MODEL PRACTIC DE CONSOLIDARE A C ONTURILOR LA NIVELUL UNUI GRUP [631480]
1
UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ
Facultatea de Relații Comerciale și Financiar – Bancare Interne și Internaționale
Specializarea Gestiunea și Auditul Afacerilor
MODEL PRACTIC DE CONSOLIDARE A C ONTURILOR LA NIVELUL UNUI GRUP
DE SOCIET ĂȚI. SISTEMUL CONTABIL DIN ROMÂNIA ȘI ARMONIZAREA
ACESTUIA LA NIVEL EUROPEAN ȘI INTERNA ȚIONAL
Coordonator științific:
Lector univ dr Alice Tinta
Absolvent: [anonimizat]
2018
2
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: STUDIU TEORETICO-METODOLOGIC
1.1. Noțiuni contabile de bază privi nd situațiile financiare individ uale
1.1.1. Utilizatorii situațiilor financiare
1.1.2. Obiectivele situațiilor financiare
1.1.3. Caracteristici calitative în întocmirea situațiilor financiare
1.2. Noțiuni generale privind gr upurile de întreprinderi
1.2.1. Definiția grupurilor de întreprinderi
1.2.2. Tipuri de legături într e componentele grupului
1.3. Definirea situațiilor financiare consolidate
1.3.1. Noțiunea de consolidare – definiție, rolul și locul acesteia în sistemul de
informare financiară privi nd grupurile de întreprinderi
1.3.2. Situații financiare consolidate ca instrument de gestiune a gru purilor de
societăți
1.3.3. Situații financiare consolidate ca instrument de informare a te rților
1.3.4. Limitele de informare ale conturilor consolidate
1.4. Concepte specifice situațiilor financiare consolidate
1.4.1. Controlul – Criteriu central pent ru existența unui grup; tipuri de control,
procentaj de control si procentaj de interes
1.4.2. Tehnicile de consolidare
1.4.3. Etapele de consolidare
1.5. Aspecte teoretice privind metode le de consolidare ale conturilo r
1.5.1. Prezentare generală a metodelor de consolidare
1.5.2. Metoda integrării globale
1.5.3. Metoda integrării proporționale
1.5.4. Metoda punerii în evidență
1.6. Norme și reglementări contabil e prinvind situațiil e financiare consolidate
1.6.1. Standardele contabile americane
1.6.2. Standardele contabile în Uniunea Europeană
1.6.3. Standardele internaționale de Raportare Financiară
1.6.4. Standardele contabile în România
CAPITOLUL II: PREZENTAREA SOCIETĂ ȚILOR TRANSGAZ S.A. și ROMGAZ
S.A.
2.1. Societatea TRANSGAZ S.A.
2.1.1. Date generale și de iden tificare; Scurt istoric
2.1.2. Obiect de activitate
2.2.Societatea ROMGAZ S.A.
2.2.1. Date generale și de iden tificare; Scurt istoric
2.2.2. Obiect de activitate
CAPITOLUL III: STUDIU PRACTICO-A PLICATIV PRIVIND CONSOLIDAREA
SITUAȚIILOR FINANCIARE ALE SOCIET ĂȚILOR TRANSGAZ S.A. ȘI ROMGAZ
S.A.
3.1. Întocmirea si prezentarea situațiilor financiare con solidate
3
3.2. Formatul bilanțului consolid at și al contului de prof it și pierdere consolidat
3.3. Conținutul notelor explicat ive la situațiile financia re anuale consolidate
3.4. Raportul consolidat a l administratorilor
3.5. Auditarea situațiilor fina nciare anuale consolidate
3.6. Aprobarea, semnarea și pub licarea situațiilor financi are anuale consolidate
CAPITOLUL IV: CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE
4
INTRODUCERE
În sfera economică a lumii se intâlnesc atât agenți economici c are iși execută
activitatea ca entităț i juridice independente cât și de grupuri de societăți legate între ele atat
din punct de vedere economic cât ș i financiar, sub controlul sa u influența societății-mamă.
Pentru a rezista concurenței , dar și din dorința de a obține p erformanțe mai bune pe
termen lung, întreprinderile se pot orienta spre diverse compor tamente dintre care vom reține
doar pe cele care vizează dezvoltarea internă sau dezvoltarea e xternă. În cadrul primului tip,
creșterea activelor corporale și necorporale ale întreprinderii , diversificarea producției prin
crearea de noi produse sînt îns oțite, cel mai adesea, de un pro ces de descentralizare a
structurilor administrative car e poate conduce, în final, prin restructurări, la apariția unor
entități distincte, independent e din punct de vedere juridic.
Cel de-al doilea tip de comporta ment presupune, în principal, p reluarea controlului
asupra întreprinderilor care să permită pătrunderea pe o nouă p iață aflată, eventual, într-o țară
străină, creșterea puterii de negociere pe această piață și, nu în ultimul rînd, o posibilă
reducere a obligațiilor fiscale.
În urma acestui tip de comportament, se poate ajunge ca legătur ile create între
întreprinderi să conducă la apa riția unor grupuri întreprinderi . Grupul , în acest sens, este
ansamblul constituit de o societate numită societate mamă (sau dominantă) și una sau mai
multe alte întreprinderi pe care prima societate le controlează .
Societățile din cadrul grupul ui, fiind independente din punct d e vedere juridic realizează
fiecare situații financiare potri vit reglementărilor specifice fiecărei țări.
Informațiile oferite de situațiile financiare anuale individual e ale societăților care fac
parte din grup sunt și nu sunt suf iciente și relevante, deoarec e nu permit apreciere exactă a
situației economico-financiare a grupului. Situațiile financiar e individuale nu reflectă
activitatea comună a diferi telor societ ăți din grup.
Consolidarea este o tehnică care permite prezentarea unică a co nturilor unui ansamblu
de societăți, independente di n punct de vedere juridic, dar leg ate financiar sau care depend de
un centru de decizie comun (societatea-mamă). Aceasta tehnică o feră prezentarea situațiilor
financiare ca și cum ar fi vorba de o singură societate.
5
CAPITOLUL I: STUDIU TEORETICO-METODOLOGIC
1.1. Noțiuni contabile de bază
1.1.1. Utilizatorii situațiilor financiare
Uneori, discuția despre utilizator ii situațiilor financiare se suprapune pe discuția
despre utilizatorii informațiilo r contabile. Această abordare p leacă de la o confuzie: situațiile
financiare nu conțin decât inform ațiile pe care le poate produc e contabilitatea. Accesul la
(aproape) toate informațiile c ontabilității este limitat la per soanele din interiorul entității
(câteodate și din exteriorul acesteia) ale căror poziții în org anigramă le permite acest lucru.1
Utilizatorii situațiilor financiare conform IFRS se impart în d ouă categorii: prima
categorie referindu-se la întocm irea și prezentare a situațiilor financiare, iar a doua categorie
referindu-se la raportarea financiară.2
Utilizatorii situațiilor financiare din prima categorie sunt: i nvestitorii, angajații,
creditorii financiari, furnizorii și alti creditori comerciali, clienții, guvernul și instituțiile sale,
publicul, iar cei care fac parte din a doua categorie sunt: inv estitorii existenți și potențiali,
împrumutătorii și alți creditori.
Nevoile utilizatorilor sunt urmatoarele:
a) Investitorii – ofertanț ii de capital și cons ultanții lor sunt p reocupați de riscul inerent
tranzacțiilor și de beneficiul a dus de investițiile lor. Ei au nevoie de informații pentru
a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă. A cționarii sunt interesați
și de informațiile care le perm it să evalueze capacitatea între prinderii de a plătii
dividende;
b) Angajații – personalul angajat și grupurile lor representative (sindicate etc.) sunt
interesate de informația privi nd stabilitatea și profitabilitat ea întreprinterilor lor.
Aceștia sunt interesați și de informațiile care le permit să ev alueze capacitatea
întreprinderilor de a oferi rem unerații, pensii și alte avantaj e, pecum și oportunități
profesionale;
c) Creditorii financiari – sunt interesați de informațiile care le permit să determine dacă
împrumuturile acordate și dobânzil e aferente vor fi rambursate la scadență.
d) Furnizorii și alți creditori com erciali – sunt interesați de in formațiile care le permit să
determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la s cadență. Creditorii
comerciali sunt probab il interesați de o î ntreprindere pe o per ioadă mai scurtă decât
creditorii financiari, numai dacă nu sunt dependenți de continu area activității
întreprinderii ca pr incipal client.
e) Clientii – sunt interesați de informații despre continuitatea a ctivității unei întreprinderi
în special atunci când au o cola borare pe termen lung cu întrep rinderea respectivă.
f) Guvernul și instituțiile sale – s unt interesate d e alocarea res urselor și implicit, de
activitatea întreprinderilor. Aceștia solicit informații și pen tru a reglementa activitatea
întreprinderilor, pentru a deter mina politica fiscal și ca bază pentru calculul venitului
national și al altor indicatori statistici similari;
g) Publicul – întreprinderile inf luențează publicul într-o varieta te de moduri: de exemplu
întreprinderile pot avea o cont ribuție substanțială la economia locală prin colaborarea
cu furnizorii locali; situațiile financiare pot ajuta publicul prin oferirea de informații
1
2
6
despre evoluția recentă și tendințele legate de prosperitatea î ntreprinderii și sferei
activităților acesteia. Responsabilitatea principal de a întocmi și de a prezenta situa țiile financiare ale
întreprinderii revine conducerii acesteia. Managerii întreprind erilor sunt interesați și de
informațiile cuprinse în situațiile financiare, chiar dacă au a cces la informații financiare și de
gestiune suplimentare, care ajut ă la înfăptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor și
de control.
3
1.1.2. Obiectivele situațiilor financiare
Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre entitatea
raportatoare. Aceste informații se referă la resursele entităț ii, la proveniența acestor resurse,
la eficiența cu care conducerea fi rmei și-a îndeplinit responsa bilitățile în uti lizarea acestor
resurse.
Acestea au rolul de a furniza o informație utilă în luarea unor decizii economice.
Conturile consolidate, care și e le fac parte din aceste situați i financiare, se circumscriu acestui
obiectiv. În acest cadru general conturile consolidate se consideră ca av ând două obiective strâns
legate între ele: – pe de o parte, ele sunt un eleme nt indispensabil pentru infor marea internă a grupului, adică
un instrument de gestiune; – pe de alta parte, ele sunt un ele ment foarte util pentru info rmarea externă a terților.
La începutul existenței lor, une le din grupurile de societăți î și stabileau conturi
consolidate pentru nevoile de ge stiune sau la cererea societăți lor mamă străine. Apoi,
obligația publicării conturilor c onsolidate a condus la dezvolt area informației financiare
consolidate. De la această obliga ție juridică, a apărut interes ul pentru conturile consolidate,
legat de informația internă ce o conțin, conturile consolidate de publicat nefiind decât
rezultatul manifestării acestuia.
4
1.1.3. Caracteristici calitative în întocmirea situațiilor financiare
Caracteristicile calitative sunt atributele care determină util itatea informațiilor oferite
de situațiile financiare. Conform OMFP 1802/2014, acestea se im part în caracteristici
calitative fundamentale și caract eristici calitative suplimenta re.
Din categoria caracteristicilor calitative fundamentale fac par te:
a) Relevanța – o calitate esențială a informațiilor furnizate de s ituațiile financiare este
aceea că ele pot fi ușor înțelese de utilizatori. În acest scop , se presupune că
utilizatorii dispun de cunostințe s uficiente privind desfășurar ea afacerilor și a
activităților economice, de noțiuni de contabilita te și au dori nța de a studia
informațiile prezentate cu diligen țele cuvenite. Totuși, inform ațiile asupra unor
probleme complexe, care ar trebui incluse în situațiile financi are datorită relevanței lor
3
4
7
în luarea deciziilor economice , nu ar trebui excluse doar pe mo tivul că ar putea fi prea
dificil de înțeles pentr u anumiți utilizatori.
Informațiile financiare sunt relevante dacă au capacitatea de a ajuta utilizatorii
în luarea deciziilor. Această condiție este î ndeplinită dacă in formațiile financiare au
valoare predictive, valoare de c onfirmare sau ambele. Se consid eră că o informație are
valoare predictivă dacă poate fi utilizată ca data de intrare c redibilă în previzionarea
indicatorilor viitori de către utilizatori. Valoarea de confirm area a informațiilor
financiare este în strânsă legătură cu valoarea lor predictivă. De exemplu, informațiile
privind performanțele actuale s ervesc pentru realizarea de prev iziuni ale
performanțelor viitoare și pot f i, în același timp, comparate c u previziunile făcute
anterior pentru perioada curentă . Toate firmele cotate stabiles c bugete pentru
exercițiul următor, bugete făcute publice și comparate de anali ști cu propriile
previziuni. Dat fiind faptul că fi rmele cotate raportează infor mații în fiecare trimestru,
pe măsură ce apar aceste date tri mestriale, previziunile pentru exercitiul în curs sunt
ajustate pentru a fi aduse cât mai aprope de realitate.
Relevanța are sens în condițiile în care se ține seama de pragu l de semnificație
în prezentarea informațiilor fina nciare. În acest context, info rmațiile sunt
semnificative dacă absența lor sau prezentarea lor eronată ar p utea influența deciziile
utilizatorilor. Astfel, pragul de semnificație este un aspect a l relevanței bazat pe natura
și/sau pe mărimea elementelor la care se referă informațiile ra portate de entitate și
depinde de situația particular a fiecărei entități în parte.
b) Reprezentarea exacta (fidelă) – s e consider că situațiile finan ciare anuale descriu
fenomene economice de o manieră exacta, dacă descrierea respect ive este completă,
neutră și fără erori.
Descrierea complete presupune inclu derea în situațiile financia re a tuturor
informatiilor necesare pentru ca un utilizator să înteleagă fen omenul descris, inclusive
explicațiile necesare.
Neutralitatea impune ca selecția și prezentarea informațiilor d e publicat să nu
sufere influențe, adică să nu apa ră denaturări, ponderări, acce ntuări sau manipulări de
vreun fel, astfel încât informațiile financiare să fie primate favorabil sau nefavorabil
de către utilizatori.
Reprezentarea fără erori înseamnă că nu ar trebui să existe ero ri sau omisiuni
în descrierea fenomenelor, iar p rocedurile create și aplicate p entru a obține
informațiile raportate sunt și ele fără erori.
Relevanța și reprezentarea ex acta pot fi amplificate de alte p atru caracteristici
calitative: comparabilitatea, ve rificabilitatea , oportunitatea și inteligibilitatea. Aceste
caracteristici suplimentare trebuie maximizate în măsura în car e acest lucru este posibil.
