. Model Metodic Pentru Invatarea Consolidarea Perfectionarea Procedeelor Tehnice DE Lovire A Mingi

MOTTO:

“Fotbalistul nu se naste,el se formeaza si se

perfectioneaza prin exercitiu si studiu perseverant.

Este deci hotarator ca un copil sau junior

inzestrat sa aiba sansa,chiar de la inceput,sa intre sub

indrumarea unui technician producator de performeri.”

HELENIO HERRERA

MODEL METODIC PENTRU INVATAREA-CONSOLIDAREA-PERFECTIONAREA

PROCEDEELOR TEHNICE DE LOVIRE A MINGII

CU PICIORUL IN ANTRENAMENTUL FOTBALISTILOR

CUPRINSI INTRE 12-14 ANI

2.

CUPRINS

CAPITOLUL I – INTRODUCERE

1.1.Importanta teoretica si practica a temei lucrarii……………………………..5

1.2.Motivatia alegerii temei si scopul lucrarii……………………………………..7

1.3.Tratarea tematicii lucrarii in literatura de specialitate……………………..8

1.4.Ipoteza lucrarii…………………………………………………………………………..9

CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICA A LUCRARII

2.1.Importanta elementului tehnic:lovirea mingiei cu piciorul…………….10

2.2.Sistematizarea elementului tehnic :lovirea mingiei cu piciorul……… 11

2.3.Ponderea si obiectivele elementului tehnic,lovirea mingiei cu piciorul in cadrul pregatirii tehnice la jucatorii fotbalisti cuprinsi intre 12-14 ani……………………………………………………………………………………………….19

2.4.Metode de invatare,consolidare si perfectionare a elementelor tehnice,lovirea mingii cu piciorul…………………………………………………….21

2.5.Particularitatile de crestere si dezvoltare psiho-fizica ale jucatorilor cuprinsi intre 12-14 ani……………………………………………………………………………………………….24

CAPITOLUL III – MODELUL METODIC DE INVATARE – CONSOLIDARE – PERFECTIONARE A LOVIRII MINGII CU PICIORUL SI MIJLOACELE UTILIZATE

3.1.Prezentarea modelului metodic………………………………………………….28

3.

CAPITOLUL IV – ORGANIZAREA CERCETARII

4.1.Metodele de cercetare utilizate ………………………………………………….57

4.2.Locul si durata desfasurarii experimentului…………………………………62

4.3.Conditiile materiale ale studiului experimental…………………………….63

4.4.Esalonul studiat ……………………………………………………………………..64

4.5.Probele tehnice de control utilizate ……………………………………………64

4.6.Sistemul propriu de punctaj al probelor tehnice …………………………..67

CAPITOLUL V – REZULTATELE OBTINUTE SI INTERPRETAREA LOR

5.1.Rezultatele si punctajele realizate la probele tehnice de control si interpretarea lor………………………………………………………….70

CAPITOLUL VI – CONCLUZII SI PROPUNERI

6.1.Contributia personala a autorului……………………………………74

6.2.Concluzii……………………………………………………………74

6.3.Propuneri si solutii teoretico-practice……………………………….74

CAPITOLUL VII – ANEXE ………………………………….….76

CAPITOLUL VIII – BIBLIOGRAFIE ……………….………78

4.

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1.Importanta teoretica si practica a temei lucrarii

Documentele timpului atesta practicarea jocului de fotbal din

cele mai vechi timpuri, sub o forma sau alta precum si evolutia sa continua pana in zilele noastre.

Jocul de fotbal este unul din jocurile cu cea mai mare raspandire dintre jocurile cu mingea, fiind prezent inca din epoca preistorica la majoritatea popoarelor care aveau o cultura dezvoltata, cum ar fi :incasii, chinezii, romanii, egiptenii, japonezii.

Jocurile cu mingea din acea perioada se practicau la voia intamplarii, nu existau reguli de joc, dar apartineau de un ritual transformat in obicei, care oranduia desfasurarea lor.

Jocul de fotbal a continuat sa evolueze ajungand in zilele noastre sa fie considerat un fenomen social.

Profunzimea patrunderii sale in constiinta sociala este evidentiata si de catre oamenii de stiinta, specialistii in psiho-sociologie cu preocupari tangente la activitatea sportiva, dar si de catre cei care se implica din punct de vedere economic: sponsori, industrie cu specific sportiv, publicitate, etc.

Tinand seama de faptul ca azi fotbalul este practicat in peste 150 de tari ale lumii, numarand peste 270 milioane de jucatori legitimati si ca in aproape toate tarile se desfasoara un campionat national si daca mai adaugam ca exista un campionat intre echipajele vapoarelor de pe mari si oceanele lumii ca si un

5.

campionat al Antarctidei, participantii fiind membrii expeditiilor internationale, daca mai luam in considerare ca primul vizitator al Lunii, americanul Neill Armstrong, nu gasea o alta comparatie a zonei de aselenizare decat aceea cu un teren de fotbal, putem spune ca fotbalul este deci una din disciplinele sportive cu cea mai raspandita arie de dezvoltare din lume.

Fotbalul este un spectacol care aduce pe teren milioane de oameni.

El isi extinde rapid aria si atrage mereu tot mai multi tineri si batrani.

De ce e frumos fotbalul ? De ce este urmarit cu drag de milioane de spectatori ? Fiindca este un spectacol in aer liber, fiindca “prin emotiile pe care le creeaza, prin situatiile mereu noi si neasteptate, prin gratie si vigoare, prin maiestria exercitiilor tehnice, imbinate cu solutiile tactice, acest joc a cucerit lumea” (I. Motroc).

Fiindca este un spectacol care se intelege usor, un spectacol in care nu vorbesti ci te manifesti practice.

Pe masura c fotbalul cuprinde tot mai multi factori, exigentele cresc.

In intrecerile dintre cluburi, intre tari, apar jucatori tot mai dotati si mult mai “slefuiti” prin munca si pasiune.

Cine nu tine pasul este eliminat. In toate punctele Globului apar an de an tot mai multe echipe bune, cu jucatori si antrenori valorosi.

Asa cum in noapte se vede de departe numai flacara focului, fara sa se vada vatra lui, tot asa, spectatorii vad numai rezultatele unor eforturi intinse, depuse de antrenori si jucatori, multi fara sa cunoasca locul, timpul si felul in care se munceste.

6.

Copiii si juniorii constituie baza de masa a fotbalului de performanta care are drept obiectiv major furnizarea performanta de jucatori foarte bine pregatiti.

Procesul instructiv – educativ al copiilor si juniorilor, prin cantitatea si mai ales prin calitatea lui, reprezinta un factor important de asigurare in perspectiva a unui nivel de performanta al jucatorilor, raportat la evolutia spectaculoasa a jocului actual.

Antrenamentul trebuie sa raspunda cerintelor stiintei antrenorului,acesta presupunand cunoastearea particularitatilor bio-psiho-sociale alea fiecarui tanar fotbalist, pe diferite trepte de varsta, precum si ponderea aptitudinilor genetice si dobandite ale sportivului.

Metodele si mijloacele folosite in procesul de antrenament, abordarea componentelor antrenamentului, valorile parametrilor efortului, dozarea acestuia in diferite etape de pregatire cat si desfasurarea unor lectii de antrenament dinamice, interesante si atragatoare vor trebui adaptate la nivelele de varsta ale jucatorilor. Numai astfel vor fi indeplinite obiectivele intermediare si finale pe trepte de varsta si totodata asigurarea viitorului fotbalului de performanta.

1.2.Motivatia alegerii temei si scopul lucrarii

Deoarece lovirea mingii cu piciorul este elementul ethnic cel mai des intalnit in jocul d fotbal fara de care fotbalul nu ar avea valoare, am propus realizarea unui model metodic bazat pe metodica invatarii si perfectionarii procesului tehnic de lovire a mingii cu piciorul in antrenamentul fotbalistilor cuprinsi intre 12-14 ani.

7.

In ceea ce priveste grupa de varsta aleasa, aceasta este importanta deoarece este marcata de un interes deosebit al copiilor pentru activitatea sportiva, pentru a cunoaste cat mai mult, a acumula si a prelua informatiile.

Grupa de varsta 12-14 ani cuprinde copii cu un inalt grad de dezvoltare morfologica, functionala si nervoasa, aflati in perioada pubertatii, drept pentru care invatarea, consolidarea si perfectionarea elementelor si proceselor tehnice este necesara in aceasta perioada.

Toate acestea completate de faptul ca de mic am indragit fotbalul si l-am practicat, dar si din dorinta de a descoperi in continuare tainele sportului “rege” si de a obtine licenta de antrenor au fost cateva motive intemeiate in alegerea acestei teme.

Scopul acestei lucrari reprezinta experimentarea unui set de exercitii pe un esantion experimental format dintr-o grupa de jucatori cuprinsi intre 12-14 ani.

1.3.Tratarea tematicii lucrarii in literatura de specialitate

Metodica invatarii si perfectionarii procedeelor tehnice de lovire a mingii cu piciorul, nu este tratata prea amplu in lucrarile de specialitate ca de altfel nici metodele si mijloacele pregatirii tehnice. De asemenea criteriile de apreciere si verificare a nivelului de dezvoltare a deprinderilor si capacitatilor tehnice ale copiilor si juniorilor sunt foarte reduse.

Unele dintre cele mai importante lucrari pe care le-am studiat si care m-au ajutat in elaborarea acestei lucrari,au fost urmatoarele:

8.

”Fotbalul la copii si juniori”(Prof.Univ.I.Motroc/Asist. Univ. F. Motroc).

