Modelare Ace

V.2. Studiu de caz: modelare ACE

Folosind acest instrumentar teoretic oferit de teoria modelării sistemelor vom încerca să creionăm un model de construcție instituțională care să aibă în centru înființarea și funcționarea unei Armate Comune Europene.

a. Acțiuni politice pentru înființarea ACE

Aflată pe agenda Consiliului European din decembrie 2013 problematica PESC/PSAC a suscitat o atenție sporită datorită dificultăților economice ale țărilor membre, dar și a nemulțumirilor SUA față de slaba implicare a europenilor în rezolvarea problemelor de securitate comune. Rapoartele întocmite de Comisia Europeană și Parlamentul European arată – deși nu foarte viguros – direcția spre care se va merge: o integrare mai puternică prin crearea de instrumente capabile să eficientizeze PESC/PSAC. Acesta însă nu va reprezenta decât un pas pentru crearea unei platforme de dezbateri necesară demarării negocierilor pentru realizarea unei ACE.

În momentul de față Strategia Europeană de Securitate (SES) și celelalte rapoarte privind PESC/PSAC arată care sunt direcțiile de acțiune în planul politicilor europene ce trebuie urmate pentru edificarea unor PESC/PSAC eficiente:

a. Mai activă în urmărirea obiectivelor strategice. Acest fapt este valabil pentru întregul spectru disponibil de instrumente de gestionare a crizelor și de prevenire a conflictelor, inclusiv activitățile politice, militare și civile, comerciale și de dezvoltare. Sunt necesare politici active pentru a face față dinamismului noilor amenințări.

b. Mai capabilă. Pentru ca forțele armate să fie transformate în forțe mai flexibile, mai mobile și pentru a le face capabile să facă față noilor amenințări. Sunt necesare mai multe resurse pentru apărare și o utilizare mai eficientă a acestora. Utilizarea sistematică a mijloacelor puse în comun și partajate ar reduce duplicările, costurile suplimentare și, pe termen mediu, ar conduce la creșterea capacităților.

c. Mai coerentă. Necesară pentru a deveni un instrument clar, funcțional de coordonare a eforturilor necesare consolidării instituționale a PESC/PSAC

d. Conlucrarea cu partenerii. În strănsă legătură cu NATO și SUA dar și ceilalți parteneri esențiali: Canada, Australia, Noua Zeelandă, Elveția, Norvegia, Turcia.

Principalele etape în plan politic care ar trebui adoptate (roadmap) pentru realizarea unei ACE ar fi:

adoptarea unei declarații comune a Consiliului European care să cuprindă, explicit necesitatea înființării unei ACE;

inițierea de dezbateri la nivelul Parlamentului European pentru atragerea clasei politice europene în dezbaterea mai largă privind utilitatea și necesitatea unei astfel de instituții;

adoptarea de către Parlamentul European a unei rezoluții care să cuprindă foaia de parcurs, etapele, privind înființarea unei ACE;

semnarea unei Declarații/Tratat de către Consiliul European privind înființarea ACE;

inițierea de dezbateri la nivelul societății civile;

ratificarea tratatului în forurile naționale, parlament sau referendum, funcție de specificul național.

Etapele care ar trebui parcurse pentru adoptarea deciziei politice de înființare a ACE țin cont de cadrul instituțional deja existent precum și de modul de adoptare a deciziilor în cadrul acestora. Apreciez că rolul cel mai important în acest demers îl va avea SEAE ca structură tehnică abilitată să întocmească rapoarte, proiecte de hotărâri, dar și structură cu capacități tehnice și logistice care pot susține în plan practic demersul.

Oricum influența decisivă asupra întregului proces o va avea opinia publică. Direct, prin acțiunea societății civile, a mediului academic și ONG-urilor, cât și indirect, prin intermediul unei clase politice europene girate încă național.

Subiectul central în ambele cazuri va fi dezbaterea suveranitate națională vs. stat federal. Ieșirea Europei din criza economică poate genera emulația necesară pentru demararea unor astfel de dezbateri. O Uniune lipsită de sciziunile generate de modul de rezolvare a problemelor economice și sociale, eliberată de discursurile anti-integrare și chiar naționaliste poate fi cadrul propice pentru evoluții politice semnificative în direcția înființării ACE.

