Modalitati DE Valorificare Superioara A Potentialului Turistic DIN Judetul Iasi

MODALITĂȚI DE VALORIFICARE SUPERIOARĂ

A POTENȚIALULUI TURISTIC

DIN JUDEȚUL IAȘI

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA PRINCIPALELOR MONUMENTE UNESCO DIN REGIUNEA MOLDOVEI

1.1. Mănăstirea Voroneț

1.2. Mănăstirea Humor

1.3. Mănăstirea Moldovița

1.4. Mănăstirea Probota

1.5. Biserica din Pătrăuți

1.6. Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore

1.7. Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava

CAPITOLUL 2. IDENTIFICAREA PRINCIPALELOR ATRACȚII TURISTICE DIN JUDEȚUL IAȘI

2.1. Localizare geografică și căi de acces

2.2. Nivelul de dezvoltare economică

2.3. Populația județului

2.4. Potențialul turistic natural

2.5. Potențialul turistic antropic

CAPITOLUL 3. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TURISMULUI DIN JUDEȚUL IAȘI

3.1. Structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică

3.2. Structuri de primire cu funcțiuni de alimentație

3.3. Instalații și modalități de agrement

3.4. Instalații și modalități de tratament

CAPITOLUL 4. ANALIZA CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN JUDEȚUL IAȘI

4.1. Număr de turiști cazați

4.2. Număr de înnoptări

4.3. Sejurul mediu

4.4. Densitatea turistică în raport cu populația

4.5. Densitatea turistică în raport cu suprafața

4.6. Gradul de ocupare a capacității de cazare

CAPITOLUL 5. PROPUNERI DE DEZVOLTARE TURISTICĂ A JUDEȚULUI IAȘI

5.1. Propuneri generale de dezvoltare a turismului în județul Iași

5.2. Amenajarea în scopuri turistice a lacului „Strâmbu”

5.2. Amenajarea zonei de agrement „Ciric”

5.3. Amenajarea plajei din zona Nicolina

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Industria turistică reprezintă una dintre cele mai importante componente ale economiei mondiale, si de asemenea, una dintre principalele surse de venituri din economia multor țări, prima industrie generatoare de locuri de muncă. Influențele sale pozitive asupra mediului amiabil sunt semnificative prin practicarea unui turism durabil.

Constituit, în principal, din prestații de servicii, turismul reprezintă astăzi una din componentele esențiale ale sectorului terțiar, apartenența la acest sector derivând din modul de realizare a unora din trăsăturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la exigențele fiecărui turist, precum și din particularitățile produsului turistic, acesta fiind rezultatul combinării armonioase a mai multor servicii cu trăsături specifice și mecanisme proprii de utilizare.

Legat de efectele turismului asupra economiei, Organizația Mondială a Turismului (într-un studiu realizat în anul 1980) împarte aceste efecte în trei categorii, respectiv:

– efecte globale: asupra economiei naționale, în general, stimulării producției, folosirii forței de muncă;

– efecte parțiale: asupra echilibrului balanței de plăți, nivelul ratei de schimb, masei monetare și circulației bănești, modului de distribuție a veniturilor, dezvoltării regionale, mediului rural, mișcării demografice;

– efecte externe: asupra calității mediului, formării profesionale, obiceiurilor de consum, instruirii și educației, schimbărilor sociale și culturale.

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Traversată de apele Dunării, România are un scenariu sensibil, incluzând frumoșii și împăduriții Munți Carpați, Coasta Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare deltă europeană atât de bine păstrată.

Cu rolul de a puncta peisajele naturale sunt satele, unde oamenii de acolo trăiesc și mențin pentru sute de ani tradiițiile. În România este o abundență a arhitecturii religioase și a orașelor medievale și a castelelor.

În ultimii ani, România a devenit o destinație preferată pentru mulți europeni rivalizând cu țări precum Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania. Stațiuni precum Mangalia, Saturn, Venus, Neptun, Olimp și Mamaia (numite uneori și Riviera Română) sunt printre principale atracții turistice pe timp de vară. În timpul iernii, stațiunile de schi de pe Valea Prahovei și din Poiana Brașov sunt destinațiile preferate ale turiștilor străini.

Pentru atmosfera lor medievală și pentru castelele aflate acolo, numeroase orașe transilvănene precum Sibiu, Brașov, Sighișoara, Cluj-Napoca sau Târgu Mureș au devenit niște importante puncte de atracție pentru turiști. De curând s-a dezvoltat și turismul rural ce se concentrează asupra promovării folclorului și tradițiilor. Principalele puncte de atracție le reprezintă Castelul Bran, mânăstirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania ori Cimitirul Vesel din Săpânța. Alte atracții turistice importante din România sunt cele naturale precum Delta Dunării, Porțile de Fier, Peștera Scărișoara și încă alte câteva peșteri din Munții Apuseni.

Orașul București este, de asemenea, un important centru turistic, prin numeroasele sale muzee, clădiri și monumente istorice, culturale și arhitecturale – Ateneul, Palatul de Justiție, Palatul Parlamentului, Domeniul Mogoșoaia etc.

Turismul a devenit in județul Iași un fenomen de masă cu profunde implicații economice, sociale, politice și educativ-formative.

Creșterea continuă a veniturilor oamenilor muncii, extinderea timpului liber, accesul la mijloacele de transport și servicii turistice, amplificarea gradului de cultură, au stimulat și dinamizat activitatea turistică.

Atractivitarea peisajului turistic este determinată, în primul rând, de componentele culturale ale acestuia și, într-o măsură mai modestă, de componentele naturale.

Orașul Iași este cel mai mare oraș din țară după București ca populație,este cel mai important din Moldova și unul dintre cele mai importante centre culturale din România. Aici se găsește cea mai veche universitate (Universitatea "Al.I. Cuza" Iași) a țării (1860); până la formarea României în 1859, aici a fost capitala Moldovei.

Potențialul, și implicit oferta turistică în județul Iași trebuie privită atât din punct de vedere al valorificării patrimoniului cultural și natural, cât și din perspectiva valorificării turismului de nișă, precum și dezvoltarea activităților de agrement. Mai mult, este important de recunoscut diferitele tipuri de consumatori pentru fiecare activitate conexă turismului.

Lucrarea „Modalități de valorificare superioară a potențialului turistic din județul Iași” își propune în primul rând, să prezinte monumentele UNESCO din regiunea Moldovei, în al doilea rând, să puncteze principalele atracții turistice din județul Iași (localizare geografică și căi de acces, nivelul de dezvoltare economică, populația județului, potențialul turistic natural si antropic). Următoarea etapă va conține detalierea bazei tehnico-materiale a turismului cu urmatoarele subpuncte: structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică, structuri de alimentație, instalații și modalități de agrement și de tratament. În continuare se va analiza circulația turistică din județ și nu în ultimul rând, vor fi prezentate propuneri de dezvoltare turistică a județului Iași.

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA PRINCIPALELOR MONUMENTE UNESCO DIN REGIUNEA MOLDOVEI

Mănăstirile din Bucovina (înscrise în anul 1993) – sit cultural. Cu picturile pereților exteriori decorați cu fresce specifice secolelor XV și XVI, capodopere ale artei bizantine, cele șapte biserici sunt unice în Europa. Nicăieri în lume nu se află adunate, pe un spațiu atât de restrâns, mai multe biserici, mănăstiri și schituri ca în regiunea Moldovei. Ridicate mai ales de voievozii moldavi din familia Mușatinilor, aceste mănăstiri serveau, în același timp, și ca necropole domnești.

Mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Mănăstirea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004. De asemenea, lăcașul de cult este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț.

Legenda ne povesteste că Ștefan cel Mare, în timpul unei crize într-un razboi cu turcii, a venit la Arhimandritul Daniel, la schitul său în Voroneț și a cerut sfatul acestuia. Câștigând bătălia împotriva turcilor, prințul și-a păstrat promisiunea către calugar și a construit o nouă biserică dedicată Sfântului Gheorghe, ocrotitorul victoriei în bătălie.

Biserica Mănăstirii Voroneț are un plan trilobat, având turla cu boltă deasupra naosului. Ea face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din Bucovina care și-a păstrat forma inițială. Singura excepție este adăugarea unui pridvor, inițiată la 1547 de către mitropolitul Grigore Roșca, văr al voievodului Petru Rareș.

Acest pridvor închis reprezintă o soluție arhitectonică particulară, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat, peretele dinspre apus al pridvorului fiind un perete plin, fără nicio deschidere. Pictarea zidurilor exterioare, din temelie până la streașina, este o lucrare ce a dat edificiului o mare strălucire.

Biserica este o construcție din zid de piatră, gros de peste un metru, în formă de cruce, cu interiorul împărțit în altar, naos, pronaos și pridvor închis. Altarul este luminat natural de o fereastră mare la răsărit și câte una mică pe laterale. Catapeteasma bisericii este lucrată din lemn de tisă aurit, ușile împărătești fiind o adevărată capodopera de sculptură în lemn. Naosul, având absidele puțin pronunțate în adâncime, este delimitat de pronaos printr-un zid de peste un metru grosime, care lasă o deschidere cât o ușă obișnuită. Deasupra naosului se află o turlă mare, circulară, luminată de patru ferestre. Pronaosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte. În partea din dreapta a pronaosului se găsește mormântul schimonahului Daniil (prăznuit la 18 decembrie), primul stareț al Mănăstirii Voroneț.

Catapeteasma bisericii are o mare valoare artistică, fiind confecționată din lemn de tisă aurit. Ușile împărătești sunt o adevărată capodoperă de sculptură în lemn. De asemenea, se remarcă din punct de vedere artistic, și tronul mitropolitului Grigorie Roșca.

Mănăstirea Voroneț este împrejmuită de ziduri groase, ca de cetate, acestea neavând totuși dimensiunile și masivitatea celor de la mănăstirile Putna, Moldovița sau Sucevița.

În naosul bisericii se află tabloul votiv al ctitorului mănăstirii, Ștefan cel Mare și Sfânt, pictat în anul 1496. Acesta este reprezentat, împreună cu Doamna Maria-Voichița și moștenitorul tronului, Bogdan, închinând (prin mijlocirea Sf. Mare Mucenic Gheorghe) această mănăstire Mântuitorului Iisus Hristos ca mulțumire că l-a sprijinit în lupta împotriva cotropitorilor turci. În stânga ușii de la intrare este zugrăvit chipul aureolat al Sf. Cuvios Daniil Sihastrul.

Culoarea predominantă a frescelor este inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese.

Pe fațada de vest (peretele apusean al pridvorului închis) se remarcă îndeosebi marea frescă reprezentând „Judecata de Apoi”. Pe peretele sudic este pictată pe fond albastru genealogia Domnului nostru Iisus Hristos („Arborele lui Iesei”). Pe coloane sunt pictați și filozofi greci și latini, printre care Platon și Aristotel. În absidele laterale atrag atenția chipurile ascetice ale mai multor Sfinți Mucenici și Părinți ai Bisericii.

Celebrele culori albastru de Voroneț, roșu de Humor sau verdele mănăstirii Arbore au rezistat peste 450 de ani ploilor și înghețurilor. Ce au ele atât de special? Experții caută încă răspunsul. Cercetătorii au descoperit că la baza albastrului de Voroneț stă o rocă albastră numită azurit, extotuși dimensiunile și masivitatea celor de la mănăstirile Putna, Moldovița sau Sucevița.

În naosul bisericii se află tabloul votiv al ctitorului mănăstirii, Ștefan cel Mare și Sfânt, pictat în anul 1496. Acesta este reprezentat, împreună cu Doamna Maria-Voichița și moștenitorul tronului, Bogdan, închinând (prin mijlocirea Sf. Mare Mucenic Gheorghe) această mănăstire Mântuitorului Iisus Hristos ca mulțumire că l-a sprijinit în lupta împotriva cotropitorilor turci. În stânga ușii de la intrare este zugrăvit chipul aureolat al Sf. Cuvios Daniil Sihastrul.

Culoarea predominantă a frescelor este inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese.

Pe fațada de vest (peretele apusean al pridvorului închis) se remarcă îndeosebi marea frescă reprezentând „Judecata de Apoi”. Pe peretele sudic este pictată pe fond albastru genealogia Domnului nostru Iisus Hristos („Arborele lui Iesei”). Pe coloane sunt pictați și filozofi greci și latini, printre care Platon și Aristotel. În absidele laterale atrag atenția chipurile ascetice ale mai multor Sfinți Mucenici și Părinți ai Bisericii.

Celebrele culori albastru de Voroneț, roșu de Humor sau verdele mănăstirii Arbore au rezistat peste 450 de ani ploilor și înghețurilor. Ce au ele atât de special? Experții caută încă răspunsul. Cercetătorii au descoperit că la baza albastrului de Voroneț stă o rocă albastră numită azurit, extrasă în prezent numai din mine aflate în China, Franța sau Africa.

Mănăstirea Humor

Mănăstirea Humor (denumită uneori și Mănăstirea Humorului) este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1530 în satul Mănăstirea Humorului din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului (sărbătorit în fiecare an pe 15 august) și Sfântul Mucenic Gheorghe (sărbătorit la 23 aprilie).

Mănăstirea Humorului a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004. Ansamblul mănăstiresc este format din patru obiective:

Biserica "Adormirea Maicii Domnului” și "Sf. Gheorghe" – construită în 1530;

Ruinele caselor mănăstirești – datând din sec. XVI – XVIII;

Turnul clopotniță – datând din sec. XIX;

Turnul lui Vasile Lupu – construit în 1641.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului” este construită în plan triconc, cu abside laterale, dar fără turle. Construită în stilul moldovenesc cristalizat în ultimul deceniu al domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), această biserică prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și de prezența pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor.

Biserica Mănăstirii Humor a fost împodobită peste tot, în exterior și în interior, cu picturi în frescă, ca și bisericile Voroneț, Moldovița, Arbore și Sucevița. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici.

Pictura interioară continuă tradițiile iconografice ale picturii murale din vremea lui Ștefan cel Mare, punându-se însă accent mai mult pe caracterul narativ al prezentării, ceea ce a dus la înmulțirea scenelor și registrelor. Pe cupola pronaosului este reprezentată Fecioara rugându-se, având la piept medalionul cu pruncul Iisus, iar pe pereții acestei încăperi sunt pictați îngeri, prooroci, evangheliști, cele șapte sinoade ecumenice, apoi sfinți, martiri și cuvioși.

Biserica Mănăstirii Humor se remarcă prin faptul că are mai multe tablouri votive. Pe peretele vestic al naosului este zugrăvit domnitorul Petru Rareș și familia sa în calitate de ctitori ai bisericii. Domnitorul are fața rotundă, barba scurtă, părul lung, iar pe cap poartă o coroană de aur cu mici ramuri. Lângă el se află Doamna Elena îmbrăcată în haine de brocart de aur pe fond verde și având pe cap aceeași coroană, iar între domnitor și soția sa se află unul dintre fiii domnești.

Toader Bubuiog a construit, odată cu biserica, și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare, potrivit obiceiului existent în acea epocă. Chiliile au fost reparate și reconstruite în secolul al XVIII-lea.

După desființarea mănăstirii în 1783, chiliile s-au ruinat aproape complet. În clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece.

În prezent, din aceste chilii nu mai există decât niște ruine pe latura de sud și de est. Ruinele caselor mănăstirești au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004. 171 170

În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu a împrejmuit biserica cu ziduri de piatră și a construit un turn masiv. Pe clădirea turnului se afla încastrată următoarea pisanie: "Acest turn l-a zidit și împodobit evlaviosul și de Hristos iubitorul domn Io Vasile Voievod, din mila lui Dumnezeu stăpân și domn al întregii țări în anul 7149" (1641).

Turnul avea un rol defensiv, în încăperile de la etaj putându-se refugia apărătorii complexului, împreună cu odoarele de preț ale mănăstirii. Scara care ducea la etaj putea fi distrusă pentru a-i împiedica pe invadatori să pătrundă în acele încăperi.

Turnul clopotniță a fost construit în secolul al XIX-lea pe latura de est a ansamblului. El este confecționat din lemn și are un etaj. La parter se află intrarea în ansamblul mănăstirii, iar la etaj este camera clopotelor.

Figura 1. 2. Mănăstirea Humor

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/humor11111.gif

Mănăstirea Moldovița

Mănăstirea Moldovița este una din vechile așezări călugărești, cu un important și glorios trecut istoric, străjuitoare de veacuri la hotarul Moldovei de nord, situată în comuna Vatra Moldoviței la o distanță de circa 15 km de comuna Vama.

Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiția amintind de existența ei încă din timpul voievozilor Mușatini, care au ocrotit-o.

Surse istorice și arheologice confirmă faptul că sub pașnica domnie a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), mănăstirea a fost sprijinită și înzestrată de ctitori, biserica sa dăinuind până la sfârșitul secolului al XV-lea când, din cauza unei masive alunecări de teren, s-a prăbușit.

Ruinele ei se văd și astăzi la circa 500 m distanță de actuala mănăstire.

Voievodul Petru Rareș, sprijinitor al Bisericii și ctitor de sfinte lăcașuri ca și tatăl său, Ștefan cel Mare și Sfânt, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița, a ales un loc puțin mai la vale față de de vechea biserică de pe timpul lui Alexandru cel Bun și a construit actuala biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând-o aceluiași hram „Buna Vestire”.

Tot atunci, Petru Rareș a împrejmuit mănăstirea cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei cetățui. Desigur că în incinta mănăstirii au existat și chilii, fundațiile acestora fiind încă vizibile în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuți, mare cărturar al vremurilor sale, a construit între anii 1610-1612 o „clișarniță” (casa egumenului) pentru uzul propriu, pentru păstrarea odoarelor Bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera spirituală a lui Petru Rareș.

În perioada 1954-1960 biserica mănăstirii a fost restaurată și înnoită: acoperișul a fost refăcut în întregime și i s-a mărit șarpanta pentru a se proteja mai bine pictura exterioară, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidenția silueta impunătoare, fundațiile și soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile și chiliile au fost refăcute.

