Modelarea Comportamentului Consumatorului DE Alimente Organice

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR, FACULTATEA DE MARKETING

MODELAREA COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI DE ALIMENTE ORGANICE

Coordonator științific

Conf. univ. dr. Ivona STOICA

Absolvent

OLTEANU Sorin

BUCUREȘTI

AN UNIVERSITAR 2015/2016

INTRODUCERE

Înțelegerea comportamentului consumatorilor este crucială pentru un marketing eficient, ajutând managerii să identifice publicul țintă potrivit și să aplice un design și mesaj atractiv. Orice element din planul de marketing poate obține beneficii din întelegerea cumpărătorului, și cu schimbarea rapidă a piețelor, acest lucru începe să devină din ce în ce mai important.

Ce este un consumator și ce înseamnă să trăim într-o societate globalizată orientată pe consum? O gama vastă de idei și rezultate de cercetări psihologice și de marketing vor fi explorate.

Studierea indivizilor în postura de consumatori, datează oficial de la mijlocul anilor 1980. Impulsul principal al acestei preocupari derivă din abordarea practică: managerii de marketing și-au manifestat dorința de cunoaștere și interesul către știintele sociale și ocupaționale încă de la începutul erei afacerilor în scopul de a găsi cauzele acțiunilor specifice consumatorilor și implicit ale deciziilor de cumpărare. De ce consumatorii aleg firma X și nu firma Y sau Z? Si cel mai important, cum vor reactiona consumatorii la o nouă imagine a firmei X?

Un obiectiv central al marketingului este satisfacerea nevoilor cumpărătorilor, de aceea vânzătorii au nevoie de o întelegere asupra nevoilor consumatorilor pentru a-i satisface mai bine decât concurența. O întelegere mai buna asupra motivului și modalității de cumpărare a lucrurilor ajută vânzătorii să identifice oameni (un anume public țintă) pentru a le comunica oferte.

Pe fondul dezvoltării tehnologiilor IT&C și al exploziei informaționale, consumatorii au început să își intensifice preocuparile pentru un stil de viață sănătos, iar lucrarea tratează în principal categoria produselor naturale provenite din culturi ecologice și oferite spre consum în comparație cu produsele transgenice și conceptele atribuite acestora. Deasemenea, această lucrare abordează și subiecte precum organismele modificate genetic (OMG), rolul și impactul acestora în țările mai mult sau mai puțin dezvoltate dar și influențele acestora asupra indivizilor. Lucrarea tratează apariția marketingului ca domeniu multidisciplinar și motivarea proceselor elementare de înțelegere a consumatorului, a comportamentului declarat și efectiv, pe baza cărora pot fi fundamentate strategii de marketing adecvate.

Există un necesar imperativ de a se face diferența dintre comportamentul consumatorului de cumpărare și comportamentul organizațional de cumpărare. Spre exemplu, oamenii din interiorul guvernelor sau afacerilor care sunt responsabili de cumpărarea bunurilor și serviciilor tind să lucreze în strânsă legătură cu colegii, luând decizii colective. Adeseori sunt stabilite proceduri formale, existând un numar de specificații care trebuiesc întrunite și bunurile sunt cumpărate în număr mai mare. În plus, cererea de bunuri a organizațiilor derivă din cererea de bunuri a indivizilor (consumatorilor), pe baza cărora se poate face o prognoză de cumpărare complexă.

Deși trăim într-o societate consumeristă, nu suntem conștienți de importanța consumului și de impactul pe care îl are acesta în modelarea vieților noastre.

Orice am fi în viața noastră – copil, părinte, student, muncitor, atlet, preot, sau entomologist – toți suntem consumatori, în fiecare zi. Cumpărăm și folosim bunuri și servicii constant: mâncare, îmbrăcăminte, cărti, seriale, jocuri, călătorii; pentru a ne menține sănătatea, pentru a ne face mai bogați, si daca nu mai înțelepți, măcar mai educați. Actul consumului este o parte integrală și intimă din existența noastră zilnică și acest lucru este valabil chiar dacă avem sau nu venituri ridicate.

CAPITOLUL I. STUDIEREA OAMENILOR CA ȘI CONSUMATORI

Concentrarea asupra estimării reacției consumatorului supus unor condiții specificate clar, mai este cunoscută ca o abordare pozitivistă a cercetării.

Abordarea pozitivistă este forma tradițională în care cercetările știintifice sunt efectuate. Acest lucru face câteva presupuneri asupra lucrului studiat, cele mai importante fiind:

Orice comportament are cauze și efecte identificabile / obiective, care pot fi izolate și măsurate.

Când ne găsim față în față cu o problemă sau o decizie, oamenii proceseaza toata informația relevantă valabilă.

După procesarea informației, oamenii iau o decizie rațională în legătură cu cea mai bună opițune valabilă.

Cum toate științele sociale și ocupaționale au realizat, limitarea majoră a acesei abordări practice este aceea că o mare parte a comportamentului uman este total ieșită din schemă.

Tocmai deoarece consumul este un lucru/activitate universal/ă, există o tentație de a vedea toți oamenii și activtățile acestora cu o lentilă pozitivistă. Astfel, relația dintre un doctor și un pacient poate fi discutată în termeni de provizie (de către doctor) și de consum (de către pacient), chiar și când sănătatea poate să fie gratuită, și la momentul administrării nu exista o cumpărare și vânzare directă. Similar, relația dintre student și profesor poate fi caracterizată ca o provizionare și consum de educație.

Acestea de mai sus sunt cunoscute ca o privire reducționistă (relația doctor-pacient și profesor-student), deoarece reduce conținutul relației serviciului de cumpărare și vânzare. Ceea ce lipseste din această vedere este conținutul psihologic al relațiilor implicate. Nu explică de ce, spre exemplu, mulți doctori și profesori fac mult mai mult decât li se cere și decât sunt plătiți să facă. Nu ne explică cum grija și preocuparea doctorilor și aprecierea pacienților acestora poate face mai mult bine decât folosirea echipamentelor medicale scumpe.

În măsura în care oamenii au relații interpersonale, actul consumului este infinit mai complex decât simpla cumpărare și vânzare. Într-adevar, oamenii implicați în fiecare capăt al procesului pot vedea diferit provizia și consumul unui serviciu: ca un lucru important profesional sau social în viețile lor. Natura și calitatea relațiilor care iau loc sunt dese ori considerate părți esențiale ale jobului de către profesioniștii implicați și nu pot fi cuantificate.

Dar elementul de relație din actul consumului este mult mai răspândit decât atât. Putem să ne gândim la interacțiunile dintre oameni în momentul cumpărării unei cafele într-un restaurant. Aceleași interacțiuni pot fi găsite în toate barurile din Italia și café-urilor din Franța. Sunt importante pentru a întelege deciziile consumului și modelul cumpărării tuturor celor implicați. Activitatea de consum, cu alte cuvinte, poate fi înțeleasă în contextul interacțiunilor oamenilor, și această perspectivă duce la cel mai nou mod de studiu, cel interpretivist. În contrast cu cel pozitivist, stilul interpretivist are la bază trei ipoteze principale:

Cauza și efectul nu pot fi izolate deoarece nu este o singură realitate obiectivă asupra căreia toți se pot axa.

Realitatea este un construct individual, o experiență subiectivă, așadar fiecare experiență este unică fiecărui consumator (individ).

Oamenii nu sunt întotdeauna procesoare raționale de informații și luare de decizii, deoarece această prevedere nu ia în considerație viața emoțională a individului.(ceea ce putem cuantifica, ca și fantezii, sentimente și distracție)

Ca o consecintă a acestor premise, modelul interpretivist face referință la actul cumpărării ca doar o mică parte (dar importantă) a activităților consumatorilor, acest comportament de cumpărare trebuind să fie interpretat în lumina completă a experiențelor consumatorului – și în același timp a întregii vieți a acestora. Mulți comentatori din acest domeniu văd prevederile pozitiviste și interpretaviste ca și complementare. Vad nevoia de a prezice, controla și izola cauza și efectul cumpărării, punând accent pe înțelegerea vieții consumatorilor în toată complexitatea acesteia, simbiotică și dezordonată – mod în care toți trebuie să privim comportamentul consumatorilor.

Cumpărătorii, clienții și consumatorii

Atunci când se analizează procesul de cumpărare, trebuie să privim dincolo de persoana care face achiziția actuala. Pentru început, oamenii nu întotdeauna, sau nu numai, cumpăra bunuri și servicii pentru uz propriu. Un exemplu în acest sens este o mama la cumpărături în supermarket pentru familia ei. În mod evident ea va fi influențată, cel puțin într-o oarecare măsură, de ce partenerul ei și ce copiilor le place să mănânce, și ea poate cumpăra și lucruri ce ea însăși nu va consuma. După cum vom vedea, copiii pot exercita influență considerabilă asupra parintilor cand vine vorba de cumparaturi.

Adeseori, un bun sau serviciu va avea mai mulți utilizatori, atunci decizia de cumpărare va viza mai multe personae. Există diferite roluri în procesul de cumpărare. Spre exemplu, procesul de cumpărare este influențat de toate persoanele cu care interacționăm, formal și informal, și unele din aceste influențe nu sunt întâlnite “în persoană”, cum ar fi review-urile online.

Chiar dacă cumpărătorul nu este și utilizatorul, acesta este expus la aceleași influenție în momentul cumpărării ca și un individ care cumpără pentru sine, în termeni de preț, calitate, ambalaj și așa mai departe. Așadar, în timp ce este foarte important pentru vânzători să știe cine le va cumpăra produsul, aceștia mai au de înțeles și cine va juca rolul tuturor persoanelor din procesul de cumpărare pentru a putea vinde eficient produsul.

Altă distincție demnă de menționat este diferența dintre consumator și client. Consumatorul este un termen general. Se referă la oamenii care cumpără un anumit tip de produse (ex. alimente) și nu la cei care cumpără dintr-un anumit loc. Se referă la cei care cumpară o mașină sport în locul uneia de familie sau SUV. Termenul de client implică o relație de durată dintre cumpărător și brand/magazin.

Diversitatea gândirii consumatorilor

Termenul mult-folosit de “comportament al consumatorului” include toate exemplele de mai sus. Include cumpărătorul produsului, dar și persoanele care îl folosesc. Se ocupă cu decizia de cumpărare în sine dar și cu mult mai mult. Comportamentul consumatorului se extinde până la “Cum știm de ce avem nevoie?” – nu o întrebare așa simplă precum pare – până la “Ce facem cu ceva ce nu ne mai trebuie?”

Între aceste doua fraze, comportamentul consumatorului se ocupa cu multe alte probleme.

De exemplu:

Cum facem rost de informații asupra produsului?

Cum evaluăm produsele alternative?

De ce oameni diferiți aleg produse diferite?

Cum decidem cel mai mare raport calitate-preț?

Cât risc ne asumăm cu produsul?

Cine ne influențează decizia de cumpărare și cum folosim produsul?

Cum sunt loialitățile de brand formate și cum le putem schimba?

