Modalitati DE Valorificare A Turismului Cultural In Judetul Hunedoara

MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A TURISMULUI CULTURAL ÎN JUDEȚUL HUNEDOARA

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

ELEMENTE TEORETICO-METODOLOGICE

Definirea fenomenului turistic

Particularități ale ofertei turistice

Oferta turismului cultural

Particularități ale ofertei turistice

Resurse turistice culturale

Segmentarea pieței turismului cultural

CAPITOLUL 2

ANALIZA SOCIO-ECONOMICĂ A JUDEȚULUI HUNEDOARA

Așezarea geografică și suprafața județului Hunedoara

Rețeaua de transport

Cadrul natural

Relief

Clima

Hidrografie

Vegetație

Faună

Cadrul economic

Resurse naturale

Sectoarele economiei

Cadrul socio – cultural al județului

Aspecte demografice

Sectorul medico-sanitar

Cultură

Educație

CAPITOLUL 3

ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC CULTURAL AL JUDEȚULUI HUNEDOARA

Fondul turistic antropic: resurse turistice culturale

Obiective turistice antropice

Caracterizarea principalelor obiective turistice cu însemnătate pentru dezvoltarea turismului cultural

Accesibilitatea turistică în zonă

Infrastructura turistică

Unități de cazare

Unități de alimentație publică

Unități de agrement

Unități de tratament

Zone actuale și potențiale de dezvoltare a turismului cultural

Analiza SWOT

CAPITOLUL 4

MODALITĂȚI DE VALORIFICARE ȘI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ACTIVITĂȚILOR TURISMULUI CULTURAL ÎN JUDEȚUL HUNEDOARA

Dezvoltarea de produse turistice culturale specifice zonei

Rute tematice culturale în județul Hunedoara

Strategii de marketing turistic cultural

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Județul Hunedoara este unul din județele României cu un potențial turistic cultural foarte bogat, dar cu o promovare a acestuia extrem de redusă. Motivația alegerii temei este de factură afectivă în primul rând, deoarece provin din județul Hunedoara, iar în în al doilea rând pentru că îmi doresc ca județul împreună cu resursele sale culturale să fie valorificate și promovate mult mai bine, atât la nivel național cât și internațional.

Lucrarea de licență este împărțită în 4 capitole. În primul capitol sunt redate elementele teoretico-metodologice, mai exact turismul cultural (definiții ale fenomenului turistic și formele de turism, oferta turismului cultural, împreună cu particularitățile ofertei turistice și resursele naturale), programe de turism cultural și segmentarea pieței turismului cultural.

În capitolul doi este prezentată o analiză socio-economică a județului Hunedoara. În primul rând se regăsește așezarea geografică și suprafața județului împreună cu rețeaua de transport, apoi cadrul natural: relief, climă, hidrografie, vegetație și faună; cadrul economic cu resursele naturale și sectoarele economiei și nu în ultimul rând cadrul socio-cultural cu aspectele legate de demografie, sectorul medico-sanitar, cultură și educație.

Capitolul trei reprezintă analiza potențialului turistic cultural al județului Hunedoara, începând cu fondul turistic antropic (resurse turistice culturale), unde sunt redate cele mai importante obiective culturale și unde sunt caracterizat principalele obiective turistice cu însemnătate pentru dezvoltarea turismuli cultural. Accesibilitatea turistică în zonă reprezintă un alt punct prezentat în acest capitol, precum și infrastructura turistică cu unitățile de cazare, de alimentație publică, de agrement și tratament. Un alt aspect important surprins în acest capitol îl reprezintă zonele actuale și potențiale de dezvoltare a turismului cultural, împărțit pe patru zone, Depresiunea Petroșani – Munții Parâng – Munții Retezat, Hațeg, Culoarul Mureșului și Vața de Jos – Brad. Capitolul trei se încheie cu o analiză diagnostic de tip SWOT a județului Hunedoara.

Ultimul capitol prezintă modalități de valorificare și de îmbunătățire a activităților turismului cultural în județul Hunedoara. În primul subcapitol sunt prezentate produse turistice culturale cu potențial specifice județului Hunedoara și metode de creare și dezvoltare a acestora. În al doilea subcapitol sunt prezentate rutele tematice culturale din județul Hunedoara, trei din ele fiind prezentate mai în detaliu. Strategiile de marketing turistic cultural reprezintă ultimul subcapitol și prezintă o serie de pași ce trebuie urmați pentru o mai bună promovare turistică.

În final sunt prezentate concluziile licenței, dar și anexe și bibliografia. Lucrarea poate fi utilă celor care doresc să cunoască mai bine turismul cultural din județ din perspectiva fondului turistic dar și al analizelor cantitative turistice.

CAPITOLUL 1

ELEMENTE TEORETICO-METODOLOGICE

Definirea fenomenului turistic

Conceptul de „turism” a apărut la sfârșitul secolului XIX-lea și primele încercări de definire ale lui datează din acea perioadă. De-a lungul anilor, „turismul” a primit mai multe definiții. O primă definiție a fenomenului turistic este „părăsirea temporară a spațiului cotidian de zi cu zi, în favoarea altui loc, construit special pentru turiști, cu scopul odihnei.”

Alte definiții ale termenului de „turism” sunt următoarele: „activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau a locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și culturii, datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute” (Jan Medicin); „fenomen din timpul nostru, bazat pe nevoia mare de a îmbunătății sănătatea și de a schimba mediul înconjurător în care trăim, de a pune accentul pe frumusețea naturii ca și rezultat dintre dezvoltarea comerțului, industriei și transportului”( Guy Treuler); „ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor” (E. Hunziker); „arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyrommare Debord). Organizația Mondială a Turismului a definit activitatea turistică ca „o formă a manifestărilor cultural-educative și de recreere ale societății moderne”. O definiție mult mai concludentă este cea formulată în 1938, de către Leville Nizerolle, conform căruia „turismul este ansamblul activităților nelucrative ale omului, în afara ariei de reședință”.

O primă categorie de turiști o reprezintă „călătorii” (fig. 1.1.). „Călătorii” sunt acele persoane care muncesc sau caută de lucru în alte țări, sau care se refugiază sau practică o meserie care necesită deplasarea (ex: armată, diplomație); în aceste condiții, muncitorii transfrontalieri nu sunt considerați turiști. Un alt tip de călători sunt și „nomazii”. Aceștia sunt reprezentați de pasagerii care se află în tranzit, de refugiații sau persoane care sunt membrii ai forțelor armate sau ai misiunilor diplomatice, de imigranții temporari sau cei permanenți.

O altă categorie de turiști sunt „vizitatorii”. Aceștia sunt călătorii care sunt înregistrați în statistici. „Vizitatorii” pot fi împărțiți în două categorii: „excursioniștii”, care nu apelează la serviciile turistice propriu-zise, cu excepția unor cheltuieli simbolice, și „turiștii”, acele persoane care petrec cel puțin o noapte în afara reședinței lor.

În încercarea de clasificare a fenomenului turistic, Cocean et al. (2002) au ajuns la concluzia că există 4 tipuri de turism, având la bază criterii diferite: motivația, potențialul turistic sau durata desfășurării fenomenului turistic.

Fig. 1.1. Clasificarea internațională a călătorilor (după OMT)

(sursa: prelucrare Minciu, 2001)

Primul tip de turism este cel „de recreere și agrement”. Scopul principal al turismului de recreere și de agreement este schimbarea peisajului prin valorificarea peisajelor natural. În România acesta are caracter sezonier și prezintă două vârfuri de cerere turistică. Unul în sezonul de vară și celalalt în sezonul de iarnă. Destinațiile diferă în funcție de posibilitățile materiale ale fiecărui turist. Turiștii care practică acest tip de turism provin din diferite clase și medii sociale și fac parte din toate grupele de vârstă.

Al doilea tip de turism este „de îngrijire a sănătății (sau curativ)”. Turismul curativ este considerat cel mai vechi dintre cele 4 tipuri de turism. Pentru a putea fi practicat, acesta necesită o infrastructură specializată și dotări speciale, un personal calificat și nu în ultimul rând elemente de potențial balnear cum ar fi apele minerale sau termale, nămoluri, aerosoli sau saline. Acest tip de turism poate fi practicat pe tot parcursul anului și este practicat într-o măsură mai mare de persoanele vârstnice și într-o măsură mai mică de persoanele adulte.

Un alt tip de turism este cel „cultural”. Acest tip de turism este practicat de turiștii aflați în tranzit și care nu utilizează infrastructura turistică ca ceilalți turiști. Atrage atât turiști din zonele urbane cât și din zonele rurale și este constituit din obiective care fac parte din patrimoniului cultural. Este practicat cu precădere de elevi, studenți sau persoane cu un grad de cultură ridicat. Pe lângă obiective cultural, această categorie cuprinde și diferite festivaluri sau evenimente culturale.

Ultimul tip de turism este cel „polivalent”. Turismul polivalent cuprinde cel puțin două tipuri de turism din cele prezentate mai sus sau le poate cuprinde pe toate trei, atât de recreere si agreement cât și curativ și cultural.

P. Cocean, Gh. Vlăsceanu și B. Negoescu au definit și formele de turism în funcție de mai multe criterii (Lupchian, 2011).

Forme de turism:

După distanță:

turism de distanță mică;

turism de distanță mare;

turism de distanță foarte mare;

După durata călătoriei:

turism de scurtă durată (1-3 zile);

turism de durată medie (suprapuse concediilor);

turism de lungă durată (peste 30 zile);

După zona de proveniență:

turism intern;

turism internațional;

După numărul participanților:

turism individual;

turism de grup;

După modul de desfășurare:

turism organizat;

turism semiorganizat;

turism neorganizat;

După modul de desfășurare în timp:

turism continuu;

turism sezonier;

turism de circumstanță;

După mijloacele de transport utilizate:

turism pedestru;

turism rutier;

turism feroviar;

turism aerian;

turism naval;

După vârsta participanților;

După criteriul economico-social:

turism social, de masă;

turism particular;

După particularitățile regiunii de destinație (Lupchian, 2011).

1.2. Particularitățile turismului cultural

Turismul cultural este unul dintre cele mai vechi tipuri de turism și care încă reprezintă o direcție esențială pentru comercializare întregului turism la nivel mondial. Organizația Mondială a Turismului estimează o creștere anuală de 10-15% a călătoriilor de interes cultural, în contextul unei creșteri medii totale de 4-5% a industriei turistice în general (World Tourism Organization, Tourism Market Trends, Madrid, 1996).

Turismul cultural este definit ca „deplasarea persoanelor către atracții culturale din afara ariei de reședință cu intenția de a obține noi informații și de a avea noi experiențe, cu scopul satisfacerii nevoilor culturale” (Richards, 1996). În ultimii ani, turismul cultural s-a afirmat ca unul din sectoarele cu cea mai mare creștere pe piața turistică, care generează venituri importante și care antrenează de obicei persoane cu un nivel superior de educație. Este de remarcat faptul că se constată tot mai mult o fragmentare și segmentare a pieței turismului cultural. Prin urmare, pentru a se putea afirma pe piața internațională, orice destinație culturală trebuie să aibă în vedere două elemente extrem de importante: pe de o parte, o gamă variată de atracții culturale și evenimente, precum și dezvoltarea continuă de produse culturale care să vină în întâmpinarea cerințelor, iar pe de altă parte, un marketing extrem de eficient. Așa cum arată Raportul OECD pentru Cultură și Turism (2009), principalele elemente avute în vedere la elaborarea politicilor pentru turism și cultură sunt: valorificarea și protecția patrimoniului, dezvoltarea economică și creșterea numărului locurilor de muncă, regenerarea economică și fizică, creșterea rolului turismului și diversificarea acestui sector economic, favorizarea înțelegi totale de 4-5% a industriei turistice în general (World Tourism Organization, Tourism Market Trends, Madrid, 1996).

Turismul cultural este definit ca „deplasarea persoanelor către atracții culturale din afara ariei de reședință cu intenția de a obține noi informații și de a avea noi experiențe, cu scopul satisfacerii nevoilor culturale” (Richards, 1996). În ultimii ani, turismul cultural s-a afirmat ca unul din sectoarele cu cea mai mare creștere pe piața turistică, care generează venituri importante și care antrenează de obicei persoane cu un nivel superior de educație. Este de remarcat faptul că se constată tot mai mult o fragmentare și segmentare a pieței turismului cultural. Prin urmare, pentru a se putea afirma pe piața internațională, orice destinație culturală trebuie să aibă în vedere două elemente extrem de importante: pe de o parte, o gamă variată de atracții culturale și evenimente, precum și dezvoltarea continuă de produse culturale care să vină în întâmpinarea cerințelor, iar pe de altă parte, un marketing extrem de eficient. Așa cum arată Raportul OECD pentru Cultură și Turism (2009), principalele elemente avute în vedere la elaborarea politicilor pentru turism și cultură sunt: valorificarea și protecția patrimoniului, dezvoltarea economică și creșterea numărului locurilor de muncă, regenerarea economică și fizică, creșterea rolului turismului și diversificarea acestui sector economic, favorizarea înțelegerii diferitelor culturi (Popescu et al., 2014).

Turismul cultural studiază cultura unei regiuni, în special ramura artistică. Turismul cultural are strânsă legătură cu turismul urban, în special orașe mari, istorice și obiective culturale (muzee și teatre). De asemenea, deseori include turismul si în zonele rurale; festivalurile culturale ținute în aer liber, casele memoriale ale unor artiști celebri sau scriitori, peisaje care au fost amintite în literatură. Conform unor studii, persoanele care practică turismul cultural cheltuiesc cei mai mulți bani. Aceștia cheltuiesc în medie mai mult decât turiștii "standard", de aceea anual se investesc foarte mulți bani în promovarea turismului cultural și în infrastructura necesară găzduirii turiștilor din regiunile urbane.

Jansen Verbeke face referire în una din lucrările sale la un produs cultural „derivat” (reprezentat de activități care exploatează atracția culturală a orașului, cum ar fi magazinele de suveniruri și sectorul de servicii) și la un produs „adițional” care este reprezentat de infrastructura necesară pentru a face produsul accesibil pentru consumatori, cum ar fi mijloacele de transport sau parcările.

 Turismul cultural mai poate fi definit în funcție de motivația turistului în ce privește accesul la obiectivele culturale vizitate (călătorii pentru festivaluri de artă, situri culturale, eveniment sau trasee pentru studiu). Altfel spus orice formă de turism se poate defini ca turism cultural dacă reușește să satisfacă nevoia umană de bază în ce privește diversitate și dorința individului de a dobândi noi cunoștințe, experiențe și întâlniri. Din punct de vedere al turismului, Europa a fost încă de la început o destinație importantă pe harta turismului cultural datorită culturii și istoriei foarte bogate.

1.3. Oferta turismului cultural

Oferta turistică cuprinde resursele turistice ale unei zone, atât naturale cât și antropice, forța de muncă specializată în domeniul turismului, infrastructura turistică și structurile de primire, masa de bunuri alimentare industrial care sunt destinate consumului turistic și condițiile de comercializare (prețuri, tarife, etc.).

Tendințele calitative ale turismului cultural sunt prezentate și de Popescu et al., 2014, astfel:

 interes crescut pentru cultura populară, sau „cultura de zi cu zi” a destinației;

 rolul tot mai important al artelor pentru turismul cultural;

 legăturile tot mai puternice între turism și creativitate, cu o creștere a „turismului creativ”

 creșterea consumului cultural, pentru toate tipurile de cultură (turism cultural specific și general) și afirmarea unor nișe, cele mai importante fiind: turismul creativ, educațional, vizitarea prietenilor și rudelor, religios, voluntariat, gastronomic, spiritual (Richards, 2011 citat de Popescu et al., 2014).

1.3.1 Particularități ale ofertei turistice

Particularitățile principale ale ofertei turistice sunt:

complexitatea;

rigiditatea;

substituirea;

Complexitatea face referire la structură, la elementele component care se referă la atracțiile turistice și la elementele funcționale. Oferta turistică poate fi clasificată, în funcție de motivația dominantă a consumatorilor, astfel:

oferta turismului de vacanță;

oferta turismului cultural;

oferta turismului de afaceri;

oferta turismului balnear;

Rigiditatea constă în imobilitate, lipsa de adaptabilitate la variațiile sezoniere și imposibilitatea stocării.

