Modalitati Si Efecte ale Utilizarii Calculatorului în Activitatile de Predare, Invatare, Evaluare

MODALITĂȚI ȘI EFECTE ALE UTILIZĂRII CALCULATORULUI ÎN ACTIVITĂȚILE DE PREDARE, ÎNVĂȚARE, EVALUARE. EXEMPLE

În prezent, trăim într-o epocă în care tehnologia a evoluat foarte mult, iar lucruri care înainte nu erau posibile, acum sunt, tocmai datorită apariției și dezvoltării industriei IT. În secolul trecut, primele calculatoare ocupau o suprafață mare, chiar o cameră întreagă și nici nu erau foarte puternice, în comparație cu actualele și minusculele device-uri, precum telefoanele mobile.

Asistăm la un spectaculos proces tehnologic care a revoluționat toate domeniile în care omul acționează, de la medicină, mediu, educație, până la industria aero-spațială, iar evoluția nu se oprește aici. Existența ființei umane este simplificată, iar omul devine din ce în ce mai receptiv în fața inovației și a tot ce este practic.

În mod natural, și informațiile transmise către elevi și studenți, începând cu școala primară și continuând cu studiile superioare, vor trebui să capete diverse forme care să implice tot mai mult calculatorul. Astfel, pe viitor, și unul nu foarte îndepărtat, hârtia se va tranforma în imagine, lecțiile vor căpăta sunet și culoare, diversele experimente vor incita imaginația, iar temele vor deveni adevărate provocări.

Prin intermediul acestei lucrări, mi-am propus să ofer, din punctul meu de vedere, o modalitate simplă și eficientă prin care calculatorul poate fi implicat în activitățile de predare, învățare, evaluare desfășurate la nivelul clasei de elevi. Site-ul se poate dovedi util atunci când vine vorba de accesul permanent la materiale structurate, care să fie puse permanent la dispoziția elevilor de către profesor.

Lucrul interactiv și învățarea interactivă, demonstrează că școala poate fi atractivă pentru elevi, iar aventura cunoașterii și dezvoltării personale se poate transforma în pasiune pentru întreaga viață.

NOȚIUNI TEORETICE

După cum spunea și Mihail Sadoveanu, unul dintre cei mai importanți și mai prolifici

prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, ”Adevărat că mai cinstit lucru nu este în lume și mai scump și mai curat decât omul procopsit la învățătură”.

Așadar, școala este o parte foarte importantă din viața unui copil, ea este instituția care îl educă pe acesta, având ca obiectiv o mai ușoară și mai bună adaptare și integrare în societate. Școala este cea care are rolul de a-i dezvolta elevului diferite aptitudini. Aceasta informează și formează elevii ținând cont de anumite principii, având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse. Îi formează tânărului buna conduită în relațiile cu lumea înconjurătoare, alți oameni, responsabilitățile, obligațiile și drepturile în societate.

Părinții sunt cei care își îndrumă copii în primii ani de viață, alegând școala care în opinia lor le va oferi acestora cea mai bună educație și făcând toate eforturile necesare din punct de vedere financiar, dar nu numai, să le ofere tot ce au nevoie pentru a ajunge să urmeze o carieră.

Sala de clasă va deveni pentru elev un mediu de socializare important, în care va putea forma relații de prietenie cu ceilalți colegi, desfășura activități care îi vor pune la încercare și îi vor dezvolta gândirea, creativitatea, comportamentul, personalitatea, etc. Bineînțeles că toată această evoluție se va produce sub ochii profesorului care prin activitățile de predare, învățare și evaluare desfășurate la clasă va sprijini o evoluție cât mai propice a viitorul membru al societății.

Predarea, învățarea și evaluarea reprezintă principalele componente ale unui proces de învățământ. Prima se referă la activitatea profesorului, a doua la activitatea elevilor, a treia îi angajează pe cei doi poli ai educației (profesorul și elevul), în egală măsură (uneori, activitatea evaluativă poate intra în sarcina unor factori instituționali special investiți cu funcția de verificare, măsurare și apreciere a rezultatelor școlare obținute de elevi).