Biserica Mănăstirii Moldovița, cu hramul „Buna Vestire”, continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldovenești, stil cristalizat în epoca lui Ștefan cel Mare. Ctitoria lui Petru Rareș aduce în plus dimensiunile mai mari, tendința de înălțare și de zveltețe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean, care pot fi sesizate aici, dovedesc că la construcție au participat și meșteri pietrari din Ardeal.

Biserica este construită în plan trilobat și are cinci compartimente distincte: pridvor, pronaos, gropniță, naos și sfântul altar).

Pridvorul este deschis, ca la Mănăstirea Humor, spre deosebire de cele construite în vremea lui Ștefan cel Mare, iar în locul ferestrelor de tip gotic de la Mănăstirea Probota apar doar ancadramentele lor, realizându-se astfel o comuniune între natură și sfântul lăcaș. Turla de deasupra naosului este construită pe două baze stelate suprapuse, fiind circulară în interior și octogonală în exterior. Bolta pronaosului este o calotă înălțată pe opt arcuri întretăiate, toată încăperea fiind iluminată de patru ferestre. Influența gotică se poate vedea mai ales la chenarele ușilor și ferestrelor, dar apar uneori și elemente renascentiste. Acoperișul bisericii este de șiță, cu pante repezi și streașină lată.

Pictura interioară, realizată la cinci ani după ridicarea bisericii, reprezintă, alături de pictura Mănăstirii Voroneț, un excepțional document artistic al epocii de strălucire spirituală din vremea celor două domnii ale lui Petru Rareș. Tendința de umanizare a figurilor divine și prezența simțămintelor profund omenești în multe din scenele ciclului evanghelic sunt trăsături proprii ale minunatelor fresce de la Moldovița, care și-au păstrat nealterate prospețimea și strălucirea culorilor.

Unul dintre punctele de atracție de la Mănăstirea Moldovița îl constituie pictura exterioară (al fresco), mai ales cea de pe peretele sudic al bisericii care s-a păstrat în condiții foarte bune. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influențe din goticul internațional și chiar din arta Renașterii. Cei mai mulți specialiști consideră că pictura de la Moldovița este realizată de zugravii coordonați de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rareș.

Numele pictorilor de la Mănăstirea Moldovița nu s-au păstrat, ceea ce se explică și prin faptul că cei mai mulți ucenici ai lui Toma de la Suceava erau călugări, care din smerenie nu și-au înscris numele pe pereții mănăstirii.

Mănăstirea Probota

Mănăstirea Probota (după denumirea veche Mănăstirea Pobrata) este construită în anul 1530 în satul Probota (care aparține în prezent de orașul Dolhasca din județul Suceava) de către domnitorul Petru Rareș. Biserica mănăstirii are hramul Sfântul Nicolae (sărbătorit în fiecare an pe 6 decembrie).

Această mănăstire a îndeplinit rolul de necropolă domnească a Moldovei (1522-1677), aici aflându-se mormintele domnitorilor Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Ștefan Rareș (1551-1552), al Doamnei Elena Rareș și ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei.

Mănăstirea Probota a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, și este formată din 6 obiective:

Biserica "Sf. Nicolae" – datând din 1530;

Clisiarnița – datând din 1530;

Ruinele caselor domnești – datând din 1530;

Ruinele clădirilor din incintă – datând din sec. XVI-XVII;

Turnurile de colț – datând din sec. XVI.

Biserica "Sf. Nicolae" este o capodoperă a arhitecturii medievale românești și se remarcă prin silueta elegantă, bogăția de forme și elemente arhitecturale, rafinamentul artistic, măiestria și complexitatea ornamentației, ca și prin strălucita execuție a picturilor care redă cu naturalețe și realism zbuciumul sufletesc al personajelor.

Biserica este construită din piatră brută, cu asize de câte trei rânduri de cărămidă, dispuse orizontal. Planul construcției este triconc, după tradiția bizantină.

Acoperișul bisericii este din șindrilă și a avut două boltituri mici la capete. Ulterior, acoperișul a fost înălțat, boltiturile au fost suprimate, acoperișul turlei a fost făcut țuguiat (anterior era boltit), iar deasupra altarului a fost înălțat tot un acoperiș țuguiat.

În interior, biserica este împărțită în cinci încăperi: pridvor, pronaos, încăperea mormintelor, naos și altar. Toate aceste încăperi (cu excepția altarului) sunt separate prin ziduri groase.

Picturile din interior datează din vremea domniei lui Petru Rareș, dar ele s-au păstrat originale doar în pridvor și pronaos.

Una dintre zonele cele mai interesante, în același timp, mai spectaculoase din punct de vedere al programului iconografic, este turla. În principiu, ea respectă tradiția deja instaurată în bisericile de secol XIV-XV din spațiul balcanic.

Temele întalnite în pictura de la Probota sunt: Pantocratorul – în centrul calotei, Trei registre cu Ierarhia Îngerească – Heruvimi, Serafimi și Tronuri, la baza calotei, Stăpâniri, Domnii și Puteri, între ferestre, Începătorii, Arhangheli și Îngeri sub ferestre.

În colțul de nord-vest al incintei mănăstirești se află clisiarnița care face corp comun cu turnul-clopotniță. Clisiarnița datează din 1530, fiind construită în aceeași perioadă cu biserica. Această clădire a fost considerată multă vreme a fi Casa domnească, deși înglobarea în același edificiu cu cel al clopotniței ar fi trebuit să indice o altă destinație. Clisiarnița are două niveluri, la fiecare etaj aflându-se câte două încăperi. La etajul de sus se ajunge pe o scară în formă de spirală. Ușile și ferestrele clădirii s-au degradat în timp.

În partea de sud a incintei au fost construite Casa Domnească și edificiile mănăstirești: trapeza, chiliile, cuhnea. Modul de organizare a incintei a fost astfel gândit încât funcțiunile strict sacre (ale bisericii, clopotniței și clisiarniței) să fie separate de viața curentă dintr-o mănăstire domnească din Moldova: locuință temporară pentru Domn, clădirile necesare obștii călugărești.

În urma cercetărilor arheologice efectuate în perioada 1996-2001 au fost identificate nouă construcții ruinate aflate în diverse stadii de conservare și datând din etape diferite.

Biserica este înconjurată de ziduri groase ca de cetate, care închid o incintă aproape pătrată cu laturile de aproximativ 90 m. Zidurile sunt construite din piatră de râu și au o înălțime de 6 m și o grosime de 1-1,10 m. Ele sunt prevăzute cu metereze și creneluri.

Zidul vestic este sprijinit la exterior de un contrafort amplasat aproximativ la jumătatea laturii. În zidul de pe latura sudică a fost construită o portiță secretă mică din lemn masiv. Aceasta se afla lângă chiliile mănăstirești.

Valoarea picturilor murale de la Probota a fost constatată de mulți specialiști în artă, concluzionându-se că "dacă arta în sine a zugravului e departe de a egala pe aceea a florentinului, nu știu dacă nu îl trece prin puterea sentimentului religios".

Biserica din Pătrăuți

Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți este o biserică ctitorită în anul 1487 de către domnitorul Ștefan cel Mare în satul Pătrăuți din comuna omonimă (județul Suceava). Ea este considerată a fi cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare ce se mai păstrează astăzi în forma ei originară.

Ansamblul bisericii "Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004. El este format din două obiective:

Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci” – construită în 1487

Clopotnița de lemn – datând din 1725

Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" este o construcție de plan triconc, cu turlă pe naos. Edificiul este din piatră brută, iar la pronaos straturile de piatră alternează cu șiruri de cărămizi. Acoperișul este din șindrilă, cu rupere în pantă.

Soclul bisericii este foarte puțin pronunțat. Absidele laterale și absida altarului sunt semicirculare în interior și poligonale în exterior. În exterior, cele trei abside sunt prevăzute cu firide alungite (câte cinci la absidele laterale, și șapte la absida altarului), deasupra cărora se află un rând de plăci pătrate de ceramică smălțuită de culoare verde și un rând de ocnițe. De asemenea, turla bisericii, care se sprijină pe o bază pătrată parțial îngropată în acoperișul edificiului, este decorată cu 12 firide, un rând de plăci smălțuite de culoare verde și un rând de ocnițe.

Ancadramentele și portalurile au profile gotice. Biserica este luminată prin nouă ferestre de formă dreptunghiulară, prevăzute cu baghete care se întretaie. Ferestrele sunt dispuse astfel: câte una în pereții longitudinali ai pronaosului, câte una în axele absidelor laterale și una în axa absidei altarului, plus încă patru în cele patru puncte cardinale ale turlei.

Interiorul bisericii este compartimentat în trei încăperi: pronaos, naos și altar. În interiorul lăcașului de cult se intră printr-o ușă dispusă în peretele vestic al pronaosului. Pronaosul are formă pătrată, fiind boltit cu o calotă sferică așezată pe patru arcuri în consolă și pandantivi. Acesta este separat de naos printr-un perete străpuns de o deschizătură dreptunghiulară prevăzută cu baghete care se întretaie. Naosul are formă dreptunghiulară. Altarul semicircular este încadrat de nișele proscomidiarului și diaconiconului.

Pictura exterioară de la Pătrăuți a fost descoperită în anii ’80 ai secolului al XX-lea. La inițiativa profesorului Vasile Drăguț s-au efectuat cercetări, în urma cărora s-a descoperit că biserica a fost pictată la exterior doar pe peretele de apus, în jurul portalului gotic de intrare în biserică. Pictura exterioară fusese acoperită ulterior de un strat de tencuială. Lucrările de restaurare efectuate atunci au dus la salvarea unor ample suprafețe de pictură exterioară.

Scena reprezentată pe peretele vestic al bisericii este "Judecata de Apoi". Această scenă prezintă lupta dintre îngeri și demoni la judecarea oamenilor. Balanța este mai grea către rai, cu toate că demonii încearcă să o încline către iad. Inițial, pictura exterioară a fost datată în secolul al XVI-lea, pereții exteriori ai mai multor biserici din Moldova fiind pictați în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Descoperirea picturii exterioare din vremea lui Ștefan cel Mare la biserica Mănăstirii Voroneț, precum și restaurările picturii interioare, au determinat datarea în secolul al XV-lea a picturii exterioare de la Pătrăuți, aceasta fiind considerată cea mai veche pictură bisericească exterioară din Moldova.

Pictura interioară este de o înaltă calitate artistică și datează din epoca lui Ștefan cel Mare. Aceasta se remarcă prin scene de o deosebită frumusețe, cu teme unice sau cu abordări extraordinare ale unor teme clasice, culoarea predominantă fiind ocru auriu, cunoscut sub numele de "galben de Pătrăuți". Printre picturile murale ce decorează pereții interiori se remarcă, prin măiestria compoziției și acuratețea desenului, tabloul votiv și "Cavalcada Sfintei Cruci" – o aluzie la luptele antiotomane din acea perioadă.

Clopotnița Bisericii "Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți a fost construită în anul 1725, odată cu refacerea mănăstirii de maici la începutul secolului al XVIII-lea. Clopotnița este o construcție din lemn cu un etaj, cu influențe din partea Maramureșului.

În interiorul clopotniței se mai păstrează o colecție de pietre funerare, precum și cruci de lemn foarte vechi, cu simboluri celtice, folosite pentru îngropăciune în Pătrăuți din cele mai vechi timpuri.

În curtea bisericii, la câțiva metri de peretele sudic, se mai află și o masă rotundă de piatră, pe care tradiția o atribuie tot perioadei de domnie a lui Ștefan cel Mare. Masa este formată din două mari lespezi de piatră, de fapt două semisfere imperfecte puse invers. În jurul acestei mese sunt dispuse mai multe pietre aidoma unor scaune. După unele ipoteze, această masă ar fi servit ca sursă de inspirație pentru ansamblul statuar Masa tăcerii realizat de sculptorul Constantin Brâncuși.

Figura 1. 5. Biserica din Pătrăuți

Sursa: http://cazareinbucovina.com/wp-content/uploads/2010/08/biserica-patrauti-10.jpg

Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore

Biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Arbore (cunoscută și ca Biserica Arbore, deși nu este singura biserică din localitate) este o biserică ortodoxă construită în anul 1502 în satul Arbore din comuna omonimă (județul Suceava) de către hatmanul Luca Arbore. Ea se remarcă prin pictura murală exterioară. Biserica Arbore are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (sărbătorit în fiecare an pe 29 august).

Ansamblul bisericii Arbore a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 și este format din două obiective:

Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan" – datând din 1502

Turnul clopotniță – datând din 1867

Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" are un plan asemănător cu al bisericii din Reuseni, prezentând multe elemente comune cu biserica Mănăstirii Dobrovăț, ambele construite de Ștefan cel Mare în anii 1503-1504. Ea a fost construită din piatră brută, iar la bolți s-a folosit cărămida.

Mănăstirea Arbore ere un plan dreptunghiular la exterior, fără turlă. Pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, silueta elegantă a construcției este accentuată prin prelungirea în exterior a zidurilor laterale spre vest (cu circa 2.5 metri) și unirea lor la partea superioară prin arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis, ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească.

Intrarea în biserică se face printr-un portal în stil gotic de pe peretele sudic, având un chenar în arc frânt cu muluri sprijinite direct pe soclu. Lăcașul de cult este luminat prin cinci ferestre de dimensiuni mici, cu ancadramente din piatră profilată.

În interior, biserica este împărțită în cele trei încăperi specifice cultului ortodox: pronaos, naos și altar. Pronaosul este dreptunghiular și are la partea superioară o calotă centrală sprijinită pe un sistem de arcuri etajate, patru longitudinale și patru transversale. Între pronaos și naos se află un zid gros de 1,60 m, străpuns de o ușă decorată cu baghete încrucișate.

Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" este renumită prin pictura murală în frescă, de însemnată valoare artistică, care împodobește atât interiorul, cât și exteriorul. Ea a fost deteriorată în urma campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova din 1538.

Pictura interioară a fost deteriorată în urma campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova din 1538 când edificiul a rămas fără acoperiș.

O mare parte a picturii interioare se vede însă suficient de clar. În pronaos se remarcă portretul Sfintei Macrina, figurile vii cu nimburi aurite și în relief și cu o vestimentație bogată ale participanților la Sinoadele ecumenice sau Cavalcada împăratului Constantin cel Mare, scenă aflată pe peretele vestic al pronaosului și care apare în iconografia moldovenească numai la Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți și are un puternic mesaj antiotoman de natură să dezvolte sentimentele patriotic ale credincioșilor.

Pictura exterioară a bisericii este de o rară valoare artistică. O parte a frescelor s-au deteriorat ca urmare a faptului că lăcașul de cult a fost descoperit o lungă perioadă de timp. Pictura murală nu s-a mai păstrat deloc pe peretele nordic și doar parțial pe absida altarului. Ea a rămas însă, cu unele deteriorări, pe fațada sudică și integral pe cea vestică.

Pictura exterioară cuprinde scene populate de numeroase personaje în continuă mișcare. Culorile vii, armonios îmbinate, degajă multă căldură. Artistul, cu o viziune nouă față de înaintași, reușește o sinteză îndrăzneață între elementele orientale și occidentale, bine integrată totuși în tradiție. Inovator, pictorul găsește unele soluții proprii de fluidizare a mișcării personajelor, evidente în scena Judecății de Apoi. Se observă și influențe ale picturii murale din tările catolice: apărătorul de moarte, Cristofor, zugrăvit cu pruncul Iisus pe umăr, printre sfinții martiri, în Cinul de pe absidă, este o imagine unică și neobișnuită pentru Moldova.

Hatmanul Luca Arbore și-a înzestrat biserica cu obiectele de cult necesare, dar și cu cărți religioase. O icoană pe lemn cu "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul", retușată în secolul al XIX-lea, pare a fi o donație a ctitorului. Pe lângă aceasta s-a mai păstrat un manuscris al "Faptelor Apostolilor" cu o însemnare în limba slavonă: „Cu bunăvoia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a făcut acest Praxiu apostolesc în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Bogdan Voievod, Domn al Țării Moldovei, prin porunca și cheltuiala robului lui Dumnezeu Luca Arbure pârcălabul Sucevei … l-a dat … celei din nou zidite biserici de la curtea sa de la Solca, unde este hramul Tăierii cinstitului cap al Înainte mergătorului și botezătorului Ioan, în anul 7015 (1507) luna mai 20".

Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava

Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” este o mănăstire ortodoxă din orașul Suceava, construită în perioada 1514-1522. Ea se află pe drumul spre Cetatea de Scaun a Sucevei. Biserica mănăstirii are hramurile Sfântul Gheorghe (sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie) și Sfântul Ioan cel Nou (sărbătorit în fiecare an pe 24 iunie).

Lăcașul a îndeplinit rolul de reședință mitropolitană a Moldovei (1522-1677), fiind în prezent reședință a arhiepiscopilor Sucevei și Rădăuților (din 1991). Aici se află moaștele Sf. Ioan cel Nou, aduse în anul 1589 de la Biserica Mirăuți (fosta catedrală mitropolitană a Moldovei).

Mănăstirea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 și este formată din 5 obiective:

Biserica „Sf. Gheorghe” – datând din 1514-1522

Clisiarnița – paraclis – datând din 1629

Stăreția – datând din secolul al XIX-lea

Corpul de chilii – datând din secolul al XIX-lea

Turnul clopotniță – datând din 1589

Biserica „Sf. Gheorghe” se asemănă prin planul treflat, proporții și trăsături arhitecturale cu Biserica Înălțarea Domnului de la Mănăstirea Neamț. Există și unele deosebiri față de biserica sus-menționată și anume:

dimensiunile bisericii sucevene sunt mai mari

înlăturarea gropniței (camera mormintelor) prin lărgirea spațiului naosului spre vest și est. Astfel naosul a fost lărgit spre vest până la zidul pronaosului, iar spre est până în fața altarului.

abside circulare

Aceasta este susținută de 9 contraforturi: două se află în colțurile exonartexului (pridvorului), două sprijină arcul median al pereților pronaosului, câte două încadrează cele două abside laterale și un picior de contrafort susține absida altarului. Edificiul este înconjurat de ocnițe dispuse sub cornișă astfel: un șir pe latura de vest și două șiruri de ocnițe egale ca dimensiuni pe celelalte trei laturi. Pe fețele absidelor se află firide alungite.

