Modalități de Vaorificare a Parteneriatului Grădiniță Familie Comunitate în Dezvoltarea Competențelor Socio Umane

=== affd6bf767c5ae46281ac8b3fe5989650ee9d43a_701426_1 ===

UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUϹRАRΕ DΕ LICENȚĂ

ϹΟΟRDΟΝАТΟR ȘТІΝȚІІFІϹ:

ΡRΟF. UΝІV.

АΒЅΟLVΕΝТ: ………………………….

2018

UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

MODALITĂȚI DE VAORIFICARE A PARTENERIATULUI GRĂDINIȚĂ-FAMILIE-COMUNITATE ÎN DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR SOCIO-UMANE

ϹΟΟRDΟΝАТΟR ȘТІΝȚІІFІϹ:

ΡRΟF. UΝІV.

АΒЅΟLVΕΝТ: ………………………….

2018

Cuprins

Argument

Cap. I Eduϲațіa șі extensіa ϲâmрuluі eduϲațіοnal dіn рersрeϲtіva рartenerіatuluі grădіnіță-famіlіe

Familia – generalități

Rοlul famіlіeі în eduϲațіa ϲοріluluі

Dezvοltɑreɑ șі eduϲɑreɑ ϲοріluluі în fɑmіlіe

Cap. II Importanța parteneriatelor educaționale în educația copilului

2.1 Рartenerіatul – ο fοrmă efіϲіentă de οрtіmіzare a рrοϲesuluі іnstruϲtіv- eduϲatіv

2.2 Parteneriatul grăginiță-familie

2.3 Parteneriat grădiniță- comunitate în dezvoltarea competențelor socio-umane

Cap. III Studiu de caz

3.1 Scop, obiective, ipoteza de lucru

3.2 Prezentarea subiectului cercetării

3.3 Prezentarea metodelor cercetării

3.4 Desfășurarea cercetării

3.5 Prezentarea calitativă și cantitativă a rezultatelor cercetării

Cap. IV Concluzii

Bibliografie

Argument

„Semeni un gând, culegi o faptă, semeni o faptă, culegi un obicei, semeni

un obicei, culegi un caracter, semeni un caracter, culegi un destin.”

Stephen R. Covey

Pentru ca oamenii să se bucure de valori comune, să se implice activ, pentru a se bucura împreună de bunăstare, este important de a determina și alți oameni care să contribuie la schimbarea situației comunităților, începând de la școlarii mici, de a-i implica în viața comunitătii, atrăgând atenția asupra lor.

Acest lucru este necesar pentru o mai bună cooperare care să ofere sprijin în dezvoltarea unei educații de calitate pentru toți, pentru dezvoltarea sentimentului de responsabilitate și apartenență la o comunitate, iar instituția școlară să aibe valențe de a reuni în jurul ei copiii și adulții din acea comunitate.

Școala de astăzi are mai mult ca oricând nevoie să răspundă, printr-o largă deschidere spre mediul comunitar, nevoii de schimbare, prin crearea și dezvoltarea legăturilor intercomunitare, prin apelarea la dialogul social bazat pe principiul coresponsabilității.

Randamentul educației depinde nu numai de parteneriatul grădiniță -familie, dar și de modul în care se realizează colaborarea între acestea și comunitatea locală, care este considerată

principalul garant al prevenirii unor neplăcute surprize sociale.

Dorim ca grădinița să-și deschidă porțile pentru toți cei ce au nevoie de educație, instruire și informare dar și să responsabilizeze comunitatea, în special părinții, la problemele acesteia.

Lucrarea dorește să realizeze un parteneriat activ între grădiniță – familie – comunitate și alți factori educaționali, având drept scop dezvoltarea competențelor socio-umane, satisfacerea nevoii de formare a copilului, să stabilească relații de prietenie, să participe împreună la activități extracurriculare.

Educația pregateste omul pentru integrarea în societate. Ea nu urmărește formarea unui om abstract, ci a unui om necesar societatii, un om care să pună bazele unei societăți democratice, moderne, un om cu aspirații mari spre viitor care este gata să lupte atât pentru dezvoltarea țării, comunității, cât și pentru dezvoltarea personală.

Din perspectiva educației, se dorește creșterea absolută a individului din perspectiva exigențelor culturale, axiologice, social-economice, științifice și politice ale societății democratice, pentru realizarea personală și profesională într-o lumea a cunoașterii. Obținerea acestui apogeu nu poate fi concepută fără o legătură strânsă între cele trei ’’instituții’’ fundamentale, care stau la baza educației permanente, de calitate: școala, familia, comunitatea – trei factori principali în formarea unei personalități puternice.

Grădinița formează oameni capabili să utilizeze o capacitate de informații tot mai largă, să se adapteze la noile medii, să coopereze cu ceilalti, să aibă o atitudine empatică autentică față de alte grupuri și culturi și să actioneze în mod corect la influențele negative, având suficiente cunoștințe care să-l ajute pe copil în drumul său prin viață. Orice copil trebuie să aibă un comportament civic, unele atitudini și valori morale care să îl ajute atât în identificarea sinelui, cât și în integrarea în societate.

Parteneriatele grădiniță – familie – comunitate sunt construite pe seama faptului că elevii, părinții, cadrele didactice și ceilalți membri ai comunității lucrează în echipă pentru a modifica pozitiv tipul de educație pe care copiii îl primesc. Dacă în trecut aceste parteneriate nu erau obligatorii, în prezent ele sunt esențiale în procesul de educație a copiilor, deoarece îi ajută să-și dezvolte valorile morale și să crească într-un mediu propice, pregătindu-i să înfrunte greutățile din viitor.

Educația în familie are un rol fundamental în viața copiilor, de aceea părinții trebuia să fie atenți la personaliatea propriului copil și ca metodele de educare pe care le aplică să fie potrivite, astfel încât acestea să nu ofere prea multă libertate, dar nici să limiteze exagerat spațiul de acțiune al copilului.

Părinții trebuie să-și facă copiii să prindă încredere în forțele proprii, să respecte normele, regulile, să asimileze valorile culturale, morale, sociale, juridice, dar fără să distrugă creativitatea copiilor, originalitatea și adevărata lor esenta. În cazul în care familia este înțelegătoare și tolerantă, dar pedepsește atitudinea neacceptabilă, copii au stima de sine ridicată. Dacă familia este caracterizată prin neînțelegeri, certuri, conflicte, încrederea în sine a copilului este scăzută.

Din ce în ce mai mulți părinți situează educația și dezvoltarea copilului pe primul loc. Sunt părinți care știu că trebuie să facă sacrificii și să se preocupe dacă vor să aibă un copil inteligent din toate punctele de vedere care să le întreacă așteptările.

De altfel, unii părinții nu consideră că este necesar să comunice cu mentorii copilului din interiorul grădiniței, lucru total eronat. Ajutorul calificat al cadrelor didactice este de neînlocuit, fiindcă ei sunt acei a căror profesie este tocmai de educator. De aceea, grădinița încearcă să comunice cât mai mult cu părinții, astfel încât copii să aibă parte de o dezvoltare armonioasă atât la grădiniță, cât și acasă.

În acest context de idei distingem următoarele forme de colaborare:

– Prin intermediul comitetelor de părinți

– Adunările cu părinții.

Există două teorii importante privind relația grădiniță – familie:

teoria profesionalismului care consideră că un element esențial serviciul făcut altora, fără a gândi la avantaje personale;

teoria schimbului care consideră acțiunea umană în funcție de un câștig personal;

Din această perspectiva se pune întrebarea: ce câștigă cadrul didactic într-o cooperare cu familia?

În acest context se pune și problema: de relația cu familiile trebuie să se ocupe cadrele didactice specializate sau toate cadrele didactice? În mai multe țări există profesori specializați (consilieri) care răspund de această problemă. Momentan, cea mai bunaă variantă este aceea ca profesorii să se ocupe de elevi in limitele normale, iar cadrele specializate să depășească granița dintre școală și familie și să stabilească o legătură strânsă cu părinții.

Se prevede că în țările Comunității Europene să se stabilească un angajament mutual între părinți și profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul între familie și grădiniță nu se mai considera doar ca un "drept opțional", ci ca un ansamblu de îndatoriri reciproce în cooperarea părinților cu profesorii.

Cooperarea cu familia reprezintă un factor esential în cadrul acțiunilor întreprinse în educarea copilului, rolul primordial îi revine totuși instituției școlare. O importanță semnificativă o are și cooperarea cu comunitatea, respctiv urmatoarele institutii:

– ONG-uri;

– Administrația Publică Locală;

– Organele de drept;

– Agenți economici;

– Mass media; etc.

Astfel comunitatea ajută copilul să se dezvolte pe plan cultural și social. Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje care sporesc încrederea părinților în lucrurile pe care le face și le învață copilul.

Cooperarea dintre grădiniță și familie într-un mediu prielnic comunitatii locale va atinge obiectivul educațional propus, printr-o relație de concordanta dintre grădiniță și comunitate, precum și comunitatea în școală, deoarece copiii trebuie supraveghiați din toate unghiurile și de asemenea, ajutați pe cât posibil.

A transforma copilul într-un bun cetățean civilizat înseamnă a-l instrui și a-l educa civic. Necunoașterea, ignoranța pot fi și sunt de multe ori cauzele comportamentelor condamnabile. Principalii vinovati de atitudinea gresită a copiilor sunt parinții, cadrele didactice și prietenii, în general persoanele în compania cărora petrec mult timp. Acestea au datoria morală și civică să înlăture influențele negative și să mentină copilul pe drumul cel bun.

CAPITOLUL I

EDUCAȚІA ȘІ EXTENSІA CÂMРULUІ EDUCAȚІΟNAL DІN РERSРECTІVA РARTENERІATULUІ GRĂDІNІȚĂ-FAMІLІE

1.1. Familia – generalități

A. Ce este familia?

Familia reprezintă unul dintre cei mai importanți factori în educația omului. Alți factori cu rezonanța în educație sunt instituțiile, organizațiile locale sau alte persoane, dar influențele educative exercitate de acestea nu au impactul puternic asupra dezvoltării ca cele care provin din familie, școală și grupurile de prieteni.

Familia exercită o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte dintre cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament elevul le datorează educației primite în familie.

Din perspectivă sociologică, familia este instituția fundamentală în toate societățile. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legați între ei prin origine, căsătorii sau adopție". Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană, o instituție stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi și pentru societate (M. Voinea, 1996). Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat, familia a devenit tot mai mult responsabilă față de următoarele aspecte care privesc creșterea și educația copiilor:

– Menținerea continuității biologice a individului și societății (prin procreerea, formarea și educarea copiilor)

– Menținerea continuității culturale prin transmiterea moștenirii culturale în procesul socializării

– Satisfacerea nevoilor emoționale, a trăirilor intime, asigurând sentimentul siguranței și menținerii personalității

– Integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare, educare și socializare .

– Famlia oferă mediul în care copilul se naște, trăiește primii ani ai vieții, se dezvoltă și se formează pentru viață. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacțiunilor dintre copil și mediul social.

B.Tipuri de familie

Familia tradițională –este genul de familie cel mai des intalnit, familia avand toti membrii uniti si o stransa legatura cu bunicii.

Familia de tip despotic – în cadrul ei stabilitatea relațiilor se menține prin exteriorizarea emoțiilor negative, aici prevalează stilul comunicării distante, de perscripții. De obicei "conduce " tatăl, cerând de la toți ceilalți supunere indiscutabilă. " În relații apar conflicte de disperare care trec în plan interior latent și care pot fi urmate de reacții frustrante sau de izolare din partea adolescenților."

Familia bastion – la baza acestei familii stau reprezentările negative despre agresivitate și intențiile periculoase ale tuturor (sau ale majorității) oamenilor din afara ei. Aici emoțiile negative se revarsă asupra persoanelor din exterior. Ambii soți denotă un comportament egocentric față de cei din afara familiei lor, actionând foarte unit și coordonat "împotriva" mediului social exterior . Se întâlnesc familii de acest tip în care un părinte e foarte autoritar iar altu, dimpotrivă este preindulgent sau tutelează excesiv copiii.

Familia vulcan – relațiile în acest tip de familie sunt foarte instabile; de la cele permisive, de tutelare de alintare la cele cu un înalt grad de exigență, predominând spontaneitatea și afectivitatea. La prima vedere, acest tip de familie pare pozitiv, însa "erupțiile" de supărare, de ură, deși slăbesc încordarea, complică mult starea generală a climatului familial. Copii suportă mari încărcături emoționale devin vulnerabili, fricoși, anxioși și nervoși.

Familia liberală – se întălnește extrem de rar. Aici predomină relațiile de indiferență, stilul distant liberal, lipsa de cordialitate și atașament. Deciziile se iau în dezacord, predomină egocentrismul. Fiecare membru al familiei își are viața sa, nu-l interesează atmosfera din familie. Copii devin introvertiți, izolați, deseori egoiști, indiferenți față de ceilalți membri ai familiei

Familia romantică – este tipul de familie în care membrii ei păstreză relațiile de dragoste și atașament tandru până la adânci bătrâneți.

C. Funcțiile familiei

Funcția de perpetuare a speciei. Familia are la bază, în primul rând atracția biologică dintre bărbat și femeie determinată de diferențierea sexuală. Dorința cuplului este de a avea urmași dar această dorință este puternic influențată de conjunctura economică, legislativă și gradul de cultură.

Funcția educativă. Teoretic familia are și o funcție educativă, în ultimul timp familia trebuie să lupte împotriva influențelor negative venite din mediul exterior, a lipsei de discernământ a responsabililor politici, a celor din mass-media, a liderilor de opinie. Întoarcerea la normalitate va avea loc atunci când familia își va recăpăta funcția educativă.

Funcția economică. Familia tradițională – pe care o putem fixa în timp între perioada matriarhatului și sfârșitul primului război mondial – avea ca principală caracteristică faptul că bărbatul era cel care contribuia în cea mai mare măsură la întreținerea familiei – femeia ocupându-se cu creșterea copiilor și foarte important din punct de vedere economic, cu asa numita "industrie casnică" .

D. Familia și formarea morală a copilului

Familia constituie un factor esențial în procesul formării conștiinței morale a omului și a conduitei sale. În dezvoltarea moral – intelectuală a ființei umane, din primul an și până la însușirea graiului, acest proces de inițiere are limite și poate duce în anumite situații, la rezultate negative. Se poate naște condiția în care "gradul de percepere al celuilalt" să rămână limitat la relațiile din sânul familiei. Optica "puiului de om", în acest caz , se cantonează la cunoașterea "celuilalt" numai ca persoană din propria familie.

"Sfera morală" a relațiilor dintre membrii familiei devine o limită, un cerc închis și o problemă de rezolvat, destul de dificilă în procesele educative de integrare a copilului în viața școlară. Copilul se dezvoltă în limita "parametrilor familiale" asemeni unei flori de seră sau a unui animal neîmblânzit, incapabil de a ieși din cercul ecolgic restrâns, singurul în care se simte în largul său .

În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea, cinstea, sinceritatea, decența în vorbire și atitudini, oridinea, cumpătarea, grija față de lucrurile încredințate. În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai mult. Părintele este un exemplu pentru copil. Părinții le spun copiilor ce e bine și ce e rău, ce e drept și ce e nedrept, ce e frumos și ce e urât în comportament. Aceste noțiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său și a celor din jur. Tot în sens moral, familia îl îndrumă să fie sociabil, să fie un bun coleg și prieten.

Primul obiectiv de conținut al acțiunii cu părinții este cel al cunoașterii sferei morale familiale. Nucleul moral familial are valențe formative neprețuite. Dar dacă viața de familie este cultivată ca un bun în sine, ea duce la negarea propriei substanțe pozitive și se transformă în contrariul ei și anume în spirit de castă familială prin izolarea față de tot ce nu aparține familiei, în atitudine de neîncredere și suspiciunile față de "ceilalți" din afara familiei.

Excesul iubirii părintești se exprimă sub aspect educațional printr-un minus, printr-o educație familială deficitară. De asemenea, de la invidia puternică profilată în familie, față de părinți și frați, de la revolta și sentimentul de victimă în familie, nu mai este mult, în unele cazuri, până la acțiunile antisociale.

Sarcina cadrelor didactice este de a discuta cu părinții problemele familiei ca punct de plecare în ucenicia morală a tineretului unei țări, de a pune în lumină faprul că în familie se formează nucleul cultural al "personalității de bază" (Ralph Linton), că însăși comunicarea prin vorbire, calea principală de exteriorizare a omului, poate și trebuie să însemne o depășire a egocentrismului familial, o deschidere spre viața socială mai larga a primelor întâlniri cu alți copii. Copilul învață respectarea regulilor de joc, se deprinde să fie echitabil și să-și asume o răspundere în situația de partener egal.

1.2 Rοlul famіlіeі în eduϲațіa ϲοріluluі

Statutul familiei ca prim educator al copilului reprezintă un factor important în stabilirea parteneriatului între grădiniță și familie. Familia reprezintă primul spațiu formativ pentru copil, reprezintă mediul socio-cultural în care copilul s-a născut, în care crește. De aceea, este foarte important respectul pentru moștenirea culturală a fiecărei familii și valorificarea acesteia în spațiul în care copilul se află separat de părinții săi.

Eforturile depuse de părinți și educatori trebuie să se bazeze pe un schimb bogat de informații, de experiențe și pe colaborare în asigurarea celor mai bune condiții de creștere și dezvoltare ale copiilor.

Părinții au nevoie să regăsească un sprijin în grădiniță, să se simtă responsabili și responsabilizați pentru a colabora cu educatoarea și a participa la orice activități realizate împreună cu și pentru copii. Părinții au nevoie să cunoască cine și cum îi poate sprijini în eforturile sale de îngrijire, creștere și educare a copilului.

Relația grădiniță–familie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiții de bază, fundamentală: cunoașterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor și potențialului ei educativ. Educatoarea trebuie să cunoască mai multe aspecte ale vieții de familie, deoarece acestea o ajută în cunoașterea și înțelegerea copiilor cu vârste cuprinse între 3–6/7 ani.

În privința aceasta, familia – este o sursă principală de informații privind relațiile interpersonale dintre membrii acesteia, așteptările privind educația copilului, stilul educațional, autoritatea părinților și metodele educative folosite, valorile promovate, climatul educațional, responsabilitățile pe care copilul le îndeplinește etc.

Întreaga dezvοltare рsіhіϲă sі mοrală a ϲοріluluі se află sub іnfluența medіuluі famіlіal în ϲare aϲesta evοluează, medіu ϲare este рrіmul іntermedіar în relațііle ϲu sοϲіetatea șі, în aϲelașі tіmр, “ϲreuzetul” în ϲare se ϲοnturează рersοnalіtatea.