Totuși, caracteristicile calitative amplificatoare (individual sau în grup) nu pot face
informațiile utile dacă respectivele informații sunt irelevante sau nu sunt reprezentate exact.
a) Comparabilitatea – una dintre act iunile curente ale unui utiliz ator de situatii financiare
poate fi comparabilitatea informațiilor furnizate de entități p entru perioade diferite
(comparații în timp), dar și compararea indicatorilor aferenți mai multor entități.
Consecvența, desi este legată de c omparabilitate, nu este ident ică cu aceastea.
Comparabilitatea este scopul; consecvența ajută la atingerea sc opului.
b) Verificabilitatea – conform OM FP 1802/2014, verificabilitatea e ste caracteristica prin
care observatori independenți, dif eriți și în cunoștință de cau ză pot ajunge la un
8
consens cu privire la faptul că o anumită descriere este o repr ezentare exactă.
Verificabilitatea ajută utilizat orii în asigurarea că informați ile reprezintă exact
fenomenele economice pe care îș i propun să le reprezinte. Verif icabilitatea poate fi
directă sau indirectă.
Verificabilitatea directă se referă la verificarea unei valori sau a altor
reprezentări prin observare dir ectă, de exemplu, prin numărarea banilor. Verificarea
indirectă se referă la verificar ea intrărilor pent ru un model, o formulă sau o altă
tehnică și la recalcularea rezu ltatelor prin utilizarea aceleia și metodologii.
c) Oportunitatea – informațiile financiare trebuie să fie accesibi le utilizatorilor cât mai
repede, astfel încât aceștia să poată lua deciziile potrivite l a timp. Cu cât informația
este mai veche, cu atât este mai puțin utilă.
d) Inteligibilitatea – ac easta este asigurată dacă informațiile co ntabile (financiare) sunt
clasificate, caracterizate și prezentate în mod clar și concis. Prezentarea rapoartelor
financiare trebuie astfel efectua tă încât să permit întelegerea de către diferitele
categorii de utilizatori a informațiilor cuprinse în aceasta.
1.2. Noțiuni generale privind grupurile de întreprinderi
Derularea afacerilor prin intermediul grupurilor de întreprinde ri este o practică destul
de curentă. Crearea și dezvoltarea de grupuri/cu filialele/într eprinderi asociate în aceeași țară
sau în activități diferite poa te conduce la performanțe mai bun e, la condiții mai bune de
desfașurare a unor activități. C ontabilitatea a fost nevoită să -si adapteze intrumentele pentru a
contribui la obținerea unor infor mații financiare corecte și cr edibile la nivelul grupului.
1.2.1. Definiția grupurilor de întreprinderi
Pentru a rezista concurenței, d ar și din dorința de a obține pe rformanțe mai bune pe
termen lung, întreprinderile se pot orienta spre diverse compor tamente dintre care vom reține
doar pe cele care vizează dezvolta rea internă sau dezvoltarea e xternă. În cadrul primului tip,
creșterea activelor corporale și necorporale ale întreprinderii , diversificarea producției prin
crearea de noi produse sînt însoțite, cel mai adesea, de un pro ces de descentralizare a
structurilor administrative care poate conduce, în final, prin restructurări, la apariția unor
entități distincte, independente din punct de vedere juridic. C el de-al doilea tip de
comportament presupune, în principal, preluarea controlului asu pra întreprinderilor care să
permită pătrunderea pe o nouă pia ță aflată, eventual, într-o ța ră străină, creșterea puterii de
negociere pe această piață și, nu î n ultimul rînd, o posibilă r educere a obligațiilor fiscale.
În urma acestui tip de comportament, se poate ajunge ca legătur ile create între
întreprinderi să conducă la apa riția unor grupuri întreprinderi . Grupul, în acest sens, este
ansamblul constituit de o societate numită societate mamă (sau dominantă) și una sau mai multe
alte întreprinderi pe care prima societate le controlează. Stru ctura de grup poate oferi
întreprinderilor avantaje cons iderabile în raport cu alte struc turi:
a) structura de grup permite societății mamă un control asupra unui capital mai mare
decât cel investit de ea ;
b) structura de grup oferă posib ilități mai bune de organizare;
c) structura de grup permite accesul la împrumuturi mai mari; d) prin structura de grup se f acilitează o mai bună circulație a capitalurilor;
9
e) structura de grup permite, în ge neral, să se plătească mai p uține impozite .
Apariția grupurilor poate avea loc ca urmare a unor operațiuni precum:
– achiziția de acțiuni sau părți sociale emise de diferite într eprinderi de către o firmă
care devine societate mamă; – înființarea de societăți ca asociat sau acționar majoritar sa u unic;
– încheierea de acorduri de asociere cu alte întreprinderi.
Preluarea controlului asupra unor întreprinderi care devin apoi filiale este, așa cum am
arătat deja, o componentă a poli ticii de creștere externă a uno r grupuri. Motivațiile principale
care stau la baza creării de grupuri sunt:
– integrarea orizontală și/sau verticală a afacerilor; integrarea orizontală constă în
combinarea unor întreprinderi din același sector de activitate, în timp ce integrarea
verticală constă în achiziția d e întreprinderi care reprezintă furnizori sau clienți ai firmei
care cumpără;
– diversificarea activităților î n scopul mai bunei gestionări a r iscului aferent afacerilor
(cum ar fi, de exemplu, riscurile legate de ciclul de viață al produselor, de schimbările
de pe piață, de evoluția cursu lui de schimb valutar etc.);
– evitarea preluărilor ostile de către alte întreprinderi, în urm a unor oferte publice de
cumpărare sau de schimb;
– retragerea unor acționari sa u a unor manageri importanți.
În procesul de concentrare care conduce la formarea grupurilor, accentul cade pe
dimensiunea economică și mai puțin pe aspectele juridice izvora nd din dreptul de proprietate.
Ceea ce contează la nivelul grupurilor este, în primul rand, un itatea puterii de decizie pe care
se fondează acest tip de entitate.
1.2.2. Tipuri de legături într e componentele grupului
Controlul sau influența societății-mamă/investitorului asupra c elorlalte societăți se
poate exercta prin legături diverse
5: directă, indirectă, reciprocă , triunghilară, circular, radial
sau arborescentă și multi-grup.
Legătura directă apare atunci câ nd societatea-mamă este acționa r nemijlocit la alte
societăți:
Legătura indirectă presupune exe rcitarea controlu lui sau a infl uenței semnificative
prin intermediul uneia sau mai m ultor altor într eprinderi: o in treprindere aflată în raporturi de
dependență față de societatea dom inant este la rândul ei domina nt față de o a treia societate.
Ansamblul format de întreprinderile B și C reprezintă un subgru p al societății A.
5
10
Atunci când o întreprindere deține participați într-o alta și a ceasta din urmă are, la
rândul ei, participații în prima, se vorbește despre participaț ii reciproce (autoritate reciprocă):
Acest tip de relație se poate tr ansforma în autoritate circular ă, atunci când pe lanțul de
control intervin mai mult de o î ntreprindere, ca în diagrama ur mătoare:
Tipurile de autoritate simplă se pot combina astfel încât să re zulte situații mai
complexe precum:
a) Autoritate triunghiulară
b) Autoritate arborescentă
Asupra co-întreprinderilor se exercită un control în comun, adi că o autoritate în comun:
11
Societatea dominate (co-întrepr inderea sau asocierea în partici pație) este societatea-mamă.
1.3. Definirea situațiilor financiare consolidate
1.3.1. Noțiunea de consolidare – definiț ie, rolul și locul acesteia în sistemul de
informare financiară privi nd grupurile de întreprinderi
Consolidarea este o tehnică și/sau procedeu care permite prezen tarea unică a conturilor
unui ansamblu de societăți, independente – din punct de vedere juridic, legate însă financiar sau
depinzând de un centru de decizie comun. Ea permite prezentarea situațiilor financiare, a
bilanțului contabil și rezultatelor ansamblului de societăți, c a și când ar fi cazul unei singure
întreprinderi.
A consolida înseamnă a substitui suma titlurilor de participare care figurează în bilanțul
unei întreprinderi, cu partea din capitalurile proprii ale într eprinderii emițătoare, deținută de
întreprinderea consolidantă, inclusiv cu cota – parte din rezul tatul exercițiului financiar care
corespunde acestor titluri.
Practic, consolidarea conturilor se definește ca fiind un ansam blu de tehnici și
operațiuni care, în baza datelor din situatiile financiare indi viduale ale întreprinderilor supuse
consolidării conduc la stabilirea situatiilor financiare consol idate: bilanț, cont de profit și
pierdere, tabloul fluxurilor de numerar, situația modificării c apitalurilor, note – la nivelul
grupului.
1.3.2. Situații financiare consolidate ca instrument de gestiune a gru purilor de
societăți
Consolidarea înlesnește ges tiunea societăț ilor de grup.
Pentru aprecierea gestiunii filia lelor, conducătorii societății – mamă pot dispune – în funcție de
locul lor de implantare (în țară sau în străinătate), de reglem entările naționale și sectorul de
activitate – baze omogene, adică documente financiare stabilite pe baza acelorași principii. Este
ceea ce permite: – o descentralizare ce înlesnește dialogul într-un limbaj comun ;
– stabilirea de elemente prev izionale pe baze normalizate;
– controlul la nivelul societăț ii – mamă asupra bazei de docume nte fiabile;
– diagnosticul pe bază de informații fiabile.
În general, dispersia și numeroasele activități determină că ef ectuarea sintezei la nivelul
serviciului de consolidare din cadrul grupului să devină adesea deosebit de delicată. Ori,
realizarea procedurii consolidăr ii impune un circuit de informa ție normalizat, reglementat și
controlabil. Societat ea – mamă poate astfel:
– sa fixeze obiectivele ce revin f iecărei societăți din cadrul grupului, prevederile stabilite de
comun acord fiind evaluate în termeni omogeni;
– să evalueze performanțele soci etăților și să le compare între ele, inclusiv elementele
previzionale;
– să procedeze la sub-consolidăr i pe ramuri de activități.
12
Consolidarea aduce îmbunătăți ri privind cunoașterea grupului.
De o manieră complementară, or ganizarea consolid ării conturilor trebuie să perm ită
obținerea de analize specifi ce, în special privind:
– tabloul de finanțare consolidat;
– rezultatele pe ramuri de activ ități – când grupul exercită ac tivități de naturi foarte diferite,
putând astfel să evidențieze contribuția (pozitivă sau negativă ) a fiecărei ramuri, la
rentabilitatea globa lă a grupului;
– compararea raportului la nivelul fiecărei ramuri între rezult atul obținut și mijloacele utilizate
(de producție, finan ciare, etc.);
– rezultatele pe zone geografice.
În sfârșit, de o manieră mai globală, conturile consolidate și documentele care rezultă
din consolidare, permit conducerii grupului să înțeleagă mai bi ne:
– evoluția grupului – având în v edere cifra de afaceri, profitu l, investițiile, dezvoltarea pe ramuri
de activități sau pe zone geografice;
– situația financi ară a grupului;
– "greutatea" și rentabilitat ea globală a grupului în raport cu alte grupuri.
Consolidarea facilitează definirea marilor opțiuni la nivelul g rupului. Situatiile
financiare consolidate permit obținerea conturilor consolidate previzionale: informații privind
activitățile de bază previzionale, tabloul de finanțare consoli dat previzional, calculul
capacităților de autofinanțare consolidate previzionale, toate acestea permițând conducerii
grupului următoarele:
– definirea și cifrarea celor m ai importante opțiuni ale grupul ui;
– permanenta căutare a c elor mai bune finanțări;
– repartizarea de o manieră rați onală a resurselo r disponibile;
– dialogul cu societățile d in cadrul grupului.
1.3.3. Situații financiare consolidate ca instrument de informare a te rților
Conturile consolidate trebuie să fie considerate din ce în ce m ai mult adevăratele conturi
ale unei societăți etichetată ca șef al grupului. Astfel, confo rm Normelor ARB 51 ( Accounting
Research Bulletin – Buletin de ce rcetare ), în SUA situațiile c onsolidate sunt considerate ca
fiind mai semnificative decât cele individuale și în general ne cesare prezentării în mod sincer
a activității unei societăți de grup care are un interes financ iar direct sau indirect ce permite
controlul asupra altor societăți. Utilitatea conturilor consolidate, în materie de informație ext ernă, se concepe în înțelesul de
insuficiență a conturilor individuale ale societății – mamă și dificultățile de interpretare când
aceste conturi sunt simplu juxtapuse conturilor societăților di n cadrul grupului.
Insuficiența conturilor individua le ale societății – mamă.
Conturile societății – mamă, în mod individual, nu pot să infor meze corect "utilizatorii"
situațiilor financiare în ceea ce privește componența activelor din cadrul grupului sau a
rezultatelor reale. Spre exemplu, în Franța: – în bilanțul societății – mamă, titlurile de participare dețin ute sunt aduse la costul de achiziție,
ceea ce nu permite sa se cunoască cum au evoluat aceste investi ri, care sunt activele fiecărei
societăți din grup, care sunt m odalitățile de finanțare, etc.;
13
– în contul de rezultate, societatea – mamă nu integrează decât dividendele primite; aceste
dividende pot fi – și sunt cel m ai adesea – diferite de rezulta tele înregistrate;
– nu este posibil a se cunoaște de către o persoană externă, co nținutul conturilor consolidate ale
societății – mamă, respectiv dacă cifra de afaceri corespunde i ntegral vânzărilor către diverși
terți externi sau o parte importa ntă din aceasta este rezultatu l unui transfer de stocuri, etc.;
– nu este posibil a se ști dacă un profit important nu este con trabalansat printr-o pierdere de
aceeași mărime înregistrată la o altă societate din cadrul acel uiași grup.
Consolidarea permite o mai bună informare. Conturile consolidate permit a se prezenta:
a) pe de o parte, o informație de ansamblu studiată în mod deos ebit prin evaluări cu caracter
pur fiscal;
b) pe de altă parte, informații de care au nevoie analiștii sit uațiilor financiare:
– pentru finanțatori (bancheri sau privați), situatiile financi are consolidate permit
cunoașterea modului de adaptare a volumului de credite în funcț ie de nevoile reale și
posibilitățile de rambursare a grupului, precum și o primă apre ciere a riscurilor la care
se expun: dacă cel care împrumută este societ atea – mamă, contu rile consolidate indică
"fața" financiară a grupului, dim potrivă, daca este o alta soci etate din cadrul grupului,
ele pot să permită aprecierea privind susținerea financiară de către grup în caz de
faliment;
– asociații găsesc în situatiile financiare consolidate rezulta tul net al ansamblului
economic constituit de grup, capacitatea de autofinanțare (glob ală sau pe acțiune) –
elemente ce permit în cele mai bune condiții aprecierea potenți alului valoric al acestuia;
– analiștii financiari pot aprecia, pe baza informațiilor din s ituatiile financiare
consolidate, în mod diferit, rat ele privind rentabilitatea, cap acitatea de investire,
volumul afacerilor, etc.;
– alți terți, în special salariații, clienții, furnizorii, pot găsi în situatiile financiare
consolidate elemente proprii privind dimensiunea și importanța grupului, puterea și
potențialul său economic o-financiar, etc..