Substituirea face referire la utilizarea ofertei în alte scopuri decât cel sezonier (afaceri, cogrese) (Istrate et al., 1998).

În ceea ce privește programele culturale, se remarcă existența mai multor programe și strategii pentru dezvoltarea și promovarea turismului cultural atât în România, cât și în Bulgaria. Pentru România, importanța turismului cultural a fost subliniată pentru prima dată în cadrul Planului Național de Dezvoltare 2007-2013, precum și în Master planul pentru dezvoltarea turismului 2007-2013. Ulterior, a fost întocmit și Planul Național de dezvoltare a turismului viticol, precum și Strategia Carpaților pentru un turism durabil (2013), care are ca obiectiv creșterea contribuției turismului la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural și a tradițiilor comunităților locale. Nu există însă o strategie de dezvoltare a turismului cultural, dezvoltarea acestuia fiind legată de Strategia pentru Promovarea, Păstrarea și Protecția Patrimoniului Cultural adoptată de Ministerul Culturii, în care se fac referiri la dezvoltarea diverselor sectoare, printre care și turismul (Popescu et al., 2014).

1.3.2. Resurse turistice culturale

Resursele cultural artistice și edificiile istorice au pătruns treptat în aria de interes turistic, elementele din această categorie constituie partea integrată a activității turistice moderne fapt dovedit de proporția în continuă creștere a celor atrași de muzee, concerte, festivaluri, spectacole etc ( Cocean, Dezsi, 2009, pag. 133).

Obiectivele cultural- artistice și istorice emit fluxuri turistice inegal pe distanțe diferite, avantajate sunt centrele culturale majore de exemplu marile capitale ale lumii civilizate, locații istorice, locațiile unor festivaluri de film.

Obiectivele istorice însumează o gamă variată de construcții prezente îndeosebi în regiunile de afirmare a marilor civilizați (Cocean, Dezsi, 2009, pag. 113).

Obiectivele istorice cuprinde următoarele categorii și anume:

• Perioada antică

• Civilizația romană

• Castelele fortificate

• Cetățile, turnurile

Perioada antică în bazinul Mării Mediterane au luat naștere o serie de civilizați și anume greacă, romană, feniciană care au produs valori materiale deosebite.

Castelele fortificate sunt caracteristice perioadei medievale și sunt răspândite în continentul european și mai recent african, atractivitatea lor fiind arhitectura specifică, ziduri de apărare, poduri mobile.

Cetățile sunt edificii care îndeplinesc funcții multiple și care sunt numeroase. Vestigii ale cetăților grecești create în perioada marilor colonizări sunt prezente pe țărmul Mării Negre

(Tomis, Calatis). Cetățile dacice devastate în timpul cuceririi romane au fost înlocuite cu alte cetăți și anume Alba Iulia, Cluj Napoca. În ceea ce privește aria țintă, județul Hunedoara dispune de forme de relief spectaculoase, care se găsesc pe toată întinderea județului, de o floră și o faună bogată, dar și de monumente istorice, atât de artă cât și de arhitectură, așezări, situri arheologice, fortificații, castre, cetăți, ansambluri, biserici, catedrale, moschei, sinagogi, clădiri, etc. și de o climă care permite practicarea turismului pe tot parcursul anului pentru diferite categorii de cerere turistică internă, dar și internațională (Istrate et al., 1998).

1.4. Segmentarea pieței turismului cultural

Turiștii care practică turismul cultural sunt preocupați în mod deosebit de probleme ce țin de religie, filozofie, istorie sau antropologie și doresc să ia parte la diferite activități culturale cu scopul de a cunoaște unele evenimente din trecute. Un alt aspect care îi interesează pe turiști sunt evoluțiile contemporane din diferite sfere de activitate umană dar și progresul în diferite domenii cum ar fi cel științific, tehnologic, educațional sau sociologic care reprezintă subiecte de mare interes cultural pentru mulți turiști.

Principalul grup țintă pentru vacanțele culturale este format din adulți tineri, care au un anumit nivel de educație și care activează în diferite domenii economice, care formează o categorie aparte de consumatori, precum și din studenți, care dispun de un buget mai redus, dar la fel de interesați (Deeke&Walter, 2011 citat de Popescu et al., 2014). Deși participarea la acest tip de turism a fost condiționată mult timp de statutul socio-economic, persoanele din clasele sociale înstărite dispunând atât de mijloacele financiare necesare (venit și mobilitate), cât și de capitalul cultural pentru a participa, în ultimul timp, ca urmare a creșterii nivelului de educație și a generalizării concediului de odihnă, numărul turiștilor care practică turismul cultural este într-o continuă creștere (Richards, 2006 citat de Popescu et al., 2014).

Din punct de vedere al vârstei, piața turismului cultural vizează toate cele trei categorii, tineri, adulți și vârstnici. Din punct de vedere al veniturilor și al gradului de educație, aici se încadrează turiștii cu venituri medii și mari și cu un grad de educație mediu și ridicat și iubitorii de istorie.

În ultimii 13 ani, numărul turiștilor români care au vizitat județul Hunedoara, a scăzut foarte mult. Dacă în anul 1990, vizitau județul 272.472 turiști români, în anul 1995 numărul acestora aproape s-a înjumătățit ajungând la 144.783 turiști. Până în anul 2000, numărul acestor s-a înjumătățit din nou, ajungând la 70.436 turiști. În 2005, numărul acestora a înregistrat o mică creștere, ajungând la 73.436 turiști, după care a scăzut din nou până la 62.621 turiști. Începând cu anul 2013, numărul turiștilor români din județ a început să crească, ajungând în anul 2013 la 79.202 turiști (fig. 1.2.).

În ce privește turiștii străini, până în anul 2005, conform INSSE, nici un turist străin nu a vizitat județul Hunedoara. Începând cu anul 2010, aceștia au început să viziteze județul, astfel că în 2010 s-au înregistrat 9.375 turiști străini, iar în 2013 numărul acestora a scăzut la 9.104 turiști.

Fig. 1.2. Număr turiști, pe categorii de turiști, județul Hunedoara

(Sursa: Prelucrare date INSSE, 2015)

Deși numărul turiștilor a scăzut, în viitor se așteaptă ca numărul acestora să crească datorită investițiilor în turism, în special în cel cultural și montan.

CAPITOLUL 2

ANALIZA SOCIO-ECONOMICĂ A JUDEȚULUI HUNEDOARA

2.1. Așezarea geografică și suprafața județului Hunedoara

Județul Hunedoara are o suprafață de 7.062,67 km² (706.267 ha), care reprezintă 3% din teritoriul României și ocupă locul 9 ca mărime între județele țării în 2015 (Rus et al., 2010). Se găsește în partea central vestică a țării și în partea sud-vestică a Transilvaniei și face parte din Regiunea de Dezvoltare Vest, alături de județele Arad, Caraș – Severin și Timiș Județul este situat la răspântia a patru drumuri: al Mureșului, al Banatului, al Olteniei și al Țării Crișurilor. (fig. 2.1.).

Fig. 2.1. Așezarea geografică a județului

(sursa: Rus et al., 2012)

De asemenea se suprapune parțial pe suprafața bazinelor hidrografice ale râurilor Mureș și Jiu. Județul Hunedoara este străbătut de paralele de 460 latitudine nordică (la sud de localitatea Zam) și de meridianul de 230 longitudine estică (la vest de orasul Simeria). Punctele extreme ale județului Hunedoara: zona de nord-vest a satului Rusești (Bulzeștii de Sus) la nord, Câmpu lui Neag la sud, Holdea (comuna Lapugiu de Sus) la vest și Tirici (Petrila) la est (http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Hunedoara).

Județul Hunedoara se află în vecinătatea Munților Apuseni, situați în partea de nord a județului; Orăștiei și Șureanu situați în partea de sud-est; Retezat-Godeanu, Vâlcan și Parâng, situați în partea de sud; și Poiana Ruscă situați în partea de sud-vest. Conform fig. 2.2., județul se învecinează în nord și nord-vest cu județul Arad, la vest cu județul Timiș, în sud-vest cu județul Caraș-Severin, la sud și sud-est cu județul Gorj și Vâlcea, iar la est și sud-est cu județul Alba.

Fig. 2.2. Harta Regiunii de dezvoltare Vest

(sursa: http://www.sithunedoaratimisana.ro)

În ce privește întinderea județului, acesta este al treilea din Transilvania, după județele Arad (7.754 km²) și Bihor (7.544 km²). În comparație cu județele învecinate, județul Hunedoara are în anul 2015 o întindere mai redusă decât a județelor Timiș (8.697 km²), Caraș-Severin (8.514 km²) și Arad (7.754 km²), și mai mare ca a județelor Alba (6.242 km²), Vâlcea (5.765 km²) și Gorj (5.602 km²) (www.regiuneavest.ro).

2.1.1. Rețeaua de transport

Principala cale rutieră din județ este tronsonul de autostrada Deva – Sebeș, care leagă județul cu partea de vest și est a României (Arad, Timișoara, respectiv Sibiu, București) și care face parte din autostrada A1 de la Constanța la Nădlac. Prin județ trec 3 drumuri europene, dintre care două principale, E68 și E79, și unu secundar, E673.

Un alt tip de drumuri sunt cele naționale, DN 66, ce traversează județul și face legătura cu partea de sud a țării, prin defileul Jiului, DN 66A, DN 68, DN 7, DN 7A, DN 74 și DN 76. Oaltă categorie de drumuri sunt cele județene: DJ 687, DJ 687J, DJ 706, DJ 706A, DJ 706B, DJ 707A, DJ 707J și DJ 708E în partea de nord-vest a județului; DJ 668, DJ 705, DJ 705F, DJ 705G, DJ 761, DJ 761A și DJ 762, în partea de nord-est; DJ 685, DJ 686, DJ 687A, DJ 687D, DJ 687E și DJ 687G în partea de sud-vest și DJ 668A, DJ 709H și DJ 709K în partea de sud-est a județului.

Fig. 2.3. Căi de comunicații, județul Hunedoara

(sursa: PATN – secțiunea a VI-a)

Alte categorii de drumuri care se mai găsesc în județ, sunt drumurile comunale și drumuri forestiere, care au o importanță mai redusă (fig. 2.3.).

Din punct de vedere al rețelei de transport feroviar, județul Hunedoara este tranzitat de Magistrala CFR 200 de cale ferată Brașov – Sibiu – Simeria – Deva – Arad – Curtici, care parțial face parte din coridorul european IV: Dresda – Budapesta – Curtici – Sighișoara – București – Constanța.

O altă linie importantă care străbate județul Hunedoara este Magistrala CFR 202 Simeria – Petroșani – Filiași, care asigură legătura între Transilvania și Oltenia, precum și liniile 207 Simeria – Hunedoara (electrificată), 209 Deva – Brad (neelectrificată), 211 Subcetate – Hațeg (neelectrificată), 212 Ilia – Lugoj (neelectrificată), 214 Petroșani – Uricani (Petroșani – Lupeni electrificata și Lupeni – Uricani neelectrificată) și 317 Brad – Arad (neelectrificată).

2.2. Cadrul natural

2.2.1. Relieful

Județul Hunedoara are un aspect care este rezultatul unui lung proces evolutiv, produs în erele geologice, evoluția din precambrian și până în cuaternar fiind strâns legată de evoluția Carpaților Meridionali și Occidentali.
În precambrian și în paleozoic a avut loc individualizarea șisturilor cristaline prin procesul de metamorfism regional. Fostă parte din placa continentală Euro-Asiatică, această zonă este formată din depozite de cristale de tip intraplacă. În era mezozoică, sedimentarea marină a variat în funcție de adâncimea bazinelor, de la cele mai puțin adânci, care au generat recife de corali și alge calcaroase, la zone adânci, în care s-au format depozite de fliș. La începutul jurasicului s-a conturat Bazinul Hațeg, iar în mezojurasicul terminal și neojurasic s-a declanșat un proces de sedimentare care a dus la evoluția părții centrale și sudice a județului. La sfârșitul jurasicului mediu s-a deschis riftul central carpatic care a dus la separarea marginii active a plăcii Est-Europene în doua blocuri: Getic și Danubian.

La inceputul erei neozoice au avut loc mișcări transcurente de tip decrosant, iar la sfârșitul cretacicului și începutul paleogenului au avut loc mișcări orogenetice laramice care au dus la înălțările munților din sudul și centrul județului și fenomene magmatice (Munții Metaliferi). În pliocen și la începutul cuaternarului a avut loc definitivarea înălțării munților și s-a produs retragerea apelor din depresiuni și a început formarea rețelei hidrografice actuale. Pe fondul mișcărilor neotectonice s-a produs adâncirea râurilor carpatice, Jiu, Strei, Râul Mare, Crișul Alb etc.

Mișcările magmatice și vulcanice din mezozoic și neogen au dus la apariția unor neckuri în Munții Metaliferi și nordul Munților Poiana Ruscă, cum este Dealul Cetății Deva (371 m), dyckuri ca Măgura Uroiului (392 m), edificii vulcanice (Setrașu – 1.080 m, Haitău – 1.044 m, Băița – 662 m, Caraci – 833 m) și platouri ca Măgureanu Vaței (905 m).

Pe formațiuni calcaroase de tip recifal mezozoic s-au dezvoltat Masivul Vâlcan – 1.263 m, Măgura Crăciunești – 429 m (lângă Băița), Platforma Luncanilor din sud-vestul Munților Șureanu etc. Prezența pe arii largi a depozitelor calcaroase a favorizat morfologia carstică îndeosebi în Platforma Luncanilor, zonele Ribița – Bulzești (Munții Bihor), Băița și Geoagiu – Balșa (Munții Metaliferi), nordul și estul Munților Poiana Ruscă și sudul Retezatului.

În județului Hunedoara se găsesc diferite unități de relief, între care, regiunile muntoase ocupă o pondere majoritară. De asemenea se găsesc și depresiuni intramontane și colinare, zone depresionare și defileuri, care formează structura reliefului din județ. Județul Hunedoara este compus din unități montane în procent de 68% și spații depresionare, 32% (fig. 2.4.).

Fig. 2.4. Trepetele de relief din județul Hunedoara

(sursa: ADR Vest)

Altitudinile maxime se găsesc în Vârful Mandra 2.519 m (Munții Parâng) și Vârful Peleaga 2.509 m (Munții Retezat), iar cele minime în comuna Zam (Lunca Mureșului), 170 m (Rus et al., 2012).

2.2.2. Clima

Din punct de vedere climatic, județul Hunedoara se încadrează în climatul temperat-continental, climat care prezintă multe particularități.

Caracteristicele climatice ale județului sunt influențate de așezarea geografică, dar și de numeroasele forme de relief existente.

Climatul temperat-continental prezintă o etajare pe verticală dinspre șes spre climatul alpin. Temperatura medie anuală variază între 6,8° C în Petroșani și 9,6° C în Hunedoara. În Lunca Mureșului media anuală este de 10° C, iar media absolută, înregistrată în 1952 la Deva, a fost de 39,7° C iar minima, înregistrată la Petroșani, de -29° C. Precipitațiile atmosferice sunt neuniform repartizate și sunt cuprinse între 530 mm în depresiuni și 1.000-1.200 mm în zonele alpine înalte. Vântul dominant în județ bate din direcția nord-vest.

Circulația generală a atmosferei este influențată de Anticiclonul Azoric (mai-iulie), care produce vreme însorită, Ciclonul Islandez, care produce vreme instabilă vara și umedă iarna, Ciclonii Mediteraneeni (ianuarie-februarie și septembrie), care transportă mase de aer calde și umede, și mai puțin de Anticiclonul Siberian, care aduce mase de aer reci și uscate iarna.

Județul Hunedoara mai este caracterizat de un climat de munte (cu 8 luni reci și umede și 4 luni temperate în zonele înalte și cu 5 luni reci și umede și 7 luni temperate la altitudini mijlocii) și de un climat continental moderat de deal în restul județului cu excepția văii Mureșului și depresiunii Hațegului (cu 4 luni reci și umede și 8 luni temperate). Iernile sunt relativ umede iar verile sunt însorite, regimul pluviometric fiind echilibrat.

