs scade, prețul de echilibru al factorului respectiv crește. Totuși, o modificare a ofertei unuia dintre factorii de producție influențează și piețele celorlalți factori. Aceasta, deoarece în procesul de producție resursele sunt folosite împreună în asa fel încât productivitatea fiecăruia depinde de cantitatea disponibilă din ceilalți factori.

O cantitate disponibilă mai mică din unul dintre factori (de exemplu : capitalul) va face ca prețul acestuia (dobânda) să crească, dar se va reduce produsul marginal al altui factor (de exemplu mâna de lucru), ducând astfel la scăderea cererii și deci a prețului său (salariul) de echilibru.

În concluzie, un eveniment care produce modificări ale ofertei dintr-un factor de producție poate determina modificări ale veniturilor tuturor celorlalți.

1.1.2. Utilizarea rațională a factorilor de producție în exploatațiile agricole

Activitatea economică nu este altceva decât un proces tehnico-economic de unire si combinare a factorilor de producție. Aceasta se realizează din două puncte de vedere :

din punct de vedere tehnic, combinarea factorilor de producție este specifică fiecărui proces de producție, deoarece obținerea oricărui bun presupune , de exemplu, unirea factorului muncă cu elemente de capital tehnic- mașini, instalații, materii prime, materiale specifice domeniului respectiv.

din punct de vedere economic, combinarea factorilor de producție înseamnă concretizarea ei în obiectivele minimizării costurilor de producție și, respectiv ale maximizării profitului.

Criteriul esențial de apreciere a raționalității și eficienței combinării este însăși activitatea economică, de aceea, se adoptă acea combinare care asigură eficiența economică maxim posibilă, în condițiile date. Intreprinzătorul va combina, prin abilitatea sa, factorii de producție în așa fel încât să se poată adapta la exigențele pieței și să obțină un profit maxim.

Procesul de combinare a factorilor de producție în diferite activități economice este influențat de următoarele conditii :

Natura activității sociale- exprimă domeniile în care agenții economici își manifestă inițiativa combinând factorii de producție în vederea obținerii de bunuri și servicii. Procesul de separare a activităților agenților economici pe sectoare distincte de sine stătătoare dar independente se numește diviziunea muncii (industrie, agricultură, comerț etc.)

Nevoile de bunuri si servicii- sunt cele care determină volumul activităților economice într-un anumit domeniu sau sector de activitate. Satisfacerea acestora pritatea disponibilă din ceilalți factori.

O cantitate disponibilă mai mică din unul dintre factori (de exemplu : capitalul) va face ca prețul acestuia (dobânda) să crească, dar se va reduce produsul marginal al altui factor (de exemplu mâna de lucru), ducând astfel la scăderea cererii și deci a prețului său (salariul) de echilibru.

În concluzie, un eveniment care produce modificări ale ofertei dintr-un factor de producție poate determina modificări ale veniturilor tuturor celorlalți.

1.1.2. Utilizarea rațională a factorilor de producție în exploatațiile agricole

Activitatea economică nu este altceva decât un proces tehnico-economic de unire si combinare a factorilor de producție. Aceasta se realizează din două puncte de vedere :

din punct de vedere tehnic, combinarea factorilor de producție este specifică fiecărui proces de producție, deoarece obținerea oricărui bun presupune , de exemplu, unirea factorului muncă cu elemente de capital tehnic- mașini, instalații, materii prime, materiale specifice domeniului respectiv.

din punct de vedere economic, combinarea factorilor de producție înseamnă concretizarea ei în obiectivele minimizării costurilor de producție și, respectiv ale maximizării profitului.

Criteriul esențial de apreciere a raționalității și eficienței combinării este însăși activitatea economică, de aceea, se adoptă acea combinare care asigură eficiența economică maxim posibilă, în condițiile date. Intreprinzătorul va combina, prin abilitatea sa, factorii de producție în așa fel încât să se poată adapta la exigențele pieței și să obțină un profit maxim.

Procesul de combinare a factorilor de producție în diferite activități economice este influențat de următoarele conditii :

Natura activității sociale- exprimă domeniile în care agenții economici își manifestă inițiativa combinând factorii de producție în vederea obținerii de bunuri și servicii. Procesul de separare a activităților agenților economici pe sectoare distincte de sine stătătoare dar independente se numește diviziunea muncii (industrie, agricultură, comerț etc.)

Nevoile de bunuri si servicii- sunt cele care determină volumul activităților economice într-un anumit domeniu sau sector de activitate. Satisfacerea acestora presupune existența si combinarea factorilor de producție în proporții corespunzătoare scopului propus. Nevoile de consum sunt nelimitate, pe când factorii de productie sunt rari si limitați, fapt ce presupune că agenții economici trebuie să-și mobilizeze eforturile în vederea maximizării producției de bunuri și servicii, cu un consum redus de factori de producție sau prin folosirea unor factori de producție mai ieftini, fără a fi afectată calitatea producției.

Condițiile tehnice de producție- reprezintă capacitatea tehnică a firmei, adică nivelul tehnologiilor, metodelor și tehnicilor inovatoare de care dispune pentru a realiza o combinare optimă a factorilor de producție.

Abilitatea întreprinzătorului- întreprinzătorul la origini era identificat cu o persoană fizică particulară, care își plasa capitalul într-o afacere (activitate economică) cu scopul obținerii de profit. În perioada contemporană, întreprinzătorul ca persoană fizică nu mai prezintă importanță în economie, rolul lui fiind preluat de firmă (întreprindere) sau mai concret de către structurile de conducere ale firmei (managementul firmei).

Munca

Munca este activitatea desfășurată de resursele umane ocupate în procesele de producție din agricultură. Ea pune în mișcare ceilalți factori de producție și reglează procesele transformatoare. Fără intervenția sa ar fi imposibilă asigurarea aportului altor factori la obținerea producției agricole.

Preponderența forței de muncă ocupate în exploatațiile familiale impune ca și aceasta să fie cuprinsă în procese de informare, de formare profesională, de consultanță, de creeare a unor organisme specifice care să apere interesele producătorilor, de îndrumare în ceea ce privesc tehnologiile ce trebuie aplicate sau de orientarea structurilor de producție către cerințele pieței. Toate aceste elemente potențează efectele muncii depuse,cei care lucreaza în exploatațiile familiale devenind mai productivi.

Pământul (resursă naturală)

Rolul pe care pământul îl are în producția agricolă este esențial, unic și de neînlocuit, iar pentru aceasta trebuie pus în valoare astfel încât să i se mențină și chiar să-i ridice potențialul productiv. In acest sens sunt necesare acțiuni de combatere a eroziunii solurilor, extinderea suprafețelor irigate prin aplicarea de metode moderne de cultivare a pământului și creștere a animalelor și prin repartizarea teritorială a producției agricole în raport cu cerințele naturale și economice.

Capitalul fix și circulant

În ceea ce priveste capitalul, el se regăsește, în unitățile agricole, sub forma de: capital funciar si capital de exploatare – fix si circulant. Capitalul funciar este reprezentat de pamânt. Fată de această situație exista puncte de vedere oarecum diferite care au fost prezentate mai sus.