Necesitatea și utilitatea întoc mirii și prezentării conturilor consolidate ale unei
societății- mamă, derivă din lua rea în consider are a cel puțin două puncte de vedere:
Al datelor contabile
a) Patrimoniul
Situatiile financiare consolidate pun în evidență întreg patrim oniul a cărui responsabilitate o
are grupul. Acest patrimoniu poate fi reprezentat de fabrici de productie, bunuri imobiliare,
materiale sau chiar active financiare și este mult mai edificat or decât titlurile întreprinderilor
consolidate menționate în activ ul imobilizat al societății cons olidante.
b) Situația financiară Conturile consolidate prezintă toate creanțele și datoriile faț ă de terțe persoane exterioare
grupului care au incidență asupr a întreprinderilo r cuprinse în consolidare. În bilanțul societății
– mamă sunt evidențiate împrumuturile către celelalte întreprin deri din cadrul grupului. În
situatiile financiare consolidate, aceste creanțe și datorii in terne în cadrul grupului sunt
eliminate, fiind prezentate numai adevăratele (veritabilele) cr eanțe și datorii față de terți. În
acest mod, se poate constata adevărata stare de fapt a datoriil or față de creanțierii externi.
14
c) Rezultatele și activitatea
Cu ajutorul situatiile financiare consolidate se poate cuantifi ca mai ușor cifra de afaceri
realizată de către grup. Acest lucru este valabil și pentru rez ultate dat fiind unul din rolurile
conturilor consolidate de a pune în relief cota – parte din rez ultatele exercițiului a fiecărei
societăți care este atribuită gr upului, fie că aceste rezultate sunt distribuite, fie că ele sunt
menținute în rezervă (S acarin M. „Grupurile de societăți și rep ere ale interpretării conturilor
consolidate”, Ed. Economică, 2003). În situatiile financiare anuale a le unei societă ți consolidant e nu apar decât:
– rezultatul net legat de activitatea sa;
– dividendele filialelor (rezultat legat de exercițiile anterio are);
– provizioanele pentru deprecierea filialelor cu rezultate defi citare.
În rest rezultatul consolidat nu constată profiturile provenite din rezultate interne grupului:
dividende, adaosuri comerciale aplicate stocurilor ce provin de la o societate a grupului, plus-
valoarea aferentă cedărilor de active, etc. Al gestiunii grupului :
În situația în care grupul a achiziționat titlurile unei societ ăți consolidate, situatiile
financiare consolidate prevăd amortizarea diferenței de achiziț ie a titlurilor. Rezultatele
grupului trebuie să permită amor tizarea acestei diferențe de ac hiziție, în caz contrar viitorul
grupului ar putea fi pus în dificultate.
Invers, dacă o creștere externă realizată prin achiziția unor s ocietăți este reușită, situatiile
financiare consolidate permit observarea efectelor de pârghie c e pot reprezenta gestiunea
grupului în cauză.
Contabilitatea consolidata devine astfel, un mijloc util de inf ormare a utilizatorilor
interni și externi, oferind date privind situația patrimonială, financiară și a rezultatelor unui
grup.
Ea reprezintă, în același timp, un mijloc de gestiune, care per mite măsurarea rezultatelor
grupului și analiza rentabilității, funcție de diferite criteri i. Apare, astfel, posibilitatea
comparațiilor între grupuri și între societățile din cadrul gru pului, contabilitatea consolidată
fiind la originea unei politici și a unor decizii strategice pr ivind investițiile, sur sele de finanțare,
rentabilitatea grupului.
1.3.4. Limitele de informare ale conturilor consolidate
Situatiile financiare consolidate, sunt stabilite numai pornind u-se de la principiul –
raționament că grupul nu constituie decât o singură entitate. E le nu înregistrează deci, decât
operațiunile avute cu terții în raport cu grupul. Dimpotrivă, t oate operațiunile interne ale
grupului (vânzări de la filială la filială, împrumuturi de la s ocietatea mamă la filiale, etc) nu
apar în conturile consolidate și nu trebuie să aibă vreo influe nță asupra acestora.
Toate fluxurile interne între societatea – mamă și filialele sa le sunt eliminate în
consolidare: suprafaț a interioară a cercului este deci o zonă o pacă în această tehnică.
Ori, examinarea fluxurilor interne, este de un interes consider abil pentru a înțelege
strategia grupurilor. În consecinț ă studiul acestor entități nu poate fi limitat la singura
consultare a conturilor consolidat e ci trebuie completat și cu alte date intra-grup.
Așadar, un utilizator al situatiile financiare consolidate treb uie sa fie perfect conștient
de doua elemente:
– situatiile financia re consolidate nu sunt decât un instrument (de gestiune și
informare) printre alte instrumente;
15
– ele sunt un instrument ce com portă anumite limite care nu tre buie ignorate
ajungându-se astfel la c oncluzii eronate.
Ceea ce este valabil pentru inf ormația externă, trebuie reținut , legat de conturile
consolidate , îndeosebi următoarele:
– sunt cel mai adesea supuse unei convenții de bază a contabili tății care este aceea a
costurilor istorice;
– se pretează greu la studii comparative cu conturile altor gru puri, fiecare din acestea
având o situație particulară – u rmare activități lor și naturii diversificate;
– în șiruri pluri-anuale sunt foa rte greu de interpretat: grupu l nu este un ansamblu
"înghețat", în fiecare an perimet rul său mărindu-se sau restrân gându-se;
– sunt rezultatul componentelor dispersate a căror semnificație de ansamblu nu este
întotdeauna evidentă: în ceea ce privește informația externă, c ontribuția fiecărei
societăți sau ramuri de activitate nu apare întotdeauna. Astfel , când se calculează
capacitatea de autofinanțare globala, interesant este de a ști dacă ea provine din
sectoarele aflate în dezvoltare sau din cele în regresie. De asemenea, analiza nu este înto tdeauna suficientă pentru a ap recia dacă grupul este
puternic și majoritar în sectoare le în expansiune sau invers. Î n sfârșit, conturile consolidate nu
pun în evidență decât îndatorir ea globală (mascând astfel struc turile de finanțare individuale).
De o manieră generală, ele pot, prin generalizare, ascunde punc tele slabe: sa dețină 90% dintr-
o ramură în regresie și 50% dintr-o ramură în expansiune, necon ducând la aceleași concluzii
dacă procentele ar fi fost inverse.
În concluzie, una din dificultățile în materie de situatii fina nciare consolidate este aceea
că fiecare utilizator caută să găsească în acestea o imagine a grupului, numai ca natura acestei
imagini nu este întotdeauna aceeași: economică pentru unii, fin anciară pentru câțiva,
patrimonială pentru alții… și câteodată aceleași trei element e deodată.
De unde, fără nici o îndoială, impor tanța care revine anexelor situatiilor financiare
consolidate. De o manieră genera lă, se poate considera ca, cont urile individuale și conturile
consolidate constituie elemente de informare complementară pent ru societatea – mamă.
DE AICI ADICA
1.4. Concepte specifice situațiilor financiare consolidate
1.4.1. Controlul – Criteriu central p entru existența unui grup; tipuri de control,
procentaj de control si procentaj de interes
Control – noțiunea de control po ate fi luată în franceză, iar a poi este echivalentă cu
verificarea sau, în sensu l britanic, cu puterea.
În limba de consolidare, controlu l este dat de puterea de a con duce politicile privind
funcționarea și finanțarea unei întreprinderi, astfel încât să poată beneficia de activitățile sale.
Nota specifică a definițiilor gr upului și ale componentelor sal e o reprezintă noțiunea
de control, la care se poate aj unge ca urmare a unei combinări de entități. În afară de
precizarea conținutului noțiunii de control în contextual defin irii activelor (la enumerarea
cruteriilor de recunoaștere a activelor), norma românească nu s tabilește un înteles general al
controlului în consolid are, mulțumindu-se să enumere situațiile în care se consideră că o
societate-mamă trebuie să întoc mească situații financiare conso lidate. Astfel, în principiu,
dacă se îndeplinește oricare dint re condițiile următoare, socie tatea-mamă are obligația de a
întocmi situațiile financiare consolidate:
16
a) Societatea-mamă deține majorita tea drepturilor de vot ale acțio narilor sau
asociațiilor într-o altă entitate, denumită filială;
b) Societatea-mamă este acționar sau asociat al unei filiale și ar e dreptul de a numi
sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrație, co nducere sau de
supraveghere ale acelei filiale;
c) Societatea-mamă este acționar sau asociat al unei filiale și ar e dreptul de a exercita
influență dominant asupra acele i filiale, în temeiul unui contr act încheiat cu
entitatea în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv, da că legislația aplicabilă
filialei permite asfel de contracte sau clauze;
d) Societatea-mamă este acționar sau asociat al unei entități și m ajoritatea membrilor
organelor de administrație, c onducere sau de supraveghere ale e ntității în cauză
(filială) care au îndeplinit aces te funcții în cursul exercițiu lui financiar, în cursul
exercițiului financiar precedent și până în momentul întocmirii situațiilor
financiare anuale consolidate, au fost numiți doar ca rezultat al exercitării
drepturilor sale de vot;
e) Societatea-mamă este acționar sau asociat al unei entități și d eține singură
controlul asupra majorității dr epturilor de vot ale acționarilo r sau asociaților acelei
entități (filială), ca urmare a unui accord încheiat cu alți ac ționari;
Pe de altă parte, în normele int ernaționale se acordă o mult ma i mare atenție acestei
noțiuni. În IFRS 10 Situații financiare consolidate (versiunea 2015 de pe site-ul UE) se
precizează că un investitor controle ază p entitate în care a in vestit, dacă și numai dacă sunt
îndeplinite în același tim p următoarele trei condiții.
a) Investitorul are autoritatea as upra entității în care s-a inves tit, adică are dreptul
efectiv de a conduce activitățile re levante ale entității deven ită filială;
b) Investitorul este expus unor randa mente variabile în virtutea p articipației sale în
entitatea devenită filială – a ltfel spus, drepturile investitor ului la rezultatele
entității controlate sunt varia bile (de exemplu, dreptul la div idende);
c) Investitorul are capacitatea de a-și exercita autoritatea asupr a entității în care s-a
investit pentru a influența nive lul remunerației (randamentului ) pe care o va obține
această entitate (de exemplu, de a vota nivelul dividendelor ce urmează a fi plătite
de entitatea în cauză.
Controlul rezultă deci din exercitarea unor drepturi. Controlul exclusiv se împarte în
două categorii: controlul de dr ept, când o entitate deține majo ritatea drepturilor de vot (peste
50%) – acesta intervine când inve stitorul este acționar, dar îș i exercită autorit atea într-un mod
mai complex, ca urmare a unor acor duri suplimentare; și control ul de fapt – când în virtutea
unui acord cu acționarii minorita ri, entitatea mamă, deși dețin e mai puțin de 50% din
drepturile de vot, este cea care stabilește politicile economic e și financiare ale filialei.
În afara grupului se regasesc entitățile controlate în comun, p recum și entitățile asupra
cărora se exercită o influență not abilă/semnificativa și entită ți asupra cărora influența este
limitată sau nu există.
Controlul în comun este reprezentat prin exploatări și asocieri în participație și apare
atunci când există un număr restrâ ns de acționari și nici unul dintre aceștia nu poate lua
decizii fără a-i consulta pe ceilalți.
17
Influența notabilă, în cazul ent ităților associate, apare atunc i când o societate deține
cel puțin 20% din drepturile de vot ale unei alte societăți, fă ră a exercita însă un control
exclusiv sau un control în comun.
Componența ansamblului consolidat este determinată de tipurile de control, exclusiv
și comun, și influența semnifica tivă exercitată de societatea-m amă asupra celorlalte societăți
din cadrul grupului. De fapt, cont rolul, exclusiv sau comun, și influența semnificativă
evidențiază o legătură de dependență între două societăți. Deși uneori această legătură poate
să fie de tip contractual, ea ar e la bază, înainte de toate, de ținerea drepturilor de vot care
permit exercitarea controlului. Măsurarea puterii controlului s e realizează cu ajutorul
procentajului de control.
Procentajul de control exprimă legătura de dependență, directă sau indirectă, care
există între societatea-mamă și o altă societate. El este expri mat în procentaj al drepturilor de
vot deținute de societatea-mamă. Pentru determinarea procentaju lui de control, se însumează
procentajul de control deținut di rect de societatea-mamă și pro centajele de control deținute de
toate societățile controlate exclusiv de societatea-mamă.
Procentajul de control deținut de o societate este un element c entral al operațiilor de
consolidare, deoarece el permite definirea perimetrului de cons olidare și determinarea
metodei de consolidare.
Deținerea unei părți din dreptu rile de vot nu trebuie să fie co nfundată cu deținerea
unei părți din capital. Astfel, pot să existe decalaje între pa rticiparea la capital și drepturile de
vot (de exemplu, atunci când exi stă acțiuni cu drept de vot dub lu sau/și acțiuni cu dividend
preferențial dar fără drept de vot). De asemenea, trebuie menți onat faptul că, în timp ce
drepturile de vot permit exercitarea unei anumite puteri în adu narea generală, deținerea unei
părți de capital evidențiază imp licarea financiară a unei socie tăți în cadrul altei societăți.
Această implicare financiară se determină cu ajutorul procentaj ului de interes.
Procentajul de interes exprimă c ota-parte de capital deținută, direct sau indirect, de
societatea-mamă în fiecare societate consolidată. Acesta este e gal cu suma procentajelor de
capital deținute, direct sau indi rect, de societatea-mamă în so cietatea consolidată.
Procentajul de interes stă la ba za repartizării capitalurilor p roprii și rezultatelor
societăților consolid ate în partea ce revine grupului și partea ce revine celor care sunt din
afara grupului (minoritarilor). D e asemenea, procentajul de int eres stă la baza efectuării
înregistrărilor de consolidare , deoarece permite efectuarea une i distincții între elementele ce
aparțin grupului și cele din afara sa.
1.4.2. Tehnicile de consolidare
Consolidarea societăților din pe rimetrul de consolidare se poat e realiza direct sau pe
paliere.
Tehnica consolidării directe cons tă în consolidarea de către so cietatea-mamă a tuturor
societăților reținute în perimetr ul de consolidare, indiferent dacă societatea-mamă deține,
direct sau indirect, interese de participare în cadrul acestora .
Utilizarea acestei tehnici de consolidare presupune determinare
a prealabilă a cotei de
participare a societății-mamă în capitalurile proprii ale socie tăților consolidate. Această
tehnică furnizează direct informația financiară la nivelul grup ului și permite determinarea
contribuției fiecărei societăți l a rezervele și rezultatul grup ului. Dar totuși trebuie menționat și
18
faptul că această tehnică nu furnizează informațiile necesare p entru efectuarea de analize în
interiorul grupului (analize pe subgrupuri sau anumite zone).