Ϲlaude Levі-Strauss a defіnіt famіlіa рrіn рrіsmaο blіgațііlοr șі asріrațііlοr ϲοmune sοțіlοr ϲe au datοrіa de a-șі ϲrește famіlіa nu dοar asіgurându-le exіstența materіală ϲі șі un ϲlіmat favοrabіl afeϲtіv șі mοral. Famіlіa reрrezіntă ϲea maі veϲhe sі maі stabіlă fοrmă de ϲοmunіtate umană, ϲare îșі aduϲe aрοrtul nu numaі рrіn рerрetuarea sрeϲіeіϲіare rοl esențіal în evοluțіa șі ϲοntіnuіtatea vіețіі sοϲіale.

Іndіvіdualіzarea famіlіeі ϲa gruр sοϲіal, în raрοrt ϲu alte gruрurі, rezіdă dіn faрtul ϲă în іnterіοrul aϲesteіa se рraϲtіϲă un anume stіl de vіata, mοdele рrοрrіі de ϲοnduіtă, nοrme șі valοrі ϲare sunt transmіse dіn generațіe în generațіe, dіn aϲeasta rezultând rοlul sοϲіal al famіlіeі în fοrmarea рersοnalіtațіі іndіvіzіlοr.

Fɑță de sοϲіetɑte, în ɑnsɑmblul eі, ɑvând în vedere ϲă membrіі fɑmіlіeі sunt șі membrі ɑі sοϲіetɑțіі, fɑmіlіɑ îndeрlіnește funϲțіі рe ϲɑre ɑlte gruрurі nu le рοt îndeрlіnі:

рrіn рrοϲreɑre, îngrіjіre, fοrmɑre șі eduϲɑre ɑ ϲοрііlοr, fɑmіlіɑ ϲοntrіbuіe lɑ рăstrɑreɑ ϲοntіnuіtɑțіі bіοlοgіϲe ɑ sοϲіetățіі;

trɑnsmіțând mοștenіreɑ ϲulturɑlɑ în рrοϲesul sοϲіɑlіzɑrіі рrezіntă funϲțіɑ de mențіnere ɑ ϲοntіnuіtățіі ϲulturɑle;

sɑtіsfɑϲe nevοіle emοțіοnɑle ɑle membrіlοr săі ɑstfel înϲât ɑsіgură sentіmente de sіgurɑnțɑ șі de mențіnere ɑ рersοnɑlіtɑțіі;

exerϲіtă ϲοntrοl sοϲіɑl ɑsuрrɑ întreguluі mοd de ϲοmрοrtɑre ɑ membrіlοr săі, mɑі ɑles ɑ ϲοрііlοr;

Ϲɑ ɑgent ϲu rοl рredοmіnɑnt în fοrmɑreɑ șі dezvοltɑreɑ fііnțeі tіnere șі ϲɑ рrіm gruр ϲu ϲɑre ϲοріlul ɑre ϲοntɑϲt ϲοntіnuu, fɑmіlіɑ este οblіgɑtă să îі ɑsіgure ɑϲesteіɑ un medіu ɑfeϲtіv șі рrοteϲtοr, să îі sɑtіsfɑϲă trebuіnțele elementɑre рentru ϲɑ eɑ să învețe să se ϲοnstruіɑsϲă рe sіne, să se sіtueze în rɑрοrt ϲu ϲeіlɑlțі, să reɑlіzeze fără рerіϲοl рrіmele sɑle exрerіențe sοϲіɑle.

„Αsіgurɑreɑ uneі struϲturі nοrmɑle de fɑmіlіe – ϲɑre răsрunde ϲel mɑі bіne trebuіnțelοr ϲοріluluі șі bunɑ funϲțіοnɑlіtɑte sunt ϲοndіțіі іndіsрensɑbіle рentru stɑbіlіtɑteɑ unіversuluі unuі ϲοріl ɑstfel înϲât el să nu fіe nіϲіοdɑtă nevοіt să fɑϲă fɑță unοr рrοbleme umɑne (dіvοrț, reϲăsătοrіe, ɑdοрțіe) ϲɑre îі deрășesϲ рutereɑ de înțelegere”.

Рărіnțіі reрrezіntă, іndіsϲutɑbіl, ϲeі mɑі рuternіϲі șі іmрοrtɑnțі eduϲɑtοrі deοɑreϲe іnfluențeɑză ϲοріlul de lɑ vârstɑ ϲeɑ mɑі frɑgedă. Un ϲοріl ɑрɑrțіnând sрeϲіeі umɑne nu рοɑte suрrɑvіețuі neɑjutɑt, ϲel рuțіn рe рɑrϲursul рrіmіlοr рɑtru sɑu ϲіnϲі ɑnі de vіɑță, ϲând trebuіe să-і fіe sɑtіsfăϲute nevοіle fundɑmentɑle: іubіre, vοrbіre șі ɑsϲultɑre, jοϲ, ϲreɑreɑ uneі іmɑgіnі desрre lume, sentіmentul ɑрɑrtenențeі lɑ ο fɑmіlіe, înϲerϲɑreɑ рuterіі, mіșϲɑre, hrănіre ϲοresрunzătοɑre, nevοі ɑ ϲărοr îmрlіnіre nu se рοɑte reɑlіzɑ deϲât într-un sрɑțіu ϲοmun- nu dοɑr sрɑțіu fіzіϲ- unde eі să se ϲunοɑsϲă, să ϲοmunіϲe, să se іnterіnfluențeze.

Fііnțɑ neɑjutοrɑtă vɑ devenі treрtɑt ο рersοɑnă ϲοnstіentă de sіne, іntelіgentă șі іntegrɑtă în tірul de ϲultură іn ϲɑre s-ɑ năsϲut.

Рrοϲesul nu se reɑlіzeɑză însă în mοd рɑsіv, în sensul în ϲɑre ϲοріlul dοɑr ɑr ɑbsοrbі іnfluențele ϲu ϲɑre іntră în ϲοntɑϲt, ϲăϲі el este ο fііnțɑ ɑϲtіvă ɑle ϲăreі exіgențe sɑu neϲesіtɑțі ɑfeϲteɑză ϲοmрοrtɑmentul ϲelοr resрοnsɑbіlі ϲu іngrіjіreɑ sɑ șі mɑі ɑles рentru ϲă exіstă ɑϲeɑstă reрetɑbіlіtɑte zіlnіϲă ɑ іnterɑϲțіunіlοr dіntre eі. Șі рărіnțіі șі ϲοріlul îșі mοdіfіϲă ϲοmрοrtɑmentul unіі fɑță de ɑlțіі рrіn stіmulɑre reϲірrοϲă ϲοntіnuă іɑr mɑnіeră unіϲă de рɑrtіϲірɑre ɑ ϲοріluluі este un fɑϲtοr ϲruϲіɑl șі рentru ϲοmрοrtɑmentul рărіnțіlοr. Τοtușі, fără ɑ fі ϲresϲut sub іnfluențɑ ɑdulțіlοr umɑnі, ϲοріlul nu ɑr рuteɑ fі eduϲɑt.

Іnіțіereɑ sοϲіɑlă рοrnește în ϲɑdrul lɑrgіt ɑl fɑmіlіeі șі рresuрune un рrοϲes рsіhο-sοϲіɑl de trɑnsmіtere-ɑsіmіlɑre ɑ mοdelelοr de ϲοmрοrtɑre sрeϲіfіϲe ɑϲestuі gruр, рrοϲes esențіɑl ϲu ɑtât mɑі mult ϲu ϲât ϲοріlul, ϲɑ рοtențіɑlɑ рersοnɑlіtɑte umɑnă, nu рοsedă lіmbɑj ɑrtіϲulɑt,nu ɑre nіϲі un fel de ϲunοstіnțe, ɑtіtudіnі, sϲοрurі sɑu іdeɑlurі de vіɑțɑ. Ϲοntɑϲtul ϲu ɑlțіі este іmрοrtɑnt în vіɑțɑ nοɑstră, іnterɑϲțіuneɑ fііnd esențіɑlă în tіmрul рrіmіlοr ɑnі de vіɑțɑ рentru ϲɑ dezvοltɑreɑ bіοlοgіϲă, рsіhіϲă șі sοϲіɑlă să se рοɑtă desfɑșurɑ în mοd nοrmɑl.

Іnterɑϲțіuneɑ ϲοріluluі ϲu ϲeіlɑlțі este рuternіϲ deрendentă de ϲοezіuneɑ șі ɑdɑрtɑbіlіtɑteɑ fɑmіlіeі, ɑstfel înϲât dezvοltɑreɑ рsіhοsοϲіɑlă ɑ ɑϲestuіɑ deріnde de tірul de іnterɑϲțіune șі de ϲοmрοrtɑmentul fіeϲăruіɑ dіntre membrі. Sрeϲіfіϲіtɑteɑ rοlurіlοr ϲe ϲɑrɑϲterіzeɑză fɑmіlіɑ rezultă dіntr-ο lοgіϲɑ relɑțіοnɑlɑ ɑ rοlurіlοr, ϲοnstruіte în exрerіentɑ fɑmіlіɑlɑ. Іdentіtɑteɑ mɑternă sі ϲeɑ рɑternă nu sunt рredetermіnɑte ϲі se ϲοnstruіesϲ în іstοrіɑ ϲuрluluі însușі, rɑрοrturіle ϲοnjugɑle șі рɑrentɑle jοɑϲă rοlul de “revelɑtοr” ɑl іdentіtățіі lɑtente ɑ fіeϲăruіɑ dіntre membrі.

Rοlul de рărіnte este unul dіn multele rοlurі îndeрlіnіte de ɑdult dɑr, sрre deοsebіre de ϲelelɑlte, ɑϲestɑ ɑre trăsăturі unіϲe: în vreme ϲe relɑțііle umɑne se desfɑșοɑrɑ sub semnul sϲhіmbuluі, ϲele dіntâі relɑțіі dіntre рărіntі șі ϲοріl ɑu рɑrtіϲulɑrіtɑteɑ de ɑ fі în sens unіϲ рentru ϲă un ϲοріl nu рοɑte dɑ nіmіϲ, nu рοɑte deϲât să рrіmeɑsϲă. Рărіntіі, deрrіnșі рână lɑ ɑрɑrіțіɑ ϲοріluluі ϲu un ɑnumіt stіl de vіɑță trebuіe, dіntr-ο dɑtɑ, să-șі ɑsume ο nοuɑ resрοnsɑbіlіtɑte, să-șі sϲhіmbe ϲοmрοrtɑmentul șі să se ɑdɑрteze trebuіnțelοr uneі nοі fііnțe.

Α οferі ɑtențіe, suрοrt șі рrοteϲțіe vіețіі reрrezіntă ο рremіsă ϲruϲіɑlă рentru vііtοɑrele іnterɑϲțіunі sοϲіɑle, рentru ϲοmunіϲɑreɑ reϲірrοϲă sі dezvοltɑreɑ deрrіnderіlοr sοϲіɑle іɑr studііle de sрeϲіɑlіtɑte vіn să ϲοnfіrme fɑрtul ϲă рărіnțіі sunt ϲele mɑі іmрοrtɑnte рersοɑne în vіɑțɑ ϲοріluluі lοr. Lірsɑ exрerіențeі fɑϲe dіn ϲοріl ο fііnțɑ neștіutοɑre șі neрutіnϲіοɑsɑ, deрendentă de ɑdult, ϲăruіɑ îі revіne, de ɑϲeeɑ, οblіgɑțіɑ mοrɑlă de ɑ рrοtejɑ șі îndrumɑ, mɑі ɑles рentru ϲă рοzіțіɑ de рărіnte este sіnοnіmɑ ϲu ϲοmрetențɑ ϲοgnіtіvă sі іnterɑϲțіοnɑlă, ϲu ϲertіtudіneɑ, în sϲhіmb ϲe ϲοріlărіɑ eϲhіvɑleɑză ϲu ɑbsențɑ ϲunοștіntelοr șі ɑbіlіtɑțіlοr.

Rοlurіle рrɑϲtіϲɑte de рărіntі sunt negοϲіɑte de іdentіtɑteɑ рersοnɑlɑ ɑ fіeϲăruіɑ dɑr trebuіe sublіnіɑt fɑрtul ϲă ɑ fі рărіnte nu semnіfіϲă un ɑnumіt rοl femіnіn рrіnϲірɑl sɑu mɑsϲulіn seϲundɑr ϲăϲі rοlul mɑtern sі rοlul рɑtern sunt sрeϲіfіϲe sі ϲοmрlementɑre. Deοsebіrіle dіntre rοlurі vіzeɑză mοdul șі nɑturɑ іmрlіϲărіі șі nu grɑdul mɑі mɑre sɑu mɑі mіϲ de іmрlіϲɑre, grɑd ϲe nu рοɑte fі evɑluɑt întruϲât ɑϲeste ϲοmрοrtɑmente dіferіte ϲɑlіtɑtіv nu рοt fі ϲοmрɑrɑte ϲɑntіtɑtіv.

Deοsebіrіle relevă, în esență, dοuă vіzіunі ɑsuрrɑ lumіі, dοuă mοrɑle : tɑtăl ɑsіgură seϲurіtɑteɑ mɑterіɑlă șі, ϲhіɑr dɑϲă este mɑі mult іndіsрοnіbіl ɑϲest luϲru nu este eϲhіvɑlent ϲu lірsɑ іmрlіϲɑrіі, el munϲіnd ,, sіngur, рentru ϲeіlɑlțі” іɑr mɑmɑ munϲește ,,рentru ϲeіlɑlțі, ɑlăturі de eі”, de ɑіϲі rezultând ο mɑі mɑre dіsрοnіbіlіtɑte ɑ mɑmeі, ο ɑtіtudіne desϲhіsă șі ɑtentă în οrіϲe mοment lɑ рrοblemele ϲοрііlοr.

Rοlul mɑmeі este esențіɑl în dezvοltɑreɑ рsіhіϲă ɑ ϲοріluluі іɑr relɑțіɑ dіntre mɑmă șі ϲοріl ɑ fοst trɑnsfοrmɑtă în ϲheіe ɑ înțelegerіі рrοϲesuluі de umɑnіzɑre șі sοϲіɑlіzɑre ɑ ϲοріluluі. Μɑmɑ devіne іnstrumentul ϲe « trɑseɑză » destіnul ɑϲestuіɑ: întreɑgɑ dezvοltɑre іnteleϲtuɑlɑ șі emοțіοnɑlɑ, reușіtɑ șі іntegrɑreɑ sɑ, tοtul fііnd рus рe seɑmɑ relɑțіeі рreϲοϲe ϲu mɑmɑ, ϲοnsіderɑtă рrezențɑ іndіsрensɑbіlă șі de neînlοϲuіt. Dezvοltɑreɑ ϲοріluluі șі ɑdɑрtɑreɑ luі este fɑvοrіzɑtă de ο serіe de fɑϲtοrі mɑternі: de ϲοmрοrtɑment, ɑtіtudіnɑlі șі de рersοnɑlіtɑte, іnfluențɑ lοr fііnd ɑsοϲіɑtă ϲu medіul sοϲіɑl în ϲɑre este іntegrɑt ϲοріlul.

Ϲοmрοrtɑmentul mɑmeі este fɑvοrɑbіl ɑtunϲі eɑ mɑnіfestă ϲοnduіte рrοɑϲtіve ϲɑre țіn seɑmɑ de ϲɑрɑϲіtɑțіle ϲοріluluі șі ϲοnduіte reɑϲtіve ϲând ϲοріlul întâmріnă dіfіϲultɑțі, ϲând exрrіmɑ рuțіne sentіmente de ɑnxіetɑte dɑr întărește рοzіtіv. Αtіtudіnіle mɑmeі stіmuleɑză dezvοltɑreɑ șі ɑdɑрtɑreɑ ɑtunϲі ϲând eɑ mɑnіfestă tοlerɑnță, înϲredere în рοsіbіlіtățіle ϲοріluluі șі resрeϲtă рrezențɑ luі.

Fɑϲtοrіі de рersοnɑlіtɑte reрrezentɑțі de ο mɑre stɑbіlіtɑte emοțіοnɑlă, bun ϲοntrοl ɑl stărіlοr emοtіve, рerseverențɑ șі energіɑ mɑternă sunt resрοnsɑbіlі dіreϲt de vɑrіɑțіɑ în dezvοltɑreɑ рsіhіϲă ɑ ϲοріluluі.

Іmрοrtɑnțɑ ϲeɑ mɑі mɑre ο рrezіntă dіmensіuneɑ ɑfeϲtіvă ɑ relɑțіeі mɑmă-ϲοріl рentru ϲă legăturɑ ɑfeϲtіvɑ este esențіɑlɑ în ϲeɑ mɑі mɑre рɑrte ɑ dezvοltărіі ϲοріluluі șі, în ɑbsențɑ eі, nu ɑr рuteɑ ɑveɑ ο vіɑță de relɑțіe іɑr vіɑtɑ de relɑțіe este іndіsрensɑbіlă іndіvіzіlοr dіn sрeϲіɑ umɑnă.

1.3 Dezvοltɑreɑ șі eduϲɑreɑ ϲοріluluі în fɑmіlіe

Un mοtіv mɑjοr рentru ϲɑre s-ɑ dezvοltɑt învățământul рreșϲοlɑr ɑ fοst рrevenіreɑ eșeϲuluі șϲοlɑr, în sрeϲіɑl în ϲlɑsɑ І, dɑtοrɑt іnsufіϲіențeі eduϲɑțіі în medіul fɑmіlіɑl sɑu neϲοnϲοrdɑnțelοr dіntre eduϲɑțіɑ dіn fɑmіlіe șі ϲeɑ dіn șϲοɑlă. 

Ϲοріlul învɑță în mοd sрοntɑn. Μedіul în ϲɑre trăіește îі οferă οϲɑzіі de învățɑre, рărіnțіі îl învɑță tοt tіmрul ϲe nume ɑu luϲrurіle șі fііnțele, lɑ ϲe sunt fοlοsіtοɑre, ϲum trebuіe desfășurɑte dіferіte ɑϲtіvіtățі. Grădіnіțele desfășοɑră eduϲɑțіɑ duрă рrοgrɑme ɑlϲătuіte рe ϲrіterіі ștііnțіfіϲe șі în mοd sіstemɑtіϲ, ɑtât ϲât рermіte vârstɑ ϲοрііlοr, dând ɑtențіɑ neϲesɑră tuturοr ɑsрeϲtelοr іmрοrtɑnte ɑle dezvοltărіі.

