Modalități DE Valorificare A Jocului Didactic ÎN Procesul DE Socializare LA Preșcolari
UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DE DREPT PRIVAT ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Lector univ. dr. Mag Alina Georgeta
Absolvent:
Orlandea (Indrei) Maria
Sibiu
2016
UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DE DREPT PRIVAT ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A JOCULUI DIDACTIC ÎN PROCESUL DE SOCIALIZARE LA PREȘCOLARI
Coordonator științific:
Lector univ. dr. Mag Alina Georgeta
Absolvent:
Orlandea (Indrei) Maria
Sibiu
Cuprins
Introducere………………………………………………………………………………………………………pag. 4-7
Capitolul 1 – Caracteristici ale dezvoltării competențelor sociale la preșcolarii de 5-6 ani
Specificul dezvoltării competențelor sociale la preșcolarii de vârsta de 5-6 ani….pag. 8-13
Contribuțiile relațiilor educaționale la dezvoltarea copiilor (contribuția relației educatoare – copii)……………………………………………………………………………………………………..pag. 14-16
Capitolul 2 – Rolul jocului didactic în socializarea preșcolarilor
2.1. Jocul didactic la preșcolari. Aspecte teoretice……………………………………………..pag. 17-23
2.2. Dezvoltarea socializării prin jocuri didactice. Repere practice………………………..pag. 23-26
Capitolul 3 – Metodologia cercetării
3.1 Motivația cercetării………………………………………………………………………………………..pag. 27
3.2 Caracterul cercetării……………………………………………………………………………………….pag. 27
3.3. Obiectivele și ipoteza cercetării………………………………………………………………….pag. 27-28
3.4. Designul cercetării experimentale……………………………………………………………………pag. 28
3.5 Descrierea eșantionului………………………………………………………………………………pag. 28-29
3.6. Operaționalizarea conceptului – suport al investigației experimentale…………….pag. 29-31
3.7. Metodele cercetării……………………………………………………………………………………pag. 32-33
3.8. Prezentarea etapelor cercetării experimentale……………………………………………….pag. 33-53
Capitolul 4 – Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării
4.1. Rezultate ale etapei pre-test……………………………………………………………………….pag. 54-60
4.2. Rezultate ale etapei experimentale…………………………………………………………………..pag. 60
4.3. Rezultate ale etapei post-test………………………………………………………………………pag. 60-66
4.4 Considerații ale copiilor……………………………………………………………………………..pag. 66-67
Concluzii………………………………………………………………………………………………………pag. 67-68
Anexe……………………………………………………………………………………………………………pag. 68-??
"Modalități de valorificare a jocului didactic în procesul de socializare a preșcolarilor"
Introducere
După spusele Ursulei Șchiopu (1975) în lucrarea „Probleme psihologice ale jocului” jocul îndeplinește pentru toate vârstele funcții psihologice complexe, funcții educative, funcții de dezvoltare fizică și funcții sociale în dezoltarea relațiilor sociale.
Copilul de vârstă preșcolară se află în perioada premergătoare gândirii logice autentice, specifice maturizării cognitive.El operează cu noțiuni morale de nivel elementar, tânjind spre generalizarea definirii lor, prin cuantumul experențial cognitiv,afectiv și moral căpătat mai ales pe perioada preșcolarității. Formarea socială a copiilor constituie un sistem extrem de complex ce se produce sub influența a numeroși termeni ai mediului socio-cultural și în sistemul relațiilor dintre copil și adult, care se statornicește în primii ani în familie,apoi în grădiniță și în școală,iar mai târziu în viața de zi cu zi.
În primul rând, este de remarcat faptul că elementul cognitiv prezintă o importanță deosebită pentru înțelegerea conținutului noțiunilor morale,deoarece cuprinde ansamblul de imagini mintale,de reprezentări și noțiuni precum și judecăți morale. Toate aceste procese de cunoaștere reflectă în mintea copilului normele și regulile social-morale.Acestea nu îi apar copilului sub o formă rațională ci în procesul comportamentelor de interacțiune cu cei din jur.
Dumitru Salade afirma că ,,elementul cognitiv nu poate determina, prin el însuși, conduita morală, deși este o condiție necesară, dar nu și suficientă, după cum elementul afectiv nu este suficient pentru a determina însușirea normei morale.”
Deci, alături de domeniul cognitiv, în formarea socială a copiilor un rol important îl are și domeniul afectiv, care încorporează întreaga gamă de trăiri valorizate din punct de vedere etic. Și aceste procese afective se dezvoltă în procesul relațiilor interpersonale dintre copil și adult. Imitând modelele comportamentului afectiv, copilul învață să simtă milă, solicitudine, rușine când nu spune adevarul și nu e sincer, politețea, bunăvoința, compasiunea la suferințele altora etc. Socializarea afectivă a copilului se produce în strânsă unitate cu dezvoltarea lui cognitivă. Pentru a trai în mod real sentimentul de milă, sentimentul respectului, adevărului etc. copilul trebuie să înțeleagă ce reprezintă valorile morale respective: dreptatea, adevărul, cinstea. Are loc ceea ce Jean Piaget numește decentrarea copilului spre adult, de la Ego spre Alter, de la elementul subiectiv spre cel obiectiv.
O altă componentă a formării morale implică modelarea comportamentului social-moral al copilului. Nu este suficient ca preșcolarul să știe ce este „bine” și ce este „rău”, ce este ,,permis” și ce este ,,interzis”, ci este necesar să aplice în practică ceea ce știe că este corect, cinstit, onest, echitabil etc.
Studiile de specialitate subliniază faptul că prin integrarea copilului într-un grup social, el dobândește abilități în a se raporta la ceilalți membri ai grupului, cu care învață să stabilească relații eficiente și este ajutat să rupă relațiile de dependență față de părinți, prin afirmarea capacităților de autoservire: a mânca, a se îmbrăca, a se încălța, a se pieptăna, ceea ce îi conferă o altă libertate de acțiune. În cadrul programului instructiv-educativ din grădiniță, copilul este cooptat într-un proces de construire sau elaborare a unui comportament care să-i permită afirmarea eului prin descoperirea competențelor sale ori prin constatarea dificultăților pe care le are de învins. Noua orientare a educației are ca ideal conturarea personalității omului de mâine, care să fie mai responsabil, căruia să-i pese de tot ceea ce se petrece în jurul său, de aceea, educatorii trebuie să-i învețe pe copii să-și dezvolte competențe sociale, emoționale, atitudini și valori.