Capitalul de exploatare este cel care permite să se folosească potentialul productiv al pământului.

Componentele capitalului fix (tractoare, mașini etc.) se constituie în factori ficși, a căror utilizare generează cheltuieli fixe. Elementele capitalului circulant (îngrășăminte, furaje, carburanți și altele) formează factorii variabili, utilizarea acestora în producție dând naștere la cheltuieli variabile.

Procesul de consumare a capitalului fix prezintă o anumită specificitate care constă în diminuarea treptată a calităților lui tehnice și economice. Aceasta se manifestă prin fenomenul uzurii care se prezintă sub două forme :

uzura fizică, respectiv deprecierea treptată a mașinilor, echipamentelor, instalațiilor ca urmare a folosirii lor în activitatea de producție sau a acțiunii factorilor naturali ;

uzura morală, deprecierea morală sau involuntară așa cum o numea J.M.Keynes este determinată de progresul tehnic care favorizează fabricarea unor mașini și utilaje noi cu performanțe superioare celor aflate în funcțiune sau reduce prețul la care poate fi cumpărat un echipament echivalent.

Investițiile joacă un rol important în constituirea capitalului. Ele sunt de doua tipuri :

investiții nete, finanțate din venit și folosite pentru formarea de noi bunuri de capital sau de modernizarea celor existente;

investiții brute care sunt finanțate din venit și din fondul de amortizare.

Datele statistice demonstrează că în unele țări dezvoltate, contribuția amortizării la susținerea investițiilor brute depășește 60% din suma lor totală.

Neofactorii de producție

In categoria noilor factori de producție este inclusă, în primul rând, tehnologia, care este constituită din ansamblul regulilor si metodelor de combinare si transformare a materiilor prime în produse finite. Tehnologia este rezultatul proiectarii și are rolul de a defini riguros și explicit conținutul și succesiunea fazelor de prelucrare parcurse de materiale și semifabricate în cazul fabricării unui anumit produs.

Respectarea disciplinei tehnologice reprezintă o condiție de bază pentru realizarea unor produse având calitatea proiectată, in condițiile eficienței prevăzute. Tehnologiile disponibile la un moment dat formează « stocul de tehnologii » care cuprinde brevetele, licențele, proiectele, prototipurile, diagramele de flux, specificațiile operațiilor, programele pentru asistarea producției de către calculator.

Noile tehnologii sunt o sursă majoră de profit si competitivitate pentru firmele care reușesc sa le implementeze rapid si eficient.

Progresul tehologic constă în ameliorarea performanțelor producției, ca urmare a perfecționarii operațiilor de prelucrare, a gestiunii si eficienței factorilor de producție, având ca rezultat final produse care au caracteristici funcționale si estetice imbunatațite.

Ca urmare, firmele producătoare alocă sume importante pentru cercetare-dezvoltare, deoarece numai inovarea si modernizarea pot asigura competitivitate produselor asigurate.Tehnologia este în stransă corelație cu ceilalți factori de producție si în mod deosebit cu informatiile.

Trecerea de la societatea industrială la societatea informațională, legitimează recunoașterea informației ca factor de producție cu un rol deosebit de important în cazul producției asistate de calculator. Informatia de intrare într-un proces de producție este constituită din : fișe tehnice, desene de execuție, standarde, norme de consum, instrucțiuni de lucru, documentațiile privind invențiile și inovațiile, proiecte de organizare, studii de fezabilitate, rapoarte de consultanță etc.

Resursele informaționale furnizate de sectorul cuaternar au un rol fundamental în progresul economiei țărilor dezvoltate. Datorită valorii și particularității informațiilor sunt utilizate reguli specifice de gestionare, acces si protecție in concordanță cu normele internaționale.

Abilitatea intreprinzătorilor este un neofactor de producție în economiile bazate pe concurență și liberă inițiativă. În general, intreprinzatorul are capacitatea de a iniția o noua afacere sau de a iniția schimbări majore unei afaceri în curs de desfășurare, pentru a organiza crearea de produse și servicii.

Cu ajutorul abilităților sale, întreprinzatorul gestionează factorii de producție si efectuează, in funcție de scopul urmărit, alegerea, activarea si utilizarea combinată a factorilor in procesul de producție aflat sub controlul său.

Întreprinzatorul este un personaj principal la nivel microeconomic, care se caracterizează prin comportamentul său activ si inovator, precum și prin aptitudinile de administrator, investitor, manager, comerciant, negociator si supervizor. Abilitățile îi permit intreprinzătorului să sesizeze tendințele, șansele și riscurile, să elaboreze proiecte fezabile, să aibă initiativă de a promova și gestiona noi afaceri.

Libera initiativă este un factor de progres în economia contemporană, care trebuie cultivat și motivat de societate, oferind întreprizătorului șanse egale.

O societate care integrează spiritul întreprinzător în ierarhia valorii sale superioare va cultiva în mod programatic condițiile care favorizează dezvoltarea și afirmarea acestei abilități ; validând succesele, ea trebuie să fie tolerantă la eșec, oferind întreprinzătorilor șanse egale și o incitație suficient de ridicată de a-și relua tentativele de fructificare a resursei de progres care este libera inițiativă.

Proprietățile factorilor de producție :

Divizibilitatea reflectă posibilitatea factorului de producție de a se împărți în unități simple, în subunități omogene fără a fi afectată calitatea factorului de producție.

Adaptabilitatea reprezintă capacitatea de asociere a unei unități dintr-un factor de producție cu mai multe unități din alt factor de producție.

Complementaritatea reprezintă procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative ale factorilor de producție care participă la producerea unui anumit bun economic.

Substituibilitatea reprezintă posibilitatea de a înlocui o cantitate dată dintr-un factor de producție printr-o cantitate determinată dintr-un alt factor, în condițiile menținerii aceluiași nivel al producției.

1.2. Eficiența economică a utilizării factorilor de producție în exploatațiile agricole

1.2.1 Principalii indicatori de exprimare a eficienței în exploatațiile agricole

Productivitatea marginală- exprimă sporul de producție obținut prin creșterea cu o unitate a factorului respectiv, în condițiile când ceilalți factori de producție rămân nemodificați.

Productivitatea marginală se calculează ca raportul dintre sporul de producție obținut(ΔQ) și creșterea cu o unitate a factorului respectiv (ΔX)

Randamentul marginal al factorilor de producție- reprezintă producția maximă ce poate fi obținută prin sporirea unui factor de producție în condițiile în care ceilalți factori de rpoducție rămân nemodificați.

Rata marginală de substituție (substituire) între doi factori de producție- reprezintă cantitatea dintr-un anumit factor necesară pentru a compensa reducerea cu o unitate a celuilalt factor astfel încât producția să rămână nemodificată. Aceasta se poate calcula ca raport între diferența în plus din factorul x necesară compensării și diferența în minus care arată reducerea factorului y. Substituirea factorilor de producție într-o activitate economică trebuie făcută asfel încât producția să fie realizată cu costuri mai mici, în condițiile în care calitatea trebuie să se mențină sau să se amelioreze. Rata marginala de substituire mai poate fi calculată și ca raport între productivitatea marginală a factorului care se substituie și productivitatea marginală a factorului substituit.