Picturile din interior datează din vremea domniei lui Ștefăniță Vodă (1517-1527). Pe pereții pridvorului și pronaosului sunt pictați sfinți prăznuiți de Biserica Ortodoxă (sinaxarul), precum și unele scene din istoria creștinismului (calendarul). Deasupra ușii de intrare în pronaos se află icoana Sfintei Fecioare Maria Glicofilusa. Pe peretele sudic al pronaosului se află imaginea unui ierarh cu camilafcă, pe care specialiștii l-au identificat a fi mitropolitul Teoctist al II-lea, care a sfințit biserica în 1522.

Pictura exterioară datează din vremea lui Petru Rareș (1534) și se aseamănă cu cea de la Humor și Moldovița. Din frescele exterioare păstrate se mai deslușesc doar câteva pe peretele de la sud, mai adăpostit de vânturi și ploi. Frescele păstrate pe latura sudică a bisericii sunt Acatistul Maicii Domnului, Asediul Constantinopolului, Parabola Fiului risipitor (patru scene), Arborele lui Iesei etc. Arborele este încadrat de o parte și de alta de către chipurile a câte șapte filozofi din antichitate ca Platon, Aristotel și alții.

Incinta mănăstirească a fost împrejmuită încă de la început de ziduri de piatră. Odată cu trecerea vremii, zidurile de incintă au fost înlăturate.

În zidul dinspre sud-vest al incintei au fost încastrate câteva pietre de mormânt cu inscripții în limba slavonă, care arată că în jurul bisericii mitropolitane au fost înmormântați unii demnitari moldoveni din vremurile de demult.

Turnul clopotniță a fost construit în anul 1589, prin strădania domnitorului Petru Șchiopul, după mutarea în Biserica "Sf. Gheorghe Nou" a moaștelor Sf. Ioan cel Nou. Pe peretele sudic al naosului bisericii se află o inscripție aurită cu următorul conținut: „În anul 7097 (=1589) iunie 24, a acoperit biserica Mitropoliei și a făcut și clopotnița și a adus și pe Sf. Ioan în Mitropolie.”

Clisiarnița-paraclis a fost construită între anii 1626-1629, în partea de nord-est a incintei mănăstirii. Ctitorul paraclisului este mitropolitul cărturar Anastasie Crimca. Clădirea avea rolul de paraclis de iarnă, fiind asemănătoare cu mica biserică din cimitirul Mănăstirii Dragomirna, ctitorită de același înalt ierarh.

Pe clădirea clisiarniței se află o pisanie în limba slavonă, parțial ștearsă. Cu greu se poate descifra din pisanie: „Această eclesiarniță a făcut-o arhiepiscopul kir Anastasie Crimcovici în zilele binecredinciosului Io Miron Barnovschi Voievod, domn al Țării Moldovei, în anul 7… ” Eclesiarnița are dimensiuni relativ mici: 13,65 m lungime, 6,15 m lățime și o înălțime până la streașină de 5,2 m.

Actualul corp de chilii datează din secolul al XIX-lea.

Clădirea stăreției a fost construită în perioada 1894-1896. Aici a funcționat o școală clericală din 1786 și apoi Institutul Teologic începând din 1826.

Figura 1. 7. Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou

Sursa: http://www.blogprinvizor.ro/wp-content/uploads/2011/04/biserica_Sfantul_Ioan_Suceava.jpg

CAPITOLUL 2. IDENTIFICAREA PRINCIPALELOR ATRACȚII TURISTICE DIN JUDEȚUL IAȘI

Atracția turistică, fiind considerată de unii sinonimă cu resursa turistică, exprimă cu precădere latura afectivă, cognitiv-estetică a diferitelor elemente din structura potențialului turistic, care produc impresii de o intensitate deosebit de uternică influențând, în mod direct, anumite segmente ale cererii turistice.

Localizare geografică și căi de acces

Din punct de vedere geografic, teritoriul județului Iași este situat în partea de nord–est a României și central – estică a Moldovei, între paralelele 46°50’ și 47°36’ latitudine nordică și între meridianele 26°33’ și 28°07’ longitudine estică.

Județul Iași are ca vecini județele: Botoșani la nord, Suceava la nord-vest, Neamț la vest și Vaslui la sud. Spre est, râul Prut formează granița dintre țara noastră și Republica Moldova.

Suprafața totală a județului Iași este de 5.475,58 km2, reprezentând 2,3% din teritoriul țării și 14,86 % din suprafața totală a Regiunii de Dezvoltare Nord-Est, din care: 69,45% suprafață agricolă, 17,82% suprafață cu păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră, 2,54% suprafață cu apă și bălți și 10,19% terenuri cu altă destinație. Este al 23-lea județ ca mărime din România.

Acces rutier. Județul Iași este străbătut de importante rute:

E 85: Ternopol (Ucraina) – Bacău – București – Veliko Tarnovo (Bulgaria)

E 583: Roman (E85) – Iași – Bălti (Republica Moldova)

DN 24: Tisita – Tecuci – Bârlad – Vaslui – Iași – Sculeni (granița cu Republica Moldova)

DN 28: Sabaoani – Iași – Albița (granița cu Republica Moldova)

Acces feroviar. Județul Iași este traversat de magistrala 600 (Făurei – Tecuci – Bârlad – Crâșna – Vaslui – Iași – Ungheni) si 606 (Iași – Târgu Frumos – Pașcani) a companiei naționale Căile Ferate Române. Municipiile Iași și Pașcani reprezintă importante noduri feroviare pentru regiunea Nord Est, asigurând legături cu celelalte centre urbane din regiune și din afara ei.

Acces aerian. La aproximativ 8 km de centrul municipiului Iași se află Aeroportul Internațional Iași ce realizează curse aeriene către și dinspre: Timișoara, București, Viena și Budapesta. În prezent, aeroportul este în faza de modernizare și extindere, cursele aeriene fiind active.

Nivelul de dezvoltare economică

Resursele subsolului ale județului sunt reprezentate de roci și materiale de construcții de interes local (calcare, gresii, argile, nisipuri, pietrișuri) și ape minerale cu valențe terapeutice și de consum.

Resursele solului- Condițiile oro-fito-climatice au determinat o desfășurare zonală și chiar o ușoară etajare a principalelor tipuri de soluri din județul Iași. Defrișarea, procesele erozionale au determinat degradarea, în diferite stadii, a solurilor și scăderea corespunzătoare a posibilităților de folosire a acestora.

Potrivit Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor, pe teritoriul județului Iași au fost identificate 7 clase de soluri, 17 tipuri de sol, cu separarea a peste 100 de subtipuri, divizate în numeroase categorii detaliate, care se deosebesc prin proprietățile lor, capacitatea productivă și măsurile de menținere și ridicare a fertilității.

Din suprafața agricolă cartată pedologic a județului, 20,68% aparține Protisolurilor, 52,89% Cernisolurilor, 13,35% Luvisolurilor, 0,04% Pelisolurilor, 2,41% Hidrisolurilor, 1,60% Salsodisolurilor și 9,03% Antrisolurilor.

Agricultura și industria alimentară- Bazată pe tradiție, agricultura este o ramură importantă a economiei la scară județeană, potențialul agro-pedologic reprezentând unul din principalele atuuri ale județului Iași.

Preocuparea în direcția dezvoltării agriculturii este din ce în ce mai evidentă, evidențiind simultan trei funcții importante ale agriculturii (care se împletesc și cu economia rurală neagricolă) – economică, de amenajare a teritoriului și de mediu (economică, rural-peisagistică și ecologică).

Poziția județului Iași la contactul a trei unități de relief diferite ca potențial agro-pedo-climatic permite o agricultură orientată atât spre producția agricolă vegetală, cât și spre producția agricolă animală.

Suprafața arabilă are un caracter dominant în județul Iași, relieful de podiș și câmpie fiind propice pentru acest tip de utilizare. Din păcate, gradul de fragmentare al exploatațiilor agricole rămâne ridicat, la nivelul județului numai 45% din suprafața agricolă fiind exploatată în regim asociativ.

În ceea ce privește activitatea economică în domeniul agricol, în județul Iași, producția vegetală are o importanță relativ însemnată în raport cu producția regională și națională. Astfel, producția de sfeclă de zahăr din județul Iași reprezintă 9,1% din cea națională, în timp ce alte culturi contribuie la nivel național astfel: cereale boabe 1,75%, leguminoase 3,53%, plante uleioase 2,21%, cartofi 3,08%, legume 4,18%, rădăcinoase 4,67% și pepeni verzi și galbeni 3,98%.

În județul Iași există 3 mari centre viti – vinicole cu denumire de origine controlată: Cotnari, Bohotin și Iași.

Asemănător cu producția agricolă vegetală, producția agricolă animală satisface nevoile de consum ale populației. O pondere însemnată o are producția de carne de porcine (pe locul 1), urmată de carnea de pasăre. Atât producția de lână, cât și cea de ouă au un trend descrescător .

Producția industrială- Cu excepția potențialului agricol și a materiei prime obținute din agricultură, județul Iași nu beneficiază de resurse naturale care să permită susținerea industriei pe baza materiilor prime locale. Industrializarea forțată a celor două municipii – Iași și Pașcani – din timpul regimului comunist a urmărit dezvoltarea unor unități industriale a căror activitate urmărea prelucrarea resurselor provenite din alte județe ale țării sau din importuri.

Trecerea de la o dezvoltare economică bazată pe industrializarea forțată, energointensivă, la una care să funcționeze după regulile economiei de piață, a fost bruscă, fără o pregătire prealabilă.

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

Analizând datele prezentate în tabelul de mai sus, reise faptul că numărul întreprinderilor active din judeul Iași a scăzut în 2013 față de 2009, cea mai mică valoare înregistrându-se in anul 2011 (13344).

Principalele companii din județul Iași

Compania Antibiotice Iași, înființată în anul 1955, este cel mai important producător român de medicamente generice. Portofoliul de peste 120 de medicamente acoperă o gamă largă de arii terapeutice, strategia de dezvoltare a produselor fiind concentrată astăzi pe medicamentele din clasele cardiovascular, antiinfecțioase, sistem nervos central și tract digestiv. Pe piața internă, compania „Antibiotice” se diferențiază ca principalul producător de medicamente antiinfecțioase și singurul producător de substanțe active obținute prin biosinteză (Nistatina).

S.C. Delphi Diesel Systems România SRL Iași este înființată în anul 2007 având ca activitate fabricarea de piese și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule. Este o societate cu capital integral străin, majoritatea produselor fiind livrate la export. Compania se află într-o continuă dezvoltare și extindere a capacității de producție, creând în acest mod noi locuri de muncă.

Iasicon este o companie din domeniul construcțiilor civile, cu capital integral privat, înființată în anul 1992, deținând certificate ISO și ARACO (2009). Pe lângă producția de prefabricate din beton și confecții metalice, compania desfășoară o activitate de restaurare, fiind prezentă în multe locații din circuitul turistic și în special de patrimoniu din Iași (Palatul Culturii, Teatrul Național, Muzeul Unirii).

Arcelor Mittal Tubular Products Iași S.A. este o companie metalurgică specializată pe producerea de țevi din oțel sudate. Acțiunile societății se tranzacționează pe piața RASDAQ.

În ceea ce privește evoluția numărului mediu de salariați în perioada 2008-2013, aceasta se remarcă printr-o scădere în 2009, la 153.500 persoane (față de 164.900 persoane în 2008, la începutul crizei), atingând un nivel minim în anul 2011 (134.600 persoane).

În luna august 2013, în județul Iași erau înregistrați un număr de 147.370 salariați, peste estimările oficiale ale începutului de an.

La nivel regional județul Iași ocupă locul 1 în ce privește ponderea numărului de întreprinderi 3,24% comparativ cu nivelul național – locul 8.

Din activitățile economice caracteristice, județului Iași este activ cu preponderență în industrie, comerț și construcții.

Populația județului

Populația înregistrată în județul Iași la nivelul anului 2014 este de 892.215, fiind, după București, al doilea județ ca număr de locuitori din România, cu o densitate a populației de 162,9 locuitori/km². Populația aproape s-a dublat în ultimii șaizeci de ani.

Din punct de vedere administrativ, judetul Iași are în componența sa 2 municipii: Iași și Pașcani, 3 orașe: Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei, 93 de comune și 418 sate.

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

Se observă ca cea mai mare populație se regăsește în Municipiul Iași, urmat de Municipiul Pașcani, ultimul loc în acest clasament revenindu-i orașului Podu Iloaiei cu o populație de 10.950.

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

În tabelul de mai sus este evidențiat faptul că populația județului Iași a cunoscut o creștere de la an la an în perioada 2010-2014. De asemenea, se vede o creștere semnificativă de la 2013 la 2014.

Tabelul 2.4. Populația județului Iași pe sexe (2010-2014)

Sursa: date prelucrate de pe http://statistici.insse.ro/shop/

În perioada 2010-2014 populația dominantă în județul Iași este cea feminină, deținând în fiecare an peste 50%. Separat, în perioada specificată, atât populația feminină cât și cea masculină crește.

Tabelul 2.5. Populația județului Iași după mediul de proveniență (2010-2014)

Sursa: date prelucrate de pe http://statistici.insse.ro/shop/

Conform datelor prelucrate mai sus, majoritatea populației județului Iași provine din mediul rural. Aceasta reprezintă 51,49% din intreaga populație în anul 2014.

Tabelul 2.6. Populația județului Iași pe grupe de vârstă (2010-2014)

Sursa: date prelucrate de pe http://statistici.insse.ro/shop/

Se observă faptul că cele mai multe persoane din județul Iași au vârsta cuprinsă între 15 și 59 de ani. Populația din grupa 0-14 ani este mai mare decât cea din grupa 60 de ani și peste în perioada 2010-2013, însă din anul 2014 se înregistrează o creștere a numărului de personae vârstnice, întrecându-l pe cel al minorilor.

În cazul grupelor 15-59 și 60 ani și peste, în anul 2014 s-au înregistrat valori maxime raportându-ne la intervalul analizat, pe când grupa 0-14 a avut cel mai mic procent comparativ cu anii anteriori.

2.4. Potențialul turistic natural

Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizico-geografice (relief, climă, floră faună, hodrografie), inclusiv caracteristici modificate sau amenajări ale acestora.

Relieful

Teritoriul județului Iași se integrează întru totul ansamblului Podișului Moldovei, cu o alcătuire geologică relativ simplă, cu o mobilitate tectonică redusă, cu structură și litologie destul de uniforme.

Morfologia reliefului județului pune în evidență prezența a două trepte mari: una înaltă, sub formă de masive deluroase și platouri, ușorm înclinate spre sud-est, cu altitudini medii de 300-350 m, în vest și sud, și alta mai joasă, cu aspect de câmpie colinară și altitudini medii de 100 -150 m, în nord și nord-est.

Altitudinile maxime, ce depășesc 500 m în nord – vestul județului, sunt puține și izolate (566 m în Dealul Holm, 555 m în Dealul Berezlogi și 580 m în Dealul Mare – Tudora, de la vest de Hârlău). În partea de sud și vest a județului, altitudinile maxime sunt de peste 400 m (486 m în Dealul Tansa, 450 m în Dealul Șanțurilor, 454 m în Dealul Runcu, 409 m în Dealul Tătăruși). În Câmpia Jijiei Inferioare cotele maxime ating doar 232 m în Dealul Turia, la nord – vest de Probota și 240 m în Dealul Dumbrava, la est de Cotnari.

Altitudinile minime se întâlnesc în lunca Prutului: 32 m la confluent Bahluiului cu Jijia și 28 m la confluența Jijiei cu Prutul.

Podișul Sucevei este situat în nord-vestul județului, între culoarul Moldovei și Câmpia Moldovei. Pe teritoriul județului Iași se desfășoară extremitatea sud-estică a Podișului Sucevei, reprezentată pe partea sudică a Dealului Mare – Hârlău și interfluviul Moldova – Siret (dealul Moțca), separate de valea largă a Siretului și mărginite spre vest de valea Moldovei.

Podișul Sucevei este reprezentat prin următoarele subdiviziuni:

Câmpia Moldovei reprezentată prin sectorul său sudic, Câmpia Jijia – Bahlui, ocupă aproape jumătate din teritoriul județului, suprapunându-se părții centrale și nord-estice a acestuia.

Spre vest, contactul cu regiunea înaltă de pe stânga Siretului se face prin intermediul unor abrupturi puternice, pe linia localităților Deleni, Hârlău, Buhalnița (Ceplenița), Cotnari, Balș, Băiceni (Cucuteni), Dădești (Tg. Frumos), Crivești (Strunga). Spre sud, cu Podișul Central Moldovenesc, intră în contact prin Coasta Iașilor, marcată de localitățile Strunga, Sinești, Voinești, Mogoșești, Bîrnova, Ciurea, Tomești. Spre est, limita este dată de râul Prut, iar spre nord depășește limitele județului.

Caracteristica subunității o constituie suprafața generală larg vălurată, situată cu 200 – 300 m mai jos decât partea superioară a ramie înconjurătoare. Altitudinile se desfășoară între valorile de 32 m – în zona șesului Prutului, și 240 m cota maximă, în Dealul Dumbrava Roșie, la Cotnari, în general predominând altitudini medii de 100 și 150 m.