Odată depășit obstacolul ideologic, în centrul dezbaterii se va afla modul de realizare a controlului politic și democratic asupra instituției. Cadrul instituțional existent permite exercitarea unui astfel de control chiar dacă necesită îmbunătățiri legislative. Parlamentul poate să-și asume funcția de control democratic prin comisii specializate iar Consiliul European, Comisia și Consiliul, pe cel de conducere politică. În cadrul Comisiei poate fi înființat un post de comisar pentru apărare care să beneficieze de buget și instrumente de conducere administrativă efectivă a ACE. Din punct de vedere politic acesta se poate subordona și Consiliului European prin ÎR, Consiliul European fiind o instituție eminamente politică, locul unde se armonizează interesele instituționale Unionale cu cele naționale. Consiliul UE format din miniștrii ai apărării din țările membre poate funcționa ca for politic consultativ. Numirea comisarului pentru apărare poate urma procedurile deja existente. Numirea Comandantului ACE, aflat în subordinea administrativă a comisarului pentru apărare va trebui să aparțină Consiliului European. Deși pare oarecum complicată schema de subordonare a ACE, am ținut cont în creionarea acestui cadru politic de aspectele de natură bugetară și politică. Bugetul ACE va fi parte integrantă a bugetului UE lucru care va crea obligativitatea ca ACE să aibă ca șef un comisar european.

Odată depășite problemele politice legate de înființare, dar și cele legate de conducerea instituției, acestea vor fi urmate de probleme tehnice legate atât de înființare cât și de funcționare. Considerăm că direcțiile de acțiune ar trebui să fie: crearea bugetului, constituirea structurilor militare de luptă, sprijin, logistice, operații speciale, recrutare și formare cu aspecte ce țin de destinație și nivel de operaționalizare.

b. Bugetul ACE

Vom începe prezentarea principalelor demersuri instituționale, tehnice, pentru înființarea unei ACE cu constituirea bugetului comun înrucât considerăm că acesta reprezintă cheia de boltă a întregului demers de a cărui reușită pot depinde celelalte etape. Se pune întrebarea firească dacă țările europene vor fi dispuse să participe la crearea unui buget comun a cărui gestiune să fie încredințată unui comisariat al Apărării.

În constituirea bugetului am plecat de la premisa că în momentul de față, datorită crizei economice statele membre UE cheltuie pentru apărare ineficient raportat la nivelul de securitate pe care îl obțin. Într-un Raport al Parlamentului European, citat de Javier Solana, se arată că, costurile cu slaba coordonare în domeniul cheltuielilor pentru apărare se ridică la aproximativ 26 miliarde de euro pe an, suma reprezentând repetarea inutilă a cheltuielilor. Asolana apreciază că suma ar putea ajunge la 130 miliarde de euro.

Analizând figura următoare se poate observa că țările europene sunt concurate în domeniul militar de lideri regionali ca și Rusia, China, Arabia Saudită, Brazilia acestea contestând deja rolul prinipalelor state europene în afacerile internaționale.

Sursa: IISS

Țările membre UE investesc anual în apărare aproximativ 286 miliarde de dolari (față de 682 miliarde dolari SUA, 166 miliarde dolari China, 90 miliarde dolari Rusia, 50 miliarde dolari Japonia). Conform unei analize a Institutului de Studii de Securitate al UE, cheltuielile de apărare în UE au scăzut cu 13,6% în termeni reali începând cu 2007. Cauza majoră a fost criza financiară globală dar trebuie spus că, chiar după implementarea politicilor de consolidare fiscală – începând cu 2010 – cheltuielile anuale au scazut cu aproape 4% până în 2012. Reducerea s-a petrecut mai ales în țările din sudul continentului, cele din est, nord și vest conservându-și investițiile în apărare în special sub presiune rusă, dar și datorită subțirimii acestor cheltuieli – specific țărilor din est care au aderat în ultimele două valuri la UE. Totuși se estimează că în 2015 cheltuielile pentru apărare vor crește cu până la 7%, față de 2014, dată fiind creșterea economică generală în UE de 1,7%. Este evident că situația din Ucraina a determinat această creștere a cheltuielilor pentru apărare, chiar dacă tendința generală este de a considera doar NATO responsabilă cu securitatea continentului și preferându-se politici de tip soft power chiar și în zona de securitate militară.

Raportat cheltuieli pentru apărare – buget, trebuie spus că în prezent efectivele cumulate ale armatelor țărilor membre UE sunt de aproximativ 1,6 milioane de militari. Din cei 1,6 milioane militari europeni, 180.000 fac parte din forța pe care UE ar trebui să o aibă gata pentru misiuni de tip Petersberg. Raportat la bugetul cumulat pentru apărare a țărilor UE se poate aprecia că în prezent se cheltuie pentru un militar european 178.750 de dolari/an.