Specificul profesiei didactice, obligă pe cel care o practică să verifice, să măsoare și să aprecieze măsura în care activitatea sa a reușit să-l conducă pe elev la rezultatele scontate. Atunci când constată că obiectivele urmărite nu au fost realizate de către elevi, se impune o regândire a modalității de predare, o reluare, într-o nouă formă, a predării, continuându-se în acest fel, până când elevul realizează obiectivul dorit. Atât predarea, cât și învățarea sunt, în esența lor, activități intenționate și – ca toate activitățile conștiente – presupun formularea unor scopuri de atins, conceperea unei modalități de realizare a intențiilor, punerea în aplicare a planului și evaluarea măsurii în care s-a ajuns la rezultatul dorit. Planul de acțiune aparține profesorului și este pus în lucru de elev; evaluarea este realizată printr-o colaborare, atât a profesorului, cât și a elevului, ambii fiind interesați să constate la ce rezultate au condus eforturile lor.

În acest fel, orice proces de învățământ autentic se prezintă ca o îmbinare între predare, învățare și evaluare, fiecare dintre aceste trei componente fiind în strânsă legătură cu celelalte două.

Activitatea de predare

Predarea reprezintă acțiunea conștientă și deliberată a cadrului didactic , de transmitere a

cunoștințelor la nivelul de comunicare unidirecțional, dar aflat în concordanță cu anumite cerințe metodologice care condiționează învățarea în general, învățarea școlară în mod special. Predarea este strict condiționată de probitatea profesională a cadrului didactic și de teoria generală a instruirii.

Activitatea de predare, are următoarele semnificații:

este o activitate de colaborare între profesor și elevi;

este un proces centrat pe finalități educaționale (profesorul îș focalizează atenția pe atingerea obiectivelor pedagogice stabilite prin programa școlară);

activitate de comunicare didactică, inițiată și întreținută de către partenerii educaționali implicați în activitatea intructiv-educativă – școlari și cadre didactice);

activitate decizională – prin care este dirijată și întreținută învățarea;

activitate de evaluare și control a rezultatelor învățării în clasă

Ca tip distinct de activitate profesională, predarea implică realizarea simultană de către profesor a trei tipuri de sarcini majore (Medley, D. M., 1989):

crearea unui mediu și a unui atmosfere de comunicare adecvate învățării („managementul clasei de elevi”);

conceperea și repartizarea adecvată a unor activități de învățare, în funcție de trebuințele educative ale elevilor („managementul învățării elevilor”);

implicarea elevilor în asemenea activități și sarcini de învățare, într-un mod cât mai active, în funcție de trebuințele educative de învățare și de finalitățile vizate („dirijarea instruirii”).

Realizarea acestor trei sarcini importante în activitatea desfășurată de către profesor la

clasă, are la bază luarea unui număr semificativ de decizii, în funcție de situațiile întâmpinate în fiecare moment, calitatea acestor decizii determinând și calitatea predării. Capacitatea cadrului didactic de a lua deciziile potrivite reflect cunoștințele și competențele pe care acesta le are.

Dacă privim activitatea de predare ca un act de comunicare eficient, aceasta are următoarele caracteristici:

este inițiată și condusă de către profesor, care îi stabilește durata în timp, conținutul, normele, având ca obiectiv pregătirea progesivă a elevilor pentru a lua decizii cu privire la aceste aspect și se desfășoară conform regulilor scrise în regulamentele școlare;

implică și o participare afectivă (profesorul este preocupat de transmiterea informațiilor către elevi într-o manieră care să fie cât mai ușor înțeleasă de către aceștia și este atent la feedback-ul primit pentru a găsi modalitățile cele mai eficiente pentru predare);

forma și conținutul predării sunt influențate de specificul relației profesori-școlari;

eficiența predării este influențată de factori psihologici (atitudinea elevilor față de profesor, interesul față de informațiile transmise de către acesta, etc) și factori sociali (mărimea grupului de elevi, structura grupului, uniunea grupului etc).

Predarea privită ca un sistem de comunicație, are două circuite de bază (Ferry, G., 1969, apud Neacșu I. op. cit.): circuitul vertical – între profesor și elevi și circuitul orizontal – între elevii înșiși. Modul de predare mai eficient, ar fi cel în care profesorul implică de la început elevii în activități de grup (circuitul orizontal), intervenind treptat circuitul vertical, pentru ca la sfârșit să se obțină o îmbinare a celor două.

În funcție de scopurile educative urmărite, rolurile profesorului și ale elevilor în timpul

predării, strategiile de predare pot fi împărțite în următoarele categorii:

Strategii comportamentiste

Acestea sunt centrate pe comportamentele implicate în realizarea unei sarcini de învățare,

prin raportare la cerințele procesului didactiv al respectării particularităților de vârstă și individuale. Concret, profesorul se ocupă să ofere cele mai potrivite condiții de învățare astfel încât să fie satisfăcute nevoile de învățare ale fiecărui elev în parte.