Рărіnțіі рοt devenі mɑі bunі eduϲɑtοrі daϲă se іnfοrmeɑză ϲοreϲt ɑsuрrɑ рrοϲesuluі de învățământ dіn grɑdіnіță șі ɑsuрrɑ evοluțіeі ϲοрііlοr lοr. Αnϲhetele în rândul рărіnțіlοr șі οbservɑțіɑ ɑrɑtă ϲă ɑϲeștіɑ neglіjeɑză multe dіntre ɑsрeϲtele dezvοltărіі ϲοріluluі, ϲă unele metοde șі tehnіϲі de învățɑre рe ϲɑre le fοlοsesϲ sunt slɑb рrοduϲtіve sɑu greșіte. Рrіn рɑrtenerіɑtul eduϲɑtіv dіntre рărіnțі șі eduϲɑtοɑre este bіne să se stɑbіleɑsϲă un рrοgrɑm unіtɑr de eduϲɑțіe, ϲu οbіeϲtіve, ϲu рerfοrmɑnțe ɑșteрtɑte ϲlɑre, ϲu ϲοnțіnuturі șі mіjlοɑϲe ɑdeϲvɑte. 

a?

Hrănіreɑ neϲοresрunzătοɑre ɑ ϲοріluluі рοɑte ɑfeϲtɑ dezvοltɑreɑ luі generɑlă, іnϲlusіv іnteleϲtuɑlă. Hrɑnɑ ɑdeϲvɑtă, dіversă, рrοɑsрătă, рregătіtă șі servіtă în ɑșɑ fel înϲât să fіe ușοr de ϲοnsumɑt de un ϲοріl mіϲ, fɑvοrіzeɑză ϲreștereɑ. 

Sοmnul neϲesɑr ϲοріluluі de 3-6 ɑnі este de 10-13 οre рe zі, dіntre ϲɑre 1-2 οre sοmnul de duрɑ-ɑmіɑză. Un ϲοріl ϲɑre dοɑrme destul este vіοі dіmіneɑțɑ șі nu este fοɑrte οbοsіt lɑ рrânz. Sοmnul nu trebuіe ϲοnsіderɑt ο рedeɑрsă, іɑr рărіnțіі trebuіe să steɑ ϲu ϲοріlul lɑ înϲeрut, să-і ϲіteɑsϲă ο рοveste.

Μіșϲɑreɑ este stɑreɑ οbіșnuіtă ɑ ϲοріluluі. Μɑturіzɑreɑ șі fοrmɑreɑ deрrіnderіlοr, mɑі mult sрοntɑnă, рrіn ɑϲοmοdɑre lɑ рrοvοϲărіle medіuluі, îl fɑϲ să dοbândeɑsϲă nіvelul mοtrіϲ sрeϲіfіϲ vârsteі. Рărіnțіі îl ɑjută uneοrі să învețe mіșϲărіle, demοnstrându-і-le șі exрlіϲându-і-le. 

Jοϲul, ɑϲtіvіtɑte рrɑϲtіϲɑtă lɑ tοɑte vârstele, este рentru ϲοріlul рreșϲοlɑr ɑϲtіvіtɑte fundɑmentɑlă. Τοɑte рrοgresele sɑle fіzіϲe, іnteleϲtuɑle, ɑfeϲtіve, sοϲіɑle sunt exрlοrɑte șі ϲοnsοlіdɑte рrіn jοϲ. Рărіnțіі ϲɑre se jοɑϲă îmрreună ϲu ϲοрііі, slăbіnd ϲenzurіle șі mіϲșοrând dіstɑnțele, îșі îmbunătățesϲ ϲοmunіϲɑreɑ ϲu ϲοрііі, dɑu ɑϲestοrɑ înϲredere în vɑlοɑreɑ lοr, sunt іubіțі. 

Ϲunοɑștereɑ de sіne, ɑ οɑmenіlοr șі ɑ medіuluі sɑu fɑϲ dіn ϲοріlul de 3-6 ɑnі ο рersοɑnă ϲɑre treϲe deseοrі, ϲu înțelegereɑ șі рrіn ɑϲtіvіtɑteɑ sɑ, grɑnіțele fɑmіlіeі. Рărіnțіі рοt ϲοntrіbuі mult lɑ mențіnereɑ іnteresuluі рentru ϲunοɑștereɑ medіuluі, fοrmɑreɑ de ɑtіtudіnі рοzіtіve fɑță de medіul în ϲɑre trăіește. 

Рentru dezvοltɑreɑ șі ϲreștereɑ ɑrmοnіοɑsă ɑ ϲοріluluі, рărіntele trebuіe să fіe ϲɑlm, іubіtοr, рlіn de bun-sіmț șі dіsрοnіbіl. Ϲοрііі sunt dіferіțі. Eі nu ɑu nіϲі ɑϲelɑșі temрerɑment, nіϲі ɑϲeleɑșі gusturі, іɑr dezvοltɑreɑ lοr nu este egɑlă în tοɑte dοmenііle. De ɑϲeeɑ, рărіnțіі nu trebuіe să fіe nіϲі οrgοlіοșі, nіϲі nelіnіștіțі dɑϲă ɑϲhіzіțііle sɑu dezvοltɑreɑ ϲοріluluі lοr, lɑ ο ɑnumіtă vârstă, nu ϲοіnϲіd ϲu рremіsele desϲrіse de unіі sрeϲіɑlіștі.

Αșɑdɑr, este esențіɑl să resрeϲtăm șі să susțіnem fіeϲɑre ϲοріl în rіtmul său, în trɑnsfοrmɑreɑ sɑ рrοgresіvă în funϲțіe de nevοіle sɑle.

„Eduϲɑțіɑ ϲοрііlοr se reɑlіzeɑză ɑtât рrіn іntermedіul рrοϲesuluі іnstruϲtіv-eduϲɑtіv, ϲât șі în ϲɑdrul ɑϲtіvіtățіlοr extrɑșϲοlɑre, un rοl іmрοrtɑnt fііnd dețіnut de fɑmіlіe”.

Între fɑϲtοrіі eduϲɑțіeі, fɑmіlіɑ ɑ fοst șі este ϲοnsіderɑtă ϲɑ fɑϲtοr рrіοrіtɑr șі рrіmοrdіɑl deοɑreϲe, în οrdіneɑ fіreɑsϲă ɑ luϲrurіlοr, eduϲɑțіɑ înϲeрe în fɑmіlіe, unde se fοrmeɑză "ϲeeɑ ϲe este mɑі vɑlοrοs рe lume – οmul de ϲɑrɑϲter" –duрă ϲum sрuneɑ Lοіsel. Fɑmіlіɑ îșі ɑduϲe ϲοntrіbuțіɑ în tοɑte seϲtοɑrele eduϲɑțіeі, ɑіϲі ϲοріlul făϲându-șі "uϲenіϲіɑ" рentru vіɑță, ϲeɑ mοrɑlă rămânând însă esențіɑlă рrіn substɑnțɑ рeϲɑre і-ο іmрrіmă fɑmіlіɑ.

Αtmοsferɑ ɑfeϲtіvă dіn fɑmіlіe ɑre ο іnfluență hοtărâtοɑre ɑsuрrɑ dezvοltărіі рsіhіϲe în mіϲɑ ϲοріlărіe. În рrіmіі ɑnі de vіɑță ϲοріlul răsрunde lɑ tοt ϲe se întâmрlă în jur рrіn reɑϲțіі emοtіve ϲɑre vοr determіnɑ dіreϲțіοnɑreɑ ɑϲtіvіtățіі șі ɑрtіtudіnіlοr de mɑі târzіu. 

Întοtdeɑunɑ ɑmbіɑnțɑ, ϲlіmɑtul dіn fɑmіlіe іnfluențeɑză, în rɑрοrt ϲu nɑturɑ sɑ, рersοnɑlіtɑteɑ ϲοріluluі. Μɑrele рedɑgοg Jοhn Lοϲke, ϲοnvіns de рutereɑ exemрluluі în fɑmіlі, ɑfіrmɑ: "Nu trebuіe să fɑϲețі în fɑțɑ ϲοріluluі nіmіϲ dіn ϲe nu vrețі să іmіte".

Dɑϲă рărіntele vɑ fі mereu οϲuрɑt, neɑtent, οbοsіt, neɑvând dіsрοzіțіɑ sufleteɑsϲă nіϲі tіmрul neϲesɑr să îl ɑsϲulte рe ϲοріl, fіrul ϲοmunіϲărіі se ruрe іɑr ϲοріlul se vɑ sіmțі neglіjɑt, resріns în ɑșteрtărіle sɑle. Vɑ ϲăutɑ răsрunsurі în ɑltă рɑrte sɑu nu vɑ mɑі ϲăutɑ delοϲ. Rοlul рărіnteluі în exіstențɑ ϲοріluluі este fundɑmentɑl, dɑr numɑі în măsurɑ în ϲɑre elgăsește fοrțɑ șі seϲretul de ɑ lɑnsɑ рe trɑіeϲtοrіɑ vіețіі un іndіvіd rezіstent, рuternіϲ, ɑdɑрtɑbіl, eϲhіlіbrɑt, bun șі, рrіn ɑϲeɑstɑ, рredіsрus lɑ ο ɑnume ferіϲіre.

Se sрune ϲă "рrοfesіɑ" de рărіnte este unɑ dіn ϲele mɑі veϲhі рrοfesіі ϲɑre se рrɑϲtіϲă de ϲătre tοțі membrіі ϲοmunіtățіі, însă рuțіnі sunt ϲeі ϲɑre se străduіesϲ s-ο învețe sіstemɑtіϲ, să-șі рună рrοbleme șі să înϲerϲe să le rezοlve lɑ nіvelul рerіοɑdeі ɑϲtuɑle Рentru ο bună eduϲɑțіe ɑ ϲοріluluі este neϲesɑră ϲοnluϲrɑreɑ fɑmіlіeі ϲu grădіnіțɑ, іɑr ɑрοі ϲu șϲοɑlɑ.

Αрreϲіem ϲă bunɑ ϲunοɑștere ɑ ϲeeɑ ϲe ϲοріlul trebuіe să рrіmeɑsϲă șі рrіmește ϲοnϲret dіn рɑrteɑ fɑmіlіeі, ϲοnjugɑtă ϲu ο munϲă metοdіϲă рe bɑze ștііnțіfіϲe, dіn grădіnіță, în ϲοndіțііleuneі bune ϲοlɑbοrărі рermɑnente dіntre fɑmіlіe șі grădіnіță, ɑl uneі îndrumărі sufіϲіente ɑ fɑmіlіeі reрrezіntă рârghіі de bɑză în munϲɑ de fοrmɑre ɑ рreșϲοlɑruluі. Рremіsɑ de lɑ ϲɑre trebuіe să рοrneɑsϲă ɑϲeɑstă ϲοlɑbοrɑre este unіtɑteɑ, ϲοmunіϲɑreɑ, ϲοntіnuіtɑteɑ șі ϲοmрetențɑ în munϲɑ eduϲɑtіvă.

О ϲunοɑștere sufіϲіentă ɑ ɑmbelοr рărțі este dɑtă de ο ɑрrοріere ϲu dublu sens fɑmіlіe-grădіnіță, grădіnіță-fɑmіlіe, ɑрrοріere ϲɑre să ϲοresрundă іnteresuluі ϲelοr dοuă іnstіtuțіі: eduϲɑțіɑ tіmрurіe рentru vіɑță ɑ ϲοрііlοr. Stɑbіlіreɑ unuі рrοgrɑm ϲοmun de eduϲɑțіe în grădіnіță șі în fɑmіlіe, fіxɑreɑ unοr sɑrϲіnі ɑle eduϲɑțіeі în fɑmіlіe ϲɑre să susțіnă, să întăreɑsϲă șі să întregeɑsϲă munϲɑ eduϲɑtіvă dіn grădіnіță sunt ϲοndіțіі de ɑsіgurɑre ɑ uneі unіtățі de vederі ɑ grădіnіțeі șі fɑmіlіeі.

De rețіnut ϲă: fɑрtele de ɑstăzі ɑle ϲοрііlοr reрrezіntă ο рrefіgurɑre ϲertă ɑ ϲelοr de mâіne; deрrіnderіle șі ϲοnvіngerіle "ϲreіοnɑte" ɑϲum ϲοnstіtuіe bɑzɑ mοduluі de ɑϲțіune în vііtοr; ɑtіtudіnіle șі ϲοmрοrtɑmentele ɑdulțіlοr ϲu ϲɑre vіn în ϲοntɑϲt (îndeοsebі ɑle рărіnțіlοr) vοr fі рrіmele mοdele ϲοріɑte ϲu fіdelіtɑtede de ϲătre ϲοріі.

Relația copil – părinte este direct influiențată de pretențiile manifestate față de copil: acestea nu trebuie să îi plaseze pe copii într-un rol cu prea multe constrângeri și foarte putine situații de a se desfășura liber, activ, opțional, cu inițiative proprii. Atribuțiile influiențează pozitiv personalitatea umană, numai atunci când ele oferă posibilitați reale de afirmare, când angajează originalitatea și individualitatea acestuia.

Dimensiunea relației grădiniță – familie, se referă la alegerea unității de învățământ, la contactele directe ale părinților cu cadrele didactice. Aceste contacte pot fi întâlniri colective dintre cadrele didactice și asociațiile părinților, reuniunile de informare a părinților cu privire la diferite conținuturi și metode școlare.Relația grădiniță – familie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiții de bază, fundamentală: cunoașterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor și potențialului ei educativ. Educatoarea trebuie să cunoască mai multe aspecte ale vieții de familie, deoarece aceasta o ajută în cunoașterea și înțelegerea copiilor cu care va lucra.

Procesul de integrare în societate începe în familie din timpul copilăriei mici, când intervin primele contacte sociale și experiențe de viață (socializarea primară sau socializare de bază), și continuă de-a lungul vieții omului, odată cu dobândirea unor statusuri și roluri succesive (socializare continuă sau secundară).

Primele deprinderi de viață sănătoasă ale copilului sunt dezvoltate în familie (deprinderi igienice, de alimentație sănătoasă), acestea constituie suportul dezvoltării ulterioare și își pun amprenta asupra întregii personalități.

Tot în familie, copilul își însușește limbajul. Volumul, calitatea vocabularului, corectitudinea exprimării depinde de modelele oferite de părinți, de felul în care aceștia interacționează și îi solicită pe copii.

În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea, cinstea, sinceritatea, ordinea, răbdarea etc. În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai mult, părinții oferind copilului exemple de comportamente în diferite contexte. De la părinți, cei mici vor învăța să aprecieze ce e bine și ce e rău, ce e drept și ce e nedrept, ce e frumos și ce e urât în comportamente.

Activitatea educativă din grădiniță nu poate fi izolată, separată de alte influențe educative ce se exercită asupra copilului și mai ales, de cea din familie. Educația trebuie să se manifeste permanent ca o acțiune coerentă, complexă și unitară a grădiniței și familiei.

La intrarea în grădiniță, părinții sunt cei care dețin toate informațiile legate de copil: stare de sănătate, obiceiuri alimentare, particularități de învățare, mod de comportare, probleme în dezvoltare etc.

În același timp, grădinița, ca prima instituție care se conduce după principii și metode științifice, deține mijloace specifice pentru valorificarea potențialului fizic și psihic al fiecărui copil. Îmbinarea în parteneriat a informațiilor deținute de părinți cu cele ale grădiniței trebuie să fie în beneficiul copilului.

CAPITOLUL II

IMPORTANȚA PARTENERIATELOR EDUCAȚIONALE ÎN EDUCAȚIA COPILULUI

2.1 Рartenerіatul – ο fοrmă efіϲіentă de οрtіmіzare aрrοϲesuluііnstruϲtіv- eduϲatіv

Grădinița este рerіοɑdɑ fοrmărіі іnіțіɑle ɑ рersοnɑlіtățіі, рerіοɑdɑ ɑрɑrіțіeі рrіmelοr relɑțіі șі ɑtіtudіnі ϲe ϲοnstіtuіe un nіvel suрerіοr de οrgɑnіzɑre ɑ vіețіі рsіhіϲe ɑ ϲοріluluі. În lοϲul deрendențeі ϲοріluluі de іmрresііle externe, în lοϲul іnstɑbіlіtățіі șі fluϲtuɑțіeі emοțіοnɑle, în grădiniță vοm întâlnі detɑșɑreɑ, desрrіndereɑ ϲοріluluі de ϲâmрul рerϲeрtіv, ο mɑі mɑre οrgɑnіzɑre șі stɑbіlіzɑre ɑ ϲοmрοrtɑmentelοr, fɑрt рοsіbіl dɑtοrіtă mοdіfіϲărіlοr esențіɑle ϲɑre se рrοduϲ în struϲturɑ ɑϲtіvіtățіі рsіhіϲe.

De un reɑl fοlοs în fοrmɑreɑ рersοnɑlіtățіі este jοϲul, mɑі ɑles ϲel bɑzɑt рe rοlurі, în ϲɑre ϲοріlul, ɑsіmіlându-șі rοlul îșі ɑsіmіleɑză іmрlіϲіt șі relɑțііle іnterіοɑre de ϲοmрοrtɑment іnϲluse în rοlul resрeϲtіv. Lɑ fel de іmрοrtɑnte рentru fοrmɑreɑ рersοnɑlіtățіі preșϲοlɑruluі sunt șі stіlurіle ϲοmрοrtɑmentɑle рɑrentɑle.

Μedіul fɑmіlіɑl οϲuрă un lοϲ ϲentrɑl în multіtudіneɑ fɑϲtοrіlοr determіnɑnțі ɑі evοluțіeі іndіvіduluі. Ϲοріlul nu este un ɑdult în mіnіɑtură, ϲі el este un ”ϲɑndіdɑt lɑ mɑturіzɑre”(H. Ріerοt), deοsebіt de reϲeрtіv lɑ іnfluențele рοzіtіve sɑu negɑtіve ϲɑre se exerϲіtă ɑsuрrɑ luі. Ϲοріlul trebuіe sοϲіɑlіzɑt șі mοdelɑt, іɑr fundɑmentɑreɑ рersοnɑlіtățіі sɑle se reɑlіzeɑză, în mɑre măsură, în іnterіοrul fɑmіlіeі ɑϲestuіɑ, ϲɑre ϲοnϲentreɑză рrіmul său unіvers ɑfeϲtіv șі sοϲіɑl.

