Modalitati Si Efecte ale Utilizarii Calculatorului Personal In Activitatile de Predare, Invatare Si Evaluare. Exemple

=== 22514491b27621456de2806127b96d7586991e8b_87598_1 ===

INTRODUCERE

Învățământul asistat de calculator și mediile de învățare care îl susțin au crescut rapid la nivel educațional în ultimii ani. Învățământul asistat de calculator include, de obicei, formate multimedia de instruire, cum ar fi animația, vizionarea filmelor educative, simularea, implicând medii virtuale de învățare precum. În această lucrare se evidențiază rolul calculatorului personal în contextul predării- învățării, precum și opiniile cadrelor didactice cu privire la utilizarea noilor tehnologii în contextul actual. De asemenea, este prezentat modul în care profesorul își poate folosi efectiv resursele materiale electronice în diverse activități de predare-învățare, implicând, astfel, o combinație de interacțiuni mediate tehnologic între elevi și mediul educațional.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, fiecare dintre acestea contribuind la accentuarea ideii de invoare în educație prin prisma utilizării calculatorului personal în procesul de predare- învățare. În acest sens, primul capitol expune efectele evoluției tehnologice asupra mediului educațional, iar în context actual, aplicarea noilor tehnologii la nivelul educației și instruirii poate reprezenta o alternativă viabilă a învățământului de natură tradițională, demersul didactic fiind orientat spre dezvoltarea elevului, dar și spre resursele distribuite și structurile de colaborare cu caracter virtual.

Trecerea la cel de-al doilea capitol este făcută prin evidențierea instrumentului educațional sub forma calculatorului educațional, accentul căzând pe predare, abordându-se aspecte privind predarea asistată pe calculator, învățare și evaluare, concluzionând cu avantajele, dezavantajele și limitele utilizării computerului la nivelul activităților didactice.

Prezentul studiu se încheie printr-o anchetă pe bază de chestionar prin care sunt analizate gradul de utilizare și impactul folosirii calculatorului personal în activitățile didactice în mediul preuniversitar.

CAPITOLUL I. EFECTELE EVOLUȚIEI TEHNOLOGICE ASUPRA MEDIULUI EDUCAȚIONAL

În context actual, aplicarea noilor tehnologii la nivelul educației și instruirii poate reprezenta o alternativă viabilă a învățământului de natură tradițională în contextul educațional caracterizat de fluiditatea rolurilor cadrului didactic, demersul didactic orientat spre dezvoltarea elevului, dar și de resursele distribuite și de structurile de colaborare cu caracter virtual. Sub aspect educațional, folosirea noilor tehnologii facilitează trecerea de la modelul tradițional al instruirii la clasă la o adecvată personalizare a conținutului, influențând și apariția unui control accentuat al elevului asupra procesului de învățare. De asemenea, se remarcă faptul că noile tehnologii fac posibilă stabilirea legăturilor inter- instituționale, între cadrele didactice, dar și la nivel de comunitate, familie și elev. Noile Tehnologii prezintă un potențial aparte în ceea ce privește stimularea inovației și schimbarea actualului sistem educațional și de instruire, însă progresul tehnologic înregistrează o ascensiune mult mai rapidă comparativ cu ritmul acestei schimbări.

Utilizarea noilor tehnologiilor, din perspectivă globală, presupune exitența unui anumit grad de civilizație, iar în ceea ce privește procesul instructiv-educativ, se poate ajunge la influențarea formării unei atitudini active și responsabile, atât din partea cadrului didactic, cât și din partea elevului. Printre avantajele folosirii tehnologiei în educație se numără: diminuarea consumului de timp, posibilitatea de a adapta programele personale de educație, acomodarea ușoară la schimbările din diverse domenii, dar și în ceea ce privește deprinderea de noi cunoștințe, apariția unor vaste posibilități ce privesc educația interdisciplinară, precum și reducerea semnificativă a costurilor educației continue.

Tehnologia este o parte importantă a lumii în care trăim. Multe dintre instituțiile de învățământ au un număr mai ridicat de computere decât în anii trecuți și un număr tot mai mare de cadre didactice și elevi știu cum să le utilizeze. Tehnologia este folosită zilnic de copii și adulți prin navigarea pe web, prin mesaje–text, prin rețelele de socializare, prin jocuri interactive și în mai multe moduri. Suntem o societate tehnologică în evoluție și, în multe privințe, am devenit dependenți de utilizarea sa. Astfel, folosirea tehnologiei de către elevi a devenit o prioritate în școlile din perioada contemporană.

Astăzi, există o concentrare comună asupra creșterii performanțelor elevilor, în timp ce tehnologia este integrarată ca instrument în procesul instructiv- educativ. Responsabilii politici și cadrele didactice își reînnoiesc angajamentul față de programele și practicile de instruire care să sporească efectele maxime asupra învățării și rezultatelor elevilor. Datorită evoluției tehnologice în lumea în care trăim, utilizarea tehnologiei în procesul de predare – învățare este esențială în delimitarea impactului durabil asupra modului în care elevii învață. Evoluția tehnologică are un impact pozitiv asupra învățării elevilor. Tehnologia îi determină pe aceștia să se implice mai mult; astfel, elevii acumulează adesea mai multe informații. Datorită apariției rapide a unor noi tehnologii la nivel global, evoluția tehnologică este relevantă în școli. Tehnologia oferă experiențe de învățare semnificative, dar asigură, de asemenea, oportunități de învățare directă care pot fi integrate în toate domeniile curriculare școlare, inclusiv în matematică, lectură, științe și studii sociale, precum și în alte discipline academice. Noile tehnologii oferă elevilor oportunități de a colabora cu colegii lor, ceea ce duce la învățarea reciprocă, iar acești factori combinați pot favoriza impactul pozitiv asupra învățării și motivației elevilor.

Un alt motiv pentru care tehnologia reprezintă, în urma evoluției sale, un factor de îmbunătățire a procesului educațional este faptul că aceasta devine o parte integrantă a lumii cotidiene. Elevii și cadrele didactice, deopotrivă, folosesc zilnic tehnologia pentru a comunica, dar și pentru a obține informații în mai multe moduri. În general, utilizarea zilnică a tehnologiei face ca aceasta să fie foarte relevantă pentru elevi în sensul în care ea oferă o conexiune de care educația elevilor va beneficia în mare măsură.

Elevii trăiesc astăzi într-o lume foarte tehnologică, majoritatea folosind o anumită formă de tehnologie zilnic, inclusiv; mesaje online, socializare virtuală și navigare pe web pentru obținerea diverselor informații. În opinia lor, aceste ramuri ale noii tehnologii sunt utile și extrem de plăcute. Totodată, utilizarea tehnologiei în școală, în mediul lor de învățare, reflectă modurile în care elevii se angajează cu lumea și cum vor excela în dobândirea educației. În acest context, tehnologia poate transforma sala de clasă într-un mediu interactiv de învățare.