Luncile au lățimi variabile: 4 – 7 km pentru Prut, 0,2 – 2,5 km pentru Jijia și Bahlui, și sunt alcătuite din depozite aluviale și aluvio – coluvio – proluviale, cu grosimi de 3 – 20 m, mai nisipoase în bază, cu lentil de prundișuri și argile nisipoase spre suprafață. Cele mai dezvoltate sunt șesurile Prutului, Jijiei, Bahluiului, Bahluețului, Miletinului.

Podișul Central Moldovenesc se situează în partea de sud a județului Iași.

Limitele sale sunt puse în evidență, spre nord, de Coasta Iașilor, care domină Câmpia Moldovei cu 200 – 300 m. Spre vest, limita urmează linia localităților Sagna – Stănița – Hândrești, iar spre est, valea Prutului. Și aici predomină platourile și culmile structurale cu altitudini de 350 – 450 m și cu interfluvii sculpturale mai joase (200 – 350 m) în sud și est.

Relieful este înalt și masiv, asemănător celui din vestul județului, datorită prezenței orizonturilor mai dure grezo-calcaroase. Predomină dealurile și platourile larg bombate, dispuse în cerc spre periferia nordică. Altitudinile celor mai multe interfluvii oscilează între 300 și 350 m, dar sunt si suprafețe ce depășesc 400m

Dealul Tansa 466 m, dealul Șanțurilor 450 m, dealul Suhuleț 449 m, dealul Crasnei 417m. Altitudinile cele mai coborâte din cursul inferior al văilor sunt în jur de 140 m, pe Bârladul superior și 30 m, în valea Prutului.

Clima

Județul Iași se află dominant sub influența directă a maselor de aer euro-asiatice și mai puțin a curenților nord-vestici, ceea ce generează un accentuat caracter de continentalism.

Temperatura aerului se caracterizează printr-o medie anuală de 9 grade C și o amplitudine anuală a mediilor lunare de 24-25 grade C.

Regimul termic în luna cea mai rece (ianuarie) cuprinde areale cu temperaturi de -3,3 grade C, iar ale lunii iulie de +21,4 grade C.

Cea mai mare temperatură înregistrată a fost de +40 grade C la Iași pe 27 iulie 1909, iar cea mai mică de -32,3 grade C la Podu Iloaiei pe 23 ianuarie 1963. La suparafața solului extremele termice au atins valori de + 66,6 grade C, la Iasi în luna iulie 1969 și de -34,6 grade C, la Podu Iloaiei în luna ianuarie 1963.

Umiditatea relativă a aerului are valori medii anuale de 70%, fiind mai coborată decât în celelalte regiuni ale țării.

În cea mai mare parte a anului precipitațiile cad sub formă de ploi, cu excepția intervalului cuprins între 23 noiembrie și 21 martie când se înregistreaza până la 42 de zile cu ninsoare. În sectoarele deluroase din vestul și sudul județului, cantitatea medie anuală de precipitații depăsșește 600 mm, în timp ce în Câmpia Moldovei coboară sub 500 mm.

Lunile cele mai bogate în precipitații sunt mai și iunie, uneori și iulie când se realizează până la 75 mm lunar. În perioada decembrie – martie cad 25÷35 mm lunar.

O caracteristică a climatului județului Iași sunt ploile torențiale din sezonul cald.

Lipsa precipitațiilor pe o perioadă mai mare de 10÷14 zile duce la instalarea secetei. Zonele predispuse secetelor repetate sau prelungite sunt: Podu Iloaiei – Vlădeni; Probota – Hîrlău; Tibana –Tibănești.

Vegetația

Diversitatea condițiilor pedo-climatice și oro-hidrografice ale județului Iași, au determinat instalarea unei vegetații foarte variate, cu elemente floristice bogate și de origini diferite, ca urmare a interferenței pe acest teritoriu a provinciei central-europene est- carpatice cu provincia ponto-sarmatică.

Vegetația naturală aparține zonei forestiere în vest și sud și zonei de silvostepă în nord-est, sud-est și extremitatea sudică. Limitele acestor zone sunt dificil de trasat, datorită tranzițiilor difuze, pătrunderii adânci a văilor în podiș și modificărilor antropice.

Zona forestieră este caracteristică sectoarelor înalte de podiș din vest și sud, fiind reprezentată prin păduri de foioase, ce aparțin etajului stejarului și gorunului, iar în părțile cele mai înalte, limitei inferioare a fagului.

Pădurile de fag (Fagus silvatica, Fagus taurica), pure sau în amestec, se întâlnesc în nord – vestul județului în Dealul Mare – Hîrlău, dealurile Moțcăi și în sud, pe platourile Poieni – Bîrnova, Cheia Domniței, Ipatele, Tansa. Aceste făgete acoperă culmi, platouri și versanți cu expuneri diferite, aflate de regulă la peste 350 – 400 m altitudine absolută, sub formă de areale relativ reduse. Însoțitorii obișnuiți cu care fagul formează arborete de amestec sunt reprezentați în principal de gorun, carpen și tei, la care se adaugă, cu o frecvență mai redusă, paltinul, arțarul, ulmul, frasinul, stejarul, teiul argintiu, scorușul, cireșul, etc. Arbuștii și flora ierboasă au o slabă dezvoltare în aceste păduri umbroase.

Zona de silvostepă este caracteristică Câmpiei Colinare, dar se întâlnește și în sectoarele mai joase ale podișului din sud (dealurile Prutului și depresiunea Negrești), unde climatul este de un continentalism mai accentuat, iar solurile sunt cernoziomice sau cenușii.

Vegetația stepică este formată din pajiști în care se întâlnesc asociații de colilie, negară , păiuș, pir, firuță cu bulb, bărboasă, pir gros, obsigă, peliniță, laptele câinelui, ș.a. Izolat, apar tufișuri de arbuști pitici ca porumbarul, migdalul pitic, vișinul pitic, trandafirul pitic, măcieșul, păducelul.

Vegetația specifică luncilor este formată din asociații de pir târâtor, iarba câmpului, firuță de câmp, păiuș, zâzanie, coada vulpii etc. Izolat, se întâlnesc pâlcuri de pădure (zăvoaie) formate mai ales din esențe moi: salcie, răchită, plop. În lunca Prutului se mai întâlnesc și păduri de esențe tari: stejar, ulm, frasin.

Fauna

Elementele faunistice ale județului Iași sunt strâns legate de specificul învelișului vegetal, putându-se deosebi o faună caracteristică pădurilor, silvostepei, stepei și luncilor, precum și o faună acvatică.

Fauna pădurilor, întâlnită în masivele forestiere din vest și sud, este reprezentată prin următoarele grupe și specii:

a) Mamiferele frecvent întâlnite sunt: căprioara, mistrețul cerbul carpatin, lupul, vulpea, iepurele, pisica sălbatică, veverița jderul, nevăstuica, pârșul, viezurele, dihorul, șoarecele scurmător șoarecele de pădure .

b) Păsările sunt foarte numeroase, dintre cele mai caracteristice fiind: ghionoaia, ciocănitoarea mare, ciocănitoarea de stejar, ciuful de pădure, huhurezul mic, cucuveaua, buha, șorecarul comun, gaia roșie, gaia neagră. Foarte comune sunt: pițigoiul, cinteza, sticletele, câneparul, botgrosul, mierla, ciocârlia de pădure, sfrânciocul etc.

c) Reptilele din zona forestieră au în general specii puține: vipera, șarpele de pădure, șarpele de alun, iar în poieni, șopârla.

d) Amfibiile sunt reprezentate de: broasca de pădure, broasca râioasă brună, brotăcelul, broasca roșie de pădure, tritonul, buhai de baltă.

Fauna silvostepei și stepei este mai săracă, fiind mult diminuată în urma expansiunii activităților umane.

a) Mamiferele cele mai reprezentative sunt din grupul rozătoarelor: popândăul, cățelul pământului, șoarecele de stepă, șoarecele de câmp, șobolanul de câmp, hârciogul, iepurele, iepurașul de vizuină, ultimul colonizat în 1905 la Cristești lângă Iași, de unde s- a răspândit repede în jur. Mai pot fi menționate de asemenea, dihorul, nevăstuica, bursucul (sau viezurele), vulpea, iar uneori, în apropierea zonelor forestiere, căprioara, mistrețul și chiar lupul.

b) Pasările caracteristice silvostepei și stepei sunt: prepelița,potârnichea, ciocârlia, fîsa de câmp, presura, sticletele, cinteza, graurul, turturica, guguștiucul, pupăza, cucul, câneparul, porumbelul, mărăcinarul, vrabia, rândunica, lăstunul, cioara. În pădurile de silvostepă de la Aroneanu și Cornești a fost colonizat fazanul .

Fauna luncilor nu se deosebește prea mult de cea din stepă. De remarcat este totuși prezența în lunca Prutului a câinelui enot și a vidrei, ultima fiind în prezent o raritate

Fauna acvatică are o distribuție sub formă de areale reduse, legate de apele stagnante sau curgătoare. Dintre mamiferele mai comune menționăm șobolanul de apă și chițcanul, iar cu mod de viață strict acvatic și destul de rar, vidra.

Păsările sunt numeroase și variate, multe prezentând interes cinegetic. Dintre cele mai frecvente menționăm: rața mare, rața mică, rața cârâitoare, rața sulițar, rața roșie, gâsca de vară, gârlița mare, gârlița mică.

Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică ce drenează perimetrul județului Iași, cu o densitate medie de 0,5 km/km2, este formată din bazinul mijlociu al râului Prut, care udă partea de E a județului, pe o distanță de 231 km, formând, totodată, și granița cu Republica Moldova, din cursul mijlociu al Siretului, care străbate extremitatea de NV pe direcție NNV-SSE, pe o lungime de 76 km. Cursul inferior al Jijiei, cu afluenții săi principali Bahlui, Miletin, Frasin, Bohotin s.a., este afluentul drept al Prutului.

Lacurile naturale sunt puține și de mică importanță, fiind întâlnite în luncile Prutului, Siretului, Jijiei (lacul Rotunda), în schimb abundă cele antropice (iazurile și helesteele), construite de-a lungul văilor, constituind adevărate salbe, cu scopuri piscicole, pentru irigații, de regularizare a debitelor râurilor și ca “supape” de atenuare a viiturilor etc. Județul Iași are peste 100 de iazuri si heleștee, cele mai importanrte fiind Bulbucani, Gropnița, Mălăești, Larga-Jijia (construite pe Jijioara, afluent drept al Jijiei), Gurguiata, Strâmbu, Căntaș, Ureche, Plopi (pe râul Gurguiata, afluent stâng al Bahluiului), Cucuteni (pe Pârâu Voinești, afluent drept al Bahluiului), Ciurbești (pe Valea Locii), Aroneanu (pe râul Ciric) s.a. Dintre lacurile de acumulare, cele mai mari sunt Podu Iloaiei cu o suprafață de 150 ha și Tansa (pe Bahlui), cu o suprafață de 352 ha.

Arii naturale protejate

Fânețele seculare Valea lui David (50 ha) comuna Lețcani

Aflată la 5 km. de orașul Iași, prezintă o pajiște multiseculară, cu rarități floristice pentru România ce se întinde pe o suprafață de 50 ha. Este situată în partea sudică a Câmpiei Moldovei, pe valea pârâului Valea lui David , la o altitudine de 80-100 m. Fânațul aparține regiunii de silvostepă din nordul Moldovei, cu pâlcuri de stejărete și gorunete, bogate în poieni, iazuri și terenuri mlăștinoase, unele din ele cu soluri salinizate.

Acest biotop natural prezintă numeroase alunecări de teren, formând un microrelief variat care în corelație cu factorii abiotici au dat posibilitatea instalării unui covor vegetal bogat in specii cu caracter pontic.Aici s-au identificat peste 500 de specii de plante superioare ca: amareala, bărbușoara, stânjenei de stepă, clopoțeii, varza tătărască, steluța cu flori albastre, patlagina, stânjenelul, măcrișul, migdalul pitic, însoțite de unele specii de Stipa. Deși, rezervație floristică, în acest mic parc natural se întâlnesc și o bogată și variată faună cum ar fi: lepidopterul, greierul împroșcător, vipera, șopârla.

Rezervația forestieră Pădurea Uricani m (68 ha) sat Uricani, comuna Miroslava

Rezervație forestieră, situată în regiunea dealurilor mijlocii din Podișul Moldovei, la cca 1 km sud de comuna Uricani și 8 km. de Iași reprezentând o zonă de agrement a orașului, la o altitudine de 140 m, pe versanții ușor înclinați unde se întinde o frumoasa pădure de „șleau de deal” cu specii de gorun și stejar pedunculat din care 68 ha. sunt ocrotite de lege.

Aceasta rezervație conține, pe lângă gorun și stejar pedunculat, care sunt speciile de bază ale pădurii, în proporții mai mici, carpenul, teiul, jugastrul, cireșul. Subarboretul, destul de rar, este compus din corn, sânger, păducel, cătină albă. Flora erbacee este constituită în principal din rogoz și lipitoare, specii indicatoare ale profilului de sol, bine structurate și intens humifere.

Rezervația forestieră Poieni–Cărbunăriei (9.2 ha) comuna Schitu Duca

Rezervație forestieră situată la aproximativ 1 km. de satul Poieni, pe DN Iași-Vaslui. Pădurea are o suprafață de 9.2 ha, fiind constituită în principal din specii de conifere, alcătuită din arbori cu vârsta de peste 100 de ani, cum ar fi: Pinus silvestris, Larix decidua, Picea excelsa. Rar se mai întâlnesc și specii de Fagus silvatica, Quercus petraea și Fraxinus excelsior. Arborii au un diametru cuprins între 70 și 120 m. și înălțimi de 30 de metri.

Rezervația floristică Poiana cu Schit (9,5 ha) comuna Grajduri

Situată pe DN Iași-Vaslui, rezervația are o suprafață de cca. 9,5 ha, fiind considerată cea mai mare poiană naturală cu compoziție tipică silvostepei Moldovei. Dintre speciile întâlnite aici se remarcă: Lilium martagon (LR), Capreolus capreolus, Streptopelia turt. Rezervația are un aspect deosebit și datorită prezenței a numeroase sculpturi în piatră realizate cu ocazia desfășurării unor tabere de sculptură, precum și prin prezența în zonă a ruinelor fostului schit de călugări Bârnova.

Făgetul Secular Humosu (73,3 ha) sat Humosu, comuna Sirețel

Rezervația forestieră Humosu, cu o suprafață de 73,3 ha. se află situată în partea de nord-est a masivului păduros Dealul Mare-Hârlău, între pâraiele Dracului la sud și Valea Largă la nord, afluenți ai Humosului din bazinul Bahluiului, pe suprafața comunei Deleni.

Rezervația este situată în regiunea de dealuri din nordul Moldovei, în etajul gorunetelor și al amestecurilor dintre acestea și fag, la o altitudine de 410-470 m., reprezentând un interesant codru secular de fag, instalat pe un sol brun-roșcat de pădure.

Stratul arborescent este reprezentat de fag dispus în două etaje: unul cu o longevitate de cca. 160 de ani, tulpinile având diametrul de 60 cm. și altul de 60 de ani cu tulpini mai subțiri de cca 25-30 cm. Izolat, mai întâlnim carpenul, frasinul si teiul argintiu. Stratul erbaceu este format din: pochivnic, colțișor, brebenei, alior, s.a.

Rezervația forestieră Pădurea Cotnari-Cătălina (7,6 ha) comuna Cotnari

Aflată pe raza comunei Cotnari, pe DN Iași-Hîrlău, rezervația este situată pe Dealul Cătălina, lângă Cetatea Dacică, având o suprafață de 7,6 ha. Alcătuită în principal din specii de făget secular cu arbori a căror vârstă este de 150–200 ani, cu exemplare de Fagus silvatica, Quercus petraea și un exemplar de Fagus taurica.

Rezervația paleontologică Băiceni (3,23ha) Sat Băiceni, comuna Cucuteni

Punctul fosilifer Băiceni este situate pe DJ Tg. Frumos-Băiceni; și drumul local Băiceni-rezervație, având o suprafață de cca. 3.23 ha. Fauna rezervației este formată din specii de moluște salmastre foarte bine conservate, caracteristice începutului perioadei Basarabiene (Sarmațian): Mactra pallasi Baily, Tapes gregarious pondero sus și Gibbula podolica insperata.

Acumularea Pârcovaci

Acumularea Pârcovaci este o arie naturală de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip acvatic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al orașului Hârlău. Aria naturală cu o suprafață de 50 hectare se află în partea nord-vestică a județului Iași pe râul Bahlui, în teritoriul nord-vestic al satului Pârcovaci.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 și reprezintă un lac arificial de acumulare (amenajat ca sursă de alimentarea cu apă a orașului Hârlău) pe râul Bahlui, cu scop de protecție pentru mai multe specii din ihtiofauna zonei, printre care: păstrăv, clean, scobar, crap, novac, sânger sau caras.

Alte rezervații acvatice

Cea mai mare zona de importanță avifaunistică declarată se află la Vlădeni, cu o suprafață totală de 8014,8 ha. Alte rezervații acvatice sunt: Râul Prut, Cotul Bran, Cotul Slăgeni, Prutețul Bălătău, Teiva-Vișina, Chirița, multe dintre ele fiind propuse ca situri Natura 2000 pentru protejarea speciilor de păsări.

2.5. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creației umani din punct de vedere cultural-istoric și tehnico-economic, reunește resursele turistice materiale (obiective istorice, religioase, culturale, sportive, etnografice etc.) li activitățile și manifestările antropice cu funcție turistică.

Județul Iași este foarte des caracterizat de către specialiști ca fiind „Județul muzeu al României”. Resursele turistice sunt de o varietate importantă, dispersate pe întreg teritoriul județului, însă sunt concentrate, în mare parte, în municipiul Iași. Acest lucru se datorează atât importanței pe care acesta a avut-o de-a lungul timpului cât și structurii demografice- la ora actuală peste jumătate din populație se află în aria de influență a zonei metropolitane Iași.