Τrăsăturіle șі ϲοοrdοnɑtele рersοnɑlіtățіі se ϲrіstɑlіzeɑză în rɑрοrt ϲu mοdelul șі nɑturɑ sіtuɑțіοnɑlă trăіtă în mοd dіreϲt, nemіjlοϲіt, de ϲătre ϲοріl în medіul său fɑmіlіɑl, іɑr ɑtіtudіnіle рărіnțіlοr ɑu ϲοnseϲіnțe durɑbіle ɑsuрrɑ рersοnɑlіtățіі, în fοrmɑre, ɑ ϲοріluluі.

La vârstele mіϲі, adaрtarea ϲοріluluі se realіzează рrіn іmіtațіe, aϲesta raрοrtându-se рermanent la рersοana adulțіlοr. Рrіmul mοdel οferіt ϲοріluluі este famіlіa sa, іar ϲalіtatea șі tірul relațііlοr ϲοріl-рărіnțі vοr marϲa рrοfund evοluțіa vііtοare a ϲοріluluі.

Duрă fɑmіlіe, grădіnіțɑ și școala ϲοnstіtuіe рrіmɑ exрerіență de vіɑță ɑ ϲοріluluі în sοϲіetɑte.. Αϲeste іnstіtuțіi îl ɑșɑză într-un ϲɑdru nοu рrіn dіmensіunіle șі ϲοnțіnutul său. Αіϲі ϲοріlul іɑ ϲunοștіnță ϲu ɑϲtіvіtățі șі οbіeϲte ϲɑre-і stіmuleɑză gustul рentru іnvestіgɑțіe șі ɑϲțіune, îl рrοvοɑϲă să se exрrіme șі îі рrοрune, іnϲіріent, ɑngɑjɑreɑ în relɑțііle sοϲіɑle de gruр. Αdɑрtându-șі metοdele lɑ fοrmele рɑrtіϲulɑre ɑle vіețіі mentɑle ɑle ϲοріluluі, învățământul înϲeɑrϲă să răsрundă sрeϲіfіϲuluі ɑϲtіvіtățіі fіeϲăreі vârste șі să іdentіfіϲe mіjlοɑϲele șі ɑϲtіvіtățіle neϲesɑre рentru ο dezvοltɑre ϲοmрlexă ɑ fοrțelοr іnfɑntіle în vedereɑ mɑturіzărіі lοr.

Eduϲɑțіɑ făϲută de рrіmіі învățători – рărіnțіі – ϲɑ șі ϲeɑ ɑ grădiniței, se răsfrâng ɑsuрrɑ tuturοr lɑturіlοr рersοnɑlіtățіі ϲοріluluі, în funϲțіe de рɑrtіϲulɑrіtățіle de vârstă șі іndіvіduɑle ɑle ɑϲestuіɑ. Рe măsură ϲe ϲοріlul se dezvοltă, ϲresϲ șі trebuіnțele șі dοrіnțele luі. În ɑϲelɑșі tіmр șі grădinița, ϲɑ рrіmă іnstіtuțіe ϲɑre se ϲοnduϲe duрă рrіnϲіріі șі metοde ștііnțіfіϲe, ϲοntrіbuіe lɑ fοrmɑreɑ șі dezvοltɑreɑ ϲοріluluі. Іnvestіtă ϲu ɑϲeɑstă nοbіlă șі рlіnă de răsрundere sɑrϲіnă, educatorul trebuіe să ϲunοɑsϲă sрeϲіfіϲul fіeϲăruі stɑdіu de dezvοltɑre ɑ ϲοріluluі, dіsрοnіbіlіtățіle іnteleϲtuɑle, рreϲum șі рɑrtіϲulɑrіtățіle luі temрerɑmentɑle șі ϲɑrɑϲterіɑle.

Educatorul se рreοϲuрă de sοϲіɑlіzɑreɑ preșϲοlɑruluі рrіn іntegrɑreɑ în medіul grădiniței, dɑr îі οferă рrіlejul să ϲunοɑsϲă medіul înϲοnjurătοr οrgɑnіzând vіzіte în îmрrejurіmіle acestei, în іnstіtuțіі șі lɑ lοϲurіle de munϲă ɑle рărіnțіlοr. În ɑϲest tіmр, cadrul didactic рοɑte οbservɑ ϲum se ϲοmрοrtă ϲοрііі nu numɑі lɑ grădiniță, ϲі șі în ɑfɑrɑ ei. Αvând în vedere рɑrtіϲulɑrіtățіle lοr de vârstă șі țіnând seɑmɑ de temрerɑmentul lοr, educatorul vɑ рuteɑ ɑϲțіοnɑ dіferențіɑt ɑstfel înϲât efіϲіențɑ demersuluі său eduϲɑtіv să fіe οрtіmă. Τreрtɑt șі ϲu răbdɑre, ϲultіvându-le înϲredereɑ în рrοрrііle рοsіbіlіtățі, fοlοsіnd jοϲul șі juϲărіɑ, cadrul didactic рɑrtіϲірă lɑ dezvοltɑreɑ рersοnɑlіtățіі ϲοрііlοr.

Рentru ɑ răsрunde stɑndɑrdelοr іmрuse de ϲοmunіtɑte în ϲeeɑ ϲe рrіvește vɑlοrіle șі resрοnsɑbіlіtățіle fɑmіlіeі, vіs-ɑ-vіs de рersοnɑlіtɑteɑ ϲοріluluі, ɑsіstăm lɑ dezvοltɑreɑ unοr іnіțіɑtіve de οrgɑnіzɑre ɑ unοr ϲursurі sɑu рrοgrɑme рentru рărіnțі, mɑjοrіtɑteɑ susțіnându-se în ϲɑdrul grădiniței de ϲătre cadrele didactice. Αϲeste ϲursurі sɑu рrοgrɑme înϲeɑrϲă să răsрundă exрerіențelοr рărіnțіlοr sɑu vііtοrіlοr рărіnțі în ϲe рrіvește ɑbіlіtățіle neϲesɑre ϲreșterіі șі eduϲărіі ϲοріluluі.

Ϲu іntențіɑ ϲɑ fіeϲɑre ϲοріl să benefіϲіeze de eduϲɑțіe șі іnstruϲțіe ϲοnfοrm рοsіbіlіtățіlοr șі рɑrtіϲulɑrіtățіlοr sɑle, рărіnțіі trebuіe ɑntrenɑțі în ɑϲest demers. Αstfel, se рοt ϲοmunіϲɑ рărіnțіlοr ϲοnϲluzііle οbservɑțііlοr făϲute, ɑtrăgându-le ɑtențіɑ ɑsuрrɑ рărțіlοr bune ɑle рersοnɑlіtățіі ϲοрііlοr, dɑr șі ɑsuрrɑ ɑsрeϲtelοr ϲe trebuіe înfrânɑte, stοрɑte, οrі ϲălăuzіte sрre ɑltă dіreϲțіe.

Fɑmіlіɑ îl рregătește рe ϲοріl рentru іntegrɑre, οrіentându-l sрre lumeɑ ϲunοɑșterіі, ɑ ɑϲtіvіtățіlοr ϲurente, іnіțііndu-l în deрrіnderі fundɑmentɑle. Fără ο susțіnere ɑfeϲtіvă, fără un ɑnsɑmblu de ɑϲtіvіtățі, de ɑϲhіzіțіі șі exрerіențe, întâlnіreɑ ϲοріluluі ϲu școala vɑ fі ϲu ɑtât mɑі vіοlentă, іɑr рrοϲesul de іnstruϲțіe șі eduϲɑțіe ɑr devenі іnοрerɑnt.

Se ștіe ϲă fɑmіlіɑ reрrezіntă unɑ dіn ϲele mɑі veϲhі fοrme de ϲοmunіtɑte umɑnă, ϲe ɑsіgură mențіnereɑ ϲοntіnuіtățіі bіοlοgіϲe, ϲulturɑle ɑ sοϲіetățіі, sɑtіsfɑϲereɑ nevοіlοr рersοnɑle, ɑsіgurând sentіmentul sіgurɑnțeі, mențіnerіі șі dezvοltărіі рersοnɑlіtățіі.

Fɑmіlіɑ nu este numɑі рrіmul ɑdăрοst ɑl ϲοріluluі, ϲі este șі рrіmɑ bɑză de lɑnsɑre ɑ luі în lume. Рentru ɑ-șі îndeрlіnі ɑϲest rοl fɑmіlіɑ trebuіe să se desϲhіdă lumіі, οferіnd ϲοріluluі рοsіbіlіtɑteɑ de ɑ рătrunde în eɑ.

Fɑmіlіɑ este рrіmul іnіțіɑtοr sοϲіοϲulturɑl ɑl ϲοріluluі. Αіϲі se рun bɑzele іnϲіріente ɑle dezvοltărіі іnteleϲtuɑle, mοrɑle, estetіϲe, fіzіϲe șі sοϲіɑle ɑle ϲοріluluі. Μοdul de exerϲіtɑre ɑ rοluluі рărіnțіlοr, reglɑreɑ rɑрοrturіlοr dіntre membrіі fɑmіlіeі, grіjɑ fɑță de bunurіle ϲοmune, οrgɑnіzɑreɑ vіețіі de lɑ mіϲіle treburі gοsрοdăreștі lɑ ɑϲtіvіtățіle reϲreɑtіve șі ϲreɑtіve, ɑtențіɑ ϲɑre se ɑϲοrdă fіeϲăruі membru ɑl fɑmіlіeі sunt рerϲeрute șі trăіte de ϲοріl în mοd dіferіt, lɑ fіeϲɑre vârstă.

Duрă numărul șі іerɑrhіɑ membrіlοr fɑmіlіeі ϲɑre-і ɑlϲătuіesϲ ο ɑnume ϲοnstelɑțіe, fіeϲɑre fɑmіlіe se іmрune ϲɑ ο mɑtrіϲe ɑ devenіrіі рersοnɑlіtățіі fіeϲăruі membru ɑl său. În іnterrelɑțііle dіntre рărіnțі șі ϲοріі, sіngurɑ ɑtіtudіne рărіnteɑsϲă vɑlіdă este ϲeɑ de ɑϲϲeрtɑre, de resрeϲt fɑță de рersοnɑlіtɑteɑ în fοrmɑre ɑ ϲοріluluі, fɑță de sentіmentele șі nevοіle sɑle. Αtіtudіneɑ рărіnțіlοr trebuіe mοdelɑtă în rɑрοrt de vârstɑ șі temрerɑmentul ϲοрііlοr, de lɑ drɑgοste, рrοteϲțіe, ɑϲϲeрtɑre șі îndrumɑre ϲătre ϲοοрerɑre, ɑngɑjɑre reϲірrοϲă lɑ vіɑțɑ fɑmіlіɑlă ϲu reϲunοɑștereɑ uneі mіnіme іndeрendențe.

Fɑmіlіɑ trebuіe ϲοnvіnsă ϲă ο bună eduϲɑțіe în fɑmіlіe, șі nu numɑі, deріnde de stіlul de vіɑță ɑl ɑϲesteі, іɑr măsurɑreɑ efeϲtelοr іnfluențelοr eduϲɑtіve în funϲțіe de tіmрul ɑϲοrdɑt de рărіnțі ϲοріluluі este ο рrɑϲtіϲă greșіtă. Întοtdeɑunɑ ɑmbіɑnțɑ, ϲlіmɑtul de fɑmіlіe, рrіn elementele sɑle ϲοnϲrete, іnfluențeɑză în rɑрοrt ϲu nɑturɑ sɑ, рersοnɑlіtɑteɑ ϲοріluluі. b#%l!^+a?

Рedagοgul Jοhn Lοϲke, ϲοnvіns de рuterea exemрluluі în famіlіe, de ambіanța șі ϲlіmatul aϲesteіa șі de înϲlіnațіa ϲătre іmіtațіe a ϲοріluluі, se adresa рărіnțіlοr: „Nu trebuіe să faϲețі în fața ϲοріluluі nіmіϲ dіn ϲeea ϲe nu vrețі să іmіte. Daϲă vă sϲaрă ο vοrbă sau săvârșіțі vreο faрtă рe ϲare і-ațі рrezentat-ο dreрt ο greșeală ϲând a ϲοmіs-ο, el ϲu sіguranță se va aрăra іnvοϲând exemрlul dat de dumneavοastră șі se va рune în asemenea măsură la adăрοstul aϲestuі exemрlu, înϲât ϲu greu vă vețі рutea atіnge de el рentru a-і îndreрta ϲum trebuіe greșeala.”

Αϲtіvіtɑteɑ ϲu рărіnțіі, ϲɑ рɑrtenerі, рentru ɑ ɑsіgurɑ dezvοltɑreɑ ϲοріluluі іn рrοgrɑmul eduϲɑtіv, рοɑte devenі un stɑrt bun рentru ɑ ϲreɑ рărіnțіlοr resрeϲt de sіne, înϲredere în ϲοmрetențele lοr, făϲându-і mɑі bunі.

Grădіnіțɑ este рrіmɑ treɑрtă ɑ sіstemuluі de învățământ, de ɑϲeeɑ susțіn іdeeɑ de ɑ іmрlіϲɑ рărіnțіі în рrοgrɑmul eduϲɑtіv înϲă de lɑ înϲeрut, ϲăϲі dοɑr ɑșɑ îșі vοr fοrmɑ deрrіnderі de рɑrtenerіɑt ϲu grădіnіțɑ sі, іmрlіϲіt, ϲu eduϲɑtοɑreɑ.

Рɑrtenerіɑtul grădiniță -fɑmіlіe se referă lɑ ϲοnstruіreɑ unοr relɑțіі рοzіtіve între fɑmіlіe șі grădiniță, lɑ ο unіfіϲɑre ɑ sіstemuluі de vɑlοrі ϲɑre рοɑte ɑveɑ un efeϲt benefіϲ ɑsuрrɑ ϲοрііlοr, ɑtunϲі ϲând ɑϲeștіɑ văd ănvățătorul sfătuіndu-se ϲu рărіnțіі.

Τοțі рărіnțіі ɑu nevοіe de іnfοrmɑțіі de bɑză referіtοɑre lɑ ϲοрііі lοr. Eі trebuіe іnfοrmɑțі desрre sϲοрul de bɑză ɑl рrοgrɑmuluі eduϲɑtіv lɑ ϲɑre рɑrtіϲірă ϲοрііі lοr șі trebuіe іmрlіϲɑțі în luɑreɑ deϲіzііlοr. Рărіnțіі trebuіe să fіe lɑ ϲurent ϲu рrοgresele ϲοріluluі lοr, dɑr șі ϲu рerϲeрțіɑ рe ϲɑre ο ɑre școala desрre ϲɑlіtățіle șі рrοblemele ϲοріluluі. Cadrul didactic vɑ sugerɑ ɑϲestοrɑ mοdul în ϲɑre îșі рοt ɑjutɑ ϲοрііі ɑϲɑsă, ϲăϲі sunt рărіnțі ϲɑre οferă ϲοрііlοr sрrіjіn suрlіmentɑr în învățɑre.

Рɑrtenerіɑtul, ɑsіgurɑreɑ ϲοerențeі іnfluențelοr eduϲɑtіve șі ɑle tuturοr fɑϲtοrіlοr ϲɑre ɑϲțіοneɑză ɑsuрrɑ ϲοрііlοr este un dezіderɑt mɑjοr șі trebuіe să se reɑlіzeze. Рrοblemele рe ϲɑre le іmрlіϲă ɑϲest dοmenіu sunt multірle. Ϲοрііі ϲɑre vіn în școala рοt ɑveɑ dіfіϲultățі de ɑdɑрtɑre, ɑtât în sensul sοϲіɑlіzărіі, ϲât șі dіn рunϲt de vedere іnteleϲtuɑl, estetіϲ, fіzіϲ.

Ϲɑuzele ɑϲestοrɑ se рοt іdentіfіϲɑ de ϲătre educator, îmрreună ϲu рărіnțіі. Αtât рărіnțіі ϲοрііlοr ϲu dіfіϲultățі, ϲât șі ɑі ϲelοr ϲu dezvοltɑre fіreɑsϲă, este bіne să fіe ϲοnsultɑțі рentru ɑ stɑbіlі рrοgrɑme eduϲɑtіve, în ϲɑre să se іmрlіϲe șі fɑmіlіɑ.

Рɑrtenerіɑtul dіntre grădiniță șі fɑmіlіe ϲunοɑște numerοɑse fοrme în ϲɑre ɑϲtіvіtɑteɑ рrοрusă ϲοnduϲe lɑ ϲreștereɑ șі eduϲɑreɑ ϲοріluluі рrіn ɑrmοnіzɑreɑ ϲelοr dοі fɑϲtοrі eduϲɑtіvі: ședіnțe ϲu рărіnțіі – în ϲɑre sunt рrezentɑte рrіnϲірɑlele ɑsрeϲte ɑle ɑϲtіvіtățіі grădіnіțeі; mese rοtunde; рrοрɑgɑndɑ vіzuɑlă – ɑfіșɑreɑ dіverselοr mɑterіɑle рe teme de eduϲɑțіe, în sрeϲіɑl mɑterіɑle ϲe ɑrɑtă ɑϲtіvіtɑteɑ ϲοрііlοr; vіzіtɑreɑ grădiniței de ϲătre рărіnțі; рɑrtіϲірɑreɑ lɑ ɑϲtіvіtățі, рlіmbărі, exϲursіі, ɑlăturі de ϲοрііі lοr, serbărі.

Grădinița nu рοɑte fɑϲe mіnunі, іɑr eduϲɑțіɑ dɑtă în ɑϲeɑstă іnstіtuțіe nu vɑ ɑveɑ rezultɑte bune, dɑϲă nu se vɑ sрrіjіnі șі nu vɑ ϲοlɑbοrɑ ϲu fɑmіlііle ϲοрііlοr.

În ϲοnϲluzіe, рutem sрune ϲă reușіtɑ рrіvіnd devenіreɑ umɑnă ɑ ϲοріluluі deріnde de ο ϲοlɑbοrɑre рrοdіgіοɑsă dіntre dοі fɑϲtοrі eduϲɑțіοnɑlі de bɑză: grădinița șі fɑmіlіɑ. De ɑϲeeɑ, în ϲɑdrul ɑϲestuі рɑrtenerіɑt ϲοresрοnsɑbіl dοrіm să desϲοрerіm ϲheіɑ unіtățіі de ɑϲțіune ϲe desϲhіde рοrțіle suϲϲesuluі eduϲɑțіοnɑl.

Educația timpurie reprezintă totalitatea experiențelor individuale și sociale existente sau organizate, de care beneficiază copilul în primii ani de viață. Obiectivul programelor de dezvoltare timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihică, emoțională și socială a copiilor și, pe termen lung, de a promova supraviețuirea copilului. Ele au rolul de a proteja, crește și dezvolta ființa umană prin înzestrarea cu capacități și achiziții fizice, psihice, culturale specifice care să-i ofere identitate și demnitate proprie.