Tehnologia contribuie puternic la învățare dacă este folosită pentru a aprofunda angajamentul semnificativ și intelectual al elevilor și cadrelor didactice în procesul autentic de predare- învățare. Tehnologia poate fi, spre exemplu, un instrument deosebit de eficient pentru elevii care studiază limbi străine și poate spori participarea eficientă la ore a copiilor cu dizabilități. Copiii din clasele primare ar trebui să înceapă să utilizeze instrumente tehnologice familiare ca parte a programului lor academic, iar cadrele didactice ar trebui să modeleze utilizarea tehnologiei în sprijinul curriculum-ului, astfel încât elevii să poată considera adecvată utilizarea tehnologiei și să beneficieze de expunerea la aplicații mai avansate pe care le vor folosi independent în clasele mai mari.

Multe studii au evidențiat efectele evoluției tehnologice asupra mediului educațional, precum și avantajele utilizării tehnologiei în instruirea în clasă. Tehnologia poate fi folosită ca un instrument pentru realizarea unor proiecte semnificative ce implică studenții în procesul gândirii critice și în rezolvarea problemelor. În zilele noastre, tehnologia poate fi utilizată pentru producerea în sala de clasă a unui mediu care promovează dezvoltarea abilităților de gândire de ordin superior. Tehnologia crește, de asemenea, colaborarea elevilor, aceasta din urmă fiind un instrument foarte eficient pentru învățare. Odată cu înregistrarea unui trend evolutiv al tehnologiei, elevii colaborează pentru a crea, a realiza proiecte sau pot învăța unul de altul prin citirea lucrărilor colegilor lor.

Un alt studiu a constatat că integrarea tehnologiei și discuțiile pe bază de egalitate în ceea ce privește literatura pot duce la o implicare și o motivație sporită a elevilor. Tehnologia folosită în aceste mici discuții de grup despre literatură include organizarea unor cercuri de literatură online și cluburi de carte online. Cu aceste tehnologii, elevii pot lua mult mai facil legătura cu aceia din alte școli și chiar din alte țări. Acest tip de tehnologie este o modalitate evaluabilă și motivantă de a expune elevii la alte idei și culturi. Aceste discuții online în domeniul literaturii au capacitatea de a crea un sentiment de comunitate și de a favoriza o interacțiune socială pozitivă.

Dezvoltarea continuă a tehnologiei schimbă modul în care oamenii trăiesc și muncesc. Internetul devine un instrument comun de învățare în multe săli de clasă, ceea ce susține apariția unei experiențe de învățare semnificativă pentru toți elevii. Profesorii de astăzi au multe oportunități de a utiliza tehnologia, sporind modul în care elevii învață. Folosirea calculatoarelor și a internetului a devenit o parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi. Prin urmare, una dintre cele mai mari provocări pentru secolul XXI este utilizarea tehnologiei pentru învățarea eficientă și permanentă. Internetul influențează viața oamenilor prin creșterea comunicării, extinderea serviciilor educaționale și creșterea calității acestora, alături de interacțiunea personală. Un accent mai mare a fost pus pe căutarea, evaluarea, organizarea utilizării și partajarea informațiilor cu terții. Internetul este cea mai mare sursă de informare și cea mai bună modalitate de a împărtăși și de a schimba rapid informații și totodată, cesta mărește capacitatea de căutare și analiză a informațiilor.

Odată cu evoluția tehnologică, Internetul este folosit din ce în ce mai frecvent ca sursă pentru materialele didactice. Asigurarea tehnologiilor de informare și comunicare în procesul de predare-învățare prezintă câteva avantaje. În primul rând, elevii pot juca un rol mai activ, ceea ce îi va ajuta să păstreze mai multe informații. În continuare, elevii pot deveni mai independenți, iar în cele din urmă, ei vor procesa cu ușurință un material educațional, iar competențele lor vor crește. În acest context, integrarea tehnologică prezintă efecte precum motivația crescută a elevilor, angajamentul crescut al elevilor și al cadrelor didactice în procesul de predare-învățare, colaborarea crescută între elevi, cadre didactice, familie și comunitate, sporirea oportunităților practice de învățare, învățarea la toate nivelurile, sporirea încrederii în sine în ceea ce-i privește pe elevi, creșterea abilităților tehnologice.

Evoluția noilor tehnologii a făcut posibilă deblocarea cheilor învățării tuturor elevilor, inclusiv în ceea ce-i privește pe cei aceia cu nevoi speciale de învățare. Aceeași evoluție tehnologică continuă să aibă efecte pozitive asupra așteptărilor și rezultatelor învățării elevilor. De asemenea, integrarea tehnologică devine tot mai frecventă în școlile publice și private, ceea ce se dovedește a fi o modalitate eficientă pentru toate grupele de vârstă și care prezintă, de asemenea, un caracter util pentru elevi și cadre didactice.

CAPITOLUL 2.CALCULATORUL PERSONAL – INSTRUMENT EDUCATIONAL

2.1 – Predarea – delimitări conceptuale

Predarea presupune transmiterea unor cunoștințe noi, completată de formarea diverselor tehnici de lucru. Totodată, ea reprezintă acea acțiune de tip complex desfășurată de cadrul didactic, axată pe următoarele faze:

prezentarea concretă a unui material, respectiv oferirea de informații cu privire la acesta, la evenimente posibile, la modele materiale sau ideale ș.a.

organizarea diverselor activități prin prisma cărora se poate valorifica materialul oferit;

sprijinirea elevilor în ceea ce privește observarea, analiza informației, compararea acesteia, aplicarea, sintetizarea, abstractizarea, precum și reflectarea asupra materialului;

extragerea ideilor esențiale, alături de elevi, precum și fixarea lor în concepte sau raționamente;

operationalizarea diverselor cunoștințe ale elevilor, prin conceperea si rezolvarea unor exerciții sau sarcini din perspectivă teoretică și practică, precum și prin organizarea anumitor activități independente.

Ca și formă a comunicării didactice, activitatea de predare se evidențiază printr-un sistem operațional de selectare, ordonare și adecvare a unui anumit conținut de tip informațional la nivelul de gândire pe care elevii îl au, utilizând totodată unele strategii didactice, cu scopul de a îndeplini eficient obiectivele pedagogice.

În educația contemporană, domeniu în care școala este centrată pe elev, în vederea realizării unui învățământ de natură formativ-educativă, predarea interacționează strâns cu învățarea și evaluarea, formând un proces unitar. Scopul activității de predare rezidă în obținerea rezultatelor bune și foarte bune, dar și în schimbări de comportament. Toate acestea, însă, sunt realizate prin învățare, rezultatele fiind dependente și de modul de desfășurare a evaluării.