Producția fizică medie pe unitatea de factor(PFM) PFM= yi/xi

Coeficientul tehnic (CT) CT = xi/yi

Producția marginală (PM) PM= yi- yi-1

Productivitatea marginală a factorului de producție: PVM= ( yi- yi-1)/ ( xi- xi-1)

Producția totală valorică (Vi) pe unitatea care produce (hectare)- este prețul valorificării produselor Vi= yi * pv

Cheltuieli totale (Ch)

Producția marginală valorică (PVM) PVM= Vi-Vi-1

Cheltuieli marginale la hectar (Chm): Chm= Chi –Chi-1

Profitul total la hectar (Pi) Pi= Vi – Chi

Rata profitului resurselor consumate Rpi= Pi/ Chi * 100

1.2.2.Randamentul factorilor de producție

Datorită interesului său de a câștiga cât mai mult, întreprinzătorul compară permanent rezultatele obținute cu factorii de producție utilizați, pentru a stabili randamentele (productivitatea) lor.

Prin productivitatea factorilor de producție se întelege eficiența cu care sunt utilizați în activitățile create de bunurile economice.

In general, productivitatea (eficiența) se determină raportând rezultatul obținut într-o perioadă de timp (an, lună, zi, oră) exprimat în unități fizice sau valorice la efortul depus, reprezentat de volumul factorilor de producție utilizați, măsurat fizic sau valoric.

Nivelul productivității se determină pentru o unitate de timp precizată, pe un muncitor sau pe un factor la nivelul subunității, unității, ramurii și al întregii economii.

Prin creșterea productivității ca urmare a îmbunătățirii calificării, organizării sau a tehnologiei, se obțin efecte mai mari cu aceleași eforturi, se reduce costul unitar, crește competitivitatea firmei și mărimea veniturilor obținute de posesorul factorilor de producție. Mărirea productivității pe ansamblul economiei naționale, are ca rezultat creșterea bunăstării națiunii, îmbunătățirea competitivității produselor, reducerea duratei timpului de muncă, creșterea nivelului de trai etc.

In general, nivelul și evoluția productivității depinde de calitatea factorilor de producție, de abilitatea întreprinzătorului, de organizarea activității economice, de motivarea și calificarea lucrătorilor și de condițiile naturale. Productivitatea globală exprimă eficiența tuturor factorilor de producție implicați în obținerea unui rezultat, în timp ce productivitatea parțială se referă la un singur factor.

La rândul său, productivitatea fiecărui factor de producție poate să fie medie, când se raportează producția la mărimea factorului avut în vedere sau marginală, dacă se împarte modificarea absolută a producției la modificarea factorului.

Legea randamentelor neproporționale : dacă o producție oarecare reclamă utilizarea a doi sau mai mulți factori de producție și dacă se adaugă progresiv aceeași doză, respectiv cantitate folosită dintr-un factor, în timp ce cantitatea altor factori nu se schimbă, productivitatea marginală a factorului variabil crește până la un punct.

Pornind de la acest punct, productivitatea marginală descrește iar producția totală continuă să crească, dar cu cote din ce în ce mai mici.

1.3. Optimizarea procesului de alocare și combinare a factorilor de producție

In fundamentarea economică a folosirii factorilor de producție, printre instrumentele metodologice utilizate se găsesc și funcțiile de producție.

Pentru procesul de alocare și consum de factori de producție este nevoie să se cunoască acea corelație care se stabilește între factor și producție, la niveluri diferite de alocare a acestuia.

Acestă corelație poate fi privită din două puncte de vedere, și anume : din punct de vedere tehnic (producția maximă- punctul de maxim tehnic) și din punct de vedere economic (nivelul producției la care se obține cel mai mare profit în condiții date de preț al factorului și al produsului).

Aceasta înseamnă că trebuie stabilit punctul optim economic, adică limita optimă de alocare a factorului.

In acest capitol se vor studia condițiile optime de alocare și de combinare a unor factori de producție ținându-se cont de influența pe care o are consumul acestora asupra nivelului producției pe hectar, a costului la care se obține o unitate din fiecare produs și în final a profitului.

Trebuie avute în vedere următoarele probleme : alocarea optimă a unui factor de producție, combinarea optimă a doi factori de producție și repartizarea optimă a uni factor de producție, aflat în calitate limitată între mai multe produse.

Se urmărește determinarea acelui nivel de alocare a unui factor sau de combinare a doi dintre factori care să asigure cel mai mare nivel al profitului. In rândul factorilor de producție care ocupă un loc important la creșterea producției se află îngrășămintele chimice. Necesitatea uitilizării optime a acestora apare ca un proces obiectiv și având un conținut economic bine determinat.

Astfel, în prima etapă se vor determina combinațiile și dozele optime de îngrășăminte pentru fiecare cultură de legume, în funcție de anumite criterii : maximizarea producției, a beneficiului și minimizarea costurilor, dar și în condiții specifice date.

In a doua etapă se va optimiza repartizarea îngrășămintelor chimice, care se va face atât în funcție de dozele optime de îngrășăminte stabilite pe fiecare cultură în partecât și în funcție de celelalte condiții restrictive pe care procesul de producție îl impune.

1.3.1. Condițiile de alocare optimă a factorului de producție (îngrășăminte)- funcția monofactorială

Se poate spune că, la nivelul exploatațiilor agricole, procesul de fertilizare va depinde, în general de trei factori, (deoarece unitățile lucrează pe principiul de autogestionare economico-financiară) :

de prețurile de cumpărare a îngrășămintelor

de cantitățile de îngrășăminte care sunt puse la dispoziția agricultorilor de către celelalte ramuri ale producției materiale sau din import

de resursele materiale care sunt alocate de către fiecare exploatație agricolă în scopul acesta

Funcția de producție se folosește de regulă pentru rezolvarea problemelor legate de utilizarea unui factor de producție, iar în acest caz, de utilizarea rațională a îngrășămintelor chimice.

Funcțiile de producție exprimă legături funcționale care se stabilesc între producție și factorii care o determină, modul de comportare a producției la diferite niveluri de alocare a factorilor de producție, permițând atingerea nivelului optimal acestui proces, astfel încât să se realizeze un profit maxim, pentru a cărui determinare este necesară recurgerea la utilizarea funcțiilor economice- de cost și de profit. Funcția de producție, privită din punct de vedere sistemic, arată relația care apare între input reprezentat de consumul de factori precum și cheltuielile corespunzătoare acestuia si output adică producția fizică, profitul obținut. Vor exista următoarele notații :

x1, x2, …………, xn- factorul de producție(îngrășăminte)

y- rezultatul obținut

Relația funcțională dintre cele două se exprimă astfel :Y= f(x1, x2, …………, xn) cu

y- variabilă dependentă și xi- variabile independente

Se va lua un singur produs din toată gama de produse ale societății pentru care se va face analiza.