Tehnica consolidării pe paliere constă în conso lidarea succesiv ă a fiecărei societăți de
către societatea care-i deține tit lurile. Această tehnică presu pune efectuarea de consolidări la
fiecare nivel de integrare verticală. Astfel, se obțin informații fina nciare pentru diferite segmente din cadrul grupului
(subgrupuri). în comparație cu tehni ca consolidării directe, co nsolidarea pe paliere necesită
un volum mai mare de muncă. De asemenea, consolidarea pe palier e este dificil de realizat
atunci când legăturile f inanciare dintre soc ietăți sunt complex e.
După ce modalitățile și tehnici le de consolidare au fost alese, este necesar să se
stabilească maniera de organizare a consolidării: centralizată sau descentralizată.
În cazul consolidării centralizat e, societatea-mamă efectuează integral operațiunile de
consolidare. Etapele principale parcurse de consolidată sunt ur mătoarele:
– Stabilirea perimetrului de cons olidare, adică lista întreprinde rilor de consolidat,
precum și metoda de consolidare pe ntru fiecare întreprindere în parte;
– Colectarea datelor, adică a bala nțelor de verificare finale ale întreprinderilor
consolidate, a informațiilor pr invind titlurile acestor întrepr inderi, culegerea
informațiilor despre operațiunile intra-grup, despre variația c apitalurilor proprii, a
datelor utile în vederea efectuări i retratărilor și eliminărilo r;
– Conversia în moneda de consolidar e a conturilor în treprinderilo r străine;
– Efectuarea înregistrărilor de c onsolidare privind omogenizările , alte retratări și
eliminările;
– Luarea în considerare a impozite lor amânate; este vorba atât de despre impozitele
amânate generate strict de opera țiunile de consolidare, cât și despre impozitele
amânate reconstituite în situația în care una sau mai multe com ponente ale grupului
nu aplică IAS 12 Impozitul pe profit în conturile individuale;
– Punerea în evidență a efectelor variației perimetrului de conso lidare, în urma căreia
pot apărea noi diferențe de achiz iție sau de evaluare ori devin e necesară ajutarea
câștigurilor sau a pierderilor ap ărute în urma cedării de titlu ri de participare.
– Stabilirea mărimii exacte a capitalurilor proprii consolidate, îndeosebi când se
folosește consolidarea pe solduri;
–
Prezentarea conturilor consolidate;
Consolidarea descentralizată presupune fiecare din întreprinder ile consolidate să
pregatească situații financiare retratate conforme cu regulile de evaluare și de prezentare
reținute de grup. În acest tip de consolidare, etapele pe care le parcurge fiecare din
întreprinderile consolidate sunt:
– întocmirea situatiilor financiare individuale, conforme cu regu lile proprii;
– efectuarea înregistra rilor de omogenizare;
– întocmirea conturilor ind ividuale retratate.
Societății consolidante îi mai ramâne sa deruleze celalalte ope rațiuni, adică:
– stabilirea perimetrului de consolidare;
– colectarea datelor;
– conversia conturilor fi lialelor străine;
– efectuarea eliminarilor c onturilor reciproce;
– controlul impozitelor amânate;
19
– stabilirea variației capitalurilor proprii;
– centralizarea informațiilor și pr ezentarea situațiilor financia re consolidate.
Consolidarea descentralizată este aplicată de grupurile care au un numar mare de
componente, deoarece permite sim plificarea lucrarilor efectuate de serviciul de consolidare al
grupului. Acest tip de consolidar e impune ca filialele grupului sa fie bine informate cu privire
la regulile de eva luare ale grupului.
1.4.3. Etapele de consolidare
Indiferent de maniera de organi zare a consolidării, principalel e etape ale procesului de
consolidare sunt următoarele:
a) determinarea perimetrului de cons olidare și stabilirea metodei de consolidare utilizate
pentru consolidarea fiecărei soc ietăți reținute în perimetrul d e consolidare;
b) efectuarea operațiilor de prec onsolidare, operații ce vizează:
– omogenizarea metodelor de evalu are și de prezentare a conturilo r la nivelul întregului
grup;
– contabilizarea impozitelor amânate (daca este cazul);
– conversia conturilor societăț ilor aflate în străinătate.
c) efectuarea operațiilor de conso lidare propriu-z isă, operații ca re cuprind:
– cumulul conturilor individuale;
– eliminarea conturilor, operațiilo r și profitur ilor interne;
– partajul capitalurilor proprii și eliminarea titlurilor.
d) întocmirea situațiilor financiare consolidate: bilanț, cont de profit, tabloul fluxurilor
de trezorerie, situa ția variației capital urilor proprii și note le exlicative.
1.5. Aspecte teoretice privind metodele de consolidare ale conturilo r
1.5.1. Prezentare generală a me todelor de consolidare
În funcție de natura legăturii care unește întreprinderea conso lidantă (societatea
mamă) și întreprinderile consolidate, această substituire este realizată după modalități diferite.
Astfel, când o întreprindere este sub controlul exclusiv al ent ității consolidante, înlocuirea
este realizată prin integrarea globală (în totalitate) a postur ilor de bilanț și a contului de
rezultate al societății consolidate în cele ale societății mamă . În situația în care o societate se
află sub control conjugat (societa te multigrup), înlocuirea se realizează integrând posturile
bilanțiere și cele ale contului de rezultate ale societății con solidate, proporțional cu interesele
societății consolidante. Atunci când o societate se află sub in fluență semnificativă (societate
asociată grupului), consolidarea constă în substituirea valorii contabile a titlurilor deținute de
societatea mamă cu valoarea core spunzătoare proporției din situ ația netă, deținută în societate
controlată.
Aceste modalități de substituire sunt cunoscute prin intermediu l celor trei metode de
consolidare, denumite integrare globală (IG), integrare proporț ională (IP) și punere în
echivalență (PE).
20
1.5.2. Metoda integrării globale
Metoda integrării globale, cea mai veche metodă de consolidare din punct de vedere
istoric, este considerată de une le sisteme contabile ca fiind s inonimă operațiunii de
consolidare pr opriu-zisă.
Această metodă se utilizează în p rincipal în cazul întreprinder ilor aflate sub control
exclusiv, permițând obținerea unei vi ziuni mai ample asupra poz iției financiare,
performanțelor și modificării poz iției financiare ale unui grup de societăți, ca și cum acesta ar
forma o singură entitate economi că. Prin integrarea globală sun t înlocuite titlurile de
participare din bilanțul societă ții-mamă cu activele și datorii le filialei, chiar dacă societatea-
mamă nu le deține în totalitate. Metoda integrării globale core spunde opticii en tității economic e și constă de fapt în
cumularea tuturor posturilor di n bilanț și din contul de rezult ate a filialelor cu cele ale
societății- mamă în scopul obținer ii unei imagini de ansamblu a supra următoarelor aspecte:
– Componența reală a activelor î ntregului grup și modul de finanț are al acestora;
– Ponderea din capitalurile propr ii și din rezultatul exercițiulu i care corespunde
acționarilor sau asociaților minoritari;
– Performanța grupului și partea de rezultat care revine interese lor minoritare.
Din punct de vedere tehnic, aceas tă metodă constă într-o suită de operațiuni sau
parcurgerea următoarelor etape:
Integrarea în conturile întreprin derii consolidante a elementel or din bilanțul și contul
de rezultate al societății conso lidate, respectiv cumulul activ elor, pasivelor, c heltuielilor și
veniturilor celor două societăți . Această operațiune de însumar e se poate realiza însă numai
pentru structuri omogene ale situațiilor financiare, ceea ce pr esupune în prealabil o eventuală
retratare a conturilor societăți i consolidate, care trebuie ada ptate la structura conturilor
societății consolidante. Sublin iem faptul că titlurile de parti cipare ale societății mamă deținute
la întreprinderea consolidată su nt exceptate de la cumulare, el e figurând distinct în activul
consolidat, deoarece urmează a fi eliminate în etapele următoar e.
Eliminarea operațiunilor reciproc e urmărește operațiunile reali zate între societățile
care urmează a se consolida. Astfel de operațiuni intragrup gen erează rezultate pentru ambele
societăți care se consolidează, privite individual, însă la niv elul întregului grup acestea dau o
falsă imagine asupra potențialului ansamblului consolidat. Așa cum la nivelul societăților
individuale operațiunile între di ferite subdiviziuni ale lor nu fac obiectul înre gistrării unor
venituri, cheltuieli, creanțe sa u datorii ale unei subdiviziuni față de alta, nici pe ansamblul
unui grup de societăți operațiuni le intragrup nu trebuie să afe cteze situația financiară globală,
ele fiind eliminate.
21
Această etapă presupune realizarea a două mari categorii de ope rațiuni: eliminarea
conturilor reciproce și eliminarea rezultatelor interne.
– Eliminarea conturilor reciproce urmărește înlăturarea în propor ție de 100% a
creanțelor și datoriilor, dobânzilor de plată și cuvenite, a îm prumuturilor și a
cumpărărilor și vânzărilor rea lizate în cadru l grupului.
– Eliminarea rezultatelor interne vizează anularea în totalitate a profiturilor și
pierderilor intragrup, a provizi oanelor pentru d eprecierea titl urilor sau creanțelor
deținute de unele societăți în i nteriorul grupului, precum și a dividendelor.
Repartizarea capitalurilor propr ii și a rezultatelor între grup (interesul societății
consolidante) și alți acționari (interesele minoritare). Capita lurile proprii ale societății
consolidate sunt formate din cap italurile proprii ce revin soci etății grupului deținătoare a
titlurilor de participare și cap italurile proprii ce corespund intereselor altor asociați, respectiv
intereselor minoritare. La râ ndul lor, capital urile proprii ce aparțin societății-mamă se pot
împărți în capitaluri proprii cumpărate, a căror contrapartidă o reprezintă costul de achiziție al
titlurilor de participare deținute la filială, și capitaluri pr oprii acumulate, respectiv partea din
rezervele și rezultatul filiale i ce revin societății-mamă, crea te după intrarea filialei în
perimetrul de consolidare. În f inal, capitalurile proprii cumpă rate vor fi eliminate, iar
capitalurile proprii acumulate s e vor repartiza asupra rezervel or consolidate și a rezultatului
consolidat.
Eliminarea din activul consolidat a titlurilor de participare d eținute de societatea-
mamă la filială în contrapartidă cu cota-parte ce-i revine aces teia din capitalurile proprii ale
filialei. În această etapă se elimină practic titlurile de part icipare la costul lor de achiziție și
capitalurile proprii cumpărate, pus e în evidență în etapa anter ioară.
După parcurgerea etapelor anter ioare, se poate proceda la întoc mirea situațiilor
financiare consolidate, în care apar următoarele rubrici specif ice:
– Rezervele consolidate, ca rezulta t al cumulării rezervelor soci etății mamă cu cota
parte ce-i revine acesteia di n capitalurile pr oprii (exceptând rezultatul) ale filialei, din
care s-a dedus valoarea titlurilor de participare ale societăți i mamă.
– Rezultatul consolidat, format din rezultatul societății-mamă și cota-parte ce revine
acesteia din rezultatul filialei.
– Interesele minoritare, reprezen tând cota-parte din capitalurile filialei care revine
acționarilor, alții în afara soc ietății-mamă. În această rubric ă sunt puse în evidență
distinct interesele pe care le au minoritarii în rezultatul fil ialei.
– Diferența de achiziție (fondul c omercial), un element de activ care poate apărea ca
rezultat al eventualei diferențe între prețul de achiziție al t itlurilor de participare
deținute de societatea-mamă și cota parte din capitalurile prop rii ale filialei.
1.5.3. Metoda integrării proporționale
Metoda integrării proporționa le sau consolidarea proporțional ă este de fapt o
consecință a opticii de consolidar e a proprietarului, prezentat ă anterior, care se bazează pe
partajul finanțării și exploată rii unei entități. De regulă ace astă metodă este utilizată pentru
consolidarea firmelor de tip joi nt-ventures (asocieri în partic ipație).
22
Dicționarul de contabilitate defi nește integrarea proporțională ca fiind operațiunea de
"substituire a valorii contabil e a titlurilor societății consol idate cu fracțiunea reprezentativă a
intereselor societății-mamă sau a societăților deținătoare de t itluri în elementele de activ sau
pasiv care formează capitalurile proprii ale consolidatei, dete rminate după regulile de
consolidare".
Într-o definiție prezentată în Standardele internaționale de co ntabilitate, "consolidarea
proporțională este o metodă de cont abilitate și raportare prin care partea unui asociat din
active, datorii, venitu ri sau cheltuieli ale unei entități cont rolate în comun este combinată,
element cu element, cu elementele similare din situațiile finan ciare ale asociatului ori
raportate ca elemente separate î n situațiile financiare ale aso ciatului."
Această metodă este specifică întreprinderilor aflate sub contr ol conjugat (comun) și
este o formă atenuată a integrări i globale. Integrarea proporți onală este "un caz particular al
integrării globale", având în vede re că integrarea conturilor i ndividuale ale societății
consolidate se reduce la procen tajul de interes deținut de soci etatea consolidantă.
Practic, această metodă de consol idare constă în parcurgerea ur mătoarelor etape:
Integrarea în conturile societății consolidante a fracțiunii ce reprezintă interesele
acestei societăți în bilanțul și contul de rezultate al societă ții consolidate. Spre deosebire de
prima etapă întâlnită în cazul integrării globale, la integrare a proporțională cumulul posturilor
bilanțiere și din contul de pr ofit și pierdere ale celor două î ntreprinderi care se consolidează
nu se mai realizează integral. În acest sens, de la societatea aflată sub control comun se va
prelua doar fracțiunea ce aparț ine grupului din activele, pasiv ele, cheltuielile și veniturile
societății consolidate. Totodată se va menține prezentarea dist inctă în această etapă a titlurilor
de participare deținute de societatea consolidantă la întreprin dea consolidată, titluri ce
urmează a fi eliminate ulterior.
Eliminarea operațiunilor reciproc e urmărește, ca și în cazul me todei integrării globale,
anularea operațiunilor intragrup. De această dată, însă, operaț iunile reciproce vor fi eliminate
numai proporțional cu cota de pa rticipare a societății consolid ante în capitalul societății
consolidate. Explicația constă î n faptul că diferența rezultată din fracțiunea operațiunilor ce
nu se anulează reprezintă operați uni economico-financiare derul ate de grup cu alt grup de
societăți (la intersecția cu car e se află societatea consolidat ă).
Eliminarea din activul consolidat a titlurilor de participare d eținute de societatea-
mamă în contrapartidă cu cota-pa rte ce-i revine acesteia din ca pitalurile proprii ale societății
aflate sub control comun.