Pentru aceasta, profesorul întreprinde următoarele acțiuni:

stabilește obiectivele operaționale de atins de către elevi în timpul lecției (sub formă de conduit observabile și măsurabile, necesare asigurării performanțelor școlare vizate);

organizează clasa de elevi într-un mod cât mai potrivit atingerii obiectivelor operaționale;

dirijează învățarea prin metode didactice și mijloace de învățământ specific și adecvate susținerii învățării eficiente;

asigură un feedback continuu, pentru a sesiza dacă și cum se dobândește noul comportament;

la finalul lecției, profesorul, evaluează obiectiv măsura în care fiecare obiectiv a fost atins și în funcție de rezultat, reglează activitatea de predare următoare.

Astfel, elevii își însușesc noi algoritmi de lucru, noi cunoștințe, modalități specifce de

acțiune eficientă în situații concrete. Ca tactici specifice, avem: instruirea frontal, învățare deplină, instruire centrată pe obiective, instruirea programată.

Strategii rațional-cognitive

Strategiile rational congnitive sau strategii ale procesării informației, presupun ca în

procesul învățării, elevii să se manifeste activ, cunoștințele dobândite fiind rezultatul unor construcții mintale personalizate, bazate pe experiențele și interacțiunile personale, dobândind abilitățile de gândire specific vârstei (organizarea informației – instructiv/deductiv), iar informațiile dobândite să fie cât mai bine organizate și să poată fi applicate în context cât mai variate.

Strategiile rational-cognitive impun elevului să învețe bazându-se pe descoperirea personală a sensului celor predate de care profesor. Elevul trebuie să exploreze singur realitatea desemnată de cunoștințele predate, formându-și un mod personalizat de abordare și înțelegere a celor învățate.

Profesorul instruiește elevii care vor cerceta realitatea vizată de subiectul învățării, îi ajută să utilizeze aparatul conceptual necesar descoperirilor personale (formule, noțiuni teoretice, algoritmi de calcul, metode adecvate de investigare/ de ordonare și prelucrare a datelor).

Printre tacticile recomandate în cazul acestui tip de strategie de predare putem menționa:

învățarea prin descoperire, problematizarea, dezbaterea problematizată, sinectica.

Strategii personaliste

Strategiile personaliste sunt destinate ajutării elevilor de a se cunoaște cât mai bine pe ei

înșiși (descoperirea propriei identități, cunoașterea pe sine).

Acestea vizează și formarea unor comportamente colaborative și cooperante, prin intermediul lucrului în echipă (definirea problemelor personale privind învățarea, exprimarea propriilor sentimente, autoresponsabilizarea în executarea sarcinilor de învățare și soluționarea problemelor date spre rezolvare).

În planul relațiilor interpersonale și de grup (între elevi, între elevi-profesori) care se stabilesc în procesul de predare-învățare, profesorul are rolul de a-l consilia cu privire la conduita școlară (atitudini, convingeri, mod de relaționare în timpul învățării, identificare de competențe și interese de cunoaștere și acțiune, etc).

Strategii bazate pe interacțiunea socială

Strategiile bazate pe interacțiunea socială se fundamentează pe teoriile învățării sociale,

care pornesc de la ideea că oamenii au înclinația de a învăța unii de la alții.

Profesorul are sarcina de a-i susține pe elevi în efortul lor de a învăța să lucreze împreună cât mai eficient posibil, pentru a obține rezultatele școlare proiectate. Profesorul are rol de facilitator și îndrumător al elevilor, în demersul didactic al acestora, de a-și exprima ideile, opiniile, considerațiile personale cu privire la obiectul și subiectul învățării școlare și sociale.

Printre tacticile recomandate în cazul acestui tip de strategie de predare putem menționa:

învățarea prin cooperare, învățarea prin proiecte, predarea reciprocă, sistemul meditațiilor colective.

În concluzie, fiecare strategie didactică impune modalități specifice de lucru cu elevii, selectarea metodelor didactice adecvate scopurilor activităților, un mod de organizare a activității, cât mai eficace, o evaluare pe parcurs cât mai relevantă.

Activitatea de învățare

Învățarea școlară este o activitate organizată, dirijată și desfășurată în cadrul procesului

de învățământ, instituție specializată de instruire și educație, a cărei finalitate este însușirea de către elevi a cunoștințelor programate și dezvoltarea corespunzătoare a personalității acestora.”