Temperatura. Valorile temperaturii aerului, precipitațiile și vântul înregistrate la stațiile din județ (Deva, Petroșani, Parâng și Țebea) se încadrează în limitele normale ale climatului temperat-continental.

Mediile lunii iulie se încadrează între 6°C și 20°C. Cea mai mică valoare înregistrată, 6° C, este specifică culmilor și vârfurilor montane de mare altitudine, iar în sectoarele cu altitudini reduse, temperatura se menține între 19°C și 20°C.

Mediile lunii ianuarie se încadrează între -1°C și -10°C și un contrast termic de 9°C. În Valea Mureșului temperatura medie este -1°C iar pe culmile înalte montane variază într -7°C și -10°C.

Maxima absolută a fost înregistrată la 16 august 1952, având valoarea de 39,7°C, iar minima absolută, -31,6°C, la 24 ianuarie 1963, ambele fiind înregistrate la Deva.

Precipitațiile. Cantitățile medii anuale de precipitații sunt cuprinse între 600 mm, pe văile Mureșului, Cernei și Streiului, și 1.200 mm pe culmile montane. În peste 80% din suprafața județului se înregistrează peste 1.000 mm precipitații.

Cantitățile medii ale lunii iulie variază între 70-180 mm (Munții Godeanu, Țarcu, Retezat, Parâng și Șureanu). Valoarea medie a precipitațiilor variază între 120-180 mm și scade uneori la 80-100 mm (Zarand, Metaliferi, Depresiunea Petroșani, Depresiunea Hațeg și Culoarul Mureșului).

Cantitățile medii de precipitații ale lunii ianuarie variază între 30-100 mm, iar cantitățile maxime căzute în decursul a 24 de ore au atins 262 mm la19 iulie 1934 (Deva), 107 mm la 21 iunie 1952 (Petroșani) și 92,4 la 9 august 1922 (Hunedoara).

Stratul de zăpadă. În zonele montane (Godeanu, Țarcu, Retezat, Parâng și Șureanu), zăpada durează între 75 și 80 de zile pe an. În zonele mai joase (Culoarul Mureșului în aval de Deva și Culoarul Crișului Alb), se înregistrează în medie între 20 și 25 de zile cu ninsoare. Pe culmile montane stratul de zăpadă dureaza între 150 și 160 zile, iar în zonele mai joase 40 zile (Culoarul Mureșului) și 55-60 zile (Depresiunea Hațeg). Grosimea stratului de zăpada variază între 80 și 100 cm în masivele montane, și 50 și 60 cm în zonele depresionare.

Vânturile. În culmile montane predomină vânturile dinspre vest, sud-vest, nord și nord-vest, acestea atingând viteze de 45-50 m/s în lunile de iarnă. Vânturile vestice au o frecvență de 14-15,0%, iar cele nord-vestice si nordice de 12-14,0% (Rus et al., 2012).

2.2.3. Hidrografia

Județul Hunedoara dispune de o rețea hidrografică vastă. Cel mai important râu care străbate județul este Mureșul, care traversează județul prin partea centrală și care are ca principali afluenți Streiul, Râu Mare și Cerna. Un alt râu important este Jiul, care trece prin partea de sud a județului și care este împărțit în Jiul de Est și Jiul de Vest. În partea de nord a județului curg apele râului Crișul Alb. De asemenea în județ se mai găsesc numeroase lacuri glaciare (Retezat: Tău Mare, Tău Mic, Tău Porții, Bucura, Zănoaga, etc.; Parâng: Gâlcescu, Roșiile, Zăvoaiele, etc.; Șureanu: Iezerul Mare și Iezerul Mic), lacuri antropice (Cinciș și Valea de Pești), dar și izvoare termale (Geoagiu Băi, Vața de jos și Călan). Apele curgătoare. În cea mai mare parte, rețeaua hidrografică a județului Hunedoara aparține bazinului hidrografic al râului Mureș, iar într-o măsură mai mică bazinelor superioare ale râurilor Jiu și Crișul Alb.

Lacurile. Sunt mai numeroase în munții din sudul județului datorită glaciațiunii din cuaternar. Cele mai numeroase lacuri se găsesc în Munții Retezat, peste 80 de lacuri glaciare. Cele mai importante lacuri sunt Bucura, acesta având și cea mai întinsă suprafață (10,8 ha), Zănoaga, care este lacul cu cea mai mare adâncime (29 m) și Tăul Custurii, aflat la o altitudine de 2.270 m. Lacurile din munții Godeanu, ca și cele din Munții Tarcu sunt reduse ca număr și prezintă suprafețe reduse. Cele mai reprezentative lacuri sunt Scărișoara și Godeanu, respectiv Tăul fără Nume și Pietrele Albe. În Munții Parâng lacurile sunt situate la altitudini sub 2.000 m, iar cele mai reprezentative lacuri sunt Slăveiul, Tăul fără Fund și Roșiile.

Ca și lacuri antropice, cele mai importante sunt Complexul Hidroenergetic Gura Apelor (bazinul Râului Mare) și lacul de acumulare Cinciș (pe râul Cerna).

Izvoarele minerale. Izvoarele minerale din județul Hunedoara se găsesc în lungul liniilor de fractură produsă de activitatea postvulcanică, care se află în lungul Culoarul Mureșului. Cele mai reprezentative ape minerale sunt la Boholt (Aqua Sara), Chimindia (Miracol) și Căcâia (Cezara) (Rus et al., 2012).

2.2.4. Vegetație

Județul Hunedoara dispune de un relief diversificat și de condiții topoclimatice specifice de unde rezultă o vegetație variată.

Pădurile de foioase sunt cele mai răspândite și ocupă o suprafață mare din teritoriul județului. Acestea sunt diferențiate prin subetajele pădurilor de stejar și pădurilor de fag.

Pădurile de stejar se găsesc în zonele cu altitudini cuprinse între 300 m și 500 m. Datorită climatului mai blând, în cadrul pădurilor s-au dezvoltat elemente termofile ca cerul (Quercus cerris), gârnița (Quercus frainetto), gorunul (Quercus petraea), teiul (Tilia tomentosa), frasinul (Fraxinus ornus), carpenul (Carpinus betulus) și, mai rar, fagul (Fagus sylvatica), cornul (Cornus mas), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), sângerul (Cornus sanguinea) și socul (Sambucus nigra).

Pădurile de fag sunt răspândite în zonele cu altitudini cuprinse între 600 m și 1.200 m și se găsesc în special în zonele marginale ale pădurilor de munte din Munții Retezat, Parâng, Vâlcan, Șureanu, Poiana Ruscă și Zarandului, dar și în zonele de depresiune (Petroșani și Brad). Ca și specii aici se găsesc gorunul și mai rar stejarul (Quercus petraea și Quercus robur), la care se adaugă jugastrul (Acer campestre).

Pajiștile și fânețele se găsesc în zonele deluroase din Hunedoara, Deva, Orăștie sau Lăpugiu și cuprind diverse specii de trifoi, graminee furajere, dar și alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas), dârmozul (Viburnus lantana), ulâios (Euonynus verrucosa), păducelul (Crataegus monogyna) și curpenul (Clematis vitalba). Acestora li se adaugă și arbuști termofili, precum liliacul sălbatic (Syringa vulgaris) și mojdreanu (Fraxinus ornus).

Pădurile de conifere sunt răspândite în zonele cu altitudini cuprinse între 700 m și 1.300 m și sunt alcătuite în mare parte din molid (Picea excelsa) și brad (Abies alba). Acestea se găsesc în special în munții din central și sudul județului, dar și în partea de nord într-o măsură mai mică. Ca și specii, pot fi întâlnite pinul silvestru (Pinus sylvestris), zâmbrul (Pinus cembra) și zadă (Larix decidua).

Vegetația subalpină se află deasupra limitei superioare a pădurilor, unde condițiile pedoclimatice specifice au dus la dezvoltarea de tufișuri de jneapăn, ienupăr și smîrdar, alternând cu pajiști de graminee. Acest tip de vegetație este specific zonelor cuprinse între altitudini de 1.500-1.800 m din Munții Retezat, Vâlcan, Parâng și Șureanu.

Vegetația alpină se află la altitudini de peste 1.700 și 1.800 m și se găsește în munții înalți din sudul județului (Munții Retezat, Godeanu, Parâng și Șureanu). Ca și specii, aici se găsesc pajiști cu rogoz de munte (Carex curvula), rugină (Juncus trifidus), păiușcă (Festuca supina), tufărișuri pitice de merișor (Vaccinum vitis idaea), afin (Vaccinum myrtillus) și argințică (Dryas octopetala).

Vegetația de luncă se găsește de-a lungul apelor curgătoare și au o extensie mai mare în zonele situate sub 500 m. Principalele specii sunt reprezentate de asociația păiușului (Festucetum pratensis), cu păiuș vițelar sau iarba fânului (Anthoxanthum odoratum), firuță de livadă, trifoi, rogoz, asociația cozii vulpii (Alopecuretum pratensis), cu coada vulpii, rogoz, firuță de livadă, mărăraș sau cucută de baltă (Oenanthe aquatica), asociația rogozului (Caricetum vulpinae), asociația manei de apă (Glycerietum maximae), asociația trestie-papură (Scirpo-Phragmitetum). În ce privește speciile lemnoase, aici se găsesc pâlcuri formate din sălcii, răchite, arini, plopi, frasin, stejar și, în trecut, ulmi (Rus et al., 2012).

2.2.5. Faună

Fauna din județul Hunedoara este bine reprezentată și ca număr de specii, dar și ca număr de indivizi.

Fauna pădurilor de foioase este reprezentată de mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), veverița (Sciurus vulgaris), căprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), vidra (Lutra lutra), zimbri (Bison Bonasus), iar ca păsări cucul (Cuculus canorus), ciocănitoarea (Dendrocopos), gaița (Garrulus glandarius), corbul (Corvus corax), cinteza (Fringilla coelebs), bufnița (Bubo bubo), etc.

Fauna pădurilor de conifere este reprezentată de marile carnivore europene: lupul (Canis lupus), ursul (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), cerbul carpatin (Cervus elaphus l.), ursul carpatin (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), căprioara (Capreolus capreolus), veverița (Sciurus vulgaris), jderul (Martes martes), bursucul (Meles meles), cocoșul de munte (Tetrao uragalus) și ierunca (Tetrastes bonasia), iar ca pești păstrăvul indigen (Salmo trutta fario), lipanul (Thymallus thymallus), moiaga (Barbus meridionalis petenyi) și nisiparița (Sabanejeria romantica). Dintre nevertebrate se poate aminti racul (Astacus torrentium).

Fauna zonelor alpine este reprezentată de ierbivore mari: capra neagră (Rupicapra rupicapra), cerbul (Cervus elaphus) și căpriorul (Capreolus capreolus) și ierbivore mici: pisica sălbatică (Felis silvestris), marmotă alpină (Marmota marmota), iar ca și păsări acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), șoimul călător (Falco peregrines), ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocârlia urecheată (Eremophila alpestris), pasărea omătului (Plectrophenax nivalis), fâsa de munte (Anthus spinolleta), pietrarul (Oenanthe oenanthe), brumărița (Prunella collaris) și mierla de piatră (Monticola saxattilis).

Fauna din zonele de luncă este reprezentată de numeroase specii de păsări precum: barza albă (Ciconia ciconia), rața sălbatică (Anas plathyrhynchos), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), lăstunul de mal (Riparia riparia), prigoria (Merops apiaster), ciocârlia (Alauda arvensis), amfibieni: brotăcelul (Hyla arborea), buhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina), broasca de lac (Rana esculenta), tritonul crestat (Triturus cristatus), șopârla cenușie (Lacerta agilis), dar și peste 50 de specii de pești și nevertebrate (Rus et al., 2012).

2.3. Cadrul economic

2.3.1. Resurse naturale

Județul Hunedoara beneficiază de numeroase reurse naturale precum: cărbuni superiori, minereuri feroase, minereuri complexe, roci de construcție, ape termale, etc.

Ramura economică de bază din județul Hunedoara a fost industria, aici dezvoltându-se, în special, ramuri ale industriei grele: mineritul, siderurgia, metalurgia, unde incepand cu anul 1948 s-a devoltat pe 16 campuri miniere cu potential de dezvoltare din Valea Jiului (Lonea, Petrila, Aninoasa, Lupeni, si Uricani). Această regiune este una dintre cele mai bogate regiuni din țară, motiv pentru care industria s-a dezvoltat și mai repede în acest județ față de alte județe (Coroi et al., 2012).

a) Cărbunii superiori. Cărbunii superiori sunt reprezentați de huilă și se găsesc în Depresiunea Petroșani, aceasta fiind și cel mai mare bazin de huilă din țară. Cele mai importante zăcăminte se găsesc în localitățile Lupeni, Uricani, Vulcan, Petrila, Lonea, Petroșani și Livezeni. În ce privește cărbunii inferiori, aceștia se găsesc în special în Depresiunea Brad dar în cantități mai mici.

b) Minereuri feroase, minereuri auro-argintifere, titano-manganite vanadifere și nichelifere și minereuri cuprifere. În județul Hunedoara se mai găsesc și minereuri feroase, în special în Munții Poiana Ruscă, la Teliuc, Ghelari, Vadu Dobrii și Poiana lui Filimon. Aici se găsește cel mai important zăcămînt de fier din România. Minereuri auro-argentifere se găsesc în zona Musariu – Brad și Săcărâmb (Munții Metaliferi); titano-manganite vanadifere și nichelifere la Ciungani – Căzănești (Munții Metaliferi); minereuri cuprifere în Munții Poiana Ruscă (arealul municipiului Deva), Munții Metaliferi (Căzănești – Ciungani și Almășel); pirita la Boita – Hațeg (Munții Poiana Ruscă).

c) Minereuri complexe, minereuri de bauxite și minereuri de zinc și cinabru. Minereuri complexe se găsesc în Munții Metaliferi (Brad, Săcărâmb), Munții Poiana Ruscă; minereuri de bauxite în bazinul Hațeg, în perimetrul Ohaba – Pui; minereuri de zinc și cinabru în Munții Metaliferi (Voia).

d) Roci de construcție. Rocile de construcție se găsesc: andezit, în Munții Metaliferi (Criscior), Munții Poiana Ruscă (Cozia, Pietroasa); bazalt, în Munții Metaliferi (Branișca și Birtin); marmură, în Munții Poiana Ruscă (Alun – Bunila); calcar, în Munții Metaliferi (Baița Crăciunești și Vața), Munții Poiana Ruscă (Teliuc și Crăciuneasa), Munții Șureanu (Bănița); calcare dolomitice, în Munții Poiana Ruscă (valea Zlaști); gips, în Depresiunea Brad; etc.

e) Ape termale. În ce privește apele termale, acestea se găsesc la Geoagiu Băi și Vața de Jos (Munții Metaliferi) și în Culoarul Streiului la Călan, iar ape minerale la Boholt, Chimindia, Păuliș, Banpotoc, Rapolt, Bobâlna, Geoagiu (fig. 2.5.), Bozeș, Băcia, Hărțăgani, etc (Munții Metaliferi).

Fig. 2.5. Băile Termale Romane (Geoagiu Băi)

(Foto: George Roș)

f) Fond forestier. Fondul forestier ocupă o suprafaăț de 312.640 ha (44,2% din suprafața totală) în anul 2010, județul Hunedoara ocupând locul 3 la nivel național, după Suceava și Caraș-Severin, în ce privește suprafața pădurilor (Rus, et al., 2012).

2.3.2. Sectoarele economiei

În ce privește sectoarele economiei în județul Hunedoara, sectorul primar cuprinde agricultura (de subzistență și intensivă), vânătoarea, silvicultura și exploatarea forestieră. Sectorul secundar cuprinde în județ industria, atât cea extractivă cât și cea prelucrătoare, iar sectorul terțiar este format din restul activităților economice (construcții, transporturi, turism, învățământ, etc.) (Bara et al., 2012). A fost structurat și un plan de amenajare a teritoriului județean de către Secția Urbanism care relevă și axele de dezvoltare ale județului, remarcându-se axa central ce unește principalele centre urbane ca principal areal de dezvoltare (fig. 2.6).