Pe scurt, o definiție tipica a comportamentului consumatorului este:

Activitățile mentale, emoționale și fizice în care oamenii iau parte în procesul de selectare, cumpărare, folosire și debarasare sau renunțare la serviciu sau bunuri pentru a-și satisface nevoile și dorințele.

Consumatorul ca și individ

Termenul de “consumator” se referă la două tipuri de unități de consum, consumator final și consumator organizațional. Consumatorul final (un individ, familie sau gospodărie) diferă de consumatorul organizațional (un business, agenție guvernamentală sau organizație non-profit) în termen de comportament și factorii care îi afectează.

Consumatorul final – ca tip de unitate de consum, orice individ care cumpără bunuri sau servicii fie pentru uzul său personal sau pentru uzul familiei. Cu alte cuvinte, scopul cumpărării este de a-și satisface dorințele sau nevoile personale sau ale familiei. În aceeași ordine de idei, este nevoie să se facă o diferență între consumator si cumpărător. Consumatorul caută un produs sau serviciu, îl evaluează, îl folosește și aruncă pe când un cumpărător este asociat cu un magazin.

Consumatorul organizațional – include consumatorii comerciali, industriali, firme de agricultură, agenții guvernamentale și organizații non-profit (orgnizații de caritate, orfelinate, centre de cercetare, etc.). Aceste organizații si instituții au nevoie de bunuri și servicii (mașini, componente, mobilă și altele) care ajută la performanța funcțiilor și la atingerea obiectivelor organizației. De exemplu, companiile industriale au nevoie de materie primă și componente dar și bunuri semi-finisate necesare pentru producție. Deasemenea, pentru a livra serviciile spre consumatorii finali, companiile de servicii au nevoie de echipamente. Spre exemplu, companiile aeronautice au nevoie de avioane, echipament de întreținere. Școlile și universitățile au nevoie de mobilă, calculatoare, laboratoare și papetărie.

Cumpărătorul organizațional nu cumpără produsele pentru consum individual ci pentru consumul organizației. Bunurile cumpărate sau serviciile sunt utilizate de organizație în timpul orelor oficiale de funcționare, pentru a-și obtine țintele.

Consumatorul în actul consumului

Consumul poate să fie definit ca și procesul cumpărării si utilizării unui produs, apoi debarasarea de resturi. Consumul final implica folosirea și bucurarea de produs (fie el bun sau serviciu) pentru a satisface anumite scopuri.

Conform definitiei, componentele de bază ale consumului sunt:

Cumpararea,

Folosirea

Debarasarea/aruncarea resturilor,

Inabilitatea resturilor de a satisface alte nevoi

Chei ale întelegerii comportamentului consumatorilor

Pentru a întelege comportamentul consumatorilor, trebuie mai întâi să avem in minte conceptele înrudite cu comportamentul, care sunt numite și ”chei” ale ințelegerii acestuia. Acestea sunt:

Comportamentul consumatorilor este bazat pe motive si stimuli

Motivele sunt factori care îndeamna consumatorul să se comporte într-un anumit fel, pe când stimulii sunt factori externi care reprezintă o răsplată către consumatorul care cumpără produsul. Există câteva tipuri de motive:

Motive functionale: un motiv de cumpărare a unui bun/serviciu care are o anume funcție definită.

Motive expresive: impun un motiv de cumpărare pentru a exprima dragostea sau afecțiunea, spre exemplu, un cadou.

Motive complexe: un motiv complex care țintește la obținerea unui număr mai mare de țeluri rezultate din actul cumpărării.

Motive definite: un motiv de cumpărare care este bine definit și stiut de către consumator și nu numai. Acesta este cel mai ușor motiv de cumpărare.

Comportamentul consumatorilor include câteva activități.

Comportamentul consumatorilor constă într-un set de activități care în final duc la decizia de cumpărare. Aceste activități sunt:

Gândirea spre un bun sau serviciu.

Examinarea reclamelor bunului sau serviciului văzute în mass media sau în viața cotidiană.

Discutarea cumpărării cu prietenii sau familia. Consultarea cu aceștia.

Luarea deciziei de cumpărare.

Vizitarea magazinelor care au bunurile/serviciile dorite spre vânzare.

Evaluarea si compararea proprietăților produselor.

Finalizarea cumpărării.

Pașii succesivi ai comportamentului consumatorilor

Comportamentul consumatorilor este o decizie care constă in trei pași:

Decizia de pre-cumpărare.

Decizia de cumpărare.

Deciziile post-cumpărare.

Examinând cele trei stagii, se observă că primul implică doar gândul spre ofertele valabile, comparearea proprietăților, evaluări si consultații. În cel de al doilea stagiu, cumpărarea are loc. În ultimul stagiu, post-cumpărare, după posesia si folosirea sau beneficia de produs evaluări sunt făcute pentru a judeca dacă achizitia a meritat.

Comportamentul consumatorilor variază cum timpul și structura acestuia.

Timpul se referă la când actul cumpărării are loc si cât timp acesta durează. Ambele dimensiuni ale timpului sunt afectate de un număr de factori care variază în timp.

Cât despre structură, aceasta se referă la numărul de pași luați sau stagii în fiecare pas până in momentul cumpărarii.

Comportamentul consumatorilor include roluri diferite.

Comportamentul consumatorilor diferă de la un loc la altul, și depinde în mare parte de rolul pe care consumatorul îl joacă, rol care este în cele din urmă asociat cu comportamentul, foarte îndeaproape. Comportamentul consumatorilor este reprezentat de câteva roluri, începand cu ideea de cumpărare, decizia de cumpărare și în final utilizarea produsului.

Comportamentul consumatorilor este influențat de factori externi.

Deoarece fiecare consumator își are traiul într-un mediu de viață specific, acesta interacționează cu acest mediu. Din această pricina suntem interesați de factorii externi ce afectează comportamentul consumatorilor. Acești factori sunt:

Cultura: cultura se referă la credința si valorile prevalente într-o societate. Consumatorul adoptă aceste valori, și acestea influențează comportamentul individului.

Grupurile de referință: acestea includ prieteni, cluburi sau asociații cu care consumatorul intră în contact. Adesea acestea influențează comportamentul și decizia de cumpărare.

Clasa socială: clase sociale există în fiecare societate. O societate este divizată în clase sociale conform standardelor de viață ale membrilor acesteia. Comportamentul consumatorilor este de obicei afectat de clasa socială a acestora și de caracteristicile si obiceiurile acestora.

Familia: aceasta de cele mai multe ori este cel mai influențant lucru din comportamenul indivizilor. Acest lucru are de a face cu socializarea si creșterea experimentată în interiorul familiei. Acest lucru este predominant in familiile din societățile Saudite, unde familiile au legături strânse și unde există concepte ”tribale” într-un mod foarte robust.

Metode de marketing: aceste metode includ reclamele, vânzările personale, discounturile, cadourile și alte metode de a convinge consumatorii să cumpere. Toate acestea sunt considerate factori importanți în decizia de cumpărare.

Factori situaționali: acești factori influențează decizia de cumpărare foarte puternic, instant. Acest lucru se întâmplă când cumpărătorul, in procesul de cumpărare, se confruntă cu o tentație căruia nu îi poate rezista. Acesta urmează să facă o decizie de cumpărare la fața locului.

Este bine de menționat că decizia de cumpărare poate să fie influențată de o sumedenie de factori și decizii de cumpărare. Printre aceștia se află factori sociali, psihologici, sau puterea de cumpărare.

Mediul consumatorilor

Am notat cât de prevalent este actul consumului. Acest lucru nu este accidental. Toată economia este bazată pe consum. Consumul este continuu și în creștere, adeseori considerat prosperitate. În fiecare an, spre exeplu, numărul de vânzări al mașinilor noi este în creștere și transpune în gradul de satisfactie din ce in ce mai mare. O scădere a vânzărilor este garantat luată ca un lucru rău, deoarece aceasta implică scăderea profitului – scăderea prețului acțiunilor – și în companii aceste scăderi duc la tendințe de restructuralizare și pierdere de locuri de muncă.

Vânzările de mașini sunt considerate un barometru în performanța economică, din acest motiv sunt foarte importante, dar acestea nu mimică atitudinea publică în legatură cu orice produs. De aceea consumatorii sunt bombardați cu sute de reclame zilnic, la radio și televizor, în ziare și reviste, pe clădiri și postere. Toate ne încurajează să cumpărăm mai mult.

Cel mai important factor al mediului consumatorilor este, în cel mai larg spectru, faptul că a cumpăra ceva nu este doar o activitate necesară, dar un mod atractiv și foarte aprobat de a ne comporta; un bun în sine. Până recent, acest mod de a vedea comportamentul consumatorilor a fost o prezumție care nu s-a pus la îndoială. Daca acest lucru produce un standard de viață mai mare pentru din ce în ce mai mulți oameni, ce este greșit cu acesta?

Considerând tendințele de creștere ale consumului, putem menționa câteva întrebari de baza care încep să aibă efect în mediul consumatorilor. Poate, cea mai imediată și relevantă întrebare se ocupă cu resursele planetei. De exemplu, combustibilii fosili precum petrolul și cărbunele, sunt resurse finite, opus energiei solare.

Metode tradiționale sau Micro-abordări

Următoarele sunt patru metode tradiționale sau micro-abordări pentru a înțelege comportamentul consumatorilor:

Modelul Economic

Economiștii au fost printre primii care au încercat să explice comportamentul consumatorilor. Rădăcinile abordării economice pentru explicarea comportamenului indivizilor in decizia de cumpărare își au originea în Bogăția Națiunilor de Adam Smith și Consumatorul-Producătorul-Produs de Germy Benthamen. În cartea sa, Adam Smith introduce un principiu prin care acesta explică comportamentul individual și colectiv pe baza auto-utilității. Cu alte cuvinte, fie că utilizatorul este producător sau consumator, acesta caută să își maximizeze utilitatea și să-și minimizeze sacrificul, adică să cumpere cu cel mai mic preț, si să vândă cu cel mai mare preț posibil. Aceast lucru mai este numit si ”utilitate marginală”, care este considerat ca și diferența dintre utilitatea obținută de la ultimul produs sau serviciu consumat si cel obținut de la produsul precedent acestuia. Cu toate acestea, Adam Smith nu adresează utilitatea marginală, acesta axându-se pe utilitatea totală.

Spre finalul secolului al nouăsprezecelea, Alfred Marshal și William Hyrvonss au introdus conceptul de utilitate marginală, separat, total independent unul de celălalt dar simultan, astfel, modelul economic Marshal a căpătat existență. Alti savanți precum Karl Mynjer din Austria și Lyon Walrs din Suedia au scris despre modelul economic, care este focalizat pe maximizarea utilității și minimizare a sacrificiului. Cu alte cuvinte, acest model de consumator este unul înțelept, rațional, care își calculează pașii cu acuratețe, iar după decide dacă să cumpere sau nu un produs, decizie bazată pe credința că produsul cumpărat este cel mai bun. Dintr-un punct de vedere practic, puțini consumatori urmează acest model. Acest model este greu de aplicat până si consumatorilor industriali. Cu toate că acest model oferă o interpretare logică și total acceptabilă, nu oferă explicații știintifice coerente.