Fie un produs la care un factor – x1 este folosit într-o măsură variabilă, iar cantitățile din alți factori sunt fixe – x2,x3…………,xn.
y= f(x1/x2, x3…………, xn) expresia pe care o are funcția, unde:

y- producția fizică totală pe unitatea care produce (ha)

x1- cantitatea dintr-un factor de producție (îngrășăminte)

Pentru utilizarea funcției monofactoriale este nevoie de următoarele elemente :

factorul utilizat

cultura la care se utilizează factorul de producție

producția obținută în condiții experimentale, corespunzătoare diferitelor cantități din factorul utilizat 

costul unei unități din factorul utilizat

prețul de vânzare pe unitatea de produs

Studierea efectelor de producție și economice pe care le generează diversele doze administrate la hectar se va face înainte de utilizarea funcției de producție, de cost și de profit pentru determinarea punctului optim de alocare a factorului.

1.3.2. Combinarea optimă a doi factori de producție- funcția bifactorială

In cazul utilizării a doi factori, funcția de producție permite analiza posibilităților de combinare a lor în vederea obținerii unui anumit nivel al producției și profitului.

Dependența volumului producției (y) fațã de cei doi factori considerați variabili (x1,x2), se exprimă cu ajutorul funcției :y= f(x1,x2,/x3,….,xn), în care toti ceilalti factori ce influențeazã producția ( x3, ….., xn), sunt considerați constanți.

Pentru a evidenția acțiunea a doi factori asupra producției de castraveți, se va folosi funcția bifactorială care are forma: Y (x1,x2) = a+ b1x 1+ b11x12 + b2x 2+ b22x22 + b12x1x2 Unde:

Y- producția obținută
a – nivelul producției în condițiile neutilizării factorilor

b1b2- creșterea producției ca urmare a utilizării factorilor

b11 b22- descreșterea producției în raport cu pătratul cantităților de factori

b12- influența acțiunii conjugate a celor doi factori

Numeroasele combinarii de factori si prețurile diferite ale acestora conduc la obtinerea diverselor niveluri ale producției cu costuri, desigur, diferite.

Capitolul 2

Diagnosticul economico-financiar la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L.

2.1. Prezentarea S.C. CRYSTY BYBY S.R.L.

Denumire : S.C. CRYSTY BYBY S.R.L

Cod fiscal/cod unic de înregistrare: R 4872269

Număr din Registrul Comerțului: J 52/689/1993

Conducerea executivă :

director general : Vasile Ion

Administratorii societații:

președinte: Vasile Ion

Scurt istoric:

Societate SC Crysty Byby SRL se află in Comuna Valea Draglui, Jud Giurgiu, la 35 km de București.

Societatea a luat ființă in anul 1993.

Obiectul de activitate:

Comercializarea produselor alimentare(din anul 1993)

Prestări servicii in domeniul agricol(din anul 1996)

Producție vegetală (din anul 2002)

In primul an de activitate având ca domeniu comercializarea de produse alimentare, iar in urmatorii ani s-a ocupat si de prestarii servicii in domeniul agricol.

Recurgerea la activitatea de priducție agricolă s-a facut ca urmare a disponibilităților existente in societate si a dezvoltării inițiativei private in acest sens.

Astfel dispunând de o suprafață de 10 ha care apartin familiei in urma procesului de arendare, suprafața totala cultivată este de 198 ha in prezent, din care:

100 ha cultivate cu grau

58 ha cultivate cu floarea soarelui

40 ha cultivate cu rapită

Proprietarii celor 188 ha de terenuri arendate sunt persoane fizice,din localitate,care nu au posibilitate să lucreze singuri pamantul.

Administrarea societații comerciale se face de catre:

-un director general

-un director adjunct

-un contabil

-4 angajați

Aceștia indeplinesc atribuții corespunzătoare posturilor pe care le ocupa.

Activitatea de bază a societații constă în producția vegetala.

Produsele de bază realizate sunt grâul si florea soarelui.

Pentru o utilizare eficientă și productivă a solului, procesul tehnologic se desfășoară în două cicluri anuale. Se aplică tehnologii moderne, cu utilizare de samantă de calitate, cu administare de îngrășăminte și substanțe fito-sanitare de ultimă oră.

Capital social în anul 2006 este prezentat în tabelul de mai jos:

Tabel nr.1

Capitalul social al SC CRYSTY BYBY S.R.L. în anul 2006

Cifra de afaceri realizată în perioada 2004-2006 se prezintă în tabelul următor :

Tabel nr.2

Cifra de afaceri în perioada 2004-2006 la SC CRYSTY BYBY S.R.L.

Pentru 2006 s-a realizat o creștere a cifrei de afaceri cu circa 470%, pană aproape de 205.000 lei

2.2. Analiza resurselor societății

2.2.1. Analiza resurselor materiale

S.C CRYSTY BYBY S.R.L. dispune de amplasamentul in toata comuna Valea Dragului, unde este situat și sediul central și unde desfășoară cea mai mare pare parte a activității pe 148ha teren arabil in Parcela1. Societatea comercială mai are în exploatare și Parcela2 amplasata tot in aceeasi comuna,unde sunt amplasate 50 ha teren arabil.

Tabel nr.3

Suprafața de teren pe categorii de folosință la SC CRYSTY BYBY SRL

Tabel nr. 4

Venituri totale si venituri/hectar la SC CRYSTY BYBY SRL

Figura nr.1 structura veniturilor totale in anul 2006

După cum se obsevă in figura de mai sus,cel mai mare venit pe Ha la SC CRYSTY BYBY SRL, il intâlnim la cultura de rapită.

Tabel nr. 5

Total cheltuieli la SC CRYSTY BYBY SRL

In tabelul de mai sus sunt totalul cheltiuelilor la SC CRYSTY BYBY SRL, la toate cele 3 culturi prezente, pe parcursul anului 2006.

Tabel nr. 6

Cheltuieli/ ha la SC CRYSTY BYBY SRL

Tabel nr. 7

Structura cheltuielilor totale la SC CRSTY BYBY SRL

Cheltuieli cu salariile

SC CRYSTY BYBY SRL utilizează angajați sezonieri, pe o periadă de 6 luni/an, pe parcursul primăvară-vară-toamnă, deoarece 90 % din lucrari se efectueaza in aceasta perioada.Un angajat sezonier primește un salariu de 700 ron, in anul 2006, iar salariul /Ha al uni angajat sezonier este de 42,42lei.

Tabel nr. 8

Cheltuieli cu arendașii la SC CRYSTY BYBY SRL

In contractul de arendare s-a stabilit de comun acord ca arendașilor li se cuvine o cantitate de 400 de kg grâu pentru fiecre ha de teren.