Evoluția sociabilității este concretizată prin interesul copilului pentru alții, cu care să poată acționa împreună, se datorează principalei forme de activitate ce caracterizează preșcolaritatea: jocul. Jocul este forma specifică a copilăriei de cunoaștere și reproducere a realității, a relațiilor sociale etc. Fie că se joacă liber sau organizat, copilul învață să respecte unele norme de conduită impuse de colectivul frecventat.
Ursula Schiopu spunea în Dicționar de psihologie (1997) că jocul este forma de activitate specifică pentru copil și hotărâtoare pentru dezvoltarea lui psihică. Aceiași autoare precizează în lucrarea Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor (1970) că, prin intermediul jocului, copilul pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară, traduce în fapt potențele virtuale care apar succesiv la suparafața ființei sale, le asimilează și le dezvoltă.
Mânuit cu tact de către educatori, jocul este cel mai eficient mijloc de modelare practică a socializării preșcolarului. Educarea sociabilității se face prin „înmânarea” unor sarcini și responsabilități sociale, prin antrenarea copiilor în jocuri și activități colective care au ca obiective facilitarea schimburilor și comunicării cu alții, „jocul împărtășit fiind prima etapă a socializării”. (Vincent, R., 1972)
Jocul este activitatea de bază la vârsta preșcolară, reprezentând o activitate conștientă, importantă în viața oamenilor de orice vârstă. Acest fapt este demonstrat de polisemia cuvântului: joc de cuvinte, joc de scenă, jocul cu viața și cu moartea, a-și pune viața în joc, a face jocul cuiva etc. (Balint Mihail, 2008)
Jocul didactic facilitează procesul de asimilare, fixare și consolidare a cunoștințelor, iar caracterului său formativ influențează dezvoltarea personalității copiilor, de cultivare a proceselor cognitive superioare, precum: gândirea, imaginația etc. În timpul dezvoltării psihologice a copilului, prin utilizarea unor variate forme de joc, se realizează o latură importantă a educației, socializarea treptată a copilului. Prin participarea la joc, prin respectarea regulilor jocului, prin recunoașterea învingătorului, prin spiritul de echipă se dezvoltă importante calități umane necesare dezvoltării armonioase din punct de vedere social. (www.tribunainvatamantului.ro, Rolul jocului didactic în procesul de socialiazare la preșcolari, data preluării 29.11.2015)
De asemenea, are un rol important în închegarea colectivului și în formarea disciplinei conștiente. În joc, copilul este obligat să respecte inițiativa colegilor, să-și autoregleze propria activitate, să le aprecieze munca și să le recunoască meritele, să respecte regulile jocului și să reacționeze în conformitate cu ele.
La nivelul grădiniței, prin jocurile didactice copilul va învăța să coopereze, să se conformeze regulilor de grup, să-și armonizeze cerințele sale cu cele ale grupului și să acționeze în conformitate cu acestea. Astfel de conduite de interrelaționare au semnificația socializării copilului și a valorificării potențialului său din planul personalității, care se află într-o continuă dezvoltare și expansiune. Pentru a se putea integra și coopera eficient cu cei din jur, copilul trebuie să atingă un anumit nivel al socializării, care presupune o modalitate de percepere și considerare a calităților celor cu care vine în contact.
Am considerat că jocul didactic poate contribui mai bine decât orice alt gen de activitate la realizarea obiectivelor privind dezvoltarea socializării copiilor. El se impune ca o activitate care asigură în cel mai înalt grad de desfășurare de către copii a acțiunilor obiectuale în mod independent, care stimulează participarea activă intelectuală a fiecărui copil și deci descoperirea prin efort propriu, direct, a unor legături între obiecte, a unor cauze și efecte. Prin jocul didactic se asigură învățarea eficientă pentru că este efectuată de copil prin efortul său propriu.
Copilul este ca o floare plăpândă și sensibilă: dacă o uzi, crește și înflorește, iar dacă o sprijini la timp de un arac nici vântul puternic nu o poate înclina într-o parte sau alta. Dacă este neglijată, crește încet, este năpădită de buruieni, rămânând tot timpul în umbra acestora.Educatorul are rolul grădinarului care, cu grijă și cu strădanie, face să încolțească sămânța bună, să crescă pomul și să dea roadele așteptate.
Din aceste motive mi-am ales lucrarea cu această temă, dar și din dorința și speranța de a îmbunătăți procesul de socializare a copiilor preșcolari.
Lucrarea de față demonstrează importanța utilizării jocului didactic în activitățiile de educare a socializării și prezintă strategii de valorificare instructiv-formative ale jocului didactic în procesul de socializare.
Capitolul 1
Caracteristici ale dezvoltării competențelor sociale la preșcolarii de 5-6 ani
Specificul dezvoltării competențelor sociale la preșcolarii de vârsta de 5-6 ani
"Copilul care se joacă își dezvoltă percepțiile, inteligența, tendința de a-și experimenta instinctele sale sociale." (Chelaru, M., Ilade, C., Iurea, C., Malureanu, F., Ștefănescu, C., Tomșa, G., (2005) Psihopedagogicie preșcolară și școlară, C.N.I. Coresi S.A., București, pag. 156)
Competența socială este indespensibilă în lumea actuală, aceasta trebuie inițiată de la o vârstă fragedă.
D. Petrovai (coord.), V. Preda, S. Petrica, R. Brănișteanu în lucrarea Pentru un copil sănătos emoțional și social, Ghid practic pentru educatorul care construiește încredere!, definesc competențele sociale ca un repertoriu de componente care facilitează interacțiunea și integrarea socială a copiilor. Adaptarea la viața adultă nu este asigurată de notele școlare, ci de abilitatea copiilor de a stabili relații cu cei din jur, de a face față eșecurilor, de a explora mediul.