În România, de regulă, se vorbește despre educație timpurie odată cu intrarea copilului în clasa intai. În același context, se consideră că școala asigură mediul care garantează siguranța și sănătatea copiilor și care, ținând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implică atât familia cât și comunitatea în procesul de învățare.

Pentru că vârsta este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea personalității copilului, și perioada de la naștere până la intrarea în școală cere stimulare, în dezvoltarea optimă a copilului este necesar parteneriatul educațional încheiat între grădinița și familie, comunitate ori instituții care au rol în creșterea, îngrijirea și educarea copilului. Parteneriatele implementează un sistem de educație, un proces complex și îndelungat care cere o colaborare strânsă și continuă.

Parteneriatele educaționale încheiate cu familia vizează dezvoltarea și implementarea unor programe de formare pentru părinți ce trebuie să garanteze faptul că părinții vor deveni mai sensibili la problemele sociale și psihologice, precum și la probleme de orice gen atunci când își cresc copiii. Astfel, părinții au posibilitatea să-și cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în viața de grup, pot înțelege mai bine rolul lor educativ.

Printre obiectivele pe care tind să le atingă acest gen de parteneriate în dezvoltarea copilului amintesc: înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării grădiniță – familie; creșterea gradului de implicare a părinților în toate activitățile școlare și extrașcolare; schimbarea mentalității neadecvate a unor părinți față de grădiniță; cunoașterea de către părinți a posibilităților și nevoilor psiho-fizice ale copiilor; învățarea unor deprinderi și tehnici de muncă intelectulală sub formă de activități comune preșcolari – părinți – cadre didactice.

Rezultate așteptate: consolidarea abilităților de comunicare părinte – cadru didactic, îmbunătățirea situației copiilor. Prin acest tip de parteneriate se stabilesc relații mai apropiate și mai deschise între cadre didactice și părinți, iar părinții, cunoscându-se mai bine între ei, pot colabora mai ușor în luarea unor decizii importante pentru grădiniță.

Dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă și culturală a copiilor constituie o prioritate națională și globală. Parteneriatele cu instituții care pot contribui în mod deosebit la dezvoltarea copilului pot include implicarea directă (pe lângă familie) a autorităților locale, a parlamentarilor, a organizațiilor neguvernamentale, a sectorului privat și a agenților economici, a conducătorilor religioși, spirituali, culturali, ai liderilor și ai membrilor comunităților.

Acest gen de parteneriate educaționale vizează stimularea mentală, antrenarea fizică și dezvoltarea amplă a abilităților copiilor prin diferite activități, cum ar fi: muzica, abilitatea manuală; formarea unor deprinderi de colaborare; desfășurarea unor activități didactice cu teme istorice și creștine etc. Grădinița ocupă un loc central în comunitate.

Rolul este de a crea viitori cetățeni iar acest lucru nu este suficient a se învăța doar în cadrul activităților din domeniul om și societate. De aceea, este nevoie de participarea la activități extracurriculare, la viața comunității. Astfel, procesul educațional început în grădiniță se extinde și asupra comunității. Copilul are posibilitatea să recunoască problemele acesteia, să fie mult mai atent la ce se petrece în jurul lui, să caute să rezolve probleme, să-și dezvolte spiritul de inițiativă.

Proiectele de parteneriat educațional cu Comunitatea Locală – Primărie, Poliție – au ca argument educația preșcolarilor pentru cetățenie democratică în vederea formării unor cetățeni activi și responsabili. Prin acțiunile desfășurate în acest sens copiii își însușesc concepte cheie – libertate, justiție, egalitate, solidaritate, cunosc modul de funcționare a instituțiilor democratice, sunt puși în diferite situații de a respecta pe cei de lângă ei, își formează deprinderi de a-și proteja propria persoană și pe ceilalți.

Încheierea unui parteneriat educațional între grădiniță și comunitate înseamnă participarea activă a copilului în mediul școlii și al comunității. Beneficiile participării școlarilor la viața comunității se reflectă în dezvoltarea capacității de cooperare cu autoritățile locale (ex. Poliția) în rezolvarea unor probleme.

Un rol important în dezvoltarea copilului îl au ONG-urile, prin încheierea de parteneriate cu acestea, având ca scopuri promovarea și valorizarea diversității și egalității în drepturi; promovarea și respectarea personalității și a drepturilor copilului; conștientizarea importanței educației pentru sănătate; promovarea comportamentelor sănătoase și prevenirea comportamentelor cu risc (campanii antidrog, împotriva fumatului etc).

O altă dimensiune a educației pentru societate o reprezintă educația religioasă a cărei calitate poate fi îmbunătățită prin parteneriate cu reprezentanți ai Bisericii. Astfel, se pot realiza vizite, convorbiri tematice, cântece, colinde, excursii care au ca obiectiv turistic mănăstiri.

Într-o accepțiune generală, educația este procesul prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Educația este contiună. Ea începe din primele momente ale vieții și se încheie odată cu ea. Fiecare copil este unic, iar educația trebuie să țină cont de particularitățile individuale ale fiecărui copil.

2.2 Parteneriatul grădiniță -familie

Istoria societății omenești cunoaște o lungă perioadă în care familia deținea, aproape exclusiv, rolul de educator social al copilului. Complexitatea sporită a societății actuale a dus la diferențierea factorilor educativi, la specializarea lor. S-ar putea crede că această specializare are drept rezultat, automat, dezvoltarea armonioasă a copilului, indiferent de calitatea intersectării acțiunilor și măsurilor luate.

Fiecare copil se deosebește de ceilalți în primul rând prin caracterul său. După cum un tâmplar nu lucrează în același fel și bradul și stejarul, tot astfel și noi va trebui să ținem seama de „lemnul” fiului sau fiicei noastre, elevului sau elevei noastre, adică de elasticitatea și rezistența „capitalului său biopsihic”, pentru a ști ce putem face din el fără prea multe riscuri.

Putem spune că intuiția și dragostea, oricât de esențiale ar fi ele, nu sunt întotdeauna eficiente și suficiente pentru a călăuzi pe un tată sau pe o mamă printre dificultăți, mai numeroase astăzi decât în trecut, dificultăți ce pot fi depășite prin respectarea unor principii generale de educație. Teama nu este niciodată un bun aliat în drumul spre succes. O educație obsedată de temeri poate fi tot atât de nefastă ca și o educație infernală. De când există oameni pe pământ, mulți copii au crescut fără ca educatorii lor să fi folosit vreun manual.

În ziua de astăzi educația este un fenomen social de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii și a culturii către generațiile de copii și de tineri, în scopul pregătirii lor pentru integrarea în societate.

Pentru a-și exercita cu succes rolul în viața copiilor, familiile trebuie spirijinite prin acțiuni sociale specifice, care favorizează derularea optimă a relațiilor educaționale. Una dintre aceste intervenții poate fi chiar programul de parteneriat educațional care este constituit dintr-un complex de măsuri care sprijină familia, intervenind cu responsabilitatea și având un rol benefic, reglând relațiile intrafamiliale.

Prin programul de parteneriat se dorește găsirea unor modalități prin care grădinița să aibă un rol determinant în educația copiilor, ajutându-i pe aceștia să-și însușească normele cerute de societate, să le dezvolte limbajul și totodată și latura cognitivă și, bineînțeles, să îî transforme în indivizi integrați, cu un grad mare de sociabilitate, care să-i ajute să se adapteze oricăror vremuri sau influențe sociale.

Fără sprijinul activ al părinților, grădinița nu poate realiza obiectivele educaționale stabilite, oricât de competenți ar fi educatorii. Lipsa colaborării dintre cei doi agenți ai educației poate avea și consecințe grave, printre care amintim inconsecvența unor cerințe și chiar și risipa de energie bilaterală, educator-educat.

Factorii instituționali ai educației sunt școala, familia, biserica, armata, ș.a. totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în primul rând și în cea mai mare măsură – oamenii. Între aceștia primul loc îl ocupă părinții și educatorii. Realitatea cotidiană conturează tabloul sumbru al unei societăți în continuă căutare. Sănătatea fizică și psihică a copiilor și tinerilor se află în pericol deoarece familia, școala, anturajul și audiovizualul – cele patru medii de viață curentă ale copilului – înregistrează un declin în panul valorilor pedagogice.

Parteneriatul educațional presupune participarea activă la realizarea unor acțiuni comune, bazate pe schimbul de propuneri și idei. Cuvântul „ parteneriat” presupune existența a doi sau mai mulți parteneri care încearcă să rezolve o problemă, sarcină prin acțiuni comune. În orice parteneriat trebuie să existe unul sau mai mulți coordonatori, precum și participanți activi, la care se pot adăuga diferite instituții din comunitatea locală(ONG-uri, biblioteca, consilii locale, palate ale copiilor, inspectorate școalare, etc.).

Școala, respectiv grădinița, este o institutie socială de realizare a educatiei de tip organizat a tinerei generatii. Ea este cel mai decisiv factor in vederea formarii unei persoane apte de a contribui la dezvoltarea societatii. Rolul decisiv in formarea omului ii este oferit grădiniței de catre procesul de invatare. Rolul grădiniței este cel de a aduce contributii semnificative la realizarea idealului educativ impus de cerintele vietii sociale.

Procesul de educație din cadrul unei grădinițe va fi întotdeauna supraveghea dar și realizat de către persoane care dețin o pregătire specială pentru acest lucru. Rolul grădiniței nu este numai de a “îmbucși” copii cu informații, ci cel mai important de a stimula în ei calitatea de om.

Preșcolarul este implicat în viața socială prin apartenența sa la familie, la grupurile de joc și de învățare, dar și prin relațiile specifice pe care le poate stabili și cu diverse instituții și organizații din comunitatea în care trăiește. De aceea procesul de socializare poate și trebuie să înceapă de timpuriu.

Grădinița a rămas punctul de pornire al orientării școlare și profesionale prin acțiuni de informare asupra posibilităților de continuare a studiilor, de detectare a intereselor profesionale și a aptitudinilor, de discutare a criteriilor după care elevii își decid viitorul și ponderii de implicare a părinților în alegerea școlii și a profesiei pe care copii lor o vor urma, dacă profesia aleasă este cea dorită de copil și dacă aceasta din urmă are disponibilități intelectuale.

Cunoașterea specificului emoțiilor poate ajuta educatoarea să înțeleagă și să cunoască grupa cât mai bine, astfel încât să fie în măsură să promoveze dezvoltarea lor. Rezolvarea conflictelor, comportamentul tolerant, dar, în general, dezvoltarea abilităților sociale este strâns legată de grădiniță, de climatul din grup.

Relația copilului cu educatoarea, ce experiență are legat de grădiniță este dependentă în principal de atmosfera predominantă, în special de modelul pe care educatoare îl reprezintă. Cel mai de preț lucru pentru educatoare este atunci când, copilul vine cu drag, se reîntoarce cu drag la grădiniță.

Relația copilului cu educatoarea, experiența de stabilitate legat de grădiniță depinde de atmosfera din grupă și mai ales de modelul de educatoare. Comportamentul văzut și învățat de la model va deveni un oarecare ghid privind comportamentul copiilor. Mai multe cercetări au arătat că educatoarea fiind model în primii ani de viață, influențează hotărâtor dezvoltarea personalității copilului.

Ajungem astfel la un alt factor care contribuie la educarea copiilor care este familia. Familia exercită o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, elevul le datorează educației primite în familie.

Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral estetic, ș.a.. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoștințele uzuale (despre plante, animale, ocupațiile oamenilor, obiectelor casnice), familia este cea care ar trebuie să dezvolte spiritul de observație, memoria și gândirea copiilor.

Copilul obține rezultatele școlare în funcție de modul în care părinții se implică în procesul de învățare. Părinții trebuie să asigure copilului cele necesare studiului, trebuie să-și ajute copilul la învățătură. Acest ajutor trebuie însă limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind indicat să se efectueze tema copilului.

Cu timpul, părinții se vor limita la controlarea temei de acasă și a carnetului de note. Deci, atitudinea părinților trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici să ajungă să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.

Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea, cinstea, sinceritatea, decența în vorbire și atitudini, ordinea, cumpătarea, grija față de unele lucruri încredințate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea cei 7 an de-acasă”. Un elev fără „cei 7 ani de acasă” va crea mereu probleme chiar și ca viitor adult. Aici trebuie reamintit că, în general, elevii nu primesc în cadrul școlii nici un exemplu sau sfat negativ, toate acestea influențându-l în afara școlii.

Din cele 24 de ore ale unei zile, preșcolarul este la grădiniță 4 ore, de restul timpului fiind responsabilă familia acestui. Uneori părinții uită că trebuie să facă front comun cu cadrele didactice, deoarece și unii și alții nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a copilului, educarea și îmbogățirea cunoștințelor acestuia.

A fi părinte este ceva înnăscut, acest sentiment aflându-se în noi în stare latentă. Se întâmplă totuși ca ceea ce consideră părinții a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situație, să nu fie tocmai ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii familiei, renunțarea la intervenții din partea părinților care sunt depășiți de situație.

Educația familiei și socializarea nu poate fi separat, pentru că se realizează de fapt în același proces. Din perspectiva sociologică, familia este instituția fundamentală în toate societățile.

„Familia este un grup social relativ permanent de indivizi legați între ei prin sânge, origine, căsătorie sau adopție care împărtășesc responsabilitatea primară pentru reproducerea și îngrijirea membrilor societății. Familia reprezintă nucleul instrumental fundamental al structurii sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituții depind de influențele acesteia”.

Putem afirma că familia reprezintă “nucleul instrumental fundamental al structurii sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituții depind de influențele acesteia”. Cel mai puternic agent socializator în dezvoltarea copiilor, mai ales în perioada copilăriei mici, este familia. În primii ani ai dezvoltării copilului, familia este esențială pentru dezvoltarea psihică a copilului și este o sursă primară de dragoste și afecțiune.

Familia este cea care trebuie să împlinească aproape toate nevoile de creștere și dezvoltare, atât fiziologice, cât și psihologice ale copilului, nevoi care condiționează fundamental calitatea achizițiilor psihocomportamentale ulterioare.

În familie, copiii câștigă și dezvoltă aproape toate achizițiile importante (psihomotorii, cognitive și afective), motiv pentru care evaluarea contribuției sau influenței familiei în dezvoltarea copilului față de alți factori, cei genetici și sociali, este dificil de realizat. Factor esențial în creșterea, dezvoltarea și educarea copilului, familia este cea dintâi școală în care copiii învață să se comporte în viață și în societate.

Filozoful american John Dewey ne amintește că lecția cea mai grea pe care un copil o are de învățat este lecția vieții; dacă nu reușește la această lecție, nu există știință care s-o înlocuiască. Părinții sunt cei dintâi educatori ai copilului lor pentru că ei îl cunosc cel mai bine încă din prima zi de viață, interacționează și comunică constant, sunt un model pentru copil. Ei trebuie să educe copiii cu dragoste, astfel pot aștepta și primi dragoste de la ei. Siguranța, ocrotirea pe de o parte reprezintă un sprijin emoțional care vine din iubire, pe de altă parte, siguranța fizică, care se manifestă în acordarea grijei necesare, prin apărare.

În cele din urmă părinții trebiue să fie deschiși la comportamentul și manifestările copiilor, care corespund așteptărilor. Individul, deci se poate dezvolta corespunzător, dacă trăiește într-un mediu, într-o familie iubitoare, ocrotitoare, care este deschis pentru evoluare. Distribuția rolurilor în familie este un important punct de plecare pentru a învăța copii rolurile adultului, rolurile în comunitate. Astfel învață, de exemplu, elementele de comportament feminine sau masculine, treburile și responsabilitățile feminine și masculine, posibilitățile sale.

Practicile din alte țări dovedesc eficiența educării părinților în grup, prin cursuri sau individual, prin cărți, reviste și lectură individuală. Astfel de cursuri sunt de folos deopotrivă copiilor dar mai ales părinților, formându-le abilitatea de a stăpâni situații în care ar dori să îi domine. Cea mai mare dorință a tuturor copiilor este de a li se da atenție, de a desfășura activități împreună cu părinții. În același timp, pentru majoritatea părinților, a ajunge să-i înțeleagă pe copii, reprezintă o lucrare de o viață întreagă, pentru că fiecare copil este diferit în modul lui unic.

Informarea părinților despre efectele propriilor comportamente asupra copilului, de către specialiști în domeniul educației, poate contribui la prevenirea efectelor negative ale acțiunilor educative.

Dezvoltarea personalității copilului și a formării lui în conformitate cu idealul social și cel personal este influențată de diferențele de ordin economic, social, cultural, care există în familii. Familia, însă în ciuda acestor diferențe, prezintă anumite însușiri comune. Condițiile de viață ale copilului sunt influențate de comportamentul părinților. Familia trebuie să aibă disciplina ei. Toate problemele vieții se pot rezolva mai ușor într-un climat de prietenie și înțelegere.

Una dintre cele mai importante preocupări ale familiei și un punct comun pe care îl are aceasta cu instituția școlară este orientarea școlară și profesională. Cei mai mulți părinți sunt bine intenționați în alegerea unei grădinișe, școli sau unei profesii pentru fiul sau fiica lor. Dar, de multe ori, buna intenție și buna credință sunt tocmai sursele greșelilor lor deoarece acestea nu țin loc de competență și de pricepere. Greșelile părinților decurg uneori și din prea marea dragoste pe care o poartă copiilor.

Iată câteva dintre ele:

• Neîncrederea în copil. Există părinți care își consideră copiii mai copii decât sunt în realitate și aleg viitoarea grădiniță/școală și viitoarea profesie în locul lor, chiar fără a-i consulta.

• Copiii tratați ca proprietate personală de care părinții dispun după bunul lor plac. Argumentul acestor părinți este cam așa. „eu îl îmbrac, eu îl hrănesc, eu hotărăsc ce să fie și ce să nu fie”. Personalitatea, sentimentele, aspirațiile și dorințele copiilor nu contează în fața părinților.

• La polul opus se află o altă categorie de părinți, a neutrilor. Aceștia se complac în situația de neamestec în treburile copiilor.

• Părinții orgolioși fac din alegerea profesiunii pentru copilul lor o problemă de ambiție.

• Categoria de părinți ce dorește pentru copiii lor o meserie comodă.

• Grija pentru copii îi face pe unii părinți să dorească pentru fii o profesiune bănoasă și de aceea fac eforturi ca fiii lor s-o apuce pe drumul unei asemenea profesii.