Tabel nr. 9

Cheltuielile de productie/ha la cultura de grau

Tabel nr. 10

Cheltuieli de producție/ha la cultura de floarea soarelui

Tabel nr. 11

Cheltuieli de producție/ha la cultura de rapită

Tabel nr.12

Rezultatele economice la SC CRYSRY BYBY SRL

Costul de producție pt grâu este: Chelt totale/Q=

= 91242lei / 400000kg =0.228

Costul de producție pt floarea soarelui=

=33548/87000=0.385

costul de producție pentru rapita=

=21897/112000=0.195

Rata profitului este urmatoarea: profitul brut/chelt totale X 100=

=112613/ 146687 X 100=76.77%

Pentru amplasament, societatea dispune de toate dotările necesare unei desfășurări fluente a procesului tehnologic, și anume :

hală de depozitare

depozite de ambalaje

ateliere mecanice

corpuri administrative

sector fitochimizare

depozite

De asemenea, se dispune de toate sursele de utilități necesare întreținerii procesului tehnologic precum urmează :

centrală termică proprie automatizată

posturi de transformare cu consumuri de energie electrică contorizată rezervoare de acumulare apă industrială pentru irigarea culturilor

racorduri la rețelele orășenești de gaze naturale, apă potabilă și canalizare

Pentru o bună organizare a lucrărilor agricole s-a completat parcul de mașini și utilaje specifice domeniului de activitate, echipându-se toate sectoarele cu dotări moderne cu randament superior. Se dispune la ora actuală de urmatoarele utilaje.

Pentru cultivarea produselor, societatea este dotată cu :

Tracor Deutz-fahr 140 cp

Plug reversibil cu 4 trupite

Disc greu 4m

Combinator 4m

Scsrificator

Combina Claas Mega, masa de lucru 6m

Combina Claas Dominator, masa de lucru 4m

Remorca

Tractor 45 cp -plug

semanatoare pt cereale

semanatoare prasitoare

cultivator

cositoare

presa

buldoexcavator

Atât construcțiile și utilajele agricole au fost folosite la maximum în ultimii 3 ani.

Starea tehnică a principalelor elemente primordiale este bună prin folosirea lor corectă și prin întreținerea specifică efectuată.

2.2.2. Analiza resurselor umane

Expresia resurse umane adecvate se referă la persoanele dintr-o organizație care își aduc o importantă contribuție la indeplinirea obiectivelor sistemului de management.

Această contribuție este reprezentată de productivitatea pe care o au in posturile pe care le dețin. Resursele umane adecvate sunt persoanele dintr-o organizație care își aduc o importantă contribuție la indeplinirea obiectivelor sistemului de management.

Pe categorii socio-profesionale și din punct de vedere al pregătirii, situația înregistrată la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L. este următoarea:

Tabel nr.13

Situația personalului la SC CRYSTY BYBY SRL pe categorii de studii

Viabilitatea economica a firmei este dependentă de volumul, structura si eficiența utilizării resurselor materiale, financiare si umane.

Resursele umane pot fi abordate din doua puncte de vedere, pe de o parte cel de mărime si structură și pe de alta parte, de pe poziția eficienței utilizării personalului.

În tabelul următor se prezintă structura personalului pe categorii de salariați în funcție de vârstă și sex.

În vederea utilizării raționale a forței de muncă și realizarea unor indici superiori ai productivității muncii la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L. numărul total de persoane calificate și necalificate este stabilit în funcție de volumul de producție ce urmează a fi obținut, de nivelul de înzestrare tehnică a muncii, de calitatea materiilor prime utilizate în procesul de producție etc.

Pentru asigurarea cu forță de muncă calificată această unitate pregătește lucrători în rețeaua de învățământ existentă întocmind contracte în acest sens.

Cu tot specificul profesional al personalului care lucrează în acestă societate, indiferent de numărul lor, gruparea pe anumite categorii se aliniazã normelor din celelalte ramuri naționale.

2.3. Analiza activității financiare

Din tabelul de mai jos, în care se prezintă structura activului bilanțier la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L.

Tabel nr.14

Structura activului la SC CRYSTY BYBY SRL -lei-

Din tabelul următor în care este prezentată structura pasivului bilanțier al S.C. CRYSTY BYBY S.R.L.

Capitalurile proprii s-au modificat, astfel că de la 204653 lei în 2004 au ajuns

la 624257 lei în anul 2006, crescând cu 419604 lei.

Tabel nr.15

Structura pasivului la SC CRYSTY BYBY SRL – lei-

2.3.1. Analiza veniturilor și cheltuielilor la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L.

Aprecierea eforturilor, efectelor și a eficienței economice de ansamblu ale activității oricărui agent economic este redată prin intermediul cheltuielilor, veniturilor și a profiturilor.

Tabel nr.16

Evoluția veniturilor și a cheltuielilor la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L. -lei-

Cheltuielile totale au avut o evoluție în prețuri curente, proporțională cu evoluția veniturilor.

Se observă o evoluție ascendentă a veniturilor societății în perioada analizată 2004-2006 astfel că de la valoarea de 53300 lei a celor totale, se ajunge în anul 2006 ca nivelul acestora să fie de 260300 lei, crescând cu 470 %.

Veniturile din exploatare într-o societate agricolă au proporția cea mai mare în totalul veniturilor, fiind de 53300 mii lei în 2004 și ajungând în 2006 la valoarea de 260300 mii lei, o creștere de 470 %.

Dacă în totalul veniturilor ponderea cea mai mare o au veniturile din exploatare, la fel se întâmplă cu cheltuielile pentru exploatare, fiind de 41059 lei în 2004 și ajungând la 129573 lei în 2006.

Profitul brut precum si cel net al exercițiului la S.C. CRYSTY BYBY pentru perioada 2004-2006 sunt prezentate în următorul tabel:

Tabel nr.17

Profitul brut și net la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L -lei-

Profitul brut în anul 2005 ar fi fost mult mai mare față de anul 2004.

2.3.2. Analiza rentabilității la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L.

Acestă analiză se va efectua pe baza următorilor indicatori de rentabilitate :

marja de profit (Mp):

Mp= *100

rata rentabilității financiare (Rrf):

Rrf= *100

rata rentabilității activelor totale (Rrat):

Rrat=*100

rata rentabilității generale (Rrg):

Rrg= *100

Tabel nr.18

Structura indicatorilor de rentabilitate la SC CRYSTY BYBY SRL -%-

Nivelul maxim pe care marja de profit îl are este în anul 2006, de 43,3%, societatea a utilizat acest câștig pentru a schimba structura de producție, a realizat investiț pentru modernizare și retehnologizare.

Deși cheltuielile totale au crescut constant în cei 3 ani de analiză, în anul 2005 s-a înregistrat o diminuare importantă a ratei rentabilității generale față de nivelurile anilor 2005 și 2006. Astfel, că de la 5,8% cât era în anul 2004, a devenit 11,8% în 2005, ca în anul 2006 să fie de 18,1%. Cu toate acestea, în 2006, rata rentabilității generale a înregistrat valoarea cea mai înaltă în perioada analizată.