Din această pricină, până și economiștii au păreri diferite legate de acest model. O parte din economiști considera că așa numitul om rațional nu face mereu decizii raționale, mai ales când acesta decide dintr-o serie de alternative și trebuie să țină cont de prețul prevalent. Legat de acest aspect, economistul Bach remarcă faptul că majoritatea consumatorilor nu sunt oameni calculați din punct de vedere economic încât acesta să pună în balanță utilitatea obținută comparată la prețul plătit.

Modelul Pavlovian

Din pricina explicațiilor inadecvate puse in practică de economiști cu legătură la multe dintre fenomenele comportamentale ale consumatorilor ce au raport la modelul economic, specialiștii in marketing au căutat explicații psihologice. Acest lucru a fost bazat pe premisa că decizia de cumpărare este legată de ceea ce se întâmplă in mintea consumatorului, și prin urmare psihologia este cea mai apropiată disciplină care se poate confrunta cu modele de comportamente.

Modelul psihologic al comportamentului consumatorului își are baza la condiționarea reflexă experimentată de către psihologul rus Ivan Pavlov, pe câini. Acesta a încercat să generalizeze asocierea conceptului comportamentului cu sistemul nervos

Acest concept are nevoie de patru elemente principale:

Nevoie sau motiv, care este de doua tipuri: motive primare și motive achiziționate.

Un motiv primar este asociat cu nevoile de bază ale omului, ca foamea, setea, îmbrăcămintea, care trebuiesc satisfăcute. O nevoie achiziționată este asociată cu mediul înconjurător, precum familia, atmosfera, si dragostea de aparențe și posesie.

Atribute sau aplicații care sunt asociate produsului. Produsul în sine este un stimului pentru comportamentul consumatorului care îl va achiziționa, astfel cumpărarea produsului trebuie să îi satisfacă o anumită nevoie

Răspunsul sau comportamentul prin care cumpărarea propriu-zisă are loc.

Întărirea. Când un consumator cumpără un produs, acesta se așteaptă ca utilitățile acestui produs să fie pe măsura așteptărilor și că scopul posesiei acestui produs să fie atins. Dacă acest lucru chiar se întâmplă, consumatorul va cumpăra produsul iarăși în viitor.

Modelul Freudian

Modelul Freudian explică comportamentul oamenilor dintr-un punct de vedere psihologic unitarian. Deasemenea explică modelul comportamental în asumpții și termeni psihosexuali. Deciziile de cumpărare ale unei persoane pe parcursul vieții au corelanță cu psihosexualitatea din copilărie. Cu toate că modelul are o nuanță unitariană, și cu toate că persoana/consumatorul este prea subtil pentru a fi văzut dintr-un punct de vedere total unitarian, succesul multor produse din piață poate fi explicat folosind acest model.

În explicarea acestui mod de comportament al consumatorului, psihologii se axează pe investigarea motivelor reale operaționale din mintea consumatorului și pe rezultatul deciziei de cumpărare, adică aceștia încearca să penetreze mintea umană. Cu toate acestea, psihologii au dificultăți in găsirea adevăratului motiv și toate concluziile acestui model au fost trase pe deciziile deja alese ale consumatorului. Aceștia au tras concluzia că unii factori psihologici cu adevărat influențează comportamentul, dar studii adiacente sunt necesare pentru a determina implicările acestora. Printre cei mai proeminenți factori se află motivele, percepțiile si gradul de învățare.

Modelul Fiblin

Modelul Fiblin este unul socio-psihologic. În ciuda fondului său economic, Fiblin vede comportamentul consumatorului ca un lucru social, care simte presiuni din câteva surse: cultura sa generală, determinarea sub-culturală și comunicarea cu grupurile sociale din viața sa de zi cu zi. Nevoile consumatorului cresc odată cu aderența acestuia la mai multe grupuri sociale în prezent sau pe viitor. Cu toate că omul este un individ, comportamentul acestuia nu poate fi explicat independent, decoarece acesta este o ființă socială. Omul este influențat de mediul în care își face existența și asta rezultă în diferențe de comportament de la individ la individ create pe baza inspirațiilor acestora.

Pentru a își face mai înțeleasă perspectiva, Fiblin a dat un exemplu de comportament al unei anumite clase sociale și a încercat să îl generalizeze pe acesta raportat la comportamentul unei alte clase sociale. Acesta și-a bazat explicația pe afluența claselor sociale, al căror comportament este motivat de factori interni precum mândria, faima, dragostea de aparențe cât și egoism. Deasemenea a motivat faptul că mândria de sine este un factor direct in comportamentul oamenilor din clasa socială aleasă de acesta în studiu, persoanele din acea clasă cumpărând lucruri luxuase, scumpe și distinse.

În ciuda importanței acestui model, acesta este relativ exagerat din pricina următoarelor motive:

Clasa afluentă nu este clasa socială de referință pentru toți oamenii, și nu este clasa ce reflectă comportamentul tuturor claselor sociale, deoarece nu toți oamenii își doresc să fie în această clasă; chiar dacă ar face parte din ea, nu se vor comporta ca membrii săi, al căror comportament diferă de la o societate la alta.

Chiar dacă acceptăm că ambiția influențează comportamentul consumatorilor, că ambiția duce la dorința unei persoane de a avansa în clasa socială, o persoană nu poate face saltul de la zero la vârful piramidei sociale. Această persoana va trece prin toate stagiile sociale începând de la clasa de jos, mijlocie, iar mai apoi clasa de sus.

Deasemenea s-a demonstrat ca un individ ce își are locul într-o anumită clasă socială tinde să își reducă consumul și nu să se răsfețe in acesta. Probabil acest lucru are legătură cu o independență/autonomie de sine și dorința de dezvoltare și de investire în viitor. Sunt mulți indivizi care caută mai de grabă înțelegerea cu indivizii din clasa lor socială, și foarte puțini care încearcă să scape din aceasta. Cu alte cuvinte, o persoană care își are apartenența la o clasă socială încearcă mai de grabă să se conformeze la aceasta și nu să o părăsească și să devină independentă. Așadar, comportamentul clasei sociale superioare nu trebuie sa fie luat ca model pentru explicarea comportamentului membrilor altor clase.

În general, sociologii consderă activitatea de marketing să fie axată pe un grup de indivizi influențați de un set de factori sociali. Specialiștii in marketing au clasificat factorii sociali si influența lor asupra consumatorilor din câteva perspective care servesc explicația comportamentului consumatorilor cu legătură la modelul sociologic, în relație cu influența grupurilor de referință, clasă socială și factori culturali.

CAPITOLUL II.

Introducere

Producerea și distribuirea de alimente a devenit incremental industrializată cât și globalizată. Această abordare industrială privind producerea de alimente pe o scală masivă duce în timp la degradarea solului, defrișări, eutrofiere/eutrofizare (procesul prin care scurgerile de nutrienți duc la scăderea oxigenului din apă) dar și la acidifierea apelor marine și a sistemelor de apă dulce, schimbarea climei, rezistență la pesticide și antibiotice. Consecințele agriculturii industriale au o scală globală. Modul global, industrial de distribuire al alimentelor este unul ineficient, cauzează emisii enorme de gaze cu efect de seră și suprasolicită resursele naturale. Cu toate acestea, populația are nevoie de agricultură pentru a supraviețui și odată cu creșterea exponențială a populatiei, aceste probleme se vor intensifica.

Populația planetei s-a dublat între anii 1960 și 2000 ajungând la 6 miliarde și se așteaptă ca aceasta să atingă 9 miliarde începând cu 2040. Această creștere masivă a populației o să fie însoțită de o creștere severă în cererea de ecosisteme pentru servicii. Aceste ecosisteme sunt esențiale pentru viața pe planetă și sunt reprezentate de procese si materiale esențiale supraviețuirii.

Produsele Organice și etichetele Bio

Produsele certificate ca fiind organice sunt acelea care au fost produse, stocate, procesate și vândute în conformitate cu standarde și specificații precise și sunt certificate ca fiind organice/bio de către o autoritate de certificare. Odată confirmat statutul de produs Organic de către o autoritate de certificare, produsului îi este alăturată o etichetă. Această etichetă diferă în funcție de autoritatea emițătoare a standardului, dar poate fi luată ca asigurare că elementele ce constituiesc produsul ca și organic/bio au fost întemeiate de la fermă până la magazin. Este important de notat că o etichetă organică se aplică și procesului de producție, asigurând faptul că procesul de producție, procesare și stocare este unul ecologic. Eticheta Organică este așadar o cerință a procesului de producție, nu o cerință neapărată a produsului în sine.

O etichetă organică indică faptul că produsul a fost certificat în legatură cu anumite standarde specifice. Eticheta deține numele organizației care a condus procesul de certificare cât și standardul cu care produsul este certificat . Pentru consumatorul informat, această etichetă poate funcționa ca și un ghid. Autoritățile certificate evaluează operațiunile conform unor standarde diferite, dar care sunt recunoscute de toate autoritățile competente. Vasta majoritate a autorităților de certificare operează la un nivel mondial, sunt private și originează în țările dezvoltate (Germania, Marea Britanie, etc.).

Prin definiție, alimentele organice nu sunt modificate genetic și sunt mai exact produse obținute fară aplicarea substantelor chimice sintetice cum ar fi pesticidele și ingrașămintele. Mai exact, alimentele organice includ aditivi mai puțin nocivi și nutrienți primari mai numeroși ( Vitamine – C – D, minerale și materii uscate – fibre) dar și nutrienti secundari (Phyto-Nutrients). Numeroși cercetători au indicat că, consumatorii percep produsele alimentare care figureaza cu etichete organice/bio să fie mai sănătoase decat alimentele traditionale.

În multe țări in curs de dezvoltare, există multe sisteme agriculturale care ating complet toate cerințele agriculturii organice dar nu sunt certificate. Agricultura organică ce nu este certificată se referă la practicile agricole prin intenție si nu implicite; acest lucru exclude sistemele non-durabile care degradează solul prin lipsa rotației culturilor. Este imposibil de a cuantifica extinderea acestor sisteme agriculturale, existente în afara proceselor procedurale și a piețelor extinse. Produsele obținute în așa fel sunt consumate predominant de gospodării sau vândute local în piețe, la același preț ca și produsele convenționale. Cu toate că produsele organice fără certificate nu beneficiază de un preț premium, există cazuri documentate în care agricultura organică fără certificat mărește productivitatea agro-ecosistemului unei țări, astfel salvând cumpărarea unor produse externe (importuri).

În țările dezvoltate, produsele organice fără certificat sunt vândute direct consumatorilor prin programe ale comunităților apartenente precum ”green box-uri”, piețe ale fermierilor sau direct de la poarta fermei. Aceste modalități de vânzare oferă producătorului o înțelegere asupra dorințelor exacte ale consumatorului, în timp ce consumatorul știe exact de unde produsul provine, iar in cazul green-box-urilor (coșuri verzi), este scutit costul transportului deoarece produsele sunt livrate acasă de către fermier. În țările dezvoltate, produsele organice fără certificat costa predominant mai mult decât echivalentul lor omologat sau produsele adiacente, în conformitate cu dorința de cumpărare a consumatorilor.