Fig. 2.6. Planul de amenajare a teritoriul județean- Hunedoara

(sursa: Secția Urbanism, Universitatea de Arhitectură și urbanism “Ion Mincu”)

Din punct de vedere al populației active în cele trei sectoare economice, sectorul primar, secundar și terțiar, sectorul în care se încadreaza cei mai mulți locuitori este cel terțiar, acesta fiind și singurul sector în care numărul persoanelor a crescut din anul 1992 până în 2013 (fig. 2.7.).

Numărul populației implicate în sectorul primar a fost în anul 1992 de 54,7 mii personae. Numărul persoanelor a scăzut până în 1996 la 54,2 mii persoane, după care a crescut la 60,4 mii persoane pâna în anul 2000. După anul 2000, numărul acestora a început să scadă din nou, ajungând în anul 2004 la 44,4 mii persoane, în anul 2008 la 41,6 mii persoane, iar în anul 2013 la 41,1 mii persoane. Numărul persoanelor active în sectorul primar este într-o continuă scădere în primul rând pentru că populația tânără se axează spre alte sectoare economice iar în al doilea rând deoarece tot mai puține persoane practică agricultura sau silvicultura, iar cele care o practică o fac cu scop economic și nu pentru uz propriu.

Fig. 2.7. Populația activă pe sectoare economice în județul Hunedoara (mii pers. 2013)

(sursa: Prelucrare date INSSE, 2015)

Numărul persoanelor active în sectorul secundar a fost în 1992 de 120,6 mii persoane. În anul 1996 numărul persoanelor active in sectorul secundar a ajuns la 110,3 mii persoane după care a continuat să scadă până în anul 2000 când a ajuns la 66,3 mii persoane. În anul 2004 numărul acestora a înregistrat din nou o mică scădere, ajungănd la 64,5 mii persoane. Pâna în 2008 numărul acestora a scăzut la jumătate, ajungând la doar 57,9 mii persoane, iar în 2013 la 52,9 mii persoane care mai lucrau în sectorul secundar. Numărul persoanelor active în sectorul secundare a scăzut din 1992 până în 2013 deoarece de-a lungul anilor s-au închis foarte multe entități din domeniul industriei și s-au făcut multe restructurări în rândul muncitorilor, aceștia fiind nevoiți să se orienteze spre alte sectoare economice.

În sectorul terțiar, numărul persoanelor active a înregistrat de-a lungul anilor urcări și coborâri. Dacă în anul 1992 lucrau 48,4 mii persoane în sectorul terțiar, până în anul 1996, numărul acestora a ajuns la 92,4 mii persoane, după care a scăzut la 70,3 mii perssoane în anul 2000. În anul 2004 numărul acestora a ajuns la 81,1 mii persoane, iar în 2008 la 91,6 mii persoane. În anul 2013 numărul persoanelor active în sectorul terțiar a înregistrat o mica scădere, ajungând la 89,7 mii persoane active în acest sector. În viitor se așteaptă ca numărul persoanelor care v-or activa în acest sector să crească, deoarece tot mai puține persoane activează în sectorul primar și secundare, acestea orientându-se tot mai mult spre sectorul terțiar.

2.4. Cadrul socio – cultural al județului

2.4.1. Aspecte demografice

Județul Hunedoara are o populație de 407.892 locuitori (aproximativ 2% din populația țării, 2014). Dintre acestea 199.609 persoane sunt de sex masculin (49%) și 208.283 persoane de sex feminine (51%). Din totalul de 407.892 persoane, 304.866 dintre acestea trăiesc în mediul urban, iar 103.026 în mediul rural (2014). Densitatea județului Hunedoara este de 59 de loc./km² (2013) (fig. 2.8.).

Fig. 2.8. Populația în județul Hunedoara (mii pers. aprilie, 2015)

(Sursa: Prelucrare date INSSE, 2015)

Județul Hunedoara se întinde pe o suprafață de 7.063 km² (care reprezintă 2,9% din teritoriul total al României) și este alcătuit din 7 municipii: Deva, care este reședința județului, Brad, Hunedoara, Lupeni, Orăștie, Petroșani, Vulcan; 7 orașe: Aninoasa, Călan, Geoagiu, Hațeg, Petrila, Simeria, Uricani; și 55 de comune (2013).

2.4.2. Sectorul medico-sanitar

Din punct de vedere al sănătății, în județul Hunedoara, în anul 2000 existau 6.176 paturi în unitățile sanitare, sub forma creșelor, senatoriilor TBC, unităților medico-sociale, sau spitalelor. Până în anul 2005 numărul paturilor din unitățile sanitare a scăzut la 4.757 paturi. Numărul acestora a scăzut din nou, ajungând în anul 2010 la 4.157 paturi, iar apoi în anul 2013 la 3.977 paturi (fig. 2.9.).

Fig. 2.9. Paturi în unitățile sanatorii în județul Hunedoara (2000-2013)

(Sursa: Prelucrare date INSSE, 2015)

În ce privește personalul medico-sanitar: medici, medici de familie, stomatologi, farmaciști, personal medical mediu sau personal sanitar auxiliar, în anul 2000, în județul Hunedoara exista un personal în număr de 6.566. Numărul acestora a scăzut până în 2005 la 6.565, până în 2010 la 6.366 și în final la 5.694 în anul 2013 (fig. 2.10.).

Fig. 2.10. Personalul medico-sanitar pe categorii în județul Hunedoara (2000-2013)

(Sursa: Prelucrare date INSSE, 2015)

Lipsa bugetelor alocate de Ministerul Sănătății spre acest sector foarte important a dus la închiderea unor spitale și alte unităț, dar și la un număr mare de șomeri în acest domeniu, astfel personalul fiind nevoit să se orienteze spre alte state europene, unde salariile peronalului medico-sanitar sunt mai mari și condițiile de lucru sunt mai bune datorită echipamentelor moderne cu care se lucrează.

2.4.3. Cultura

În anul 2000, în județ existau 332 de unități culturale. Dintre acestea 314 erau biblioteci, 9 muzee și colecții publice,7 cinematografe și 2 instituții/companii de spectacole sau concerte. Până în 2005 numărul acestora a scăzut la 295 (282 biblioteci, 9 muzee și colecții publice, 2 cinematografe și 2 instituții/companii de spectacole sau concerte) (fig. 2.11.).

Fig. 2.11. Unități culturale în județul Hunedoara (2000-2013)

(Sursa: Prelucrare date INSSE, 2015)

În 2010 numărul acestora a crescut la 365 de unități (250 biblioteci, 11 muzee și colecții publice, 2 cinematografe și 2 instituții/companii de spectacole sau concerte), după care au scăzut din nou, ajungând la 244 de unități (225 biblioteci, 16 muzee și colecții publice, 1 cinematograf și 2 instituții/companii de spectacole sau concerte).

2.4.4. Educație

La capitolul educație, județul Hunedoara dispunea în anul 2000 de un personal didactic de 5.945 și 14.621 absolvenți. În 2005, numărul personalului didactic a scăzut la 5.622, iar numărul absolvenților a crescut la 15.325. Din 2010, iar mai apoi din 2013, atât numărul personalului didactic cât și cel al absolvenților a scăzut la 4.861 personal didactic și 13.603 absolvenți în anul 2010, respectiv 4.613 personal didactic și 11.170 absolvenți în anul 2013 (fig. 2.12.).

Fig. 2.12. Personalul didactic raportat la numărul de absolvenți în județul Hunedoara

(2000-2013)

(Sursa: Prelucrare date INSSE, 2015)

Numărul personalului didactic este în scădere deoarece și numărul absolvenților este tot mai mic. Numărul redus de elevi este în scădere datorită natalității din ce în ce mai reduse a populației. Dacă în 1960 rata fertilității era de 2,3, aceasta a scăzut de-a lungul anilor, ajungâng în 2010 la 1,3 (INS, 2013). De asemena datorită emancipării femeii și dorinței de afirmare în societate, a crescut și vârsta la care femeile au primul copil de la 20-21 ani la după vârsta de 25 ani.

***

În urma analizei socio-economice a ariei țintă se poate remarca că județul Hunedoara are o suprafață care reprezintă 3% din teritoriul României, este așezat în Transilvania, în Regiunea de Dezvoltare Vest, alături de județele Arad, Caraș-Severin și Timiș, și dispune de o rețea rutieră și feroviară foarte dezvoltată.

Din punct de vedere al cadrului natural, județul Hunedoara dispune de un relief diversificat, cu regiuni montane care ocupă ponderea majoritară, dar și depresiuni și zone depresionare, de un climat temperat-continental, o rețea hidrografică vastă și o vegetație și faună foarte bogată. Un alt aspect îl reprezintă resursele naturale. Aici se găsesc numeroase minereuri, dar și cărbuni și roci de construcție.

În ce privește cadrul socio-cultural al județului, acesta are o populație mai numeroasă în rândul sexului feminin, majoritară în zonele urbane și cu sectoarele medico-sanitar, cultural și educațional bine dezvoltate dar în scădere.

CAPITOLUL 3

ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC CULTURAL

AL JUDEȚULUI HUNEDOARA

3.1. Fondul turistic antropic: resurse turistice culturale

Fondul touristic reprezintă “totalitatea resurselor naturale, social-culturale și istorice de valorificare turistică, ce alcătuiesc baza ofertei potențiale a unui teritoriu, de care se leagă prezența sau absența activităților turistice.“ (Swizewski, Oancea, 1976).

Patrimoniul turistic cultural imobil ”este format din practici, reprezentări, expresii, cunoștinte, aptitudini, dar și instrumente, obiecte, artefacte și spații associate cu acestea.”

Fig. 3.1. Resurse turistice antropice în județul Hunedoara

(sursa: PATN – secțiunea a VI-a)

Patrimoniul turistic cultural mobil ”este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistic, științifică, literal, cinematografică, bibliofilă, cartografică și epigrafică și reprezintă mărturii material ale evoluției mediului natural și ale relațiilor omului cu acestea, ale potențialului creator uman și ale contribuției românești, precum și a minorităților naționale la civilizația universal.” (http://www.intercultural.ro/turismintercult ural/definitii.html).

Județul Hunedoara este unul dintre cele mai importante județe din punct de vedere al potențialului cultural. Acesta dispune de un potențial turistic diversificat reprezentat de frumusețea și varietatea cadrului natural, precum si bogăția elementelor cu caracter cultural (artistic, etnografic și istoric) (fig. 3.1.).

Județul dispune de comori folclorice de o valoare inestimabilă, bine conservate, din Ținutul Pădurenilor până la Valea Mureșului, din Ținutul Momârlanilor până pe culmile domoale ale munților Apuseni aflați la marginea văii Crișului Alb. Tot aici se găsesc peste 400 de obiective turistice: monumente istorice, de artă și științele naturii, începând cu perioada preistorică și continuând cu perioada dacică, romană, feudală și modern (Fig. 3.1.). (Coroi, et al., 2012)

Obiectivele din județ se pot grupa în patru zone principale: Depresiunea Petroșani – Munții Parâng – Munții Retezat, Zona Hațegului, Culoarul Mureșului și Vața de Jos – Brad (www.regiuneavest.ro).

3.1.1. Obiective turistice antropice

Județul Hunedoara dispune de un număr foarte mare de obiective turistice antropice (culturale).

Conform Institutului Național al Patrimoniului, în județul Hunedoara existau în anul 2010 un total de 520 de monumente istorice datate din diferite epoci (tabel 3.1.).

Tabel 3.1. Analiza cantitativă a principalelor monumente istorice din județul Hunedoara (2010)

Sursa: prelucrare Lista monumentelor istorice 2010, Institutul Național al Patrimoniului

Cele mai numeroare monumente istorice sunt bisericile, catedralele, mânăstirile, moscheele și sinagogile (153), urmate de monumente, statui și busturi cu o importanță istorică (105). Un alt tip de monumente cu un număr însemnat, 78, sunt clădirile cu importanță turistică (gări, biblioteci, poște, etc), ansambluri urbane și rurale, 64, și așezări fortificate și alte tipuri de așezări, 54. La polul opus, monumentele cu cel mai redus număr sunt reprezentate de poduri, drumuri, șanțuri, hidrocentrale, galerii și festivaluri (1). Alte monumente cu o mare importanță istorică dar mai reduse ca număr sunt situri arheologice, fortificații, castre, castele, cetăți, sanctuare, turnuri, parcuri, etc.

O clasificare a principalelor obiective antropice relevă următoarele categorii reprezentative pentru județ, astfel:

Obiective istorice:

perioada geto-dacică: Bănița, Cioclovina, Deva, Grădiștea de Munte, Orăștie, Sarmizegetusa Regia;

perioada romanã: Bulci, Deva, Orăștie, Peșteana, Sarmizegetusa Ulpia, Vețel;

perioada feudalã: Blidaru, Costești, Deva, Râu de Mori;

locuri de bătălii importante: Deva;

cetãți și ruine de cetãți: Deva, Sarmizegetusa;

castele: Hunedoara;

Obiective religioase:

Mânãstiri și centre ecleziastice:

mânãstiri din sec. XIII-XIV: Densuș, Prislop – sec. XIII-XIV

biserici din sec. X-XI: Biserica de la Gurasada;

Obiective culturale:

muzeu de geologie: Brad, Laboratoarele de geologie ale Universității Petroșani;

grãdini zoologice: Silvuț (Hațeg);

muzee: Muzeul județului Hunedoara (Deva), Muzeul Civilizației Dacice și Romane (Deva), Muzeul arheologic Sarmizegetusa, Muzeul “Castelul Corvinilor” (Hunedoara), Colecția muzeală Crișcior, Muzeul Țării Hațegului, Muzeul “Momârlanului” (Slătioara – Petroșani);

case memoriale: “Crișan” și “Vlaicu Bârna” (Crișan – Ribița), casa natală a principelui Gabriel Bethlen de la Ilia, Casa muzeu “Avram Iancu” (Baia de Criș), Complexul de la Țebea;

Festivaluri: DacFest (Simeria);

Muzee și colecții cu caracter etnografic: Muzeul de etnografie și artă popular Orãștie, Muzeul de etnografie și artă popular zărăndeană (Brad), Muzeul satului (Cristur), Muzeul de etnografie și folclor “Lada cu zestre” (Ribița), Colecția “Mircea Faur” (Crișcior), Muzeul de etnografie și artă popular “Țărăncuța” (Mihăileni – Buceș), Muzeul de etnografie și artă popular Blăjeni – Reți, Colecția de artă religioasă Dumbrava de Jos, Muzeul etnografic Peșteana – Denuș, Muzeul școlar de etnografie și istorie locală “Mesajul străbunilor” (Uricani), Complexul etnografic “Sf. Varvara” (Petroșani);

Obiective turistice cu caracter economic: Muzeul “Aurel Vlaicu”, Hunedoara, Muzeul Mineritului Petroșani, Muzeul Mineritului Certej, Muzeul Aurului (Brad).

3.1.2. Caracterizarea principalelor obiective turistice cu însemnătate pentru dezvoltarea turismului cultural

Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia (cea Regească), reprezintă fosta capitală a Daciei preromane, o fortăreață în interiorul căreia se află un complex de sanctuare și cea mai mare dintre cetățile dacice. Aceasta este situată în munții Orăștiei, în satul Grădiștea Muncelului. Ruinele cetății Sarmizegetusa Regia se găsesc pe vârful unei stânci aflată la 1.200 m și face parte din sistemul defensiv dac al lui Decebal din munții Orăștiei alături de cetățile Luncani – Piatra Roșie, Costești – Blidaru, Costești – Cetățuie, Căpâlna și Bănița, aceasta fiind centrul sistemului (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ulpia_Traiana_Sarmizegetusa).

Acestă fortificație reprezintă un complex de sanctuare situate pe unul din platourile terasate artificial. Dintre aceste sanctuare, două au o importanță mai mare: “Sanctuarul Mare Rotund” și "Soarele de Andezit". La acestea se mai adaugă și “Calendarul Circular“care este unul dintre cele mai importante și mai mari sanctuare circulare dacice (fig. 2.3.).