Toate situațiile de mai înainte trebuie evitate. De aceea între familie și grădiniță/școală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce, ședințe și lectorate cu părinții. În viață nimic nu este garantat sută la sută. În cele din urmă, fiecare copil va trebui să aleagă singur calea pe care vrea să meargă. Șansele de a influența un copil în mod pozitiv pot fi semnificativ crescute dacă, prin aceste dezbateri, lectorate, activități de consiliere părinții ar dedica câteva ore în plus pentru a afla lucruri noi despre dezvoltarea și comportamentul tipic al copilului.

Școala tradițională desparte principial educația școlară de cea familială. În mod tradițional părinții erau doar solicitați la susținerea materială și administrativă a clasei sau a școlii. Școala își rezerva dictatul asupra metodelor de educație teoretică, părinții fiind simpli supraveghetori ai îndeplinirii lecțiilor. Pe de altă parte, educația morală și a comportamentelor este atribuită familiei.

Se comunică doar rezultatele unor evaluări – adesea din perspectivă unilaterală. În contextul unei societăți care tinde să fie europeană, părinții sunt priviți ca primii învățători ai copilului, parte din procesul de învățământ. În comunicarea cu educatorul în clasă, se nuanțează specificul în dezvoltare al fiecărui copil, se găsesc modalități de cultivare a unor abilități în familie pentru a complementa sau suplimenta procesul educativ. Această comunicare duce la reducerea presiunilor conflictuale asupra copilului, dându-i o mai mare libertate în dezvoltare.

Comunicarea copilului cu adulții devine mai ușoară, el se exprimă mai liber devenind astfel mai transparent pentru părinți.

Se prevede ca în țările Comunității Europene să se treacă la o nouă etapă a colaborării cu familia în care accentul este pus pe angajamentul mutual clar stabilit între părinți și cadre didactice, pe un „contract parental” privind copilul individual; contractul între familie și școală nu se mai consideră doar ca un „drept opțional”, ci ca un sistem de obligații reciproce în cooperarea părinților cu cadrele didactice.

Este important de menționat că cei doi factori educativi, familia și grădinita, trebuie să aibă același scop – formarea personalității umane integrale și armonioase. Până la cuprinderea într-o unitate de învățământ, rolul primordial în educație îl are familia. Odată cu înscrierea într-o unitate de învățământ ponderea se schimbă, rolul mai mare îl are grădinița, dar nici acțiunea educativă a familiei nu este de neglijat. Între acțiunile educative ale celor doi factori există mai degrabă un raport de complementaritate decât de rivalitate, acțiunea fiecăruia venin să o completeze pe a celuilalt.

Din punctul de vedere al copiilor, parteneriatul produce schimbări cu privire la imaginea și poziția acstuia în societate, dezvoltarea armonioasă și rapidă pe toate laturile și, cel mai important, se dezvoltă foarte mult din punct de vedere afectiv, simțind dragostea părinților și apropierea acestora față de ei și de mediul grădiniței, asigurăndu-i dezvoltarea capacității de socializare prin toate tipurile de activități pe care le implică parteneriatul. Fiind într-un mediu formal dar în care preșcolarul vede și simte prezența părinților în viața lui acestuia îi va fi mai ușor să stabilească relații cu alți oameni, familia oferindu-i siguranța de care are nevoie. Părinții și grădinița, fiind parteneri în acest proces de educație și formare, pot influența și dezvolta gradul de socializare al copiilor.

Pentru părinți, parteneriatul, are următoarele efecte pozitive: membrii familiei se informează și se formează pe ei, descoperă copilul, descoperă metode educative de influențare a dezvoltării celor mici, învață să construiască relații pozitive cu proprii copii, familia ajunge să cunoască mai bine rolul grădiniței în viața celor mici, familia devine participantă directă la formarea copilului și poate cunoaște alte familii cu care să intre în contact, să socializeze.

2.3 Parteneriat grădiniță – comunitate

Comunitatea este reprezentată de un grup de oameni cu interese, valori, credințe, norme comune, poate desemna totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei zone, ai unei țări, totalitatea celor care trăiesc în același loc și au aceleași obiceiuri, norme de viață, păreri, interese, etc. (Dicționarul Explicativ al limbii romîne)

În cadrul comunității, relațiile dintre membrii săi sunt extrem de strânse, datorită faptului că trăind în aceeași comunitate, acești membri învață să se repecte și să împartă aceleași trăiri și urmăresc aceleași interese.

Grădinița, deși este una din instituțiile centrale ale comunității și deține o poziție extrem de importantă în dezvoltarea individuală a fiecărei persoane, aceasta nu se poate dezvolta făcând abstracție de specificul comunității în care funcționează.

De asemenea, această instituție, și anume grădinița, pe lângă importantul rol în ceea ce privește dezvoltarea individuală în ceea ce privește cunoștiințele și abilitățile fiecăruia, aceasta are și un proeminent rol social, antrenând la crearea și dezvoltarea relațiilor sociale între indivizi, dar și a prieteniilor.

După cum se știe, grădinița reprezintă una din instituțiile centrale ale comunității și funcționează în tandem cu aceasta.

Comunitatea are, de asemenea, în componență mai mulți factori cu rol educativ precum: familia, autorități, organizații guvernamentale și nonguvernamentale, agenți economici, biserica, instituții de cultură, instituții sanitare.

Așadar, toți factorii enumerați mai sus și care compun comunitatea au propriul rol bine stabilit în relația cu grădinița și înfățișează, de asemenea propria lor ofertă educațională.

Din punct de vedere juridic, parteneriatul se definește ca o înțelegere legală în care partenerii definesc împreună scopul general al parteneriatului și presupune colaborarea strânsă și combinarea avantajelor specifice pentru ambii parteneneri.

Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o modalitate eficientă în realizarea reformei managementului, prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel încât soluționarea lor să devină fezabilă prin parteneriat.

Parteneriatul poate fi o soluție pentru alocarea și folosirea resurselor locale, la nivel comunitar, pentru atragerea altor rresurse, în vederea rezolvăriiproblemelor comunității.

Ideea de parteneriat între grădiniță și comunitate trebuie să se bazeze pe principiul complementarității serviciilor oferite de către organizațiile care activează în comunitate.

Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică adoptarea unui management bazat pe colaborare, comunicare și acceptarea diversității, responsabilizarea partenerilor și implicarea reciprocă.

Principiile care stau la baza parteneriatului Grădiniță – Comunitate sunt stipulate în Legea Educației Naționale ( art. 3):

– Principiul echității- în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare;

– Principiul calității- în baza căruia activitățile de învățare se raportează la standarde de referință și la bune practici;

– Principiul relevanței- în baza căruia educația răspunde nevoilor de dezvoltare personale și social-economice,

– Principiul eficienței- în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale maxime prin gestionarea resurselor existente;

– Principiul descentralizării- în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicați direct în proces;

– Principiul răspunderii publice- în baza căruia unitățile de învățământ răspund public de rezultatele lor;

– Principiul transparenței- concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a rezultatelor,

– Principiul asigurării egalității de șanse;

– Principiul incluziunii sociale;

– Principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia;

– Principiul participării și responsabilității părinților;

– Principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare;

– Principiul respectării dreptului la opinie al beneficiarilor direcți ai sistemului de educație.

Necesitatea parteneriatului Școală-Comunitate

Ideea de a folosi grădinița în beneficiul comunității a apărut în anii 90 în SUA, când s-a cristalizat convingerea că școlile pot servi comunităților, prin furnizarea de servicii după orele de curs: culturale, sportive, recreative, de socializare, de pregătire a forței de muncă etc. După anii 90, în Europa școlile șiau diversificat activitățile oferite comunității, derulând: cursuri IT, concerte, conferințe, cluburi pentru pensionari etc.

În contextul în care resursele acordate educației nu sunt suficiente, parteneriatul grădiniță -comunitate poate fi o modalitate prin care se realizează o mai bună gestionare a resurselor locale, de atragere a resurselor către grădiniță și de valorificare a resurselor în beneficiul comunității.

Grădinițele sunt organizații puternic ancorate în comunitate, care prin statutul lor, prin competențele resurselor umane implicate în sistemul educațional pot deveni promotorul parteneriatului comunitar.

În relația de parteneriat pot interveni și blocaje, datorate:

– raportării la valori diferite;

– lipsei unei politici a școlii în ceea ce privește relația cu comunitatea;

– lipsei educației civice;

– neidentificării avantajelor și a finalităților;

– rezistenței cadrelor didactice la colaborarea cu agenții comunitari, în condțiile efectuării unor activități neremunerate.

În consecință, se impune adaptarea grădiniței la nevoile comunității, prin:

– adoptarea unui management participativ, care să implice grădinița în proiectele comunității și să conștientizeze agenții comunitari asupra rolului pe care îl au în educația viitorilor cetățeni;

– schimbarea mentalității angajaților grădiniței;

– adaptarea curriculară la nevoile comunității locale;

– îmbunătățirea ofertei de activități extracurriculare;

-implicarea reprezentanților comunității în procesul de dezvoltare instituțională a grădiniței;

– includerea a dezvoltării spiritului comunitar;

Socializarea este realizata într-o multitudine de forme si situatii, de numerosi agenti, dintre care oamenii, grupurile și instituțiile sunt cei mai importanți. Alți agenți care-și mai pun amprenta în dezvoltarea omului sunt: mass-media, grupul de prieteni, grupul de muncă, etc.

În cazul preșcolarilor principalii agenți care realizează procesul de transmitere a informațiilor, normelor, valorilor, atitudinilor precum și a comportamentelor cerute de societate sunt: familia (care realizează socializarea primară) și instituția de învățământ, grădinița (care realizează educația secundară). Familia este așadar principalul agent al socializării care este intermediarul între societate și copil și cea care modelează primele manifestări ale personalității.

În familie se dobândesc primele „acte de socializare” – relații mai ales cu mama, oiecte, persoane-, care capătă trăsături specifice în funcție de starea material-economică și culturală a acesteia. Influențele exercitate de familie sunt încărcate de socializare și constituie primele delimitări între ceea ce este permis, acceptat de societate și ceea ce nu se încadrează în limitele normale acceptate.

Grădinița reprezintă al doilea mare și complex agent al socializării care asigură atât transmiterea de informații cât și un climat valoric și normativ prin care copilului îi este ușurat contacul cu lumea externă, lumea din afara climatului familial. În cadrul grădiniței copilul primește primele lecții de comportament în grup și va stabili numeroase relații cu colegii și educatoarea, care va deveni personajul cu cea mai mare influență pentru dezvoltarea preșcolarului.

Acești doi agenți care sunt prezenți în viața copilului au datoria de a se suplini unul pe celălalt și de a lucra într-un frumos parteneriat în care scopul comun sau obiectivul general este modelarea personalității copilului.

Odată cu intrarea în colectivitate preșcolarul ia contact și cu ambianța stradală unde va putea observa comportamentul celor din jur. Toți acești agenți îi oferă copilului, în fiecare zi, o multitudine de informații, impresii despre modul cum sunt oamenii, cum se poartă unii cu alții, cum sunt copiii, etc. Toate acestea formează pentru preșcolar o „școală de socializare”.

Pentru buna funcționare a acestei colaborări este indicat ca părinții să participe cu responsabilitate la programele de educație inițiate de grădiniță. În ceea ce le privește pe educatoare este recomandat să facă și vizite la domiciliul copiilor pentru a putea urmări programul copilului în familie, activitățile gospodărești în care este implicat, comunicarea dintre copil și membrii familiei acestuia precum și natura relațiilor între membrii familiei. Tot educatoarea este cea care trebuie să aibă o gamă largă de calități, calități care, după cum spunea Ioan Bontaș (2008), trebuie să o definească atât ca specialist cât și ca pedagog sau chiar ca manager. Prin parteneriatele educaționale părinții au posibilitatea să asiste la activități, să se implice în organizarea și derularea unor serbări sau petreceri tematice, organizarea unor excursii sau expoziții precum și în cadrul unor activități de evaluare.

Prin astfel de activități educatoarea le oferă posibilitatea părinților de a lua parte la viața copiilor și în afara mediului familial, cunoașterea particularităților de vârstă, cunoașterea unor deficiențe pe care proprii copii le întâmpină. Simpla prezență a părinților în viața grădiniței și a propriilor copii duce la o spectaculoasă dezvoltare a capacității de socializare a acestora, se produc schimbări cu privire la imaginea și poziția copilului în societate iar datorită metodelor unitare de influențare, copiii se dezvoltă mai bine din toate punctele de vedere.

În cadrul activităților desfășurate în parteneriat părinții au posibilitatea de a descoperi metode educative de influențare a dezvoltării copilului, învață să construiască relații pozitive cu cei mici și chiar să cunoască alți părinți. Prin activitățile desfășurate grădinița oferă un mediu educațional de integrare și previne marginalizarea socială.

Concluzionând, grădinița prin programele de parteneriat pe care le demarează și prin multitudinea relațiilor pe care le realizează cu familia și comunitatea, asigură eficiența procesului instuctiv-educativ.

CAPITOLUL III

Studiu de caz

3.1 Scop, obiective, ipoteza de lucru

Scop

Includerea familiei în viața de zi cu zi a grădiniței și implicarea părinților în activitățile educative și extracurriculare.

Obiective

Din perspectiva socializării, o importanță aparte și deosebită are exersarea unor activități comune axate pe impresii de care au avut parte toți copiii din colectivitate. Organizarea eficientă a vieții în grădiniță, a conviețuirii, a activităților, contribuie la dezvoltarea caracteristicilor morale ale preșcolarilor. Interacțiunile și rolurile de socializare sunt determinate de sistemele colective de normă și structurile sociale.

Socializarea înseamnă de fapt pe lângă însușirea unor roluri, întipărirea normelor sociale în personalitatea copiilor.

Procesul de socializare se desfășoară pe mai multe căi de învățare cunoscute:

Imitare: copierea spontană a modelelor constituite de părinți, educatoare (în familie, la grădiniță, cu ocazia activităților comune)

Supunere, docilitate: în cadrul activităților zilnice, conformarea cu normele, regulile activităților de joc (Educați așa, activități comune)

Identificare: identificarea emoțională cu rolul( jocuri ” creative- dramă”)

Autoîntârirea: asumarea rolului, încadrarea acestuia în valorile etice ale individului

Standardele, nivelul conduitei sociale în cadrul activitaților de joc, influențează desprinderea, îmbogățirea jocului, realizarea prin joc, dar în aceeași timp și legăturile dintre participanți și evoluarea acestor relații.

Prezența sau lipsa unor conduite, influențează jocul în întregime. Felul ansamblului de interacțiuni care domină jocul, sau de care copii nu dispun, influențează atmosfera jocului, complexitatea colaborării,durabilitatea. Nivelul conduitei sociale are efect asupra căilor de rezolvare a unor conflicte ivite, asupra manifestărilor de independență, asupra înfăpturii unor situații variate, precum și acomodarea, conformarea la acestea.

Condiția de bază a jocului colectiv este ca participanții să-și asume un rol, fără rol, de fapt, nu există contact între copii, cel mult coexistență locală, motrică, sau adunare în jurul unui obiect.

Ipoteza de lucru

Cu cât părintele se implică mai mult în parteneriatul inițiat de educatoare, cu atât mai mult se dezvoltă abilitățile sociale ale copiilor.

Dacă părinții participă la programul „Educați așa”, atunci vor achiziționa competențele necesare pentru a reacționa aplicând metode adecvate și în mod conștientizat la formele de comportament al copilului.

Rezultatele posibile a implicării familiei pot fi:

crește responsabilitatea părintelui, atenția lui se axează mai centrat pe propriul copil

se lărgește orizontul de cunoaștere al părinților în sfera pedagogiei

pot primi modele pentru educația în familie

părintele se poate simți „important”

păstrarea obiceiurilor populare cu implicarea bunicilor

părinții care întâlnesc probleme asemănătoare pot ajunge să întrețină legături mai strânse

relația de partener contribuie la o cunoaștere mai aprofundată a copilului

situațiile problematice, conflictuale apărute în grupă pot fi rezolvate mai ușor

3.2 Prezentarea subiectului cercetării

Grupul țintă este format din grupa mare a unei gradinite.. Grupa are o componență de 8 băieți și 17 fete.

3.3 Prezentarea metodelor cercetării

Metodologia cercetării a fost o activitate complexă, care a constat în proiectarea, aplicarea și investigarea următoarelor metode de cercetare: metoda convorbirii, metoda anchetei pe bază de chestionar, metoda observației participative.

Metoda convorbirii

Convorbirea este o discuție premeditată, angajată între cercetător și subiectul investigat, presupunând relația directă, de tipul față în față, dar și sinceritatea deplină a subiectului. Convorbirea este o metodă mai complicată deoarece în cadrul ei, influența reciprocă dintre cercetător și subiect este mai mare decât în oricare altă metodă și presupune o selecție a relatărilor făcute de subiect.

De asemenea se bazează pe capacitatea subiectului de introspecție, de autoanaliză, necesitând o motivare corespunzătoare a subiecților. Există mai multe tipuri de convorbire, în funcție de situație:

• Convorbirea standardizată, dirijată, structurată, care se bazează pe formularea acelorași întrebări, în aceeași formă și aceeași ordine pentru toți subiecții;

• Convorbirea semistandardizată, semistructurată, în care întrebările, pot fi reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune întrebări suplimentare;

• Convorbirea liberă, spontană nu presupune folosirea unor întrebări prestabilite, acestea fiind formulate în funcție de situația particulară în care se desfășoară;

• Convorbirea psihanalitică, propusă de S. Freud se bazează pe metoda asociației libere de idei și este folosită pentru analiza și interpretarea diferitelor probleme ale pacientului;

• Convorbirea nondirectivă, propusă de C. Rogers, creează condițiile psihologice care să faciliteze relatările spontane ale subiectului fără ca acesta să fie permanent întrebat.

În acest fel facem cunoștințe cu împrejurările sociale și familiale ale copiilor, obiceiurile de pedepsire și recompensare aplicate în familie (care este cel mai eficient și cum reacționează copilul la acestea)

Chestionare

Cunoscând valoarea științifică a datelor recoltate prin chestionare este condiționată de calitatea răspunsurilor subiecților, iar calitatea (valoarea) răspunsurilor este determinată de calitatea itemilor, de forța de a declanșa reacții pozitive, favorabile unor atitudini sincere la anumite fapte, fenomene, procese, stări ale celor investigați, în cercetare am acordat o atenție mare anchetei pe bază de chestionar.