*”Fotbal” ( Prof.Univ. I. V. Ionescu)

*”Fotbal specializare” ( Miu Stefan, Velea Florin)

*”Fotbal 2010” ( D. Apolzan)

*”Ghidul antrenorului de fotbal – copii si juniori” ( Mircea Radulescu, Viorel Cojocaru)

1.4.Ipoteza lucrarii

Aplicand o metodologie speciala exprimata printr-un model metodic de invatare – consolidare – perfectionare a procedeelor tehnice de lovire a mingii cu piciorul se va realiza cresterea nivelului de dezvoltare al deprinderilor tehnice si a capacitatii tehnice la jucatorii de fotbal cuprinsi intre 12-14 ani.

9.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICA LUCRARII

2.1. Importanta elementului tehnic: lovirea mingii cu piciorul

Lovirea mingii cu piciorul constituie elemental principal al jocului conditionand regulamentar desfasurarea acestuia.

Importanta acestui element considerat pe drept cuvant, de baza, consta atat in marea frecventa a utilizarii sale in joc, cat si in influenta ce o exercita asupra miscarilor prin care se actioneaza in manevrarea mingii.

A lovii bine mingea este una din capacitatile ce se cer unui bun jucator.La pretentiile fotbalului actual, acest lucru presupune nu numai corectitudinea executiei din punct de vedere biomecanic ci si folosirea in joc a unei game variate de procedee in functie de necesitatea fazei, de conditiile terenului si chiar de posibilitatea estetizarii miscarilor in interesul spectacolului sportive.

Terminologia: “lovirea mingii cu piciorul” reprezinta un element tehnic, dar avand in vedere ca efectuarea sa are loc predominant in cadrul unei colaborari cu partenerii, el se transforma prin aceasta in pasa, notiune si element de tactica.

In terminologia curenta lovirea mingii cu piciorul si pasa tind sa se identifice, pasa fiind interpretata ca un element de tei procedeelor tehnice de lovire a mingii cu piciorul, nu este tratata prea amplu in lucrarile de specialitate ca de altfel nici metodele si mijloacele pregatirii tehnice. De asemenea criteriile de apreciere si verificare a nivelului de dezvoltare a deprinderilor si capacitatilor tehnice ale copiilor si juniorilor sunt foarte reduse.

Unele dintre cele mai importante lucrari pe care le-am studiat si care m-au ajutat in elaborarea acestei lucrari,au fost urmatoarele:

8.

”Fotbalul la copii si juniori”(Prof.Univ.I.Motroc/Asist. Univ. F. Motroc).

*”Fotbal” ( Prof.Univ. I. V. Ionescu)

*”Fotbal specializare” ( Miu Stefan, Velea Florin)

*”Fotbal 2010” ( D. Apolzan)

*”Ghidul antrenorului de fotbal – copii si juniori” ( Mircea Radulescu, Viorel Cojocaru)

1.4.Ipoteza lucrarii

Aplicand o metodologie speciala exprimata printr-un model metodic de invatare – consolidare – perfectionare a procedeelor tehnice de lovire a mingii cu piciorul se va realiza cresterea nivelului de dezvoltare al deprinderilor tehnice si a capacitatii tehnice la jucatorii de fotbal cuprinsi intre 12-14 ani.

9.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICA LUCRARII

2.1. Importanta elementului tehnic: lovirea mingii cu piciorul

Lovirea mingii cu piciorul constituie elemental principal al jocului conditionand regulamentar desfasurarea acestuia.

Importanta acestui element considerat pe drept cuvant, de baza, consta atat in marea frecventa a utilizarii sale in joc, cat si in influenta ce o exercita asupra miscarilor prin care se actioneaza in manevrarea mingii.

A lovii bine mingea este una din capacitatile ce se cer unui bun jucator.La pretentiile fotbalului actual, acest lucru presupune nu numai corectitudinea executiei din punct de vedere biomecanic ci si folosirea in joc a unei game variate de procedee in functie de necesitatea fazei, de conditiile terenului si chiar de posibilitatea estetizarii miscarilor in interesul spectacolului sportive.

Terminologia: “lovirea mingii cu piciorul” reprezinta un element tehnic, dar avand in vedere ca efectuarea sa are loc predominant in cadrul unei colaborari cu partenerii, el se transforma prin aceasta in pasa, notiune si element de tactica.

In terminologia curenta lovirea mingii cu piciorul si pasa tind sa se identifice, pasa fiind interpretata ca un element de tehnica, desi diferenta dintre ele este evidenta, ea precizandu-se in functie de scopul cu care se realizeaza.Astfel, in timp ce lovirea mingii cu piciorul se executa in afara pasei si in vederea degajarii si trasului

10.

la poarta, pasa are loc numai pentru a transmite balonul unui partener.

Lovirea mingii cu piciorul este, se pare, un impuls natural pe care individul chiar nespecializat si-l reprima cu greu.

La nivel de performanta sportiva lovirea mingii cu piciorul este un element orientat tactic, adica, este psihologizat.

Jucatorul de fotbal loveste mingea cu un scop anume si imediat.Fotbalistul urmareste mingea pentru a o pasa,pentru a o introduce in poarta adversa sau pentru a respinge un atac.

2.2.Sistematizarea elementului tehnic: lovirea mingii cu piciorul

Lovirea mingii cu piciorul ca element tehnic se concretizeaza in diferite procedee, acestea fiind determinate de suprafata piciorului cu care se loveste.

Ele se numesc procedee tehnice de baza si, intr-o enumerare aleatorie, acestea sunt urmatoarele:

Lovirea mingii cu latul

Lovirea mingii cu siretul plin

Lovirea mingii cu siretul interior

Lovirea mingii cu siretul exterior

Lovirea mingii cu calcaiul

Lovirea mingii cu varful

Lovirea mingii cu exteriorul

Lovirea mingii cu genunchiul

Aceste procedee au la baza miscarile naturale ale picioarelor, aceeasi biomecanica a lovirii mingii, singurele deosebiri care de altfel dau si denumirea procedeelor de lovire se refera la articulatia gleznei piciorului de lovire a mingii, articulatie care

11.

va stabili ce parte a labei piciorului se va executa lovitura.

Celelalte componente ale miscarii, piciorul de sprijin, pozitia corpului, miscarea bratelor, imprimarea fortei corporale, raman neschimbate.

Prin oricare din procedeele de baza, lovirea mingii cu piciorul, determina in functie de cativa parametrii diverse procedee derivate.

Toate procedeele derivate rezulta din combinatiile posibile dintre dinamica jucatorului, pozitia de sosire a mingii, intentia de traiectorie si directia transmiterii mingii.

a. Lovirea mingii cu latul este un procedeu de mare siguranta si precizie datorita suprafetei mari de lovire si a actiunii naturale, usor de executat. Este procedeul cel mai folosit in joc, circa 60 % din lovirile cu piciorul efectuandu-se cu latul.

Procedeul asigura pastrarea mingii si dirijarea ei pe trasee cunoscute.

Principalele utilizari ale loviturii cu latul sunt: pasele cu latul la distante mici si medii, respingeri, tras la poarta de la distante mici, centrari, deschideri, lansari, degajari.

Siguranta si precizia executiilor confera echipei si jucatorilor echilibrul psihic. Este un procedeu tehnic de calmare a jocului.

In opozitie cu aceste avantaje, lovirea mingii cu latul limiteaza viteza de joc, anunta intentiile, stagneaza actiunile.

Forta de lovire cu latul este redusa in comparatie cu cea obtinuta prin lovirea cu siretul interior sau plin.

Evitand riscul pierderii mingii, lovirea mingii cu latul reduce insa si ofensivitatea jocului.

12.

Suprafata de lovire este portiunea relativ triunghiulara a labei piciorului limitata de articulatiile halucelui, osul calcaneu si partea inferioara a maleolei tibiale.

Actiunea principala a piciorului de lovire consta in rotatia sa externa dirijata din varful labei piciorului atat de mult pana cand se realizeaza pe plan perpendicular pe directia de lovire a mingii.

In momentul lovirii, piciorul in ansamblu si glezna in special sunt in mod reflex contractate formand un brat de parghie.

Piciorul de sprijin este usor flectat din genunchi, este asezat in apropierea mingii si pe linia ei.

Corpul este inclinat, iar bratele asimetric dispuse spre minge si campul de joc.

Capul si privirea sunt aproape concomitant indreptate spre minge si campul de joc.

Lovirea mingii cu siretul plin se utilizeaza in degajari, lansari, pase scurte, lungi, tras la poarta.

Este procedeul prin care se realizeaza lovituri puternice si la distanta, caracterizeaza jocul angajat, deschis, ofensiv.

Gradul de precizie al transmiterii mingii este mai mare decat in cazul lovirii cu siretul interior sau exterior datorita suprafetei mari de lovire.

Suprafata de lovire o reprezinta partea anterioara a labei piciorului cuprinsa intre degete si articulatia gleznei, in mod conventional, suprafata acoperita de siretul ghetei de joc.

Principala utilitate a procedeului se realizeaza in trasul la poarta, prin lovituri puternice si precise de la distante variabile care pot fi foarte mari.

13.

Momentul biomecanic principal care reprezinta pozitia perpendiculara a labei piciorului pe sol, avand varful orientat in jos, intr-o flexie plantara maxima, oferind mingii spre contact intreaga suprafata anterioara, depinde de pozitia pe linia mingii a piciorului de sprijin.

Numai daca acesta este asezat pe aceasta linie si la un interval echilibrat pe corp, laba piciorului de lovire poate actiona perpendicular pe sol si pe minge.