Produsele ecologice și etichetele eco

Pe parcursul ultimului deceniu, consumatorii s-au îngrijorat cu privire la calitatea alimentelor din pricina crizelor recente, cum ar fi boala vacii nebune, epidemia febrei aftoase și scandalul dioxinei din Belgia. Incidente recurente de siguranță au ridicat nivelul grijii consumatorilor când vine vorba de alimente și calitatea acestora. Așadar, tot mai mulți cercetători , au propus ca preocuparea privind alimentele sigure împreuna cu conștientizarea problemelor de mediu au cauzat oamenii sa pună la îndoiala practicile agricole moderne. Acest fenomen se reflectă într-o cerere tot mai mare pentru produse ecologice, care sunt considerate mai puțin dăunatoare pentru mediu și mai sănătoase decât alimentele cultivate industrial.

Deasemenea gradul de conștientizare de către public al problemelor de mediu din 1970 a dus la extinderea cererii de produse ecologice. Industria alimentară a răspuns prin oferirea de produse cu ethichete ecologice interne si internaționale. Industriile europene au avut un mare succes în dezvoltarea și promovarea programelor eco-label (etichetelor ecologice) pentru produsele neagricole. Principalul exemplu este eticheta germană Blue Angel (Blauer Engel), care a fost introdusă în 1978 și a devenit un succes în domeniul protecției mediului cu aproape 4000 de produse certificate. Lansat în 1998, Euro-Eco-Label (eticheta ecologică europeană) reglementează și stabilește standarde comune pentru etichetele ecologice în țările membre Uniunii Europene (UE).

În Statele Unite, etichetele ecologice se înmulțesc rapid, cu programe cum ar fi Green Seal, sisteme de certificare științifice, și a Agenției de Protecție a Mediului din SUA prin programul Energy Star. În plus, există programe regionale în agricultură destinate pentru a viza piețele de nișă specifice. În zona de Nord-Vest a Pacificului, programele de etichetare ecologice pentru produse includ Stemilt Growers Inc., cu sediul în statul Washington, California Clean Growers, și The Food Alliance (TFA), situat în Portland, Oregon.

O etichetă eco identifică produsele preferabile bazate pe un studiu al impactului asupra mediului comparat cu produsele din aceeași categorie. Impactul asupra mediului include procesul de producție/folosire și distrugere a produsului . Cu toate că produsele marcate cu “Eticheta Eco” trebuie să respecte un standard, acestea sunt înca considerate orientate pe consumatori pentru că acestea nu sunt regulate/reglementate de guvern.

Deoarece produsele Eco și produsele Organice sunt vândute ca și produse “prietenoase pentru mediu” acestea adeseori sunt preferate de același tip de consumatori. In general, ideea etichetei eco este una mai vagă, și beneficiile personale sunt mai greu de măsurat și comparat cu cele ale produselor organice. Ce poate fi reflectat în eticheta eco este altruismul deoarece prin cumpararea acestora în mod direct se ajută mediul, și în general se face un bine public. În timp ce standardele includ reducerea sau eliminarea pesticidelor, standardele organice de foarte multe ori sunt mai stricte.

Produsele Modificate Genetic (transgenice)

Pe lângă cele doua tipuri de alimente prezentate mai sus, mai există și un al treilea, și anume cele modificate genetic. Începand cu 1990, plantele modificate genetic au avut o gamă vastă de aplicații pentru productia agricolă, incluzând beneficii cum ar fi durata de viată mai lungă a produsului, fixarea mai bună a azotului in plantă și mărirea rezistenței la dăunătorii agricoli. Cu toate acestea, doar două beneficii au avut parte de succes comerical. Unul din beneficii conferă rezistență la insecte a plantelor obtinută prin programarea acestora pentru a produce o substanță chimică toxică insectelor comune. Cel de al doilea beneficiu constă în rezistența plantelor la erbicide și permite fermierilor să folosească erbicidele cu spectru larg pentru a ucide buruienile fară să afecteze planta. Aceste atuuri au fost adoptate în producția de porumb, canola, soia și bumbac. Considerând costurile aducerii unui aliment modificat genetic spre vânzare, orice companie biotehnologică va vrea să facă un profit substanțial în durata ei de viată. Totodată, fermierii vor un retur profitabil și consumatorii doresc să cumpere alimente la un preț rezonabil. Indiferent de nivelul de producție, impactul economic al alimentelor modificate genetic are un rol important în toate aspectele aducerii alimentelor către piață.

Prețul produselor modificate genetic la nivelul consumatorilor poate varia foarte mult. În unele instanțe prețurile sunt mai ridicate față de valoarea medie, dar de cele mai multe ori sunt mai ieftine, fapt care reflectă complexitatea vastă a factorilor care influenteaza produsele modificate genetic. Pentru consumatorii care sunt împotriva produselor modificate genetic, un lucru este cert: acestia, foarte probabil, vor cheltuii mai mult pe produsele organice sau ecologice alese.

De ce sunt produsele modificate genetic rele? Simplu spus, nu sunt. Nu într-un mod intrinsec și cu siguranță nu pentru sănătate. Populația le folosește de zeci de ani fără efecte negative, ceea ce face sens, deoarece un organism modificat genetic este un organism ca oricare altul, care produce zeci de mii de proteine, dintre care una sau două sunt alese specific de oameni. Modificările genetice sunt necesare pentru continuarea vieții pe planetă, în așa fel încât adăugarea de azot în sol a generat soluri mai fertile și practic a salvat milioane de oameni de la foamete, rezultatele modificărilor genetice ne vor ajuta să hrănim din ce în ce mai multă lume într-un climat cu o instabilitate sporită. Desigur, cum fixarea azotului a permis Germaniei să confecționeze bombe din ce în ce mai mari, ingineria genetică este o uneltă care poate fi folosită pentru bine sau rău. De aceea, aceasta trebuie studiată, controlată și înțeleasă. Dar înțelegerea trebuie să înceapă cu consumatorii.

Toate persoanele care trăiesc in țări dezvoltate cu siguranță au consumat organisme modificate genetic. Până acum sunt doar plante, deși toate tipurile de carne de pe piață a fost hrănită cu un tip de plantă modificată genetic la un anumit moment. Și nu va dura mult până când animalele în sine vor fi modificate genetic.

În 2012, FDA a revizuit un nou tip de somon atlantic, proiectat pentru a avea un nivel mai mare de hormon de creștere folosind genele somonului de pacific, împreună cu cele ale unui țipar oceanic. Au conclus că peștele inginerit este sigur, și au deschis discuția publicului dar încă nu au tras concluziile finale.

OMG-urile (Organismele Modificate Genetic) sunt pretutindeni în țările europene. 95% din sfecla de zahăr, 88% din porumb,94% din soia conțin trăsături precum rezistența la insecte sau erbicid care au fost inginerite în acestea.

Unele culturi sunt modificate genetic strict pentru beneficiul oamenilor. Aproximativ 500.000 de copii orbesc în fiecare an de la deficiența de vinamina A. Așadar, un tip de orez a fost dezvoltat care, spre deosebire de orezul normal, conține un nivel ridicat de vitamina A.

Termenul de Organism Modificat Genetic este unul impropriu. Oamenii au modificat genetic organisme de la începuturile agriculturii. Orice specie de plante sau animale au trăsături genetice specifice, care variază, iar pe parcursul anilor aceste variabile au fost accentuate prin selecție artificială. Se cultivă și aleg organisme care au cele mai bune trăsături – vaci care produc mai mult lapte, dovleci care supraviețuiesc secetei. Brassica Oleracea (varza salbatică) a fost selectată artificial într-o modalitate atât de intensă, încât aceasta are gene de la mai mult de doisprezece tipuri de plante, incluzând broccoli, varză, conopidă, varză de Bruxelles sau napi.

În ziua de astăzi, când se vorbește de OMG-uri, se vorbește de organisme inginerite genetic, organisme Transgenice. Vorbim despre genele unei specii, extrase și infuzate genomului unei alte specii diferite. Acest lucru este numit Transgeneză și cu toate că nu toate organismele modificate genetic sunt create în acest fel, culturile transgenice sunt de departe cele mai întâlnite culturi de de organisme modificate genetic.

Cu toate acestea, organismele inginerite nu sunt un concept nou. În 1920, oamenii de știință au descoperit că pot crea mutații în plante, așadar creând o diversitate genetică mai mare, expunând plantele la raze-X, radiații gamma și diferite chimicale. În anii 1970 aceste tipuri de mutații au fost populare și complet nereglementate cât și ignorate de public. Mii de cultivari (plante modificate genetic prin selecție artificială) produși în acest fel sunt încă pe piață. Este un tip de inginerie prin forță brută, cultivând semințe de toate tipurile, modificate prin metodele menționate anterior fără așteptări specifice și alese doar plantele cu trăsături dorite. Apoi, în 1983, oamenii de știință au deschis drumul unei noi tactici, în care au luat cu succes gena de la o bacterie rezistentă la antibiotice și au aderat-o la ADN-ul plantei de tutun. Tutunul rezistent la antibiotic nu are niciun beneficiu real, dar a dovedit că transferul unei singure gene este posibil. Așadar, practica transgenezei a luat amploare.

Industria OMG-urilor nu a luat evoluat până în 1994, când primul produs modificat genetic a fost aprobat. Noile roșii inventate de o companie de biotehnologie din California, care a fost alterată în așa fel încât dura mai mult să se coacă, deci, mai mult termen de valabilitate. A fost primul produs modificat genetic vândut consumatorilor. Aceste roșii nu au rezistat mult, parțial din pricina gustului, parțial din cauză că europenii au fost suspicioși cu legătură la modificările genetice aduse.

Astăzi, majoritatea OMG-urilor nu sunt găsite în magazine. Mai mult de 90% din organismele modificate sunt culturi de mărfuri precum porumbul furajer sau soia, care au fost modificate să reziste erbicidelor și insectelor. Aceste produse sunt folosite ca ingrediente într-o multitudine de mâncăruri procesate pe care le consumăm, sau sunt folosite ca furaje pentru animalele a căror carne va fi consumată mai târziu.

Cele mai cunoscute plante transgenice sunt cele așa numite ”RoundUp-Ready” – plante ca soia, porumb, sfeclă de zahăr, canola sau lucernă care sunt inginerite să reziste ingredientului activ din erbicidul RoundUp. Aceste plante furnizează o înțelegere asupra modului în care plantele transgenice sunt inginerite, de ce sunt făcute în modul în care sunt, ce fac dar și ce nu fac aceste plante:

Plantele RoundUp-Ready

Ingredientul activ din erbicidul RoundUp este glifosatul, o componentă chimică ce inhibă o enzimă din plante care ajută la sintetizarea amino-acizilor. Prin oprirea acestei enzime, RoundUp stopează capacitatea plantei de a metaboliza ingredientele nutritive din aceasta, așadar distrugând planta. Efectul negativ al RoundUp-ului este că acesta distruge orice tip de plantă. La începutul anilor 1990, compania care a produs RoundUp, Monsanto, au decis să producă plante care au rezistență la glifosat, pentru ca fermierii să stropească toată cultura, dar să distrugă doar buruienile. Monsanto a ales micro-organisme care produc natural enzime rezistente glifosatului, au extras aceste enzime și le-au adăugat genomului plantelor care au avut nevoie de protecție. După ce plantele preliminare inginerite, rezistente glifosatului, au fost create, acestea sunt încrucișate cu plante originale până când produc o generație rezistentă. La finele procesului de transgeneză, Monsanto a brevetat o plantă care poate rezista glifosatului. Înainte de aceast tip de plante, plantele trebuiau plantate la o distanță mai mare pentru ca mașinile speciale să poată scoate buruienile concurente culturii, mărind pierderile de sol și crescând costurile fermierilor, fără a include și consumul de combustibil.