Istoricii aproximează că fortăreața a fost ridicată în secolele III-II î. Hr, dar sunt și alte păreri cum că aceasta ar avea o vechime cu 600 de ani mai mare. Unul dintre motivele pentru care se presupune aceasta este marea asemănarea dintre “Sanctuarul Mare Rotund” și foarte cunoscutul sanctuar de la “Stonehenge”. De asemenea “Soarele de andezit” poate foarte ușor să fie asemănat cu un calendar “Maya”. 

Zidul fortificației avea în momentul finalizării construcției o grosime de 3 m și o înălțime de aproximativ 4-5 m. Zidul îngrădește cetatea pe o suprafață de aproximativ 3 ha și are o formă de hexagon cu laturile inegale. În partea de vest, se află o suprafață de 3 km, o suprafață în care locuiau civilii, unde se pot observa numeroase locuințe, ateliere, magazii, hambare sau rezervoare de apă. În partea de est, la 100 m în direcția porțiilor cetății, se află sanctuarele cu forme și mărimi diferite. Sanctuarele sunt situate pe o terasă, care era legată de poarta cetății de un drum pavat.

Civilii daci locuiau în apropierea cetății, pe terasele din împrejurimi, iar nobilimea în locurile mai bine fortificate, iar acestea dispuneau în locuințele lor și de apă, care era adusă prin țevi de ceramică. Acestea sunt dovezi că civilizația dacă avea un standard foarte înalt de viață.

Fig. 3.2. Sarmisegetuza Regia

(sursa: http://adevaruldespredaci.ro/scanarile-lidar-realizate-de-bbc-la-sarmizegetusa-au-starnit-uimirea-realizatorilor-documentarului/)

Sarmizegetusa Regia a atins apogeul în timpul regelui Decebal (Decebalus = cel curajos), iar după înfrângerea provocată de Traian, conducătorul Imperiului Roman, aceasta a fost mutată la 40 km la ordinele împaratului Hadrian, care dorea ca noua capitală să reprezinte o continuare a celei dacice. Noua capitală a fost numită Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. În prezent pe locul acesteia se află localitatea Sarmizegetusa (Diaconescu, 2010).

Drumul spre ruinele fostei cetați dacice se face pe un drum asfaltat, de la Orăștie la Costești, iar apoi urmează 20 de km de drum forestier. Orăștie poate fi considerat un punct de plecare spre cetățile Dacice: Sarmizegetusa Regia, Costești și Blidaru. (http://cetateasarmizegetusa.ro/)

Toate cele șase cetăți reprezintă Monumente Istorice Naționale și fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa sau Colonia Ulpia Sarmizegetusa a fost primul oraș roman din Dacia și capitala Daciei romane și a reprezentat reședința celor mai importante instituții romane și a funcționarilor imperiali.

Colonia Ulpia Sarmizegetusa este situată la o distanță de 40 de km de Sarmizegetusa Regia pe un teren aproape șes, la o altitudine de 531 m, în apropiere de Hațeg, la poalele Munților Retezat și la aproximativ 8 kilometri de trecătoarea “Porțile de Fier ale Transilvaniei”, denumită “Tapae” în acea perioadă, care face legătura între Transilvania și Banat.

Orașul a fost construit în anul 107 d.Hr. la porunca împăratului Traian, la început cu scop militar, iar mai apoi ca centru politic, religios și cultural. Așezarea a avut o amplasare strategică, fiind apărată de castrele Bumbești, Micia, Voislova, Tibiscum și munții Retezat și Poiana Ruscă la nord respectiv sud.

Astăzi așezarea constituie un complex arheologic în localitatea Sarmizegetuza și se întinde pe o suprafață de 32 ha, putând adăposti în jur de 25.000 – 30.000. Zidurile orașului aveau o lungime de aproximativ 500 m pe lățime și 600 m pe lungime. În afara zidurilor pe o suprafață de aproximativ 60-80 ha, romanii au construit alte monumente publice, case, dar și morminte și alte clădiri.

Pe lângă aceste așezări, romanii au mai construit și un territorium, unde cei care erau mai înstăriți puteau să se retragă în timpul verii, dar și villa rustica, care erau ferme romane, cum sunt cele se găsesc și la Hobița sau de la Sântămărie Orlea. Alte construcții, de rang inferior, purtau numele Aquae (la Călan Băi) sau Germisara (la Geoagiu Băi), unde se putea făce baie în băile termale, prezente aici încă din antichitate. Territoriumul construit de romani  se întindea în est până la Munții Apuseni.  Ampelumul, astăzi în localitatea Zlatna s-a despărțit de teritoriul roman și s-a dezvoltat separate de teritoriul Sarmizegetusei. În vest, o altă localitate, Dierna (Orșova) s-a divizat și ea de teritoriul capitalei. În primă fază, împăratul Traian a fondat un singur oraș în provincie, sub numele de Colonia Dacica. Urmașii acestuia au pus bazele altor 10 sau 11 așezări urbane, din care Sarmizegetusa a fost mamă a patru orașe.

După retragerea trupelor și a administrației romane la sud de Dunăre, în 271-275, amfiteatrul a fost blocat de către o populație romanică undeva în sec. IV. În unul din colțurile așezării, cel din partea de nord-est a orașului a fost descoperită o clădire de la sfârșitul secolului IV și inceputul secolului V, aceasta fiind o dovadă că orașul a fost locuit până în antichitate (http://cetateasarmizegetusa.ro/).

Castelul Corvinilor

Castelul Corvinilor, cunoscut și sub numele de Castelul Hunedoarei, al Corvineștilor sau al Huniazilor este localizat în centrul județului Hunedoara, în partea sud-vestică a Municipiului Hunedoara, pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă din munții Poiana Ruscă, la poalele căruia curge pârâul Zlaști (fig. 3.3.).

Fig. 3.3. Castelul Corvinilor

(Foto: Iosif-Arnold Badea)

Ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara, castelul Corvinilor este o construcție foarte impunătoare, care dispune de turnuri, bastioane și un donjon. Castelul împreună cu cele două curți are o suprafață totală de aproximativ 10.000 m² și are în componență 7 turnuri, 42 de camere și 2 poduri. Zidurile castelului au o structură impunătoare, grosimea lor fiind cuprinsă între 1,5 m si 4 m. De asemenea castelul este înconjurat de un zid de apărare de 10 m adâncime.

În interiorul castelului pot fi vizitate Galeria si Donjoul (ultimul turn de apărare), Turnul Capistrano, Sala Cavalerilor, Turnul Buzduganelor, Bastionul Alb și Sala Dietei

Fortificația a avut inițial o formă elipsoidală, cu capetele din partea de nord și de sud ascuțite, marcate de o piatră de talie. Zidurile, care la început au avut o grosime de pâna la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic și pietre din râu, direct în stâncă. Aceste ziduri erau flancate de turnuri de forme circulare și rectangulare, primele fiind o noutate în Transilvania secolului XV. Turnurile circulare, formate din Turnul Capistrano, Turnul Pustiu și Turnul Toboșarilor, cu excepția turnului pictat, numit și Turnul Buzdugan, erau prevăzute cu o zonă de zidărie plină, urmat de două niveluri care se aflau la partea inferioară și care erau utilizate ca și camere pentru pușcași iar cele aflate la partea superioară erau folosite ca și zone de locuit sau zone de apărare.

Turnurile de formă rectangulară erau amplasate în partea de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului și erau prevăzute cu intrări și niveluri de apărare, care au fost gândite pentru arme cu coardă dar și pentru arme de foc. Intrările în castel aveau loc cu ajutorul unor poduri, care erau susținute de piloni de piatră, ultima parte a podurilor fiind mobilă.

Un alt punct de interes din castel este reprezentat de fântână, care este săpată în zona dintre curtea veche și cea nouă (http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Hunedoarei).

Palatul propriu-zis al fortificației este amplasat în partea vestică și este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei și scara spiral. Acesta reprezintă un exemplu unic de arhitectură în spațiul transilvănean. O altă construcție cu o arhitectură unică este galeria și turnul Nje Boisia, care în traducere înseamnă “nu te teme”. Turnul este alcătuit pe 5 niveluri de apărare și este prevăzut cu locuri pentru armele de foc. Legătura turnului cu castelul se face prin intermediul unei galerii suspendate, care are o lungime de peste 33 m, galerie care este suspendată pe stâlpi masivi formați din calcar dolomitic. În secolul al XVII-lea a avut loc construcția curții exterioare, numită și “curtea hușarilor”, aceasta adăpostind locuințele administatorului, funcționarilor, casa ogarilor dar și depozitele de hrană și fânat (http://www.castelulcorvinilor.ro/2011/istoria-si-povestea/).

Monumentul este adesea comparat cu castelele din vestul Europei datorită amploarei și fastului. Acesta a fost cea mai mare și vestită proprietate a lui Ioan de Hunedoara. De-a lungul timpului, aceasta a suferit mai multe transformări, fiind pe rând punct strategic întărit și reședință feudală. Acesta nu a fost cucerit niciodată de către dușmanii săi (Floca, 1957).

d) Cetatea Deva – “Cuib de Vulturi”

Cetatea Deva este o cetate medievală situată pe valea Mureșului, pe un deal la poalele căruia se află orașul Deva. Aceasta este o cetate romanică, unii fiind de părere că este chiar dacică, și este situată pe un deal vulcanic, unde în present este o rezervație natural. La poalele cetății se găsește Palatul Magna Curia, care în prezent este sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane, construit cu aspect de bastion în secolul al XVI-lea.

Primele informații despre cetate provin din secolul XIII, dar este bine cunoscut faptul că zona a fost locuită continuu din preistorie. Aceasta a fost vatră și pentru așezări dacice și romane din primele veacuri după Hristos.

Cetatea a fost una dintre cele mai importante așezări medievale ale Transilvaniei și una dintre cele mai puternice fortificații ale provinciei. Deva a devenit o așezare faimoasă datorită poziției sale strategice deosebite, aceasta fiind principala fortificație care veghea pe Valea Mureșului intrarea și ieșirea din Transilvania, fapt care i-a atras și numele de “Cheia Mureșului”. Pe lângă rolul de punct de supraveghere, cetatea a avut și rol de reședință feudală, atât în perioada când s-a aflat sub stăpânirea regatului Ungariei, cât și atunci când Vladislav I, regale Ungariei, i-a dăruit-o lui Iancu de Hunedoara, în posesia familiei căruia a rămas în următorii 100 ani.

Cetatea a avut inițial o formă ovală, la care s-a făcut modificări și s-au adăugat alte elemente din acea perioadă, majoritatea cu scop militar. Pe lângă elementele cu scop militar, s-au mai adăugat și o fântână și un bastion, ambele din perioada lui Gheorghe Rachozi I.

În anul 1687, în urma tratatului de la Blaj, în cetate s-a instalat o garnizoană imperială, astfel cetatea rămânând sub autoritatea militară a Transilvaniei, iar domeniile fiscale în proprietatea statului. Armata i-a făcut unele modificări speciale și renovări pentru a întări cetatea, dar au construit și o cisternă în care se aduna apa pluvială. Ultimele modificări ale cetății au fost făcute de Gabriel Bethlen, transformări care au rămas până în prezent.

Cetatea a fost folosită ca loc de refugiu pentru nobilimea maghiară în timpul răscoalei conduse de Horia, Cloșca și Crișan.

Starea degradată a cetății este datorată unei explozii în magazia cu pulbere care a luat foc, din greșeală sau intenționat nu se știe încă, care a produs distrugeri foarte mari, în special în partea de est a cetății (fig. 3.4.).

Fig. 3.4. Restaurare Cetatea Deva

(Foto: Iosif-Arnold Badea)

Deși o perioadă foarte lungă aceasta a fost doar o ruină, autoritățile au început lucrările de restaurarea a acesteia deoarece reprezintă un monument istoric de interes atât național dar și internațional, dar și principalul punct de atracție turistică din regiune și unul din cele mai interesante situri arheologice din România. Aceste lucrări sunt astăzi în plină desfășurare, motiv pentru care doar o parte a cetății fiind deschisă iubitorilor de turiștilor (http://www.adeh.ro/atractie/cetatea-deva).

e) Biserica Densuș

Biserica Sfântul Nicolae, cunoscută și ca “Biserica Densuș” se află Țara Hațegului, la aproximativ 10 kilometri de orașul Hațeg. Aceasta este cea mai veche biserică din România în care și astăzi mai au loc slujbe religioase.

Recunoscută ca cel mai ciudat edificiu datorită particularităților sale unice, dar și a modului cum a fost construită, aceasta are în componență în mare parte din blocuri masive de piatră și blocuri de marmură, dar sunt folosite și coloane și statui aduse de la fosta colonie romană Colonia Ulpia Sarmizegetusa (fig. 3.5.).

Fig. 3.5. Biserica Densuș

(sursa: http://www.romania-redescoperita.ro/index.php/component/k2/item/149-biserica-din-densus-fara-pereche-in-toata-romanimea)

Aflată în apropierea ruinelor fostei capital a Daciei romane, biserica din Densuș a fost obiectul multor controverse între oamenii de știință. Dacă unii au fost de părere că biserica a fi fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus care a fost ucis de către daci, alții sunt de părere că edificiul este un fost temple roman al zeului Marte.

Cea mai mulți sunt de părere că actuala biserică din Densuș a fost un templu roman care mai târziu a fost creștinizat, adică o biserică paleocreștină care a fost construită între secolele IV-VI, aceasta fiind și prima biserică de pe teritoriul Daciei. Biserica a fost construită pe ruinele unei vechi construcții din antichitate, aparținând secolului al IV-lea.

Biserica Densuș este construită din blocuri massive de piatră, bolovani din râu și din materiale luate de pe locul fostei capitale romane a provinciei Dacia (cărămizi cu inscripții romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare), și are un aspect foarte neobișnuit, care stârnește o mare admirație și uimire printer iubitorii de culte. Din punct de vedere arhitectural, biserica reprezintă un patrulater cu latura de 6 metri. Naosul acesteia este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin (Coroi et al., 2012).

f) Dac Fest

Dac Fest este un festival cultural organizat de Asociația Terra Dacica Aeterna, Direcția Județeană pentru Tineret și Sport Hunedoara, Primăria Simeria, Direcția Județeană de Cultură Hunedoara, Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, Asociația Culturală pentru Istorie Vie Alba Iulia și Prefectura Hunedoara. Dac Fest a debutat în anul 2009 și are loc la Măgura Uroiului în apropiere de orașul Simeria. Anul acesta (2015) va avea loc a șasea ediție (fig. 3.6.).

Fig. 3.6. Dac Fest

(Foto: Mihai Bursesc)

Prin acest festival organizatorii și-au propus sa readucă în atenția publicului valorile civilizației dacice. Festivalul include o acțiune de ecologizare a monumentului Măgura Uroiului, o paradă de costume antice în centrul orașului Simeria, mai multe concursuri, concerte de muzică medievală, rock și folk, lupte demonstrative între daci și romani, ateliere de olărit și un spectacol folkloric (http://www.mesagerulhunedorean.ro/festivalul-dac-fest-la-magura-uroiului).

3.2. Accesibilitatea turistică în zonă

Căile de acces către zonele turistice din județ se impart în ușor accesibile și greu accesibile. Cele ușor accesibilese află în apropierea căilor rutiere mai importante, ca autostrada sau drumurile europene și naționale, iar cele mai greu accesibile se fac pe drumurile județene, comunale și forestiere (fig. 3.7.).

Fig. 3.7. Infrastructura de transport rutier și feroviar în județul Hunedoara

(sursa: ADR Vest)

În zona Depresiunea Petroșani – Munții Parâng – Munții Retezat, accesul către obiectivele culturale se poate face pe drumul european E79 din direcția Târgu Jiu; drumul național 66A din direcția Orșova și 7A.

În zona Hațeg accesul către obiectivele culturale se poate face pe drumul european E79, atât din direcț Deva cât și Petroșani; drumul național 66 și 68 din direcția Oțelu Roșu; drumul județean 685, 686, și 687G.