La vârsta de 5-6 ani preșcolarul este calm și prietenos, se joacă cu alte fete și băieți, deși preferă membrii aceluiași sex. Acestă perioadă este caracterizată de simțul conformismului- copilul îi critică pe cei care nu se conformează.
Efectele benefice pe termen scurt și lung ale dezvoltării sociale la preșcolari sunt:
Relații interpersonale sănătoase;
Prieteni mai mulți;
Note mai bune;
Încredere în sine.
Competențele sociale de bază descrise în literatura de specialitate sunt: inițierea/menținerea unei relații și integrarea într-un grup.
Inițierea și menținerea unei relații: se referă la însușirea unor comportamente esențiale pentru buna funcționare a unei relații precum:
Inițiativa de a comunica cu cei din jur (exemplu: le spune colegilor pe nume, atrage atenția unui copil asupra sa/asupra unui obiect);
Încurajarea celorlalți copii să se joace împreună (exemplu: „vrei să ne jucăm mima?”);
Stabilirea contactului vizual cu persoana care i se adresează;
Împarțirea materialelor comune (exemplu: oferă la schimb o jucărie pentru a obține jucaria altui copil etc.);
Formularea unei cereri atunci când solicită un obiect care nu-i aparține (exemplu: „îmi dai și mie, te rog, cartea?”);
Manifestarea afecțiunii fată de ceilalți (exemplu: îi ține de mană, îi îmbrățișează);
Oferirea de complimente atât adulților, cât și colegilor (exemplu: „îmi place de tine, ești amabil”).
Integrarea într-un grup se referă la abilitatea copilului de a:
Înțelege și respecta regulile asociate unui context social;
Coopera cu ceilalți în rezolvarea unor sarcini comune/în desfașurarea unui joc;
Rezolva problemele socialefolosind negocirea și compromisul în locul agresivității/evitării.
Calitatea, și nu cantitatea prietenilor unui copil, reprezintă cel mai important aspect. S-a demonstrat că acei copii care leagă cel puțin o relație de prietenie apropiată cu un coleg au șansa de a dezvolta o atitudine pozitivă față de gradiniță. ( Ladd, 2000, cit. în McClellan si Katz, 2001)
În cadrul relațiilor pe care copilul le stabilește cu persoanele semnificative din viața lor își exersează comportamentele sociale. Reacțiile cadrelor didactice și ale părinților influențiază comportamentele copiilor; învață cum să se comporte adecvat contextului în care se află.
Setul de abilități care ajută individul să-și atingă scopurile personale în interacțiunile sociale, menținând în același timp relații pozitive cu ceilalți, reprezintă competența socială (Saarni, 1999). Copiii care sunt mai capabili să își inhibe comportamentele neadecvate, care amână recompensele și folosesc metode cognitive pentru a-și controla propriile emoții și comportamente, sunt mai competenți social, mai plăcuți de către colegi și mai bine adaptați (Calkins, 2000). Evoluția interacțiunilor la preșcolari este sprijinită și de faptul că la vârsta de 4-5 ani se dezvoltă teoria minții, adică abilitatea de a înțelege faptul ca ceilalți oameni au o lume internă care este diferită pentru fiecare individ. (Benga, 2002)
Relațiile pe care le stabilește copilul cu ceilalți copii necesită siguranță, receptivitate, disponibilitate și confort emoțional. Încetul cu încetul copiii dezvoltă abilități de cooperare, de negociere, de a conduce și a fi conduși, de a lega prietenii, de a-și exprima sentimentele într-o manieră acceptată social. Relațiile sociale ale copilului cu adulții vizează capacitatea copilului de a avea încredere și a interacționa cu ușurință cu aceștia, precum și capacitatea lor de a recunoaște diferitele roluri sociale ale acestora.
„Socializarea reprezintă un proces prin intermediul căruia individul achizitionează, interiorizează și integrează în structura personalității sale elementele socio-culturale fundamentale ale mediului (valori, atitudini, experiențe sociale, conduite, modele etc.) sub forma unor convingeri și comportamente care îi permit integrarea, adaptarea și participarea socială.” ( Păun, E. (2005), Introducere în pedagogie, Ministerul Educației și Cercetării, pag. 38)
„Competențele sociale se referă la abilitatea copiilor de a forma relații sociale funcționale cu ceilalți copii și adulți din viața lor. Altfel spus, competențele sociale facilitează interacțiunile pozitive, corespunzătoare normelor culturale, în așa fel încât să permită atingerea propriilor scopuri și în același timp respectarea nevoilor celorlalți.” (Catrinel, A. S., Kallay, E. (2007), Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari. Ghid practic pentru educatori, Editura ASCR, pag. 27)
Competențele sociale se împart în două categorii:
– abilități interpesonale (de relaționare și de rezolvare de probleme);
– abilități intrapersonale.
Tabelul nr.1.1. Tipuri de competențe sociale (Catrinel, A. S., Kallay, E. (2007), Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari. Ghid practic pentru educatori, Editura ASCR)
ABILITĂȚI INTERPERSONALE
A. Abilități de relaționare socială
Tot Catrinel A. Ștefan și Kallay Eva (2007) afirmă că abilitățiile de relaționare pot fi observate în situațiile de joc de la grupă sau de acasă în compania fraților sau a altor copii. Jocul are valoarea informativă cea mai ridicată cu privire la achiziționarea acestui tip de abilități de către preșcolari, pe de altă parte le oferă preșcolarilor numeroase situații de învățare și exersare a comportamentelor sociale, în același timp jocul este contextul în care pot să se manifeste deficitele în dezvoltarea abilităților sociale și pot fi observate.
Competențele de relaționare socială includ o categorie de comportamente prosociale (Competențele de relaționare 3-6 ani); acestea pot fi considerate surse ale dezvoltării capacității de cooperare. Copiii care stapânesc aceste abilități își fac prieteni cu ușurință, socializează cu cei din jurul lor.