Traiectoria lovirii cu siretul plin este in cazul unei executii corecte, paralela cu solul, pe jos sau la semiinaltime.

Traiectoria razanta reprezinta un element de control al pozitiei corecte a piciorului pe minge.Al doilea element de control reprezinta traiectoria corecta, fara rotatia pe care o primeste mingea, daca este lovita in centrul ei.

c.Lovirea mingii cu siretul interior este unul din procedeele ce indica nivelul tehnic.Procedeul asigura lovituri puternice pe traiectorii predominant inalte.Precizia sa este mai dificil de obtinut in comparatie cu lovirea mingii cu latul.

Lovirea mingii cu siretul interior se utilizeaza in degajari, lansari, deschideri, centrari, tras la poarta, pase lungi si medii.

Prin lovirea mingii cu siretul interior se realizeaza elemente tactice indispensabile jocului actual: schimbarea jocului de pe o parte pe alta, pasa lunga de contraatac, centrarea la coltul lung, trasul la poarta de la distanta.

Suprafata de lovire a mingii este portiunea cuprinsa pe partea interioara a labei piciorului, pe linia ce uneste halucele cu partea frontala a maleolei tibiale.

14.

Biomecanica lovirii:

Piciorul de lovire are o pendulare posterioara ampla.

Varful labei piciorului este putin orientat spre exterior, iar calcaiul in consecinta este orientat in interior.

Laba piciorului din articulatia gleznei este extinsa, aproape perpendiculara pe sol.Genunchiul piciorului de lovire este usor orientat spre interior si flexat.

Piciorul de sprijin suporta intreaga greutate a corpului. El este asezat pe linia mingii la un interval convenabil fiind flectat din articulatia genunchiului.

Corpul are in momentul executiei, in genere, o pozitie verticala, iar bratele asimetric dispuse echilibreaza actiunea.

Traiectoria mingii lovite cu siretul interior poate fi directa sau cu efecte. In cazul traiectorilor directe mingea trebuie lovita in centrul ei printr-o actiune perpendiculara a labei piciorului.

Traiectoriile curbate se obtin printr-o lovire cu siretul interior inspre lateralul exterior al centrului mingii, imprimand obiectului de joc rotatia sau efectul dorit.

d. Lovirea mingii cu siretul exterior , desi nu este procedeul cel mai des utilizat, are totusi multiple utilizari in joc.

Practic, in afara de partea lunga, el poate fi folosit in oricare alta solicitare de joc.

Lovirea mingii cu siretul exterior se utilizeaza in pase scurte, pase medii, pase pe jos, pase la semiinaltime si pe sus, degajari si lansari, deschideri si centrari, tras la poarta.

15.

Avantajul principal al procedeului este ca, avand o suprafata relativ mare de contact cu mingea, se executa dintr-o rasucire a labei piciorului, care este o miscare naturala, usor de utilizat.

Efectul care se produce la lovirea mingii cu siretul exterior este relatia externa a mingii, determinand traiectorii curbe,derutand plasamentul adversarului si posibilitatile sale de interceptie.

Suprafata de lovire a mingii este partea exterioara a labei piciorului care porneste din portiunea siretului plin si se continua pana pe linia ce uneste degetul mare cu maleda tibiala externa.

Biomecanica lovirii mingii cu siretul exterior este compusa din miscari naturale, lucru confirmat de faptul ca incepatorii lovesc mingea mai usor prin acest procedeu decat prin celalalt.

Pendularea posterioara a acestui procedeu, care incepe din sold si se continua cu actiunea din articulatia genunchiului, reliefeaza in plus, fata de alte procedee, momentul pendularii din genunchi. Aceasta datorita obtinerii sigurantei necesare in aplicarea loviturii, a faptului ca orientarea varfului spre interior si imprimarea rotatiei printr-o lovire dinspre centrul mingii spre exteriorul ei, presupune o dirijare a miscarii din apropiera mingii.

Momentul lovirii difera in ceea ce priveste pozitia labei piciorului pe minge. Se poate lovi cu siretul exterior avand laba piciorului perpendiculara pe sol, obtinandu-se in felul acesta lovituri mai puternice. In cazul in care se aplica mingii lovituri cu laba piciorului oblica sau chiar paralela cu solul se intentioneaza traiectorii inalte si accentuate.

In primul caz, piciorul de sprijin este pe linia mingii, in cel de-al doilea caz piciorul de sprijin este inapoia liniei mingii.

16.

e. Lovirea mingii cu calcaiul are o frecventa redusa in joc, fiind utilizata pentru a surprinde adversarul si de a satisface necesitatea de spectacol.

Suprafata de lovire este partea posterioara a osului caleaneu.

Principala caracteristica a procedeului de lovire a mingii cu calcaiul consta in insusirea fazelor sale biomecanice.

Daca la toate procedeele de lovire, actiunea piciorului incepe printr-o pendulare, la lovirea cu calcaiul, se incepe cu o pendulare inainte, urmata de momentul lovirii.

f. Lovirea mingii cu varful este utilizata in fazele fixe ce solicita o rezolvare rapida. Prin acest procedeu se reduce considerabil timpul de executie. De asemenea lovirea mingii cu varful se foloseste in trasul la poarta din spatii agglomerate, apoi in “suflarea” mingii unui adversar care a reusit depasirea, in pase scurte dar cu executie rapida, in degajari de ultima instanta.

Aceste utilizari sunt posibile datorita acelei particularitati pe care o are procedeul de a realiza lovirea printr-o pendulare posterioara foarte redusa care micsoreaza timpul de executie.

Suprafata de lovire este partea anterioara si frontala a labei piciorului cuprinzand primele degete ale acesteia.

g. Lovirea mingii cu exteriorul este un procedeu cu utilizare rara sau intamplatoare, care se poate folosi in momente ce exclud intrebuitarea altor procedee.

Se utilizeaza in pase scurte.

17.

Suprafata de lovire este partea laterala si exterioara a labei piciorului ce porneste de la degetul mic si se continua pana la maleola externa.

Biomecanica dificila data de rasucirea ampla a piciorului spre exterior, ca si forta redusa de lovire, sunt cauzele aparitiei sale sporadice in tehnica jucatorului.

Are totusi o importanta mare in realizarea paselor deviate, care fireste, se dau pe distante mici cu forta redusa.

Traiectoriile cu efect se pot obtine prin lovirea cu exteriorul, pe o distanta scurta. Acest procedeu insa, permite obtinerea unei rotatii, a unor efecte foarte pronuntate, avand in vedere ca lovirea se face printr-o actiune tangentiala asupra mingii. Astfel se explica marea calitate pe care o au, aceea de a ocoli adversarul.

h. Lovirea mingii cu genunchiul se foloseste cand jucatorul este surprins de o minge ce ii revine la inaltimea genunchiului, sau in situatia in care realizarea sa duce la castigarea unui timp de joc inaintea adversarului.

Suprafata de lovire este marcata de partea anterioara si inferioara a coapsei aflata deasupra genunchiului.

Varietatea tacticta a momentelor de joc cere realizarea si cunoasterea tuturor procedeelor tehnice de mai sus.

In diferite spatii de joc, precum si in diferite conditii concrete de adversitate poate fi folosit un procedeu sau altul.

In general, in fazele de constructie ale atacului din terenul propriu sau din mijlocul terenului, predomina lovirea mingii cu latul ei iar in fazele ce pregatesc finalizarea apoi trasul la poarta predomina lovirea mingii cu siretul plin, interior si exterior.

18.

Celelalte procedee isi au importanta si rolul lor in cadrul jocului contribuind la realizarea obiectivelor.

2.3. Ponderea si obiectivele elementului tehnic, lovirea mingii cu piciorul in cadrul pregatirii tehnice la jucatorii fotbalisti cuprinsi intre 12 – 14 ani.

Continutul antrenamentului sportiv implica pregatirea fizica, pregatirea tehnica, pregatirea tactica, pregatirea psihologica, pregatirea teoretica si pregatirea biologica.

Accentuarea unuia sau a altuia din acesti factori ai antrenamentului, in procesul de pregatire se face in functie de caracteristicile sportului respectiv precum si de specifitatea perioadei de pregatire.

La grupa de copii 12 – 14 ani cuprinzand copii cu un grad mai mare de dezvoltare se impune restructurarea ponderii factorilor antrenamentului in functie de noile caracteristici morfo–functionale.

Astfel, datorita cresterii explozive a scheletului si ramanerii in urma a tesutului muscular, pregatirea fizica va fi mai slab reprezentata, in proportie de 25 % doar ca rezultanta secundara a lucrului pentru pregatirea tehnica si tactica. Datorita terminarii dezvoltarii sistemului nervos periferic, unei bune coordonari si unui schelet aproape in intregime calcifiat, pregatirea tehnica reprezinta 40%.

La aceasta grupa, dezvoltarea sistemului nervos central a scoartei cerebrale si a activitatii nervoase superioare permite includerea pregatirii tactice intr-un procedeu destul de ridicat 30%, existand chiar conditii fiziologice pentru inceperea pregatirii psihologice 3%, si pregatirii teoretice in procent de 2%.

19.

Eficienta unui antrenament este legata de concordanta dintre parametrii efortului si capacitatea biologica a organismului care-l efectueaza. Un effort cu parametrii mult inferiori posibilitatii de lucru al organismului nu da nici un rezultat pozitiv, la fel ca si un efort ai carui parametrii depasesc cu mult posibilitatile, provocand o oboseala rapida.

Deoarece pregatirea biologica (refacerea, recuperarea) este necesara permanent in cadrul procesului de antrenament.