Structura producției la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L. pentru perioada analizată 2004-2006 se prezintă în tabelul urmator :

Tabelul nr.19

Structura producției la SC CRYSTY BYBY SRL

Evoluția producției totale de cereale la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L. este prezentată în imaginea următoare  :

Din tabel se poate observa o evoluție ascendentă a producției totale de cereale pentru perioada analizată, astfel că de la 180 tone cât era în anul 2004 a ajuns la 599 tone în anul 2006.

Pentru anul 2006, S.C. CRYSTY BYBY S.R.L. a avut o producție totală de legume în jur de 599 tone, creșterea fiind de peste 245 tone fată de anul 2005.

Capitolul 3

Optimizarea procesului de alocare și combinare a factorilor de producție la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L

3.1. Eficiența economică a utilizării capitalului

În calculul eficienței economice în cadrul unei întreprinderi, de o deosebită importanță este eficiența utilizării capitalului fix și a capitalului circulant.

Analiza eficienței capitalului într-o exploatație agricolă se realizează prin urmărirea productivității celor două componente ale acestuia și anume : capitalul fix și capitalul circulant.

3.1.1. Eficiența economică a utilizării capitalului fix

Pentru a exista o bună organizare a lucrărilor agricole în cadrul societății s-a completat parcul de mașini și utilaje specifice domeniului de activitate, astfel ca, s-au achipat toate sectoarele cu dotări dotări moderne si randament superior.

In prezent, S.C. CRYSTY BYBY S.R.L. dispune de următoarele utilaje : tractoare agricole, tractoare universale, mașini de săpat solul, mașini de mărunțit solul, mașini de combatere, remorci de tractor,combina de treierat, presă balotat paie,semantoare pentru cereale și semantoare prașitoare.

In perioada analizată, 2004-2006, S.C. CRYSTY BYBY S.R.L. a folosit construcțiile și instalațiile precum și dotările tehnologice la maximum, iar starea tehnică a principalelor elemente primordiale este bună prin utilizarea lor corectă și întreținerea specifică efectuată.

Eficiența (productivitatea ) utilizării capitalului la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L., calculată ca raport între valoarea producției obținută și valoarea capitalului fix pentru perioada 2004-2006 este prezentată în tabelul de mai jos.

Tabelul nr.20

Eficiența utilizării capiatalului fix la SC CRYSTY BYBY SRL – lei-

Evoluția productivității capitalului fix la acestă societate este prezentată în imaginea de mai jos :

Se observă o creștere a productivității capitalului fix deoarece producția totală a crescut în anul 2005 cu 174000 kg fata de anul 2003, iar capitalul fix a fost menținut aproape la aceleași valori in perioada analizată.

Eficiența capitalului fix se mai poate calcula si folosind formulele din următorul tabel :

Tabelul nr.21

Eficiența utilizării capitalului fix la SC CRYSTY BYBY SRL – lei –

Avand în vedere eforturile financiare solicitate de creșterea înzestrării tehnice, ca si nivelul cheltuielilor de exploatare pe care le generează este necesar să se urmărească folosirea eficientă a tractoarelor și mașinilor agricole, și în general, a întregului capital fix.

3.1.2. Eficiența utilizării capitalului circulant

Orice întreprindere pentru a-și desfășura activitatea, necesită pe lângă capitalul fix și capital circulant. În acest sens activele circulante reprezintă plasamentele de capital pe termen scurt, mai mic de un an, în elemente necesare desfășurării neîntrerupte a procesului de producție sau comercializare a unității economice.

Mijloacele circulante se epuizează pe perioada unui ciclu economic iar sumele investite se recuperează prin vânzarea și încasarea producției și vor fi reintroduse în următorul ciclu economic.

Activele circulante cuprind stocurile, creanțele, titlurile de plasament și valori de încasat, disponibilități bănești în conturi la bănci și în casierie.

În tabelul următor se prezintă evoluția eficienței activelor circulante în funcție de profitul brut și net pe perioada studiată:

Tabel nr.22

Eficiența capitalului circulant la SC CRYSTY BYBY SRL – lei –

In imaginea de mai jos este prezentată evoluția pe care a avut-o eficiența netă a activelor circulante la societatea analizată:

În calculul eficienței economice în cadrul unei întreprinderi, de o deosebită importanță este eficiența utilizării capitalului fix și a capitalului circulant.

Astfel, eficiența utilizării capitalului fix se calculează prin raportarea profitului brut sau net la valoarea medie anuală a capitalului fix înmulțit cu 1000. In acest caz eficiența capitalului fix reflectă profitul brut sau net ce revine la 1000 lei capital fix.

3.2. Eficiența utilizării forței de muncă

Productivitatea în toate organizațiile este influențată de modul in care interactionează și se combină resursele umane pentru a folosi toate celelalte resurse ale sistemului de management. Factori cum ar fi pregatirea, varsta, experienta la locul de muncă si nivelul de educație formală joacă un rol în stabilirea compatibilității persoanei cu o anumită organizație.

Structural, numărul de personal a înregistrat următoarea situație la S.C. BERSER S.A.:

Tabel nr. 23

Structura personalului și productivitatea acestora la SC CRYSTY BYBY SRL

Evoluția productivității totale a muncii la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L este prezentată mai jos:

Se observă că în intervalul de timp 2004-2006 a crescut numărul personalului angajat la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L., astfel că de la 2 angajați în anul 2004, s-a ajuns ca în anul 2006 să fie 7 angajați, astfel crescând numarul lor cu 5 persoane.

Productivitatea muncii și cea a muncitorilor direct productivi este în scădere în perioada analizată datorită faptului că a crescut numărul de persoane angajate, dar producția obținută nu a avut o evoluție direct proporțională cu trendul lor.

Analiza productivității muncii la SC CRYSTY BYBY S.R.L. mai poate fi făcută și prin utilizarea producției exercițiului calculată pe muncitor (respectiv pe o persoană), cât și pe unitatea de timp de muncă.

După cum se cunoaște, indicatorii productivității muncii, calculați pe timpul de muncă, reflectă o legătură directă între efect și masa timpului consumat (efort).

Indicatorii calculați ca raport al producției exercițiului la numărul de muncitori sau personal sunt afectați de gradul de utilizare a fondului de timp de muncă.

Tabel nr.24

Indicatori ai productivității muncii

Din comparația indicilor productivității muncii la nivel de muncitor și de persoană, se poate observa că primul are o valoare mai mare, ceea ce atestă preocupările permanente ale conducerii exploatației pentru creșterea gradului de mecanizare și tehnologizare a proceselor de producție, pentru perfecționarea organizării producției și a muncii, pentru perfecționarea actului de conducere în sine etc., și pe această bază a reducerii timpului de muncă necesar efectuării diverselor lucrări agricole, precum și a numărului de muncitori (mai ales zilieri).

Productivitatea muncii, calculată pe baza producției în expresie valorică,permite reflectarea integrală, la scară de exploatație, atât a nivelului mediu general al său, cât și a gradului de eficiență economică a forței de muncă, respectiv timpul de muncă total consumat într-un exercițiu financiar – ca efort, și producția valorică realizată în această perioadă – ca efect economic legat prin mecanismele specifice agriculturii de acest efort.