Cu toate acestea, procesul de transgeneză este unul îndelungat, luând până la cincisprezece ani, dar acest proces este identic, fie că o genă rezistentă la antibiotic extrasă dintr-o bacterie este introdusă în planta de tutun, fie că un model de creștere al unui țipar este introdus în somon. Deasemenea după ce procesul de transgeneză este terminat urmează cel de aprobare a produsului modificat, proces care la rândul său poate dura un număr de ani. În acest moment costul dezvoltării este extrem de ridicat, dar faptul că procesul are un cost ridicat dar încă merită făcut indică importanța plantelor modificate genetic cât și utilitatea lor. Din această pricina, companiile care dezvoltă plante modificate genetic păzesc îndeaproape brevetele și vânzarea acestora, creșterea cât și cercetările făcute pe aceste plante.

Unul din motivele din pricina căruia plantele transgenice sunt atacate într-un mod foarte accentuat nu este cauzat de consecințe științifice ale existenței lor, ci din pricina consecințelor culturale și economice dezvoltate prin plasarea unei mari părți de putere asupra rezervelor de alimente în mâna unor puține companii foarte mari. Așadar dezbaterile OMG-Transgen devin surogat unor dezbateri mult mai mari asupra macro-economiei.

Există și îngrijorări științifice privind organismele modificate: cum modifică inserția unei singure gene genomul per total, comparativ cu schimbarea unei secvențe de gene mult mai mare. Oamenii de știință obișnuiau să creadă ca modificările mici nu au efect asupra genomului, dar studii privind genomul uman și vegetal au arătat că acest lucru nu mai este valabil. O altă problemă este că fermierii utilizează semințe fără brevete pentru culturi adiacente. Deasemenea dacă semințele de pe domeniul public au fost fertilizate de către semințe modificate genetic patentate, ferimerii pot să fie dați în judecată, deoarece semințele oprite pentru cultura următoare conțin gene patentate de o anumită firmă. Iar dacă traiul fermierului depinde de vânzarea produselor organice certificate în locuri unde produsele modificate genetic sunt interzise, consecintele pot fi mult mai drastice. Problemele de protecție a mediului sunt iarăși aduse în vedere. Dacă o plantă este inginerită să reziste insectelor, este imperativ ca acestea să nu dăuneze fluturilor sau albinelor.

Cu toate acestea, după studierea lor dealungul deceniilor, există zero indicații asupra dăunării organismelor modificate genetic asupra sănătății umane. Acest fapt nu a oprit un grup opozițional extrem de vocal compus din studii prost concepute și documente care induc în eroare. Un astfel de exemplu este studiul lui Gilles-Eric Seralini care afirmă o creștere a cancerului în șoarecii de laborator. Acest studiu publicat deloc coincident în aceeași săptămână cu lansarea cărții lui, a fost publicat într-un jurnal de specialitate, dar o verificare a studiului a arătat că doza mică de răspuns, grupurile de probe foarte mici și un tip de șoareci care au 80% șanse să dezvolte cancer în durata de viață a acestuia au discreditat complet studiul.

Ca și cu orice tehnologie nouă, aceasta poate avea consecințe necunoscute sau mai puțin intenționate. Poate fi controlată sau monopolizată, așadar sunt o multitudine de motive pentru ca firmele ce folosesc dar mai ales dezvoltă OMG-uri să fie urmărite îndeaproape. Dar considerând că la momentul studiului 805 milioane de oameni nu au destulă mâncare pentru a duce un stil de viață activ sănătos, există o obligație de a explora fiecare cale posibilă de a spori randamentul culturilor și de a micșora cantitățile de erbicid, pesticid și apă necesare culturilor. Metodele tradiționale și avansate de creștere trebuie să facă parte din această obligație cât și modificările genetice.

2.4 Conservarea biodiversității

Într-un sens mai larg, termenul de biodiversitate descrie diversitatea vieții sau speciilor dintr-un sistem ecologic. Cu toate acestea, termenul de biodiversitate include și diversitatea genetică din interiorul speciilor înrudite și cum acestea interacționează între ele. Biodiversitatea este necesară pentru bunăstarea ecosistemului deoarece este fondul comun din care natura asamblează forme noi de viață. Diversitatea genetică este necesară pentru evoluția speciilor noi și pentru prezervarea și supraviețuirea speciilor existente; diversitatea permite creșterea rezistenței la boli și reziliență ecologică. Biodiversitatea este fântâna din care omenirea își sustrage mâncarea, medicamentele și prin care se adaptă. Susținătorii agriculturii organice sugerează că acest tip de comportament este menit să conserve biodiversitatea.

În evaluarea ciclurilor de viață a pajiștilor și a sistemelor de agricultură a acestora din sudul Germaniei a fost regăsit faptul că în pajiștile organice există un număr mai mare de specii de plante comparativ cu pajiștile convenționale exploatate intens. Alte studii conduse în Europa au arătat că în comparație cu câmpurile convenționale, există un nivel mai mare de plante vegetative perene în câmpurile organice, cel mai relevant studiu arătând un nivel de până la trei ori mai mare pentru loturile organice. Cât despre biodiversitatea microbială, viermii rotunzi sau nematozi au fost regăsiți mult mai abundent si mai activi în sistemele organice, cu toate că nematodele care se hrănesc cu bacterii au fost mai abundente și active per total în sistemele organice și un număr mai mare de nematode care se hrănesc cu fungi au fost găsite în sisteme convenționale. Un număr mai mic de nematode fungale înseamnă un număr mai mare de organisme în sol. Nematodele fungale sunt importante deoarece ele îmbunătățesc rezistența la boli cât și consumul de nutrienți și apă al plantelor. Acestea au relații simbiotice și conferă un sol mai agregat.

2.4.1 Emisiile de nutrienți : Eutrofizare și Acidifiere

Emisiile de nutrienți includ dar nu se limitează la azotat și oxid de azot, amoniac, dioxid de sulf cât și fosfor, acestea ducând la eutrofizare si acidifierea apelor marine și sistemelor de apă dulce. Agricultura este principalul motiv al emisiilor de nutrienți global și este responsabilă pentru 80% din concentrația azotului din apă și 50% din tot fosforul rezidual din sol la nivelul Europei. Practicile organice de agricultură sunt presupuse să mitigheze acidifierea și eutrofizarea solului și a apelor dar rezultatele variază în funcție de studii.

Într-un studiu al ciclului de viață condus de către Leinonen asupra impactului cauzat mediului de către producția de găini convențională, organică și în aer liber condus în Anglia, producția de găini organice are cel mai mare nivel de eutrofizare și potențial de eutrofizare. Acest fapt se datorează producției de hrană organică pentru păsări, sistemul organic în care aceasta este produsă implică o scurgere de resure mai mare și emisii mai mari din pricina compoziției chimice a gunoiului de grajd.

În contrast, legat de emisiile de nutrienți din sistemele de producție organice pentru lactate, două studii au arătat că producția organică duce la o eutrofizare redusă din pricina azotului și fosforului în cantități mici din cauza lipsei fertilizanților artificiali (sintetici) și absența hrănii de import pentru animale. Fermele convenționale tind să folosească produse din comerț precum hrană concentrată și fertilizator chimic pentru zona de pășune.

2.4.2 Emisiile de gaze cu efect de seră

Potențialul de incălzire globală (GWP – Global Warming Potential) al unui sistem de producție de alimente este determinat de emisiile de gaze cu efect de seră asociat agriculturii, făcând referință în special la dioxidul de carbon, metan și oxidul de azot. Emisiile sunt cauzate de combustibilii fosili folosiți, folosirea fertilizanților, fermentație în timpul digestiei animalelor, arderea biomaselor după procesul de recoltare și a factorilor de producție din afara fermei (fertilizanți, pesticide și utilaje). Procesele de agricultură organice sunt considerate a mitiga potențialul de încălzire globală (GWP).

Uniunea Europeană a revizuit cincisprezece studii asupra potențialului de încălzire globală a fermelor convenționale în comparație cu cele organice; din acestea, șase au rezultat în emisii reduse pentru fermele organice, cinci în emisii mai ridicate decât cele convenționale iar patru dintre ele au rezultate interne contradictorii. Trei dintre cele șase studii care au demonstrat emisii mai mici ale gazelor cu efect de seră în culturile organice atribuie rezultatele lipsei fertilizanților chimici sintetici și a pesticidelor, așadar emisiile de gaze sunt negate strict din lipsa aplicării acestor practici .

Din studiile ce arată o concentrație mai mare a gazelor cu efect de seră în sistemele organice, două își atribuie rezulatele fermentației enterice în fermele de bovine organice din pricina hrănii acestora de natură organică. Deoarece bovinele crescute într-o manieră organică petrec mai mult timp la pășunat, ele mănâncă mai multă materie fibroasă ce produce metan concentrat. Emisii directe de oxid de azot sunt iarăși citate din pricina împrăștierii gunoiului de grajd, contrazicând diverse studii care atestă că fertilizanții sintetici emit mai mult oxid de azot. Alte două studii exprimă o concentrație mai mare de gaze din pricina transportului și producției a furajelor organice. Ultimul studiu a arătat o creștere a emisiilor în stagiul de conversie de la cultura convențională la cea organică (în cazul producției de orez în Japonia).

2.5 Concluzii asupra produselor / etichetelor Eco / Bio

Extragerea resurselor sau stagiul principal de producție (agricultură sau piscicultură) este responsabil pentru cel mai semnificativ impact al alimentelor sau băuturilor asupra mediului considerând ciclul de viață al acestora, cu toate că variații există de la un tip de produs la altul. Impactul nu poate fi măsurat cu acuratețe (spre exemplu pierderea biodiversității, poluarea mediului sau pierderea fertilității solului) și nu poate fi inclus în funcție de importanță ca și impact de mediu.

Măsura în care mediul este impactat de către produsele alimentare și băuturi în procesul de extragere al resurselor din ciclul de viață al acestora rezultă dintr-o interactiune dintre practica abordată și locul în care aceasta este efectuată, din pricina elementelor fizice (masa de sol, apă, etc.). Așadar studiile asupra unui produs în particular pot diferenția semnificant, fie el bio, eco sau transgenic.

