Modelare Cartografica4590 [630615]

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII, CADASTRU ȘI ARHITECTURĂ
DOMENIUL: MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU
PROGRAMUL DE STUDIU: INGINERIE GEODEZICĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

Referat modelare cartografică

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Ș.l.dr.ing. Norbert SUBA

STUDENȚI:
Bologan Andrei Ionut
Ghintea Laurean
Bălan Ciprian
Ciontoș Mădălin
MTC ANUL IV

Oradea

2020

Caroiajul:
Caroiajul reprezintă o rețea de drepte perpendiculare între ele,
desenată pe o foaie de hârtie pentru a ajuta transpunerea, pe această foaie,
a unui desen, a unei hărți etc.
În topografie caroiajul servește pentru a defini locații de pe hărți,
folosind coordonate carte ziene . Liniile grilei de pe hărți definesc sistemul
de coordonate , și sunt numerotate pentru a oferi o referință unică de
caracteristici.Sistemele de caroiaj vari ază, dar cel mai comun este o grilă
pătrată cu linii care se intersectează reciproc în unghiuri drepte și sunt
numerotate secvențial de la origine , din partea stângă de jos a hărții.
Numerele grilei de pe axa est -vest (pe orizontală) sunt numite Est, iar
numerele de rețea de pe axa nord -sud (pe verticală) se numesc Nord.
poate fi arbitrară, sau se poate baza pe distanțe specifice, de exemplu,
hărți folosesc distanța de un kilometru pentru latura unui pătrat de grilă .O
referință din rețea localizează o regiune pătrat unică pe hartă. Precizia de
localizare variază, de exemplu un plan simplu de oraș poate utiliza un
sistem grilă simplu cu litere unice p entru Est și numere unice pentru Nord.
O referință în acest sistem, cum ar fi H3, localizează un anumit pătrat,
degrabă decât un singur punct.Punctele pot fi localizate prin referință la
grila de pe hărți care utilizează un sistem standard pentru Est ș i Nord,
ar fi Sistemul de coordonate Uni versal Transverse Mercator⁠, utilizat în
întreaga lume, sau Proiecția Stereografică 1970 folosită în România.
Aceste puncte pot fi apoi amplasate pe un alt suport folosind referințele
rețea, chiar dacă se folosesc hărți la scară diferită.

Harta topografică:

Harta topografică este repre zentarea grafică convențională a unei
suprafețe terestre, care ține seama de forma curbă a Pământului, pe baza
folosirii unei proiecții cartografice . Din punct de vedere al conținutului,
hărțile topografice redau în mod generalizat detaliile planimetrice și
amenajamentele umane, precum și detaliile nivelitice ale suprafeței
topografice, într -un mod standardizat , prin diferite semne convenționale.

Descrierea unei hărți topogr afice:
În funcție de scara de reprezentare și de modul de întocmire, desenele
topografice poartă denumirea de planuri sau de hărți.Hărta topografică se
întocmeș te la scări mai mici de 1:20 000. Se menționează că numărul
scărilor folosite pentru reprezentarea unei porțiuni din suprafața terestră
poate fi nelimitat, dar dintre acestea se utilizează numai scările de bază:
1:25.000; 1:50.000; 1:100.000; 1:200.000: 1: 500.000 și 1:1.000.000 la
care se adăugă și planurile directoare militare, la scara 1: 20.000.
Planul topografic este reprezentarea grafică convențională a unei
de teren mai restrânse, care se întocmește la scări mai mari sau egale cu
1:10.000, u nde proiectarea punctelor de pe suprafața terestră se face
ortogonal, iar efectul de curbură al Pământului se neglijează. Pe planurile
topografice întocmite la scările: 1:500; 1:1.0 00; 1:2.000; 1:5.000 și
1:10.000 se reprezintă în mod fidel forma geometrică și dimensiunile
elementelor de planimetrie, precum și relieful terenului.

Nomenclatură:
Există pentru hărțile t opografice o nomeclatură unică ce
împarte globul pământesc astfel că fiecărei hărți, asemeni pătratelor d e pe
tabla de șah, îi corespunde un nume de forma „L – 35 – 74 – B – c”,
pentru o foaie de hartă la scara 1:25.000, de exemplu.
Nomenclatura hărților și
planurilor topografice, lucrările
topografice care se execută în
prezent pentru nevoile
proiectării, sistematizării și
investițiilor sunt legate de
rețeaua de sprijin de stat
(geodezică); există deci un
sistem unic de referință atât
planimetric (un singur sistem de
proiecție) cât și altimetric.
Pentru o identificare operativă a hărților și planurilor, acestea se
completează în mod obligatoriu cu o serie de date și anume:
 nomenclatura planurilor vecine, la care se racordează planul
topografic;
 notarea coordonatelor X și Y la caroiaj pe latura Sud și Est;
 denumirea și numărul planului (serie, simbol etc.);
 nomenclatura planului conform graficului de racordare;
 scara și echidistanța;
 sistemul de referință (coordonate X, Y, proiecție, cotă);
 executanții lucrării;
 data executării planului;
 legenda pentru anumite semne convenționale special aplicate;
 observații asupra planului topografic, în cazul când de exemplu se
face o reambulare, completare etc.