Turismul cultural-istoric și educațional reprezintă cea mai mare pondere din activitatea turistică a județului Iași.

Complexul Muzeal Moldova

Palatul Culturii, recunoscut ca efigie a orașului Iași, a fost construit în still neogotic și a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului în arhitectura oficială. Deși nu este construit peste temelii antice, după cum se presupunea la începutul secolului al XX-lea, Palatul se înalță, în parte, peste ruinele curților domnești medievale, menționate documentar în 1434.

Au fost folosite, parțial, și temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refăcut de Mihail Sturza (1841-1843) și demantelat în 1904. De la această construcție a moștenit Palatul legenda celor 365 camere, corespunzătoare zilelor anului. Edificiul, ridicat între 1906-1925, este creația cea mai însemnată a arhitectului român I.D. Berindei, format la școala pariziană.

Clădirea a fost dotată cu facilități ultramoderne pentru epoca respectivă, cum ar fi iluminatul electric, încalzitul (pneumatic), ventilațiile, termostatele, aspiratoarele, care porneau toate de la subsol, unde se afla centrala mașinilor.

Edificiul, inaugurat pe 11 octombrie 1925 a servit drept Palat Administrativ și de Justiție până în 1955 când a fost destinat găzduirii unora din cele mai de seamă instituții culturale ale orașului Iași, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Național Muzeal Moldova Iași.

Palatul cuprinde patru muzee de renume:

Muzeul de Istorie a Moldovei

Muzeul de Istorie a Moldovei a moștenit patrimoniul și tradițiile a două muzee mai vechi ce au funcționat la Iași din al doilea deceniu al secolului trecut, Muzeul de Antichități și Muzeul Municipal. Din anul 1954, Muzeul a primit spațiu în aripa vestică a Palatului Culturii, la parter.

În prezent, acesta este muzeu de rang național, dispunând de un patrimoniu variat, care permite reprezentarea tuturor epocilor istorice raportate la întreg spațiul carpato-danubiano-pontic și european. A fost conceput ca muzeu pilot, experiența sa stând la baza înființării celorlalte muzee de istorie din Moldova.

Patrimoniul muzeului numără în prezent peste 30.000 de piese, multe de valoare exceptională, ilustrative pentru viața comunităților umane care au trăit în spațiul est-carpatic începând din paleolitic.

Muzeul Stiiței și Tehnicii „Ștefan Procopiu”

În saloanele de la parterul Palatului Culturii din Iași, pe latura de răsărit a clădirii, își etalează cu justificată mândrie patrimoniul deosebit de valoros Muzeul Stiinței și Tehnicii „Ștefan Procopiu”.

Nucleului Muzeului s-a constituit încă din 1955, din inițiativa unui inimos grup de profesori și ingineri ieșeni, printre care se enumeră acad. Cristofor Simionescu, ing. Marcel Itcovici și prof. univ. dr. Ioan Curievici, care s-au interesat îndeaproape de soarta Muzeului, căutând și depistând noi surse de îmbogatire a patrimoniului, de sporire a colecțiilor de mare valoare științifică și documentară.

Prima secție a Muzeului a fost „Energetica”, deschisă la 1 martie 1961 și reorganizată în anul 1980. Ea prezintă astăzi publicului vizitator, principalele forme de energie utilizate de umanitate de-a lungul timpului si marchează prin panouri grafice și exponate originale contribuții de excepție ale unor personalități românești și mondiale la dezvoltarea domeniului energetic.

Un moment important în evoluția Muzeului l-a constituit organizarea și deschiderea în februarie 1966 a secției „Înregistrarea și redarea sunetului”. Constituind o colecție unică în țară, această secție prezintă în mod cronologic evoluția înregistrării și redării sunetului, de la cilindrul cu știfturi la banda magnetică.

De-a lungul anilor, rod al eforturilor de investigație științifică depuse de colectivul de specialiști ai Muzeului, dar și de depistare și achiziționare de patrimoniu, s-au deschis noi secții muzeale precum: „Telecomunicații” (1984), Muzeul Memorial „Poni-Cernătescu” (1991), „Mineralogie-Cristalografie” (1997) si "Computere" (2004).

Muzeul de Artă

Înființat în 1860, muzeul a funcționat la început în cadrul Academiei Mihăilene. Din 1957, mutat în sediul Palatului Culturii, devine secție a Complexului muzeal din Iași. Muzeul deține o valoroasă colecție de artă românească și universală. În Galeria de artă universală picturile sunt grupate pe școli naționale: italiană și spaniolă, flamandă și olandeză, franceză, germană, austriacă și rusă. Sunt prezentate lucrări atribuite lui Van Dyck, Murillo, Veronese, Poussin, Cranach sau unor discipoli ai acestora. În Galeria de artă românească, operele școlii naționale sunt expuse cronologic, începând de la șfârșitul secolului al XVIII-lea pana astăzi. Expoziția reuneste lucrări ale unor clasici români: Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Ioan Andreescu și alții.

Muzeul Etnografic al Moldovei

Muzeul a fost înființat inițial pe lângă Catedra de etnografie a Universității din Iași, de către Ion Chelcea. Majoritatea exponatelor sunt vechi, vârsta lor depășind adesea 100 de ani. Din anul 1954 muzeul este mutat în Palatul Culturii. În sălile muzeului sunt prezentate ocupațiile tradiționale de bază: agricultura, viticultura, creșterea animalelor, precum și ocupațiile secundare ca: vânătoarea, pescuitul și creșterea albinelor. Colecția de instalații populare din lemn (pive și vâltori pentru prelucrat sumane, prese de ulei etc.) este cea mai veche colecție cu acest profil din țară. La etajul al doilea expoziția continuă cu sălile rezervate prelucrării lemnului, ceramicii populare (în curs de amenajare) și meșteșugului țesutului.

De un interes deosebit sunt cele două interioare de locuințe țărănești, din zonele Rădăuți și Iași, precum și Sala datinilor și obiceiurilor de Anul Nou, purtând numele etnologului Petru Caraman. Circuitul muzeului se termină la etajul I cu colecțiile de scoarțe și costume populare din diverse zone ale Moldovei.

Complexul are în subordine și obiective muzeistice de pe teritoriul orașului Iași și, respectiv, al județului. Acestea sunt:

Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu”

Muzeul este găzduit într-o construcție monument de arhitectură, construită în stil neoclasic, a cărei istorie începe în anii 1807-1808, pe când se afla în proprietatea familiei Hermeziu. În 1817, Ilie Kogălniceanu, tatăl viitorului om politic Mihail Kogălniceanu, a cumpărat proprietatea. Aceasta este casa în care s-a născut și a locuit Mihail Kogălniceanu împreuna cu familia, pe parcursul întregii vieți (1817-1891).

În cursul celui de-al doilea Război mondial, casa a fost considerabil avariată, fiind apoi restaurată. În 1970 intră în patrimoniul Muzeului de Istorie a Moldovei, care a organizat în acest spațiu un muzeu memorial care ilustrează viața uneia din cele mai marcante personalități din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Muzeul Unirii

Muzeul Unirii cuprinde un valoros patrimoniu de istorie modernă. Clădirea muzeului constituie ea însăși, primul și cel mai important exponat de muzeu. Chiar golit de orice mobilier, edificiul constituie un punct de atracție. Pledează în acest sens vechimea construcției, stilul arhitectonic, așezarea în peisajul urban și cu precădere destinul istoric de excepție, casa fiind reședința domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a regelui Ferdinand.

Construită la inceputul secolului al XIX-lea in stil neoclasic, casa trece, de-a lungul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, în proprietatea mai multor familii boierești cunoscute din Moldova: Catargi, Paladi, Cantacuzino – Pașcanu, Ghica.

Între 1859-1862, palatul este închiriat pentru a servi drept locuință domnitorului Principatelor – Unite, Alexandru Ioan Cuza. Cei patru ani au fost suficienți pentru ca edificiul să rămană în memoria colectivă sub numele de "Palatul Cuza”.

În timpul primului război mondial, când Bucureștiul este ocupat de trupele germane, regele Ferdinand Întregitorul și-a stabilit aici cartierul general.

Din anul 1937, edificiul ajunge în posesia statului, este declarat monument istoric și se amenajează la etajul casei, la îndemnul lui Nicolae Iorga, muzeul "Palatul Cuza-vodă”.Sub actuala denumire, Muzeul Unirii, deschis la 24 ianuarie 1959, recent restaurat și reamenajat cuprinde colecții importante privind istoria Unirii Principatelor Romane.

Muzeul „Poni-Cernătescu“

Inaugurat oficial în anul 1991, Muzeul Memorial „Poni – Cernătescu” este constituit pe baza donațiilor din anul 1971 ale profesoarei Margareta Poni, fiica savantului, dar și prin cele ale moștenitoarei familiei, profesoara Florica Mageru, fiica lui Alexandru Poni, care oferă, în anul 1973, Complexului Muzeal „Moldova” Iași o serie de obiecte de mobilier, cărți, documente, fotografii, eșantioane de minerale, corespondență, lucrări științifice, partituri muzicale ș.a.

Muzeul urmărește cunoașterea, conservarea și valorificarea patrimoniului său cultural – mobil și imobil, în scopul păstrării și promovării creației științifice a savanților Petru Poni și Radu Cernătescu.

Casa a fost construită în anul 1839, de către mitropolitul Veniamin Costachi în ea locuind, începând din 1880, profesorul Petru Poni și familia sa.

Palatul Memorial „Al. I. Cuza“ Ruginoasa

Palatul, care astăzi adăpostește muzeul memorial "Al. I. Cuza", a fost construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea, de vistiernicul Săndulache Sturdza. Lucrările au fost finalizate în 1855. Clădirea, care păstrează și astăzi caracteristicile stilului neogotic, inspirat de romantismul german, este de formă pătrată, cu un etaj, fiecare din cele patru fațade având aceleași elemente: peroane largi, balcoane sprijinite pe lespezi de piatră.

Distrus în timpul celui de-al doilea război mondial, palatul și-a recăpătat strălucirea arhitecturală și farmecul specific după anul 1978, cand a fost restaurat. În anul 1982, aici s-a deschis muzeul memorial "Al. I. Cuza".

Muzeul Arheologic de sit din Cucuteni

Construcție in sit, de protecție a unui mormânt princiar din secolele IV – III a. Chr., adăpostește și elemente de istorie locală, precum și vitrine cu piese de arheologie originale datând din perioada culturii cucuteniene.

Situată în marginea de nord a satului Cucuteni, pe dealul Gosan, în punctul La pietrărie, necropola tumulară daco-getică prezintă opt tumuli (movile funerare). Trei dintre acestea au fost cercetate sistematic de către arheologi, cea mai mare dintre ele (movila nr. 2, cu inălțimea de 3,30 m și diametrul de 35 m) fiind protejată de o construcție specială ridicată în 1984, cu prilejul centenarului descoperirii culturii Cucuteni.

Muzeul Viei si Vinului din Hârlău

Muzeul Viei și Vinului din Hârlău este structurat pe câteva coordonate etnologice fundamentale, menite să ofere câteva repere din cultura vieții tradiționale românești, din zona Hârlăului.

Prin expoziția sa de obiecte etnografice și tehnică populară, precum și prin concepția de prezentare, muzeul reușește să prezinte publicului, imaginea unui muzeu viu și mereu tânăr, unde tradiția populară din zona Hârlău există și se transmite prin viu grai.

Urmarind astfel ideea de viață și continuitate, primele trei săli ale muzeului surprind prezența vinului în cadrul celor trei mari momente de trecere din existența omului: nașterea cu botezul, nunta și moartea cu înmormântarea. Astfel sunt prezentate obiecte originare, alături de sugerarea unor obiceiuri și credințe – practici mitico-magice specfice acestor momente.

Trecând mai departe prin muzeu, vizitatorii au ocazia de a se "odihni" la răscruce de drumuri, in hanul sau ratoșul, locul unde se intâlneau, cel mai adesea, drumeții de altă dată.

Muzeul reușește astfel să readucă in discuție vechiul "drum al vinului": din cramă în pivniță, din pivniță în piață, târg, iarmaroc sau chiar peste hotarele țarii. Călătoria este completată prin prezentarea mijloacelor de transport și de păstrare a vinului.

Muzeul Literaturii Române

Muzeul Literaturii Române, cu sediul la Casa Pogor, administrează 11 muzee și case memoriale precum:

Muzeul „Ion Creangă” (Bojdeuca)

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iași, primul muzeu memorial literar din România (inaugurat la 15 aprilie 1918), este unul din cele 11 filiale literare din cadrul Muzeului Literaturii Române Iași. Căsuța l-a găzduit pe Ion Creangă, începând din vara anului 1872, după ce fusese răspopit și nevoit să părăsească locuința din incinta Mănăstirii Golia. Humuleșteanul s-a mutat aici, având-o ca vecină pe Ecaterina Vartic, cea care avea să-l îngrijească până la sfârșitul vieții. Toate Poveștile și Amintirile din copilărie au fost scrise în căsuța botezată de scriitor „bojdeucă”. În vara și toamna anului 1876, Mihai Eminescu a locuit aici drept chiriaș al lui Creangă.

Muzeul „Vasile Alecsandri”

Deschisă publicului în 1928, sub egida Academiei Române, casa de la Mircești a lui Vasile Alecsandri a devenit muzeu memorial în anul 1957 și a fost reorganizată în 1987, și restaurată în anii 1991-1992, 1998. Expoziția permanentă cuprinde fotografii, tablouri, manuscrise, reviste, cărți rare, obiecte diverse ce se constituie într-un sugestiv drum al vieții și operei lui Alecsandri.

Muzeul „Sfântul Ierarh Dosoftei”

Construită, conform unor atestări documentare, în timpul domniei lui Antonie Ruset, între anii 1677-1679, clădirea, care adăpostește secția de literatură veche, a fost sediul celei de a doua tiparnițe din Iași, în perioada 1679-1686. În această clădire a fost organizată, în 1970, o expoziție reprezentativă pentru literatura română veche. Cu prilejul canonizării Mitropolitului Dosoftei (2005), numele muzeului a devenit „Sfântul Ierarh Dosoftei – Mitropolitul”.

Muzeul „Mihai Codreanu”

Deschisă publicului în 1970, casa-muzeu în care a locuit Mihai Codreanu, a fost construită în anul 1934, pe un teren donat sonetistului de Primăria Iași ca o recunoaștere a admirabilei sale activități. Casa se păstrează aproape în întregime așa cum arăta în timpul vieții poetului, cu toate valorile artistice, cu biblioteca, biroul de lucru, sufrageria, dormitorul și toate celelalte anexe.

Muzeul „Vasile Pogor”

În inima Iașului se află „casa cu ferestre luminate”, în saloanele căreia își dădeau întâlnire câteva dintre personalitățile care au marcat istoria României moderne: Maiorescu, Alecsandri, Xenopol, Conta, Caragiale, Eminescu, Slavici, Creangă și mulți alții. Pe atunci această casă aparținea lui Vasile Pogor, unul dintre fondatorii celebrei societăți literare „Junimea”, și a găzduit nenumărate ședințe junimiste.

Muzeul a beneficiat, prin grija Ministerului Culturii și Cultelor, a Consiliului Județean și a Primăriei Iași, de lucrări de restaurare în perioada 1994-2006. Expoziția permanentă, reorganizată și inaugurată la 13 octombrie 2006, reunește aspecte de istorie literară parcurgând, pe etape, o perioadă de circa 150 de ani.

Muzeul „Otilia Cazimir”

Casa în care a locuit și a creat Otilia Cazimir a devenit muzeu memorial în 1972. Biroul la care scria Otilia Cazimir este plin de manuscrise. Călimara, ochelarii și alte obiecte personale par că o așteaptă. Biblioteca abundă în cărți cu dedicații. Portrete ale sale sau peisaje din zona Bucșinescu, realizate de pictori din școala ieșeană, precum Victor Mihăilescu-Craiu, Nicolae Constantin ș.a. dau măsura prețuirii de care se bucura Otilia Cazimir în rândul artiștilor plastici.

Muzeul „Mihail Sadoveanu”

În data de 6 noiembrie 1980, casa de la Copou cunoaște momentul sărbătoresc al inaugurării sale ca Muzeu Memorial „Mihail Sadoveanu”. Sunt prezenți la festivitate: fiica scriitorului, Profira Sadoveanu, soția scriitorului, Valeria Sadoveanu, I.P.S. Teoctist, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, scriitori și oameni de cultură, oficialități din Iași, un numeros public. Gazde sunt muzeografii Muzeului Literaturii Române din Iași, cei care, cu efort și stăruință, au dat clădirii destinația și înfățișarea de astăzi.

Muzeul „George Topîrceanu”

Micuța, discreta, aproape misterioasa casă a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și a aparținut poetului Demostene Botez. Aici a fost instalat și sediul revistei „Însemnări literare”, la 8 ianuarie 1919, din care făceau parte: M. Sadoveanu, G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu și Demostene Botez. Memorialul a fost inaugurat la 22 iunie 1985, cu un an înaintea centenarului nașterii poetului (centenar UNESCO).

Muzeul „Mihai Eminescu”

Clădirea din Parcul de Cultură Copou a fost inaugurată în anul 1989 ca un omagiu adus poetului la Centenarul morții sale și este, după părerea specialiștilor în domeniu din România, a zecilor de mii de vizitatori din țară și de peste hotare, un adevărat monument de arhitectură capabil să evoce prin sine însuși dimensiunile creației eminesciene. Un punct de maxim interes pentru public îl constituie expoziția de fotocopii după Caietele eminesciene, aflate în manuscris la Academia Română din 1902.

Muzeul „Nicolae Gane”

Casa „N. Gane” funcționează cu două secțiuni: Muzeul „N. Gane” și Muzeul Administrației Publice a orașului Iași. Integrarea, parțială, a casei scriitorului N. Gane în circuitul cultural muzeal s-a realizat la 13 octombrie 1993.