În același context, analizând tipurile de predare, se pot reține următoarele:

predarea academică – aceasta este cunoscută și sub denumirile de predare discursivă (orientată spre transmiterea informației și spr comunicare) sau predare euristică (vizând stimularea cercetării,experimentării, descoperirii și susținând participarea alături de elevi)

predarea rațională – aceasta este fundamentată pe argumente științifice, alături de evaluarea sistematica, precum și pe deliberarea logică în plan temporar); acest tip de predare poate fi totodată intuitiv (în acest sens, predarea se centrează pe imaginație, pe cunoașterea emotională, pe măiestrie pedagogică, dar și pe spontaneitate);

predarea inovatoare – aceasta prezintă deschidere spre nou, susținând inventivitatea și creativitate, dar totodată asigurând originalitatea; predarea inovatoare poate fi și rutinieră, având un caracter rigid, fiind orientată spre repetiție, având ca fundament propria experiență;

predarea informativă sau formativă- aceasta are în vedere dezvoltarea personalității elevilor, valorificând pe cât se poate potențialul educativ pe care conținutul îl are;

predarea productivă- aceasta se bazează pe gândirea critică, divergentă, având în vedere producere de nou; pe de altă parte, predarea reproductivă prezintă caracteristici dogmatice, conformiste;

predarea profundă sau predarea superficială;

predarea independentă – în acest caz, predarea presupune inițiativă, este întreprinzătoare, ajută la depășirea dificultăților; la polul opus se află predarea dependentă care presupune o analiză anevoioasă a situației);

predarea expozitivă sau predarea socratică- în acest context, se remarcă o preferință pentru comunicare orală, respectiv dialog;

predarea descriptivă sau predarea dialectică;

predarea analitică sau predarea sintetică;

predarea autoritară- aceasta este orientată spre o riguroasă dirijare; se remarcă și predarea centrată pe autonomie care oferă independență elevilor și mizează pe spontaneitatea acestora;

predarea imperativă – presupune existența unui stil exigent ; spre deosebire de aceasta, predarea indulgentă presupune un nivel redus de exigență;

predarea afectivă sau predarea empatică- în acest context, maniera de predare este una apropiată, caldă, iar atitudinea actorilor implicați în procescul de predare-învățare este empatică ; se diferențiază, pe de altă parte, predarea distantă, al cărei stil este autoritar și rezervat;

predarea autocontrolată sau predarea autocenzurată- activitatea de predare este una metodică; predarea spontană este de tip dezorganizat și impulsiv;

predarea solitară- apare atunci când cadrul didactic preferă munca individuală; totuși, predarea de echipă presupune o cooperare cooperare între colegi;

predarea axată pe cadrul didactic sau predarea axată pe elev;

predarea elaborată sau predarea neelaborată (cu caracter spontan);

predarea motivantă- aceasta se axează pe compensații, răsplătirea eforturilor și performanțelor; pe de altă parte, predarea nemotivantă nu contribuie la stimularea interesului și pasiunii elevilor;

predarea veche (aceasta reflectă înclinația spre diverse forme standardizate) sau predarea nouă (în context pedagogic, acest tip de predare reliefează flexibilitatea, susținând, de asemenea, adaptabilitate la schimbare);

predarea previzibiIă sau predarea imprevizibilă

În general, cercetătorii au descoperit că, atunci când profesorii predau discipline eficiente bine structurate, cum ar fi acelea asistate pe calculator, ei au tendința: să înceapă o lecție cu o scurtă trecere în revistă a învățării anterioare, condiție prealabilă; să înceapă o lecție prin identificarea obiectivelor; să prezinte un nou material în pași mici, cu practica propusă elevului după fiecare pas; să dea instrucțiuni, dar și explicații clare și detaliate; să asigure un nivel ridicat de practică activă pentru toți elevii; să solicite un număr mare de întrebări, pentru a verifica înțelegerea elevilor și să obțină răspunsuri de la toți elevii; să devină un ghid pentru elevi în timpul practicii inițiale; să ofere feedback sistematic și eventuale corecturi; să furnizeze instruire și practică explicite pentru exerciții și, dacă este necesar, să monitorizeze elevii în timpul acestora.

2.2 – Învățarea – delimitări conceptuale

Învățarea reprezintă, în esență, un act personal care presupune, de asemenea, participare personală. Fiind recunoscută drept o categorie de bază la nivelul unora dintre disciplinele socio-umane, procesul de învățare este corelat din perspectivă structuralo- funcțională cu anumite concepte de genul dezvoltării, creșterii, adaptării și maturizării.

Învățarea poate fi definită prin acea „sursă și acel mecanism de dezvoltare a trasaturilor, capacităților și caracteristicilor umane, a comportamentului uman în genere”.

Analizând literatura de specialitate, se poate spune că învățarea se poate aborda din perspective diferite, mai ales în urma raportării la unele comportamente ale indivizilor. Spre exemplu, Hillebrand consideră din punct de vedere antropologic, învatarea ca fiind o „invatare formativa”. Pe de altă parte, Lompscher definește acest proces sub forma unei „acumulări de experienta in procesul relatiei reciproce dintre individ si mediu, al cărui rol este acela de a conduce la anumite schimbari in ceea ce privește comportamentul personalitatii”.

Lato sensu, învățarea reprezintă un proces al cărui rezultat se remarcă prin apariția unei schimbări comportamentale produsă prin prisma uneia dintre formele de obținere a experienței noi, respectiv prin exersare sau observare, în schimbări durabile petrecute în plan comportamental.

Activitatea de predare-invatare-evaluare desfășurată la catedră, susținerea unor lecții demonstrative la comisia de metodică din școală sau la cercul pedagogic, discuțiile cu colegii sau îndrumările domnului inspector școlar de istorie, mi-au confirmat faptul că îndeplinirea obiectivelor operaționale ale unei lecții sau teme, poate fi realizată mult mai eficient folosind o metodologie didactică și tehnologie adecvată; se impune așadar, necesitatea alegerii celor mai oportune mijloace și forme de organizare ale procesului de predare-invatare a istoriei pentru că obiectivele generale ale acestei discipline de învățământ să fie îndeplinite.

Abordarea pedagogică ocupa un loc important în studiile pe tema învățării umane și, în special, a celei școlare. Din acest punct de vedere, ea poate fi înțeleasă pe de o parte, ca însușire de cunoștințe și, pe de altă parte, ca însușire, formare de priceperi, deprinderi și atitudini. Învățarea prezintă o latură cognitivă (de cunoaștere) și una practică (de acțiune). Ea duce, în viziunea lui H. Löve, pe de o parte, la cunoștințe, iar pe de altă parte, la activitate .

În cadrul procesului de învățare în ceea ce privește disciplinele asistate de calculator, se urmărește ca aceasta să ofere, efectiv, un sprijin în domeniul practicii educaționale. În acest context, se impune ca profesorii și în general, cadrele didactice, indiferent de specialitate si de nivelul elevilor lor, să urmărească:

surprinderea esenței și explicarea stiintifică a diverselor evenimente și schimbări ce se petrec in procesul invatarii asistată de calculator;

intelegerea si solutionarea adecvată a barierele la nivelul evolutiei normale a personalitatii elevilor;

studierea situatiilor complexe care provoacă unele modificari in comportamentul de invatare pe care elevii îl au;

reconstruirea permanentă a strategiilor si tacticilor prin care elevii sunt călăuziți în ceea ce privește atingerea performantei;

evaluarea continuă a strategiile de actiune, proces ce poate fi posibil prin realizarea controlului si aprecierea justă a progreselor in invatarea asistată de calculator, a comportamentului productiv si creativ al elevilor, a activitatii cadrului didactic, a experientei acestuia. In învățarea asistată de calculator, se accentuează formarea diverselor capacitati necesare adaptarii elevului, precum și insusirea noilor cunostinte, priceperi si obisnuinte în lucrul cu calculatorul.