Învățarea școlară implică activitatea riguros organizată de asimilare a informațiilor

(teoretice) și a abilităților (practice) acumulate de omenire de-a lungul evoluției sale social-istorice și prezentate selectiv și rezumativ în obiectele de învățământ, precum și de formare a unor capacități și deprinderi care permit elevilor adaptarea nuanțată la condițiile vieții sociale în care se vor integra în viitor.

Învățarea școlară se diferențiază de învățarea general umană printr-o serie de particularități specifice:

se realizează în condiții speciale: locul de desfășurare este școala și trebuie să respecte solicitările acesteia;

este o necesitate socială: se însușesc informații și abilități de care societatea are nevoie, și care contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalității elevului;

este o activitate conștientă: elevul realizează necesitatea învățării și importanța asimilării cunoștințelor, atât pentru el, cât și pentru societate;

este o activitate planificată: se realizează pe secvențe de studii (anual, semestrial, lunar, etc), iar conținutul învățării este prezentat pe cicluri de studii, clase, profile, specializări;

se desfășoară în prima parte a vieții, atunci când este posibilă o asimilare a informațiilor care nu presupune un efort foarte mare;

este o activitate controlată, dirijată: controlul se realizează prin examene, lucrări la sfârșit de semestru, probe de control, etc.

are un caracter individual și unul grupal (context în care se pot produce fenomenele de învățare reciprocă, și se stabilesc anumite relații care pot deveni factori stimulatori ai învățării școlare).

Activitatea de evaluare

Evaluarea reprezintă alături de învățare și predare, unul dintre cele trei procese importante ale procesului de învățământ. Aceasta se referă la activități de verificare, măsurare și apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi în vederea luării unor decizii pedagogice.

Operațiile de evaluare:

testarea (verificarea) – constă în punerea elevilor în situația de a face dovada că și-au însușit cunoștințele precizate;

măsurarea – exprimarea răspunsurilor elevilor în cifre, numere, punctaj, fără a se emite încă o judecată de valoare;

aprecierea – emiterea unei judecăți de valoare cu privire la rezultatele elevilor la testare; se exprimă prin note școlare, calificative, litere;

decizia – stabilirea unor măsuri cu privire la continuarea predării sau situația școlară a elevilor (promovare, corijență).

Scopul evaluării pregătirii elevilor trebuie să le arate, atât elevilor cât și profesorilor, unde

se află față de ceea ce și-au propus prin obiectivele pedagogice proiectate. Aceasta urmărește prevenirea eșecului școlar sau de a-l diminua la minimum, asigurând o evoluție a tuturor elevilor.

Funcțiile evaluării în învățământ sunt stabilite în conformitate cu anumite criterii psihopedagogice, sociologice și docimologice, vizând efectele evaluării în plan individual și social. Acestea sunt:

funcția de reglaj a învățăturii – elevii înșiși își îmbunătățesc activitățile de învățare pe baza rezultatelor evaluării;

funcția de diagnostic – stabilirea modului de pregătire al elevilor sau identificarea cauzelor unor deficiențe de învățare a unor elevi;

funcția de selecție – prin evaluare, sunt selecționați din mai mulți candidați, cei mai buni pentru un anumit program;

funcția de prognoză – prin evaluare se stabilesc șansele de reușită ale unui elev într-un nou program de instruire;

funcția de motivare a învățării – evaluarea sistematică a elevilor îi determină pe aceștia să învețe continuu;

funcția formativ-educativă – modalitatea în care profesorul obișnuiește să-i evalueze pe elevi, influențează atitudinea elevului față de disciplina de studiu respectivă, stilul de învățare.

La nivelul procesului de învățământ, evaluarea poate interveni în trei momente: la

început, pe parcursul procesului de învățământ și la sfârșitul lui. În funcție de acestea se definesc și următoarele trei strategii de evaluare: evaluarea inițială, evaluarea continuă (pe parcurs) și evaluarea sumativă (finală).

Evaluarea inițială

Evaluarea inițială se realizează la începutul unui capitol important, la începutul unei noi

discipline de studiu, la preluarea unei noi clase de elevi, la începutul unui nou an școlar. Ea urmărește să obțină informații despre: măsura în care elevii posedă în mod real acele cunoștințe anterioare pe care se bazează noul program de pregătire; existența unor eventuale mentalități, atitudini dobândite în diverse împrejurimi și care sunt de natură să influențeze învățarea.

Evaluarea continuă

Evaluarea continuă se realizează în fiecare lecție pentru a verifica realizarea obiectivelor

operaționale de către elevi. Nu urmărește neapărat acordarea unor note școlare, ci stabiliea progresului elevilor și a efectului pe care le-a avut predarea. Scopul ei este acela de a oferi profesorului și elevilor informații despre progresul realizat.