Tehnica in jocul de fotbal ca de altfel in oricare joc sportive, constituie fundamental pe care se dezvolta si perfectioneaza jocul propriu-zis, iar in antrenamentul copiilor din grupa 12-14 ani, asa cum am aratat mai sus, acestui factor al antrenamentului i se acorda o importanta mai mare in proportie de 40%.

Fara a exclude sau minimaliza importanta invatarii-consolidarii-perfectionarii celorlalte elemente tehnice ale jocului in cadrul pregatirii tehnice, invatarea-perfectionarea lovirii mingii cu piciorul ocupa primul loc, in procent de 35%-45%.

Ponderea destul de ridicata a lovirii mingii cu piciorul in raport cu celelalte elemente tehnice se datoreaza atat numarului mare de procedee cat si importantei pe care o are in timpul jocului.

Clasificare in functie de ponderea fiecarui element tehnic in cadrul pregatirii tehnice la grupa de varsta 12-14 ani ar arata astfel:

1. lovirea mingii cu piciorul: 35% – 45%

oprirea – preluarea mingii: 10% – 15%

lovirea mingii cu capul: 10% – 15%

conducerea mingii: 10% – 15%

fentele: 10%

deposedarea: 10%

aruncarea de la margine: 2% – 3%

20.

Obiectivele lovirii mingii cu piciorul la grupa 12 – 14 ani sunt urmatoarele:

Invatarea biomecanicii lovirii mingii cu piciorul

Formarea si consolidarea deprinderilor tehnice de baza prin procedeele cele mai accesibile: lovirea mingii cu latul si siretul, preluarea

Invatarea corelata a elementelor tehnice sub forma unor actiuni simple de joc: preluare + conducere, dribbling + tras la poarta, preluarea + pasa + transmitere, preluarea + conducere + centrare, etc.

2.4 Metodele de invatare, consolidare si perfectionare a elementelor tehnice, lovirea mingii cu piciorul

Metoda exersarii analitice

In acceptiunea curenta, prin metoda analitica se intelege exersarea separata a elementului sau partilor unui element. In fotbal caracterul analitic al exersarii este dat de repetarea identica a fazelor unei actiuni, in cadrul careia poate fi abordat unul, doua sau trei elemente sau chiar jocuri si nu de exersare – repetare a partilor componente ale unui singur element depasindu-se astfel conceptia curenta a notiunii.

Organizarea exersarii analitice are loc in cadrul unor formatii fixe, invariabile in ceea ce priveste numarul partenerilor.

Formatiile de lucru analitic au eficienta cea mai mare, individuale, cele cu antrenorul si grupele de 2 – 3 jucatori.

Scopul exersarii analitice il reprezinta invatarea – perfectionarea si automatizarea unui element si a unor actiuni care sa permita

21.

in continuare construirea ansamblurilor complexe de joc.

Metoda exersarii actiunilor tehnice

Metoda consta in exersarea unor actiuni tehnice si automatizarea acestora astfel incat jucatorul sa fie capabil sa le efectueze fara greasala.

Scopul exersarii actiunilor tehnice este dat de necesitatea formarii si perfectionarii unor combinatii de mijloace tehnice adecvate fazei concrete de joc, a selectionarii acelora dintre ele care sunt justificate si totodata care sa fie efectuate rapid, cu indemanare si utilitate.

Metoda exersarii actiunilor tactice este necesara la toate categoriile de jucatori.

Daca la copii, prin exersarea actiunilor tehnice se urmareste corelarea unor elemente tehnice de baza ca, preluarea – conducerea – lovirea mingii, la jucatorii seniori actiunile actiunile exersate implica folosirea de elemente si procedee de o mai mare subtilitate, legata de perfectionarea calitatilor motrice si intr-o anumita directie tactica

In etapele competitionale aplicarea metodelor consta in exersarea actiunilor postului, zonei, compartimentului si fazei fundamentale, iar in etapele pregatitoare se exerseaza actiunile generale, in cadrul acestora urmarind automatizarea legaturii dintre elementele tehnice.

22.

c.Metoda exersarii actiunilor tehnico – tactice

Actiunile tehnice reprezinta activitati individuale, care luate izolat nu pot satisface decat cerintele partiale de joc si de aceea ele trebuie correlate cu ale celorlati jucatori.

Datorita faptului ca actiunuile tehnice individuale se coreleaza pe baza colaborarii in vederea unor scopuri de joc, ele capata un pronuntat character tactic.

Scopul exersarii actiunilor tehnico-tactice este dat de importanta pe care aceste actiuni o au in dinamica jocului in calitatea de componete permanente ale lui. In desfasurarea jocului, un jucator se afla in fiecare moment intr-o relatie tactica de atac sau de aparare directa cu cel putin unul din coechipieri si in relatii directe cu ceilalti. La omogenizarea acestor interactiuni si de mijloacele prin care ele se materializeaza depinde reusita fazei, a jocului.

Metodica de predare a actiunilor tehnico-tactice este determinate de nivelul de pregatire al jucatorilor, perioada de antrenament, obiective, etc. In general actiunile tehnico-tactice se predau si se perfectioneaza la toate varstele. Se pare ca actiunile cu character impus de genul combinatiilor, predomina in instruirea copiilor si juniorilor, in timp ce la juniorii perfectionati, predomina actiunile elaborate liber, incadrate intr-o forma de exersare.

Metoda modelarii tehnice la continutul si structura jocului.

Modelarea ca metoda a perfectionarii tehnicii de joc reprezinta activitatea practica prin care continutul tehnic si tactic este exersat in antrenament in forma si conditii psihice similare procesului de joc.

23.

In esenta notiunea de modelare inseamna realizarea unui cadru de modelare care se obliga la aplicarea structurii si dinamicii de joc si in efectuarea unor exercitii impuse, asemanatoare celor de joc.

Modelarea tehnicii se efectueaza si prin metoda analitica sau prin exersarea actiunilor tehnice sau tehnico-tactice, daca acestora li se adauga conditii specifice jocului, ca solicitarea vitezei, activitati in zone specifice, parteneri in exersare, etc in vederea modelarii amplificate a tehnicii de joc, se cere insa folosirea unor mojloace cu character global, care sa-si integreze actiunile tehnice in anumite relatii tactice de colaborare si adversitate intr-o dinamica de efort asemanatoare jocului, cu solicitari psiho-afective specifice.

Modelarea tehnicii trebuie sa constituie o actiune metodica permanenta. Modelarea nu exclude ci dimpotriva, concura la stabilirea deprinderilor tehnice, de unde rezulta concluzia ca pregatirea analitica are un rol important in ansamblul antrenamentului tehnic.

2.5. Particularitatile de crestere si dezvoltare psiho-fizica ale jucatorilor cuprinsi intre 12-14 ani.

In general, aceasta grupa de varsta se caracterizeaza printr-o crestere intensa, prin maturizarea functiilor organismului, dezvoltarea motricitatii si conturarea personalitatii.

Capacitatea vitala in jurul varstei de 12 ani este de cca. 1300 cm³, iar la 14 ani de 2800 cm³, ceea ce atrage atentia asupra posibilitatii relativ scazute a copiilor de a face fata la eforturi indelungate de rezistenta. Schimbarile datorate varstei, ale sistemului respirator se manifesta inainte de toate prin cresterea volumului plamanilor si dezvoltarea muschilor respiratori. Aceasta duce la cresterea capacitatii vitale a plamanilor.

24.

La aceasta varsta, la nivelul organelor vegetative se constata o dezvoltare intense a glandelor endocrine.

Modificarile endocrine, nervoase si neuro-psihice influenteaza dezvoltarea fizica, capacitatea functionala reala a organismului.

In aceasta perioada are loc o crestere rapida in inaltime a corpului, media fiind de 3-6 cm pe an, iar cresterea in greutate fiind de 2 kg. pe an.

Structura oaselor se apropie in cea mai mare parte de cea a adultului si astfel observam o crestere a lungimii a acestora. Au loc depuneri de saruri minerale (fosfor si calciu). Oasele devin rezistente la tractiune, rasucire si la actiunea factorilor mecanici de presiune in detrimentul elasticitatii lor anterioare.

Articulatiile sunt insa slab dezvoltate si ligamentele nu asigura o suficienta rezistenta la tractiune si rasucire.

Toracele se dezvolta mai mult in lungime decat in largime, fapt care impiedica satisfacerea in conditii optime a schimbarilor respiratorii in eforturile indelungate.

Musculature se dezvolta prin alungirea fibrelor, cauza pentru care suprafata sectiunii fiziologice este mica. Lungimea fibrelor musculare pot determina cresterea valorii lucrului mechanic, daca se opereaza cu ingreunari care nu depasesc forta globala a musculaturii.

Organele interne au inca o insuficienta stabilitate ceea ce va determina folosirea prudenta a exercitiilor de tractiune numai cu ajutorul bratelor, din aceeasi cauza se va evita si abuzul de sarituri

25.

care prin socul aterizarii pot zdruncina organele interne adapostite in bazin.

Functional, volumul inimi creste, dar vasele sanguine raman ingustate, ceea ce determina ca efortul depus de inima pentru a impinge sangele in vene sa fie mai mare.

Din aceasta cauza apar tulburari ale ritmului cardiac si oscilatii ale tensiunii arteriale.

Insuficienta irigarii a creierului si a organelor interne in timpul efortului poate provoca stari de ameteala si de aparitie relative rapida a oboselii.

Sistemul nervos, functia de analiza si sinteza a scoartei, se dezvolta rapid. Se incheie maturizarea ariei corticale a analizatorului motor. Excitabilitatea si mobilitatea ridicata a activitatii nervoase determina o rapiditate a reactiilor motrice.