Obiectul învățării este activitatea umană – acțiune, gândire – concentrată și condensată în cunoștințe. Natura acțională a obiectului (conținutului) învățării determina natura activă a procesului învățării, care nu poate să decurgă decât tot ca activitate de re-descoperire și re-creare de către elev a cunoștințelor pe care le învăța.

Învățarea școlară este și ea formă de activitate care, genetic, își are originea în acțiunile de învățare din cadrul jocului. Ca activitate, învățarea este și ea compusă din acțiuni și operații. Conduita de învățare funcționează în strânsă legătură cu sfera motivației și a conștiinței.

2.3 – Evaluarea – delimitari conceptuale

Unii pedagogi sunt de părere că obiectul acțiunilor care se cer evaluate face referire la rezultatele școlare, acestea reprezentând o etapă esențială din activtatea instructiv-educativă, rezultată în urma caracteristicii procesului de învățământ sub forma unui proces cu capacitatea de a se autoregla, dar exceptând componente adiționale ale sistemului de învățământ care fac, la rândul lor, obiectul evaluării, respectiv structurile școlare, procesele cu caracter didactic, calitatea pe care curriculumurile școlare o au, profesionalismul de care cadrele didactice dau dovadă ș.a..

Procesul de evaluare este înțeles de J.P. Caverni și G. Noizet prin referirea la un anumit obiect, eveniment sau individ care o definesc ca pe o acțiune prin prisma căreia este posibilă formularea unei judecăți în contextul în care acestea din urmă pot fi atât cantitative, cât și calitative. În contextul dat, se poate considera că :

Judecata reprezintă obiectul evaluării anumitorfenomene sau al unor domenii extrem de diferite;

Evaluarea implică, mai ales, o judecată de valoare în ceea ce privește starea fenomenului evaluat;

Evaluarea constă în măsurarea fenomenului și în aprecierea acestuia;

Judecățile de valoare presupun folositea anumitor criterii în condițiile în care totul este efectuat „cu un scop bine determinat.

Parafrazându-l pe Terry Tenfrink (1974), evaluarea la nivelul învățământului poate fi considerată un proces prin care se pot obține anumite informații referitoare la elev, la cadrul didactic sau la programul educativ. Totodată, după părerea acestui specialist, evaluarea presupune și valorificarea informațiilor obținute cu scopul de a elabora anumite aprecieri care, și ele, vor participa la adoptarea deciziilor. În anul 1991, Steliana Toma considera că evaluarea reprezintă acel proces prin care se poate măsura și aprecia valoarea efectelor implicării în sistemul de educație, eficiența resurselor sau condițiile și strategiile care se folosesc în vederea comparării rezultatelor cu obiectivele stabilite inițial, valorii rezultatelor sistemului de educație și învățământ sau a unei părți a acestuia, în vederea îmbunătățirii și perfecționării. Doi ani mai târzi, Ioan Jinga (1993) acordă o altă definiție evaluării, fiind de părere că aceasta este acel proces caracterizat de complexitate în compararea rezultatelor activității de tip instructiv-educativ cu obiectivele propuse, cu resursele utilizate sau cu diverse rezultate obținute anterior.

În sensul larg al pedagogiei, evaluarea reprezintă acea activitate comună desfășurată atât de profesor, cât și de elev în cadrul căreia circuitul predare-învățare este de tip închis. Cadrul didactic va obține, prin prisma feed-back-ului, acele informații asupra rezultatelor înregistrate de elevi în urma activității de învățare, reglând următoarea activitatea în raport cu respectivele informații. Ele sunt și fundamentul emiterii aprecierilor, estimării unei anumite situații sau prognozării viitoarelor rezultatelor. Luarea la cunoștință a performanțelor obținute, dar și a deficiențelor, precum și a cauzelor determinante, reprezintă cadrul de referință al aprecierii profesorului.

Pe de altă parte, evaluarea școlară subliniază un proces prin prisma căruia sunt obținute unele informații folositoare care, utlerior, se pot raporta unei serii de funcții și finalităț și care permit desfășurarea procesului decizional. În deplină conformitate cu Legea Educației Naționale, evaluarea rezultatelor învățării semnifică acel proces prin intermediul căruia se stabilește clar faptul că un anumit individ a dobândit unele cunoștințe, deprinderi, dar și competențe.

Evaluarea competenței informatice a elevului este una dintre cele mai importante sarcini cu care se confruntă profesorul contemporan. „Profesorii contemporani, dar buni știu cum trebuie să evalueze învățarea elevilor lor”, a sugerat Mapstone. Evaluarea elevilor este o parte integrantă a învățăturii, sugerează Whitman și colaboratorii (1984) și necesită dezvoltarea unui raport în interesul autentic al elevului. Monitorizarea și evaluarea eficacității predării și învățării cu ajutorul calculatorului sunt acum recunoscute ca parte integrantă a procesului instructiv-educativ. În sensul instruirii asistate de calculator, evaluarea este un instrument de gestionare și control . O parte a rolului profesional al profesorului este aceea de evaluator al propriei competențe ca și cadru didactic. „Standardele sunt cele mai eficiente atunci când sunt stabilite”, sugerează Nisbet. În domeniul utilizării calculatorului în educație, feedback-ul din partea elevilor și a altor profesori sau „prieteni critici” poate fi adus pentru a oferi o perspectivă suplimentară și de a identifica domeniile de creștere și dezvoltare a profesorului în procesul de predare.

2.4 – Avantaje, dezavantaje si limite ale utilizarii calculatorului personal in activitatile didactice.

În ceea ce privește avantajele utilizarii calculatorului personal în activitățile didactice, se pot avea în vedere următoarele aspecte : calculatorul personal dezvoltă spiritul de observație, dar totodată formează o atitudine activă cu privire la învățare; fructifică motivația pentru învățare; facilitează transferul de informații și fixarea acestora; dezvoltă munca independentă; conduce la dezvoltarea gândirii logice, dar și a creativității; cultivează diverse raționamente; ajută la depășirea situațiilor de ezitare, dar și la adaptarea unor noi situații; presupune stabilirea unui stil propriu de învățare, alături de analiza și comentarea eventualelor erori; asigură înțelegerea facilă a noilor noțiuni; asigură învățarea prin joc, ajutând și la consolidarea informațiilor; oferă cadrului didactic și elevului posibilitatea testării nivelului de cunoștințe la care acesta din urmă; introduce un stil cognitiv, eficent, de muncă independentă, dar și un climat de autodepășire prin prisma competitivității; dezvoltă cultura vizuală; formează deprinderi practice utile elevilor; asigură feed-back permanent; presupune fundamentarea unor facilități cu privire la prelucrarea rapidă a datelor; asigură pregătirea elevilor în contextul unei societăți bazate pe conceptul educației permanente; contribuie la diversificarea strategiei didactice, învățarea fiind diversificată, dar individualizată; asigură interactivitate și tratarea interdisciplinară a conținuturilor.