Pe baza ei, profesorul oferă elevilor feedback-ul necesar, cu privire la realizarea obiectivelor propuse, deci evaluarea continuă este centrată pe obiective și verifică toate obiectivele

Evaluarea sumativă

Evaluarea sumativă se realizează la sfârșitul unui semestru, a unui an școlar sau a unui

ciclu curricular și, de obicei, verifică măsura în care elevii și-au însușit competențele prevăzute în programele școlare. Această evaluare poate lua forma: tezelor semestriale, al evaluărilor finale, al examenelor de absolvire, etc. Evaluarea se realizează prin sondaj și în general se asociază cu o anumită tensiune emotivă a elevilor.

În ceea ce privește metodele de evaluare care pot fi utilizate de către profesor, au existat numeroase discuții legate de obiectivitatea și de precizia acestora, în realitate, îmbinarea lor constituind metoda cea mai potrivită. Metodele de evaluare se împart în: metode tradiționale de evaluare și metode alternative de evaluare.

Din cadrul metodelor tradiționale, fac parte: chestionarea orală, lucrările scrise, lucrările practice, testele docimologice, observarea curentă a elevilor.

Chestionarea orală permite adresarea de întrebări ajutătoare suplimentare, care să-l edifice pe profesor în legătură cu nivelul de pregătire și îi avantajează pe elevii cu bune deprinderi de comunicare orală.

Lucrările scrise oferă mai mult timp de gândire elevilor, pentru formularea unor răspunsuri elaborate, și permit profesorilor compararea lucrărilor, dar și recitirea unora dintre ele. Dezavantajul acestei metode de evaluare este faptul că nu permite întrebări ajutătoare, și în același timp feedback-ul este mai limitat.

Lucrările practice de evaluare, le permit profesorilor să constate la ce nivel și-au format și dezvoltat elevii anumite deprinderi practice, iar o astfel de evaluare trebuie să se facă pe baza unor criterii, norme și cerințe pedagogice, care trebuie să fie cunoscute și de elevi, împreună cu standardele de notare.

În cadrul metodelor alternative, enumerăm: portofoliul, proiectul, autoevaluarea, eseul, referatul, fișa de evaluare, chestionarul, lucrarea de diplomă. Multe dintre ele, cum este cazul ultimelor cinci menționate, pot fi incluse în categoria metodelor de evaluare scrisă, dar au o pondere mai redusă în ansamblul acestor metode.

Calculatorul – mijloc pentru îmbunătățirea activității didactice

Istoria omenirii poate fi privită ca o încercare continuă a indivizilor de a-și îmbunătăți calitățile. Calculatorul a apărut tocmai din această dorință a omului de a-și accentua valoarea gândirii și inteligenței sale.

Deocamdată, calculatorul este un instrument utilizat de om atât în procesul de cunoaștere și dezvoltare, având capacitatea de a amplifica inteligența în ceea ce privește capacitatea sa de operare, cât și în comunicare, ceea ce conduce la integrarea individului în societate (prin circulația informației și prin contribuția adusă în procesul de învățământ). Dincolo de aceste limite, performanțele cu care calculatorul vine în viața omului sunt incontestabile. De aceea el și-a găsit un loc binemeritat în procesul de învățământ.

Prioritatea învățământului o constituie informatizarea, softul educațional, reprezentat de programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce reprezintă o necesitate evidentă .

Calculatorul a devenit indispensabil în educația modernă, fiind utilizat de către cadrele

didactice în procesul de predare-învățare. Fiind un mijloc modern de educație, utilizarea sistemelor informatice a câștigat teren datorită virtuților foarte atractive pentru elevi, accesibilității pentru aceștia și facilitării prezentării informațiilor.

Utilizarea calculatorului în educație are marele avantaj de a facilita trecerea de la

acumularea pasivă de informații de către elevi la învățarea prin descoperire, ei învață să învețe, dezvoltându-și în acest mod abilitățile și strategiile cognitive pe care le vor folosi și adapta în diverse alte situații.

Calculatorul nu poate înlocui cadrul didactic, care rămâne o prezență activă, vie, în comunicarea cu elevii, iar relația aceasta nu poate fi substituită de lecțiile interactive. Profesorul este cel care stabilește comunicarea cu elevii, prin intuiție, empatie, creativitate și este cel care modelează caracterele acestora.