Jocul mijlocește achiziționarea unor abilități cognitive precum orientarea atenției, concentrarea într-o activitate pe perioade de timp mai îndelungate, dezvoltarea capacității de memorare, a limbajului etc.
La vârsta de 6 ani, copiii se implică și în jocurile cu reguli (de exemplu „Nu te supara frate”) nu doar în cele simbolice.
La vârsta de 5-6 ani jocul se caracterizează așa:
– este mai frecventă implicarea în jocuri la care participă mai mulți copii;
– crește frecvența jocurilor de cooperare, concomitent cu scăderea celor izolate și paralele;
– jocurile simbolice sunt din ce în ce mai sofisticate și apar jocurile cu reguli.
La aceiași vârstă (5-6 ani), copiii își îmbunătățesc capacitatea de a se implica într-un joc „din mers”, adică de a se implica într-un joc deja în desfășurare. Astfel copiii învată strategii precum imitarea acțiunilor pentru a „intra” în joc.
După vârsta de 5 ani, copiii învață faptul că o relație se pastrează bazându-se pe reprocitate și împarțirea jucăriilor ajută la închegarea prieteniilor. Tot după această vârstă, copiii ajung să-și astepte rândul fără să fie atenționați sau chiar să renunțe pentru a ceda locul altui copil.
În jurul vârstei de 5-6 ani formulele politicoase sunt influențate și de gradul de dezvoltare a limbajului, utilizarea lor constituie un indicator al dezvoltării sociale. Acestea sunt achiziționate mai repede dacă parinții si educatorii le utilizează la rândul lor în relațiile cu ceilalți.
Manifestarea agresivității frecvente la vârsta de 5-6 ani reflectă posibile probleme de comportamente. Pe masură ce copiii descoperă metode prin care să depășească aceste situații, frecvența comportamentelor agresive scade.
Abilități sociale intrapersonale
Aceste abilități sunt modelate și se dezvoltă în context social.
Prin prezentarea și repetarea constantă a regulilor, copiii învață faptul că există o relație între situație și comportament, precum și faptul că acel comportament are consecințe.
Pentru a fi respectate regulile în mod natural acestea trebuie stabilite împreună cu părinții sau educatorii, discutate și explicate. Pentru a respecta reguli, copilul are nevoie de contexte clare în care să exerseze comportamentul și să i să amintească acea regulă. De exemplu pentru regula „avem grijă de cărți și caiete” se precizează consecințele pozitive „toți vom avea în ce să colorăm, să desenăm, să citim etc.” apoi consecințele negative „dacă tragem de ele sau le rupem, se vor strica și nu vom mai avea în ce să scriem, desenăm etc”.
În jurul vârstei de 5-7 ani, copiii pot reține și respecta până la 4-5 reguli, atât în cadrul mediului familial, cât și în cadrul grădiniței.
Logopedul Nicoleta Stanciu a identificat caracteristicile dezvoltării sociale astfel:
Tabelul nr.1.2. Dezvoltarea socială a copilului între 3-6/7 ani, Profesor psiholog Nicoleta Stanciu
Contribuțiile relațiilor educaționale la dezvoltarea copiilor (contribuția relației educatoare – copii)
În lumina celor mai noi studii relația educatoare-copil are sensuri noi, este o relație de parteneriat. Reconsiderarea poziției copilului și valorizarea acestuia au condus la acest nou mod de abordare. Nu numai copilul învață și se dezvoltă sub influența educatoarei, ci și aceasta se formează și se transformă prin relația educativă. Fiecare generație este altfel, de aceea educatoarea trebuie să fie flexibilă, creatoare și dinamică, să accepte schimbarea pentru a găsi răspuns la noile provocări, oferind celor mici posibilitatea construirii unor relații de calitate. În acest context, starea de bine a copiilor rezultată din satisfacerea nevoilor lor de către adulții semnificativi din viața lor este esențială.
Întreaga dezvoltarea umană este influențată de procesul de socializare, de integrarea socială și de identitatea persoanei. Asupra copilului se exercită influențe, în primul rând din partea familiei și apoi din grădiniță, într-un mod mai organizat și sistematic. Educatoarea constituie factorul ce concură în a-i oferi modele de conduită, reacții și clișee de apreciere, cunoștințe și opinii despre tot ce îl înconjoară.
Educatoarea, cât și părinții sunt cei care controlează o mare parte a experiențielor de viață a copiilor și a mediului. Competențele sociale ale preșcolarilor pot fi modelate eficient prin influențele exercitate în contextul educațional în care se dezvoltă. O mare parte din timpul zilei îl petrec la grădiniță, „pe lângă scopul de a-i pregăti și de a le dezvolta abilitățile necesare adaptării la cerințele școlii, principalul rol al grădiniței este acela de a socializa copiii și de a le facilita adaptarea ulterioară.” (Catrinel, A. S., Kallay, E. (2007), Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari. Ghid practic pentru educatori, Editura ASCR, pag. 90)
Este confirmat științific rolul pe care adultul îl are în modelarea comportamentală a copilului. Comportamentele și atitudinile lui în diverse situații în interacțiunea cu copiii, constituie baza învățării a abilităților sociale pentru copii. În relația educator-copiii se realizează o „ucenie socială” prin care se învață comportamente sociale necesare viitorului cetățean. Socializarea se realizează în relație cu procesele de diferențiere, individualizare și personalizare, prin care se dezvoltă creativitatea și autonomia socială a copiilor.
Copilul preșcolar leagă cele mai multe relații cu educatoarea și ceilalți copiii din grupă. Felul în care educatoarea se mișcă, reacțiile în diferite situații, comportamentul ei influențiază și modelează atitudinea și comportamentele copiilor din grupă.