Copiii inregistreaza progrese deosebit de mari in ceea ce priveste motricitatea. Deprinderile naturale si de baza se perfectioneaza iar pe fondul lor se formeaza si se consolideaza altele noi mai complexe. Din aceste motive aceasta varsta este cea mai indicata pentru dezvoltarea capacitatilor motrice, fiind denumita si varsta primelor performante.

Indicii care definesc viteza, indemanarea si rezistenta aeroba cresc rapid. Paralel cu cresterea acestor indici trebuie sa se acorde o deosebita atentie mobilitatii, care daca nu este sustinuta corespunzator poate regresa.

Varsta preadolescenta marcheaza inceputul maturizarii fizice a individului, fiind o perioada de intensa formare a personalitatii, de construire a constiintei morale.

26.

Gandirea devine abstracta si foarte critica, capacitatea de asimilare creste. Se dezvolta spiritual de observatie.

In privinta personalitatii, imaginea despre sine este mai critica, interesele se diversifica, increderea in fortele proprii depasesc posibilitatile reale.

Din punct de vedere al vointei, apar in jocuri manifestari de tenacitate, hotarare, curaj, spirit de sacrificiu individual prin si pentru echipa.

Modificarile din sfera neuro-psihica, precum si evolutiile comportementului reclama ca dezvoltarea psihica la aceasta varsta sa fie asistata si dirijata cu atentie si pricepere de catre profesor, antrenor.

Toate acestea duc la implicatia psihologica potrivit careia lectiile de antrenament trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera de optimism, intelegere, prietenie si sinceritate.

In aceasta perioada de dezvoltare fizica si psihica, nimic nu trebuie lasat la intamplare, caci deficientele de instruire se razbuna mai tarziu anuland eforturile depuse in pregatire,

Bazele pregatirii tehnice-fizice-psihologice si teoretice trebuie puse la aceasta varsta fara a omite aspectele esentiale, de amanunt, atat de necesare in consolidarea si perfectionarea instruirii copiilor.

27.

CAPITOLUL III

MODELUL METODIC DE INVATARE-CONSOLIDARE-PERFECTIONARE A LOVIRII MINGII CU PICIORUL SI MIJLOACELE UTILIZATE

3.1. Prezentarea modelului metodic

Acest model metodic este constituit dintr-un set de 45 de exercitii de lovire a mingii cu piciorul astfel:

1.Jucatorul mentine mingea in aer prin lovituri succesive cu ambele picioare (alternativ)

2. Jucatorul loveste mingea cu piciorul peste cap, se intoarce 180°, nu lasa mingea sa cada mentinand-o in aer prin lovituri succesive si alternative cu ambele picioare.

3. Doi jucatori A si B, fata in fata aflati la o distanta de 2 m. Jucatorul A arunca mingea cu mana jucatorului B alternativ la piciorul stang si drept iar acesta o retimite jucatorului A.

Mingea se loveste cu:

Latul

Siretul plin

Siretul interior

Siretul exterior

Exteriorul

4. Jucatorul A arunca mingea pe sus jucatorului B iar acesta o retrimite jucatorului A dupa ce mingea ricoseaza din pamant. Distanta dintre jucatori este de 5-6 m.

28.

Mingea se loveste cu:

Latul

Siretul plin

Siretul interior

Siretul exterior

Exteriorul

5. Jucatorul se afla la o distanta de 5-10 m de un panou avand mingea in mana, trimite mingea cu piciorul in panou iar dupa miscare o prinde si repeta lovitura (fig.1).

Jucatorul executa lovirea mingii cu:

Latul

Siretul plin

Siretul interior

Siretul exterior

Exteriorul

Varful

6. Jucatorul se afla la o distanta de 2-10 m de un panou, avand mingea in mana, o lasa sa cada iar dupa ricosarea din sol o trimite in panou cu piciorul (fig.2).

Mingea se loveste cu:

Latul

29.

Siretul plin

Siretul interior

Siretul exterior

Exteriorul

Varful

7.Jucatorul se afla la 2-4-6-8 m de doua panouri dispuse perpendicular unul fata de altul si trimite mingea cu piciorul in fiecare din cele doua panouri ( fig.3).

Se executa alternativ lovituri din intoarcere cu:

Latul

Siretul plin

Siretul interior

Siretul exterior

Exteriorul

Varful

30.

8. Jucatorul aflat intre cele doua panouri asezate fata in fata la o distanta de 10-20 m unul de celalalt, trimite mingea alternativ in fiecare dintre ele din intoarcere 180° (fig 4).

Jucatorul executa lovirea mingii cu:

Latul

Siretul plin

Siretul interior

Siretul exterior

Exteriorul

Varful

31.

9. Jucatorul are inaitea sa 3 panouri la o distanta de 10 m unul perpendicular si doua situate oblic, dreapta si stanga fata de primul. Trimiterea mingii succesiv in cele 3 panouri prin urmatoarele procedee tehnice (fig.5):

Latul

Siretul plin

Siretul interior

Siretul exterior

Exteriorul

Varful

10. Jucatorul este dispus in fata a 3 panouri asezate in linie la o distanta de 10 m (fig.6). El executa lovituri succesive la fiecare dintre cele 3 panouri prin procedeele tehnice:

Latul

Siretul plin

Siretul interior

Siretul exterior

32.

Exteriorul

Varful

11. Trimiterea mingii din deplasare si conducere in 3-4 panouri situate alternativ dreapta-stanga la o distanta de 5-10 m de jucatorul cu mingea (fig.7). Jucatorul executa lovirea mingii cu: latul, siretul plin, siretul interior, siretul exterior, exteriorul, varful.

12. Pase intre doi jucatori A si B aflati la o distanta de 2-5 m. Se executa fara preluare din joc de glezne pe joc. Jucatorul executa lovirea mingii cu: latul, siretul plin, siretul interior, siretul

33.

exterior, exteriorul, varful (fig.8).

13. Doi jucatori, A si B, aflati fata in fata la o distanta de 5-7 m paseaza intre ei printr-o portita (h=50 cm, L=1 m). Pasele se executa cu latul, siretul plin, siretul interior, siretul exterior, exteriorul, varful direct sau dupa o preluare (fig. 9-10).

34.

14. Pase intre doi jucatori A si B peste o portita (h=1,50 cm, L=3 m). Pasele se executa dupa ce mingea ricoseaza de 1-2 ori sau din vale. Jucatorul executa lovirea mingii prin urmatoarele procedee tehnice: latul, siretul interior, siretul plin, siretul exterior (fig.11).

15. Pase intre doi jucatori A si B prin intermediul unui panou. Jucatorii se afla in fata panoului la 5-10 m. Dupa ce loveste, jucatorul se retrage 2-3 m (fig.12). Mingea se loveste cu latul, siretul plin, siretul interior, siretul exterior.

35.

16. Pase intre doi jucatori (A, B) aflati la o distanta de 5 m unul fata de altul. Pasele se executa in deplasare, cu o prealabila preluare, apoi direct (fig.13).

Mingea se loveste cu latul, siretul plin, siretul interior, siretul exterior, exteriorul, varful.

17. Pase intre doi jucatori (A, B) din deplasare. Unul dintre jucatori este cu spatele la minge. La semnalul acesta se intoarce 180° si returneaza mingea coechipierului. Jucatorii lovesc mingea cu latul, siretul interior, siretul plin, siretul exterior, exteriorul, varful (fig.14).

18. Jucatorul A paseaza mingea pe langa jucatorul B. Acesta alearga dupa minge si o retransmite jucatorului A din intoarcere.

36.

Actiunea se executa din deplasare iar mingea se loveste cu latul, siretul plin, siretul interior, siretul exterior (fig.15).

19. Pase intre 3 jucatori (A, B, C). Jucatorii sunt dispusi intr-un triunghi echilateral cu latura de 5 m si executa pasele in sens unic. Se executa la inceput cu preluare apoi direct. Mingea se paseaza pe diferite traiectorii si prin procedeul latul, siretul plin, siretul interior, siretul exterior (fig.16).

20. Pase intre 3 jucatori (A, B, C) dispusi intr-un triunghi echilateral cu laturile de 5 m. Jucatorul A paseaza mingea catre jucatorul B si se deplaseaza in locul acestuia, jucatorul B paseaza catre jucatorul C si se deplaseaza in locul acestuia. Jucatorul C conduce mingea catre locul initial al jucatorului A, o paseaza si se deplaseaza in aceeasi directie.

37.

Prima data se executa cu preluare apoi direct. Mingea se loveste cu latul, siretul plin, siretul interior, siretul exterior, exteriorul, varful (fig.17).

21. Pase intre 3 jucatori (A, B, C) din deplasare asezati in triunghi (laturile 8 m). In timpul deplasarii se mentine triunghiul iar pasele se dau cu latul, siretul plin, siretul interior, siretul exterior, exteriorul, varful. La inceput, exercitiul se executa dupa o prealabila preluare apoi fara preluare.

a). unul dintre jucatori se deplaseaza cu spatele, ceilalti doi cu fata – 5 exercitii (fig.18).

b). ceilalti doi jucatori se deplaseaza cu spatele iar jucatoul A paseaza si primeste de la fiecare din cei doi. Se executa de 5 ori (fig.19).

38.

22. Trei jucatori (A, B, C) dispusi in linie la o distanta de 3-5 m unul fata de altul. Mingea se afla in posesia jucatorului A care o paseaza jucatorului B, acesta o retransmite jucatorului A care paseaza pe pozitie viitoare jucatorului C. Pasele se repeta si intre jucatorii C si B dupa care urmeaza pasa pentru jucatorul A. Exercitiul se executa din deplasare iar pasele se executa cu latul, siretul plin, siretul interior, siretul exterior, exteriorul (fig.20).