Îmbinarea mijloacelor de predare tradiționale cu cele moderne

În prezent, în procesul de predare al mai multor discipline (chimie, fizică, matematică, geografie, biologie, psihologie) se utilizează softurile educaționale, adică lecții interactive adaptate clasei și particularităților de vârstă a elevilor. Astfel, calculatorul este mijlocul prin care se realizează instruirea elevilor, fiecare lecție fiind dirijată de profesor, care stabilește și obiectivele operaționale.

Crearea proiectelor multimedia este un alt mod de a utiliza calculatorul în cadrul procesului educativ. Pe de o parte, cadrele didactice pot fi cele care realizează prezentări multimedia și le proiectează în cadrul clasei, prezentând diferite conținuturi elevilor, modalitate foarte des utilizată astăzi în școli și nu numai. Pe de altă parte, elevii pot fi cei care își construiesc propriile prezentări multimedia ca proiecte la diferite discipline, susținându-le în fața profesorului și a elevilor din clasă. Acest tip de proiecte practice favorizează dezvoltarea creativității, pun în mișcare un sistem complex de integrare a informațiilor și abilităților, utilizându-se calculatorul practic ca un mijloc de comunicare.

Calculatorul este utilizat însă nu numai în procesul clasic de predare-învățare, ci și în activitatea consilierilor psihopedagogici de orientare școlară și profesională a elevilor. Astfel, calculatorul poate fi utilizat pentru îndrumare și orientare, fiind vorba despre programe interactive care pot facilita găsirea unui loc de muncă disponibil sau teste pentru stabilirea aptitudinilor profesionale.

Se pot realiza recapitulări, sinteze, scheme atractive, animate care să ducă la reținerea mai rapidă a informației esențiale. Se pot crea jocuri didactice, proiecte, portofolii, pagini html, în scopul aprofundării și îmbogățirii cunoștințelor și dezvoltării abilităților practice.

Avantajele utilizării calculatorului în procesul didactic

Utilizarea calculatorului în procesul de învățământ devine din ce în ce mai importantă

(chiar indispensabilă), tocmai datorită faptului că are loc un proces de informatizare a societății, iar mediile de instruire bazate pe informatică oferă un puternic potențial educativ.

Printre avantajele utilizării calculatorului, putem menționa:

stimularea capacității de învățare inovatoare, adaptabilă la condiții de schimbare socială rapidă;

consolidarea abilităților de investigare științifică;

întărirea motivației elevilor în procesul de învățare;

stimularea gândirii logice și a imaginației;

introducerea unui stil cognitiv, eficent, a unui stil de muncă independentă;

instalarea climatului de autodepășire, competitivitate;

formarea deprinderilor practice utile;

asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta activitatea în funcție de secvența anterioară;

facilități de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afișare a rezultatelor, de realizare de grafice, de tabele;

asigură pregătirea elevilor pentru o societate bazată pe conceptul de educație permanentă (învățarea pe parcursul întregii vieți);

ajută elevii cu deficiențe să se integreze în societate și în procesul educațional.

În cazul procesului de evaluare, prin utilizarea calculatorului, se elimină subiectivitatea umană, elevul fiind protejat de orice eroare sau implicare emoțională a profesorului. Sunt reduse astfel starea de stres și emotivitatea elevilor. De asemenea, există posibilitatea evaluării simultane a mai multor elevi cu nivele de pregătire diferite, deoarece testele pe computer sunt realizate pe nivele de dificultate.

CREAREA UNUI SITE PENTRU FACILITAREA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE

Google Sites

În sprijinirea activităților didactice desfășurate în cadrul clasei, atât de partea profesorilor,

cât și de cea a elevilor, am decis că o modalitate potrivită pentru îndeplinirea acestui lucru este utilizarea calculatorului pentru crearea unui site.

Site-ul a fost realizat prin intermediul Google Sites, un instrument oferit de Google, ca parte a Google Apps, pentru facilitarea activităților la locul de muncă. Scopul Google Sites este ca oricine să fie capabil să creeze un site orientat spre echipă, unde mai multe persoane pot colabora și partaja fișiere. De asemenea, obiectivul central este reprezentat de funcționalitatea și integrarea cu alte aplicații create de Google, cum ar fi Google Drive sau Google Calendar aspect la care acest instrument excelează. Există desigur și variante mai bune pe piață decât cel oferit de către Google, care permit crearea unor site-uri mai aspectuoase și pun la dispoziția utilizatorilor mai multe opțiuni, însă pe acesta l-am considerat mai potrivit pentru necesitățile noastre, și mai user friendly.

Pentru crearea unui astfel de site, prin intermediul instrumentului oferit de Google, este nevoie ca utilizatorul să aibă un cont de gmail și să fie logat pentru a putea începe.