Concluzia care se desprinde este aceea că managementul exploatației s-a preocupat pentru raționalizarea și eventual reducerea unor elemente componente ce se „interpun”.

Indicele productivității zilnice a muncii nu este mai mare decât cel al

productivității orare a muncii, ceea ce înseamnă că nu au existat pierderi de ore de muncă în timpul zilelor de muncă (pe o zi persoană) datorită unui management și unui sistem informațional bine definit care pot contribui la o sporire corespunzătoare a volumului producției exercițiului și vândute, iar pe această cale, și la o creștere a productivității muncii.

Creșterea productivității muncii în exploatațiile agricole presupune asigurarea condițiilor optime de utilizare a resurselor umane și materiale în conformitate cu structura și tehnologiile proiectate în vederea realizării obiectivelor propuse .

3.3.3. Eficiența utilizării pamântului

Cel mai important factor de producție în agricultură îl constituie pământul. La S.C CRYSTY BYBY S.R.L.

Cunoscând cantitatea de cereale produse de societate și suprafața pe care se cultivă acestea, se poate calcula productivitatea fondului funciar.

Astfel, avem tabelul următorul tabel în care este prezentată productivitatea pământului la S.C. CRYSTY BYBYBS.R.L.:

Tabel nr.25

Productivitatea pământului

Din tabel , precum și din imaginea de mai sus se observă o modificare descendentă a productivității pământului, ceea ce este un lucru satisfăcător pentru societate, astfel de la 4000 kg/ha ce puteau fii obținute în 2004, s-a ajuns ca în anul 2006 să se obțină 3025,25 kg/ha, fiind o scadere cu 974.75kg.

Productivitatea pământului într-o exploatație agricolă este foarte important deoarece aceasta reflectă cât de eficient este fondul funciar al sociatății, iar dacă este scăzută , la fel va fi si producția, respectiv profitul.

Pentru a crește producția și a folosi eficient utilajele si forța de muncă, S.C. CRYSTY BYBY S.R.L. realizează o fertilizare corespunzătoare a culturilor.

Cele mai utilizate îngrășăminte sunt cele pe bază de azot deoarece au acțiune rapidă asupra plantei, fapt pentru care acestea sunt administrate cu puțin timp înainte de semănat cât și în perioada de vegetatie a plantelor.

Se va continua și in 2007 menținerea la cote ridicate a calității cerealelor de la CRYSTY BYBY S.R.L, acestea fiind cultivate pe sol, cu ingrășământ natural, acreditate de laboratoarele de specialitate, cota de compuși reziduali (nitrați și nitriți) fiind intre 10-30 % din limitele admise de normele romanesti si cele internationale.

Neofactorii la SC CRYSTY BYBY S.R.L : progresul tehnic, inovația, resursele informaționale.

Aceștia nu pot fi separați de factorii “clasici” întrucât acționează prin intermediul și împreună cu aceștia potențându-i și îmbunătățindu-le substanțial performanțele.

Dintre modalitățile de creștere a performanțelor economice se numără:

Îmbunătățirea stucturii de producție

Imbunătățirea calității produselor prin realizarea de investiții, ceea ce s-a și realizat la această societate

Perfecționarea personalului

Reducerea cheltuielilor prin folosirea rațională a factorilor de producție

Printre punctele forte ale societății se află: utilizarea semintelor de bună calitate, respectarea stictă a tehnologiilor specifice fiecărei culturi de cereale, recoltarea la timp și stocarea acestora în locuri special amenajate care să le pastreze în condiții optime pentru consum și procesare și asigurarea condițiilor pentru o desfacere rapidă cerealelor obținute.

Pentru realizarea otimizării procesului de alocare și combinare a factorilor de producție la S.C. CRYSTY BYBY S.R.L. se vor folosi cele trei metode cunoscute și anume :

Metoda variantelor

Funcția monofactorială (analiza influenței unui singur factor de producție asupra nivelului producției de grau obținuți la hectar)

3.4. Metoda variantelor

Studierea efectelor de producție și economice pe care le generează diversele doze administrate la hectar se va face înainte de utilizarea funcției de producție, de cost și de profit pentru determinarea punctului optim de alocare a factorului.
Se consideră următoarele doze de îngrășăminte chimice, și anume azot, pentru cultura castravetelui, în scopul observării producției obținute după ce acestea au fost administrate.

Tabel nr.26

Administrarea îngrășămintelor și producțiile obținute

Se observă că în sere consumul de îngrășăminte este ridicat, și datorită faptului că în perioada rece se consumă multă energie termică pentru încălzire.

Prețul de cumpărare al factorului x este : PX= 1 leu/kg

Prețul de vânzare al produsului grau este : PY= 0.4 lei/kg

Se pot studia mai întâi de a trece la utilizarea funcției de producție, cost și profit, efectele de producție și economice pe care le generează diversele doze administrate la hectar .

De aceea, se vor calcula :

Producția fizică medie pe unitatea de factor- PFM=

Coeficientul tehnic -CT =

Producția marginală -PM= yi- yi-1

Productivitatea marginală a factorului de producție:-PVM= ( yi- yi-1)/ ( xi- xi-1)

Producția totală valorică (Vi) pe unitatea care produce (hectare)- este prețul valorificării produselor:-Vi= yi * pv

pv- prețul de vânzare pe unitatea de produs (10.000 lei/kg)

Ch1= 912 lei

Ch2= 972 lei

Ch3= 1032 lei

Ch4= 1092 lei

Ch5= 1152 lei

Ch6= 1212 lei

Ch7= 1272 lei

Producția marginală valorică (PVM)

PVM= Vi-Vi-1

Cheltuieli marginale la hectar (Chm):

Chm= Chi –Chi-1

Chi- cheltuieli la hectar aferente variantei i

Chm1= 0 lei

Chm2= Chm3= Chm4= Chm5= Chm6= Chm7=

Profitul total la hectar Pi= Vi – Chi

Rata profitului resurselor consumate Rpi= Pi/ Chi * 100

Tabel nr.27

Indicatori ai efectelor aplicării dozelor de îngrășăminte :

Prin metoda aceasta a variantelor trebuie determinate nivelurile maxime ale producției, profitului și ratei profitului.

Evoluția producției fizice medii este exprimată în imaginea următoare :

Astfel producția maximă este de 7985 kg/ ha grau, obținându-se un profit la hectar de 2042 lei / ha și o rată a profitului de 155,25 %.

Din acestă analiză a evoluției indicatorilor calculați, reies rezultate pozitive obținute în urma aplicării primei doze de îngrășământ, iar apoi urmează o scadere a acestora într-o proporție mai mică însă.

Producția fizică medie atinge nivel maxim 7985 kg grau atunci când se aplică a cincea doză de îngrășământ, si anume 240 kg N/ha, după care începe să scadă. Producția marginală atinge nivelul maxim de 924,4 kg grau atunci când doza de aplicare a îngrășământului este de 120 kgN /ha după care creste iar apoi scade.