39.

23. “Suveica” intre 6-8 jucatori.

Varianta 1 cu trecere la coada sirului propriu (fig.21).

Varianta 2 cu trecere la coada sirului opus (fig.22)

Lovitura mingii se executa prin toate procedeele.

40.

24. Pase intre 6-10 jucatori (A, B, C, D, E, F, …) dispusi in cerc la distante de 10 m unul de celalalt cu jucatorul A aflat in mijloc. Jucatorul din centru dupa ce primeste mingea de la jucatorul B aflat pe cerc se deplaseaza in locul acestuia in timp ce B ocupa locul din centru. Mingea se loveste cu latul, siretul plin, siretul interior, siretul exterior (fig.23).

25. Jucatorii dispusi in 6 siruri a cate 3 jucatori fata in fata la o distanta de 7 m si interval de 3 m. Mingea se paseaza in zig-zag de la un sir la altul iar jucatorul care paseaza se deplaseaza la coada sirului unde a trimis mingea. Mingea se loveste prin toate procedeele de lovire a mingii cu piciorul (fig.24).

41.

26. Un jucator aseaza un grup de mingi la distanta de 20-30 m de poarta in pozitie centrala. El conduce pe rand fiecare minge si executa trasul la poarta de la 16 m de poarta. Mingea se loveste cu siretul plin, interior, exterior (fig.25).

42.

27. Un jucator are un grup de mingi la 10 m lateral de poarta pe linia portii. El conduce mingea pana la punctual de 11 m pe care il ocoleste si trage la poarta.

Va executa alternativ de pe partea dreapta si stanga un nr. de 10 exercitii. Mingea se loveste cu siretul plin, interior, exterior (fig.26).

28. Un jucator are un grup de mingii la 30-40 m de poarta. El conduce mingea printre 5 jaloane aflate la o distanta de 3 m unul de altul asezate in linie si apoi trage la poarta de la 16-20 m. Mingea se loveste cu siretul plin, interior si exterior (fig.27).

29. Un jucator dupa ce conduce mingea 30-40 m efectueaza succesiv doua pase la doua panouri orientate fata in fata si asimetric si incheie actiunea cu sut la poarta.

Mingea se loveste cu siretul plin, interior, exterior (fig.28).

30. Un jucator conduce mingea 20 m si trage puternic intr-un panou asezat la coltul careului de 5 m dupa ricosarea mingii din panoul jucatorul trage direct la poarta. Mingea se loveste cu siretul plin, interior, exterior (fig.29).

31. Un jucator conduce mingea la 30-40 m de poarta in fata avand un adversar care este pasiv, apoi devine semiactiv sau activ, dupa depasirea acestuia, atacantul trage la poarta. Mingea se loveste cu siretul: plin, interior si exterior (fig.30).

32. Un jucator conduce mingea de la 30 m de poarta fiind intampinat pe rand de doi adversari care actioneaza pasiv sau activ. Dupa depasirea adversarilor atacantul trage la poarta. Mingea se loveste cu siretul: plin, interior si exterior (fig.31).

45.

33. Un jucator conduce mingea de la 30 m de poarta fiind urmarit de un coechipier. La 18-20 m de poarta primul “calca” mingea pentru cel de-al doilea care trage la poarta. Mingea se loveste cu siretul: plin, interior si exterior.

34. Jucatorul A conduce mingea de la 40 m de poarta, o “calca” la 25 m si continua alergarea oblic. Jucatorul B aflat inapoia lui paseaza oblic dreapta sau stanga pentru jucatorul A care trage la poarta. Mingea se loveste cu siretul: plin, interior si exterior (fig.32).

46.

35. Pase intre doi jucatori (A, B) cu tras la poarta, plecand de la mijlocul terenului din pozitii centrale. Mingea se loveste cu siretul plin, interior, exterior (fig.33).

47.

36. Doi jucatori (A, B) fac o “incrucisare” la 20 m de poarta. Jucatorul A conduce mingea, o paseaza jucatorului B si trece inapoia lui. Cel care preia mingea (jucatorul B), conduce mingea cativa metrii si trage la poarta cu siretul plin, interior, exterior (fig.34).

48.

37. Doi jucatori A si B paseaza mingea intre ei pe partea laterala a terenului si depasesc un adversar situat la 24 m de poarta. Se pleaca de la 40 m de poarta pe una din partile laterale, distanta dintre jucatori este de 3-7 m.

Dupa depasirea adversarului, jucatorul A primeste mingea, o conduce 3-4 m, dupa care trage la poarta. Mingea se loveste cu siretul: plin, interior si exterior (fig.35).

49.

38. Doi jucatori A si B sunt situati la 30 m fata de poarta. Jucatorul A paseaza lui B dupa care sprinteaza oblic inainte, reprimeste mingea si o paseaza parallel cu linia de poarta pentru B care trage cu siretul: plin, interior si exterior la poarta (fig.36).

50.

39. Trei jucatori A, B, C aflati la o distanta de 5 m unul fata de celalalt paseaza intre ei din deplasare de la mijlocul terenului si incheie actiunea cu tras la poarta de la 16 m.

Mingea se loveste cu siretul plin, interiorul, exteriorul (fig. 37).

51.

40. Doi jucatori A si B, efectueaza o “incrucisare” la 20 m de poarta. Jucatorul A paseaza mingea pentru al treilea jucator ( C ) care vine din urma si trage la poarta. Mingea se loveste cu siretul plin, interior, exterior (fig.38).

52.

41. Trei jucatori A, B, C, se afla la aproximativ 30 m de poarta asezati ca in fig. 39. Jucatorul A paseaza lui B iar acesta trimite spre careul de 16 m lui C din viteza suteaza direct la poarta. Mingea se loveste cu siretul plin, interior, exterior.

53.

42. Trei jucatori A, B, C plasati la 30 m de poarta, intre ei fiind o distanta de 10m. Jucatorul A conduce mingea pana la linia de fund de unde o paseaza pe jos sau la semiinaltimea lui C care vine din urma si suteaza la poarta. Jucatorul A urmareste mingea pentru o eventuala lovitura. Mingea se loveste cu siretul plin, interiorul, exteriorul (fig.40).

43. Jucatorii A si B efectueaza pase in doi pe partea laterala a terenului pornind de la centru, iar al doilea jucator finalizeaza centrarea executata de jucatorul B.

Mingea se loveste cu siretul plin, interior, exterior (fig.41).

54.

44. Trei jucatori (A, B, C) sunt asezati ca in fig.42. Jucatorul A paseaza jucatorului B, reprimeste de la acesta si il lanseaza pe jucatorul C care trage la poarta.

Mingea se loveste cu siretul plin, interior, exterior.

55.

45. Jucatorii sunt dispusi pe trei siruri (A, B, C) la mijlocul terenului cu fata spre poarta. Primul jucator de la sirul A aflat in posesia mingii o conduce in viteza spre marginea careului de 16 m, paseaza pe jos primului jucator din sirul C, acesta simuleaza ca suteaza si-I trimite mingea jucatorului din sirul B care vine din urma si finalizeaza in viteza (fig.43).

Mingea se loveste cu siretul plin, interior si exterior.

56.

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA CERCETARII

4.1. Metodele de cercetare utilizate

Metoda studierii bibliografiei

Este una din metodele de cercetare utilizate in domeniul cercetarii stiintifice, cercetatorul folosindu-se de aceasta pentru a intra in posesia datelor privitoare la rezultatele obtinute de catre alti cercetatori din domeniul respectiv.

Aceasta metoda consta in inlocuirea de fise de semnalare, fise de continut in care sunt consemnate, rezumate, citate si unele prezentari grafice, descoperite in urma selectionarii, consultarii, prelucrarii si interpretarii informatiilor din cadrul surselor bibliografice de specialitate cercetate.

Lucrarea de fata se bazeaza pe lucrarile de specialitate din disciplina fotbalului, prezentate la capitolul VIII.

Metoda observarii

Observatia reprezinta primul pas in cunoastere.

Observarea se face pentru cunoastere, descriere, cuantificare si formulare de ipoteze.

Observarea este o percepere activa, sistematica, planificata, internationala asupra unor fenomene, documente, activitati in scopul cunoasterii acestora.

In domeniul sportului metoda de observare a documentelor (caiete de antrenament, planificari, lectii, inregistrari), concursuri

57.

sportive, activitati de creatie, dupa care urmeaza prelucrarea critica a informatiilor colectate prin observatie care ne ajuta la formarea unor explicatii, cunostinte. Observatiile se inregistreaza sub forma de protocoale.

Observatia se poate face din interiorul procesului urmarit, atunci cand cercetatorul participa activ la conducerea acestuia sau din afara procesului studiat.

In primul caz observatia poate fi denaturata datorita influentelor mediului si trairilor personale, in calitate de participant activ.

In cel de al doilea caz observatia are calitate de a fi obiectiva si de a nu exercita nici un fel de influenta asupra desfasurarii procesului respectiv.

Metoda observatiei utilizata de o serie de aparate si instrumente auxiliare care ajuta la amplificarea perceperii organelor de simt care participa la cercetare.

Un studiu asupra lectiei de antrenament se face cu dificultate deoarece aceasta implica o serie de aspecte cum sunt: continutul, metodele, mijloacele, tipul si nivelul efortului, actiunile antrenorului si ale sportivilor precum si raporturile dintre ei.