Comparativ, SUA cheltuie cu un militar aproximativ 480.000 de dolari pe an. Ținând cont că SUA nu trebuie privite ca un rival, UE trebuie să-și calibreze restructurarea bugetului în funcție de ceilalți competitori: Rusia, China, India, țările din Orientul Mijlociu. Ori în ceea ce-i privește pe aceștia doar armata chineză ar putea concura o ACE. În prezent China are 2,2 milioane de militari sub arme cu un buget de 166 mld de dolari ceea ce înseamnă o cheltuială de 75.454 de dolari pentru un militar pe an. Chiar dacă economia chineză va crește în continuare aceasta nu va putea susține la un nivel calitativ ridicat și tehnologizat înzestrarea unor efective atât de uriașe. Rusia cu un buget pentru apărare de 69,3 mld de dolari în 2014 dar cu creșteri prognozabile de până la 94 de mld în 2014, cu forțe armate de 772.000 de militari, cheltuie pentru un militar 90.791 dolari pe an (cu o posibilă creștere la 121.000 de dolari/militar), lucru care o îndepărtează de a-și forma o armată supertehnologizată și comparabilă cu cea a SUA și UE. La aceasta se adaugă imensitatea teritoriului cu nenumărate probleme de securitate internă.

În concluzie mărimea bugetului UE va depinde de misiunile, efectivele și tehnica ce o va deține ACE dar și de riscurile și amenițările la care este supusă Uniunea și interesele acesteia. În realizarea acestuia este de preferat a se ține cont de modelul oferit de armata SUA, care este și principalul aliat. Ca urmare, este de dorit ca bugetul să permită o apropiere a cheltuielilor/militar de cele ale forțelor armate ale SUA. De altfel, există o nemulțumire a americanilor față de neputința europenilor de a susține un sector militar comparabil calitativ cu al SUA.

Spre comparație forțele armate ale SUA au 1,361 milioane de militari. Principalul competitor militar regional al UE este Rusia cu 771.000 de militari desfășurați însă pe o suprafață imensă.

Păstrând proporția participării efective la misiuni internaționale, a țărilor membre UE și SUA, am putea aprecia că UE ar avea nevoie de maxim 600.000 de militari bine antrenați și înzestrați ca armată de operații (în misiuni, baze permanente, recuperare) și încă 400.000 în cadrul armatelor naționale. Am ținut cont la acest calcul că UE își poate și este de fapt obligată să-și armonizeze eforturile militare cu NATO deci cu SUA. În caz de criză/război efectivele armatei operaționale pot fi suplinite cu efective din armatele naționale și chiar din rezervă. Trebuie specificat că țările UE și-au asumat constituirea unei forțe de 180.000 de militari capabili să participe la misiuni de tip Petersberg dar și de autoapărare cu un timp de dislocare extrem de scurt pentru primii 60.000.

În consecință bugetul ar putea fi calculat, în prima fază, doar pentru acoperirea nevoilor celor 180.000 de militari, apoi odată cu mărirea efectivelor să fie și acesta proporțional mărit. Acesta ar urma să aibă mărimea de 32,2 miliarde de dolari (28,7 mld euro), menținând actuala cheltuială de 178.750 dolari/militar.

În faza doi, reducerea efectivelor ar permite redistribuirea actualului buget pentru înzestrare și operații. În cazul reducerii efectivelor la 1 milion de militari, cheltuielile ar fi de 286.000 de dolari/an/militar, deci un buget total de 171 miliarde de dolari pentru ACE rămânănd ca cei 400.000 de militari ai armatelor naționale să aibă un buget stabilit național.

Ținând cont de faptul că țările membre UE au renunțat la o mare parte din bazele militare internaționale, precum și de faptul că în prezent statele europene nu întrețin o forță navală, nucleară și aeriană comparabilă cu SUA, bugetul poate fi direcționat în special pe dobândirea de tehnică de luptă de ultimă generație și cercetare științifică în domeniu.

Dăm exemplul forțelor aeriene: Potrivit unei analize IHS Jane’s, aproximativ 6.000 de avioane de luptă existente în prezent la nivel mondial vor trebui înlocuite în următorii 15-20 de ani. Deci și europenii vor trebui să-și înlocuiască flotele aeriene să le aibă interoperabile cu SUA și cel puțin la nivelul Rusiei și a Chinei. UE deține capacități tehnologice de a produce aceste avioane de cel puțin 3 grupuri industriale: EADS, Desault, Saab. Ori programul Pooling and Sharing poate oferi baza de trecere la o dotare cu capabilități chiar înainte ca ACE să se înființeze.