Există o lacună în procesul de etichetare care poate prezenta o oportunitate pentru EU Ecolabel. Cu toate că impactul asupra mediului poate varia de la o categorie de produse la alta și între stagiile de viață ale acestor produse, eticheta eco se axează doar pe impactul mediului al producției primare și nu pe tot stagiul procesării. Așadar un studiu asupra produselor supraprocesate poate fi un lucru bun pentru EU Ecolabel prin acoperirea cu un studiu asupra impactului mediului al procesării, transportului și consumului.

Etichetele de mediu fie ele bio sau eco se bazează strict pe criterii de admisie, așadar prescrie sau interzice anumite practici din procesul de productie. Dezavantajul acestui criteriu de selectie este că poate crea o schimbare de încărcătură asupra mediului atunci când practici sau ingrediente sunt substituite pentru a împiedica inovația. Criteriile de admisie pot fi eficiente economic și pot conferi transparență cu un impact pozitiv asupra mediului.

O constatare cheie reiese dintr-o expertiză amănunțită asupra consumatorilor și a părților interesate. Acestea atestă că pentru ele, eticheta eco pentru alimente și băuturi se așteaptă să acopere, nu numai probleme de mediu dar și probleme sociale și de etică precum renumerația producătorilor și bunăstarea animalelor. Același studiu a pus accent pe importanța bunăstării animalelor în egală măsură pentru produsele din carne cât și pentru cele lactate. Interacțiunea dintre bunăstarea animalelor și protecția mediului este una plină de provocări. De exemplu, creșterea intensivă a animalelor reduce costurile de energie dar afectează negativ bunăstarea animalelor.

În termeni de implementare a etichetei EU Ecolabel pentru alimente și băuturi, complexitatea dezvoltării criteriilor într-un mod constant cât și verificarea producătorilor într-un mod regulat nu trebuie să fie subestimată. Făcând referință la etichetele existente Organice și Non-Organice, implementarea la scară largă a etichetei eco necesită un nivel de expertiză care momentan nu există în organismele guvernamentale competente însărcinate cu administrarea etichetelor EU Ecolabel. Deasemenea procesul de acordare și verificare pe scară largă este unul foarte intensiv din punctul de vedere al costurilor. Costurile implicate nu pot fi acoperite de taxele actuale limitate ale reglementării EU Ecolabel. Totodată este important de menționat costul aplicării cu referire la întreprinderile mici și mijlocii, unul greu de suportat de acestea.

Același studiu menționat anterior atestă că etichetele Ecolabel sunt văzute ca un instrument important în decizia de cumpărare de către consumatori și majoritatea respondenților când acestia sunt prezentați cu o opțiune ( fapt relevat și de studiul de caz al licenței prezente ), cu prevalență fiind produsele notate cu ambele Ecolabel si Organic. Cu toate acestea mulți respondenți s-au declarat confuzi. Acest fapt se datorează termenului ”eco” sau derivaților ai acestuia asociați împreună cu produse crescute organic dar și alte juristicții asociate cu alte înțelesuri (exemplu eficiența resurselor). Respondenții au declarat că impactul asupra mediului relevat de eticheta EU Ecolabel trebuie să acopere multe instanțe, menționate și mai sus precum bunăstarea animalelor, stoparea pesticidelor chimice, stoparea folosirii fertilizanților artificiali, nu produse modificate genetic și limitarea aditivilor alimentari. Deloc surprinzător, consumatorii se așteaptă ca produsele ecologice să fie produse organic. Deasemenea folosirea cuvântului ”eco” este protejată prin lege în Europa fapt ce îngreunează folosirea acestuia împreună cu eticheta EU Ecolabel când acesta este folosit pe produse care nu sunt crescute/produse organic. Atât în studiul întocmit de EC.Europa.EU cât și în prezenta lucrare, confuzia respondenților asupra etichetelor EU Ecolabel si Organic au fost diminuate în urma prevederii acestora cu informații asupra etichetelor. Comunicarea informațiilor implică încă un cost pentru implementarea cu succes a etichetelor Eco cât și Organic.

CAPITOLUL III.

CERCETARE CANTITATIVĂ PRIVIND COMPORTAMENTUL DE CUMPĂRARE A PRODUSELOR ECO, BIO ȘI TRANSGENICE ÎN RÂNDUL CONSUMATORILOR

3.1 Introducere

Pe lângă aspectele senzoriale ale alimentelor (de exemplu gust, miros, textură) și impactele indirecte ale acestora (informații cognitive, mediul înconjurator și factori sociali), alegerea alimentelor de către consumator este foarte dificilă. Cu toate că diferite modele privind complexitatea comportamentului consumatorilor asupra alimentelor există , puține studii se concentrează asupra impactului psihologic asociat alimentelor organice, dar psihologi sociali și cercetători în marketing au găsit succes folosind Teorii asupra impactului psihologic al consumatorilor de alimente. Fransen Reinders, Bartels si Maassen (2010) au descoperit că mesajele adaptate psihicului consumatorilor privind alimentele organice cauzează atitudini pozitive și o intenție mai mare de a cumpara aceste alimente comparativ cu mesajele comunicate către un spectru larg. In acest context RFT ( „regulatory focus theory” – teoria concentrării psihologice) pare relevantă. Conform RFT, consumatorii diferă de la unul la altul senzorial și cum aceștia percep informațiile. S-au diferentiat două tipuri de consumatori: consumatorii orientati către promotii care sunt sensibili la prezența sau absența rezultatelor pozitive si consumatori orientați către prevenire care sunt sensibili la prezența sau absența rezultatelor negative. Oamenii (consumatorii) vor alege una din aceste categorii psihologice de fiecare dată când aceștia adoptă un țel sau o strategie, sau sunt prezenți în activități care susțin orientări psihologice (conferă apartenența la o categorie). În consecință, studiul curent investighează daca influența unui mesaj în legatură cu alimentele organice are un impact mai mare când acesta este adresat la un nivel intim-psihologic consumatorului.

Totodată, cum nu există doi consumatori identici, caracteristicile consumatorilor (încrederea în prosperitate și încrederea de sine) joacă un rol moderat în efectivitatea mesajelor informaționale asupra atitudinii consumatorilor și intențiile de comportament.

Pe scurt, această lucrare examineaza efectele procesarea informației de către respondenți cu privire la produsele prezentate și cum acestea se potrivesc psihicului consumatorilor (unul dintre scopuri este acela de a aduce o vedere asupra unui mod eficient de a afecta atitudinea consumatorului către cumpărarea produselor organice, ecologice sau transgenice pentru vânzători) și moderarea rolului caracteristicilor consumatorului explicând relația dintre psihicul acestora, atitudinile și intențiile de cumpărare a diferitelor tipuri de alimente menționate anterior.

3.2 Obiectivele generale și specifice ale cercetării

Acest studiu examinează influența și atitudinile consumatorilor în intențiile de achiziționare ale alimentelor bio, ecologice și transgenice și totodată descrie rolul modelator al caracteristicilor de consum ale respondenților. În acest scop, ipoteze au fost dezvoltate și supuse verificării empirice, folosind un sondaj administrat individual, personal de către un interviator pentru a limita erorile și a elimina răspunsurile lipsite de onestie. Rezultatele acordă sprijin rezonabil pentru ipotezele aduse în vedere mai jos, cu toate că subiectul este unul complex, precum mentalitatea fiecărui consumator indiferent de sex sau clasă socială sau vârstă. Concret, concluziile de la această analiză caută să confirme sau infirme apariția unei atitudini mai pozitive a consumatorilor când vine vorba de produse ecologice și bio/organice cât și o atitudine îmbunătățită către produsele transgenice.

O1: Obiectivul specific principal din lucrare vizează atitudinea consumatorilor către cele trei tipuri de produse alimentare (organice, ecologice și transgenice). Se vor lua în calcul grupele de vârsta și diferențele dintre acestea exemplificând preferințele fiecăreia.

O2: Pentru cel de al doilea obiectiv, studiul se axează pe diferențele dintre consumatorii de sexe diferite, corelând totodată și vârsta împreună locul în care chestionarul a fost aplicat. Vor fi analizate diferențele dintre acestea și tendințele dintre consumatorii informați de sex diferit.

O3: Cel de al treilea obiectiv este dat de determinarea diferențelor dintre consumatorii informați în legătură cu produsele vizate și cei fără cunoștiințe în legătură cu aceste tipuri de produse. Acest obiectiv este dat de reacția elevilor de până in 18 ani cu legătură la produsele prezentate înainte și după o lecție informativă cu legătură șa alimentele organice/ecologice/modificate genetic.

O4: Un ultim obiectiv este comparația dintre consumatorii de produse fitofarmaceutice și preferințele acestora când vine vorba de produse bio, ecologice și transgenice raportată la eșantionul elevilor informați

3.3 Ipotezele cercetării

Ipotezele cercetării sunt de o natură complexă și pot reprezenta orice combinație între cele trei ipoteze primare deoarece acestea se raporteaza și încearcă să cuantifice psihicul uman, fapt aproape imposibil de făcut printr-o singură sintagmă. De așteptat este ca o ipoteză să reiasă într-un nivel ridicat, aceasta deținând nuanțe de la restul ipotezelor mai puțin vizibile. De aici Ipoteza 0 este introdusă pentru a justifica modificări în decizia de cumpărare a eșantionului informat.

H1: Prima ipoteză presupune faptul că persoanele vizate nu iau în calcul tipul produsului, acestea calculându-și decizia doar privind prețul produsului și nu proveniența sau clasa din care acesta face parte cât și aspectul acestuia. În funcție de clasele sociale de proveniență rezultatul se va diferenția de la individ la individ, așteptându-se o medie a alegerilor în funcție de proveniența eșantionului.

H2: Cea de a doua ipoteză presupune că persoanele vizate se vor orienta strict la modul în care produsul arată, aspectul fizic fiind principalul factor din decizia cumpărării, lăsând prețul sau proveniența produsului ca un factor secundar. Predominanța deciziei va fi una axată pe produsul cel mai frumos estetic, în cazul de față ecologic și transgenic.

H3: Ipoteza trei implică alegerea produsului de către consumatori ținând cont doar de proveniența și tipul produsului și nu de prețul sau aspectul acestuia. Eșantionul va alege produsul care el bănuiește că este cel mai nutritiv, sau care implică o alegere subiectivă.

H4: Această ipoteză se referă la familiaritatea respondenților cu tipurile de mere prezentate. Aceștia deja cunosc gustul și nu se vor raporta la produse considerând alt factor. Respondenții vor alege produsul cu gustul preferat de aceștia, indiferent de preț, proveniență sau aspect fizic inițial.

H0: O ultimă ipoteză implică schimbarea deciziei eșantionului informat, cu vârsta de până în 18 ani, decizie care se poate schimba aleator în una din cele de mai sus.