În ceea ce privește etapa repartiz ării capitalurilor proprii al e societății aflate sub
control comun între societatea- mamă și alți asociați, precizăm că societatea-mamă nu reține
în consolidare decât cota sa parte.
Trebuie subliniat faptul că această a doua metodă de consolidar e nu ne conduce (spre
deosebire de prima metodă) la reflectarea intereselor minoritar ilor din capital și din rezultate,
deoarece acestea corespund unor înt reprinderi care împreună cu societatea consolidantă
partajează controlul și care la rândul lor întocmesc conturi co nsolidate.
În cadrul bilanțului consolidat î ntocmit prin metoda integrării
proporționale vor
apărea aceleași rubrici specifice ca și în cazul integrării glo bale (rezervele consolidate,
rezultatul consolidat și eventual diferența de achiziție sau fo ndul comercial), cu excepția
23
intereselor minoritare. În acest bilanț vor fi incluse și parte a din activele controlate în comun
de societatea- mamă, precum și pa rtea din datorii pentru care e a este răspunzătoare.
Ca formă de raportare, integr area proporțională se poate prezen ta sub două formate diferite:
– se poate combina (linie cu linie ) partea din fiecare dintre act ivele, datoriile, veniturile
sau cheltuielile entității contro late în comun cu articole simi lare din situațiile
financiare ale societă ții consolidante;
– se pot include linii separate de a rticole pentru partea din act ivele, datoriile, veniturile
sau cheltuielile entității contro late în comun în situațiile fi nanciare consolidate.
Ambele formate de raportare au în vedere însă același scop, res pectiv reflectarea
fondului și realității economice a unei asoci eri în participați e, mai degrabă decât structura
particulară sau forma acesteia, înscriindu-se pe linia respectă rii principiului prevalenței
economicului asupra juridicu lui (substance over form).
Bilanțul consolidat în cazul m etodei integrării proporționale f urnizează o imagine
economică și financiară mult ma i redusă decât un bilanț obținut prin metoda integrării
globale, deoarece se limitează doar la reprezentarea strict eco nomică a averii proprietarilor.
O astfel de viziune avantajează proprietarii, însă nu oferă inf ormații pertinente altor
utilizatori deoarece nu indică ad evărata putere exercitată de s ocietatea-mamă în cadrul
grupului. Prin consolidarea întrep rinderilor în cadrul cărora s ocietatea-mamă nu dispune de
control exclusiv se poate obține o imagine deformată a drepturi lor de care poate dispune
societatea-mamă.
Integrarea proporțională a contul ui de rezultate constă în adău garea la posturile din
contul de rezultate al societăț ii mamă a celor de la societatea consolidată, proporțional cu
procentajul de interes de ținut de consolidantă.
Cu toate avantajele pe care le oferă proprieta rilor, prin optic a de abordare a
consolidării, metoda integrări i proporționale nu este agreată c a metodă de consolidare în toate
sistemele contabile. Astfel, legislația contabilă în domeniul c onsolidării din SUA prevede ca
participațiile deținute la ent ități controlate în comun, în car e nici unul dintre participanți nu
deține control exclusiv, să fie evaluate pe baza metodei puneri i în echivalență.
1.5.4. Metoda punerii în evidență
Această metodă este aplicabilă so cietăților asupra cărora socie tatea mamă exercită o
influență semnificativă, denumite și societăți asociate. În con cepția anumitor autori și chiar în
legislația unor țări, punerea în echivalență nu este considerat ă o metodă de consolidare ci
doar o metodă de reevaluare a titlu rilor deținute de societatea mamă în societatea consolidată.
O astfel de abordare a consolidăr ii derivă din optica financiar ă, respectiv
imposibilitatea controlării gest iunii unei participații care se rezumă în acest fel numai la o
poziție de tip strict financiar.
Punerea în echivalență "constă în substituirea valorii contabil e a titlurilor deținute de
societatea consolidantă cu partea din capitalurile proprii (inc lusiv rezultatul) aferentă situației
nete a societății consolidate".
În interpretarea Standardelor int ernaționale de contabilitate, "metoda punerii în
echivalență este o metodă de cont abilitate prin care investiția este inițial înregistrată la
24
valoarea de cost și ajustată ul terior ținând seama de schimbări le post-achiziție referitoare la
partea ce aparține investitorulu i din activele nete ale întrepr inderii în care s-a investit." În
acest sens valoarea contabilă a i nvestiției inițiale va fi majo rată sau redusă pentru a se
recunoaște partea inve stitorilor din profitu rile sau pierderile întreprinderilor în care aceștia au
investit. trebuie ținut cont de f aptul că orice repartizare a p rofitului primită de societatea
investitoare (de regulă sub formă de dividende) va reduce valoa rea contabilă a participației
sale, contabilizată prin metoda punerii în echivalență, ca urma re a scăderii activului net al
întreprinderii asociate. Ajustarea valorii contabile este însă necesară în cazul modificării
ponderii participației investitor ului, ca rezultat al schimbări i dimensiunii capitalului propriu
al întreprinderii asociate, su rvenite prin evenimente care nu a u fost incluse în contul de profit
și pierderi al acesteia (cum ar fi reevaluarea unor active imob ilizate, apariția unor diferențe de
schimb valutar, ajustarea unor di ferențe ce decurg din combinăr ile de întreprinderi).
Aplicarea metodei de consolidare prin punere în echivalență dif eră de celelalte două
metode anterioare prin faptu l că bazându-se doar pe o substitui re a valorii unui post bilanțier
al societății consolidante, nu ma i este necesară parcurgerea et apei de integrare (cumulare) a
bilanțurilor și conturilor de pr ofit și pierderi. Eliminarea ac estei etape ușurează munca celor
care realizează consolidarea deoarece nu se mai impune în mod s trict retratarea conturilor
înainte de consolidare pentru ca ele să se prezinte omogen din punct de vedere structural.
În bilanțul consolidat, în locul postului "Titluri de participa re" (la valoarea lor de achiziție) va
apărea postul "Titluri de partici pare puse în echivalență", eva luate în conformitate cu situația
netă a societății consolidate. A lte posturi specifice care apar la nivelul bilanțului consolidat ca
urmare a aplicării metodei puner ii în echivalență sunt: "Difere nțe de achiziție", "Rezerve
consolidate", "Rezultat consolidat".
Diferența favorabilă care apare între valoarea titlurilor puse în echivalență și costul lor
de achiziție (pusă pe seama creș terii activului net al societăț ii asociate) se va regăsi în pasiv,
la posturile de rezerve și de pr ofit, în funcție de procentajul deținut de societatea consolidantă
în capitalurile proprii și rezult atele întreprinderii consolida te. Partea care revine astfel
societății consolidante din rezu ltatele obținute de întreprinde rea asociată după achiziționarea
titlurilor va afecta contul de pr ofit și pierderi pentru benefi ciul din exercițiul curent, respectiv
rezervele consolidate pentru be neficiile exercițiilor anterioar e.
În situația în care întreprinderea asociată a înregistrat pierd eri care i-au diminuat
activul net și dacă prin metoda pune rii în echivalență partea d in pierderea întreprinderii
asociate egalează sau depășește valoarea contabilă a titlurilor puse în echivalență, investitorul
va întrerupe includerea în situaț iile financiare consolidate a părții lui din pierderile
suplimentare, investiția sa fii nd raportată la valoare zero. Or ice pierdere suplimentară nu va fi
contabilizată decât în măsura î n care investitorul are obligați i contractuale sa u plăți efectuate
în numele întreprinderii asocia te pentru a onora obligațiile ac esteia. Altfel, la nivelul
situațiilor financiare consolidat e se va considera că investito rul a pierdut strict ceea ce putea
pierde, respectiv valoarea contab ilă (de achiziție) a titlurilo r deținute.
1.6. Norme și reglementări contabile
1.6.1. Standardele contabile americane
În Statele Unite ale Americii: anglo – saxonii sunt și în acest caz pionierii consolidării
conturilor, în S.U.A. regăsindu-se cele mai vechi preocupări în acest domeniu. Astfel, încă
25
din anul 1891 au fost publicate prim ele conturi consolidate, ia r în anul 1910 apar primele
conturi consolidate incluse în r aportările anuale, pentru ca în anul 1914 publicarea conturilor
consolidate să devină obligatorie.
Dezvoltarea economică puternică a societăților americane și exp ansiunea acestora,
manifestarea fenomenului de concen trare economică și regrupare a întreprinderilor, existența
pieței financiare și finanțarea dominantă a întreprinderilor pr in intermediul instituțiilor
financiare, presiunea și cerințe le crescute ale utilizatorilor pentru a obține informații
suplimentare pe care contabilit atea financiară nu le putea ofer i, existența unei profesii
contabile și a unei cercetări co ntabile preocupate să răspundă realităților economice și
nevoilor utilizatorilor, toate s e constituie ca fiind câteva di n principalele cauze care au dus la
apariția mai întâi a consolidăr ii conturilor, în Statele Unite ale Americii.
Mai mult, se constată că de obținerea unei imagini de ansamblu asupra patrimoniului
și rezultatului unui grup de socie tăți, ca și cum ar fi vorba d e o singură întreprindere, erau
interesați atât acționarii cât și managerii grupului, analiștii financiari, mediul bursier, băncile,
sindicatele. O preocupare deoseb ită a apărut și se menține în r ândul contabililo r și auditorilor
de conturi specializați în întoc mirea respectiv verificarea și certificarea conturilor
consolidate.
Iată de ce încă din a nul 1933, printr-o lege numită "Security A ct" s-a impus
obligativitatea întocmirii conturilor consolidate, pentru ca în anul 1959 să apară prima normă
"Accounting Research Bulletins"(A. R. B.) nr. 51 cu reglementăr i exprese la contabilizarea
regrupărilor de activ ități, tratându-se deja perimetrul de cons olidare, tehnica generală de
consolidare, interesele minorit are și regimul dividendelor.
În anul 1972 se înființează Consiliul de norme contabile financ iare – Financial
Accounting Standards Board (F. A . S. B.) – ca organism independ ent care a primit întreaga
autoritate pentru stabilirea norme lor contabile generale și pre zentarea situațiilor financiare.
Un număr de peste 100 de norme au f ost publicate înlocuindu-le pe cele emise anterior de A.
R. B. și Accounting Priciples Boa rd (A. P. B.), printre acestea fiind și Norma F. A. S. B. nr.
94 care tratează consolidarea pa rticipațiilor majoritare.
1.6.2. Standardele contabile în Uniunea Europeană
În Marea Britanie, în anul 1912 se publică primele conturi cons olidate, iar în anul 1944
apare prima normă , norma nr. 14 privind consolidarea. Începând cu anul 1948 publicarea
conturilor consolidate devine obligatorie.
În Germania, în anul 1965, pentru societățile de capital, publi carea conturilor
consolidate este obligatorie, iar din anul 1968 această obligat ivitate revine și societăților cu
răspundere limitată.
În Franța, publicarea primelor c onturi consolidate are loc abia în anul 1966. În anul
1968 apare prima recomandare a Consiliului Național al Contabil ității (C. N. C.), iar începând
cu anul 1985 consolidarea devine obligatorie. În anul următor a u fost emise Decretul din 17
februarie și “Metodologia privi nd conturile cons olidate a Consi
liului Național al Contabilității
(C.N.C.)” pusă în aplicare prin ordin ministerial. Tot în cadru l normelor de reglementare a
consolidării sunt luate în cons iderare și recomandările Comisie i Operațiunilor de Bursă (C. O.
B.).
Armonizarea cadrului juridic și uniformizarea condițiilor de fu ncționare a societăților
statelor membre, vizează asigur area unor garanții identice soci etăților statelor membre și
protejarea intereselor asociaților, precum și a terților. Pentr u a răspunde acestui obiectiv, în
26
materie de conturi consolidate, Consiliul Comunității Europene a adoptat la data de 18 iulie
1983 Directiva a VII – a cu privir e la conturile consolidate.
În spiritul acestei Directive, s ocietățile aparținând unui grup , au obligația de a proceda
la consolidarea conturilor, indiferent de sediul pe care aceste societăți îl au, s ocietăți denumite
filiale. Totalitatea societăților unui grup ale căror conturi p ot fi consolidate, conform Directivei
a VII – a, poartă denumirea de perimetru de consolidare.
1.6.3. Standardele internaționale de Raportare Financiară
Potrivit prevederilor Parlamentului European și al Consiliului, cu privire la aplicarea
Standardelor Internaționale de Contabilitate, din ianuarie 2005 toate companiile din Europa
cotate la bursă au obligația de a utiliza Standard ele Internați onale de Contabilitate la
întocmirea situațiilor financiare.
Reglementările Standardelor Inter naționale de Cont abilitate rep rezintă cea mai
importantă schimbare în raportăr ile financiare din Europa din u ltimii 30 de ani și, ca urmare a
aplicării acestora, Uniunea Europ eană va deveni prima regiune a lumii care dispune de un set
comun de standarde de contabilitat e. Acest pas esențial spre co nvergența internațională a
standardelor de contabilitate va duce – după opinia experților – la îmbunătățirea transparenței
informațiilor financiare pe care societățile le fac publice și va deveni o piatră de temelie în
eforturile Uniunii Europene de a crea o piață unică de capital europeană. Deci, începând din
2005, investitorii, analiștii și a lți factori interesați vor pu tea lua decizii pe baza unor
informații de înaltă calitate f urnizate de societățile europene . Pentru prima oară informațiile
raportate pe teritoriul Uniun ii Europene vor putea fi comparate în mod direct cu informațiile
raportate de companiile din toată lumea care își întocmesc situ ațiile financiare în conformitate
cu Standardele Intern aționale de Contabilit ate. Pentru societăț ile tranzacționa te public care
aplică deja alt set de standarde de contabilitate acceptate pe plan internațional la întocmirea
situațiilor financiare consolidate și pentru societățile care d ispun doar de valori mobiliare
tranzacționate public termenul de i ntroducere a Standardelor In ternaționale de Contabilitate a
fost amânat din 2005 în 2009.
Începuta în 1976, activitatea de no rmalizare a IASC cu privire la Situații financiare
anuale consolidate se concreti zeaza astazi în următoarele norme contabile:
Standarde cu implicare directa:
-Norma contabilă IFRS nr. 3 intitulată "Combinări de întreprinderi" , a fost adoptată și
publicata pentru prima data de C omisia privind Standardele Inte rnaționale de Raportare
Financiară în luna martie 2004, suf erind mai multe modificari s i completari. Ultima
modificare este in 2013.