„Comportamentele sociale sunt comportamente complexe care se învață în urma unui proces de învățare comportamentală, prin acțiuni repetate și prin feedback pozitiv constant. Comportamentele sociale se învață explicit prin ceea ce educatorul face (comportamentul lui), prin modul în care el reacționează în diverse situații.” (Pentru un copil sănătos emoțional și social, Ghid practic pentru educatorul care construieste încredere!, D. Petrovai (coord.), V. Preda, S. Petrica, R. Brănișteanu, V & I Integral, București, 2012, pag.10)
O bună relație educatoare-copil include multiple implicații, dar se pot întâmpina unele greutăți în stabilirea unei relații pozitive cu unii copii. Formarea unei relații de colaborare educatoare-copil se bazează pe încredere, pe sentimentul copiilor că fiecare este acceptat și înțeles de către educator.
Catrinel A. Ștefan și Kallay Eva în lucrarea Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari ne prezintă câteva modalități concrete prin care putem dezvolta o relație pozitivă cu copiii: să adunăm cât mai multe informații legate de copiii din grupă; să ascultăm ceea ce ne spun copiii; să ne implicăm în jocul copiilor; să fim creativi; să permitem copiilor „să dirijeze” jocul; să lăudăm creativitatea copiilor și să încurajăm jocul copiilor.
Pentru o dezvoltare socială armonioasă și echilibrată este esențială cunoașterea copilului, deoarece nu tuturor copiilor li se „potrivește” aceiași metodă sau abordare. Comportamentul educatorului influențiază dezvoltarea socială a copilului; pentru un copil ar fi ideal ca atât educatorul, cât și părinții să aibă același tip de comportament și atitudini care să ușureze dezvoltarea. Comportamentul și atitudinea zilnică în relația cu copilul, controlul și oportunitățile de învățare socială pe care le oferă copilului, pot fi structurate într-un „stil relațional”. (Pentru un copil sănătos emoțional și social, Ghid practic pentru educatorul care construiește încredere!,D. Petrovai (coord.), V. Preda, S. Petrica, R. Brănișteanu)
În aceiași lucrare s-au diferențiat patru stiluri de relaționare: autoritar, permisiv, blândețe și fermitate și neimplicat.
Aceste atitudini și comportamente au consecințe asupra dezvoltării sociale a copilului. De exemplu, copilul în relație cu un educator blând și ferm:
Are comportamente sociale adecvate situațiilor: respectă regulile sociale și rezolvă problemele sociale;
Are performanțe cognitive bune;
Învață mai ușor autonomia și independența;
Face față greșelilor sau eșecurilor, nu evită situațiile/sarcinile dificile.
În relația educatoare-copiii, educatoarea poate adopta strategii care pot susține dezvoltarea comportamentelor prosociale:
Oferirea unui bun exemplu personal (Comportamentul cadrului didactic reprezintă în unele situații sociale un model pentru copiii, manifestând comportamente de grijă față de ceilalți, folosind formule de adresare politicoasă, manifestând comportamente de ascultare activă; copiii învață prin observare și imitație.)
Adoptarea unor reacții cu mesaj de învățare când copiii manifestă comportamente problematice în interacțiunile zilnice de la grupă. Smulgerea unei jucării, împinsul reprezintă două din comportamentele neadecvate, aceste comportamente ale copiilor preșcolari maschează lipsa unor abilități sociale. Semnificarea corectă a acestor comportamente prin identificarea abilităților sociale care sunt deficitare reprezintă un prim pas în adoptarea unei reacții cu mesaj de învățare pentru copiii.
Este important să conștientizăm faptul că pentru a forma copiilor competențe sociale corecte, trebuie să ne revizuim propriul comportament, să învățăm să ne controlăm propriile emoții, reacții și atitudini. Atunci când acționăm ferm și blând în loc de critică și pedepsă, copiii învață regulile sănătoase de comportament și așa vor proceda și ei în situații concrete.
Capitolul 2
Rolul jocului didactic în socializarea preșcolarilor
2.1. Jocul didactic la preșcolari. Aspecte teoretice
Dicționarul de padagogie (1979) definește jocul didactic: „Specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv-educativ cu elementul distractiv.”
În gradiniță jocurile didactice se pot realiza în cadrul tuturor activităților comune (de comunicare, cu conținut specific, matematic, de muzică, desen-pictură-modelaj). Eficiența jocurilor didactice față de celelalte activități frontal dirijate constă în faptul că la desfășurarea lor participă toți copiii grupei, depunând același efort de exprimare și gândire. Aceste jocuri contribuie la educarea morală și socială a copilului. Regulile sale reglează întreaga acțiune de joc. Însușindu-și regulile de joc, copilul își dezvoltă judecata morală.
Jocul didactic este condus de către educator. Acesta are obligația de a-l proiecta judicios, astfel încât, succesiunea momentelor activității să îndrume preșcolarii în a-și însuși noțiunile noi predate care vizează conținutul jocului. În cadrul vizitelor, excursiilor, plimbărilor, copiii utilizează experiența dobândită prin activitățile de învățare. (Voiculescu, 2003)
„Jocurile didactice au obiective operaționale bine precizate și se reprezintă forma ideală prin care jocul, ca activitate fundamentală a vârstei preșcolare poate sprijini învățarea „deghizat” dirijată, pregătind integrarea ulterioară a copilului în școala.” (Coleriu, L. Pograma 2008, Psihopedagogia învățământului preșcolar (detalierea temelor pentru definitivat), pag. 158)
Jocul didactic este inițiat numai de către adult, scopul fiind acela de a urmări atingerea unor obiective educaționale. Elementele joc se împletesc cu învățare, reprezintă o formă utilizată în activitatea educativă din grădiniță. O serie de obiective propuse în cadrul proiectelor tematice se rezolvă prin această formă de organizare și desfășurare a actului educativ.
Jocul didactic este un tip de joc prin care educatorul consolidează, precizează și verifică cunoștințele predate copiilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe. Conținutul, sarcina didactică (problema intelectuală), regulile și acțiunile de joc (ghicire, surpriză, mișcare etc.) conferă jocului didactic un caracter specific, înleslind rezolvarea problemelor puse copiilor.