În ceea ce privește limitele utilizării calculatorului personal în activitatea de predare-învățare, se poate spune că învățarea și lucrul la calculator necesită mai mult timp, presupune existența continuității. De asemenea, nu toți elevii pot desfășura și finaliza etapele procesului educativ întrucât nivelul lor este diferit.

Totodată, se cade să prezentăm câteva dintre dezavantajele utilizării computerului personal. În acest sens, se pot evidenția următoarele: Componenta hardware presupune costuri ridicate; insuficienta instruire a actorilor implicați în procesul educațional; comunicarea elevilor va avea de suferit întrucât obișnuința discuțiilor se diminuează, la fel și capacitatea de argumentare sau de exprimare verbală; se remarcă o stare de izolare a copilului în raport cu cadrele didactice sau cu colegii săi; stilul acesta de predare- învățare poate să nu fie agreat de toți elevii.

CAPITOLUL III. CERCETARE CONSTATIVĂ PE BAZA CHESTIONARULUI

3.1 Metodologie

Ipoteza.

Prezenta cercetare pornește de la ipoteza conform căreia calculatorul personal, utilizate în scop didactic, prezintă valențe formative asupra elevilor, influențând în mod pozitiv rezultatele școlare ale acestora.

Obiectivele.

Să analizeze impactul pe care utilizarea calculatorului personal îl are asupra comportamentului elevilor

Să analizeze impactul pe care utilizarea calculatorului personal îl are asupra capacității de asimilare a informațiilor de către elevi

Să analizeze eficiența predării pe baza noilor tehnologii

Metodologia cercetării.

Datele prezentului studiu au fost obținute în urma aplicării unui set de 25 de întrebări unui număr de 30 de cadre didactice din județul……., cu ocazia participării la programul de formare/ la ședința…….

Semnificația studiului

În general, acest studiu este foarte important pentru profesori întrucât el a colectat o mulțime de informații referitoare la metodele de predare moderne, eficacitatea și caracterul adecvat jocurilor pe calculator și utilizarea acestora în contextul predării. Mai mult, studiul poate îndruma cadrele didactice în explorarea unor metodologii adecvate de predare, în timp ce semnificația sa poate fi, de asemenea, abordată și de proiectanții și managerii de educație în formularea de politici de programe de formare a cadrelor didactice.

Expunerea problemei

Prezenta cercetare este concepută pentru a investiga utilizarea eficientă a metodelor de predare bazate pe utilizarea calculatorului personal în contextul dezvoltării armonioase a personalității elevilor, precum și a capacității lor de asimilare a informațiilor.

Metoda

În scopul realizării studiului, a fost adoptat următoarea metodă: metoda chestionarului.

Eșantionul

Grupul intervievat a constat dintr-un total de 30 de cadre didactice, bărbați și femei, toate predând la ……. din județul………

Instrument

Chestionarul cu întrebări deschise, închise și mixte a reprezentat principalul instrument al cercetării de față, fiind utilizate pentru colectarea datelor. Chestionarul a fost validat de către specialiști și a fost dezvoltat pentru cadrele didactice din județul………….

Chestionarul este caracterizat prin anonimat și a fost aplicat întregului grup în mod individual.

Colectarea datelor

Chestionarul a fost administrat personal cadrelor didactice din județul…….Datele au fost colectate după finalizarea chestionarelor.

3.2 Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor

Datele colectate au fost analizate, interpretate și prezentate la finalul prezentei cercetări.

Dintre cei 30 de respondenți, 78% sunt femei, în timp ce 22% sunt bărbați. Astfel, se poate observa că învățământul se adresează ambelor sexe.

Fiind intervievați în legătură cu nivelul studiilor, cea mai mare parte a respondenților (18 persoane) au studii superioare, pe locul secund situându-se cei cu studii postuniversitare (10 răspunsuri), urmând ca locul al treilea sa fie ocupat de cei 2 respondenți cu studii doctorale. În acest sens, se poate afirma că sistemul de învățământ românesc este înzestrat cu forță de muncă ale cărei calificări sunt înalte. Aceste cadre didactice sunt clar, bine pregătite, competente în domeniul în care activează și cu dragoste față de copii, împărtășindu-le acestora din cunoștințele și experiența lor.

Vârsta respondenților variază de la caz la caz. Astfel, majoritatea (14 persoane) au vârste cuprinse între 25 și 35 de ani. La polul opus se situează cadrele didactice cu vârste mai mari de 55 de ani (2 răspunsuri), care au, cu siguranță, o anumită experiență în învățământ și care, prin prisma faptului că încă activează în domeniu, sunt plăcute și acceptate de copii.

La nivel de experiență în domeniul educației, în medie, respondenții au o experiență cuprinsă între 10 și 15 ani. Aceștia, activând de atât de mult timp în învățământ, sunt competenți și se pot adapta schimbărilor impuse de accelerarea inovației pe toate planurile.În acest sens, învățământul este unul de calitate, orientat spre nevoile elevilor.

Așa cum anterior s-a menționat, inovația își ia un avânt din ce în ce mai mare pe zi ce trece. Astfel, se pare că în toate instituțiile de învățământ se utilizează tehnologii noi de comunicare și informare în scopuri de instruire. Este adevărat totuși, că nu toți profesorii sunt dispuși să accepte această transformare continuă a tehonologiei, cu toate că este necesară o adaptare la aceste schimbări.

În ceea ce privește utilizarea calculatorului personal, 15 dintre respondenți le folosesc în foarte mare măsură, ceea ce înseamnă că posibilitățile de predare devin multiple, cadrele didactice având la îndemână tehonologia și astfel, pot propune o serie de activități, dintre care, cele mai importante, pot fi jocurile educative, audiții muzicale, vizionarea filmelor potrivite vârstei copiilor ș.a.

Pornind de la experiența profesională, majoritatea cadrelor didactice sunt de părere, în acord total, că participarea la un program de formare în domeniul proiectării și implementării curriculum-ului bazat pe competențe este o oportunitate.

Toți respondenții au cunoștințe în utilizarea competențelor digitale, dar numai 15 dintre cei 30 de respondenți sunt experimentați. Oricum, în cazul tuturor cadrelor didactice intervievate intervine aportul studiilor superioare și implicit, al informaticii, materie predată cel puțin în primul an, la orice facultate. Astfel, profesorii deschid noi orizonturi elevilor și îi pot educa prin prisma utilizării eficiente a calculatorului, formându-i.