Prezentul IFRS a fost emis cu scopul de a îmbunătăți relevanță, fiabilitatea și
comparabilitatea informațiilor pe care o entitate raportoare le oferă în situațiile sale financiare
cu privire la o combinare de înt reprinderi și efectele ei. Pen tru a realiză acest obiectiv, IFRS
3 stabilește principii și dis poziții privind modul în care dobâ nditorul:
– Recunoaște și evaluează în sit uațiile sale financiare altivel e identificabile dobândite,
datoriile asumate și orice in terese care nu controlează deținut e de entitatea dobândită;
27
– Recunoaște și evaluează fondul comercial dobândit în combinar ea de întreprinderi
sau un câștig dintr-o cumpărare î n condiții avantajoase
– Determină informațiile care trebuie prezentate pentru a le pe rmite utilizatorilor
situatilor finnaciare să evalueze natură și efectele financiare ale combinării de
întreprinderi.
Conform IFRS 3 o entitate trebui e să determine dacă o tranzac ție sau un alt
eveniment reprezintă combinare de întreprinderi conform definiț iei prezentului standard (B5-
12), fapt care impune că activele dobândite și datoriile asumat e să constituie o întreprindere.
Dacă activele dobândite nu constitu ie o întreprindere, entitate a raportoare trebuie să
contabilizeze tranzacția sau un a lt eveniment drept o achiziție de active.
-Norma contabilă IFRS nr. 9 intitulată "Instrumente financiare”, completează începând
cu 2013 IAS 39 „Instrumente financiare: recunoastere si evaluare” ce avea ca obiectiv
stabilirea principiilor pentru r ecunoașterea, evaluarea și prez entarea informațiilor privind
instrumentele financiare în situ ațiile financiare ale unei într eprinderi.
IFRS 9 are ca obiectiv stabilirea principiilor pentru raportare a financiară a activelor
financiare și a datoriilor finan ciare care vor prezenta informa ții relevante și utile utilizatorilor
pentru evaluarea valorii, plasării în timp și incertitudinii fl uxurilor de trezore rie viitoare ale
entității.
Această Normă trebuie aplicată de către toate entitatile pentru toate instrumentele
financiare, exceptând acele participații în filiale, întreprind eri asociate și asocieri în
participație ce sunt reglement ate de I.A.S. 27, Situațiile fina nciare individuale; I.A.S. 28,
Investiții în entitati asociate s i in asocieri in participatie .
-Norma contabilă IAS nr. 27 intitulată "Situații finaciare individuale" , a fost adoptată de
Comisia de Standarde Contabile In ternaționale în luna iunie 198 8 și a fost publicată în luna
aprilie 1989. Inainte se numea "Situații finaciare consolidate si individuale”.
IAS 27 cerea ca orice întreprinde re ce controlează o altă între prindere să întocmească
conturi consolidate. Controlu l este dat de puterea de a conduce politicile de finanțare și
exploatare ale unei întreprinderi , astfel încât să se obțină av antaje din activitățile sale. Spre
deosebire de consiliul standard elor de contabilitate financiară (Financial Acoounting
standards Board – FASB), organism ul de normalizare american, ca re recunoaște numai
controlul de drept, ce există a tunci când deține majoritatea dr epturilor de vot, IASC consideră
că deținerea majorității drep turilor de vot nu este necesară pe ntru exercitarea controlului.
Astfel, perimetrul de consolidare cuprinde societatea – mamă și toate acele societăți asupra
cărora aceasta exercită controlu l, direct sau indirect. De asem enea, IAS 27 nu admitea decât
două excluderi din perime trul de consolidare:
– societățile asupra cărora se exercită controlu l temporar;
– societățile supuse unor restr icții durabile și severe de func ționare care limitează capacitatea
de transferare a fondurilor la soc ietatea – mamă (societățile a flate sub administrare judiciară,
filiale străine supuse controlului de schimb valutar).
Spre deosebire de Directiva a V II-a, IAS nu permitea excluderea din consolidare a
societăților ce desfășoară activ ități diferite de cele ale celo rlalte societăți din cadrul grupului.
Standardul a fost modificat ul tima data in 2013 si este complet at de IFRS 10. În prezent IAS
27 se aplică pentru contabilizarea investițiilor în filiale, as ocieri în participație și entități
asociate atunci cînd o entitate al ege, sau i se impune prin reg lementări locale, să prezinte
situații financiare individuale.
28
-Norma contabilă internațională nr. 28 intitulată "Investiții în entitățile asociate si in
asocierile in participatie" și definind entitatile asociate ca fiind întreprinderile sub in fluență
semnificativă (deținere directă sau indirectă a 20% din dreptur ile de vot), norma cuprinde
reglementări privind regimul part icipațiilor la întreprinderile asociate precum și informațiile
ce trebuiesc obligatoriu furni zate. Ea prezintă Metoda punerii în echivalență. Se completează
cu prevederile IFRS 9 „Instrumente financiare”. -Norma contabilă internațională IFRS nr. 10 intitulată "Situatii financiare consolidate"
Obiectivul IFRS 10 este stabilirea principiilor de prezentare ș i întocmire a situațiilor
financiare consolidate atunci când o entitate controlează una s au mai multe alte entități. IFRS
10 definește principiul de contro l – și stabilește controlul dr ept bază pentru c onsolidare. IFRS
10 stabilește modul de aplicare a principiului c ontrolului pent ru a identifica dacă un investitor
controlează o entitate în care s-a investit și, prin urmare, tr ebuie să consolideze entitatea în
care s-a investit și stabilește dispozițiile contabile pentru î ntocmirea situațiilor financiare
consolidate.
Un investitor controlează o entitate în care a investit atunci când este expus sau are
drepturi la venituri variabile pe baza participării sale și are capacitatea de a influența acele
venituri prin autoritatea sa. A dică un investitor controlează o entitate dacă și numai dacă:
– deține autoritatea asupra entității în care s-a investit;
– are dreptul la veniturile variab ile pe baza participării sale î n entitatea în care s-a
investit;
– are capacitatea de a-și utiliza autoritatea asupra entității în care s-a investit pentru a
influența valoar ea veniturilor.
Societatea mamă trebuie să întocmească situații financiare cons olidate utilizând politici
contabile uniforme pentru tranzacții și evenimente asemănătoare în circumstanțe similare.
Consolidarea unei entit ăți în care s-a inve stit trebuie să înce apă la data la care investitorul a
obținut controlul și trebuie s ă înceteze când investitorul pier de controlul entității în care s-a
investit.
Societatea mamă trebuie să prezin te interesele care nu controle ază în situația poziției
financiare consolidată, în cadru l capitalurilor proprii, separa t de capitalurile proprii ale
proprietarilor societății mamă. Modificările participațiilor un ei societăți mamă în capitalurile
proprii ale unei filiale care nu au drept rezultat pierderea co ntrolului de către societatea mamă
asupra filialei reprezintă tran zacții de capitaluri proprii (ad ică, tranzacții cu proprietarii, în
calitatea lor de proprietari).
Dacă o societate mamă pierde cont rolul asupra unei filiale, soc ietatea mamă: (a) va
derecunoaște activele și datoriil e fostei filiale din situația poziției financiare consolidate; (b)
va recunoaște orice investiție ne repartizată în fosta filială l a valoarea justă a acesteia atunci
când a pierdut controlul și va contabiliza ulterior aceste inve stiții și valorile datorate de sau
către fosta filială în conformita te cu IFRS-urile relevante. Ac ea valoarea justă trebuie
considerată valoarea justă la mom entul recunoașterii inițiale a unui activ financiar în
conformitate cu IFRS 9 sau, dacă este cazul, costul la recunoaș terea inițială a unei investiții
într-o entitate asociată sau înt r-o asociere în participație; ( c) recunoaște câștigul sau pierderea
asociate cu pierderea controlului, atribuibile fostului interes majoritar.
IFRS 10 prezinta procedurile de consolidare , astfel:
Situațiile financiare consolidate:
– combină elementele similare de a ctive, datorii, capitaluri prop rii, venituri, cheltuieli și
fluxuri de trezorerie ale societ ății –mama cu cele ale filialel or;
29
– compensează (elimină) valoarea contabilă a investiției făcute d e societatea-mamă în
fiecare filială și partea societății-mamă din capitalul propriu al fiecărei filiale ;
– elimină în totalitate activele , datoriile, capit alurile proprii , veniturile, cheltuielile și
fluxurile de trezorerie din inter iorul grupului care sunt afere nte tranzacțiilor între
entitățile grupului (se eleimina profiturilor sau pierderile re zultate din tr anzacții din
interiorul grupului, precum și st ocurile și activele imobilizat e.).
– Norma contabilă internatională IFRS nr. 11 intitulată " Angajamente comune ” stabilește
principiile de raportare financi ară pentru entitățile care deți n interese în angajamente care
sunt controlate în comun (angaja mente comune). Un angajament co mun este un angajament
în care două sau mai multe entit ăți dețin controlul comun. Un a ngajament comun este fie o
operațiune în participație, fie o a sociere în participație. El este convenit prin contract.
O operațiune în partic ipație este un angajament în comun în ca drul căruia părțile care
dețin controlul în comun au drepturi la activele și obligații p rivind datoriile aferente .
O asociere în participație est e un angajament în comun în cadr ul căruia părțile care
dețin controlul în comun au dreptu ri asupra activelor nete ale angajamentului aferent .
-Norma contabilă internațională IFRS nr. 12 intitulată „Prezentarea intereselor existente
in alte entitati” impune entităților să prezinte informații care vor permite util izatorilor de
situații financiare să evalueze:
– natura și riscurile asociate i ntereselor sale în alte entităț i;
– efectele acelor interese asupr a poziției financiare, performa nței financiare și
fluxurilor de trezorerie.
O entitate trebuie să prezinte in formații cu privire la raționa mentele și ipotezele pe care le-a
efectuat la stabilirea:
– faptului că deține controlul asupra altei entități (aplică IF RS 10);
– faptului că deține controlul comun al unui angajamnet (aplică IFRS 11) sau are o
influență semnificativ ă asupra unei entități;
– tipului de angajament comun.
Standarde adiacente
– Norma contabilă internațională nr. 21 intitulată „Efectele variației cursurilor de
schimb valutar” prezintă metodele utilizate pent ru conversia situațiilor financ iare întocmite
într-o monedă străină. Metoda de conversie aplicată depinde de gradul de autonomie al
activităților realizat e în străinătate. Astfel, IAS 21 distinge :
– activități ce fac parte integrantă din activitățile societăți i consolidante;
– entități străine. În cazul primelor activități, ce sunt privite ca o simplă exten sie a activităților societății
– mamă în străinătate, situațiile financiare sunt convertite pe baza metodei cursului istoric, în
timp ce pentru entitățil e străine metoda utilizată este cea a c
ursului de închidere/sfarsitul
perioadei de raportare. -Norma contabilă internațională nr. 24 intitulată „Prezentarea informațiilor privind
părțile afiliate”
30
Părțile se consideră că sunt a filiate dacă una dintre părți are capacitatea de a controla,
de a controla in comun, de a ex ecuta o influență semnificativă asupra celeilalte părți, sau este
un membru al personalului-cheie din conducerea entitatii raport oare.
O tranzacție cu părți afiliate e ste un transfer de resurse, ser vicii sau obligații între părți
afiliate, fară a avea importanță dacă se percepe sau nu un preț .
-Norma contabilă internațională nr. 29 intitulată „Raportarea financiară în economiile
hiperinflaționiste”
Această normă precizează că societatea – mamă, care prezintă pr opriile situații
financiare în moneda unei econom ii hiperinflaționiste, poate să aibă filiale care, de asemenea,
să prezinte propriile situații financiare în moneda unei econom ii hiperinflaționiste. Înainte ca
situațiile financiare ale filial elor să fie consolidate de soci etatea – mamă, acestea trebuie să fie
retratate pe baza indicelui general al prețurilor din țara a că rei monedă este folosită pentru
exprimarea conturilor filialelor. Dacă filiala este situată în străinătate, situațiile financiare
retratate ale acesteia vor fi convertite pe baza cursului de în chidere.
Noțiunea de grup internațional es te sinonimă cu deschiderea căt re un spațiu
internațional dominat de marile piețe financiare, care manifest ă o extremă vigilență față de
transparența și calitatea inf ormației financiare. Pentru un gru p, în cadrul căruia gestiunea
activelor se realizează la nivel supranațional, referențialul c ontabil național est e lipsit de orice
relevanță. Astfel, decât să oblig e societățile străine să recal culeze capitalurile proprii și
rezultatul după regulile locale , majoritatea burselor mondiale, cu excepția celor din SUA, a
preferat să favorizeze adoptarea normelor IASC, dispersând soci etățile care întocmesc
conturile pe baza acestor norme de orice informație complementa ră.
În fapt, se poate constata că „presiunea piețelor financiare st răine joacă un rol esențial
în decizia de aplicare a normelor IASC”.
1.6.4. Standardele contabile în România
Atât Directivele a IV-a și a VIII-a ale Comunității Europene c at si Normele contabile
internaționale I.A.S.C. și-au gă sit aplicabilitatea în România, făcând obiectul unor acte
normative și norme profesionale.
Începând cu 1 ianuarie 1994, unitățile patrimoniale organizează și conduc contabilitatea
după o nouă lege, un nou Regulament de aplicare a acesteia și u n nou Plan de conturi,
urmărindu-se asigurarea posibilit ăților de reflectare în contab ilitate a operațiunilor economico-
financiare specifice economiei r omânești, precum și cu preveder ile Directivei a IV-a a
Comunității Economice Europene și Standardelor de contabilitate internaționale.
În țară își desfășoară însă activitatea și se manifestă din ce în ce mai puternic, unități
patrimoniale cu caracteristici f uncționale de societăți de grup și/sau holdinguri, conjunctură
care a impus apariția Ordinului ministrului finanțelor de aprob are a Normelor privind
consolidarea conturilor (nr .772 din data de 11 august 2000), pr ecum și a Ordinului ministrului
finanțelor publice nr.189 (01 ma rtie 2001), privind aprobarea P rogramului de aplicare
experimentală a Normelor privi nd consolidarea conturilor. Acest e două norme au fost punctul
de plecare în ceea ce privește normalizarea consolidarii. Ulter ior, datorită aprobării
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, ace ste două acte normative au fost
abrogate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1752 / 17 noiembrie 2005, inlocuit
de Ordinul 3055/2009 si apoi Ordinul 1802/2014.
În ceea ce privește aplicarea Standardelor Internaționale de Ra portare Financiară s-au
adoptat noi reglementări, și anume:
31
– Ordinul 907/2005 privind privind aprobarea categoriilor de persoane juridice car e aplică
reglementări contabile conforme cu Standardele Internaționale d e Raportare Financiară,
respectiv reglementări contabil e conforme cu directivele europe ne;
Conform acestuia, începând cu exercițiul financiar 2006, persoa nele juridice prevăzute
la art. 1 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, repub licată, aplică reglementările
contabile conforme cu directivele europene.
Prevederile menționate mai sus se aplică și sediilor permanente d i n R o m â n i a c a r e
aparțin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în stră inătate.