Problema de bază pe care o ridică metodologia jocului este asigurarea deplinei corelații între elementele sale structurale: conținut, sarcină didactică, acțiune de joc, regulile jocului. Neglijarea uneia dintre acestea dăunează bunei desfășurări a jocului. Ponderea mai mică sau mai mare a sarcinii didactice sau a acțiunii de joc poate duce la denaturarea jocului, la schimbarea profilului lui. Jocul didactic în care elementul de joc este slab, accentul punându-se pe rezolvarea sarcinii instructive își pierde caracterul ludic, se transformă în exercițiu cu material, în convorbire. În caz contrar, când predomină acțiunea ludică, jocul didactic se transformă într-o activitate distractivă, pierzându-și caracterul instructiv.
Esența și specificul jocului didactic constau în întrepătrunderea componentelorsale:
conținutul jocului;
sarcina didactică;
acțiunea de joc și elementele de joc;
regulile jocului.
Componenta informativă a jocului didactic se regăsește în conținutul lui.
Conținutul jocului- reprezintă cunoștințele, în majoritate, asimilate anterior, în grade diferite, jocul având menirea de a le consolida și a le verifica. Există totuși unele jocuri care permit achiziționarea unor cunoștințe noi.
Sarcina didactică – este problema intelectuală centrală pe care copiii trebuie să o rezolve. Sarcina didactică declanșează operațiile intelectuale precum: recunoaștere, descriere, reconstituire, comparație ș.a.
Regulile jocului- concretizează sarcina didactică; arată cum trebuie rezolvată problema intelectuală, arată căile de organizare a acțiunii ludice. Regulile jocului dirijează acțiunile copiilor, indică acțiunile de joc și succesiunea lor, reglementează distribuirea rolurilor și relațiile dintre copii, stimulează sau inhibă manifestările comportamentale ale participanților la joc.
Acțiunile de joc (elementele sau procedeele de joc) sunt mijloace prin care jocul devine o acțiune plăcută, distractivă, relaxantă. Ele antrenează copiii la o activitate intelectuală al cărei efort nu este coștientizat, ele dinamizează participarea și favorizează obținerea performanțelor.
Între sarcina didactică și elementele de joc folosite există un echilibru care asigură obiectivele propuse:
verificarea și sistematizarea cunoștințelor, abilităților, deprinderilor;
precizarea, îmbogățirea, activizarea vocabularului;
însușirea unei vorbiri clare, coerente, corecte din punct de vedera gramatical.
Caracterul formativ al jocului didactic constă în:
exersarea și perfecționarea senzațiilor și percepților;
antrenarea memoriei;
exersarea imaginației și atenției;
dezvoltarea gândirii;
exersarea limbajului.
Valoarea educativă a jocului didactic:
influențează comportamentul copiilor mai ales prin intermediul regulilor, aceștia învață conduita civilizată;
se realizează o formă de socializare a relațiilor.
Jocul didactic impune:
rezolvarea corectă a sarcinilor didactice;
putere de stăpânire;
spirit de disciplină (spirit disciplinat);
respectarea partenerului;
spirit critic și cooperant.
Ca activitate de învățare, jocul didactic necesită:
proiectarea judicioasă; într-o succesiune de activități care asigură însușirea cunoștințelor ce vizează conținutul jocului;
cunoașterea jocului sub toate aspectele;
procurarea și confecționarea materialului didactic adecvat.
În concordanță cu obiectivele propuse și de caracteristicile grupei de copii trebuie ales materialul didactic. Orice material didactic trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
accesibilitate;
adecvare la conținutul jocului;
simplitate;
claritate;
atractivitate;
vizibilitate din orice poziție;
valoare artistică;
pregătirea copiilor în vederea desfășurării jocului didactic și asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea propriu-zisă a jocului.
Jocul didactic trebuie să parcurgă în desfășurarea lui mai multe etape:
introducerea în joc;
prezentarea și intuirea materialului;
anunțarea activității;
explicarea regulilor jocului;
executarea jocului – variante de joc;
evaluarea și obținerea performanței;
încheierea jocului.
Analizând pe rând etapele de desfășurare ale jocului, putem spune că:
Introducerea în joc are menirea să creeze o atmosferă prielnică desfășurării jocului. Aceasta se realizează ținând cont de particularitățile de vârstă ale copiilor cu care se lucrează. Educatoarea poate folosi în introducerea în activitate scurte povestiri, elemente de surpriză, jucării. La grupa mare educatoarea poate folosi ghicitori, versuri, convorbiri sau să prezinte materialul intuitiv direct. Indiferent de variantele pe care le alege educatoarea pentru a realiza introducerea în joc, această etapă creează copiilor bună-dispoziție și-i familiarizează cu tema respectivă; trezește interesul pentru joc, creează motivația.
Prezentarea și intuirea materialului se poate face în întregime (sau parțial), în funcție de natura jocului, de cantitatea și de dificultatea mânuirii lui în joc. În această etapă se precizează unele cunoștințe pe care se axează jocul: introducerea unor reguli noi și organizarea unor întreceri.
Anunțarea activității se face prin precizarea în mod simplu și concis, a titlului jocului. El poate sugera acțiunea jocului (de pildă ''Găsește un cartonaș la fel" sau materialul folosit în joc, de exemplu "Panglicuțele").
Explicarea regulilor jocului este o sarcină mai dificilă care revine educatoarei. Explicarea jocului, metodele și procedeele la care recurge educatoarea pentru a-l face înțeles variază după natura și complexitatea lui, ca și după capacitățiile intelectuale ale grupei. În unele jocuri cu o acțiune mai complicată, educatoarea poate eșalona explicația în mai multe etape.
Trebuie să reținem că indiferent de grupa la care se face explicația și de modul în care decurge ea, trebuie să cuprindă următoarele:
descrierea acțiunilor jocului în succesiunea lor firească;
indicații cu privire la folosirea materialului;
formularea clară a regulilor jocului, precum și a rezultatului ce trebuie urmărit de către copii.
Explicația trebuie făcută în mod precis și concis într-un limbaj simplu însoțit de gesturi și mimică adecvată. Când jocul este mai dificil, fixarea regulilor se face în cadrul jocului de probă, în care educatoarea dirijează și explică copiilor fiecare acțiune. Verificarea însușirii regulilor se poate face și prin intermediul unei scurte convorbiri sau al unor întrebări adresate copiilor.