În zona Culoarul Mureșului accesul către obiectivele culturale se poate face pe autostrada A1 din direcția Sibiu; drumul european E68 din direcția Arad și E79; drumul național 7; drumul județean 687, 761, 761A și 705.

În zona Vața de Jos – Brad accesul către obiectivele culturale se poate face pe drumul european E79 din direcția Deva și Oradea; drumul național 74 și 76; drumul județean 706 și 762.

Din punct de vedere al căilor feroviare, în zona Depresiunea Petroșani – Munții Retezat, accesul se poate face prin magistrala 202, în zona Hațeg prin magistrala 202, 211 și 917, în Culoarul Mureșului prin magistrala 200, 202, 206, 207, 209 și 212, iar în zona Vața de Jos – Brad prin magistrala 209 și 371.

3.3. Infrastructura turistică

“Infrastructura” poate fi definită ca un sistem de facilitǎți, echipamente și servicii necesare pentru a opera o organizație. Cuvântul “infrastructura” provine de la cuvântul francez “infrastructure” care înseamnǎ elemente component ale bazei tehnico-materiale (sistem de comunicații și telecomunicații, căi ferate, șosele).
În ce privește infrastructura turistică, aceasta face referire în primul rând la căile de comunicație, care cuprind rețeaua rutierǎ, cǎile ferate, liniile aeriene, cǎile de conicație fluviale și maritime, și în al doilea rând la infrastructura tehnicǎ specific În ce privește infrastructura turistică, aceasta face referire în primul rând la căile de comunicație, care cuprind rețeaua rutierǎ, cǎile ferate, liniile aeriene, cǎile de conicație fluviale și maritime, și în al doilea rând la infrastructura tehnicǎ specific sau baza tehnico-materială, respectiv unități de cazare, unități de alimentație publică, unități de agrement și unități de tratament (http ://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/infrastructura-turistica-la-nivel-mondial-172509.html).

3.3.1. Unități de cazare

Unitățile de cazare, alături de cele de alimentație, tratament și transport sunt considerate servicii de bază în turism.

Unitățile de cazare reprezintă unitățile care crează condiții și confort pentru turiștii care se deplasează spre un obiectiv sau centru turistic. Serviciul de cazare este produsul industriei hoteliere, industrie care cuprinde activitățile care au loc în spațiile de cazare. El este alcătuit din mai multe prestații oferite turiștilor pe timpul șederii în unitățile de cazare. Calitatea și dezvoltarea serviciilor de cazare depind de o bază tehnico-materială de cazare adecvată (hoteluri (fig. 3.8.), moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane, etc), care are dotări special și care poate să ofere condiții optime turiștilor (Istrate et al., 1996).

Fig. 3.8. Hotel Deva

(Foto: Foto Iosif – Arnold Badea)

În 2014, cele mai bine reprezentate unități de cazare din județ au fost hotelurile, iar la polul opus cu cel mai redus număr se află taberele de elevi și preșcolari (fig. 3.9.).

Fig. 3.9. Unitățile de cazare pe tipuri de structuri în județul Hunedoara (1990-2014)

(sursa: Prelucrare date INSSE, 2015)

Numărul unităților de cazare. În anul 1990 au fost în total 62 unități (19 cabane turistice). Până în anul 1995 numărul acestora a crescut la 65 unități (21 hotelurile), iar până în 2000 a scăzut la 63 unități (19 hoteluri). Începând cu anul 2005, numărul unităților de cazare a crescut la 86 unități (18 vile turistice), apoi la 92 unități (24 pensiuni agroturistice) în anul 2010 și la 99 unități (25 pensiuni turistice) în anul 2014 (2014).

Conform INSS, cele mai bine reprezentate infrastructuri de cazare sunt în zona Hațeg, acestea fiind localizate de-a lungul căilor principale de acces (atât rutiere cât și feroviare, unitățile de cazare fiind răspândite în zonele urbane). În 2011, conform INS, în zona Hațeg, existau un total de 825 de locuri de cazare și un total de 37 de unități de cazare, în Depresiunea Petrosani – Munții Parang – Munții Retezat, 670 locuri de cazare și 22 de unități de cazare, în zona culoarului Mureșului, 1.942 locuri de cazare și 32 de unități de cazare plus un sat de vacanță, acesta fiind și singurul din această zonă, iar în zona Vața de Jos – Brad, 92 locuri de cazare și 4 unități de cazare la care se adaugă și câteva pensiuni agroturistice. (www.regiuneavest.ro).

Fig. 3.10. Locuri de cazare în unitățile de cazare pe tipuri de structuri în județul Hunedoara (1990-2014)

(sursa: Prelucrare date INSSE, 2015)

În ce privește numărul locurilor de cazare din județul Hunedoara prezintă atât scăderi dar și creșteri între anii 1991 și 2013. Dacă în 1991 existau în toate unitățile de cazare un total de 1.664.988 locuri de cazare, numărul acestora a scăzut începând cu anul 1995, ajungând la 1.334.842 locuri, în anul 2000 la 1.243.728 locuri, iar din anul 2005 la 903.822 locuri (fig. 3.10.). Din anul 2005, numărul locurilor de cazare în funcțiune a început să crească, ajungând în 2010 la 933.333 locuri, iar mai apoi la 1.180.383 locuri în 2014.

3.3.2. Unitățile de alimentație publică

Serviciile de alimentație reprezintă o latură a serviciilor turistice de mare importanță. Deși nu este destinată cu precădere să satisfacă nevoia turistului, acestea se asociază tot mai des cu activitățile din turism, de unde și dependența dintre acestea două (fig. 3.11.) (Istrate et al., 1996).

Fig. 3.11. Unități de alimentație în județul Hunedoara (2014)

(sursa: Prelucrare date INSSE, 2015)

În județul Hunedoara se găsesc următoarele unități de alimentație: 12 baruri de zi, 3 bufet-bar, 2 cafe-bar, 2 disco-bar, 3 fast-food și 58 de restaurant (http://www.tourist-informator.info/ro/Gastronomie.html).

3.3.3. Unități de agrement

Activitățile de agrement pot fi definite ca „ansamblul mijloacelor si formelor capabile să asigure turistului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, a unei împliniri, să lase o impresie și o amintire placută.” (Istrate et al., 1996).

În ce privește unitățile de agreement, se găsesc pârtii de schi la Parâng (Petroșani) și Straja (Vulcan), Aqualand (Deva), Arsenal Park (Orăștie), Gurasada Park, ștranduri, zone amenajate pentru sărituri cu parapanta (Uroi), trasee pentru biciclete, patinoare, paintball, terenuri pentru diferite activitați sportive.

3.3.4. Unități de tratament

Ca și unități de tratament, în județul Hunedoara se găsesc complexe hoteliere care asigură servicii de tratament localizate în aria stațiunilor termale la Călan, Teliuc, Boholt, Vața de Jos și Geoagiu Băi; sau în stațiuni cu izvoare alcaline și izvoare sărate la Deva (Sărata Deva) și în cele cu izvoare sulfatate la Geoagiu Băi.

3.4. Zone actuale și potențiale de dezvoltare a turismului cultural

Conform strategiei dezvoltate de Consiliul Județean Hunedoara s-au identificat principalele zone în care se poate practica cu succes turismul cultural. Astfel obiectivele din județul Hunedoara se pot grupa în patru zone: Depresiunea Petroșani – Munții Parâng – Munții Retezat, Zona Hațegului, Culoarul Mureșului și Vața de Jos – Brad (fig. 3.12).

Fig. 3.12. Obiectivele și zonele turistice ale județului Hunedoara

(sursa: www.regiuneavest.ro)

a) Depresiunea Petroșani – Munții Parâng – Munții Retezat

În această zonă resursele antropice sunt puțin diversificate, aici întâlnindu-se doar Muzeul Mineritului de la Petroșani, astfel resursele naturale fiind valorificate mai mult.

Această zonă este compusă dintr-o ramură muntoasă situată în partea sudică a județului, acesta intersectându-se orizontal cu Depresiunea Petroșani. În acest areal turismul are un mare potențial de valorificare conferit în principal de cadrul natural în care se practică sporturile de iarnă cât și drumeții, turism de transit și turism industrial.

Munții Retezat se suprapun Parcului Național Retezat, o zonă de conservare și cercetare științifică, un areal cu valori peisagistice originale, în care se practică intens turismul, au cea mai ridicată altitudine medie din întreg lanțul Carpaților românești, având peste 60 de piscuri care trec de 2200 m altitudine, vârful Peleaga fiind cel mai înalt, 2509 m. De asemenea, aici se mai găsesc peste 80 de lacuri glaciare, dar și o floră și faună bogată și variată (www.regiuneavest.ro).

b) Hațeg

În această zonă se găsesc numeroase resurse, atât naturale, prin prezența parcurilor naturale: Geoparcul Dinozaurilor – Țara Hațegului și Grădiștea Muncelului – Cioclovina; cât și antropice, aici aflându-se fosta capitală a Daciei romane, Sarmizegetusa Ulpia Traiana, care a reprezentat reședința celor mai importante instituții și înalților funcționari imperiali, dar și biserica de la Densuș, aceasta fiind una din cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită in sec XII (www.regiuneavest.ro).

c) Culoarul Mureșului

Această zonă turistică se suprapune cursului râului Mureș, fiind o zonă străbătută de căi importante de acces, drumul European E 68, care leagă județul Hunedoara de județul Alba dar și localitatea de frontieră Nădlac și magistrala feroviară Curtici – Arad – Simeria – Brașov.

Această zonă este deosebită datorită obiectivelor antropice. Aici se pot găsi Cetatea Devei, care a fost un punct strategic deosebit pentru valea Mureșului în Evul Mediu, Geoagiu Băi cu stațiunile balneoclimaterice, cunoscute în antichitate sub numele de Germisara, iar apoi, în perioada romană, sub numele de Thermal Dodonae. De asemenea aici se mai află și Cetătile Dacice din Munții Orăștiei, care marchează locul istoric al formării civilizației dacice, aici aflându-se centrul politic al tuturor triburilor dacice (www.regiuneavest.ro).

d) Vața de Jos – Brad

Această zonă se află în partea de nord-vest a județului, iar ca resusrse predomină cele naturale: izvoare minerale, ape termale, ape sulfuroase, dar și metale prețioase, în deosebi aurul.

Ca și obiective aici se găsesc Stațiunea Vața de Jos, Muzeul Aurului din Brad, Complexul de monumente de la Țebea, cunoscut și sub numele de “Panteonul Moților”, monument ce cuprinde mai multe obiective ce amintesc de vremurile glorioase de luptă a moților împotriva nedreptății sociale, eliberare și unitate națională, Gorunul lui Horea, monument al naturii dar și istoric, acesta marcând locul unde conducătorul marii răscoale țăranești le vorbea moților în nopțile de vară, dar și mormântul lui Avram Iancu, numit de moți “Crăișorul munților” (www.regiuneavest.ro).

3.5. Analiza SWOT a potențialului turistic din Hunedoara

Analiza diagnostic de tip SWOT reprezintă un instrument de cuantificare a principalelor caracteristici turistice ale zonei supuse studiului, marcând factorii de dezvoltare pentru mediul intern al județului, și anume punctele tari și punctele slabe. Mediul extern ce influențează dezvoltarea turistică este prezentat prin intermediul oportunităților și amenințărilor.

În ceea ce privește județul Hunedoara analiza SWOT este reprezentată astfel:

(sursa: Strategia pentru dezvoltare durabilă a Municipiului Deva 2014-2020)

***

În urma analizei potențialului turistic s-a remarcat că județul Hunedoara dispunde de un fond turistic antropic foarte mare datorită numeroasele așezări, situri arheologice, castre, cetăți, castele sau muzee.

Cele mai importante obiective culturale și istorice din județ sunt fosta capitală a Daciei preromane, Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei romane, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Castelul Corvinilor sau Huniazilor, cea mai importantă reședință a lui Iancu de Hunedoara, Cetatea Devei, numită și “Cuib de Vulturi”, aceasta fiind una dintre cele mai vechi cetăți din Transilvania, Biserica Densuș, cea mai veche biserică din România în care mai au loc slujbe religioase, dar și festivalul dedicat civilizației dacice și romane, Dac Fest.

Accesibilitatea turistică din județ este una foarte bună, accesul spre obiective putând să se facă atât pe cale rutieră, cât și pe cale feroviară. De asemenea, județul Hunedoara dispune de o infrastructură turistică foarte dezvoltată, aici găsindu-se unități de cazare, alimentație și agrement într-un număr foarte mare, iar unități de tratament într-un număr mai mic.

Monumentele și obiectivele din județ sunt împarțite în patru zone care prezintă potențial turistic, dar și potențial de dezoltare în continuare a turismului: zona Depresiunea Petroșani – Munții Parâng – Munții Retezat, zona Hațeg, zona Culoarului Mureșului și zona Vața de Jos – Brad.

CAPITOLUL 4

MODALITĂȚI DE VALORIFICARE ȘI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ACTIVITĂȚILOR TURISMULUI CULTURAL ÎN JUDEȚUL HUNEDOARA

4.1. Dezvoltarea de produse turistice culturale specifice zonei

În județul Hunedoara pot fi dezvoltate unele produse turistice culturale specifice acestei zone. După anumite ghiduri turistice internaționale principalele atracții sunt fortărețele (Cetatea Deva, Castelul Hunedoara) și cetățile daco-romane (Sarmizegetusa Regia, Sarmizegetusa Ulpia Traiana). Astfel un prim produs care poate fi creat și dezvoltat, este “Cetățile dacice”. În județul Hunedoara se găsesc cele mai importante cetăți dacice de pe teritoriul României, în frunte cu fosta capitală a Daciei pre-romane, Sarmizegetusa Regia, dar și scutul defensiv din jurul capitalei, format din cele cinci cetăți, Luncani – Piatra Roșie, Costești – Blidaru, Costești – Cetățuie, Căpâlna și Bănița, toate fiind incluse în patrimonial UNESCO.

De asemenea aici are loc și un festival dedicat civilizației dacice, Dac Fest, în care pasionații de istorie și civilizație dacă pot vedea cum trăiau dacii, cum se luptau, cum își construiau armele și cei mai curajoși pot chiar să ia parte la o astfel de experiență unică.

Au existat preocupări până în prezent în ceea ce privește diagnoza sectorului turistic din județul vizat, Consiliul Județean Hunedoara elaborând studii turistice printre care și o strategie de turism, cu câteva arii de intervenție. S-a remarcat un accent deosebit ce a fost acordat turismului montan și rural în Planul de Dezvoltare al județului Hunedoara în perioada 2007-2013 și mai puțin turismului cultural propriu-zis.

Consiliul Judetețean Hunedoara a mai propus patru teme care trebuie dezvoltate pentru o mai bună dezvoltare a produselor turistice. Prima temă o reprezintă turismul montan și de schi care este bine dezvoltat în județul Hunedoara, dar care este limitat de competițiile internaționale și de restricțiile din domeniul mediului. Pentru viitor există posibilitatea îmbunătățirii facilităților de schi și a serviciilor pentru planificarea vacanțelor. O altă temă o reprezintă turismul cultural și rural care este dezvoltat doar la un nivel moderat. Pentru o dezvoltare mai bună, obiectivele trebuie promovate prin încadrarea într-o rețea și prin realizarea de programe. A treia temă este reprezentată de tursimul de afaceri și de sănătate care este slab dezvoltat, dar care prezintă potențial de dezvoltare pentru viitor. Ultima temă, turismul industrial, de voluntariat și de filme nu a fost încă dezvoltat în județul Hunedoara, dar experiențele altor țări au arătat exemple stimulative care ar putea atrage forme noi de turism.

În prezent turismul se află la un nivel mediu – scăzut în județul Hunedoara, fapt pentru care trebuie luate măsuri de îmbunătățire a infrastructurii turistice de bază, scopul fiind de a deveni „un județ ospitalier”. De asemenea pentru a avea succes pe piața turistică competitivă, trebuie investiții în dezvoltarea de teme și produse turistice pentru a deveni o „destinație specială”. O oportunitate provocatoare o reprezintă rețeaua de situri arheologice daco-romane dar și moștenirea industrială, care necesită cercetări ulterioare pentru a deveni o „experiență unică”. Organizarea parteneriatelor corecte și a unor proiecte corelate cu strategia de dezvoltare pe termen lung reprezintă un punct foarte important în implementarea activităților propuse de Consiliul Județean Hunedoara (Strategia de Turism a Județului Hunedoara).