În exercițiul financiar al anului 2006, instituțiile de credit întocmesc și un set distinct
de situații financiare conforme cu Standardele Internaționale d e Raportare Financiară, pentru
necesități proprii de informare a le utilizatorilor, alții decât instituțiile statului.
În exercițiul financiar al anului 2006, entitățile de interes p ublic pot întocmi și un set
distinct de situații financiare c onforme cu Standardele Interna ționale de Raportare Financiară,
pentru necesități proprii de informare ale utilizatorilor, alți i decât instituțiile statului, potrivit
opțiunii acestora și dacă au capac itatea de implementare coresp unzătoare.
În scopul întocmirii situațiilor financiare persoanele juridice prevăzute retratează
situațiile financiare întocmite potrivit reglementărilor contab ile specifice, conforme cu
directivele europene. În înțelesul prezentului ordi n, prin entități de interes public se înțelege:
– instituțiile de credit; – societățile de asigur are, asigurare-reasigurare și de reasigu rare;
– entitățile reglementate și supr avegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare;
– societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o
piață reglementată;
– companiile și societățile naționale; – persoanele juridice care aparț in unui grup de societăți și in tră în perimetrul de
consolidare de către o societate -mamă care aplică Standardele I nternaționale de
Raportare Financiară; – persoanele juridice, altele decât cele prevăzute la lit. a)-f ), care beneficiază de
împrumuturi nerambursabile s au cu garanția statului.
– Ordin nr. 1121/2006 privind aplicarea Standardelor I nternationale de Raportare Fina nciară.
Acest Ordin prevede ca din exer cițiu financiar al anului 2007, în România să se continue
implementarea graduală a Standa rdelor Internațio nale de Raporta re Financiară (IFRS).
Societatile comerciale ale caror valori mobiliare la data bilan tului sunt admise la
tranzactionare pe o piata reglementata si care intocmesc situat ii financiare consolidate au
obligatia ca, incepand cu exerc itiul financiar al anului 2007, să aplice Standardele
Internaționale de Raportare Financiară.
Entitatile menționate pot întocmi și un set distinct de situați i financiare anuale obținute
prin aplicarea Standardelor Inter naționale de Raportare Financi ară, destinate utilizatorilor de
informații, alții decât instituțiile statului. Situațiile finan ciare obținute prin aplicarea
Standardelor Internaționale de R aportare Financiară fac obiectu l auditului financiar, potrivit
legii.
Toate entitatile care au obligatia sa aplice sau au optat pentr u aplicarea Standardelor
Internationale de Raportare Finan ciara trebuie sa asigure conti
nuitatea aplicarii acestora.
32
– Ordinul ministrului finanțelo r publice nr. 1286 din 1 octomb rie 2012 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internațional e de raportare financiară,
aplicabile societaților comerciale ale căror valori mobiliare s unt admise la tranzacționare pe o
piață reglementată.
Conform acestui ordin, societaț ile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacționare pe o piață reglementată, vor aplica ca metoda d e contabilizare Standardele
internaționale de raportare financiară.
Situațiile financiare anuale i ndividuale întocmite de entități în baza reglementărilor
contabile conforme cu IFRS fac obiectul auditului statutar, pot rivit legii.
Fac obiectul auditului statutar, potrivit legii, și situațiile financiare anuale consolidate
conforme cu IFRS, întocmite de en tități în calitate de societăț i‐mamă.
– Ordinul Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anua le individuale și situațiile financiare anuale consolidate
„Situații financiare anuale consolidate și rapoarte consolidate
Domeniul de aplicare
(1) În aplicarea prezentului capitol, o societate-mamă și toate filialele sale sunt entități care
trebuie consolidate, în cazul în care societatea-mamă este o en titate căreia i se aplică
prevederile prezentelor reglementări. (2) Pentru fiecare grup de socie tăți trebuie identificate socie tatea-mamă, precum și data de la
care aceasta dobândește cont rolul asupra filialelor.
(3) Entitățile obligate să întocmească situații financiare anua le consolidate și care au ales să
aplice Reglementările contabile conforme cu Standardele interna ționale de raportare financiară
aplică în scopul întocmirii situ ațiilor financiare anuale conso lidate prevederile reglementărilor
respective.
Obligația de a întocmi situații financiare anuale consolidate
(1) Orice entitate trebuie să întocmească situații financiare a nuale consolidate și un raport
consolidat al administratorilor dacă entitatea respectivă (soci etatea-mamă):
a) deține majoritatea dreptur ilor de vot ale acționarilor s au asociaților într-o altă entitate,
denumită în continuare filială; b) este acționar sau asociat al unei filiale și are dreptul de a numi sau revoca majoritatea
membrilor organelor de administrație, conducere sau de supraveg here ale acelei filiale;
c) este acționar sau asociat al unei filiale și are dreptul de a exercita o influență dominantă
asupra acelei filiale, în temeiul unui contract încheiat cu ent itatea în cauză sau al unei clauze
din actul constitutiv sau statut, dacă legislația aplicabilă fi lialei permite astfel de contracte sau
clauze; d) este acționar sau asociat al unei entități și majoritate a membrilor organelor de
administrație, conducere sau de s upraveghere ale entității în c auză (filială) care au îndeplinit
aceste funcții în cursul exercițiului financiar, în cursul exer cițiului financiar precedent și până
în momentul întocmirii situațiilor financiare anuale consolidat e, au fost numiți doar ca rezultat
al exercitării dreptu rilor sale de vot; sau
e) este acționar sau asociat al unei entități și deține sin gură controlul asupra majorității
drepturilor de vot ale acționari lor sau asociaților acelei enti tăți (filială), ca urmare a unui acord
încheiat cu alți acționari sau a sociați ai acelei filiale.
În afara cazurilor menționate anterior, orice entitate trebu ie să întocmească situații financiare
anuale consolidate și un raport co nsolidat al administratorilor
dacă entitatea respectivă
33
(societatea-mamă) deține puterea de a exercita sau exercită efe ctiv o influență dominantă sau
controlul asupra unei al te entități (filială).
Exceptări de la obligația de consolidare
(1) Grupurile mici și mijlocii sunt exceptate de la obligația de a întocmi situații financiare
anuale consolidate și un raport consolidat al administratorilor , cu excepția cazului în care una
dintre entitățile afiliate este o entitate de interes public.
(2) În scopul determinării criteriilor de mărime în funcție de care se stabilește obligația de
consolidare se procedează la însumarea indicatorilor referitori la totalul activelor, cifra de
afaceri netă și numărul mediu de salariați, aferenți fiecărei e ntități de consolidat, determinați
pe baza ultimelor situații finan ciare anuale ale acelor entităț i.
(3) Criteriile de mărime în funcție de care se stabilește oblig ația de consolidare se determină
pe baza situațiilor financiare anuale ale societății-mamă și al e filialelor sale.
(1) Prin derogare de la prevederile anterioare, o societate-mam ă este scutită de la obligația
elaborării situațiilor financia re anuale consolidate și a rapor tului consolidat al administratorilor
(societate scutită) atunci când ea însăși este o filială, inclu siv o entitate de interes public, cu
excepția cazului în care această e ntitate de interes public est e o entitate ale cărei valori
mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată , iar propria sa societate-mamă
are sediul în România, în unul din următoarele două cazuri: a) societatea-mamă a societăț ii scutite deține toate acțiun ile societății scutite. În acest sens
nu se iau în considerare acțiunile la societatea scutită, dețin ute de membrii organelor sale de
administrație, conducere sau de s upraveghere, în temeiul unei o bligații legale sau prevăzute în
actul constitutiv ori statut; sau b) societatea-mamă a societăți i scutite deține 90% ori mai mult din acțiunile societății scutite,
iar restul acționarilor sau asociaților entității în cauză au a probat scutirea.
(2) Scutirile prevăzute la al in. (1) trebuie să îndeplineas că cumulativ următoarele condiții:
a) societatea scutită și, toat e filialele sale sunt consoli date în situațiile financiare ale unui
grup mai mare de entități, a cărui societate-mamă are sediul în România;
b) situațiile financiare anuale consolidate menționate la l it. a) și raportul consolidat al
administratorilor ale grupului mai mare de entități sunt întocm ite de societatea-mamă a
grupului în cauză, în conformita te cu legislația națională;
c) notele explicative la situaț iile financiare anuale ale s ocietății scutite prezintă:
(i) denumirea și sediul socia l ale societății-mamă care înt ocmește situațiile financiare anuale
consolidate menționate la lit. a); și (ii) scutirea de la obligația d e a întocmi situații financi are anuale consolidate și un raport
consolidat al administratorilor. (3) Scutirile prevăzute de prezentul punct nu se aplică dac ă situațiile financiare anuale
consolidate sau raportu l consolidat al admi nistratorilor sunt n ecesare:
a) pentru informarea salari aților sau a reprezentanților ac estora; sau
b) la solicitarea unei autorități administrative sau judecă torești în scopuri proprii de
informare. – O entitate, inclusiv o enti tate de interes public, poate fi exclusă din situațiile financiare
anuale consolidate dacă este îndeplinită cel puțin una dintre u rmătoarele condiții:
a) în cazurile extrem de rare în care informațiile necesare pentru întocmirea situațiilor
financiare anuale consolidate în conformitate cu prezentele reg lementări nu pot fi obținute fără
cheltuieli disproporționate sau întârzieri nejustificate;
b) acțiunile sau părțile sociale ale entității în cauză sun t deținute exclusiv în vederea vânzării
lor ulterioare; sau c) restricții severe pe term en lung împiedică în mod substa nțial exercitarea de către
societatea-mamă a drepturilor sale asupra activelor sau conduce rii entității în cauză.
34
– Cu respectarea prevederilor l egale, o societate-mamă, inc lusiv o entitate de interes public,
este scutită de obligația de a întocmi situații financiare anua le consolidate dacă:
a) are numai filiale care sunt nesemnificative atât la nive l individual, cât și la nivel colectiv;
sau b) toate filialele sale pot fi excluse din consolidare.
Întocmirea situațiilor fin anciare anuale consolidate
Proceduri de consolidare
A. Bilanț consolidat Activele și datoriile entităț ilor incluse în consolidare s e încorporează în totalitate în bilanțul
consolidat. În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale consolid ate se combină elemente similare
de active, datorii și capitaluri proprii, respectiv venituri și cheltuieli ale societății-mamă cu cele
ale filialelor. Valorile contabile ale acțiun ilor sau părților sociale în c apitalul entităților incluse în
consolidare se compensează cu proporția pe care o reprezintă în capitalurile proprii ale acestor
entități, astfel: compensarea se efectuează pe baza valorilor j uste ale activelor și datoriilor
identificabile la data achiziției acțiunilor sau părților socia le ori, în cazul în care achiziția are
loc în două sau mai multe etape, la data la care entitatea a de venit o filială.
Ca urmare, în vederea determinării fondului comercial sau a fondului comercial negativ,
societatea-mamă trebuie să evalueze activele identificabile dob ândite și datoriile asumate la
valorile lor juste de la data achiziției. Această cerință se ap lică și în cazul în care achiziția are
loc în două sau mai multe etape. În scopul compensării se compensează (elimină) valoarea con tabilă a investiției făcute de
societatea-mamă în fiecare filială , cu partea societății-mamă d in capitalul propriu al fiecărei
filiale. În înțelesul prezentelor reglementări, data achiziției repr ezintă data la care controlul asupra
activelor nete sau operațiunilor entității achiziționate este t ransferat efectiv către dobânditor.
Orice diferență rezultată din aplicare se prezintă ca fond comercial în bilanțul consolidat.
Metodele utilizate pentru cal cularea valorii fondului come rcial și orice modificări
semnificative ale acestei valori în raport cu exercițiul financ iar precedent sunt prezentate în
notele explicative la situațiile financiare. Fondul comercial negativ se tr ansferă în contul de profit și pierdere consolidat.
În cazul în care acțiunile sau părțile sociale în filialele incluse în consolidare sunt deținute
de alte persoane decât filialele respective, suma atribuibilă a celor acțiuni sau părți sociale
trebuie prezentată separat în b ilanțul consolidat, la elementul "Interese care nu controlează".
Interesele care nu controlează trebuie prezentate în bilanțul consolidat în capitalurile proprii,
separat de capitalurile pr oprii ale societății-mamă.
B. Contul de profit și pierdere consolidat Veniturile și cheltuielile ent ităților incluse în consolidar e trebuie încorporate în totalitate în
contul de profit și pierdere consolidat. Suma oricărui profit sau oricărei pierderi atribuibile acți unilor sau părților sociale care nu
controleaza trebuie prezentată separat în contul de profit și p ierdere consolidat, la elementul
"Profitul sau pierderea aferen t(ă) intereselor care nu controle ază".
O entitate trebuie să atribuie profitul sau pierderea prop rietarilor societății-mamă și
intereselor care nu controlează, c hiar dacă aceasta are drept u rmare un sold deficitar al
intereselor care nu controlează.
35
Eliminare tranzacții dintre entitățile grupului
(1) Situațiile financiare anuale consolidate prezintă activ ele, datoriile, poziția financiară și
profiturile sau pierderile entităților incluse în consolidare, ca și cum acestea ar fi o singură
entitate. În special, din situaț iile financiare anuale consolid ate se elimină următoarele:
a) datoriile și creanțele dint re entități, inclusiv dividen dele interne;
b) veniturile și cheltuielile aferente tranzacțiilor dintre entități; și
c) profiturile și pierderile rezultate din operațiuni efect uate între entități și care sunt incluse
în valoarea contabilă a activelor. (2) Pierderile în interiorul grupului pot indica o deprecie re care impune recunoașterea în
situațiile financiare anuale consolidate.
Data situațiilor financiare anuale consolidate
(1) Situațiile financiare anuale consolidate se întocmesc l a aceeași dată ca situațiile
financiare anuale ale societății-mamă. (2) Situațiile financiare anua le consolidate pot fi întocmi te la o altă dată, pentru a ține cont
de data bilanțului celor mai multe sau celor mai importante din tre entitățile incluse în
consolidare, cu condiția: a) ca acest fapt să fie prezentat și justificat în notele e xplicative la situațiile financiare anuale
consolidate; b) să fie luate în considerare sau prezentate evenimentele importante legate de activele și
datoriile, de poziția financiară și de profitul sau pierderea e ntității incluse în consolidare, care
au intervenit între data bilanțului entității respective și dat a bilanțului consolidat; și
c) dacă data bilanțului unei entități precede sau este ulte rioară datei bilanțului consolidat cu
mai mult de 3 luni, entitatea în cauză să fie consolidată pe ba za unor situații financiare
interimare întocmite la da ta bilanțului consolidat.
Politici contabile și metode de evaluare
(1) Activele și datoriile cuprinse în situațiile financiare anu ale consolidate se evaluează prin
metode uniforme și în conformitate cu regulile de evaluarea gen erale.