Executarea jocului trebuie să urmărească mai multe probleme: îndeplinirea acțiunilor în succesiunea dată; respectarea regulilor; reamintirea lor atunci când este necesar; îndeplinirea corectă a sarcinilor didactice; atragerea în joc a tuturor copiilor; sprijinirea celor care nu reușesc să efectueze corect sarcina; îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele instructive; asigurarea unui ritm vioi de joc, a unei atmosfere corespunzătoare lui; menținerea disciplinei; pregătirea copiilor pentru autoconducerea jocului; introducerea unor noi variante în joc; complicarea lui treptată.
Evaluarea (obținerea performanței) este etapa în care se vede rezultatul muncii educatoarei și al copiilor în jocul desfășurat (se măsoară prin anumite probe, teste, cantitatea și calitatea cunoștințelor, abilitățile copiilor).
Încheierea jocului se realizează prin procedee atractive, se fac aprecieri frontale și individuale, se stabilesc câștigătorii care vor fi recompensați prin aplauze, surprize, premii.
Pentru realizarea cu succes a jocului didactic se impune respectarea câtorva cerințe:
să fie eșalonat după un număr de activități ce au vizat însușirea de noi cunoștințe;
să se fixeze sarcina didactică și regulile jocului în funcție de obiectivele propuse (de la ușor la greu, de la simplu la complex, de la intuitiv la abstract);
să fie original;
să fie asigurat cu material didactic bogat, intuitiv, variat care să fie valorificat eficient în desfășurarea jocului.
Pentru stimularea copiilor în vederea participării active la joc și pentru asigurarea unei atmosfere prielnice de joc este necesară o pregătire atentă a condițiilor de desfășurare a jocului și organizare judicioasă a lui. Astfel, se impune aranjarea sălii, a materialelor și a copiilor în funcție de acțiunea jocului, distribuirea materialelor necesare desfășurării jocului, intuirea materialului didactic ș.a.
Jocul didactic este o activitate a cărei acțiune este construită în scopuri didactice: se ține cont de linia generală a evoluției copiilor și se complică astfel regulile, complexitatea problemelor și, în general, cerințele către copii. Accentul în aceste activități cade pe utilizarea cunoștințelor în contexte variate, pe rezolvarea și construirea de probleme și pe deprinderea ordinii în gândire, care poate influența copilul în plan atitudinal și social. Jocul bine organizat și pregătit constituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare a copiilor cu viața înconjurătoare, pentru că în desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la valorificarea lor creatoare. Acceptarea și respectarea regulilor jocului îl determină pe preșcolar să participe la efortul comun al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, lupta pentru învingerea dificultăților, respectarea integrală a regulilor jocului și a succesului final vor pregăti treptat omul de mâine.
În preșcolaritatea mare se poate vorbi despre respectarea regulilor ca fiind un indicator de maturizare intelectuală și afectivă a copiilor: preșcolarul mare se caracterizează prin conduite mai adaptate, se asigură că și ceilalți respectă normele de grup și regulile jocului, apare acordul și proiectul de joc, iar conflictul se iscă, de regulă, numai în urma încălcării regulilor jocului. Chiar dacă la început legăturile psihologice dintre copii sunt sporadice, fiind generate de prezența anumitor jucării sau a unei activități asemănătoare pe care o desfășoară alături, dar nu împreună, rivalitatea care apare între ei, motivația conflictului, demonstrează trăirea prezenței celuilalt, deși este o trăire confuză, dominată de identificarea proprie acestei vârste. După vârsta de 4 ani competiția capătă valoare motivațională: în cadrul activităților ludice și în special datorită jocului didactic, prezența celuilalt se transformă într-un stimulent activ. Copilul simte nevoia acestei prezențe, acceptă anumite reguli, dar își descarcă agresivitatea latentă prin competiție (apare dorința de a nu fi întrecut).
Începând cu vârsta de 5 ani, atunci când activitățile încep să fie organizate pe bază de reguli ce trebuie respectate, celălalt este perceput ca partener egal, cu individualitate proprie, dorințele acestuia fiind luate în considerare: apare jocul colectiv, în care fiecare joacă rolul său; apar relații de colaborare, chiar dacă mai există situații precum certuri, întreruperi, excluderi și autoexcluderi din activitate, acestea sunt semne de sociabilitate, deoarece viața socială și înclinația care îi determină pe anumiți copii să o caute, implică situații de conflict. Totuși, cu cât copiii singuri reușesc să le rezolve între ei, fără apel la autoritatea adultului, cu atât mai mult „există garanția unei sociabilități și socializări autentice”. (Teodorescu, S., 1976, p. 87)
Jocurile didactice echilibrate, cu cerințe gradate, care țin cont de particularitățile individuale ale copiilor pot preveni criza negativismului infantil, asociată cu egoism, lipsa de sensibilitate față de alții, ca și disfuncționalitățile din relațiile acestora cu cei din jur, încurajând dezvoltarea inițiativei, implicarea personală în activitate și echilibrul.
2.2. Dezvoltarea socializării prin jocuri didactice. Repere practice
Socializarea constituie procesul de continuă transformare a individului „din ființă biologică într-un subiect al unei culturi specifice.” (Bernstein)
„Psihologii și pedagogi au considerat de-a lungul timpului că dezvoltarea unui copil nu poate să existe în lipsa jocului. Jocul îi ofera copilului posibilitatea de a dezvolta în plan social, emoțional, fizic, intelectual și, ceea ce este deosebit de important, să se cunoscă pe sine.” (D. Gherhina, N. Oprescu, I. Dănilă, C. Novac, V. Ilie, C. Bunăiașu, A. Păunescu autori coordonatori, (2007), Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar vol. I, Editura Didactica Nova, Craiova, pag. 143)
Dezvoltarea socializării la preșcolari este inclusă în domeniul Om și Societate care combină elemente de cultură moral-civică cu cele de activitate practică și gospodărească.
Obictivele cadru de referință ale domeniului sunt:
Cunoșterea și respectarea normelor de comportare în societate; educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;
Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;
Cunoșterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român.