Referindu-ne la mărimea bugetului pentru apărare alocat de fiecare stat membru UE, acesta nu trebuie să sufere modificări importante. Cum majoritatea țărilor membre UE sunt și membre NATO se poate ca procentul din PIB asumat pentru apărare în cadrul NATO să fie păstrat și în acest caz – de aproximativ 2% -, sau prin derogări mai mic în perioade de criză economică. Oricum dacă acest procent ar fi menținut în prezent UE ar cheltui pentru apărare aproximativ 336 miliarde de dolari. Dacă procentul armată de operații – ACE/armată națională va fi de 60/40%, bugetul ACE ar trebui să fie de cel puțin 70%, având capabilități mult mai costisitoare, deci 235 miliarde de dolari pentru 600.000 de militari. Acest lucru ar permite cheltuieli pentru un militar de aproximativ 391.000 de dolari/militar/an, sumă comparabilă cu cea cheltuită de SUA. Comparând cele două modele de calcul se poate observa că, în prima fază cheltuielile de apărare vor scădea proporțional cu reducerea efectivelor obținându-se totodată o creșrere a finanțării/militar urmând ca ulterior să s epoate ajunge la o fnanțare superioară prin menținerea procentului de 2% pentru apărare din PIB.

Privitor la modul de constituire a bugetului ACE, acesta poate să fie cel instituit de mecanismul de finanțare al misiunilor internaționale desfășurare sub conducerea UE, “Athena”, păstrând proporția economiei fiacărui stat membru UE. În prezent Uniunea Europeană benficiază de un mecanism bine structurat și elaborat pentru finanțarea costurilor comune necesare pentru punerea în aplicare a operațiunilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare. Acesta poartă numele de Mecanismul de finanțare a operațiunilor militare – Athena. Athena a fost creat în 2004 și este gestionat sub autoritatea Comitetului Special, un organism compus din reprezentanți ai țărilor participante. Actul fondator al mecanismului este Decizia Consiliului European nr. 2011/871/PESC din 19 decembrie 2011 de instituire a unui mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiunilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare (Athena).

Mecanismul a fost înființat ca o necesitate derivată din faptul că operațiunile militare efectuate în cadrul PSAC nu sunt finanțate din bugetul UE. Athena prevede ca aceste operațiuni să fie finanțate prin contribuții separate din partea statelor membre, modalitatea concretă fiind rezultatul unui calcul transparent. Finanțarea asigurată de Athena se referă strict la gestionarea finanțării costurilor comune aferente operațiunilor declanșate în cadrul PSAC. Mecanismul este învestit cu capacitate juridică și vizează în principal finanțarea operațiunilor militare ale UE și acțiunile de sprijin militar, aprobate de Consiliu, în favoarea unor state sau organizații terțe și care, prin urmare, nu se află sub autoritatea comandamentului Uniunii Europene. Statele contribuitoare sunt statele membre care contribuie la finanțarea operațiilor militare avute în vedere, în conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din TUE, precum și statele terțe care contribuie la finanțarea costurilor comune ale acestei operații în temeiul acordurilor pe care acestea le-au încheiat cu Uniunea Europeană.

Buna funcționare a Athena este asigurată de un Comitet Special (CS) care este organismul de decizie al Athena. Comitetul Special este format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru participant la misiunea sau operația ce urmează a fi finanțată. Danemarca nu participă la decizia de folosire a mecanismului în conformitate cu protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la tratate. Acesta prevede că Danemarca nu participă la luarea deciziilor și la acțiunile Uniunii care au implicații în materie de apărare. Reprezentanții statelor terțe participante și comandanții de operațiuni pot participa la lucrările CS, dar nu au drept de vot. CS este organismul însărcinat cu examinarea finanțării operațiunilor militare de către Athena. Astfel, acesta aprobă în unanimitate toate bugetele și deciziile financiare ale Athena. Comitetul special ia hotărâri în unanimitatea membrilor săi, ținând seama de componența sa . Deciziile sale au caracter obligatoriu.  CS aprobă toate bugetele, luând în considerare valorile de referință relevante, și, în general, își exercită competențele în conformitate cu prezenta decizie.

Athena este compus din trei organe de gestionare, care sunt plasate sub autoritatea CS:

administratorul: acesta reprezintă autoritatea permanentă executivă a Athena. El întocmește și prezintă Comitetului special proiectele de buget și asigură aplicarea adecvată a deciziilor acestuia;

comandantul operațiunii: acesta exercită, în numele Athena, competențele legate de finanțarea operațiunii pe care o comandă. În special, comandantul operațiunii trebuie să trimită administratorului propuneri de buget pentru secțiunea „cheltuieli-costuri comune operaționale” și, ca ordonator, execută creditele referitoare la funcționarea operațiunii;

contabilul: acesta realizează contabilitatea Athena. El este responsabil de buna executare a plăților, de încasarea veniturilor și de recuperarea creanțelor constatate.

Procedura de elaborare a bugetului presupune ca administratorul să prezinte anual CS-ului proiectul de buget pentru anul următor. Propunerea se face până cel târziu pe 31 octombrie. Bugetul este întocmit cu sprijinul fiecărui comandant de operațiune pentru secțiunea privind „costurile comune operaționale”. Acesta trebuie să includă: creditele destinate să acopere costurile comune aferente pregătirii sau continuării operațiunilor, creditele pentru acoperirea costurilor comune operaționale privind operațiunile în curs sau prevăzute și o previziune a veniturilor pentru a acoperi cheltuielile.