În perspectivă, Muzeul Literaturii Române din Iași preconizează ca în Casa „N. Gane” să fie concretizate două proiecte culturale de referință pentru specificul Iașului: Centrul de muzeologie literară și Muzeul instrumentelor de scris.

Muzeul „Constantin Negruzzi”

Casa, inaugurată ca muzeu la 7 octombrie 1995, i-a avut ca oaspeți, de-a lungul timpului, pe Mihalache Sturdza, Al.I. Cuza, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, P.P. Carp, majoritatea scriitorilor junimiști și reputați actori ai Teatrului Național ieșean, muzicieni ca Eduard Caudella, în prezența căruia cei doi frați, Leon și Iacob, cântau la pian și flaut. Muzeul Literaturii Române din Iași a restaurat casa în anii 1993-1995, reconstituind muzeografic viața și activitatea acestei familii de cărturari. Muzeul a fost nominalizat între altele 65 din întreaga Europă, de către Fundația EMYA din Bristol pentru Premiul Muzeului European al anului 1996.

Monumente de artă religioasă

Biserica Trei Ierarhi

Biserica Trei Ierarhi, 1638-1639, ctitorie a lui Vasile Lupu. A devenit celebră prin extraordinara dantelărie în piatră care îi împodobește fațadele, în peste 30 de registre de motive decorative.

Aici elementele de arhitectură accidentală (gotică, renascentistă) se combină cu cele orientale, de inspirație armeană, georgiană, persană, arabă sau otomană, într-o concepție cu totul îndrăzneață, al cărei rezultat este totuși un ansamblu armonios.

În interiorul bisericii sunt înhumate mai multe personalități de rang domnesc: Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1866), Dimitrie Cantemir, Tudosca- soția lui Vasile Lupu și Ștefan Vodă, fiul lor.

Catedrala Mitropolitană Iași

Ideea înălțării unei biserici mai mari, monumentale, la Iași, aparține Mitropolitului Veniamin Costachi. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, privind lucrările de proiectare și construire a noii biserici, este actul de naștere al Catedralei mitropolitane.

S-a lucrat mai întâi între anii 1833 și 1839, după planurile arhitecților Freywald și Bucher, însă datorită căderii bolții centrale, biserica rămâne în ruină până în anul 1880. Mitropolitul Iosif Naniescu pune a doua piatră de temelie și, cu sprijinul autorităților statului, lucrările se vor încheia în anul 1887.

Arhitectul Alexandru Orascu, rectorul Universității București, va reface proiectul măreței biserici, renunțând la imensa cupola centrală, iar pictura va fi realizată de maestrul Gheorghe Tătărașcu. Sfințirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment național, la ceremonie luând parte și regele Carol I.

Catedrala ieșeană este o clădire monumentală, de plan dreptunghiular, marcat la colțuri de patru turle decrosate. Stilul arhitectonic este inspirat din forme târzii ale Renașterii italiene. Elementele decorative, atât în interior, cât și în exterior, sunt dominate de baroc. Din anul 1889 a fost adusă, de la biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaștele Cuvioasei Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei.

Mămăstirea Golia

Mămăstirea Golia (1652-1660) ctitorie a domnitorului Vasile Lupu și apoi refăcută de fiul său Ștefăniță; impresionează prin proporționalitate, dar și prin elementele arhitecturale ce denotă influența renascentistă, venită prin intermediul constructorilor italieni. Privită din exterior are un aer de fortăreață medievală, de o mare sobrietate.

Mănăstirea Galata

Mănăstirea Galata a fost ctitorită de domnitorul Petru Șchiopu, iar Biserica a fost sfințită în 1584. Numele îi vine de la cartierul cu același nume din Constantinopole (Istanbulul de astazi), acolo unde domnitorii moldoveni găseau găzduire când mergeau la Înalta Poartă. Ca și alte mănăstiri din zona Moldovei, Galata are un zid înconjurător cu un turn-clopotniță. De altfel, Biserica mănăstirii a fost un model pentru Biserica Aroneanu (1594), Biserica Mănăstirii Dragomirna (1608-1609), Biserica Mănăstirii Trei Ierarhi (1639).

Mănăstirea Cetățuia

Mănăstirea Cetățuia a fost ctitorită de domnitorul Gheorghe Duca, pe una din moșiile sale, cu o suprafață de circa 45 ha teren cu vii, livezi și prisaci, pe dealul și valea Cetățuia. Zidirea a început în anul 1669 și s-a finalizat în 1672.

Biserica mănăstirii, reprezentând o copie simplificată a Bisericii Sf. Trei Ierarhi, este specifică arhitecturii religioase din Moldova secolului al XVII-lea, fiind totuși o sinteză originală a unor elemente arhitectonice disparate. Casa domnească, biserica și sala gotică au fost pictate de frații aromâni Mihai, Dima și Gheorghe, ajutați de câțiva meșteri localnici. După mai bine de 300 de ani, o parte din compoziții și portrete, deosebite ca formă și colorit, demonstrează talentul meșterilor zugravi.

Mănăstirea Dobrovăț

Mănăstirea Dobrovăț, ridicată de Ștefan cel Mare între anii 1503-1504, cu pictura interioara ce datează din timpul lui Petru Rareș. În biserică se află din 1513 mormântul doamnei Nastasia, soția lui Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare. Este ultima din ansamblul monahal ctitorit de către domnitor.

Biserica Sfântul Gheorghe

Situată în incinta ansamblului mitropolitan, "vechea Mitropolie" a fost zidită între anii 1761-1769, având drept ctitor pe mitropolitul Moldovei Gavriil Calimachi, mai întâi mitropolit al Tesalonicului, între 1745-1760. După sfințire, biserica a devenit "Mitropolia cea nouă" și, timp de mai bine de un secol, a fost catedrala în care erau hirotoniți ierarhii Moldovei și în care se desfășurau marile ceremonii bisericești.

Mozaicul bizantin realizat între anii 1999-2000 în pridvorul deschis al bisericii de către echipa meșterului Virgil Moraru reprezintă patru scene din Paradis și evenimentul aducerii moaștelor Sf. Apostol Andrei la Iași, în octombrie 1996.

Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc”

Biserica "Sf. Nicolae Domnesc", construită între 1491-1492 de Ștefan cel Mare și refacută la sfârșitul secolului al XIX- lea, este cel mai vechi edificiu religios din Iași care s-a păstrat până astăzi. Fiind situată în imediata vecinătate a vechii Curți domnești și pentru faptul că aici au fost unși în domnie, cu sfântul și marele Mir, aproape toți domnii Moldovei, de la Despot vodă până la Alexandru Ioan Cuza, bisericii i s-a spus Sfântul Nicolae-Domnesc.

Biserica Bărboi-Iași

Biserica Bărboi-Iași (secolul al XVI-lea), contruită între anii 1841-1844, pe fundația unei biserici datând din 1615. Este o replică moldovenească a unor edificii similare de pe Muntele Athos. În curtea bisericii au fost înmormântați scriitorul Alecu Russo, domnitorul Ioan Sandu Sturdza. Tot aici a fost diacon Ion Creangă între anii 1863-1865.

Mănăstirea Frumoasa

Mănăstirea a fost înființată și construită de către Meletie Balica, hatman, rudă a boierilor Buzești între anii 1586-1587. În timp primele construcții s-au degradat și demolat astfel că domnitorul Grigore al II-lea Ghica este nevoit între anii 1726-1733 să facă ample lucrări de reparații și reconstrucție.

Domnul reconstruiește biserica și construiește un ansamblu de palate minunate după moda orientală "de la Tarigrad" amenajează un lac mare pe care se puteau plimba bărci precum și grădini cu fântâni arteziene.

Tot ansamblul rezultat al acestor amenajări era atât de frumos și atât de mult i-a impresionat pe contemporani încât tradiția spune că numele mănăstirii Frumoasa s-a tras tocmai de la frumusețea locului.

Alte edificii religioase cu valoare turistică:

Biserica „Sfântu Sava” (1625, Petre Șchiopul);

Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1628-1635);

Biserica „Sfânta Paraschiva”-Târgu Frumos, fondată de Petru Rareș, unde a fost hirotonisit, in 1859, Ion Creangă;

Mănăstirea Bârnova- Iași, ctitorie a domnitorului Miron Barnovschi, în 1622-1629;

Biserica Aroneanu-Iași, ridicată de domnul Aron Tiranul în 1594, cu decorație exterioară extrem de frumoasă;

Biserica Socola- Iași, zidită în 1555 de domnul Alexandru Lăpușneanu.

CAPITOLUL 3. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TURISMULUI DIN JUDEȚUL IAȘI

Baza tehnico-materială a turismului este reprezentată de ansamblul mijloacelor tehnice de producție utilizate, în acest domeniu, în scopul obținerii de bunuri și servicii specifice, destinate consumului turistic.

3.1. Structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică

Rețeaua unităților de cazare este cea mai importantă componentă a bazei tehnico-materiale. Această rețea este alcătuită din obiective de diverse tipuri, clasificate după conținut, funcția îndeplinită, categoria de confort, perioada de funcționare, forma de proprietate.

Analizând datele prezentate în tabel, se poate observa că numărul unităților de cazare din județul Iași a crescut la nivelul anului 2014 față de anul 2010.

Sursa: date prelucrate de pe http://statistici.insse.ro/shop/

În județul Iași, din totalul structurilor de primire turistică, hotelurile dețin cea mai mare pondere, urmate de pensiunile turistice. Cele mai puține sunt taberele pentru elevi,campingurile si cabanele turistice.

Se poate observa că numărul de hoteluri din județul Iași a crescut în 2014 față de 2010, în aceeași situație aflându-se și pensiunile agroturistice, vilele și popasurile turistice. În partea opusă se află numărul hostelurilor care a scăzut de la 6 în 2010 la 4 în 2014.

În ultimii 5 ani, numărul de locuri de cazare din județul Iași a cunoscut o creștere semnificativă, de la 3367 locuri in 2010 la 4014 in 2014.

Sursa: date prelucrate de pe http://statistici.insse.ro/shop/

Conform datelor prezentate, cele mai multe locuri de cazare revin hotelurilor având aproape 70% din totalul de locuri, iar cele mai puține au campingurile, cu doar 0,45%.

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

Conform datelor prezentate în tabelul anterior, numărul locurilor de cazare din hoteluri a crescut din 2010 până în 2014 cu peste 700 de unități. Aceeași direcție o urmează și numărul de locuri din vile, cabane, popasuri și pensiuni turistice și agroturistice, pe când cel din hosteluri, moteluri și tabere scade.

3.2. Structuri de primire cu funcțiuni de alimentație

Facilitățile de alimentație se referă la alimentația intra și extrasezonieră, la catering puse la dispoziție turiștilor pe toată perioada sejurului.

Specificul gastronomic din regiunea Moldova se extrapolează și la nivelul județului Iași. Astfel, bucătăria ieșeană este compusă în principal din alimente tradiționale europene, cum ar fi carne de vită, carne de porc, cartofi, varză și o varietate de cereale.

Cel mai cunoscut fel de mâncare este mămăliga. Aceasta este o fiertură de făină de porumb, servită adesea ca un acompaniament pentru tocănițe și preparate din carne sau cu brânză de vaci, smântână și șorici de porc. Vinurile locale nu lipsesc de pe cele mai multe mese.

Tradițională pentru bucătăria moldovenească sunt feluri de mâncare care combină diverse legume, cum ar fi roșii, ardei gras, vinete, varză, fasole, ceapă, usturoi, praz și altele. Legumele sunt folosite în salate și sosuri, ele sunt coapte, aburite, murate, sărate sau marinate.

Produsele din carne dețin un loc special. Supa din carne de pui, cunoscută sub numele de borș (ciorbă) este foarte populară. Friptura de porc la grătar și chiftelele din carne de vită și miel sunt comune. Carnea de pește este de multe ori marinată și apoi pusă la grătar.

Feluri de mâncare de sărbătoare tradiționale includ sarmale umplute cu carne tocată, pilaf (orez), jeleu, fidea, carne de pui etc. Masa de sărbătoare este, de obicei, decorată cu elemente de patiserie, cum ar fi: prăjituri, role, chifle și o varietate de umpluturi (brânză, fructe, legume, nuci, etc).

3.3. Instalații și modalități de agrement

Zona de egrement Ciric

Zona este accesibilă cu autovehicolul, fie dinspre Tătărași Sud (din zona "Doi Baieți", pe aleea ce urmează firul apei), fie pe Drumul Aeroportului (pornind din str. Eternitate, în apropiere de zona Podul de Fier).

Zona de agrement Ciric este o zonă limitrofă a Iașului, fiind situată la o distanță de 6 km de centrul orașului, în partea de est, în preajma unei salbe de lacuri, înconjurate de padure.

Baza de Agrement Ciric a suferit mai multe modificări astfel că au fost realizate amenajări exterioare , plaje și piscine, au fost amenajate locuri de desfășurare a activităților de agrement, au fost contruite pantoane și a fost instalat și un circuit de telescaune ce leagă Moara de Vânt de Strada Aeroportului.

Parcul de aventură constă în activități de escaladare, urcând în copaci, paint ball dar și plimbări cu telescaunul.

Pe lângă aceste amenajări, zona Ciric mai dispune de un teren pentru minigolf, parcuri de joacă pentru copii (cu zona de gonflabile), piste de biciclete și plimbări pe lac cu hidrobicicletele (4 pantoane) și bărci. 

Parcul Copou

În veacul al XVIII-lea, domnul fanariot Matei Ghica a ridicat în Copou un foișor, care servea pentru odihnă și recreere. Totuși, în vremea aceea nu exista o grădină publică, în care să aibă acces liber toti orășenii. Hotărârea de a o înfiinta a luat-o domnitorul Mihail Sturdza la 1834. Locul ales a fost pe ulița Podul Verde, pe locul unde odinioară era stația de postă a orașului. Grădina a fost extinsă la 1849 si 1852, prin cumpărarea unor terenuri în vecinate, iar din 1860 a fost luminată cu felinare.

În parc se găsește cel mai vechi monument din România: Monumentul Legilor Constituționale cunoscut ca „Obeliscul cu lei” realizat de Mihail Singurov, în 1834, după un proiect al lui Gh. Asachi. Coloana din piatră înaltă de 15 m și grea de 10 tone, susținută de patru lei, simbolizează cele patru puteri europene care au recunoscut independența Țărilor Române. În centul parcului Copou, lângă Teiul lui Eminescu, se găsește bustul lui Eminescu cat și bustul vechiului său prieten Ion Creangă ridicat în 1932. Mai târziu a fost ridicată Aleea "Junimea" cu busturile din bronz ale membrilor săi.

Grădina Botanică Iași

Alături de alte priorități culturale emanate din vechea capitală a Moldovei un loc deosebit îl ocupă și înființarea la Iași, în anul 1856, a primei Grădini Botanice din România, de către medicul și naturalistul Anastasie Fătu, mare patriot, filantrop și om de cultură. Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Rapa Galbenă, avea să fie pentru mulți ani, până la moartea marelui cărturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iași care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar și un mijloc de instrucție și educașie pentru toți iubitorii naturii.

Această grădină a servit învățământului botanic ieșean timp de peste 40 ani, până în 1963-1964 când a fost mutată pe actualul amplasament din Dealul Copoului. Din această ultimă grădină botanică se mai pastrează ți astăzi arborii și arbuștii din parcul aflat între vechea clădire a Universității, Cantina studențească și căminele studențești de pe Bd. Copou și o mică seră "turn" în care se cultivau palmieri și bananieri.

Baza de agrement „Colț de Rai”

 La intrarea în comuna Popricani, la 10 km de orașul Iași, pe partea dreaptă, se găsește complexul de agrement “COLȚ DE RAI”.

     Proprietate privată, complexul se întinde pe o suprafață de 50 000 de metri pătrați, incluzând terasă, bar, bază hipică cu teren pentru echitație, sală de petreceri cu terasă proprie, spații verzi amenajate pentru plimbare în aer liber, pârtie pentru săniuș iarna, locuri de joacă pentru copii, parcare, zone pentru practicarea sportului (fotbal, volei, tenis de masp, etc).

Campingul EMPI Dorobanți

Campingul Enpi este situat la 5 km de Iași, în satul Dorobanți pe malul lacului cu același nume. Campingul dispune de:

– Teren de sport-Se pot face cantonamente sportive pentru orice disciplină. Amatorii se pot relaxa prin jocuri sportive cum ar fi: arte marțiale, fotbal, tenis cu piciorul, badminton, volei, tenis de masă, baschet, ș.a.m.d

-Foișor+grătar- spațiu foișor aprox. 30 de persoane, spațiu terasă aprox. 80 de persoane

-Ponton- Pe care este amplasat un foișor, sezlonguri pentru plajă, echipamente pentru pescuit

-Alte dotări- Locuri speciale pentru amplasare corturi, hamacuri, balansoare, șezlonguri.

Baza de agrement Ezăreni

Lacul de acumulare Ezăreni se întinde pe o suprafață de 47 hectare și constituie o zonă atractivă de recreere și divertisment, prin frumusețea peisajului înconjurător și prin lucrările de amenajare făcute (infrastructura amenajată).

Se oferă posibilitatea închirierii unor ambarcațiuni cu motor, cu acces de pe debarcader.
Pe perioada sezonului cald se pot organiza diverse evenimente sportive, reprezentații, antrenamente sau concursuri de canotaj etc.

Sala de cățărat Bloker

Sala s-a deschis pe data de 3 octombrie 2009 și este dotată cu panou de escaladă, o structură de bouldering de nivel european, panou de cățărat special pentru copii si panou pentru începatori.

     Panoul de escaladă și panoul de bouldering au o suprafață totală de cățărat de aproximativ 300 mp, înălțime aproximativ 10 m și oferă posibilități pentru orice nivel de experiență, de la începatori, pană la iubitorii de alpinism clasic și performerii în escaladă și bouldering, sub forma a 42 de trasee, atât de bouldering cât și de escaladă, amenajate pe culori, în trei nivele de dificultate. Cei ce nu au echipament special pentru cățărat, îl pot închiria sau procura de la magazinul din interiorul salii.