În ce măsură au legătură cu dvs. următoarele afirmații?

Pentru cei mai mulți dintre respondenți (16 la număr), în foarte mare măsură predarea cu ajutorul calculatorului personal este necesară. Fiind un element atât de important pentru majoritatea cadrelor didactice, activitățile și jocurile educative trebuie atent selectate astfel încât să fie potrivite vârstei elevilor. Spre deosebire de cei 16 de respondenți, 5 persoane nu au dat așa mare importanță utilizării acestui mijloc tehnologic, considerându-l doar oarecum necesare, fapt pentru care se poate deduce că acești dascăli nu abordează întru totul metodele moderne de predare, ci se axează mai mult pe partea tradițională. Sigur, nu este un lucru rău, însă dezvoltarea continuă din zilele noastre impune o adaptare la standarde.

În foarte mare și mare măsură, 18 respondenți au considerat că dezvoltarea competențelor digitale este condiția primordială a defășurării activității didactice moderne. Totuși, au existat 2 persoane care au apreciat acest aspect doar într-o mică măsură, predarea tradițională spunându-și cuvântul în aceste cazuri.

23 dintre respondenți au considerat în mare și foarte mare măsură că elevii pot avea rezultate mai bune la învățătură în urma abordării unui sistem integrat de predare cu ajutorul mijloacelor IT. În acest sens, se poate deduce faptul că acești dascăli sunt deschiși către noutate, sunt centrați pe nevoile elevilor, considerând jocul și joaca părți demne de integrat în procesul de predare-învățare.

În situația parcurgerii unui program eficient de predare-învățare, pentru 56% dintre dascăli, jocurile educative reprezintă domeniul de interes care primează, urmat de cel al informației și comunicării (18%), al utilizării computerului personal și organizarea fișierelor (12%), al prezentărilor în Microsoft PowerPoint (8%) și al calculului tabela în Microsoft Excel (6%). Se poate considera astfel, că predarea prin jocurile educative reprezintă, de fapt, o variantă alternativă utilizată în acest proces.

În opinia cadrelor didactice, elevii sunt antrenați și captivați de procesul de predare-învățare prin prisma utilizării metodelor de predare axate pe jocuri, precum și a metodelor de predare ce au la bază utilizarea computerului, dar mai puțin prin metode tradiționale de predare. Din nou, jocurile își aduc contribuția la formarea valențelor educative în cazul elevilor.

Fiind întrebați dacă folosesc la disciplina predată tehnologii informatice și de comunicare, marea parte a respondenților au declarat că fac acest lucru foarte des și des (27 de răspunsuri). Au existat însă, 3 dascăli care utilizează foarte rar tehnologia, iar acest lucru este întărit de ideea conform căreia aceste minime răspunsuri au fost date de profesori de sport sau de cei care nu își axează predarea pe metode moderne.

În proporție de 78%, dascălii utiliează calculatorul personal la aproape fiecare oră. Comparativ cu aceștia, 22% folosesc această metodă adeseori.

24 de respondenți au sesizat că elevii sunt întotdeauna atenți în timpul predării cu ajutorul calculatorului personal. Restul de 6 dascăli consideră că doar uneori se întâmplă acest lucru și astfel, se cade ca ei să facă schimbări în modul de predare pentru a capta atenția elevilor.

Referitor la influența mijloacelor IT și a jocurilor pe calculator, în cele mai multe cazuri, în urma utilizării acestora în contextul predării, relațiile dintre elevi și școală sunt bune (29 răspunsuri), dintre elevi și cadre didactice sunt excelente (25 răspunsuri maxime în acest sens), dintre elevi și părinți sunt bune (26 răspunsuri) și dintre elevi și colegi sunt excelente (27 răspunsuri). Au existat și situații în care aceste tipuri de relații fie au fost lipsite de interes, fie conflictuale, fie doar cooperante. Totuși, cadrele didactice trebuie să îi integreze și pe elevii care nu au relații bune sau excelente cu ele, cu instituția, cu părinții sau cu colegii și să îi îndrume pe un drum bun, prin puterea exemplului.

În opinia a 83% dintre profesori, utilizarea calculatorului personal în procesul de predare-învățare reprezintă un ajutor de dezvoltare a abilităților, accentul căzând mai ales pe abilitatea de a comunica, de a interacționa cu ceilalți, de a înțelege anumite aspecte, de a se integra cu ușurință în diverse situații ș.a

După părerea a 24 de cadre didactice, calculatorul personal poate fi folosit pentru scop educațional.

În foarte mare măsură, 17 respondenți consideră că prin utilizarea calculatorului personal, elevii învață mai usor, nemaifiind constrânși. Astfel, elevii se simt în largul lor, practicând activități distractive, dar educative în același timp.

Des și foarte des, cei mai mulți dintre dascăli au încercat să facă materia pe care o predau mai atractivă, mai amuzantă, prin intermediul jocurilor pe calculator (26 răspunsuri). Restul de 4 răspunsuri au fost la polul opus, cadrele didactice spunând că niciodată nu au abordat materia predată în acest fel. Este foarte probabil ca acești ultimi respondenți să fie profesori de sport sau religie, în timp ce din categoria cealaltă pot face parte profesori de educație civică sau de limbi străine care au abordat jocuri propuse chiar de Uniunea Europeană.

În viziunea a 87% dintre respondenți, elevii sunt întotdeauna activi activitățile didactice desfășurate pe calculator. La polul opus se situează 3% dintre dascăli care consideră că doar uneori elevii se implică întru totul în astfel de activități.

Cu siguranță, elevii au învățat mai mult în urma unei lecții bazate pe activitățile didactice întreprinse la calculator, decât dacă s-ar fi predat în mod normal (tradițional). Așa cum și profesorii sunt deschiși la noutate, ei trebuie să le insufle acest sentiment și elevilor lor, în mod educativ.

În foarte mare măsură, utilizarea calculatorului personal influențează progresul școlar. Contribuind la dezvoltarea creativității și a diverselor competențe, acesta poate fi o adevărată comoară de resurse educative.

În cazul predării cu ajutorul calculatorului personal, foarte des cadrele didactice asigură feed-back-ul la sfârșitul fiecărei ore. Acest element este deosebit de important întrucât el poate stimula ambiția elevilor, dorințele lor și practic, succesul și progresul în învățare.

Activitățile didactice desfășurate pe calculator reprezintă o cauză a notelor slabe ale elevilor sau un simptom al unei probleme în sistemul educațional? (motivați răspunsul)

Cel mai elocvent răspuns care a fost dat a fost următorul:

„Este posibil ca activitățile didactice desfășurate pe calculator să influențeze rezultatele elevilor, în funcție de specificul lor (vorbim aici de jocurile de acțiune, de jocurile nepotrivite vârstei elevilor, de jocurile cu lupte. Totodată, impactul negativ al anumitor jocuri, spre exemplu, asupra elevilor poate fi pus pe seama unei probleme în sistemul educațional. Astfel, profesorii care nu sunt suficient de bine pregătiți, care nu urmează terțe programe de formare și care nu sunt centrați pe nevoile elevilor sunt cei care nu abordează întotdeauna cea mai optimă variantă a acestor activități. Mai mult, asigurarea de către unitatea de învățământ a mijloacelor tehnologice necesare poate fi un factor determinant în dezvoltarea personalității elevilor și în obținerea rezultatelor bune la învățătură.”