Convenții grafice:
Hărțile topografice reprezintă relieful prin caracteristica sa de
bază: altitudinea față de nivelul 0 al mării cel mai apropiate. Pe baza
unui model matematic ce intersectează suprafața terestră cu o serie de
plane echidistante se trasează izoliniile (curbe de nivel) care unesc
punctele cu aceeași altitudine .Alte elemente se reprezintă la scară, sau cu
ajutorul semnelor convenționale cărora li se atribuie înțeles pe baza unei
legende.

Clasificarea hărților
Considerând “Manualul inginerului geodez ” ca operă de referință în
cartografia topografică profesională, vom accepta și criteriile de
clasificare a hărților definite în această lucrare in funcție de :
1. obiectul reprezentat,
2. conținut,
3. scară,
4. indicele teritorial,
5. destinație

Clasificarea hărților după obiectul reprezentat
În funcție de obiectul reprezentat hărțile pot fi împărțite în :
1. HĂRȚI GEOGRAFICE (care sunt realizate pentru a reprezenta
suprafața Terrei;
2. HĂRȚI ASTRONOMICE (care sunt întocmite pentru a
reprezenta sf era cereasca, alte planete, sateliți naturali și alte corpuri
cerești)

Clasificarea hărților după conținut
1. HĂRȚI GEOGRAFICE GENERALE (reprezintă suprafața
terestră cu toate elementele principale)
2. HĂRȚI SPECIALE (reprezintă fenomene ale naturii sa u ale
vieții sociale) :
1. Hărti fizico -geografice (geologice, geomorfologice, ale
vegetației,…);
2. Hărți socio -economice (economice, ale populației,….)

Clasificarea hărților după scară
1. HĂRȚI LA SCARI MARI (< 1:100000);
2. HĂRȚI LA SCARI MEDII (î ntre 1:100000 și 1:1000000);
3. HĂRȚI LA SCARI MICI (> 1:1000000)

Clasificarea hărților după indicele teritorial
1. PLANIGLOBURI
2. HĂRȚI ALE CONTINENTELOR și OCEANELOR;
3. HĂRȚI REGIONALE (pentru grupuri de țări)
4. HĂRȚI NATIONALE și LOCALE

Clasificarea hărților după destinație
1. UNIVERSALE (harți geografice generale -sunt incluse si hărțile
topografice)
2. HĂRȚI CU DESTINATIE SPECIALA sau TEMATICE (școlare,
turistice, rutiere…)

La ce folosesc hărțile?
1. Pentru a călători,
2. Pentru a ges tiona spațiul,
3. Pentru a dezvolta cunoașterea geografică,
4. Pentru a minți (realizarea unui decupaj electoral pe circumscripții)
5. Pentru a visa (Thomas Morus, Insula Utopică)

Metode de interpolare
Interpolare Lagrange

Interpolare spline

Interpolare B -spline

Interpolare spline cubic ă

Topologie
Topologia este o ramură a matematicii care studiază proprietățile
mulțimilor de puncte invariante față de o transformare topologică.
Numărul de dimensiuni, vecinătatea sunt exemple d e noțiuni invariante
deci topologice.
Definiție : Fie X o mulțime oarecare, P(X) familia părților și τ o
submulțime a lui P(X). Familia τ se numește topologie pe X dacă:
–  τ și X  τ ;
– Orice reuniune de elemente din τ aparține lui τ;
– Orice interse cție a unui număr finit de elemente din τ aparține lui τ .

Definiție : Un spațiu topologic este o mulțime X pe care s -a definit o
topologie τ. Elementele lui τ se numesc mulțimi deschise în X, iar
complementarele lor sunt mulțimi închise.
Spunem că o mulț ime D de numere reale este deschisă dacă este vidă
sau  xD,  r0 ( x-r, x+r )  D
Notăm cu DR familia mulțimilor deschise în R, atunci DR este o
topologie și o notăm cu D

Definiție : Fie X un spațiu topologic și A X și a X. O parte a
mulțimii X, care conține o mulțime deschisa ce conține A se numește
vecinătate a lui A. O vecinătate a mulțimi a se numește vecinătate a
punctului a.
Notăm cu υx familia vecinătăților cu x X , unde X este un spațiu
topologic.

Definiție : Fie (X, D) un spațiu topologic, AX, xX. punctul x se
numește punct interior al mulțim ii A υx, mulțimea: int A= xX| x
interior a lui A .
O altă notație uzuală pentru mulțimea punctelor interioare este A0 . A
0=int A. Interiorul unei mulțimii reprezintă cea ai mare mulțime inclusă
în aceasta.
Definiție : Fie (X, D) un spațiu topologic, A X. Un element x X se
numește punct aderent dacă VA= ,  V υx.
Definiție : Fie (X, D) un spațiu topologic, A X. Un element x A se
numește punct de acumulare a mulțimi i A dacă (V -x)A= .

Mulțimea p unctelor de aderență a mulțimii A se notează cu A iar
mulțimea punctelor de acumulare se notează cu A’.
Definiție : Fie (X, τ) un spațiu topologic și E X. Mulțimea E se
numește mulțime închisă dacă CE D .
Mulțimea δE= E  C E și se numește frontiera mulțimii E.