Clubul de agrement Hamak

Cazare- 7 căsuțe de lemn cu pat dublu și apartament 4 persoane, capacitate 18 persoane (fiecare casuță este prevăzută cu pat dublu, duș și grup sanitar).

– 50 locuri de campare (acces la grătare, grup sanitar, curent electric și paza asigurată).

Pescuit- Pescuit sportiv și închirieri undițe în Iași

Echitație în Iași pentru mari și mici-Atât cursurile de echitație, cât și plimbările călare care se organizează pot fi urmate și de adulți și de copii.

Stadioane

-Stadionul "Emil Alexandrescu" (Bd. Carol I, Dealul Copou)

-Stadionul Tineretului (Str. Aviatiei, nr. 1)

Teatrul Național Iași

Istoria clădirii Teatrului Național din Iași, care din 1956 primește numele poetului și omului de teatru Vasile Alecsandri, este legată de un eveniment mai puțin fericit – distrugerea vechiului Teatru de la Copou în urma unui incendiu devastator, în noaptea de 17 spre 18 februarie 1888.

Trupa este alcătuită din 33 de actori, 2 regizori și 1 scenograf, alături de compartimentele manageriale, administrative și tehnice, și de alți numeroși colaboratori și invitați pe proiect teatral.

Marile nume ale scenei ieșene continuă să-și trăiască destinele în memoria prezentului: N. Luchian, Fanny Tardini, Mihail Pascaly, Mathilda Pascaly, Mihail Galino, Matei Millo și mai târziu, Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Aglae Pruteanu.

Filarmonica de stat „Moldova”

În 1860 a fost inființată la Iași, Școala de Muzică și Declamațiune (transformată patru ani mai tarziu in Muzică și Artă Dramatică). După o tentativă nereușită (1868), în 1918 e fondată la Iași Filarmonica "George Enescu". Filarmonica de Stat "Moldova" din Iași, instituție cu activitate artistică permanentă, a avut concertul inaugural la 9 octombrie 1942, sub bagheta lui George Enescu. În prezent, Orchestra simfonică numără 86 membri permanenți și 20 de colaboratori, iar Corul Academic "Gavriil Musicescu” cuprinde 65 de membri titulari și 10 colaboratori permanenți.

Opera Naționaă Română din Iași

Opera Națională Romană din Iași își desfășoară activitatea în clădirea Teatrului Național, construit în 1896, după un proiect al arhitecților austrieci Fellner și Helmer, cei care au proiectat și operele din Viena, Zurich, Odessa, Zagreb, Cluj, etc. În prezent, Opera Naționala Romană din Iași are peste 20 de soliști vocali angajați (soprane, mezzosoprane, tenori, baritoni, basi), majoritatea din generația tanără, ce au preluat la standarde competitive repertoriul de operă și operetă.

Mall-uri

Palas Mall Iași- Situat în centrul istoric, în apropierea Palatului Culturii, ansamblul urbanistic PALAS este un veritabil "oraș în inima orașului". Axat pe conceptul „lifestyle center”, PALAS include shopping mall, shopping street, săli de evenimente, hotel 4*, clădiri de birouri clasa A, parcare subterană cu aproximativ 2.500 locuri, parc și spații verzi, toate pe o suprafață construită de peste 270.000 mp.

Iulius Mall Iași- Iulius Mall Iași a fost inaugurat în aprilie 2000, la acea dată fiind primul mall construit în afara Bucureștiului și al doilea din țară. Destinația de shopping care a dat startul unui nou stil de viață în provincie are o suprafață închiriabilă de peste 23.700 mp și reprezintă o investiție totală de 23 milioane euro.

Mall-ul cuprinde 200 de magazine ale unor renumite branduri naționale și internaționale, cinematograf multiplex Cinema City cu 5 săli, o zonă de food court, supermarket Carrefour Market și peste 1.000 de locuri de parcare. Vizitatorii centrului comercial au la dispoziție locații multiple în care își pot petrece timpul liber: restaurante, cafenele, cofetării, casino, club de bowling și biliard, precum și un spațiu de joacă pentru copii. Vitalitate, eleganță și stil sunt cuvintele ce caracterizează Iulius Mall Iași.

3.4. Instalații și modalități de tratament

Centrul de recuperare medicală dr. Emilia Popovici- Nicolina

Centrul de Recuperare Medicală dr. Emilia Popovici este localizat în Iași, în fosta bază de tratament NICOLINA, beneficiind de un avantaj deosebit în comparație cu alte centre de profil din zonă și anume izvoare de apă sulfuroasă.

Tratamentul cu ape sulfuroase de la NICOLINA este util, mai ales, în reumatismul cronic, afecțiunile dermatologice și ginecologice. Apele de aici pot fi folosite și preventiv, pentru creșterea puterii de apărare a organismului în fața bolilor reumatismale, a inflamațiilor sau a infecțiilor de la gât, nas, urechi și plămâni.

De asemenea, apele sulfuroase au o acțiune analgezică, îmbunătățesc circuitul sangvin local și general, reduc intensitatea proceselor inflamatoare, ceea ce permite folosirea lor în tratamentul maladiilor inflamatoare cronice ale organelor genitale feminine și sterilității tubare și a celei peritoneale.

Cura poate acționa asupra următoarelor tipuri de afecțiuni:

-afecțiuni reumatismale – poliartrită reumatismală, spondilită ankilopoetică, artoze, tendinite, pariculoze, fibrosite;

-afecțiuni postraumatice – recuperare după imobilizări în aparat gipsat, recuperări după operații pe mușchi, articulații și oase, entorse și luxații;

-afecțiuni dermatologice – unele forme de psoriazis, eczeme și urticarii cronice, dermatită seboreică, piodermite cronice;

-afecțiuni respiratorii – bronșite, traheo bronșite cronice; astm bronșic, pneumopatii virale și microbiene, sinuzite;

-afecțiuni neurologice – pareze ușoare, sechele după poliomielită;

-afecțiuni vasculare periferice – arterită, maladie varicoasă;

-afecțiuni ginecologice

Atât pentru recuperare medical, cât și pentru întreținere corporal și tratament preventive, central medical oferă urătoarele servicii:

Hidroterapie (băi cu sulf în bazin propriu, băi galvanice, duș subacval)

Termoterapie (împachetări cu nămol)

Electroterapie (ultrasunete, camp magnetic, impulsuri electrice)

Pneumoterapie (aerosoli individuali cu apă de mare, apă sulfuroasă tamponată, substanțe medicamentoase)

Fototerapie (laser)

Masaj și reflexoterapie (masaj general, de tonifiere, anticelulitic)

Electrostimulare

Sub coordonarea d-nei dr. Emilia Popovici – medic primar, specializat în reumatologie, balneologie, fizioterapie și recuperare medicală, echipa centrului medical este pregătită să asigure programe de tratament și întreținere corporală adecvate nevoilor fiecărui pacient.

CAPITOLUL 4. ANALIZA CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN JUDEȚUL IAȘI

Un loc aparte în structura sistemului de indicatori ai turismului revine celor referitori la circulația turistică; aceștia exprimă cererea reală sub diferite aspecte, dar uneori și pe cea potențială sau chiar relația ofertă-cerere.

Număr de turiști cazați

În numărul turiștilor cazați în unitățile de cazare turistică se cuprind toate persoanele (români și străini) care călătoresc în afara localităților în care iși au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și stau cel puțin o noapte într-o unitate de cazare turistică în zone vizitate din țară; motivul principal al călătoriei este altul decat acela de a desfășura o activitate remunerată în locurile vizitate.

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

Observăm că numărul de turiști sosiți în județul Iași a crescut semnificativ din 2009 până în 2013. Punctul de maxim este atins în 2012, iar în anul următor numărul de sosiri începe să scadă.

Sursa: date prelucrate de pe http://statistici.insse.ro/shop/

Conform datelor prezentate, numărul de turiști români cazați în județul Iași în perioada specificată este mai mare decât cel al turiștilor străini, având o pondere de peste 86%.

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

Numărul cel mai mare de turiști cazați din județul Iași se află în hoteluri, după cum arată datele prezentate mai sus, iar cel mai mic revine popasurilor turistice. Locul doi este ocupat de pensiunile turistice al cărui număr crește în 2013 comparativ cu 2009.

Sursa: date prelucrate de pe http://statistici.insse.ro/shop/

Se poate observa că hotelurile dețin o pondere foarte mare din punct de vedere al turiștilor cazați în 2013 în județul Iași-aproape 80%. Restul de 20% se împarte între celelalte tipuri de structuri de cazare, ponderea cea mai mică fiind atribuită popasurilor turistice-doar 0.02%.

Număr de înnoptări

Înnoptarea reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate de cazare turistică, indiferent dacă fizic este sau nu prezentă în cameră.

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

Din tabelul de mai sus reiese faptul că numărul de înnoptări din județul Iași a crescut în 2013 față de 2009, însă valoarea maximă se regăsește în anul 2012.

Sursa: date prelucrate de pe http://statistici.insse.ro/shop/

Din tabelul anterior rezultă că în județul Iași sunt mai mulți români care înnoptează decât străini, ponderea lor depășind 82%.

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

La fel ca în cazul turiștilor sosiți, cele mai multe înnoptări sunt în hoteluri, iar cele mai puține în popasuri turistice.

Sursa: date prelucrate de pe http://statistici.insse.ro/shop/

Se observă faptul că în anul 2013 hotelurile dețin cea mai mare pondere din totalul numărului de înnoptări (aprox. 80%). Pe ultimul loc în clasament se află popasurile turistice cu doar 0,09%.

Sejurul mediu

Sejurul mediu este un indicator al circulației turistice și arată numărul mediu de zile de ședere a turiștilor într-o anumită zonă sau unitate de cazare.

Formulă:

Tabelul 4.9. Sejurul mediu în județul Iași în perioada 2009-2013

Conform datelor prelucrate mai sus, sejurul mediu în județul Iași a scazut în anul 2013 față de anul 2009, de la 2,14 la 1,95 zile. Cea mai mică valoare este atinsă în anul 2011, unde sejurul mediu a fost de 1,92 zile.

Tabelul 4.10. Sejurul mediu în județul Iași pe tipuri de turiști în perioada 2009-2013

Analizând datele prelucrate, se poate observa faptul că turiștii străini petrec mai mult timp în județul Iași decât cei români, sejurul mediu oscilând între 2,48 și 2,71 zile, față de cel calculat pentru vizitatorii români care cuprinde valori sub 2,08 zile.

Densitatea turistică în raport cu populația

Formulă:

Tabelul 4.11. Densitatea turistică în raport cu populația în județul Iași în perioada 2009-2013

Datele prezentate mai sus ne arată faptul că densitatea turistică în raport cu populația în județul Iași a crescut în 2013 față de 2009 de la 0,18 la 0,21 turiști/locuitor. În ultimii trei ani din perioada analizată, se observă că această densitate s-a menținut constantă-la valoarea de 0,21 turiști/locuitor.

Tabelul 4.12. Densitatea turistică în raport cu populația în județul Iași pe tipuri de turiști în perioada 2009-2013

Din datele prezentate în tabel se poate reține faptul că densitatea turistică în raport cu populația calculată pentru turiștii români este mai mare decat cea pentru vizitatorii străini. Aceasta din urmă este foarte mică, doar 0,03 turiști străini pe locuitor în județul Iași.

Densitatea turistică în raport cu suprafața

Formulă:

Tabelul 4.13. Densitatea turistică în raport cu suprafața în județul Iași în perioada 2009-2013

În tabelul prezentat este evidențiat faptul că densitatea turistică în raport cu suprafața în județul Iași a crescut în 2013 față de 2009. Valoarea cea mai ridicată s-a înregistrat în anul 2012, iar cea mai scăzută în 2009.

Acest indicator are o valoare destul de mică-o medie de 32 de turiști pe kmp-, fapt ce poate avea atat efecte pozitive (degradarea mediului este redusă) cât și efecte negative (asupra economiei județene).

Tabelul 4.14. Densitatea turistică în raport cu suprafața în județul Iași pe tipuri de turiști în perioada 2009-2013

Se observă o diferență semnificativă între densitatea turiștilor români în raport cu suprafața și cea a turiștilor străini, aceasta din urmă fiind cu mult mai mică decât prima.

Gradul de ocupare a capacității de cazare

Gradul de ocupare este utilizat în aprecierea gradului de exploatare a capacității de cazare; se exprimă procentual.

Formulă:

Tabelul 4.15. Gradul de ocupare a capacității de cazare în județul Iași în perioada 2009-2013

Procentele prezentate în tabelul de mai sus relevă faptul că gradul de ocupare a capacității de cazare din județul Iași a evoluat crescător în anul 2013 față de 2009. Per ansamblu, acest indicator are o valoare redusă, ceea ce înseamnă că unitățile de cazare nu sunt folosite la o capacitate apropiată de maxim. Acest lucru este benefic deoarece echipamentele din aceste unități nu au un grad de uzură ridicat, însă le poate afecta în sens negativ încasările.

CAPITOLUL 5. PROPUNERI DE DEZVOLTARE TURISTICĂ A JUDEȚULUI IAȘI

Dezvoltarea turismului, a mediului cultural și a activităților recreative reprezintă o componentă transversală, care pe de o parte influențează calitatea vieții locuitorilor și pe de altă parte contribuie la dezvoltarea economică a întregului județ.

5.1. Propuneri generale de dezvoltare a turismului în județul Iași

1. Potențialul turistic nefolosit oferă multiple oportunități de dezvoltare pe termen lung. În mod special „piețele de nișă” cum ar fi sănătatea și ecoturismul, vacanțele de acțiune și de aventură

2. Dezvoltarea infrastructurii și serviciilor turistice ca produse transfrontaliere

3. Zona lacurilor este propice dezvoltării sporturilor de nișă și activităților de agrement specific

4. Investițiile publice ar putea crea deschidere pentru proiecte private

5. Finanțările nerambursabile constituie baza pentru dezvoltarea a numeroase proiecte

6. Înființarea unui Centru Județean de Informare Turistică ar putea dinamiza activitatea de promovarea zonei

7. Dezvoltarea unui turism de vânătoare internațional poate contribuii la promovarea județului și aduce beneficii indirecte importante

5.2. Amenajarea în scopuri turistice a lacului „Strâmbu”

Alegerea amenajării în scopuri turistice a lacului Strâmb (Strâmbu-C9) din apropierea orașului Hîrlău, județul Iași, este motivată în primul rând de potențialul piscicol al acestui lac. Aici se pot captura pești precum crap, caras, șalău și crap-oglindă.

De asemenea, oportunitatea de amenajare a acestui lac este încurajată și de lipsa altor construcții in jurul său, zona din imediata apropiere fiind liberă.

O altă modalitate de a atrage turiștii în acest loc este găsirea unor altor modalități de petrecere a unei zile însorite prin amenajarea unei plaje, unui centru de echitație etc.

Se dorește o amenajare turistică simplă, univocă, pentru turismul de week-end.

Lacul Strâmbu se afla în câmpia Moldovei, județul Iași, bazinul Bahlui, râul Gurguiata, la poalele dealurilor Humariei (206 m alt), Dodolea (202 m alt) și Grădiștii (212 m alt).

Acesta face parte din „salba” de lacuri din jurul orașului Hîrlău. Astfel, cea mai apropiată gară se află în Hîrlău, iar cel mai apropiat drum este DN 28B care leagă Iașiul de Botoșani.

În zona aleasă spre amenajare nu există canalizare, alimentare cu energie electrică, apă sau gaze. Căile de acces și rețeaua comercială nu sunt dezvoltate.

Lacul Strâmbu este proprietate privată, se află în extravilan și nu este protejat.

Indicele de atractivitate de 3.15 este cuprins între [1;4], și depășește jumătatea intervalului de unde rezultă că în zona aleasă se poate realiza o amenajare în condiții optime.

Piața potențială a zonei ce urmează a fi amenajată va fi formată din turiștii ce vin din orașele Hîrlău, Pașcani, Târgu Frumos, Podu Iloaiei, Iași, de asemenea din comunele și satele Deleni, Pârcovaci, Cotnari, Maxut etc.

Tabelul 5.2. Determinarea capacității optime de primire a zonei

Din această capacitate optimă de primire de 1931,33 de locuri se scad 1871,33 datorită sezonalității, tranzitului și faptului că vor veni unele persoane care vor sta la rude, prieteni, în corturi etc. Și care nu vor fi înregistrați, deci, nu vor apăsa asupra capacității de cazare luată în discuție. În acest fel, se va obține o capacitate optimă de primire de 60 de locuri ce urmează a fi construite.

Concepția de amenajare

Se vor construi în primul rând 15 de căsuțe tip camping de 2 stele, amplasate pe malul lacului. Ele vor fi construite în totalitate din lemn care va fi maro deschis pentru fațadă și verde la acoperiș. Vor avea o capacitate de 4 persoane pe cabană.

În interior acestea vor fi dotate cu un pat mare, un televizor, o masuță cu două scaune fără spatar din lemn maro deschis, o baie cu gresie și faianță de culoare albastru deschis, rafturi pentru haine, un cuier, pe jos va fi gresie portocalie, pereții vor fi albi, iar lenjeriile verde închis.

În afară, căsuțele vor fi prevăzute cu cate o mică magazie unde se vor ține ustensilele pentru pescuit și o terasă la intrare cu o măsuță, un balansoar și două scaune. Din această terasă va porni un mic ponton spre lac unde va fi amplasat un mic acoperiș pentru persoanele care pescuiesc.