Metoda experimentului

Metoda experimentului este considerata principala metoda de investigatie stiintifica deoarece confera precizie cercetarii, permite reproducerea fenomenului in aceleasi conditii pentru verificare, dovedeste corectitudinea concluziilor.

Experimental este o producere sau o modificare intentionata a fenomenului cu scopul de a-l studia in conditii mai favorabile.

58.

Experimental este o modalitate de verificare a ipotezei care formuleaza o relatie presupusa dintre doua fenomene prin provocarea si controlul acestora de catre experimentator.

Elaborarea ipotezei constituie faza creatoare a experimentului, ea putand fi elaborate inductiv (in urma observarii faptelor) sau deductiv (cand rezulta in urma stabilirii sau cunoasterii unei relatii, a unui principiu sau a unei legi).

Dupa elaborarea ipotezei urmeaza verificarea ei prin organizarea si desfasurarea experimentului si utilizarea metodelor stiintifice de prelucrare si interpretare a datelor.

In cadrul cercetari procesului de antrenament experimentarea poate imbraca mai multe forme: constativ (se cerceteaza o anumita realitate fara a interveni in modificarea acesteia), de verificare a unei ipoteze sau creator (se elaboreaza, se creaza conform ipotezei).

Experimentul acestei lucrari s-a efectuat pe o perioada de 6 luni, esantionul studiat fiind compus din 16 subiecti, componentii …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Acest lot experimental a fost supus unui program de pregatire speciala, evaluarea facandu-se printr-o serie de probe, aprecieri, notary si determinari, acestea fiind prezentate in subcapitolele urmatoare.

Metoda testelor

Metoda testelor se aplica atat in domeniul educatiei fizice, cat si in cel al antrenamentului sportiv si consta dintr-un system de probe practice pe baza carora se poate aprecia calitatea pregatirii

59.

subiectilor, privind capacitatea de viteza, indemanare, putere, forta, mobilitate – suplete, de efectuare a unor exercitii tehnice, etc.

Fiecare din probele practice sunt elaborate si astfel se asigura transformarea imediata a performantei prestate de subiecti in note.

In concluzie, testul este o proba stiintifica prin care se urmareste masurarea obiectiva a unor procese psihice sau a unor aptitudini individuale.

Cerintele care se impugn in elaborarea testelor, sunt urmatoarele:

Validitatea (sa masoare ceea ce isi propune);

Fidelitatea (constanta rezultatelor);

Obiectivitatea (neinfluentarea rezultatelor);

Etalonarea (probele sa corespunda varstei la care se aplica);

Sensibilitatea (diferentierea deosebirilor fine existente intre subiecti);

Valoarea diagnostica si prognostica a testelor este conditionata de:

Corectitudinea cu care sunt aplicate.

Buna pregatire a celor care le aplica.

Coroborarea datelor cu alte metode.

In cadrul studiului experimental din aceasta lucrare, s-au efectuat doua testari (initiala si finala), la un interval de 6 luni in scopul verificarii gradului de dezvoltare a capacitatii tehnice a jucatorilor de lovire a mingii cu piciorul.

Observatiile cercetatorilor s-au indreptat in special asupra nivelului de dezvoltare a capacitatii tehnice de lovire a mingii cu piciorul, prin aplicarea unui model metodic de pregatire.

60.

Inregistrarea datelor

Pentru o mai buna eficienta si calitate a cercetarii in domeniul educatiei fizice si antrenamentului sportiv, pe langa metodele bine cunoscute (metoda observatiei, metoda experimentului, metoda testelor, etc.) se apeleaza si la unele metode ajutatoare, printer care se numara si metoda inregistrarii datelor.

Importanta metodei este data si de faptul ca ajuta la eficientizarea si usurarea muncii cercetatorului, prin inregistrarea datelor obtinute in urma aplicarii testelor in tabele si fise care se pot consulta cu mare usurinta.

Pentru a efectua un process instructiv – educativ, stiintific, calitativ este nevoie mai ales in domeniul sportului de performanta, de date corecte si obiective in scopul asigurarii urmatoarelor premise:

cunoasterea particularitatilor individuale ale sportivilor;

cunoasterea periodica a modulului de evolutie a diferitelor componente ce contribuie la obtinerea performantelor;

depistarea surselor sau cauzelor unor greseli;

rezolvarea unor date obiective de comparative intre anumite etape de lucru.

Pentru efectuarea acestei lucrari au fost inregistrate date cu privire la evolutia fiecarui jucator in cadrul procesului de antrenament.

Metoda statistica

Metoda statistica consta in culegerea datelor numeric, preluarea si interpretarea lor.

61.

In cadrul acestei lucrari s-a utilizat cu precadere media aritmetica, reprezentand raportul dintre suma rezultatelor subiectilor si numarul de subiecti. Formula de calcul a mediei aritmetice fiind urmatoarea:

Σx

X = –––-

n

Pe langa media aritmetica in cadrul metodei statistice se mai folosesc o serie de indicatori statistici simpli (valoarea medie, procentele, frecventa) sau indicatori cu grad mai mare de complexitate (coeficientul de corelatie).

In urma aplicarii metodei statistice s-a realizat o comparare intre rezultatele si punctajele obtinute la probele tehnice de catre fiecare jucator in parte la cele 2 testari (testarea initiala si finala).

Rezultatele si datele statistice obtinute au fost inscrise in tabele, prezentate la capitolul V.

4.2. Locul si durata desfasurarii experimentului

Studiul experimental care baza acestei licrari s-a desfasurat in ………………………………………………..perioada …………………

Procesul instructiv educativ a avut loc pe stadionul ………….. cuprinzand si urmatoarele etape ale experimentului:

testarea initiala in perioada ………………… pe stadionul ………………

Testarea finala in perioada …………………. pe stadionul ………………

Procesul de antrenament in care esantionul studiat a fost supus modelului metodic de invatare – consolidare – perfectionare a lovirii mingii cu piciorul, s-a desfasurat timp de 27 saptamani, astfel:

3 antrenamente colective pe saptamana a cate 60-80 minute

62.

– 1 antrenament individualizat pe saptamana a cate 50-60 minute.

Numarul aproximativ de ore alocate invatarii – consolidarii – perfectionarii lovirii mingii cu piciorul, dealungul perioadei desfasurate experimentului a fost de 100 – 108 ore in antrenamentul colectiv si de 25 – 27 ore in antrenamentul individualizat.

Conditiile materiale ale studiului experimental

Experimentarea modelului metodic de invatare – perfectionare a lovirii mingii cu piciorul a beneficiat de conditii materiale bune, astfel procesul de antrenament a fost asigurat cu urmatoarele instalatii si materiale:

doua porti de fotbal fixe (cu plase);

doua porti mobile (1=5 m, h=2 m) cu plase;

un zid de tras (perete) marcat;

un zid mobil;

4 panouri mobile (h=1,50 m, L=1 m);

4 portite mici (h=50 m, L=1 m);

4 portite (h=1,50 m, L=2,50 m);

10 jaloane mari (h=1,50 m);

20 de jaloane mici conice din plastic (h=6 cm);

20 jaloane mici conice din plastic (h=0,50 cm);

stacheta (h=1,50 m);

patru panouri mici mobile (h=70 cm, L=1 m);

douazeci mingii din piele (nr.5).

63.

4.4. Esantionul studiat

Esantionul studiat caruia i s-a aplicat modelul metodic de invatare – consolidare – perfectionare a lovirii mingii cu piciorul este format din 16 jucatori (2 portari si 14 jucatori de camp) apartinand grupei de fotbalisti ai clubului ………………………………………….

La inceputul experimentului varsta medie a esantionului era de 12 ani si 8 luni (vezi anexa 2).

Probele tehnice de control utilizate

In cadrul studiului experimental, pentru evaluarea eficientei modelului metodic de invatare – consolidare – perfectionare a lovirii mingii cu piciorul, s-au utilizat urmatoarele probe tehnice de control:

Proba nr.1 – mentinerea mingii in aer, din deplasare prin lovituri succesive si alternative cu fiecare picior (prin diferite procedee de lovire) pe o distanta cat mai mare, timp de 1 minut.

se executa o singura data

Proba nr.2 – Lovirea mingii cu piciorul drept si stang (cu latul), alternativ printre doua portite (h=50 cm, L=1 m) situate oblic dreapta – stanga. Jucatorul primeste mingea dinspre inainte, de la antrenor, aflat la o distanta de 10 m, iar apoi trimite mingea fara preluare printre cele 2 porti, cu piciorul drept prin portita din stanga si cu cel stang prin portita din dreapta. Jucatorul se afla la o distanta de 10 m fata de portite.

numarul de executii = 10 (cate 5 cu fiecare picior), fig.44.

64.

Proba nr.3 – Lovirea mingii statice cu piciorul (latul, siretul plin sau siretul interior), spre inainte, pe sus sau la semiinaltime la zidul marcat, de la punct fix. Distanta jucatorului fata de zid = 15 m (fig.45.)

numarul de executii = 10 (cate 5 cu fiecare picior)

dimensiunile spatiilor marcate, sunt de (L=1m, l=1m, D=1m).

65.

Proba nr.4 – Jucatorul aflat la 25 m fata de linia portii conduce mingea in linie dreapta pana la linia careului de 16,5 m dupa care suteaza cu siretul plin la poarta in asa fel incat mingea s loveasca plasa portii fara s ia contact cu solul (fig.46).

numarul executiilor = 10 (cate 5 cu fiecare picior).