Athena poate finanța costurile comune ale operațiilor militare ale UE care în general reprezintă costurile de instalare și de funcționare ale comandamentului, inclusiv deplasările, sistemele informatice, administrația, informarea publicului, personalul recrutat pe plan local, desfășurarea și cazarea comandamentului forței; în ceea ce privește forțele în ansamblu, infrastructura, serviciile medicale (în teatrul de operații), evacuarea medicală, identificarea, obținerea de informații (imagini prin satelit); rambursările efectuate către/de către NATO și alte organizații (de exemplu, ONU). În cazul unei decizii a Consiliului în acest sens, Athena poate finanța și costuri legate de transport și cazarea forțelor, precum și de comandamentele multinaționale aflate sub nivelul comandamentului forței.

La solicitarea comandantului operației și în urma aprobării de către comitetul special, Athena poate de asemenea finanța încazarmarea și cazarea/infrastructura, echipamente suplimentare esențiale, servicii medicale, obținerea de informații (informații, recunoaștere și supraveghere la nivelul teatrului de operații, inclusiv supraveghere și recunoaștere aer-sol și informații obținute cu resurse umane). Mai pot fi finanțate alte capacități esențiale la nivelul teatrului de operații (deminarea, protecția chimică, biologică, radiologică și nucleară (CBRN), depozitarea și distrugerea armelor).

În cazul operațiunilor militare de reacție rapidă ale UE, sunt prevăzute proceduri de prefinanțare flexibile pentru a se atinge suma de referință stabilită de administrator.

Studiind acest mecanism se poate pune întrebarea dacă Athena poate fi folosit ca mecanism pentru finanțarea unei ACE? Deși pare complicat mecanismul poate oferi niște variante de finanțare viabile, mai ales în cazul în care nu se poate constitui un buget pentru apărare în cadrul bugetului UE. Ca urmare, mecanismul poate permite o flexibilitate mai mare, mai ales în perioada de debut a construcției instituționale a ACE când unele țări membre se pot arăta rezervate. Mai mult, în cazul în care alte țări terțe intenționează să participle la ACE mecanismul descris mai sus poate oferi posibilitatea concretă și rapidă de a participa la finanțarea ACE.

Cu toate avantajele oferite de Athena este evident că pentru a putea beneficia de o instituție europeană în adevăratul sens al cuvântului, ideal ar fi ca finanțarea ACE să se producă printr-un buget pentru apărare parte a bugetului general al UE.

c. Structuri politico-militare necesare, organică

Este dificil a previziona o configurație explicită a unei ACE încă din prezent, dar prin procesul de modelare instituțională avut în vedere putem să creionam structurile absolut obligatorii pentru funcționarea ACE. Dată fiind existența NATO și nevoia ca aceasta să-și continue misiunea, modelul propus este cel al armatei SUA, completat cu specificul european: denumiri, grade, înzestrare specifică. Doctrina organizarea, pregătirea, resursele, conducerea și educația, personalul și facilitățile vor trebui să fie subordonate obiectivelor asumate de UE.

Structuri politice. Pentru mecanismul politic de conducere al ACE poate fi folosit actualul mecanism de implementare a PSAC. Consiliul European fomat din șefii de stat și de guvern ar trebui să fie mandatat cu adoptarea deciziilor de nivel politic prin hotărâri adoptate după modelul PSAC. Deciziile referitoare la PSAC sunt luate de către Consiliul European în unanimitate. Propunerile de decizii ar urma să fie făcute de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Este important de stabilit care va fi rolul Președintelui Consiliului European în ceea ce înseamnă conducerea politică a ACE. Acesta poate îndeplini rolul comandantului politic, similar șefului de stat, al ACE, fiind ajutat de comisarul pentru apărare. Înaltul Reprezentant ar urma să aibă doar rol de edificare al politicilor generale în domeniul securității și apărării. Rolul Președintelui va fi stabilit prin mandat acordat de către Consiliu. Este important ca în caz de criză decizia implicare a ACE să poată fi adoptată fără reunirea Consiliului, urmând ca mai apoi, când situația o permită, să fie obținută o decizia a Consiliului și eventual al Parlamentului..