Experții în domeniu au propus Consiliului Județean Hunedoara 3 modele de dezvoltare pentru viitor. Primul model, „Hunedoara ca un județ ospitalier”, are ca și atracții munții Retezat (drumeții), Straja (schi), cetățile și bisericile vechi. Pentu a atinge acest nivel sunt necesare următoarele activități: cunoașterea, planificarea turistică și măsurătorile, infrastructura, informația și comunicarea, educația, antreprenoriatul și restaurarea. Al doilea model, „Hunedoara ca o destinație specială”, propune ca și teme principale turismul montan, turismul rural și turismul cultural, iar activitățile necesare atingerii acestui nivel sunt: stabilirea unei mărci (brand) a județului și promovarea acesteia, dezvoltarea produselor în concordanță cu standardele internaționale, construirea de instituții de călătorie și turism și îmbunătățirea climatului de investiții. Ultimul model propus de experți este „Hunedoara ca o experiență unică”. Pentru atingerea acestui nivel, experții au sugerat ca și activități ce trebuie urmate: investigarea potențialului pentru turism industrial, investigarea potențialului pentru industria producătoare de filme și dezvăluirea istoriei europene la nivelul Județului Hunedoara.

4.2. Rute tematice culturale în județul Hunedoara

Pentru orice turist interesat de un turism de nișă sau un turism cultural este dificil de identificat ce rute tematice culturale ar putea parcurge în cadrul județului analizat deoarece nu există nici un document oficial în care acestea să fie precizate. Cu toate acestea accesând posibilitățile de informare pe internet, potențialul turist are acces prin intermediul website-ului „http://www.hunedoara.djc.ro/DocumenteHtml.aspx?ID=4968”, administrat de Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Hunedoara, la o diversitate de trasee tematice din sfera culturală. Informarea este însă succintă, nefiind însoțită de nici un material cartografic sau de imagini relevante. Cu toate acestea se remarcă un număr ridicat al acestor rute, dintre care vom reda în continuare câteva dintre ele:

Baia de Criș – Țebea – Brad – Deva – Hunedoara – Ținutul pădurenilor (90-95 km)

Țebea (3 km) – lângă șosea se află “Panteonul moților”, ansamblu format din cimitirul în care este înmormântat Avram Iancu, biserica, Gorunul lui Horea și cimitirul eroilor din cele două Războaie Mondiale.

Brad (9 km) – oraș minier, cu tradiție bimilenară în mineritul aurifer. Obiectivele turistice importante sunt: Muzeul Aurului și Casa Memorială Crișan. Muzeul Aurului este unic în Europa prin prezentarea istoricului mineritului din zonă. Acesta a fost amenajat inițial în perioada 1891 – 1899 într-un pavilion al Societății “Mica” Brad, iar în 1912 a fost completat cu exponate de aur native și alte minerale. Unele dintre ele, ca “Șopârla de aur”, “ Pana lui Eminescu”, “Dodecaderul”, “Harta României” sau “Cerceii de aur” sun unicate în lume.

Casa Memorială Crișan (satul Crișan, în apropiere de Brad) este casa în care s-a născut, în 1733, Gheorghe Crișan, unul din cei trei conducători ai răscoalei de la 1784. În fața ei este amplasat un bust al eroului care a fost dezvelit în 1922.

Deva (37 km de Brad) – este municipiul reședință a județului Hunedoara. Obiectivele turistice cu importață culturală sunt: Cetatea, Muzeul de Istorie (Muzeul Civilizației Dacice și Romanice) și Muzeul de Științe ale Naturii.

Hunedoara (15 km de Deva) – a reprezentat un punct important al siderurgiei timp de aproape 250 de ani. Este un oraș istoric, reședința Corvinilor. Ca și obiective istorice importante, aici se găsesc: Biserica Sf. Nicolae, Biserica Reformată și Castelul Corvinilor.

Ținutul Pădurenilor – este, probabil, una din zonele cele mai pitorești din România și este situată în partea estică a Munților Poiana Ruscă. Drumul traversează zona minieră (Teliuc și Ghelari), care asigură minereul de fier pentru siderurgia hunedoreană. La Ghelari poate fi vizitată cea mai mare biserica construită într-un sat din Transilvania, numită “Catedrala Pădurenilor”.

Cinciș – Pe malul lacului de acumulare, amenajat cu prețul strămutării vetrei vechi a satului, s-a dezvoltat o adevărată stațiune de agreement, cu căsuțe de vacanță, moteluri și pensiuni, unde vara se pot practica și sporturi nautice. Aici se poate vizita la Govajdie primul furnal industrial, construit la jumătatea secolului al XVIII-lea. Tot aici, încă funcționează prima microhidrocentrală construită în România, în 1912. Drumul continuă până la Poienița Voinii și Bătrâna, comune reprezentative pentru Ținutul Pădurenilor. Aici se găsesc aspecte arhaice ale elementelor de cultură tradițională. Acestea pot fi văzute la Muzeul Pădurenilor din Poienița Voinii, amenajat în casa natală a fostului cântăreț de muzică popular Drăgan Muntean.

Baia de Criș – Brad – Pasul Vâlcan – Abrud – Câmpeni – Valea Arieșului Mare (115-120 km)

Cheia (Dupăpiatră, 15 km de Brad) – este situată pe o ramificație a șoselei din central comunei Buceș. Aici este locul în care, la 19 mai 1849, revoluționarii conduși de Avram Iancu au obținut o mare victorie asupra armatelor maghiare. În fiecare an, această victorie este comemorată în ultima duminică a lunii iunie.

Pasul Vâlcan (25-30 km de Brad) – este o șosea care trece pe la poalele muntelui Vâlcan și reprezintă o rezervație naturală, datorită biodiversității pe care o adăpostește.

Abrud (42 km de Brad) – este considerat orașul cu cea mai mare densitate de monumente și plăci comemorative din țară și este vechea capitală a Țării Moților. Acesta a fost incendiat de mai multe ori, iar în timpul Revoluției de la 1848 – 1849, armata maghiară l-a trecut de trei ori prin foc și sabie, și tot de atâtea ori a fost recucerit de moții conduși de Avram Iancu.

Roșia Montană (10 km de Abrud) – Numit pe vremuri Alburnus Maior, acesta este considerat “El Dorado” al României. Ca și obiective turistice, aici se găsesc Muzeul Mineritului, care este compusă din două părți, una în aer liber și una pavilionară.

Câmpeni (14 km de Abrud) – considerată capital Munților Apuseni, Câmpeni a fost locul în care Avram Iancu și-a așezat cartierul general.

Valea Arieșului Mare – această zonă a devenit în ultimii ani o zonă foarte frecventată de pasionații de drumeții, dar și ai sporturilor de iarnă. Aici poate fi vizitată casa natală a lui Nicola Ursu, zis Horea, conducătorul răscoalei de la 1784.

Baia de Criș – Bulzești – Muntele Găina – Avram Iancu – Câmpeni (70-75 km)

Avram Iancu (9 km de Muntele Găina) – obiective turistice care pot vizitate sunt: Casa Memorială Avram Iancu, casă în care s-a născut conducătorul Revoluției din Transilvania, devenit muzeu în 1924.

Alte trasee turistice:

“După dealurile Devei”;

“Pe părul Boholtului”;

“Valea Certejului și Munții Săcărâmbului” (Deva – Șoimuș – Bălata – Bârsău – Certej – Hondol – Săcărâmb – Nojag);

“De la Deva la Chimindia și Vărmaga“ (Deva – Hărău – Chimindia – Banpotoc – Vărmaga – Cărpiniș);

“De la Deva la Simeria și Uroi” (Deva – Simeria – Uroi);

“De la Uroi spre Valea Geoagiului” (Uroi – Rapoltu Mare – Rapolțel – Bobâlna – Boiu – Cigmău);

Deva – Zam – Deva;

“Pe versantul stâng al Văii Mureșului, de la Deva la Zam” (Deva – Mintia – Vețel);

“Pe pârâul Vețelului la Vadul Dobrii” (Vețel – Muncelu Mic – Runcu Mic – Muncelu Mare – Merișoru de Munte – Vadu Dobrii);

“Poarta de la Brănișca și Leșnicu” (Vulcez – Leșnic);

“Pe râul Dobrii” (Dobra – Mihăilești – Roșcani – Panc – Bătrâna);

“Valea Lăpugiului și granița Banatului” (Dobra – Abucea – Grind – Lăsău – Tisa – Teiu – Lăpugiu de Jos – Lăpugiu de Sus – Ohaba – Fintoag – Cosești – Holdea);

“Pe versantul drept al Văii Mureșului, de la Zam la Deva” (Zam și Văile Zamului);

“Gurasada și Peșterile de la Boiu” (Gurasada – cărmăzănești – Dănulești – Vica – Boiu de Jos – Boiu de Sus);

“Ilia și Valea Sârbilor” (Ilia – Sârbi – Valea Lungă – Vorța – Visca);

“Văile Căinelului sau poarta Munților Metalici” (Deva – Bejan – Căinelul de Jos – Fornădia – Săliștioara – Vălișoara – Buruene – Chișcădaga – Nevoeș – Fizeș – Crăciunești – Stoeneasa – Peștera – Barbura – Căinelu de Sus – Ormindea);

“Cheile și Peșterile de la Crăciunești” (Deva – Crăciunești);

“Pe valea Luncoiului” (Deva – Podele – Luncoiu de Sus – Luncoiu de Jos);

Deva – Brad;

“Pe Criș în sus, Gurabarza și Crișcior” (Brad – Țărățel – Gurabarza – Crișcior);

“Curechiu și Mihăilești” (Brad – Curechiu – Mihăileni);

“Prin Blăjeni spre izvoarele Crișului” (Brad – Blăjeni);

“Pe valea Stănijii și a Dupăpietrii” (Brad – Stănija – Dupăpiatră);

“Defileul Buceșului și Muntele Vulcan” (Brad – Buceș);

“Locuri istorice: Mesteacăn, Țebea și Crișani” (Brad – Mesteacăn – Țebea – Crișan);

“Prin Valea Bulzeștilor” (Brad – Ribița – Bulzești – Ribicioara – Grohot – Tomnatec);

“Baia de Criș și Valea Rișculiței” (Baia de Criș – Căraci – Rișca – Baldovin – Rișculița);

“Băile Vața de Jos și împrejurimile” (Baia de Criș – Cărăstău – Birtin – Tătărăști de Criș – Prihodiște – Vața de Jos – Vața de Sus – Căzănești – Basarabasa – Prăvăleni – Ciungani);

“Valea Obârșiei și Valea de Criș” (Baia de Criș – Șteia – Tomnești – Tiulești – Leauț – Doroboț – Obârșia – Cărăstău – Târnava de Criș – Brotuna);

“Muntele Găina și Târgul de Fete”;

“Valea Cernei” (Deva – Sântandrei – Bârcea Mare – Bârcea Mică – Cristur – Peștișu Mare);

“Pe pârâul Peștișului ” (Peștișu Mare – Peștișu Mic – Josani – Valea Nandrului – Nandru);

“Deva – Hunedoara”;

“Valea Zlaștilor” (Deva – Hunedoara – Zlaști – Goși – Găunoasa – Ulm – Arănieș – Cerbăl – Socet – Poiana Răchițelii) (http://www.hunedoara.djc.ro/DocumenteHtml.aspx?ID=4968).

4.3. Strategii de marketing turistic cultural

Patrimoniul turistic cultural național are o importanță deosebită atât din punct de vedere socio-cultural cât și politico-economic. Datorită importanței sale, acesta trebuie promovat în mod deosebit, atât printre turiștii români cât și printre cei străini.

În prezent, există o singură pagina web de promovare a județului Hunedoara, “http://www.hunedoara.djc.ro/”, unde se pot găsi informații despre traseele turistice din județ, dar și despre obiectivele culturale. Pe lângă această pagină, mai sunt și paginile personal de promovare a unora dintre obicetivele culturale, cum ar fi “http://www.castelulcorvinilor.ro/“ pentru Castelul Corvinilor din Huneodara sau “http://cetateasarmizegetusa.ro/” pentru cetățile Sarmizegetusa Regia sau Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

Pe format printat există trei volume ale unei monografii a județului Hunedoara în care sunt prezentate toate aspectele economice, sociale, culturale ale județului, volumul III fiind alocat tratării subiectului culturii și spiritualității (fig. 4.1.).

Fig. 4.1. Monografie Hunedoara – 3 volume

Pentru o bună promovare, trebuie luați în calcul câțiva pași. În primul rând studierea și întelegerea patrimoniului cultural prezent în județ, dar și conservarea și protejarea corespunzătoare a elementelor cu potențial. Un alt aspect îl reprezintă dezvoltarea continuă a patrimoniului cultural prin introducerea unor valori noi care au o mare importanță culturală. Gestionarea publicului și a celor interesați de acest tip de turism, gestionarea patrimoniului și crearea unor sisteme adecvate de valorificare reprezintă alți pași importanți în promovarea patrimoniului cultural. O importanță deosebită o reprezintă comunicarea cu alte entități culturale dar și cu agenți economici sau unele organizații publice sau private care sunt interesate de dezvoltarea patrimoniului cultural.

Toți acești pași pot fi realizați prin aplicarea unor strategii, principii și tehnici moderne de management și marketing. Acești pași trebuie începuți de la nivelul instituțiilor publice centrale care se ocupă de patrimonial cultural național, dar și de instituțiile reprezentante din județ. De asemenea, organizațiile care sunt implicate în administrarea patrimoniului cultural dar și în diferite activități culturale au responsabilitatea de a participa la promovarea patrimoniului.

Un factor foarte important care necesită aplicarea politicilor de marketing și management este o mai bună administrare economică care necesită găsirea unor posibili finanțatori. Un beneficiu foarte important care pot fi obținut prin aplicarea acestor pași este creșterea numărului de turiști din județ care practică turismul cultural.

Un element negativ care încetinește dezvoltarea patrimoniului cultural este legislația, la care se adaugă și activitatea și atitudinea administrației publice dar și implicarea redusă în acest domeniu. Pe plan național dar și local se poate observa lipsa unei strategii care poate fi aplicată în patrimonial cultural.

Dezvoltarea managementului si marketingului patrimoniului cultural ar trebui să fie o prioritate pentru instituțiile implicate în promovarea turismului cultural și pentru o mai bună îndeplinire a acestuia insituțiile pot apela la o consultanță de specialitate. (http://www.academia.edu/2002685/Marketingul_%C3%AEn_slujba_patrimoniului_cultural)

Consiliul Județean Hunedoara a prezentat un management prin care a propus 3 nivele de dezvoltare, ospitalitate, destinație specială și experiență unică. Rezultate implementării acestora constau în creșterea numărului de turiști, atât români cât și străini, europeni dar și extra-europeni, astfel crescând și veniturile din turism.

Una dintre propunerile eficientizării procesului de management al destinației turistice a județului Hunedoara este crearea unui portal web, care să conțină toate informațiile relevante despre județ, inclusiv pe cele turistice, cu detalierea tuturor formelor posibile de practicare a turismului. La acestea se poate dezvolta o hartă interactivă, cu imagini din diferite locații turistice, dar și un sistem de rezervări online care să faciliteze accesul. Pe format printat se poate crea o broșură de promovare turistică a județului, care să fie disponibilă și online.

Se mai poate crea și un card turistic cu acces la majoritatea obiectivelor turistice prin plata unei sume reduse dacă este achiziționat pentru mai multe zile sau în avans. Pe lângă dezvoltarea unui centru de informare turistică, se poate dezvolta și un sistem de ghizi electronici, care pot fi închiriați pe o perioadă delimitată de timp și prin intermediul unui dispozitiv audio în mai multe limbi se pot afla detalii despre obiectivele turistice.