Fiind rugați să precizeze o activitate ce poate fi obținută în urma folosirii diverselor activități pe calculator, cei mai mulți dintre dascăli au optat pentru creativitate (13 răspunsuri). Celelalte răspunsuri au fost aferente motivației (9), rezolvării de probleme (4), colaborării (2) și gândirii critice (2).

90% dintre respondenți nu au mai completat astfel de chestionare. Totodată, în urma analizării răspunsurilor tuturor celor 30 de dascăli intervievați, s-a ajuns la concluzia conform căreia ipoteza stabilită inițial pentru această cercetare se verifică și astfel calculatorul personal, utilizat în scop didactic, prezintă valențe formative asupra elevilor, influențând în mod pozitiv rezultatele școlare ale acestora. Astfel, impactul pe care activitățile întreprinse cu ajutorul calculatorului îl au asupra comportamentului elevilor este unul pozitiv atunci când sunt utilizate în scop educativ, dar și când influențează capacitatea de asimilare a informațiilor de către elevi. În acest context, predarea este una eficientă, centrată pe elev și pe nevoile sale, în funcție de vârstă.

3.3 Discuții și Recomandări

Educația trebuie să identifice o modalitate de a ajuta elevii să se integreze eficient în mediul educațional actual, caracterizat de dezvoltarea continuă a tehnologiei. Predarea asistată de calculator pare a fi o modalitate rezonabilă și eficientă pentru a oferi elevilor o educație de calitate la standarde actuale.

În utilizarea calculatorului personal, profesorul devine mai formal; există o mai mică dependență de limbaj ca și instrument de explicare a conținutului predat și o dependență mai mare de limbaj ca instrument de reglementare a comportamentului elevilor. Această mișcare, într-o manieră mai formală, este de așteptat având în vedere natura spațiului fizic al sălii de clasă, care este destinat să încurajeze pedagogia stilului de transmitere a informației.

Actualmente, profesorul folosește limbajul aproape exclusiv pentru a direcționa acțiunile elevilor în legătură cu calculatorul. În acest tip de context, atunci când computerul devine obiectul lecției, este, probabil, de neconceput că fracțiunile de înțelegere se pierd aproape în întregime în fundal. În cazul în care computerul este folosit ca instrument, acesta are rolul de a acționa pe o abilitate cognitivă la nivel inferior, cum ar fi exercițiul și practica, elevii practicând ceea ce au învățat. Nevoia de a practica ceea ce s-a învățat este esențială pentru stabilirea căilor de memorie pentru elevul în curs de dezvoltare. Desigur, o explicație suplimentară cu privire la motivul pentru care computerul nu este folosit pentru a preda conținuturi noi, ci mai degrabă folosit ca instrument de exercițiu și practică, se referă la faptul că acesta este un element relativ nou pentru unii dintre elevi; prin urmare, pe măsură ce profesorii și elevii se familiarizează cu noua tehnologie, ne putem aștepta să vedem schimbări în modul în care sunt utilizate computerele. Introducerea computerului în procesul de predare și învățare a forțat contradicții în cadrul lecțiilor din aceste două contexte. Una dintre cele mai evidente și provocatoare contradicții este între utilizarea calculatorului ca instrument de rechemare, înregistrare și practică și utilizarea acestuia ca instrument de explorare. Această contradicție apare, probabil, pentru că profesorii sunt invitați să folosească această nouă tehnologie în spațiul educațional relativ nou stabilit. Există tensiuni continue între asigurarea faptului că actualul curriculum este oportun elevilor performanți și necesitatea de a încuraja creativitatea acestora, dar și a celorlalți elevi care nu au rezultate atât de bune la învățătură, dar care capabili să construiască sensuri în mediul lor, sub îndrumarea de la clasă a profesorului.

Nevoia de a folosi computerul ca instrument a impus ca profesorul să-și reconsidere predarea și învățarea, conducând la contradicții între utilizarea calculatorului ca instrument de exercițiu și practică și utilizarea acestuia ca instrument creativ pentru dezvoltare și înțelegerea de către elevi a diferitelor subiecte.

3.4 Limitările studiului de caz

Limitele aplicării metodei studiului de caz  la nivelul Școlii…… din județul…..au fost reprezentate de dificultățile cu privire la realizarea portofoliului, la participarea fiecărui cadru didactic la  soluționarea studiului de caz, dar și dificultăți legate de  accesul la sursele de informare necesare soluționării cazului. Totodată, refuzul unora dintre participanți creează  dificultăți în găsirea soluției optime, cu efecte nedorite în  gradul de implicare motivațională în activitate.  Totuși, feed-back-ul primit de la cadrele didactice a fost unul  pozitiv, acestea fiind de părere că elaborarea studiuluide caz a  constituit un bun prilej de a se cunoaște, de a colabora și de a  se informa. De asemenea, prin răspunsurile pe care profesorii le-au  oferit au demonstrat inventivitate și creativitate, depășind limitele obișnuite.

O limitare suplimentară a fost că selecția eșantionului nu a fost aleatorie. Probele diferite pot fi obținute din rezultate diferite. Doar un număr limitat de profesori au returnat chestionare, ceea ce nu a dus la obținerea unei game largi de răspunsuri. Rezultatele ar fi putut fi mai utile dacă o parte mai mare a personalului didactic ar fi completat chestionarul.

3.5 Concluziile studiului de caz

Multe dintre elementele prezentului studiu indică aprecierea profesorilor cu privire la reacția imediată, obiectivă și pozitivă a elevilor oferită cu prilejul implicării acestora în activități de învățare pe calculator, comparativ cu activitățile tradiționale .

În opinia cadrelor didactice, elevii dau dovadă de interes în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii în procesul de predare-învățare, acestora din urmă plăcându-le să lucreze pe computer întrucât:

• Elevilor le este permis să lucreze în mod independent

• În urma desfășurării activităților pe calculator, elevii sunt apreciați

• Activitățile pe calculator sunt distractive și interesante

• Activitățile pe calculator personalizează învățarea

• Activitățile pe calculator permit experimentarea diferitelor opțiuni

• Prin activitățile pe calculator, profesorii oferă feedback imediat

• În activitățile pe calculator, elevii dau dovadă de obiectivitate

• Profesorii sunt liberi în a avea un contact mai semnificativ cu studenții

• Activitățile pe calculator reprezintă motivații excelente

• Activitățile pe calculator oferă un sentiment de control asupra învățării

• Activitățile pe calculator sunt excelente pentru exerciții

• Se construiesc competențe în ceea ce privește utilizarea calculatorului, care vor fi valoroase mai târziu în viață

Cercetarearealizată în pregătirea acestui studiu indică faptul că:

• Utilizarea calculatorului personal ca supliment la instrucțiunile convenționale produce o performanță mai mare decât abordarea metodelor tradiționale.