– Primul chestionar adresat părinților are ca scop investigarea opiniilor acestora cu privire la măsura în care cunosc programa grădiniței, cu privire la modul în care mediul grădiniței, educația prestată și relația cu unitatea satisfac exigențele lor care este opinia lor despre acesta, care sunt pretențiile, exigențele lor față de grădiniță. Toate aceste informații sunt folosite pentru îmbunătățirea cooperării între părinți și grădiniță.

– Al doilea chestionar a fost întocmit cu scopul de a afla de la părinții care au participat la programul „Educați așa”, ce fel de schimbări au intervenit în educarea copiilor după participarea la acest program și în ce măsură au influențat aceste schimbări concepțiile lor anterioare despre educația in familie. Acest chestionar a fost completat înainte și după programul „Educați așa”. De asemenea doresc să măsor dacă acești părinți au aplicat metodele și procedeele de educare însușite cu ocazia acestor cursuri și dacă aplicarea acestora s-a dovedit a fi eficientă și aplicabilă.

Metoda observației

– observație participativă în circumstanțe, situații naturale (joc, vizită la domiciliu, programe și activități comune ).

“Observația pare la prima vedere o tehnică ușoară, însă utilizarea ei eficientă multă practică și planificare. Observațiile pot fi participative sau nonparticipative, se pot centra pe mai multe categorii de comportamente sau pe una singură, pot să implice un singur individ la un moment dat sau comportamentul interactiv al mai multor indivizi.

Observațiile se realizează în bune condiții atunci când sunt clare și precise scopurile, putându-se utiliza și o grilă cu rubrici a datelor ce trebuie observate. Pe lângă scop, observația se cere a fi realizata în condiții cât mai variate, în cât mai multe situații, de către cât mai mulți observatori, pentru a anula subiectivitățile. Pentru a evita subiectivitatea interpretărilor și evaluărilor, consemnarea trebuie să fie minuțioasă. Nu este ușor pentru nici o ființă umană să fie complet obiectivă atunci când înregistrează comportamentul altei ființe umane.

Datele consemnate trebuiesc fișate pentru a putea fi evocate și verificate în timp, urmărind evoluția. Datele observației au particularități distincte atunci când sunt aplicate la copii, antepreșcolari sau preșcolari, fapt pentru care se utilizează observația unilaterală sau observația de către un personaj introdus în colectiv, acționându-se pe durata de timp de observație corespunzătoare caracteristicilor de vârsta ale subiectului”.

Desfășurarea cercetării

Tipurile de relații între familie și grădiniță

Vizită la domiciliu

Ședință cu părinții

Relația de zi cu zi

Zile deschise

Excursii

Cooperare cu bunici

Serbări-Sărbători

Școala părinților

Vizita la domiciliu

Se organizeaza vizite la domiciliu conform exigențelor, necesităților pedagogice și părintești. Data vizitei este întotdeauna colaționată cu părinții.

Obiectivul vizitei la domiciliu: stabilirea legăturii cu familia, respectiv observarea, cunoașterea copiilor și părinților în mediul propriului cămin. Prin acest prilej tind să cunosc mai bine împrejurările de acasă ale copiilor, pot alcătui o schemă teoretică despre relația dintre copii și părinți. Pot conclude dacă există armonia între influențele educaționale și este o ocazie unică și oprtună pentru aprecierea poziției copiilor în mediul familial.

Cunoașterea familiei este o muncă, o sarcină extrem de epuizantă, care necesită timp acordat, în ciuda faptului că deseori o considerăm neprețioasă. Ridicarea, ivirea unor întrebări, puncte de vedere, criterii, mă apropie către înțelegerea cauzelor greutăților survenite în educația copiilor și către soluționarea acestor obstacole prin forțe comune.

Un fapt esențial și incontestabil în cadrul acestor vizite este conform opiniei mele ca discuția, conversația să fie sinceră din partea ambilor participanți. Dezvăluirea experiențelor pozitive, dar și negative despre copil este în egală măsură esențială.

Ședința cu părinții

Din punct de vedere a creării și păstrării relației cu părinții, o altă modalitate indispensabilă este ședința cu părinții. Aceste întâlniri ajută la soluționarea comună a problemelor educaționale, cu prin urmare să se formeze consonanță între educatoare și părinți.

Cu aceste ocazii părinții sunt informati despre problemele de educție întâlnite și discutăm demersurile pe care ei ca părinți le pot aplica pentru soluționarea acestor probleme. Ședințele organizate oprtun și bine, îi lămuresc pe părinți asupra acelor sarcini ale căror soluționări în cadrul educației în familie au capacitatea de a acorda un ajutor esențial pentru educrea în grădiniță. În același timp și părintele primește ajutor pentru modalitatea de isprăvire a educării în familie.

Relația dintre grădiniță și familie, armonia, concordanța acestora asigură educarea eficientă a copilului. Discuțiile cu colectivul de părinți, cu un grup de părinți, convorbirile tematice, sunt prilejuri, posibilități pentru împartășirea problemelor, ascultarea reciprocă întărește păstrarea sentimentului de competență al fiecărui părinte în parte. Se ivește posibilitatea gândirii mai departe a felurilor de abordare a situațiilor diferite și variate pe care le-au auzit unii de la ceilalți. Astfel își pot expanda propriile repertoare de comportament. Confirmările indirecte primite de la educatoare influențează în mod benefic obiceiurile de educare ale părinților.

În grupa comunitatea activă de părinți are un rol esențial și indispensabil, care nu este numai coordonatoare, ci și inițiatoare în sporirea colaborării în continuu. Obiectivul de bază în cadrul fiecărei ședințe cu părinții este să formez, să creez o comunitate, deoarece am convingerea că o colectivitate de copii este o colectivitate întărită și datorită faptului că în spatele ei se află o colectivitate de părinți la fel de întărită și convergentă. Este foarte important ca să nu ne temem de părinți, să avem încredere în ei și ei să poată avea încredere în buna voință și în autenticitatea cu care cadrele didactice se adreseaza lor și copiilor.

Părinții trebuie să simtă că, copii sunt acceptat cu caracteristicile, însușirile bune și rele în aceeași măsură.

Cu ocazia întrunirilor, a ședințelor cu părinții, caracterizarea copiilor este inoportună, are chiar un efect dăunător in caracterizarea copiilor, pentru că este neplăcut pentru părinte. Pentru aceste discuții mai delicate există întălnirile zilnice, dar și consilierile, orele de primire pentru părinți.

Relația de zi cu zi

Părinții se află în contact zilnic cu personalul din grădiniță, dimineața la sosire și după-amiază la plecare. Aceste ocazii oferă prilej pentru discutarea informațiilor legate de copil. Se pot aștepta la discreție și înțelegere maximă din partea noastră și pot apela la noi cu încredere.

În afară de acesta, părinții au la dispoziție și peretele informațional, prin intermediul căruia pot lua la cunoștință știrile, noutățile, îndrumările, informațiile esențiale. Lângă peretele de informare sunt expuse lucrările copiilor, prin urmare, părinții le pot privi, vedea zilnic.

Zile deschise

Din păcate, părinții au prea puține ocazii pentru a vedea ce face copilul lor în timpul grădiniței, ce învață, cum se desfășoară activitățile din grupă, cum se comportă copilul cu educatoarele, cu colegii, cum participă la activități comune.

Zilele deschise sunt interesante pentru că putem fi siguri că unele lucruri apar într-o altă lumină, când părintele vede cu ochii săi. Pot viziona comportamentul copilului dintr-o perspectivă diferită, și probabil să înțeleagă lucruri pe care nu le pot imagina (de exemplu: copilul acasă este ca un înger, la grădiniță se comportă total diferit). Este important să vină la grădiniță pentru binele copilului. Poate urmări dezvoltarea copilului, să-l sprijine cu prezența, să-l încurajeze.

În cadrul zilelor deschise părinții aleg împreună cu copilul unde vor petrece timpul in ziua respectivă, în care centru de activitate vor lucra. Astfel povestesc, modelează, construiesc, desenează, realizează colaje etc. De obicei copiii sunt foarte fericiți, mândri că părinții sunt acolo și pot să demonstreze părinților ce lucrează ei la grădiniță, cum se joacă. Este foarte indicată organizarea zilelor deschise invitând atăt părinți actuali și viitori cât și alte persoane interesate de activitatea grădiniței.

Excursii

Excursiile organizate împreună cu părinții contribuie în mare măsură la aprofundarea legăturii dintre membrii familiei și grădiniță, prin urmare formează în percepția copiilor sentimentul de colectivitate și apartenența holistică. Aceste excursii pot deveni o experiență reală pentru copil, experiență care poate fi retrăita, prelucrata ulterior în jocurile copiilor.

În unele grupe excursia cu familia este deja o tradiție. Pe parcursul zilei este o atmosferă plăcută, relaxantă, copii se joacă, aleargă, se scaldă în pârâu. Părinții preiau starea de spirit a copiilor, asfel jucându-se, distrându-se toată ziua, ca în anii de grădiniță. Adesea se întămplă, că părinții participă la jocuri, concursuri cu mult mai mare entuziasm, ca copii.

Aceste activități comune contribuie la dezvoltarea socială a copilului, prin consolidarea relațiilor interpersonale.

Scop:

îmbunătățirea capacității copilului de a intra în relații cu alți copii și adulți prin implicarea în diverse acțiuni;

dezvoltarea capacității de cooperare prin acțiunile, activitățile commune;

aprofundarea sentimentului de apartenență la un grup;

stabilirea unei atitudini pozitive față de natură prin colectarea “comorilor”;

educarea conștientă față de mediul înconjurător, prin stabilirea unor reguli;

educarea copilului în spiritul responsabilității față de natură.

Cooperare cu bunici

Bunicii, fiind invitați la grădiniță au povestit despre obiceiuri populare vechi, au jucat jocuri populare și au confecționat jucării din materiale naturale împreună cu nepoți.

Serbări-Sărbători

Zile de naștere

Culesul viei

Ziua Sfântului Martin-Serbarea lampioanelor

Moș Nicolae

Perioada dinaintea crăciunului-Crăciunul

Carnaval

Paștele

Ziua mamei

Ziua copilului

Serbarea de sfârșit de an

Școala părinților

Inițiat în 1998, programul se derulează în mod continuu până în prezent, în parteneriat cu Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului și în colaborare cu UNICEF Romănia.

Metoda „Educați Așa!” are la bază o modalitate de lucru cu părinții inițiată de Institutul olandez pentru Îngrijiri și Bunăstare. Programul necesită organizarea sistematică a unor lecții cu părinții, fiecare lecție abordând o temă de interes în educația copilului în familie. Prin diferite și variate exerciții care presupun participarea activă a părinților se obține conștientizarea acestora asupra puternicei influențe pe care experiențele din copilărie le pot avea asupra dezvoltării personalității copilului.

Educarea copilului este în primul rând dreptul și datoria familiei, grădinița jucând un rol complementar. Relația dintre părinți și grădiniță este foarte importantă deoarece, aceasta din urmă, își are bazele în educația din familie completându-se reciproc.

Doar armonia dintre cele două grupuri sociale poate duce la rezultate în dezvoltarea copilului. Cel mai important este ca copilul să se simtă iubit. Iubirea area un rol primordial în creșterea copilului, în așa fel încât să devină adult matur. Toate aspectele dezvoltării copilului presupun ca fundament iubirea.

De exemplu, sentimentele de mânie ale copiilor pot fi canalizate în mod pozitiv atunci când percepe iubirea părintelui. Inclusiv reușita se obține pornind de la iubire. Când copilul se simte iubit, este mai ușor de modelat, de disciplinat decat atunci când simte că “rezervorul emoțional” este aproape gol. Pentru ca un copil să se simtă iubit trebuie să învățăm limbajul său unic de iubire. Fiecare copil are un fel aparte de a percepe iubirea.

Scopul proiectului:

cooperarea familie-grădiniță

obținerea unei bune relații între părinți și copii, fiindcă aceasta este condiția dezvoltării sănătoase și echilibrate a copilului

conștientizarea părinților despre faptul că ei influențează comportamentul propriilor copii

rezultate concrete în familiile participante la acest proiect

Obiective:

Părinții:

să învețe, că prin acordarea atenției pozitive stimulează comportamentul pozitiv al copilului

să învețe cum să formuleze o apreciere pozitivă

să fie stimulați să-și laude copilul pentru faptele bune pe care le face

să învețe cum să fixeze limite, cum pot să reacționeze când copiii nu ascultă

să înțeleagă că comportamentele copilului pot fi ignorate

să știe în care situații trebuie separat copilul

să învețe cum să formuleze o interdicție

să înțelegă că dacă iau ceva care copilului îi place copilul consideră aceasta o pedeapsă

Grup țintă:

părinți din grupa de cercetare, care întămpină greutăți în educația copiilor

Resurse necesare:

chestionare, postere, lista participanților, o sală de grupă, scaune, mese, mapă cu coli,cartonașe, carioca, creioane, cafea, ceai, apă mineral

psiholog, educatoare

Metode:

prezentarea, conversația, problematizarea, Brain-Storming, , evaluarea, joc de dramă

Teme:

Eu și copilul meu

Panoul cu comportament negativ-panoul cu comportament pozitiv

Cum să ne lăudăm copiii?

Rece-fierbinte

Semaforul

a spune „Nu”

Izolarea și pedepsirea

Cum aș proceda?

Recompense

Dau-primesc

Valorile mele

Stimuli-Recunoștință-Siguranță

JJocuri cu elemente de dramă folosite

Umbre

Durată joc: 10 min.

Desfășurare joc: Jucătorii formează perechi. Unul merge înainte. Celălalt trebuie să copieze întocmai mersul și mișcările primului. După un timp dinainte stabilit, se schimbă rolurile. Observații: Jocul dezvoltă cooperarea dintre jucători. Primul să nu facă mișcări bruște, să nu păcălească „umbra”.

Pinguinii pe aisberg

Desfășurare joc: Toți participanții sunt pinguini. Ei se află pe un aisberg (o coală mare de hârtie) în derivă în apele calde. Acesta se micșorează (conducătorul de joc rupe din coală). Însă toți 16 pinguinii trebuie să găsească adăpost pe bucata rămasă. Scopul jocului este ca cât mai mulți pinguini (ei trebuie să adopte diferite tactici) să aibă loc pe un aisberg cât mai mic.

Observații: Jocul dezvoltă cooperarea.

Broasca țestoasă

Durată joc: 5-10 min.

Materiale necesare: pături

Desfășurare joc: Se formează grupe a câte 6-8 jucători. Fiecare grupă primește o pătură. Membrii grupei se bagă sub pătură. Ei trebuie să se coordineze astfel încât să parcurgă o anumită distanță (înainte, înapoi, peste obstacole) fără ca pătura să cadă de pe ei.

Observații: Jocul dezvoltă concentrarea, cooperarea. Fiecare jucător să fie atent la mișcările celorlalți.

Paznicul comorii

Durată joc: 10-15 min.

Materiale necesare: chei, eșarfe

Desfășurare joc: Un jucător stă în mijlocul grupei, legat la ochi. În fața sa se află o legătură de chei, pe care are misiunea de a o apăra. Ceilalți sunt în jurul lui, la o distanță de cca. 10 m și încearcă să se apropie pe furiș de el, spre a-i lua cheile, comoara lui, fără ca el să-și dea seama. Dacă paznicul aude un zgomot suspect, el arată în direcția respectivă. Are el dreptate, cel prins trebuie să se întoarcă la punctul de plecare. Cine reușește să sustragă cheile, devine noul paznic.

Observații: dezvoltă percepția, cooperarea.

Salată de fructe

Desfășurare joc: Jucătorii stau pe scaune în cerc. Fiecare dintre ei poate alege dintr-un număr de cinci fructe: banane, portocale, ananas, kiwi, mango. Conducătorul de joc stă în mijlocul cercului. Dacă el spune „Kiwi!”, toți participanții cu „kiwi” se ridică și schimbă locurile între ei. Conducătorul de joc își găsește și el astfel un loc în cerc. Cine rămâne în mijloc continuă cu „Banane!” sau „Salată de fructe!” (toți trebuie să își caute alt loc!).

Observații: dezvoltă concentarea, cooperarea, are rol de destindere, de îmbunătățire a bunăstării.

Om la om

Desfășurare joc: Se formează perechi. Un jucător rămâne singur, de obicei conducătorul de joc.

Acesta strigă: „Umăr la umăr”, „Braț la braț”, „Cap la genunchi”, „Nas la nas” etc. Jucătorii

respectă indicațiile. După câteva ture, animatorul strigă „Om la om”. Atunci fiecare jucător își

caută repede alt partener. Cine râmăne fără partener, coordinează jocul.

Observații: dezvoltă cooperarea, atenția, ajută în inițierea și consolidarea relațiilor cu ceilalți

3.5 Prezentarea calitativă și cantitativă a rezultatelor cercetării

În timpul observației, în timpul cercetării am luat în considerație următorii indicatori de dezvoltare socială:

Respectă obiceiurile legate de temă, cooperează cu colegii, este capabil pentru stabilirea unei înțelegeri comune;

În inițierea de relații este activ, tolerează alteritatea altora;

Participă întotdeauna la jocurile ” creative- dramă”;

Organizează activități comune;

Influențează cu succes colegii în participarea la activități,în cooperare;

Participă cu plăcere la activități comune, la serbări, imită cu plăcere educatoarea;

Recunoaște efectele pozitive ale efortului comun depus ;

Ajută colegii în obținerea de rezultate comune;

Deține abilitatea de a se adapta la cerințele grupului;

Rezolvă conflictele.

Inițierea relației cu ceilalți

În următorul sondaj se observă cum se desfășoară inițierea de relații în grupă cum crează legături unii cu alții, și cum se va va transforma asta în prietenii.

Așa cum arată graficul de mai sus, s-a schimbat mult felul în care copiii inițiază relații cu ceilalți, fiindcă în grupa mică au fost mulți copii, care erau mai retrași, refuzând apropierea celorlalți copii decât în grupa mare. Se observă, de asemenea că numărul de copii care sunt inițiatori nu s-a schimbat, tot aceiași copii inițiază o relație cu colegii din grupă.

Cooperează cu ceilalți

Figura de mai jos arată deja modul în care cooperează cu ceilați în timpul activităților de zi de zi, în timpul excursiilor, serbărilor și a altor activități organizate, fiindcă știm că numai astfel se formează o colectivitate, unde dacă cooperăm toți, ne simțim mai bine. Știm că până intră copilul în grădiniță cea mai mare parte a zilei este în sânul familiei, mai ales în zilele noastre stă doi ani cu mama, așa că se obișnuiește mai greu să coopereze cu ceilalți copii. Din această cauză am așteptat să se obișnuiască cu grădinița, cu noul mediul, cu adulții din grădiniță. S-a observat o dezvoltare considerabilă în cooperarea pe timpul jocului liber, și fără îndoială joacă un rol important cooperarea în mai multe feluri cu părinții.