Proba nr.5 – Jucatorul A conduce mingea 5 m apoi centreaza din interiorul unei suprafete delimitate (L=2m) catre jucatorul B aflat la o distanta de 10 m de poarta, intr-o suprafata delimitate (L=3-4 m). Jucatorul B incearca sa suteze spre poarta din vole cu siretul plin, apoi rolurile se inverseaza (fig.47).

numarul executiilor = 10 (cate 5 cu fiecare picior)

66.

Proba nr.6 – Lovirea mingii cu siretul interior, de pe loc, spre inainte, pe sus sau la semiinaltime, la o poarta de fotbal (L=7,32; h=2,44) de la o distanta de 25 m, astfel incat mingea sa ia contact cu solul dincolo de linia portii (fig.48).

numarul de executii = 10 (cate 5 cu fiecare picior)

Sistemul propriu de punctaj al probelor tehnice

Pentru obtinerea unor rezultate cat mia obiective in cadrul experimentului desfasurat, fiecare proba tehnica de control a dispus de un cod propriu de punctaj, astfel:

Proba nr.1 – Punctajul la aceasta proba se obtine in functie de distanta parcursa,astfel:

67.

Proba nr.2 – Numarul maxim de puncte acordat la aceasta proba este de 30.

In cazul in care mingea trece prin portita numarul de puncte maxim acordat pentru o incercare este de 3 puncte.

In cazul in care mingea loveste portita fara a intra printre aceasta, numarul de puncte acordat pentru o incercare este de 1 punct.

Proba nr.3 – Numarul maxim de puncte acordat la aceasta proba este de 50.

68.

a. Trimiterea mingii in spatiile marcate nr. 1 si 2 se puncteaza cu 5 puncte.

b. Trimiterea mingii in spatiile marcate nr 3 si 4 se puncteaza cu 3 puncte.

c. Trimiterea mingii in spatial liber nr. 5 se puncteaza cu 1 punct.

Proba nr. 4 – Numarul maxim de puncte acordat la aceasta proba este de 50.

Pentru o incercare reusita se acorda 5 puncte.

Proba nr. 5 – La aceasta proba este testat numai jucatorul care finalizeaza.

Numarul maxim al punctelor obtinute este de 50 puncte.

Trimiterea mingii pe spatial din interiorul suprafetei delimitate se puncteaza cu 5 puncte.

Proba nr. 6 – Punctajul maxim la aceasta proba este de 30 p.

Pentru o incercare reusita se acorda 3 puncte.

69.

CAPITOLUL V

REZULTATELE OBTINUTE SI INTERPRETAREA LOR

5.1. Rezultatele si punctajele realizate la probele tehnice de control si interpretarea lor.

Rezutatele si punctajele obtinute de fiecare jucator la probele tehnice de control, sunt prezentate in tabelul nr. 1.

Vom interpreta rezultatele pentru fiecare proba referindu-se la eventualele progrese, stagnari sau regrese realizate de catre jucatorii care formeaza esantiorul studiat, de la tastarea initiala la testarea finala.

70.

71.

Graficul nr.1

Reprezentarea grafica a punctajelor totale obtinute de catre jucatori la probele tehnice de control

Conform tabelului nr.1 putem prezenta urmatoarele aspecte:

a). la proba tehnica se constata o crestere a punctajelor majoritatii jucatorilor existand o singura stagnare (jucatorul …………………………)

Cel mai mare punctaj a fost obtinut de jucatorul ……………………………(38 p.).

72.

b). la proba tehnica nr. 2 se observa stagnarea punctajului jucatorului ………………………. si regresul punctajului jucatorului ……………………., punctajele celorlalti jucatori fiind in crestere.

c). la proba tehnica nr. 3 se observa cresterea punctajelor tuturor jucatorilor neexistand nici o stagnare sau regres, iar jucatorii ……………., ……………. au obtinut cel mai mare punctaj la aceasta proba ( 40p., 39p. respective 38p. ).

d). la proba tehnica nr. 4 se constata stagnarea punctajului unuia dintre jucatori si regresul punctajului altui jucator ( ……………. ), ceilalti jucatori avand un punctaj oscilant.

e). la proba tehnica nr. 5 putem constata stagnarea a trei punctaje, la jucatorii ……………, …………… si ………………… si regresul puncatjului la jucatorul ……………………. Cel mai mare numar de puncte fiind obtinut de …………………… ( 45p. ).

f). la proba tehnica nr. 6 se observa cresterea punctajelor tuturor jucatorilor neexistand nici o stagnare sau regres.

Privind in ansamblu conform atat tabelului nr. 1 cat si graficului nr. 1 se observa cresterea punctajelor tuturor jucatorilor la testarea finala fata de punctajele obtinute la testarea initiala.

Numarul jucatorilor care au trecut de ,,bariera” de 180p., este de trei ( ………………….. – 198p., ……………… -196p., ………………….-183p. ).

Punctajul cell mai apropiat de maxim ( 250p. ) a fost obtinut de jucatorul ………………………. ( 198p. )

73.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII SI PROPUNERI

6.1. Contributia personala a autorului

Contributia personala la aceasta lucrare consta atat in probe tehnice de control, utilizate pentru evaluarea obiectiva a deprinderilor tehnice ale jucatorului, cat si sistemul de punctaj elaborate pentru fiecare proba tehnica.

6.2. Concluzii

Din continutul acestei lucrari se pot desprinde urmatoarele concluzii:

a). In urma aplicarii modelului metodic de invatare – consolidare – perfectionare a lovirii mingii cu piciorul, se constata evolutia ascendenta a rezultatelor (punctajelor) obtinute la probele tehnice de control, de la testarea initiala la testarea finala, astfel confirmandu-se ipoteza lucrarii.

b). Aplicarea acestui model metodic a permis ridicarea nivelului de dezvoltare al deprinderilor tehnice de lovire a mingii cu piciorul (toate procedeele tehnice), la jucatorii cuprinsi in grupa de varsta de 12-14 ani.

Propuneri si solutii teoretico – practice

In urma realizarii acestei lucrari propun urmatoarele:

1. Elaborarea de catre Fereratia Romana de Fotbal a unor

probe tehnice de control cu character obligatoriu pentru verificarea procedeelor tehnice de lovire a mingii cu piciorul si a capacitatii tehnice ale jucatorului pe grupe de varsta.

74.

2. Pentru verificarea cat mai obiectiva a jucatorului, propun stabilirea unui ,,sistem” de punctaj pentru fiecare proba tehnica de control.

3. Introducerea in ,,setul” de probe tehnice de control pentru grupa de varsta 12-14 ani, elaborate de F. R. F. a unor probe prezentate in aceasta lucrare.

4. Aplicarea a trei testari tehnice ( testare initiala, testare intermediara, tester finala ) pe parcursul unui an competitional.

5. Deoarece elemental classic lovirea mingii cu piciorul este cel mai important element tehnic al jocului de fotbal, propun acordarea unei mari importante, in cadrul pregatirii tehnice, de catre antrenori, profesori, instructori de fotbal.

6. Acordarea unei atentii sporite si a unui sprijin financiaro – material substantial echipelor de copii si juniori din partea F. R. F. si A. J. F. ( Asociatia Judeteana de Fotbal ) pentru asigurarea viitorului fotbalului din Romania.

75.

CAPITOLUL VII

ANEXE

ANEXA NR. 1

Legenda semnelor conventionale si a abrevierilor folosite in aceasta lucrare.

Jucatori

Portar

Antrenor

Minge

Traiectoria mingii

Traiectoria mingii (centrare)

Deplasarea mingii

Conducerea mingii

Finalizare

Preluarea mingii

Intoarcere 180° a jucatorului

Ricosarea mingii in sol

Panou de lovire

Portita

Jalon

Zid fix de lovire

Testarea initiala

Testarea finala

Jucatori

Diametrul

Lungime

Latime

Inaltime

Metri

Figura

76.

ANEXA NR. 2

Tabelul nominal cu jucatorii care formeaza

esantionul studiat

77.

CAPITOLUL VIII

BIBLIOGRAFIE

DAN APOLZAN: FOTBAL 2010, Editura Aldin, Bucuresti 1998

NICU ALEXE: Antrenamentul sportive modern,Editura Eldis 1993

CONSTANTIN CERNAIANU: Fotbal-Manualul antrenorului profesionist, Editura Rotech Pro, Bucuresti 2000

VIOREL COJOCARU: Fotbal de la 6 la 18 ani,

Metodica pregatirii

ADRIAN DRAGNEA: Masurarea si evaluarea in

educatie fizica si sport, Editura Sport-Turism, Bucuresti 1994

MIHAI EPURAN: Metodologia cercetarii activitatilor corporale, A.N.E.F.S. , Bucuresti 1992

ION V. IONESCU: Fotbal, Editura Universitatii Timisoara, Timisoara 2002

ION V. IONESCU, SORIN BRANDESCU: Antrenamentul de fotbal – exercitiu, Editura Universitatii Timisoara, Timisoara 2000

ION MOTROC, FLORIN MOTROC: Fotbal la copii si juniori, Editura Didactica si pedagogica, RA, Bucuresti 1996

ION MOTROC: Fotbalul de la teorie la practica, Editura Rodos, Bucuresti 1996

ION MOTROC: Antrenamentul sportive modern, Editura Edis 1993

78

12. MIU STEFAN, VELEA FLORIN: Fotbal specializare,

Editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti 2002

13. MIRCEA RADULESCU, VIOREL COJOCARU:

Ghidul antrenorului de fotbal – copii si juniori,

Editura Axis Mundi, Bucuresti 2003

14. EUGEN SCARLAT: Educatia fizica a copiilor de

Varsta scolara, Editura Edis 1993

79.