Aplicația vine cu câteva șabloane predefinite, pe care se pot face modificări, și cu câteva teme aspectuoase, care ușurează munca celui care care creează site-ul. Există bineînțeles și opțiunea de a crea totul de la zero.

Figura 1. Șabloane și teme predefinite

De asemenea, proprietarul site-ului poate alege și cum va fi disponibil acesta utilizatorilor, dacă poate fi accesat de către oricine, doar de către persoanele care au link-ul, sau doar de către anumite persoane, ce vor fi menționate. În ceea ce privește editarea site-ului, pot fi menționate persoanele care au beneficiază de acest drept. Toate acestea pot fi observate în Figura 2, de mai jos.

Figura 2. Distribuire și permisiuni

Site-ul poate avea mai multe pagini, care pot fi accesate de la nivel superior sau după accesarea în prealabil a unei alte pagini (Anexa1). De asemenea, la crearea unei pagini suntem întrebați și care dorim să fie tipul acesteia (Anexa 2): Pagină Web, pagină de Anunțuri (de tip Blog), Cabinet de fișiere (pagină pe care să fie încărcate doar fișiere – capacitatea maximă de fișiere încărcate nu trebuie să depășească 100 Mb) sau pagină Listă (în care pot fi setate diferite activități, precum și responsabilii cu îndeplinirea respectivelor activități; acest tip de pagină se pretează mai mult pentru activitățile ce trebuiesc realizate în cadrul unui proiect, în care trebuie împărțite responsabilitățile și să fie cunoscut de către toți membrii echipei cine este răzpunzător pentru un anume pas).

Pe o pagină pot fi adăugate de la imagini, filmulețe și link-uri, până la inserarea de tabele și selectarea unui anumit aspect pentru afișarea paginii (Anexa 3).

Prezentarea site-ului creat „Suporttic2015”

Acum că am descris care sunt principalii pași de parcurs în crearea unui site, să trecem la prezentarea propriu-zisă a site-ului. Acesta se numește „Suporttic2015”, și poate fi găsit la următoarea adresă URL: https://sites.google.com/site/suporttic2015/, putând fi accesat de toți utilizatorii de pe Internet.

Figura 3. Prima pagină a site-ului

Site-ul este gândit și a fost creat cu scopul de a pune la dispoziția elevilor într-o formă structurată, toate informațiile discutate în cadrul orelor de Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC). Materialele postate pe site, vin în sprijinul activităților de predare, învățare și evaluare din cadrul unei clase, și îi vor ajuta pe elevi în pregătirea examenului de competețe digitale pe care îl vor susține la Bacalaureat.

O structură sau mai bine spus o hartă a site-ului, poate fi observată în Figura 4. Acesta este împărțit în mai multe secțiuni: Pagina de pornire, TIC, Resurse, Documente, Link-uri utile, Blog, Contact și Sitemap.

Figura 4. Harta sau structura site-ului

Cea mai importantă parte a site-ului este secțiunea „Resurse”, unde sunt încărcate fișierele ce servesc activităților de predare, învățare, evaluare. Noțiunile discutate la clasă de către profesor, pot fi încărcate pe site, sub o formă structurată, alături de fișe de exerciții și teste de evaluare. Odată accesat acest tab din pagina principală, se va deschide o pagină de cuprins, care prezintă principalele capitole dintr-un manual obișnuit de TIC: Editoare de texte (MS Word), Editoare de calcul tabelar (MS Excel), Baze de date (MS Access) și Prezentări (MS PowerPoint).

Pe fiecare din aceste subpagini au fost create foldere, destinate fiecărei activități didactice tratate în cadrul lucrării de față. Spre exemplu, subpagina „Baze de date (MS Access)” conține trei foldere: Suport predare (care cuprinde suportul electronic al lecțiilor de la clasă), Fișe de lucru (în care sunt încărcate fișe de lucru, pentru ca elevii să poată exersa noțiunile noi învățate) și Teste de evaluare (care pot servi fie activității de evaluare la clasă, fie pentru autoevaluare).

Figura 5. Structura subpaginii „Baze de date (MS Access)”

Pagina de „Documente” (Anexa 4) este setată ca pagină de fișiere (Cabinet de fișiere), și conține numai fișiere legate activitatea organizatorică (planficări calendaristice, planificări ale unităților de învățare).