Important este de stabilit care ar putea fi rolul comisarului pentru apărare. În ceea ce privește poziția acestuia în cadrul instituțiilor de conducere ale UE acesta ar trebui să se găsească în cadrul Comisiei Europene subordonat nemijlocit Președintelui Comisiei. Ca urmare, Președintele CE va avea și obligații pe linia conducerii politice a ACE. Rolul comisarului pentru apărare ar trebui să se concentreze pe conducerea politică a instituției, promovarea de acte normative care să-i asigure bune funcționare, asigurarea bugetului și a celorlalte resurse, orientare pentru atingerea obiectivelor politic stabilite. Considerăm că parte din structurile politice existente la nivel SEAE responsabile cu PSAC ar trebui să se regăsească în cadrul noului comisariat pentru apărare, adică funcțiile și departamentele politice și cadrul zonei responsabile cu politica de securitate. Astfel, comisariatul pentru apărare va deveni un adevărat minister al apărării al UE. Acesta ar putea îngloba și celelalte structuri responsabile cu securitatea și apărarea: Centrul Satelitar European, Agenția Europeană de Apărare, Institutul European de Studii de Securitate și Colegiul European de Securitate și Apărare. Ca for consultativ și de codecizie poate fi înființat Comitetul miniștrilor apărării. Acesta poate sprijinii deciziile politice ale comisarului.

Structuri militare. Structura militară de conducere strategică. Trebuie subliniat că deja SEAE înglobează deja parte din structurile care ar putea fi transferate către ACE: Comitetul Militar al UE (compus din șefii statelor majore generale ale armatelor țărilor mambre UE), Departamentul pentru Planificare și Managemntul Crizelor, Statul Major, Centrul Operațional. În figura alăturată pot fi observate și componenetele acestor departamente. Se poate observa că acestea reprezintă componentele esențiale ale oricărei structuri de conducere strategică a unei armate: Planificare și Capabilități, Intelligence, Operații, Logistică și Sistemul de Comunicații și Informații.

Această structură cu valoare strategică va avea rolul de conducere efectivă a ACE, inclusiv la campanie. Conducerea acesteia va trebui încredințată unui comandat suprem, militar, numit de către Consiliul European la propunerea comisarului pentru apărare, avizat de comitetul miniștrilor apărării. În prezent funcția similară din cadrul SEAE este cea de Director General al Statului Major al UE (EUMS).

Structura de Conducere operativă întrunită – tip JOINT. Această structură va avea rolul de a conduce efectiv ACE pentru atingerea obiectivelor operative stabilite. Va avea în subordine comandamente pentru Forțele Terestre, Aeriene, Navale, Forțe Speciale. Fiecare dintre acestea va avea în compunere mari unități de tipul Corpurilor de Armată, Diviziilor, Brigăzilor, Batalioanelor (similare), organizate în unități combatante (cercetare, infanterie, tancuri, elicoptere de atac), unități de sprijin luptă (artilerie, geniu, CBRN), și unități se sprijin (logistică, mentenanță, infrastructură). Pentru tipul de organigramă al fiecărei astfel de structuri se va avea în vedere: folosirea unor modele europene viabile și interoperabilitatea cu NATO.

DOTLMPF-I. DOTMLPF-I este un construct de rezolvare a problemelor pentru a evalua capacitățile actuale și gestionarea schimbării. În cazul nostru conceptul poate fi folosit pentru gestionarea înființării ACE. Folosirea elementelor DOTMLPF-I permite formarea unei ACE cu caractristici care să-i permită oatingerea obiectivelor asumate.

Doctrina: considerăm că acest set de documente sunt primordiale pentru stabilirea modului în care ACE își ca atinge obiectivele. Aceasta va stabili și procedurile pentru o operațiune complexă în război. Pentru a obține eficiență este nevoi ca fiecare tip de structură și armă a ACE să aibă propria doctrină acestea urmând a fi transmise prin intermediul programelor de formare.

Organizare: este esențială necesitatea organizării care vine de la recunoașterea că procesul de comunicare strategică necesită doctrină și susținere. Organizarea presupune modul în care ACE se organizează să lupte în structuri militare capabile să-i permită atingerea obiectivelor. Referitor la organizre trebuie subliniat faptul că înființarea unei ACE în mai multe etape presupune și transformarea treptată a acestor structuri. Cert este că structurile vor trebui să aibă o organică similară, indiferent de locul de dislocare. Actualele Battle Group-uri deși au fost înființate folosindu-se o organică similară pentru toate acestea, se poate observa că sunt influențate de specificul național, forța acestora variind funcție de caracteristicile unităților puse la dispoziția UE pentru a forma BG-uri apte să desfășoare misiuni de tip Petersberg.

Pentru conducerea operativă vor trebui înființate Comandamente pentru Forțele Terestre, Aeriene, Navale, Forțe Speciale. Acestea vor avea sarcina implementării conceptelor doctrinare, a asigurării resurselor a conducerii operative prin structuri de comandament capabile să conducă campania.