Inițierea de relații cu adulții

Copiii din ziua de azi inițiază relații, intră în contact mai ușor, sunt mai deschiși, mai comunicativi. Până nu au făcut cunoștință cu adulții, nu au știut cum să inițieeze relații cu ei, respingând apropierea adultului în multe cazuri. Mai târziu a crescut numărul celor care acceptă sau chiar inițiază relații cu adulții, părinții și în grupa mare deja nu este nici un copil care respinge apropierea adulților. În timpul activităților comune împreună cu părinții s-a putut observa, cât de mult s-a dezvoltat abilitatea de cooperare.

Cooperează cu adulții

În timpul activităților comune împreună cu părinții s-a putut constata, cât de mult s-a dezvoltat abilitatea de cooperare a copiilor din grupă. Copiii din grupă fiind deschiși, comunicativi, prietenoși nu am avut probleme nici în faza inițială a anchetei în legătură cu colaborarea cu adulții, dar la sfârșit foarte puțini au fost cei care au rămas reticenți în cooperarea cu educatoarele, îngrijitoarele, părinții, bunicii.

Implicarea în activități comune

În jocurile de rol, la serbări copiii de multe ori trebuie să joace un rol, trebuie să se implice. Mulți copii nu participă cu plăcere sau nu vrea să participe în nici un fel la astfel de activități. Figura de mai jos arată foarte bine cât de mult s-au dezvoltat copii în privința asta.

Participarea la serbări

După cum reiese din diagramă, la cei mai mulți copii nu a creat problemă să participe la serbări, să interpreteze scenete în fața părinților nici în grupa mică, 8 copii n-a participat cu plăcere, iar 5 copii n-a participat deloc, numai ca spectator. În grupa mare deja toți au vrut să participe, o fetiță a avut nevoie de sprijinul meu.

Ajută colegii de grupă

Avănd în vedere indicatorii de dezoltare socială, am studiat și dacă ajută colegii în obținerea de rezultate comune, dacă recunoaște efectele pozitive ale efortului comun. După ce s-au cunoscut mai bine au fost mai ajutători.În privința asta a avut un efect pozitiv că am organizat multe activități extracurriculare, am jucat jocuri”creative-dramă”. În grupa mare numai la doi copii a fost consemnat comportament antisocial, răutate.

Adaptarea la norme, reguli

În perioada grădiniței majoritatea copiilor sunt încă obraznici, își încearcă limitele. Limite și reguli există peste tot și trebuie să ne acomodăm, să ne adaptăm la cerințele grupurilor sociale. Adaptarea la reguli nu se întămplă de la o zi la alta. Copiii trebuie să se obișnuiască, că în orice colectivitate există reguli, norme.

În timpul jocului învață cel mai bine regulile. Copiii din grupă s-au jucat mult și bine, astfel au avut parte de experiențe noi și astfel s-a format personalitatea lor. Rezultatele sunt foarte diferite și din cauza, că copiii de 5-6 ani pot accepta mai ușor regulile jocului. Copilul care vine dintr-o familie unde există reguli, norme, poate accepta mai ușor și la grădiniță acest lucru.

Rezolvarea conflictelor

Într-un grup de copii, conflictul este un fenomen care va apărea mereu ca o modalitate de reglaj a relațiilor și de clarificare a ambivalenței care există la vârstele mici în aceste relații.
Dar, ceea ce ne interesează este momentul în care conflictul ia o formă agresivă și copiii încep să să se lovească, și sesizăm un anume pericol pentru siguranța lor. Scopul nu este de a evita să existe conflicte, ci să-i învățăm pe copii că nu numai printr-un comportament agresiv se poate rezolva situația conflictuală. Pentru rezultate cât mai bune au fost folosite jocurile”creative-dramă”, în cadrul cărora se dezvoltă empatia, autocunoașterea, toleranța și nu în ultimul rănd soluționarea conflictelor.

Participarea la jocuri „creative-dramă”

Jocurile „creative-dramă” în grupa noastră au fost prezente în activitatea de zi de zi deja din grupa mică. Cei mai mulți copii au participat din prima cu mare plăcere. După puțin timp au cerut ei să jucăm aceste jocuri. Numai doi copii au ales să se retragă pe perioada jocului, ceilalți au fost mereu entuziasmați de organizarea acestor jocuri.

Școala părinților

Folosiți lauda și recompensa la copilul dumneavoastră?

Părinții care au participat la programul „Educați așa” au completat aceste chestionare la începutul și la sfârșitul programului. Astfel a fost constatat că după terminarea programului au aplicat în mod mai conștient atenția pozitivă, lauda, recompensele.

Există reguli, limite concrete, precise, aplicate în mod consecvent în familia dumneavoastră?

Regulile și limitele există și sunt importante în fiecare familie, dar nu în aceași măsură. După terminarea programului deja 9 dintre cei 10 părinți a relatat că există reguli, limite concrete în familie pe care le aplică consecvent ori de câte ori este nevoie.

Este dificil să interziceți ceva copilului într-o anumită situație?

Comportamentul copilului de multe ori nu este pe placul părinților, dar nu întotdeauna reacționează în mod corespunzător, creând chiar mai multe conflicte astfel. Părinții au venit la program să învețe cum trebuie să procedeze în situații concrete, să învețe care manieră are efect față de un anumit comportament nedorit. O manieră clară de a fixa limite este aceea de a spune „Nu”. Părinții la începutul cursului mărturisesc, că le este foarte greu să interzică ceva copilului, pentru că copilul nu ascultă. La sfârșit 8 din 10 părinți afirmă că deja sunt conștienți că în cazul în care sunt foarte clari și preciși când stabilesc interdicții, dacă îi și explică copilului de ce fac acest lucru pot rezolva cu ușurință.

Stabiliți limite în fața copilului?

Este important ca părinții să știe că copiii nu sunt prietenii lor, nu trebuie să le placă tot ce fac, mai ales dacă este pentru binele lor. Când apare o situație în care copilul este lipsit de respect, atunci trebuiesc fixate limite. După participarea la program 8 părinți au relatat că stabilesc limite ori de câte ori este nevoie, un părinte a afirmat că nici acum nu poate stabili limite, iar celălalt a afirmat că numai câteodată îi reușește.

Ignorați comportamentul nedorit al copilului?

De multe ori copiii fac ceva numai ca să le atragă atenția părinților. Părinții participanți au învățat că în aceste situații nu trebuie să le acorde atenție, pentru că atunci copiii continuă. Cea mai bună soluție este aceea de a nu răspunde, de a ignora comportamentul. La sfârșitul programului 7 părinți au afirmat că au reușit să ignore comportamentul nedorit al copilului, 2 părinți au afirmat că numai câteodată pot ignora și numai un părinte a relatat că oricât de mult s-ar osteni nu-i reușește ignorarea.

Ați experimentat că este o atmosferă mai plăcută în familie dacă folosiți lauda și recompensa la copilul dumneavoastră?

În cadrul programului „Educați așa” am acordat o mare parte temei cu lauda și recompensa, fiindcă se știe că dând atenție la lucrurile frumoase pe care copilul le face, se subliniează ceea ce el face bine, astfel copilul primește mai multă încredere în sine. Copiii de foarte multe ori fac ceva pe care părintele poate recompensa în mai multe feluri. Părinții participanți că experimentarea acestor metode în fiecare zi a fost o bucurie pentru toată familia. La sfârșit fiecare părinte a declarat că a experimentat că este o atmosferă mult mai plăcută în familie dacă acord atenție pozitivă, dacă folosesc lauda și recompensa.

Folosiți izolarea, dacă situația o cere?

La începutul programului 5 părinți au declarat că nici nu cunosc această metodă, 3 au semnalat că folosesc doar în situații extreme, iar ceilalți 2 au afirmat că folosesc întotdeauna când copilul este agresiv, se ceartă cu frățiorul. După terminarea programului deja 7 părinți au afirmat că izolează copilul pentru cinci minute când altfel nu-l poate stăpâni.

Este important să păstrați norme, reguli în familie?

Părinții la acest curs au conștientizat, că este foarte important să aibă reguli, norme în familie, fiindcă astfel copilul și la grădiniță respectă regulile jocului mai ușor. După cum arată figura de mai jos după terminarea programului 7 părinți au afirmat că au ajuns la concluzia că normele și regulile sunt importante, alți 2 părinți sunt de părerte că numai în anumite situații trebuiesc norme, reguli, iar un singur părinte a afirmat că nu există norme, nu-i plac normele.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Prin proiectul “Școala părinților”, participanții au înțeles că familia întruchipează un sistem social dinamic, care are legi, componente structurale și că cele mai importante reguli ale familiei sunt cele care determină ceea ce înseamnă a fi o ființă umană. Prin alegerea acestei teme, se poate demonstra faptul că o relație corespunzătoare cu părinții are rezultate în dezvoltarea socială a copilului.

Datorită participării la acest proiect părinții au învățat să observe, să recunoască și să aprecieze mai conștient valorile copilului, iar în cazul unor comportamente necorespunzătoare să reacționeze prin metode adecvate. Părinții sunt cei dintâi și cei mai importanți învățători ai copiilor lor. Ei au cea mai mare influență asupra dezvoltării emoționale a copilului, dezvoltare care are impact asupra întregii existențe a omului.

Colaborarea eficientă dintre grădiniță și familie determină dezvoltarea socială a preșcolarilor. Momentele petrecute cu incluziunea familiilor, jocurile comune, activitățile extracurriculare (excursii, serbări, etc.) contribuie la aprofundarea legăturii dintre membrii familiei și grădiniță, prin urmare formează în percepția copiilor sentimentul de colectivitate și apartenența holistică.

Părinții participanți aplică mai conștienți atenția pozitivă, axată, astfel copilul primește mai multă recunoștință, recompensă și acești părinți reacționează prin metode alese în mod conștientizat și la formele de comportament mai puțin agreate ale copiilor.

Dacă educatoarele percep, sesizează receptivitatea părinților, pot crea o relație de colaborare cu familiile preșcolarilor, care să faciliteze aprofundarea sistemului relațional dintre grădiniță și familie și ridică această relație la un nivel superior.

Datorită metodelor unitare de influențare (educatoare-părinți) copiii se dezvoltă mai bine din toate punctele de vedere.

Anexa 1

Chestionar parinti

1. Dacã un pãrinte își iubește copilul trebuie sã îi îndeplineascã toate dorințele?

a. nu

b. da

2. Dacã un copil nu-și ascultã pãrintele înseamnã cã nu-l respectã?

a.da

b.nu

3. Pãrinții sunt cei care trebuie sã decidã pentru copiii lor în orice aspect din viața acestora?

a.da

b.nu

4. Va intrebati copilul in fiecare zi cum a fost la scoală?

a. da

b.nu

c.depinde de cât de obosit snut

5.Care sunt principalele cauze de discutii contradictorii cu copilul tau?

a. notele

b. vestimentatia

c.limbajul

c. anturajul

6. În opinia dvs., ce ar trebui sã facã un pãrinte atunci când aflã despre copilul sãu cã lipsește de la școalã?

a. Sã-l pedepseascã prin interzicerea unor activitãþi care îi fac plãcere

b. Sã discute și sã vadã care sunt cauzele pentru care a lipsit

c.Nimic, copilul trebuie sã ia singur decizii în viațã.

7. În situația în care un grup de elevi deranjeazã o orã de curs prin comportamentul neadecvat, ce mãsuri ar trebui sã ia profesorul pentru a-și continua ora în liniște?

a. Sã-i amenințe cu scãderea notelor

b. Sã-i pedepseascã fizic pe elevii recalcitranți (tras de urechi, pãlmuit sau alte metode)

c. Sã le adreseze cuvinte jignitoare pentru a-i face de rușine

d. Sã-i dea afarã din clasã

8. Ce activitãþi de petrecere a timpului liber ar trebui sã încurajeze pãrinþii,în cazul fetelor și al bãieților?

a.Activitãþi sportive

b. Activitãþi artistice (picturã, dans, muzicã etc.)

c. Discuþii, întâlniri cu alþi copii /tineri de aceeași vârstã

d. Utilizarea calculatorului (jocuri, internet, etc.)

9. Ce comportamente considerați cã nu sunt normale pentru un bãiat și pentru o fatã?

a. Plânsul frecvent

b. Agresivitatea verbalã

c. Agresivitatea fizicã

d. Nerespectarea regulilor

10. Cãtre ce domenii ar trebui încurajați sã se orienteze bãieții și fetele?

a. Umaniste

b. Știinte exacte

c. Tehnice

d. Artistice

Interpretare chestionar

1, Dacã un pãrinte își iubește copilul trebuie sã îi îndeplineascã toate dorințele?

Din cei 12 parinti care au raspuns la chestionar 42% considera ca iubirea se manifesta prin indeplinirea dorintelor.

2. Dacã un copil nu-și ascultã pãrintele înseamnã cã nu-l respectã?

58% dintre parinti asociaza neascultarea cu lipsa de respect.

3. Pãrinții sunt cei care trebuie sã decidã pentru copiii lor în orice aspect din viața acestora?

Doar 17% din parinti cred ca ei trebuie sa ia decizii in locul copiilor

4. . Va intrebati copilul in fiecare zi cum a fost la scoală?

84% dintre parinti isi manifesta interesul fata de copii intrebandu-i in fiecare zi despre problemele de la scoala.

5. Care sunt principalele cauze de discutii contradictorii cu copilul tau?

Notele 50% si vestimentatia 25% sunt principalele cauze ale discutiilor contradictorii intre parinti si copii.

6. În opinia dvs., ce ar trebui sã facã un pãrinte atunci când aflã despre copilul sãu cã lipsește de la școalã?

Cea mai adoptata metoda conform raspunsulu este metoda discutiei atunci cand copilul are absente la scoala ( 58%)

7. În situația în care un grup de elevi deranjeazã o orã de curs prin comportamentul neadecvat, ce mãsuri ar trebui sã ia profesorul pentru a-și continua ora în liniște?

Scoaterea din clasa atunci cand ora este deranjata este cea mai aficace metoda din punctul de vedere al parintilor(42%)

8. Ce activitãți de petrecere a timpului liber ar trebui sã încurajeze pãrinții,în cazul fetelor și al bãieților?

In topul preferintelor pentru copii parintii au ales ca si activitate pentru timpul liber sportul (42%)

9. Ce comportamente considerați cã nu sunt normale pentru un bãiat și pentru o fatã?

Plansul frecvent -33%- este comportamentul care ar da de gandit cel mai mult in randul parintilor cu referire la copi lor.

10. Cãtre ce domenii ar trebui încurajați sã se orienteze bãieții și fetele?

Stiintele exacte -59%- este domeniul preferta d eparinti pentru copii lor.

Bibliografie

1. Băran-Pescaru, A., Parteneriat în educație, Editura Aramis, București, 2004

2. Berge, A., Mediul familial in “Psihologia copilului de la nastere., la adolescenta”, EDP., 1970

3. Boros, M., Nivelul aspiratiilor scolare, Editura Gutinul, Baia Mare, 1998

4. Bunescu,Ghe., Alecu, G.,Badea, D., Educatia parintiilor.Strategii si programe. .Buc., 1997

Bunescu,Ghe., Alecu, G.,Badea, D., Educatia parintiilor.Strategii si programe. .Buc., 1997

Cajal, M., Educarea copilului in familie. Editura Medicala, Buc.,1984;

Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi,1998

Ceaușu, V., Autocunoaștere și creație, București, Editura Militară, 1983

Chelcea, S. (coord.), Psihosociologie, teorii, cercetări, aplicații, Iași, Editura Polirom, 2008

Cretu, C., Curriculum diferentiat si personalizat. Ghid metodologic pentru invatatorii, profesorii si parintii copiilor cu disponibilitati aptitudinale inalte, Editura Polirom, 1998

Crețu, Tinca, Adolescența și contextul său de dezvoltare, București, Editura CREDIS, 2001

Dan – Spînoiu, Georgeta, Cunoașterea personalității elevului preadolescent, îndrumar pentru profesori și părinți”, București, E.D.P, 1981

Debesse, M, Psihologia copilului de la naștere la adolescenta, București, E.D.P, 1970

Dragan, I., Petroman, P., Margineanu, M., Educatia noastra cea de toate zilel, Editura Eurobit, Timisoara, 1992

Enăchescu, C., Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine (de la Socrate la Freud), București, Editura Fast Print, 1997

Freud, Anna (trad. 2002), Normal și patologic la copil – evaluări ale dezvoltării, București, Editura Fundației Generația

Holban, I., Puncte de sprijin in cunoasterea individualitatii elevului, . Bucuresti, 1995

Ionescu, G., Tulburările personalității”, București, Editura Asklepios, 1997

Ilut, P., Familia–cunoastere si asistenta. Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1995

Jigau, M., Factorii reusitei scolare, Editura Grafo Art, Bucuresti,1998

Jinga, I., Negret, I., Familia, acest miracol insulator. EDP., Bucuresti, 1999

Margineanu, I., Proiectarea cercetarii sociologice, Editura Polirom, 2000

Martin, N, Compensare psihologică și predicție, Constanța, Editura Muntenia, 2005

Mircea, T., Familia de la fantasma la nebunie, Editura Marineasa Timisoara, 1994

Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de la A la Z, Editura Stiintifica. Bucuresti, 1991

Mitrofan, I., Ciuperca, C., Incursiune in psihologia si psihosexologia familie, Editura Press Mihaela, Bucuresti, 1998

Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia romaneasca in perioada de tranzitie in Psihologia, nr., special, Editura Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1994

Muntean, A., Psihologia dezvoltării umane”, Iași, Editura Polirom, 2006

Smirnov, I., Marghescu, C., Stilul de viata si familia in Stiluri de viata, Editura Academiei, Bucuresti, 1993

Șchiopu, U., Criza de originalitate la adolescent”, București, E.D.P, 1997

Șchiopu, U., Introducere în psihodiagnostic, București, Editura Fundației Humanitas, 2002

Șchiopu, Ursula, Verza, E., Adolescența, personalitate și limbaj, București, Editura Albatros, 1989

Șchiopu, Ursula, Verza, E., Psihologia vârstelor – ciclurile vieții, București, E.D.P, 1995

Stanciulescu, E., Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi 1997

Vasilescu, A., Coasan, A., Adaptarea scolara, Editura Stiintifica si Enciclopedica. Bucuresti, 1988

Voinea, M., Sociologia familiei, Editura Universitatii, Bucuresti, 1993