In fucție de producțiile fizice medii se obțin următoarele evoluții ale veniturilor:

Profitul la hectar are nivelul cel mai ridicat la aplicarea dozei de 240 kg N/ha, având valoarea de 2042 lei/ ha, iar nivelul cel mai scăzut al acestuia se găsește în dreptul valorii de 0 kg/ha de îngrășăminte, la care nu se obține venit.

Evoluția profiturilor la hectar în urma aplicării dozelor de îngrășăminte de azot:

Prin metoda aceasta a variantelor trebuie determinate nivelurile maxime ale producției, profitului și ratei profitului.

In tabelul de mai sus aceste valori maxime apar în dreptul aplicării dozei de îngrășăminte de 240 kg/ha pentru grâu.

Din analiza evoluției celor doi factori rezultă rolul foarte important pe care îl are aplicarea dozelor ascendente de îngrășământ, creșterea acestora scăzând utilitatea acestui factor de producție , lucru pe care îl arată și rezultatele viitoare.

Profitul la hectar are nivelul cel mai ridicat la aplicarea dozei de 240 kg N/ha, având valoarea de 2042lei/ ha, iar nivelul cel mai scăzut al acestuia se găsește în dreptul valorii de 0 kg/ha de îngrășăminte, unde nu se obtine nici un prifit.

In concluzie, se apreciază că aplicarea dozei de 60 kg/ha îngrășăminte pentru cultura grâului este benefică pentru acesta, însă, rezultatele economice cele mai importante se obțin în momentul aplicării dozei de 240 kg/ ha de îngrășământ.

Aceasta rezultă din analiza acestor indicatori care arată importanța pe care o are utilizarea rațională a factorului reprezentat de îngrășământul chimic pe baza de azot.

Se mai poate observa și faptul că la valoarea dozei unde profitul este cel mai mare nu se oferă posibilitatea determinării riguroase a acestuia.

CONCLUZII

Impactul factorilor de producție la S.C. CRYSY BYBY S.R.L. se realizează din punct de vedere economic astfel:

Cand asupra culturii grau nu se alocă apă și îngrășăminte chimice, producția este de kg grâu /ha neânregistrând nici o sporire a ei, nu reiese nici un profit, socitatea ramâne in pierdere

Producția atinge punctul de maxim tehnic de 7985 kg/ha când cantitatea de azot administrată este în jur de 240 kgN/ha

După ce se atinge punctul de maxim tehnic, producția la ha de grâu începe să scadă, existând o suprasaturare a solului cu acești factori:îngrășăminte chimice afectând astfel și cultura grâu, degradând pe lângă cultură și solul

Răspunsul pe care întrebarea : cum să producă o societate? Se reduce de fapt la stabilirea combinației optime de resurse utilizate în procesul producției.

In mai multe situații anumite resurse se pot substitui intre ele, deci managerul unei exploatații agricole trebuie să ia anumite decizii asupra înlocuirii unora cu altele.

Este foarte importantă studierea combinației optime a resurselor intersubstituibile, deoarece producătorul urmărește:

maximizarea producției în condițiile unui nivel dat al cheltuielilor de producție

maximizarea profitului

minimizarea cheltuielilor de producție necesare atingerii valorii prestabilite a producției

Principiul optimalității este foarte important pentru funcționarea în condiții de eficiență economică a exploatațiilor agricole, acesta presupunând alegerea programată a unei modalități de acțiune în funcție de relațiile existente între producție și factorii care contribuie la obținerea acesteia.

Din ultimul capitol s-a observat faptul că îngrășămintele care au fost aplicate solului, în special cele cu azot, favorizează dezvoltarea aparatului vegetativ al plantelor,oferind posibilitatea bioconversiei în cadrul procesului de fotosinteză a unei cantități mai mari de energie.

A rezultat că prin utilizarea îngrășămintelor, cheltuielile nu sunt proporționale cu nivelul recoltei, deoarece pe măsură ce doza de îngrășăminte chimice depașea cantitatea maximă pe care cultura o putea tolera, sporul de recoltă devenea tot mai mai scăzut.

Astfel, pentru a se asigura o producție ridicată la hectar fară a afecta mediul înconjurător și securitatea alimentară a populației este necesară alocarea suficientă și nu exagerată a îngrășămintelor chimice, cât și combinarea acestora în condiții de eficiență, de exemplu, apă de irigație cu azot.

Diminuarea consumului de îngrășăminte chimice aplicate unei culturi la hectar ar conduce în mod inevitabil spre o penurie de produse agricole și alimentare.

De aceea este foarte important a se analiza contribuția pe care acestea o au la creșterea producției, iar randamentele obținute înregistrând un trend crescător.

Deciziile de alocare și combibare a factorilor de producție , condițiile de aplicare a acestora țin în exclusivitate de modul în care acționează cel care gestionează exploatația agricolă.

In economia exploatației agricole, abordarea aspectelor legate de fundamentarea economică a utilizării factorilor de producție, inclusiv prin recurgerea la alte domenii de stiință precum matematica, statistica, cercetarea operaținală etc. ocupă un loc remarcabil , pornind de la ideea că în procesul de utilizare a factorilor de producție se formează structura și nivelul costurilor unitare ale fiecărui produs a cărui influență este însemnată.

Consumurile de factori, prin intermediul muncii omului și a factorilor naturali se transformă în produse obținându-se de cele mai multe ori ceea ce s-a dorit.

Veniturile obținute vor trebui să coreleze cu cheltuielile generate de utilizarea factorilor.

Bibliografie

Bran Mariana, Dincu Ion – „Agrofitotehnie comparată”, Editura ASE, București, 2000

Ciucur Dumitru, colab. – „Economie- manual universitar”, Editura Economică, București 1999

Marcela Ștefan,B.Mănescu -„Sisteme horticole comparate, Editura ASE, București 2003

Nicolae David, Istudor Nicolae -‘‘Asigurarea cu resurse a agriculturii’’, Editura ASE, București , 1999

Rădulescu Valentina Carmen -‘‘Dezvoltarea durabilă și implicațiile economico- financiare ale organizării exploatațiilor agricole’’,Editura Economică, București 2001

Toader Moga, colab – ‘‘Management’’ , Editura ASE, București 2004

Voicu Radu, Dobre Iuliana – ‘‘Organizarea și strategia de dezvoltare a unităților agricole’’, Editura ASE, București 2003

Voicu Radu, colab – ‘‘Organizarea și strategia dezvoltării unităților agricole- caiet de lucrări aplicative’’, Editura ASE, București 2003

Voicu Radu – ‘’Economia și managementul exploatației agricole’’, Editura tribuna economică, București 2000

Zahiu Letiția, Năstase Mircea -‘‘Economia întreprinderii’’ , Editura ASE, București 2002

xxx – Dicționar Explicativ al Limbii Române, Ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic București, 1996

xxx – www.stiri.rol.ro

xxx – www.adevarulonline.ro