(2) Dacă un membru al grupului utilizează alte politici contab ile decât cele adoptate în
situațiile financiare anuale consolidate pentru tranzacții și e venimente asemănătoare în
circumstanțe similare, la întocmirea situațiilor financiare anu ale consolidate, pentru a asigura
conformitatea cu politicile contabile ale grupului trebuie făcu te ajustări adecvate la situațiile
financiare ale acelui membru al grupului. O entitate care întocmește situații financiare anuale consol idate aplică aceleași metode de
evaluare ca pentru pr opriile situații fi nanciare anuale.
Dacă activele cuprinse în situațiile financiare anuale consol idate au făcut obiectul unor
ajustări de valoare exclusiv în scop fiscal, acestea se încorpo rează în situațiile financiare anuale
consolidate doar după eliminar ea ajustărilor respective.
Entități asociate și entități controlate în comun
(1) Dacă o entitate inclusă în consolidare are entități asoc iate sau entități controlate în comun,
acestea sunt prezentate ca element separat în bilanțul consolid at, la elementul "Titluri puse în
echivalență", aplicându-se metoda punerii în echivalență. (2) Metoda punerii în echivalență este o metodă de contabil izare prin care investiția este
inițial recunoscută la cost și ajustată ulterior în funcție de modificările post-achiziționare în
cota investitorului din activele nete ale entității în care a i nvestit. Profitul sau pierderea
investitorului include cota sa din profitul sau pierderea entit ății în care a investit.
36
(3) Controlul comun reprezintă controlul partajat asupra un ei entități, convenit prin contract,
care există numai atunci când deciziile legate de activitățile relevante necesită consimțământul
unanim al părților care de țin controlul comun.
(4) Dacă o investiție într-o e ntitate asociată devine o inv estiție într-o entitate controlată în
comun, iar o investiție într-o e ntitate controlată în comun dev ine o investiție într-o entitate
asociată, atunci ent itatea continuă să ap lice metoda punerii în echivalență.
Exercitarea influenței semnificative
– Influența semnificativă este c apacitatea de a participa la lu area deciziilor privind politicile
financiare și de exploatare ale entității în care s-a investit, fără a exercita un control asupra
politicilor respective. – Dacă o entitate deține, direct sau indirect (de exemplu, pri n filiale), 20% sau mai mult din
drepturile de vot ale entității în care a investit, se presupun e că aceasta exercită o influență
semnificativă, cu excepția cazului în care se poate demonstra c lar că nu este așa. Dimpotrivă,
dacă investitorul deține, direct sau indirect (de exemplu, prin filiale), mai puțin de 20% din
drepturile de vot ale entității în care a investit, se presupun e că acesta nu exercită o influență
semnificativă, cu excepția cazului în care o astfel de influenț ă poate fi clar demonstrată. O
participație substanțială sau maj oritară a unui alt investitor nu exclude neapărat posibilitatea ca
o entitate să exercite o in fluență semnificativă.
– Existența influenței semnificative exercitate de o entitate este de obicei reflectată prin unul
sau mai multe dintre următoarele moduri: a) reprezentarea în consiliul de administrație sau în organ ul de conducere echivalent al
entității în care s-a investit; b) participarea la procesul d e elaborare a politicilor, inc lusiv participarea la luarea deciziilor
cu privire la dividende și alte distribuiri;
c) tranzacții semnificative într e entitate și entitatea în care aceasta a investit;
d) interschimbarea persona lului de conducere; sau
e) furnizarea de informații tehnice esențiale. – (1) Atunci când se evaluează măsura în care o entitate exerci tă sau nu o influență semnificativă
sunt luate în considerare existe nța și efectul drepturilor de v ot potențiale care sunt actualmente
exercitabile sau convertibile, in clusiv drepturile de vot poten țiale deținute de alte entități.
Drepturile de vot potențiale nu sunt actualmente exercitabile s au convertibile dacă, de exemplu,
nu pot fi exercitate sau convertite până la o dată viitoare sau până la producerea unui eveniment
viitor. (2) Atunci când se evaluează măsura în care drepturile de v ot potențiale contribuie la
exercitarea unei influențe semn ificative, entitatea examinează toate faptele și circumstanțele
(inclusiv termenii exercitării drepturilor de vot potențiale, p recum și alte angajamente
contractuale, analizate fie indi vidual, fie în combinație) care afectează drepturile potențiale, cu
excepția intențiilor conducerii și a capacității financiare de a exercita sau de a converti aceste
drepturi potențiale.
Exercitarea controlului comun
– Controlul comun există numai atunci când este necesar consim țământul unanim al părților
care controlează în mod colectiv entitatea, pentru a decide cu privire la activitățile relevante.
Pentru a evalua dacă entitatea e ste controlată în comun de toat e părțile sau de un grup al părților
sau este controlată numai de una dintre părți, poate fi necesar ă aplicarea raționamentului.
– Uneori, prin angajamentul c ontractual se solicită un procen taj minim de drepturi de vot
pentru a se lua decizii privind activitățile relevante ale enti
tății în care s-a investit. Atunci când
acel procentaj minim de drepturi de vot se poate obține prin ma i multe combinații de părți,
37
trebuie să se prevadă care dintre părți (sau care combinație de părți) trebuie să fie unanim de
acord cu deciziile privind activ itățile relevante ale entității controlate în comun și, ca urmare,
exercită controlul com un asupra acesteia.
– Cerința cu privire la acordul unanim înseamnă că orice part e care deține controlul în comun
asupra entității în care s-a investit poate împiedica oricare d intre celelalte părți sau un grup al
părților să ia decizii unilatera le (cu privire la activitățile relevante) fără consimțământul său.
Conversia la cursul de închidere și alte aspecte privind fondul comercial
(1) Situațiile financiare anuale ale societăților nereziden te sunt convertite după metoda
cursului de închidere. Această metodă presupune: a) în bilanț: – exprimarea elementelor din b ilanț, cu excepția capitaluri lor proprii, la curs ul de închidere;
– exprimarea capitalurilor pr oprii la cursul istoric;
– înscrierea, ca element dis tinct al capitalurilor proprii, a unei diferențe din conversie (ct. 107
"Diferențe de curs v alutar din conversie") , ce corespunde difer enței dintre capitalurile proprii
la cursul de închidere și capitalurile proprii la cursul istori c, precum și diferenței dintre
rezultatul determinat în funcție de cursul mediu sau cursul de schimb de la data tranzacțiilor și
rezultatul la curs ul de închidere.
Diferența din conversie înscrisă în bilanțul consolidat est e repartizată între societatea-mamă
și interesele care nu controlează; b) în contul de profit și pierdere – exprimarea veniturilor și a cheltuielilor la cursul mediu.
Când acesta fluctuează semnificativ, veniturile și cheltuielile vor fi exprimate la cursurile de
schimb de la data tranzacțiilor. (2) Cursul de închidere este cursul de schimb de la data în tocmirii bilanțului.
– Durata de amortizare a fondului comercial pozitiv se determi nă de la data achiziției acțiunilor
sau, în cazul în care achiziția a re loc în două sau mai multe e tape, la data la care entitatea a
devenit o filială. – (1) O valoare prezentată ca un element separat și care cores punde unui fond comercial negativ
poate fi transferată în contul de profit și pierdere consolidat numai:
a) dacă această diferență cor espunde previziunii, la data a chiziției, a unor rezultate viitoare
nefavorabile ale entității în cau ză sau previziunii unor costur i pe care entitatea respectivă
urmează să le efectueze, în măsura în care o asemenea previziun e se materializează; sau
b) în măsura în care difere nța corespunde unui câștig reali zat.
(2) În vederea recunoașterii fondului comercial negativ, o entitate trebuie să se asigure că nu
au fost supraevaluate activele identificabile achiziționate și nu au fost omise sau subevaluate
datoriile. (3) În măsura în care fondul c omercial negativ se raporteaz ă la pierderi și cheltuieli viitoare
așteptate, ce sunt identificate în planul pentru achiziție al a chizitorului și pot fi măsurate
credibil, dar care nu reprezintă datorii identificabile la data achiziției, acea parte a fondului
comercial negativ trebuie recunos cută ca venit în contul de pro fit și pierdere, atunci când sunt
recunoscute aceste pierderi și cheltuieli viitoare. (4) În măsura în care fondul comercial negativ nu se raport ează la pierderi și cheltuieli
viitoare așteptate și care pot fi măsurate în mod credibil la d ata achiziției, acest fond comercial
negativ trebuie recunoscut ca ven it în contul de profit și pier dere, după cum urmează:
a) valoarea fondului comercial negativ ce nu depășește valo rile juste ale activelor
nemonetare identificabile achiziționate trebuie recunoscută ca venit atunci când beneficiile
economice viitoare cuprinse în activele identificabile amortiza bile achiziționate sunt
consumate, deci, de-a lungul perioa dei de viață utilă rămasă a
acelor active; și
38
b) valoarea fondului comercial negativ în exces față de val orile juste ale activelor
nemonetare identificabile achiz iționate trebuie recunoscută ime diat ca venit.”
39
CAPITOLUL II: PREZENTAREA SOCIETĂ ȚILOR TRANSGAZ S.A. și ROMGAZ
S.A.
2.1. Societatea TRANSGAZ S.A.
2.1.1. Date generale și de ident ificare; Scurt istoric
Societatea Națională de Transport de Gaze Naturale Transgaz S.A. Mediaș a fost
înființată prin hotărârea nr . 334 /28 aprilie 2000, a Guvernulu i României, prin desprinderea
de Romgaz în vederea restructurăr ii și separării extracției, tr ansportului, depozitării și
distribuției gazelor naturale.
Ministerul Economiei deține 58.51% din Transgaz, 30.73% persoan e juridice
(eg. Fondul Proprietatea), si 10.76% din acțiuni sunt deținute de persoane fizice.[1] Societatea
este la momentul actual singurul transportator național de gaze naturale, făcând legătura între
companiile care se ocupă cu extracția (Romgaz, Petrom și alții) și distribuitorii autorizați
(printre care E.ON Gaz România și GDF SUEZ Energy Romania).
Capacitatea de transport a gazelor naturale este de circa 30 mi liarde mc/an și este
asigurată prin 11.840 km de conductă și racorduri de alimentare gaz cu diametre cuprinse
între 50 mm și 1.200 mm, la presiu ni cuprinse între 6 bar și 35 bar cu excepția tranzitului
internațional (54 bar). Societatea Transgaz se ocupă cu:
– Tranzitul gazelor naturale, mai exact cu monitorizarea, întreți nerea și exploatarea
conductelor magistrale dedicate si a instalațiilor tehnologice necesare transportului
gazelor naturale provenite din Federația Rusă, conducte care tr anzitează România prin
zona Dobrogei spre culoarul balcanic.
– Cercetare și dezvoltare: Transgaz își dorește să crească nivelu l de fiabilitate și
siguranță în funcționarea Sistem ului Național de Transport Gaze Naturalește.
6
2.1.2. Obiect de activitate
"TRANSGAZ" S.A. are ca scop îndeplin irea strategiei nați onale stabilite pentru
transportul, tranzitul interna țional, dispecerizarea gazelor na turale și cercetar ea-proiectarea în
domeniul transportului de gaze na turale prin efectuarea, cu res pectarea legislației române, de
acte de comerț corespunzătoare obi ectului de activitate aprobat prin Actul Constitutiv.
"TRANSGAZ" S.A. poate desfășura complementar și alte activități conexe pentru
susținerea obiectului principal de activitate, în conformitate cu legislația în vigoare și cu
statutul propriu, putând achiziționa gaze din producția intern ă sau din import doar Ïn scopul
consumului tehnologic propriu sa u al echilibrãrii Sistemului Na tional de Transport.
"TRANSGAZ" S.A. este operatorul tehnic al siste mului național de transport și
răspunde de funcționarea acestuia în condiții de calitate, sigu ranță, eficiența economică și
protecție a mediului înconjurător.7
6 A se vedea https://ro.wikipedia .org/wiki/Transgaz , vizitat 4 Iunie 2018;
7 A se vedea https://www.transgaz.ro/ro/des pre‐noi/obiect‐de‐activitate , vizitat 4 Iunie 2018;
40
2.2.Societatea ROMGAZ S.A.
2.2.1. Date generale și de ident ificare; Scurt istoric
Romgaz este cel mai mare producăt or și principal furnizor de ga ze naturale din
România. Compania este admis ă la tranzacționare din anul 2013 p e piața Bursei de Valori din
București și a Bursei din Londra (LSE) .
Acționar principal este statu l român cu o participație de 70%. Compania are o
experiență vastă în domeniul explorării și producerii de gaze naturale, istoria sa începând
acum mai bine de 100 de ani în 1909, când a fost descoperit pri mul zăcământ de gaze
naturale în Bazinul Trans ilvaniei la Sarmasel.
Romgaz face cercetare geologi că în scopul descoperirii de noi zăcăminte gazifere,
produce gaz metan prin exploatarea zăcămintelor din portofoliul companiei, depozitează
subteran gaze naturale, efectu ează intervenții, reparații capit ale și operații speciale la sonde și
asigură servicii profesionist e de transport tehnologic.
În 2013 Romgaz și-a extins domeniu l de activitate prin asimila rea centralei
termoelectrice de la Iernut, deve nind astfel producător și furn izor de energie electrică.
Compania se dezvoltă prin imp lementarea de tehnologii de ultim a oră în domeniul
explorării geologice, producției și a înmagazinării subterane a gazelor, finanțate din surse
proprii sau externe.
Poziția economică și financiară a companiei este caracterizat ă prin stabilitatea
profitului și lichiditate. Astf el, Romgaz se număr a printre com paniile deținute de stat care au
îndeplinit toate cond ițiile de creștere economică devenind una dintre cele mai mari companii
din România.
8
2.2.2. Obiect de activitate
Producția și înmagazinarea gazelo r naturale este realizată, pri n exploatarea a peste
3.600 sonde, 20 stații de comprimare și 6 depozite de înmagazin are subterană, cu o capacitate
actuală de 2,55 miliarde metri cubi/ciclu. Principalele activități desfășurate de Romgaz sunt:
-Cercetare și explorare geologi că a potențialelor zăcăminte de gaze naturale;
-Extracția gazelor naturale; -Înmagazinarea subterană a gazelor naturale; -Furnizarea de gaze naturale;
-Operații speciale și servicii la sonde; -Cercetare și inginerie tehnologi că a rezervoarelo r geologice;
-Servicii de mentenanță și transporturi.
9
8 A se vedea https://www.romgaz.ro/ro/c ontent/profil‐companie , vizitat 4 Iunie 2018;
9 A se vedea https://ro.wikiped ia.org/wiki/Romgaz , vizitat 4 Iunie 2018;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: MODEL PRACTIC DE CONSOLIDARE A C ONTURILOR LA NIVELUL UNUI GRUP [631480] (ID: 631480)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.