3.4 Eșantionul

Grupul vizat a fost constituit printr-o eșantionare stratificată și cuprinde un număr variabil de invizi, studiul axându-se pe 161 de persoane. Eșantionul standart este format din patru clase de liceu de 25 respectiv 26 de studenți ajungând la un total de 101 de persoane. Acest eșantion cuprinde și 60 de adulți reprezentați de cadrele din cancelaria unității de învățământ unde sondajul va avea loc. Variabila eșantionului este reprezentată de grupul de adulți care vor fi chestionați într-o fitofarmacie, aceștia fiind considerați experți sau cel puțin indivizi cu un nivel ridicat de cunoștiințe în legătură produsele vizate și vor fi luați ca ideal în afara studiului consumatorilor țintă, fiind 30 de indivizi ca și număr.

Subiecții au vârste cuprinse între 14 și 65 de ani (benzile de vârstă fiind cuprinse între 14-18 ani, 19-35 ani și 36-65 de ani). Subiecții diferă și prin starea civilă, studii și paternitate.

Reprezentați grafic, indivizii eșantionului sunt, în functie de vârstă, sex și studii:

S-au considerat studii medii cele liceale ale elevilor intervevați (101) iar superioare cele ale cadrelor didactice (toate având studii universitare). Deasemenea vom considera cu studii superioare respondenții ce au răspuns chestionarului în incinta fitofarmaciei (30 persoane pe lângă cele din eșantionul bază reprezentat grafic

Sexul respondenților este reprezentat grafic alături. Cei 75 de respondenți de sex masculin sunt în functie de vârstă reprezentați astfel: 23 cadre didactice adulți, 39 elevi, 13 elevi participanți în ora demonstrativă

Cei 86 de respondenți de sex feminin sunt reprezentați de 37 cadre didactice adulți, 37 elevi neparticipanți la ora explicativă și 13 elevi participanți la ora explicativă

Pe lângă datele din tabelul alăturat vom adăuga și vârstele respondenților din fitofarmacie după cum urmează: 23 persoane între 18-35 ani și 7 persoane între 35 și 65 ani.

3.5 Instrumente de lucru

Pentru prezenta lucrare s-au folosit ca și instrument de lucru chestionarea orală, notată pentru fiecare individ intr-un mod tabelar de către interviator, menită să centralizeze deciziile într-un mod direct cât mai lipsit de variabile pentru a scoate din calcul lipsa sincerității subiectului. Tabelul centralizării conține zece itemi: Numarul criteriu de la 1 la 161 (191 incluzând respondenții intervievați în fitofarmacie) specificând eșantionul, vârsta cu trei sub-categorii, sexul individului, tipul produsului (mărului) ales și anume organic, ecologic sau transgenic, și motivele deciziei notate la unii dintre indivizi aleși într-un mod pseudo-aleator ținând cont de vârstă și sex. Același mod tabelar se aplică și indivizilor chestionați în fitofarmacie, singura diferență fiind scoaterea grupei de vârstă 14-18 ani.

Extrapolând din locul în care studiul este efectuat și vârsta respondenților din eșantionul bază, reiese nivelul de studii al acestora. Respondenții între 14-18 ani au studii medii,liceale, cei de peste 18 ani vor intra la studii superioare fiind profesori de liceu cu minim ciclu de licență. Persoanele ce achiziționează produse fitofarmaceutice vor fi considerate experte sau cu cunoștiințe ridicate în tipurile și modul de creștere al produselor.

Chestionarea vizează comportamentul consumatorului de alimente în cazul diferitelor tipuri de produse (organice, ecologice și OMG/transgenice) și se referă concret la trei tipuri de mere prezentate mai jos, achizitionate de la un magazin de încredere local, pentru a asigura proveniența, ele fiind crescute local, cu exceptia tipului 1:

Toate merele prezentate (cele din fotografii, făcute de titularul lucrării) sunt merele actuale folosite în studiu, arătate subecților, fiecare cu bon separat ce include prețul fiecăruia dintre ele. Tipul 1 are un preț de 2.63 de Lei, tipul 2 de 1.23 Lei iar tipul 3 de 0.46 Lei (vezi bonuri atașate Anexe).

Vital studiului este prezentarea grupului de 25 de elevi a datelor privind tipurile de produse aduse în vedere pentru a își face o idee de ansamblu cu privire la decizia pe care o vor lua ulterior când vor fi chestionați. Lecția informativă a constat în definirea fiecărui tip de produs exact cum este menționat în lucrarea prezentă.

3.6 Recoltarea informațiilor de la respondenți

Pentru a recolta informațiile de la respondenți metoda primară de lucru a fost aplicarea chestionarului în Liceul Alexandru Odobescu – Lehliu-Gară eșantionului vizat anterior. Cum a fost menționat, chestionarul a fost administrat oral pentru fiecare elev/cadru didactic, răspunsurile fiind notate de către persoanele care au aplicat chestionarul și anume Prof. Psihologie Olteanu Elena și Prof. Științe Economice Laura Moraru, folosindu-se de chestionare fizice și exemplarele de mere menționate mai sus. În fitofarmacia PFA.Olteanu I. Tudor – membră a francizei SC.ALCEDO.SRL chestionarul a fost aplicat de către titularul licenței grupului de 30 de persoane considerate relativi experți. Pe tot parcursul studiului au fost folosite aceleași trei exemplare de mere limitând durata studiului și timpul de aplicare al chestionarului la trei zile de la cumpărarea acestora (10-13 mai 2016) pentru a evita procesul de deteriorare al acestora, proces diferit în funcție de fiecare soi.

Informațiile recoltate de la respondenți au fost transpuse în programul ESurveysPRO cât și în SPSS pentru a fi cuantificate numeric mai puțin rubrica ”Motivele Deciziei” aceasta fiind una contextuală subiectivă diferită de la individ la individ, dar vitală studiului. Din pricina volumului respondenților rubrica ”Motivele deciziei” a fost completată într-un mod pseudo-aleator de către persoanele care aplică chestionarul, acestea ținând cont de respondenți pentru o relativă omogenitate în redarea datelor finale.

3.7 Analiza și interpretarea datelor

Considerând datele studiului într-un grosso modo putem vedea clar o prevalență a merelor Bio cât și ecologice, 76 de persoane alegând produsele biologice, 74 pe cele ecologice, acestea fiind alese de către respondenți într-un procent asemănător (39.8% respectiv 38.7%), cele transgenice având un procent mai mic (21.5%) fiind reprezentate de alegerea a 41 dintre respondenți. Vom considera datele totale cu respondenții fitofarmaciei incluși, aducând totalul de respondenți la 191, 102 femei și 89 de bărbați (53.4% femei respectiv 46.6% bărbați).

Calculând procentual locul în care chestionarul a fost administrat respondenților avem 39.3% elevi din sălile de clasă fără oră demonstrativă constituit din 76 de respondenți, 13.6% elevi care au asistat la ora demonstrativă și anume 25 de respondenți, 31.4% profesori în cancelarie și reprezentați de 60 de respondenți și 15.7% respondenți din fitofarmacie, în număr de 30 de persoane.

Vom lua sala de clasă ca prima categorie în analiza chestionarului. În aceasta vom include și grupul ce a asistat la ora demonstrativă. Dintre cei 101 respondenți, 42 au ales merele bio, 34 pe cele ecologice iar 25 au ales transgenice. Procentajele preferințelor acestora sunt reprezentate alături. Comparativ cu totalul studiului prezentat anterior diferențele către merele bio nu sunt semnificative (sub 1 procent). Considerând merele ecologice, procentajul preferințelor scade cu 5 procente, acestea regăsindu-se într-o preferință crescută spre merele transgenice, modificate genetic.

Pentru a explica această diferență vom scoate din calcul respondenții din ora demonstrativă. Astfel, graficul preferințelor va arăta ca cel alăturat, asemănător graficului cu preferințe totale. 34 de respondenți au ales merele bio (45%), 26 pe cele ecologice (35%) și 15 transgenice (20%). Din acestea rezultă că diferența este strict din pricina respondenților din ora demonstrativă. Dintre aceștia, 8 au ales merele organice (31%), 8 ecologice (31%) și 10 transgenice (38%).

În urma orei explicative, se poate observa o diferență semnificativă de preferințe între toate cele trei categoriile, merele bio și ecologice pierzând 14, respectiv 3 procente. Cum a fost menționat anterior ora explicativă a constat în prezentarea datelor din capitolul doi al prezentei lucrări, fapt care a îmbunătățit punctul de vedere al elevilor și a dobândit un grad de încredere mai mare al acestora către produsele transgenice/modificate genetic.

În cacelaria unității, dintre respondenți 28 au ales merele bio locale (47%), 26 au ales merele ecologice (43%) și doar 6 respondenți au ales merele transgenice (10%) fapt care impune o reticență și o anume teamă către produsele transgenice. Deasemenea în acest grup de respondenți se află două grupe de vârstă (19-35 ani, 36-65 ani). Din prima grupă de vârstă 13 respondenți au ales merele bio (52%), 11 respondenți au ales merele crescute ecologic (44%) și doar un singur respondent a ales mărul transgenic (acesta reprezentând 4% din eșantionul cancelariei cu vârsta 19-35 ani). În categoria de vârstă 36-65 ani datele se apropie de media celor totale cu 15 respondenți orientându-se spre merele bio (43%), 15 spre cele ecologice (43%) și 5 spre cele transgenice (14%). Din diferențele dintre categoriile de vârstă se poate observa reticența către produsele transgenice (modificate genetic) predomină în categoria de vârstă 19-35 de ani. Aceștia au ideile și concepțiile bine stabilite, fiind foarte greu să fie îndrumați spre alte produse așa numite de ei ”Mai puțin sigure”. Abstract acest fapt se regăsește mai puțin la persoanele de peste 35 de ani acestea începând să aleagă produsele ecologice și transgenice.

Pentru ultimul grup de respondenți și anume persoanele chestionate în fitofarmacie lucrurile stau asemănător cu grupul repondenților ce au participat la ora explicativă, 6 optând pentru merele bio (20%), 14 pentru cele ecologice (47%) și 10 pentru cele transgenice (33%). Se poate observa că aceștia se orientează spre merele care au fost tratate într-o anumită măsură, cele mai frumoase din punct de vedere estetic. Aceștia nu au reticențe privind diferitele tipuri de tratament utilizate cunoscând procesele implicate într-o anumită măsură.

Din cauza demografiei clienților fitofarmaciei și limitării în timp a studiului din pricina perisabilității produselor, vasta majoritate a respondenților din fitofarmacie sunt de sex masculin (doar 4 din 30 fiind femei). Pentru studiul total acest fapt este negat de predominanța femeilor intervievate în cancelaria unității în care a fost folosit chestionarul.

Considerând sexul respondenților în funcție de locația aplicării chestionarului grupului de 191 de oameni vizați, folosind SPSS/Excel obținem graficele procentuale următoare:

Primul grafic vizează persoanele de sex feminin și diferențierea acestora în funcție de locul interviului, cât și diferența în grupa 14-18 ani legată de ora explicativă. În sălile de clasă fără oră explicativă 18 respondente au ales merele bio, 12 ecologice și 5 transgenice, în urma orei explicative 3 respondente au ales merele bio, 5 ecologice iar 5 transgenice, în cancelarie au fost alese 15 mere bio, 17 ecologice și 5 transgenice iar în fitofarmacie s-a ales un măr bio, două ecologice și unul transgenic, ajungând la un total de 102 respondenți.