Structurile Tactice de nivelul Corp de Armată, Divizie, Brigadă, Batalioane (similare pentru forțele aeriene și navale) vor avea sarcina conducerii nemijlocite a trupelor. Modelul acestora trebuie să ofere o interoperabilitate cu structurile NATO.

Pregătirea (Training): cum se desfășoară pregătirea militarilor și unităților pentru a forma structuri cu o valoare combativă ridicată. Trebuie specificat că, capacitatea de luptă a ACE este dată de suma dintre puterea de luptă și moral, iar puterea de luptă este determinată la rândul său de calitatea forțelor și de doctrină (instruirea este parte integrantă a doctrinei). Se poate observa că elementul primordial în edificarea unei ACE puternice este dat de nivelul de pregatire a resursei umane de care dispune. Pentru aceasta trebuie acoperite toate palierele: recrutare, selecție, formare, pregătire continuă, gestionare resurse umane.

Recrutarea și selecția: pentru a forma o ACE din cetățeni europeni considerăm că este absolut necesară crearea unor structuri de recrutare la nivelul fiecărui stat, regional, la nivelul fiecărei regiuni de raportare a UE de tipul NUTS 2, pentru asigurarea acoperiiri totale a teritoriului UE și asigurarea egalității de șanse a tuturor cetățenilor europeni. Aceste birouri pot fi investite și cu activitatea de promovare dar și cu cea de selecție inițială a candidaților. Selecția finală va putea fi făcută la nivelul instituțiilor de formare. Ideal pentru o astfel de construcție instituțională care-și propune și funcții privind unitatea și identitatea europeană, ar fi ca personalul să fie recrutat pe baza apartenenței la cetățenia europeană nu național. Criteriile unice, care să asigure transparența și egalitatea de șanse pot contribui la recrutarea unui personal motivat profesional, intrinsec cu o conștiință civică de tip european ridicată.

Formarea: pentru că formarea reprezintă etapa 1 a procesului de pregătire continuă a mresurselor umane a ACE aceasta ar trebui să se desfășoare în instituții proprii pe nivele de pregătire și pe corpuri. Este important ca în procesul de formare specificitatea europeană a ACE să fie scoasă în evidență, pentru întărirea spiritului de corp și de apartenență a indivizilor la instituție. Formele de pregătire și instituțiile de formare vor putea fi stabilite după negocieri naționale, purtate de specialiști dar fără ca palierul național să prevaleze celui funcțional. Sistemul de formare a personalului militar indiferent de nivelul ierarhic devine astfel determinant în uniformizarea pregătirii, a eficientizării actului de conducere și de ducere a acțiunilor de luptă. Singura dezbatere care ar putea creea controverse ar fi a limbii oficiale folosite în interiorul ACE. Apreciez ca limba engleză ar fi cea mai potrivită dat fiind stadiul actual al cunoașterii limbii engleze la nivel european cât și folosirea acesteia în cadrul NATO. 38% din cetățenii europeni au cunoștiințe de limba engleză față de 12% franceză, 11% spaniolă, 11% germană. Pot fi folosite Modelele oferite de Legiunea Străină franceză, armata elvețiană și chiar armata SUA. Ca urmare, formarea va ține cont de nevoia de interoperabilitate la nivel NATO. Instituțiile de formare existente vor putea fi folosite cu condiție respecializării lor și eliminării specificului național din acestea. Acest sistem va permite formarea graduală a unei identități europene.

Pregătirea continuă: aceasta ar urma să se desfășoare atât în centre de pregătire adr mai ales în cadrul unităților. Va avea un rol esențial în întărirea spiritului de corp dar și în crearea unei identități profesionale puternice.

Înzestrarea (Material): reprezintă absolut toate echipamentele și resursele materiale necesare pentru a dota forțele astfel încât să poată funcționa în mod eficient. Apreciez că esențial pentru definirea UE ca jucător de primă mărime la nivel global ar fi constituirea unei flote capabile să transporte și să susțină o forță expediționară la mare distanță și o flotă aeriană competitivă. Proiectul anglo-francez de construire a unor mari portavioane, de tipul „Queen Elizabeth” poate fi însușit și finanțat de UE. Forța amfibie poate fi construită în jurul programului francez „Mistral”. Forța aeriană beneficiază de programe de avangardă (Eurofighter, Rafale, Gripen) chiar dacă unii dintre europeni au optat pentru avioane americane. Programele nucleare francez și britanic pot fi finanțate european pentru dobândirea unor capabilități nucleare comune. Deja UE are un program satelitar și unul spațial pe care le poate dezvolta în favoarea ACE. Menținerea bazelor aero-navale la mare distanță devine o necesitate pentru protejarea căilor de aprovizionare cu resurse. Oricum industria de apărare europeană are capacitatea de a produce orice tip de tehnică militară la cel mai înalt nivel mondial. Programele de tipul pooling and sharing pot veni în sprijinul înzestrării cu echipamente furnizate în special de industria europeană de apărare. O importanță deosebită o are uniformizarea tehnicii de luptă, de aceea considerăm că înzestrarea ar trebui să se producă cu tehnica cea mai avansată în baza unor proiecte comune cum ar fi cele prezentate mai sus.