***

În urma modalităților de valorificare și de îmbunătățire a activităților turismului, în județul Hunedoara pot fi dezvoltate anumite produse turistice culturale specifice acestei zone, dintre care cele mai importante sunt turismul montan și de schi, turismul cultural și rural, turismul de afaceri și de sănătate și turismul industrial, de voluntariat și de filme. Cel mai important produs care poate fi dezvoltat este „Cetățile dacice” sau „Pe urmele dacilor”. Acesta presupune un tur al scutului defensiv dac, format din șase cetăți, capitala Sarmizegetusa Regia și cetățile din jur care o apărau Luncani – Piatra Roșie, Costești – Blidaru, Costești – Cetățuie, Căpâlna și Bănița, toate fiind incluse în patrimonial UNESCO.

Consiliul Județean Hunedoara a propus în această direcție 3 modele de dezvoltare pentru viitor în care se așteaptă ca Hunedoara să devină un județ ospitalier, destinație specială dar și o experiență unică în percepția consumatorilor.

Din punct de vedere al rutelor tematice, în județul Hunedoara există în prezent 37 de trasee cu distanțe diferite și plecări din diferite destinații. Fiecare traseu în parte are ca scop descoperirea adevăratelor bogății culturale și nu numai ale județului.

Ca și strategii de marketing, pentru o bună promovare, trebuie urmați câțiva pași: studierea și înțelegerea patrimoniului cultural prezent în județ, dezvoltarea continuă a patrimoniului cultural prin introducerea unor valori noi care au o mare importanță culturală, gestionarea publicului și a celor interesați de acest tip de turism, gestionarea patrimoniului și crearea unor sisteme adecvate de valorificare și comunicarea cu alte entități culturale dar și cu agenți economici sau unele organizații publice sau private care sunt interesate de dezvoltarea patrimoniului cultural.

CONCLUZII

În urma analizelor făcute cu privire la starea socio- economică, a potențialului turistic și a modalităților de valorificare și de îmbunătățire a activităților turismului se pot evidenția următoarele concluzii.

În primul rând, din punct de vedere socio-economic, aria județului Hunedoara reprezintă 3% din teritoriul României și este așezată în Regiunea de Dezvoltare Vest. În ce privește cadrul natural, județul Hunedoara prezintă un relief diversificat în care se găsesc zone montane și depresionare, o rețea hidrografică, o faună și o vegetație foarte bogată. De asemenea județul dispune și de o rețea rutieră și feroviară foarte dezvoltată. Din punct de vedere al cadrului socio-cultural, județul are o populație mai numeroasă în rândul sexului feminin și în zonele urbane.

În al doilea rând, în ce privește potențialul turistic, județul Hunedoara prezintă un fond turistic antropic foarte mare și diversificat, aici găsindu-se atât așezări, cetăți, castele, situri arheologice, muzee, dar și biserici, mânăstiri sau sinagogi.

Cele mai importante obiective culturale sunt reprezentate de cetățile daco-romane, Sarmizegetusa Regia și Sarmizegetusa Ulpia Traiana și de Castelul Huniazilor și Cetatea Deva. Un interes mare îl reprezintă și Biserica Densuș și mai recent și festivalul dedicat civilizației daco-romane, Dac Fest. Celălalte obiective din județ se pot găsi în cele patru zone cu potențial turistic și anume: zone Depresiunea Petroșani – Munții Parâng – Munții Retezat, zona Hațeg, zona Culoarului Mureșului și zona Vața de Jos – Brad.

Accesibilitatea spre obiectivele turistice culturale se poate face foarte ușor datorită infrastructurii dezvoltate atât pe cale rutieră cât și pe cale feroviară. Infrastructura turistică este de asemenea dezvoltată, aici găsindu-se unități de cazare, alimentație și agrement într-un număr ridicat, iar unități de tratament într-un număr mai redus.

În ultimul rând, din punct de vedere al modalităților de valorificare și de îmbunătățire a activităților turismului, experții au propus trei modele de dezvoltare pentru județul Hunedoara pentru viitor. În primul rând se are în vedere creșterea ospitalității județului prin crearea unui produs “Hunedoara ca un județ ospitalier”, în al doilea rând se dorește ca județul Hunedoara să devină o destinație specială prin crearea produsului “Hunedoara ca o destinație specială” și în ultimul rând crearea produsului “Hunedoara ca o experiență unică”.

Ca și rute turistice, județul Hunedoara dispune de 37 de trasee de diferite distanțe și cu plecări din locații diferite. Aceste trasee au fost create pentru turiști cu scopul de a descoperii bogățiile adevărate ale județului.

În ce privește strategiile de marketing, experții au propus o serie de pași pentru o mai bună promovare a județului, și anume: studierea și înțelegerea patrimoniului cultural prezent în județ, dezvoltarea continuă a patrimoniului cultural prin introducerea unor valori noi care au o mare importanță culturală, gestionarea publicului și a celor interesați de acest tip de turism, gestionarea patrimoniului și crearea unor sisteme adecvate de valorificare și comunicare cu alte entități culturale dar și cu agenți economici sau unele organizații publice sau private care sunt interesate de dezvoltarea patrimoniului cultural.

În concluzie se poate sublinia faptul că deși județul Hunedoara deține numeroase resurse culturale, acestea nu sunt valorificare așa cum trebuie, ele putând de altfel să aducă venituri considerabile județului, însă multe dintre resurse sunt abandonate sau nu sunt valorificate la adevărata lor valoare.

Dacă Consiliul Județean Hunedoara va ține cont și va pune în practică sfaturile experților, numărul investițiilor în turism, numărul turiștilor și al veniturilor ar crește considerabil, astfel județul Hunedoara ar putea deveni un punct important pe harta turismului cultural, atât la nivel național cât și internațional.

ANEXA 1

Tabel 1.1. Număr turiști pe categorii de turiști în județul Hunedoara (1990-2014)

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

ANEXA 2

Tabel 2.1. Populația activă pe sectoare economice în județul Hunedoara (mii pers. 2013)

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 2.2. Populație în județul Hunedoara (mii pers. 2015)

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 2.3. Paturi în unitățile sanitare

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 2.4. Personalul medico-sanitar pe categorii

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 2.5. Unități culturale

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 2.6. Personalul didactic raportat la numărul de absolvenți

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

ANEXA 3

Tabel 3.1. Unitățile de cazare pe tipuri de structuri în județul Hunedoara (1990-2014)

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 3.2. Locuri de cazare în unitățile de cazare pe tipuri de structuri în județul Hunedoara (1990-2014)

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 3.3. Unități de alimentație în județul Hunedoara (2014)

sursa: http://www.tourist-informator.info/ro/Gastronomie.html

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Bara, I. S., Balazs, M., Florin, D., Vasile, I., Lazăr, I., Lazăr, L., Popa, P., Toma, D., (2012), „Județul Hunedoara – Monografie, Vol. IV”, Editura EMIA, Deva

Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoescu, B., (2002) „Geografia generală a turismului”, Editura Meteor Press, București

Cocean, P., Dezsi, Ș., (2009), Geografia turismului, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Coroi, L., Baron, M., Ionaș, V., Lazăr, I., Lazăr, L., (2012), „Județul Hunedoara – Monografie, Vol. II”, Editura EMIA, Deva

Coroi, V., Balazs, M., Laptes, M., Laszlo, A., (2012), „Județul Hunedoara – Monografie, Vol. III”, Editura EMIA, Deva

Diaconescu, Al., (2010), „Forurile Sarmizegetusei”, Cluj-Napoca

Floca, O., (1957), „Regiunea Hunedoara”, Editura 1 Mai, Deva

Istrate, I., Bran, F., Roșu, A. G., (1996), „Economia turismului și mediului înconjurător”, Editura Economică, București

Istrate, I., Bran, F., Roșu, A. G., (1998), „Economia turismului și mediului înconjurător”, Editura Economică, București

Lupchian, M., (2011), „Turismul cultural și religios”, Ed. Pro Universitaria, București

Minciu, R., (2001), Economia turismului, Editura URANUS, București

Popescu, L. -coordonator, (2014), „Masterplan de acțiune strategică pentru implementarea durabilă a turismului în sud-vestul și nord-vestul Dunării de Jos 2014-2018”

Rus, D., Jurcă, I., Mate, M., Radu, S., Bodo, C., Băeștean, G., Țuțuianu, C. D., Ionaș, V., Iancu, D., Codrea, I. C., Ploscă, C., Lazăr, I., Herban, A., David, M., (2012), „Județul Hunedoara – Monografie, Vol. I”, Editura EMIA, Deva

Swizewski, C., Oancea, D., 1976), „Geografia turismului – partea I”, Iași

***Strategia pentru dezvoltare durabilă a Municipiului Deva 2014-2020

***Strategia de Turism a Județului Hunedoara

*** (1996) World Tourism Organization, Tourism Market Trends, Madrid

***Date statistice județul Hunedoara, INS, 2015

Pagini web

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/comert/program-de-organizare-si-comercializare-a-unui-produs-cu-tema-138829.html (accesat la 13 februarie, 2015)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Hunedoara (accesat la 12 februarie, 2015)

www.regiuneavest.ro (accesat la 14 februarie, 2015)

http://www.sithunedoaratimisana.ro/informatii/informatii-generale-despre-regiune/ informatii-generale-despre-regiune/

http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/secVI/judete/studii_fundamentare.htm

http://www.mesagerulhunedorean.ro/festivalul-dac-fest-la-magura-uroiului (accesat la 18 martie, 2015)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Hunedoarei (accesat la 18 martie, 2015)

www.regiuneavest.ro (accesat la 18 martie, 2015)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ulpia_Traiana_Sarmizegetusa (accesat la 20 martie, 2015)

http://www.tourist-informator.info/ro/Gastronomie.html (accesat la 20 martie, 2015)

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/infrastructura-turistica-la-nivel-mondial-172509.html (accesat la 20 martie, 2015)

http://cetateasarmizegetusa.ro/ (accesat la 20 martie, 2015)

http://www.castelulcorvinilor.ro/2011/istoria-si-povestea/ (accesat la 22 martie, 2015);

http://www.adeh.ro/atractie/cetatea-deva (accesat la 22 martie, 2015)

http://www.intercultural.ro/turismintercultural/definitii.html (accesat la 24 martie, 2015);

http://adevaruldespredaci.ro/scanarile-lidar-realizate-de-bbc-la-sarmizegetusa-au-starnit-uimirea-realizatorilor-documentarului/ (accesat la 24 martie, 2015)

http://www.romania-redescoperita.ro/index.php/component/k2/item/149-biserica-din-densus-fara-pereche-in-toata-romanimea (accesat la 24 martie, 2015)

http://www.academia.edu/2002685/Marketingul_%C3%AEn_slujba_patrimoniului_cultural (accesat la 28 aprilie, 2015)

http://www.hunedoara.djc.ro/DocumenteHtml.aspx?ID=4968 (accesat la 28 aprilie, 2015)

INSSE, Tempo Online, 2015 (accesat la 14 februarie, 2015)

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Bara, I. S., Balazs, M., Florin, D., Vasile, I., Lazăr, I., Lazăr, L., Popa, P., Toma, D., (2012), „Județul Hunedoara – Monografie, Vol. IV”, Editura EMIA, Deva

Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoescu, B., (2002) „Geografia generală a turismului”, Editura Meteor Press, București

Cocean, P., Dezsi, Ș., (2009), Geografia turismului, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Coroi, L., Baron, M., Ionaș, V., Lazăr, I., Lazăr, L., (2012), „Județul Hunedoara – Monografie, Vol. II”, Editura EMIA, Deva

Coroi, V., Balazs, M., Laptes, M., Laszlo, A., (2012), „Județul Hunedoara – Monografie, Vol. III”, Editura EMIA, Deva

Diaconescu, Al., (2010), „Forurile Sarmizegetusei”, Cluj-Napoca

Floca, O., (1957), „Regiunea Hunedoara”, Editura 1 Mai, Deva

Istrate, I., Bran, F., Roșu, A. G., (1996), „Economia turismului și mediului înconjurător”, Editura Economică, București

Istrate, I., Bran, F., Roșu, A. G., (1998), „Economia turismului și mediului înconjurător”, Editura Economică, București

Lupchian, M., (2011), „Turismul cultural și religios”, Ed. Pro Universitaria, București

Minciu, R., (2001), Economia turismului, Editura URANUS, București

Popescu, L. -coordonator, (2014), „Masterplan de acțiune strategică pentru implementarea durabilă a turismului în sud-vestul și nord-vestul Dunării de Jos 2014-2018”

Rus, D., Jurcă, I., Mate, M., Radu, S., Bodo, C., Băeștean, G., Țuțuianu, C. D., Ionaș, V., Iancu, D., Codrea, I. C., Ploscă, C., Lazăr, I., Herban, A., David, M., (2012), „Județul Hunedoara – Monografie, Vol. I”, Editura EMIA, Deva

Swizewski, C., Oancea, D., 1976), „Geografia turismului – partea I”, Iași

***Strategia pentru dezvoltare durabilă a Municipiului Deva 2014-2020

***Strategia de Turism a Județului Hunedoara

*** (1996) World Tourism Organization, Tourism Market Trends, Madrid

***Date statistice județul Hunedoara, INS, 2015

Pagini web

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/comert/program-de-organizare-si-comercializare-a-unui-produs-cu-tema-138829.html (accesat la 13 februarie, 2015)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Hunedoara (accesat la 12 februarie, 2015)

www.regiuneavest.ro (accesat la 14 februarie, 2015)

http://www.sithunedoaratimisana.ro/informatii/informatii-generale-despre-regiune/ informatii-generale-despre-regiune/

http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/secVI/judete/studii_fundamentare.htm

http://www.mesagerulhunedorean.ro/festivalul-dac-fest-la-magura-uroiului (accesat la 18 martie, 2015)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Hunedoarei (accesat la 18 martie, 2015)

www.regiuneavest.ro (accesat la 18 martie, 2015)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ulpia_Traiana_Sarmizegetusa (accesat la 20 martie, 2015)

http://www.tourist-informator.info/ro/Gastronomie.html (accesat la 20 martie, 2015)

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/infrastructura-turistica-la-nivel-mondial-172509.html (accesat la 20 martie, 2015)

http://cetateasarmizegetusa.ro/ (accesat la 20 martie, 2015)

http://www.castelulcorvinilor.ro/2011/istoria-si-povestea/ (accesat la 22 martie, 2015);

http://www.adeh.ro/atractie/cetatea-deva (accesat la 22 martie, 2015)

http://www.intercultural.ro/turismintercultural/definitii.html (accesat la 24 martie, 2015);

http://adevaruldespredaci.ro/scanarile-lidar-realizate-de-bbc-la-sarmizegetusa-au-starnit-uimirea-realizatorilor-documentarului/ (accesat la 24 martie, 2015)

http://www.romania-redescoperita.ro/index.php/component/k2/item/149-biserica-din-densus-fara-pereche-in-toata-romanimea (accesat la 24 martie, 2015)

http://www.academia.edu/2002685/Marketingul_%C3%AEn_slujba_patrimoniului_cultural (accesat la 28 aprilie, 2015)

http://www.hunedoara.djc.ro/DocumenteHtml.aspx?ID=4968 (accesat la 28 aprilie, 2015)

INSSE, Tempo Online, 2015 (accesat la 14 februarie, 2015)

ANEXA 1

Tabel 1.1. Număr turiști pe categorii de turiști în județul Hunedoara (1990-2014)

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

ANEXA 2

Tabel 2.1. Populația activă pe sectoare economice în județul Hunedoara (mii pers. 2013)

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 2.2. Populație în județul Hunedoara (mii pers. 2015)

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 2.3. Paturi în unitățile sanitare

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 2.4. Personalul medico-sanitar pe categorii

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 2.5. Unități culturale

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 2.6. Personalul didactic raportat la numărul de absolvenți

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

ANEXA 3

Tabel 3.1. Unitățile de cazare pe tipuri de structuri în județul Hunedoara (1990-2014)

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 3.2. Locuri de cazare în unitățile de cazare pe tipuri de structuri în județul Hunedoara (1990-2014)

sursa: Prelucrare date INSSE, 2015

Tabel 3.3. Unități de alimentație în județul Hunedoara (2014)

sursa: http://www.tourist-informator.info/ro/Gastronomie.html