Graficul alăturat vizează preferințele respondenților de sex masculin după cum urmează: în sălile de clasă fără oră explicativă 16 respondenți au optat pentru merele organice, 14 ecologice, 10 transgenice, în clasa cu oră explicativă 5 au optat pentru organic, 3 ecologice iar 5 transgenice, în cancelarie 13 au ales bio, 9 ecologice și doar un singur respondent transgenic iar în fitofarmacie 5 respondenți au ales bio, 12 ecologic iar 9 transgenic, ajungând la un total de 89 de respondenți.

Comparând procentual respondenții în funcție de sex putem observa anumite diferențe între aceștia. Cea mai evidentă diferență este schimbarea optării către produsele transgenice dintre aceștia privind grupul ce a asistat la ora explicativă. Cu toate că procentul final de orientare a acestora este egal (39%) către produsele transgenice, procentele celor două tipuri de mere (bio și organic) diferă. Dintre respondenții de sex feminin doar 23% optează pentru merele bio, cu 16% mai puțin decât cei de sex masculin, iar pentru ecologice 38% din respondenți de sex feminin, cu 22% mai mult decât cei de sex masculin.

Luând în calcul toți respondenții mai puțin cei din fitofarmacie fiind majoritar de sex masculin, considerând toate grupele de vârstă putem observa același trend raportat la sexul acestora, după cum urmează:

Respondenții de sex masculin cât și feminin au preferințe aproximativ egale legate de merele Bio, diferența dintre aceștia fiind doar de două procente. O diferență mai mare se regăsește între preferințele acestora legate de merele transgenice și ecologice. Pe când respondenții de sex masculin preferă în mod egal merele Eco și Transgenice (31%-29%) cei de sex feminin optează în mare măsură către cele Ecologice (40% Eco) și se feresc de cele Transgenice (doar 18% din respondenți au optat pentru acestea).

IV. CONCLUZII

Studiul prezent și-a propus să cuantifice preferințele cumpărătorilor legate de produsele Bio, ecologice și transgenice și controversele dintre acestea. Cum fiecare cumpărător este o entitate individuală cu dorințe și idei proprii acest lucru nu este usor determinat. În timpul studiului motivele respondenților privind achiziția potențială a fiecărui produs a variat de la ”am ales acest produs deoarece este de departe cel mai aspectuos” legat de merele transgenice cât și ecologice, răspuns predominant la respondenții de până în 18 ani, confirmând ipoteza 2, la ”este cel mai sănătos și mai puțin periculos” – motiv ales predominant de persoanele peste 19 ani, în special cele cu studii superioare, aceasta verificând ipoteza 3.

Ceea ce se poate observa este schimbarea de preferință a adolescenților legată de produsele transgenice și cele modificate genetic în urma informării acestora în legătură cu produsele puse în discuție în urma orei explicative. Deoarece atitudinea persoanelor tinere este una deschisă la informații și sunt încă în proces de formare ca și personalitate aceștia de cele mai multe ori pun în calcul toate opțiunile prezentate. Așadar schimbarea deciziei acestora comparativ cu grupul neinformat cu aceeași demografie nu este una întâmplătoare și deloc surprinzătoare. Se poate observa o confirmare a ipotezei 0 cu o preferință a adolescenților informați mai mare către produsele transgenice, asemănătoare cu preferința clienților informați ai Fitofarmaciei.

O concluzie generală a studiului este aceea că informarea oamenilor cu legătură la produsele bio, ecologice și modificate genetic sau transgenice nu este una completă. Stigma produselor transgenice este una bine stabilită în mintea consumatorilor tocmai din pricina acestei slabe informări. Cu toate acestea produsele din toate categoriile trebuiesc managerizate guvernamental pentru a nu pierde diversitatea la nivel de piață, dar nu într-un mod agresiv. Pe când produsele bio și producătorii trebuiesc promovați, măsuri împotriva problemelor cauzate de evoluția rapidă a produselor transgenice și modul acestora de creștere cât și provocările existente legate de mediu pe care acestea le pot dezvolta trebuiesc întemeiate și standardizate pentru a ridica gradul de încredere al acestora și a evita evenimentele precum decimarea migrației de fluturi Monarh cauzată de erbicidele totale prin eradicarea ”Lăptucii”, bucuiană comună în toate culturile. Problema a fost remediată parțial prin impunerea de către guvernul Statelor Unite plantarea unor câmpuri culoar cu ”buruiana” menționată precedent de către firma Monsanto, proiect ce a costat Monsanto 4mil USD. Tocmai din pricina evoluției rapide un studiu de impact asupra mediului, coerent și în totalitate precis, al produselor transgenice nu este realizabil și probleme ca cea menționată anterior pot fi din ce în ce mai frecvente.

Legat de produsele ecologice, de foarte multe ori prețul lor nu se justifică în fața cumpărătorilor, cu toate că prețul acestora este în continuă scădere de la an la an, din pricina scăderii prețului pesticidelor ecologice. Începând cu sezonul agricultural 2013 stații de cercetare și de dezvoltare private a produselor ecologice de tratament au început să apară într-o măsură mai mare în România (firme precum CipromaSEM – București, Solarex – Craiova, Pioneer HI-BREED – Găneasa etc.).

Toate concluziile menționate mai sus duc la aceeași idee: echilibrul dintre tipurile de produse – Organice – Ecologice – Transgenice/OMG – poate să fie stabilit doar cu informarea publicului într-o măsură cât mai mare cu legătură la acestea. Informarea trebuie începută cât mai devreme, fapt pentru care persoane precum Jamie Oliver luptă pentru a aduce Educația Nutrițională în școlile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Informarea trebuie făcută într-un mod obiectiv reglementat de ministerul educației pentru a nu produce false premise persoanelor care primesc informațiile.

BIBLIOGRAFIE

Kely Baker: Adevărul despre Organic: Sustenanță, practică și Perceptie – Editura C.U. Scholar, Colorado 2015

Jane Priest, Stephen Carter, David A. Statt : Comportamentul Consumatorului, Manual Edinburgh Business School 2013

Dr. Khaled Ibn Abdul-Rahman Al-Jerasy : Comportamentul Comsumatorului – Un studiu analitic, 2008.

Chia-Lin Hsu, Mu-Chen Chen : Calitatea alimentelor și preferințele – Studiu, Feb 2014

Sergio Pivato, Nicola Misani, Antonio Tencati : Impactul social al responsabilității corporațiilor asupra încrederii consumatorilor : Cazul produselor organice – Revizie Europeană, Ian. 2008 revizuit Nov. 2015

Alimente și agricultură: Concentrarea asupra solului – Studiu Comisia Europeană, Dec. 2015

Maria L. Loureiro, Ron Mittelhammer, Jill J. McCluskey: Aprecierea preferințelor consumatorilor de Organic, Eco sau Obișnuit – Jurnalul de Agricultură și Resurse Economice, Nr26, Pag 404-416, 2001.

Ian Murnaghan: Impactul economic al alimentelor modificate genetic – GMF UK, http://www.geneticallymodifiedfoods.co.uk/ , accesat 4 Martie 2016

David Zilberman, Steve E. Sexton, Michelle Marra, Jorge Fernandez-Cornejo : Impactul economic al culturilor modificate genetic – Revista Choices, http://www.choicesmagazine.org , 2010

Eticheta Eco Europeană – Studiu de fezabilitate – ec.europa.eu, 2010

Hank Green – SciShow, https://www.youtube.com/watch?v=sH4bi60alZU , accesat 25 Februarie 2016

Cum sunt produe OMG-urile, http://cls.casa.colostate.edu/transgeniccrops/history.html , accesat 25 Februarie 2016

NATIONAL PESTICIDE INFORMATION CENTER – GLYPHOSATE, http://npic.orst.edu/factsheets/glyphogen.pdf , accesat 26 Februarie 2016

Scientific American – Companiile de semințe controlează studiile culturilor? , http://www.scientificamerican.com/article/do-seed-companies-control-gm-crop-research/ , studiu August 2009, accesat 26 Februarie 2016

AgBiosafety – Privire de ansamblu asupra procesului de producție al OMG-urilor, http://agbiosafety.unl.edu/education/summary.htm , accesat 27 Februarie 2016

Porumb BT – Ce este și cum funcționează, https://entomology.ca.uky.edu/ef130 , Accesat 2 Aprilie 2016

Culturi Transgenice – O vedere nouă asupra agriculturii, http://www.scq.ubc.ca/transgenic-crops-how-genetics-is-providing-new-ways-to-envision-agriculture/ , Accesat 4 Aprilie 2016

G. Bruening, J.M. Lyons – Cazul tomatelor FLAVR SAVR, Studiu Iulie-August 2000, http://californiaagriculture.ucanr.org/landingpage.cfm?articleid=ca.v054n04p6 , acceast 5 Aprilie 2016

Plante transgenice – modalități de inginerie și aplicații agriculturale, http://medicine.jrank.org/pages/2902/Transgenic-Plants.html , accesat 5 Aprilie 2016

Eșec de obținere – Promisiunile încălcate ale biotehnologiei – http://www.ucsusa.org/sites/default/files/legacy/assets/documents/food_and_agriculture/failure-to-yield-brochure.pdf , Studiu Iulie 2009, accesat 22 Aprilie 2016

Krishna Ramanujan – Rezistența insectelor la pesticide , http://www.news.cornell.edu/stories/2011/08/researchers-identify-insect-resistance-bt-pesticide , Studiu 29 August 2011, accesat 26 Aprilie 2016

Date EU-Agri Belgia, EC.EUROPA.EU/agriculture.index, accesat 12 Aprilie 2016

Pioneer Carnet Tehnologic 2012 – Pioneer DuPont.

Ghid Practic Pentru Agricultori Ediția 7 – SC.Alcedo.SRL, 2016

Ghid Practic Pentru Agricultori Ediția 6 – SC.Alcedo.SRL, 2015

Field Crops Species – CipromaSEM, iarna2012 – primăvara 2013

Catalog pomi fructiferi și vița de vie – Syngenta, 2015

Catalog Fertilizanți – Solarex, 2016.

Mihaela-Mirela Dogaru – Managementul Calității, Editura Universitară, București 2016

Mihaela-Mirela Dogaru, R. Chira – Management Comercial, Editura Universitară, București 2015

Argentina Velea – Leader in marketing, Editura Universitară, București 2013

Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Nicoleta Magdalena Iacob – Informatică economică aplicată în Marketing, Editura Pro Universitaria, București 2013

Mulțumiri grupului Sc.Alcedo.SRL pentru accesul permis pentru a efectua studiul la Fitofarmacie, acesta fiind efectuat de personalul de lucru și deasemenea colectivului de furnizori pentru Documente / Cataloage de produse, si anume:

ANEXE

Tabel Definirea Conceptuală a variabilelor

Tabel Respondenți

Tabel preferințe totale respondenți

Tabel preferințe respondenți în funcție de locul chestionarului

Respondenți în funcție de sex și locația chestionării

CHESTIONAR PRIMAR (doar primele 10 intrări din fiecare locație)