În spatele acestor cabane se va amenaja o parcare, iar lângă, un restaurant. Restaurantul cu o capacitate de 80 de locuri (40 terasă-40 interior) va fi construit din lemn în același stil ca și căsuțele. Înteriorul va fi decorat în stil tradițional moldovenesc, mesele vor fi din lemn maro, la fel si scaunele. Aici se va servi orice fel de mâncare

La intrarea în camping va fi amplasată o clădire în același stil prezentat, ce va avea rolul de recepție și totodată de centru de informare turistică și magazin de suveniruri. Deasupra va fi pusă sigla campingului „La Iași”. În spatele acestei construcții vor fi camerele personalului.

Deasupra lacului se va contrui un pod din lemn maro deschis cu balustrade verzi, iar la mijlocul acestuia va fi amenajat un restaurant cu specific pescăresc cu capacitatea de 60 de locuri (30 terasă-30 interior). Acesta va fi construit din lemn maro, iar acoperișul va fi din trestie. Interiorul este decorat în stil tradițional moldovenesc și cu specific pescăresc.

Lângă camping se va deschide un magazin mixt pentru consumul de zi cu zi al vizitatorilor și un magazin cu specific pescăresc de unde turiștii își vor putea procura ustensile necesare pescuitului.

Umătoarea construcție constă într-un centru de echitație care va fi amplasat pe partea opusă a campingului și a lacului. Aici, turiștii vor putea să călărească, să participe la diferite concursuri și de asemenea vor beneficia de un istructor de călărie. Centrul va avea 3 trasee cu diferite obstacole, la intrare va fi casa de bilete și mai departe de aceasta vor fi grajdurile.

Se va amenaja de asemenea o plajă cu nisip care va fi dotată cu șezlonguri și umbrele de soare. Lângă plajă se va construi un bar de zi unde se vor vinde băuturi alcoolice, nonalcoolice, gustări, înghețată etc. La o mică distanță se va înființa un magazin de unde turiștii își pot procura echipamente necesare pentru plajă. Se va amenaja în apropiere și un loc de joacă pentru copii.

În partea de vest a lacului se va construi un debarcader unde turiștii vor putea să închirieze bărci și hidrobiciclete atât pentru plimbări pe lac cât și pentru pescuit. Lângă debarcader se va amenaja o parcare.

Se va construi o șosea ce pornește din orașul Hîrlău și una ce pornește din DN28B. Se urmărește de asemenea, alimentarea cu energie electrică, apă, gaze și rețea de canalizare în zona aleasă.

Se vor construi alei și căi de acces care vor face legătura dintre spațiile de cazare și celelalte amenajări.

Valoarea totală estimată: 71.251.000 lei

Schița amplasării:

5.2. Amenajarea zonei de agrement „Ciric”

Proiectul va contribui la valorificarea potențialului turistic al Regiunii de Dezvoltare Nord-Est prin modernizarea, reabilitarea și reorganizarea zonei de agrement “Ciric”, astfel încât să devină o zonă atractivă atât din punct de vedere turistic, cât și din punct de vedere peisagistic.

Pentru realizarea acestui proiect sunt avute în vedere următoarele obiective principale:

O1. Amenajări exterioare

Circulații (carosabile, pietonale, piste de bicicliști, drumuri de halaj)

Împrejmuiri

Rețele exterioare

Mobilier urban (Bănci, Coșuri de gunoi, Cișmele de apă, Fântâni arteziene, Bariere, Bolarzi, Panouri informative, Corpuri de iluminat, Împrejmuiri locale – gărdulețe, Jardiniere, Pergole, Foișoare)

Platforme colectare deșeuri

O2. Amenajări de plaje și piscine- Piscina – adulți și copii, Construcții anexe – vestiare, dușuri, toalete, spații depozitare, spații administrative, spații prim-ajutor, turn observație

O3. Activități agrement (joaca, relaxare, loisir)- Locuri de joacă copii, Zid de escaladă, Echipament de simulare și structuri gonflabile, Plimbare în copaci, Spații relaxare, Zone de picnic

O4. Terenuri de sport- Teren de minigolf, Teren paintball, Teren fotbal înierbat, Teren multifuncțional (tenis/handbal/baschet), Teren tenis de masă, Construcții anexe – vestiare, dușuri, toalete, depozite, spații administrative; gradene; împrejmuiri

O5. Debarcadere si pontoane- Garaj bărci + hidrobiciclete, Amenajare rampă debarcare, Spațiu administrativ

O6. Telescaun

Valoarea totală estimată: 46.351.557,56 lei

5.3. Amenajarea plajei din zona Nicolina

Proiectul își propune să valorifice patrimoniului cultural – istoric și natural în vederea dezvoltării potențialului turistic al polului de creștere Iași. Unul din programele prioritare este "Amenajarea unor zone de relaxare și agrement" ce pornește de la premisa că "punerea în valoare a patrimoniului natural și valorificarea zonelor de relaxare și agrement va da valențe pozitive dezvoltării potențialului turistic al Zonei Metropolitane Iași, scopul final fiind atragerea cât mai multor turiști români și străini. Astfel, zona balneară Nicolina poate deveni un punct de convergență al petrecerii timpului liber – pentru o zi sau pentru o vacanță – pentru toate categoriile de vârstă ale populației. Amplasamentul ales pentru crearea nucleului dezvoltării zonei balneo turistice Nicolina Iași este Spitalul de Recuperare. Acesta se află într-o zonă de parc natural, zona ce înconjoară mănăstirea Galata.

Obiectivul general al proiectului îl constituie creșterea calității vieții în cadrul Polului de Creștere Iași, prin reabilitarea infrastructurii de turism urbane.

Lucrări de construcție, modernizare și realizare a obiectivelor proiectului:

– Clădire Agrement – Tratament

– Construcție funcțională, duș

– 2 bazine exterioare

– Amenajare plajă pe nisip

– Alei pietonale

– Amenajare cabină sondă

– Gard împrejmuire

– Spații verzi

– Amenajare parcare

Prin implementarea proiectului se va realiza o valorificare optimă a apelor sulfuroase existente în zonă, astfel proiectul propus este relevant pentru turismul balnear și turismul de week-end.

Valoarea totală estimată: 20.354.633,11 lei

BIBLIOGRAFIE

Băltărețu Andreea, Neacșu Monica, Neacșu Nicolae-„Economia turismului. Studii de caz. Statistici. Legislație”, Editura Uranus, București, 2010

Băltărețu Andreea, Drăghilă Marcela, Neacșu Monica, Neacșu Nicolae -“Resurse și destinații turistice interne și internaționale”, Editura Universitară, București, 2011

Băltărețu Andreea, Neacșu Monica, Neacșu Nicolae-„Resurse și destinații turistice – Studii de caz, Statistici, Reglementări și Documente O.M.T.-„, Editura Pro Universitaria, București, 2014

Bogdan Elena, Cândea Melinda, Tamara Simion- “Patrimoniul turistic al României-Note de curs”, Editura Universitară, București, 2012

Buzatu Gheorghe – "Biserica fostei mănăstiri Probota", în vol. “Mitropolia Moldovei și Sucevei – Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei", Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

Buzatu Gheorghe – "Mănăstirea Probota", Editura Meridiane, București, 1968

Caproșu Ioan- "Biserica Sfînta Cruce din Pătrăuți", în vol. “Mitropolia Moldovei și Sucevei – Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei", Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

Caproșu Ioan- "Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore", în vol. “Mitropolia Moldovei și Sucevei – Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei", Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

Constantinescu Ion – "România de la A la Z. Dicționar turistic", Editura Stadion, București, 1970

Constantin Severin- “Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei”, Editura Paralela 45, București, 2003

Ghereș Marinela, Oroian Maria- „Economia și managemenul turismului”, Editura Casa Cărții de Știință, București, 2013

Iacobescu Mihai – "Suceava. Ghid turistic al județului", Editura Sport-Turism, București, 1979

Porcescu Scarlat- “Biserica Humor”, în vol. “Mitropolia Moldovei și Sucevei, Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei”, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

Stănculescu G- “ Tehnologia turismului”, Editura Oscar Print, București, 2003

Vornicescu Nestor – "Biserica Sf. mare mc. Gheorghe – Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava", în vol. “Mitropolia Moldovei și Sucevei – Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei", Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

***Axon Magda – "Muzeul de la Mănăstirea Probota ar putea fi amenajat până în octombrie", în "Crai Nou" din 3 iulie 2009

***Cdep.ro – Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000

***Cristina Andreea Catană- “Patrimoniul de la Humor” în “Jurnalul Național” din 5 iulie 2006

***Hreniuc Ștefan – "Monografia “Pătrăuții Sucevei – Câteva precizări", în "Monitorul de Suceava", anul XII, nr. 269 (3642), 13 noiembrie 2007.

***Humoreanu Dana – "Frescă de valoare inestimabilă, descoperită la Biserica UNESCO Sfânta Cruce din Pătrăuți", în "Monitorul de Suceava", anul XV, nr. 234 (4525), 5 octombrie 2010

***Mănăstirea „Buna Vestire” Moldovița – com. Vatra Moldoviței, jud. Suceava

***NewsBucovina- "Turnurile medievale ale Sucevei, zestre a neamului", 6 ianuarie 2008

***”Strategia de dezvoltare economică și socială a județului Iași pentru perioada 2009-2014”, Septembrie, 2009

http://blog.vacantesicalatorii.ro/wp-content/uploads/2010/02/Manastirea-Probota.jpg

http://botanica.uaic.ro/istoric.htm

http://campingenpi.ro/index.html

http://casesicalatorii.ro/wp-content/uploads/2014/07/Manastirea-Voronet1.jpg

http://cazareinbucovina.com/wp-content/uploads/2010/08/biserica-patrauti-10.jpg

http://pe-harta.ro/judete/Iasi.jpg

http://statistici.insse.ro/shop/

http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR104E

http://tudorvisanmiu.files.wordpress.com/2012/03/biserica-arbore.jpg

http://www.blogprinvizor.ro/wpcontent/uploads/2011/04/biserica_Sfantul_Ioan_Suceava.jpg

http://www.coltderaiiasi.ro/desprenoi.php

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/humor11111.gif

http://www.culturainiasi.ro/institutii/1/27/Muzeul+Unirii.html

http://www.culturainiasi.ro/institutii/1/29/Palatul+Memorial+%E2%80%9EAl.+I.+Cuza%E2%80%9C+Ruginoasa.html

http://www.culturainiasi.ro/institutii/1/30/Muzeul+Arheologic+de+sit+din+Cucuteni.html

http://www.culturainiasi.ro/institutii/4/4/Filarmonica+de+Stat+%E2%80%9EMoldova.html

http://www.culturainiasi.ro/institutii/4/79/Opera+Na%C5%A3ional%C4%83+Rom%C3%A2n

http://www.ezareni.com/

http://www.iasi-info.ro/index.php?state=2

http://www.id-hyperion.ro/cursuri/ECONOMIA%20TURISMULUI%20-%20ECTS%20-%20%20an%20II%20sem%202.pdf

http://www.iuliusmall.com/iasi/despre_noi

http://www.manastirea-moldovita.ro/wp-content/uploads/2012/02/Moldovita-111.jpg

http:// www.manastireamoldovita.wgz.ro

http://www.monumenteiasi.ro/pagina.php?v=muzeul_de_arta

http://www.monumenteiasi.ro/pagina.php?v=muzeul_etnografic

http://www.monumenteiasi.ro/pagina.php?v=muzeul_kogalniceanu

http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzee/

http://www.muzeul-moldova.ro/DocumenteHtml.aspx?keyword=istoric

http://www.muzeulvieisivinului.ro/Despre-muzeu-2/

http://www.palasiasi.ro/

http://www.palatulculturii.ro/muzeuistorie.htm

http://www.palatulculturii.ro/muzeustiinta.htm

http://www.ponicernatescu.ro/

http://www.primaria-iasi.ro/

http://www.recuperare-nicolina.ro/

http://www.revistadeturism.ro/rdt/article/viewFile/233/141

http://www.teatrulnationaliasi.ro/pagini/teatru

Home

http://www.uaiasi.ro/CPI_Iasi/files/arii-protejate.pdf

http://www.ziaresireviste.ro/images/harta/iasi.jpg

BIBLIOGRAFIE

Băltărețu Andreea, Neacșu Monica, Neacșu Nicolae-„Economia turismului. Studii de caz. Statistici. Legislație”, Editura Uranus, București, 2010

Băltărețu Andreea, Drăghilă Marcela, Neacșu Monica, Neacșu Nicolae -“Resurse și destinații turistice interne și internaționale”, Editura Universitară, București, 2011

Băltărețu Andreea, Neacșu Monica, Neacșu Nicolae-„Resurse și destinații turistice – Studii de caz, Statistici, Reglementări și Documente O.M.T.-„, Editura Pro Universitaria, București, 2014

Bogdan Elena, Cândea Melinda, Tamara Simion- “Patrimoniul turistic al României-Note de curs”, Editura Universitară, București, 2012

Buzatu Gheorghe – "Biserica fostei mănăstiri Probota", în vol. “Mitropolia Moldovei și Sucevei – Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei", Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

Buzatu Gheorghe – "Mănăstirea Probota", Editura Meridiane, București, 1968

Caproșu Ioan- "Biserica Sfînta Cruce din Pătrăuți", în vol. “Mitropolia Moldovei și Sucevei – Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei", Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

Caproșu Ioan- "Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore", în vol. “Mitropolia Moldovei și Sucevei – Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei", Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

Constantinescu Ion – "România de la A la Z. Dicționar turistic", Editura Stadion, București, 1970

Constantin Severin- “Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei”, Editura Paralela 45, București, 2003

Ghereș Marinela, Oroian Maria- „Economia și managemenul turismului”, Editura Casa Cărții de Știință, București, 2013

Iacobescu Mihai – "Suceava. Ghid turistic al județului", Editura Sport-Turism, București, 1979

Porcescu Scarlat- “Biserica Humor”, în vol. “Mitropolia Moldovei și Sucevei, Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei”, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

Stănculescu G- “ Tehnologia turismului”, Editura Oscar Print, București, 2003

Vornicescu Nestor – "Biserica Sf. mare mc. Gheorghe – Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava", în vol. “Mitropolia Moldovei și Sucevei – Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei", Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

***Axon Magda – "Muzeul de la Mănăstirea Probota ar putea fi amenajat până în octombrie", în "Crai Nou" din 3 iulie 2009

***Cdep.ro – Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000

***Cristina Andreea Catană- “Patrimoniul de la Humor” în “Jurnalul Național” din 5 iulie 2006

***Hreniuc Ștefan – "Monografia “Pătrăuții Sucevei – Câteva precizări", în "Monitorul de Suceava", anul XII, nr. 269 (3642), 13 noiembrie 2007.

***Humoreanu Dana – "Frescă de valoare inestimabilă, descoperită la Biserica UNESCO Sfânta Cruce din Pătrăuți", în "Monitorul de Suceava", anul XV, nr. 234 (4525), 5 octombrie 2010

***Mănăstirea „Buna Vestire” Moldovița – com. Vatra Moldoviței, jud. Suceava

***NewsBucovina- "Turnurile medievale ale Sucevei, zestre a neamului", 6 ianuarie 2008

***”Strategia de dezvoltare economică și socială a județului Iași pentru perioada 2009-2014”, Septembrie, 2009

http://blog.vacantesicalatorii.ro/wp-content/uploads/2010/02/Manastirea-Probota.jpg

http://botanica.uaic.ro/istoric.htm

http://campingenpi.ro/index.html

http://casesicalatorii.ro/wp-content/uploads/2014/07/Manastirea-Voronet1.jpg

http://cazareinbucovina.com/wp-content/uploads/2010/08/biserica-patrauti-10.jpg

http://pe-harta.ro/judete/Iasi.jpg

http://statistici.insse.ro/shop/

http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR104E

http://tudorvisanmiu.files.wordpress.com/2012/03/biserica-arbore.jpg

http://www.blogprinvizor.ro/wpcontent/uploads/2011/04/biserica_Sfantul_Ioan_Suceava.jpg

http://www.coltderaiiasi.ro/desprenoi.php

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/humor11111.gif

http://www.culturainiasi.ro/institutii/1/27/Muzeul+Unirii.html

http://www.culturainiasi.ro/institutii/1/29/Palatul+Memorial+%E2%80%9EAl.+I.+Cuza%E2%80%9C+Ruginoasa.html

http://www.culturainiasi.ro/institutii/1/30/Muzeul+Arheologic+de+sit+din+Cucuteni.html

http://www.culturainiasi.ro/institutii/4/4/Filarmonica+de+Stat+%E2%80%9EMoldova.html

http://www.culturainiasi.ro/institutii/4/79/Opera+Na%C5%A3ional%C4%83+Rom%C3%A2n

http://www.ezareni.com/

http://www.iasi-info.ro/index.php?state=2

http://www.id-hyperion.ro/cursuri/ECONOMIA%20TURISMULUI%20-%20ECTS%20-%20%20an%20II%20sem%202.pdf

http://www.iuliusmall.com/iasi/despre_noi

http://www.manastirea-moldovita.ro/wp-content/uploads/2012/02/Moldovita-111.jpg

http:// www.manastireamoldovita.wgz.ro

http://www.monumenteiasi.ro/pagina.php?v=muzeul_de_arta

http://www.monumenteiasi.ro/pagina.php?v=muzeul_etnografic

http://www.monumenteiasi.ro/pagina.php?v=muzeul_kogalniceanu

http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzee/

http://www.muzeul-moldova.ro/DocumenteHtml.aspx?keyword=istoric

http://www.muzeulvieisivinului.ro/Despre-muzeu-2/

http://www.palasiasi.ro/

http://www.palatulculturii.ro/muzeuistorie.htm

http://www.palatulculturii.ro/muzeustiinta.htm

http://www.ponicernatescu.ro/

http://www.primaria-iasi.ro/

http://www.recuperare-nicolina.ro/

http://www.revistadeturism.ro/rdt/article/viewFile/233/141

http://www.teatrulnationaliasi.ro/pagini/teatru

Home

http://www.uaiasi.ro/CPI_Iasi/files/arii-protejate.pdf

http://www.ziaresireviste.ro/images/harta/iasi.jpg