Conducere și educație: este important de subliniat că actul de conducere pentru a fi eficient trebuie să beneficieze de personal înalt calificat și selecționat pe criterii de eficiență managerială. Selecția și promovarea liderilor pe criterii de performanță este esențială pentru viabilizarea funcționării ACE, dar mai ales pentru atingerea obiectivelor asumate de instituție. Pregătirea liderilor trebuie să înceapă de la lider de echipă la general de 4 stele. Asumarea unor valori morale înalte, însoțite de o conștiință civică și de apartenență la UE și la valorile acesteia, se pot atinge printr-un proces educativ continuu. Dezvoltarea profesională trebuie să fie continuă.

Personal: Întrebarea care se pune referitor la personal este legată de disponibilitatea de a înrola sub drapelul ACE oameni calificați pentru misiuni pe timp de pace, de război, precum și pentru diverse operațiuni de urgență. Acest deziderat se poate obține atât prin procesul de recrutare, selecție și formare cât și prin crearea unui cadru motivant de evoluție pentru membrii organizației. Prestigiul ACE se va restrânge asupra membrilor acesteia și implicit asupra perscepției internaționale a supra UE.

Facilități: proprietati imobiliare; instalații și facilități industriale care sprijină forțele. Referindu-ne la cele care vor fi deținute de ACE putem spune că o parte vor putea fi obținute prin transfer de la armatele naționale (deja o parte bune din facilități sunt transferate de armate către administrații), altele prin achiziții, închirieri, sau folosire în comun cu armatele naționale.

d. Cooperarea cu NATO și SUA

Chiar dacă UE va dezvolta structuri de apărare comune rolul NATO nu poate fi schimbat. Aceasta va rămâne și în continuare structura politico-militară pe care se va baza securitatea europeană. Afirmăm acest lucru întrucât considerăm că UE cât și SUA fac parte din spațiu de civilizație, cel euroatlanic, că împărtășesc același set principal d evalori și au în mare parte aceleași obiective. UE nu trebuie să devină un concurent al SUA ci un partener în rezolvarea afecrilor internaționale. Spațiul de securitate european trebuie să fie integrat în continurae în cel euroatlantic lucru care va vdetermina o prezentță americană permamentă în Europa. Acest lucru va crea stabilitate, chiar dacă aceasta este obținută prin descurajarea potențialilor adversari. Dată fiind preponderența SUA în cadrul NATO am preferat o analiză comună asupra acestor aspecte. ACE va face parte din NATO și implicit va coopera cu SUA în cadrul Alianței. Nivelul de conducere politică nu va suferi nicio modificare iar cel militar se va realiza la nivelul conducerii ACE cu omologii SUA/NATO. În ceea ce privește structurile militare care sunt puse la dispoziția NATO de către europeni acestea pot proveni din cadrul ACE încă de la început. Treptat, contribuțiile naționale la NATO vor fi înlocuite cu cele europene. Se va obține astfel o interoperabilitate sporită, dat fiind nivelul superior de finanțare a ACE față de majoritatea armatelor naționale. Se va pune problema participării la misiuni NATO a țărilor nemembre NATO dar membre UE (Austria, Finlanda, Suedia, Cipru, Malta, Irlanda). Acestea se pot rezolva prin tratate individuale sau prin reconsiderarea interesului NATO privind extinderea.

e. Relația ACE – armate naționale

Considerăm că armatele naționale pot fi păstrate ca element de prezervare a suveranității naționale prin susținerea intereselor naționale altele decât cele comune europene dar și ca element de generare a forțelor ACE. Întrucât renunțarea la armata națională pare în prezent un deziderat exterm de greu de obținut, este de preferat ca o perioadă de timp armatele naționale, restructurate și reduse ca efective, să funcționeze paralel cu ACE. Acestea pot fi integrate în strategia mai largă de asigurare a securității europene. Mărimea și finanțarea acestora va rămâne atributul statelor naționale. Totodată armatele naționale pot fi folosite ca structuri de generare și regenerare a forțelor ACE. În primii 20 de ani armatele naționale vor fi furnizorii a celei mai mari părți din membrii ACE. De asemenea, armatele naționale vor putea furniza modelele cele mai viabile de DOTMLP pentru alegerea celor mai indicate politici, structuri și doctrine pentru buna funcționare a ACE.