• Educația pe calculator (alături de alte aplicații informatice) generează o performanță mai mare decât instruirea convențională în procesul de predare-învățare

• Folosirea de către elevi a procesoarelor de text pentru dezvoltarea abilităților de scriere duce la realizarea viitoare a unor lucrări scrise de calitate superioară

• Elevii învață mai repede cu calculatorul decât prin predarea convențională.

• Elevii păstrează mai bine ceea ce au învățat prin activitățile desfășurate pe calculator decât cu instrucțiunile convenționale.

• Utilizarea calculatorului conduce la atitudini mai pozitive față de tehnologie, conținutul cursului, calitatea instruirii, școala în general și auto-învățarea decât utilizarea predării tradiționale.

• Utilizarea calculatorului este asociată cu alte rezultate benefice, inclusiv cu un mai mare control intern, participare la procesul educațional, motivare în ceea ce privește sarcinile de lucru, precum și cooperarea și colaborarea între elevi.

• Calculatorul este mai benefică pentru studenții cu un nivel mai scăzut de performanță decât pentru cei cu performanțe mai bune.

• Nu există diferențe semnificative în eficacitatea utilizării calculatorului la nivelul elevilor de sex masculin și de sex feminin.

• Încurajarea studenților pentru activitățile pe calculator se axează pe feedback-ul imediat, obiectiv și pozitiv oferit de aceste activități.

• Activitățile pe calculator par a fi cel puțin la fel de eficiente ca și – uneori, mai eficiente decât alte metode de instruire, cum ar fi instruirea și îndrumarea profesorilor.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Pe parcursul timpului s-a demonstrat că încrederea în noile tehnologii și cunoștințele cadrelor didactice se traduc direct în procesul de învățare a elevilor, deoarece capacitatea profesorului de a sprijini învățarea elevilor este în mare măsură dependentă de nivelul lor personal de măiestrie. Toate inițiativele de finanțare a tehnologiilor viitoare ar trebui să țină seama de aceasta și să aloce o parte din fonduri în mod special timpului de dezvoltare a profesorilor, inclusiv modele de mentorat în ceea ce privește dezvoltarea profesională.

Aș sugera ca, odată cu dezvoltarea tehnologică, relațiile de mentorat nu trebuie să se limiteze la clădirea școlii sau la nivel zonal. Dezvoltarea unei relații de mentorat este acum o realitate pentru profesori. "Prin crearea de rețele cu mentorii și alți profesori pe cale electronică, profesorii pot depăși izolarea clasei, împărtășesc perspectivele și resursele, își pot sprijini eforturile și se angajează în proiecte de colaborare cu profesori motivați în mod similar". Profesorii trebuie să-i întrebe pe elevi cât de ușor se pot dezvolta relațiile cu oamenii din întreaga lume prin utilizarea noilor tehnologii. Deoarece astfel de relații de mentorat vor fi relativ noi pentru profesori, logistica va trebui să fie explorată în continuare.

În cele din urmă, cred că profesorii trebuie să mențină relații de colaborare cu studenții lor. Indiferent de numărul de ore pe care îl au la clasă pe parcursul unui an școlar, indiferența individului sau timpul disponibil pentru practică, este posibilă formarea unei comunități interactive de învățare între profesor și elev. În timp ce elevii pot să modeleze utilizarea celor mai bune forme de în ceea ce privește utilizarea calculatorului personal, cadrele didactice pot ajuta la expunerea acestor aspecte în eforturi relevante din punct de vedere pedagogic. O filosofie de colaborare nu numai că schimbă clasa de la clasicul profesor la cel modern, cu idei inovatoare, dar schimbă și percepția școlii de la menținerea la îmbunătățire a mediului educațional.

Disparitatea în competențele profesorilor, înțelegerea, incluziunea și accesul la calculator a fost evidentă pe tot parcursul acestui proiect de cercetare și în literatura de specialitate pe această temă. Deși nu există nicio modalitate de a pune în aplicare noilor tehnologii la anumite clase care să asigure succesul tuturor elevilor și profesorilor, cadrele didactice la toate nivelurile de calificare sunt deschise să învețe mai multe despre cum să includă în mod eficient utilizarea calculatorului în sălile de clasă. În ciuda numeroaselor provocări pe care cadrele didactice le întâmpină în ceea ce privește lipsa timpului, instruirea, poate chiar și echipamentul și cerințele crescute privind implicarea suplimentară în curriculum, majoritatea cadrelor didactice rămân în general dornice să învețe despre noile tehnologii și să le aplice în procesul de predare- învățare.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Açıkalın, M. (2009). Pre-service elementary teachers' beliefs about use of the Internet in the social studies classroom. European Journal of Teacher Education, 32(3)

Boboilă, Cristea. Instruirea asistată de calculator în context e-learning. Sitech, 2010

Christen, A. (2009). Transforming the classroom for collaborative learning in the 21st century. Techniques: Connecting Education and Careers, 84(1), p.28

Coffey, G. (2012). Literacy and Technology: Integrating Technology with Small Group, Peer-led Discussions of Literature. International Electronic Journal of Elementary Education, 4(2)

DePasquale, R., McNamara, E., Murphy, K. (2003). Meaningful connections: Using technology in primary classrooms. Young Children on the Web.

Jinga Ioan, Ion Negret, Invatarea eficienta, Colectia Paideia, Editura Editis, Bucuresti, 1994

Keser, H., Uzunboylu, H., Ozdamli, F. (2012). The trends in technology supported collaborative learning studies in 21st century. World Journal On Educational Technology, 3(2)

Kurt, S. (2010). Technology use in elementary education in Turkey: A case study. New Horizons in Education, 58(1)

Mapstone, E. The art of teaching. New Academic, 1996

Miller, S. (2011). Student voices for change. Learning and Leading with Technology, 38(8)

Muresan P., Invatarea scolara, Ed. Ali, Bucuresti, 1980

Neacsu Ioan, Metode si tehnici de invatare eficienta, Editura Militara, Bucuresti, 1990

Nisbet, John; Shucksmith, Janet. Learning strategies. Taylor & Frances/Routledge, 1986.

Rosenshine, B.,R. Stevens. Teaching functions In Wittrock, Handbook of research on teaching, 1986

Stoica, Marian, Bogdan Ghilic-Micu. "Standards and costs for quality management of E-learning services." Amfiteatru Economic 11.26 (2009)

Tutkun, O. (2011). Internet access, use and sharing levels among students during the teachinglearning process. The Turkish Online Journal of Educational Technology, 10(3)

Whitman, Michael E.; Hendrickson, Anthony R.; Townsend, Anthony M. Research commentary. Academic rewards for teaching, research, and service: Data and discourse. Information Systems Research, 1999

*** Legea Educaței Naționale