Secțiunea de „Blog”, va fi folosită de profesor pentru comunicarea cu elevii. Postările sunt menite a-i înștiința pe aceștia ce noi fișiere au fost adăugate sau urmează a fi introduse, ce secțiuni de pe site au fost modificate/updatate, precum și alte anunțuri organizatorice sau de interes pentru elevi. Pentru o dovadă a permanentei actualizări a site-ului și pentru ca utilizatorii să poată vedea mai ușor care au fost ultimele fișiere adăugate sau anunțuri făcute, pe pagina de pornire se poate insera un gadget numit „Postări recente”, care selectează ultimele înștiințări de pe pagina de Blog.

Figura 6. Pagina de Blog

Secțiunea de „Contact” (Anexa 5) conține modalitățile prin care poate fi contactat profesorul pentru eventuale nelămuriri, sesizări sau solicitări.

În cadrul secțiunii „Link-uri utile” (Anexa 6), sunt amintite alte surse care pot servi elevilor, și pe care aceștia le pot accesa direct de pe Internet, precum: teste online, manuale online de competențe digitale, site-uri pentru cazul în care doresc să aplice pentru diferite certificate de competențe, etc.

Pe viitor, acest site ar putea servi ca platformă pentru supravegherea diferitelor proiecte date la clasă, o evaluare pe parcurs a progresului în cadrul acestora, precum și pentru permiterea elevilor de a posta ei înșiși alte lucruri de interes. În același timp, poate fi luat ca exemplu în realizarea altor site-uri cu același scop și pentru alte discipline.

CONCLUZII

În concluzie, putem spune că școala este o parte foarte importantă din viața unui copil,

fiind instituția care îi va călăuzi acestuia pașii în alegerea unei cariere și în integrarea și supraviețuirea într-o societate aflată într-o continuă schimbare.

Dat fiind faptul că, de la an la an apar noi tehnologii care revoluționează tot ce era

existent pe piață până la momentul respectiv, și activitățile didactice vor presupune pe viitor mai multă interacțiune cu elevul prin intermediul tehnologiei.

Calculatorul va deveni un instrument indispensabil, cu care copii vor lua contact la vârste

tot mai mici. Nu demult am auzit de cazul unui copil care a devenit la vârsta de 5 ani cel mai tânăr specialist în computere, trecând cu succes de testul Microsoft destinat persoanelor care vor să fie tehnicieni IT.

Prin urmare, profesorii vor trebui să se adapteze tehnologiei și să înceapă să folosească cât mai mult calculatorul în activitățile didactice.

BIBLIOGRAFIE

IONESCU, MIRON; RADU, IOAN (2004), Didactica modernă, Cluj Napoca, Editura Dacia

DIACONU, MIHAI; JINGA IOAN (coordonatori); CIOBANU, OLGA; PESCARU, ADINA; PĂDURARU, MONICA, Pedagogie, Suport digital (www.biblioteca-digitala.ase.ro)

NOVEANU, NAUSICA, GABRIELA; VLĂDOIU, DANIELA, Utilizarea computerului în procesul de predare-învățare

TURCU, FILIMON (2004), Psihologie școlară, Suport curs digital (www.biblioteca-digitala.ase.ro)

http://1cartepesaptamana.ro/40-de-citate-despre-educatie/ (3 mai 2015)

http://adystudio.ro/importanta-unei-in-viata-noastra/ (3 mai 2015)

https://tobeparent.wordpress.com/romania/rolul-scolii-in-educatia-copilului/ (3 mai 2015)

http://www.didactic.ro/materiale-didactice/70578_cum-ne-organizam-activitatea-de-invatare (3 mai 2015)

http://yo2kqk.kovacsfam.ro/concurs_pet/Petronela.Morariu-calculatorul-instrument.in.act.didactica.pdf (4-5 mai 2015)

http://www.sitebuilderspot.com/google-sites-review/ (13 mai 2015)

http://www.ziare.com/articole/computere+viitor (15 mai 2015)

http://semneletimpului.ro/stiinta/tehnologie/cum-ne-a-schimbat-evolutia-tehnologica-viata.html (15 mai 2015)

http://www.realitatea.net/tehnologiile-care-revolutioneaza-cunoasterea-scoala-are-misiunea-dificila-de-se-reinventa_1403426.html (15 mai 2015)

Suport oferit la curs și seminar

ANEXE

Anexa 1: Crearea unei pagini

Anexa 2: Tipuri predefinite de pagini

Anexa 3: Diferite elemente ce pot fi adăugate pe o pagină

Anexa 4: Secțiunea „Documente”

Anexa 5. Pagina de „Contact”

Anexa 6. Secțiunea „Link-uri utile”