Obiectivele de referință:
I.1. Să cunoscă și să respecte normele necesare integrării în viața socială, precum și reguli de securitate personală;
I.2. Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește (familie, grădiniță, grupul de joacă).
II.1. Să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute;
II.2. Să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste pritenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului.
III.1. Să descrie și să identifice elemente locale specifice țării noastre și a zonei în care locuiește, elemente de relief, așezare geografică, obiective socioculturale, istorice, religioase, etnice.
Exemple de jocuri didactice pentru dezvoltarea competenței de socializare: „Imaginea din oglindă”, „Prietenia”, „Cum se comportă un preșcolar” etc.
Mânuit cu tact pedagogic de către educatori, jocul este cel mai eficient mijloc de modelare practică a sociabilități preșcolarului. Educarea sociabilității se face prin încredințarea unor sarcini și responsabilități sociale, prin antrenarea copiilor în jocuri și activități colective care au ca obiective generale facilitarea schimburilor și comunicării cu alții, „jocul împărtășit fiind prima etapă a socializării.” (Vincent, R., 1972, p. 264)
În timpul dezvoltării psihologice a copilului, prin utilizarea unor variate forme de joc, se realizează o latură importantă a educației, socializarea treptată a copilului. Prin participarea la joc, prin respectarea regulilor jocului, prin recunoașterea învingătorului, prin spiritul de echipă se dezvoltă importante calități umane necesare dezvoltării armonioase din punct de vedere social.
De asemenea, are un rol valoros în închegarea colectivului și în formarea disciplinei conștiente. În joc, copilul este obligat să respecte inițiativa colegilor, să le aprecieze munca și să le recunoască meritele, să respecte regulile jocului și să reacționeze în conformitate cu ele, să-și autoregleze propria activitate.
Jocul didactic este o activitate a cărei acțiune este construită în scopuri didactice: se ține cont de linia generală a evoluției copiilor și se complică astfel regulile, complexitatea problemelor și, în general, cerințele către copii. Accentul în aceste activități cade pe utilizarea cunoștințelor în contexte variate, pe rezolvarea și construirea de probleme și pe deprinderea ordinii în gândire, care poate influența copilul în plan atitudinal și social.
În contextul jocului, unde relațiile interpersonale și cele de grup sunt principalele modalități de relaționare, încep să se formeze primele trăsături caracteriale care se vor condensa în conduita copilului. Cerințele exprimate de educatoare trebuie să fie conforme cu maniera în care copilul poate satisface aceste cerințe: contradicția dintre dorințele și aspirațiile extinse ale copilului și posibilitățile limitate de satisfacere ale acestora ar putea conduce fie la instalarea unor trăsături caracteriale pozitive și la o conduită civilizată, fie la o conduită dezordonată și la trăsături caracteriale negative. Jocurile didactice echilibrate, cu cerințe gradate, care țin cont de particularitățile individuale ale copiilor pot preveni criza negativismului infantil, asociată cu egoism, lipsa de sensibilitate față de alții, ca și disfuncționalitățile din relațiile acestora cu cei din jur, încurajând dezvoltarea inițiativei, implicarea personală în activitate și echilibrul.
Socializarea conduitei preșcolarului și evoluția sociabilității se finalizează cu adaptarea socială a acestuia, care se referă la posibilitățile copilului de a face față dificultăților și cerințelor din ambianța socială, dar și cu dobândirea capacității sociale, concretizată în autonomie, inițiativă, conduite corespunzătoare normelor și valorilor societății. Adaptarea socială nu se poate face decât prin cucerirea succesivă a unor cercuri concentrice care se lărgesc în mod progresiv. Alfred Adler afirma că „inteligența nu s-a dezvoltat decât în mijlocul înțelegerii celorlalți, ceea ce înseamnă să te apropii de semenii tăi, să te identifici cu ei, să vezi prin ochii lor, să auzi cu urechile celorlalți, să simți cu inima celorlalți”. (Vincent, R., 1972, p. 265)
Pe tot parcursul preșcolarității socializarea copilului se înfățișează ca un proces continuu de structurări, restructurări și interiorizări ale conduitelor și relațiilor sociale adult-copil și copil-copil. Numai participarea efectivă, și nu aparentă, la activitatea colectivă de joc, acceptarea normelor, controlul reciproc al respectării lor de către fiecare și de toți, întâi pe plan practic, de acțiune, apoi transformându-se în cerințe interioare, vor conduce la eliminarea egocentrismului, la înțelegerea și acceptarea punctelor de vedere ale celorlalți, la aprecierea situațiilor în mod din ce în ce mai obiectiv, astfel încât preșcolarul va căpăta baza psihologică autentică a subordonării interesului individual celui colectiv.
La nivelul grădiniței, prin jocurile didactice copilul va învăța să coopereze, să se conformeze regulilor de grup, să-și armonizeze cerințele sale cu cele ale grupului și să acționeze în conformitate cu acestea. Astfel de conduite de interrelaționare au semnificația socializării copilului și a valorificării potențialului său din planul personalității, care se află într-o continuă dezvoltare și expansiune. Pentru a se putea integra și coopera eficient cu cei din jur, copilul trebuie să atingă un anumit nivel al socializării, care presupune o modalitate de percepere și considerare a calităților celor cu care vine în contact.
Dezvoltarea socială vizează debutul vieții sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili și menține interacțiuni cu adulți si copii. Interacțiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înșiși si lumea din jur. Această dezvoltare urmarește:
– Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu adulții;
– Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată;
– Acceptarea și respectarea diversității. (Ghid de bune practici pentru educatia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, (2008), Ministerul educației, cercetării și tineretului, pag. 7)
Capitolul 3
Metodologia cercetării
3.1 Motivația cercetării
În calitate de student PIPP și din practica profesională am constatat cât de importantă este socializarea copiilor, am observat că este insuficient stimulată și că majoritatea copiilor, mai ales la vârstele mici, sunt puternic subestimați, de aceea sunt interesată să construiesc o cercetare care să scoată în evidență nevoia acută de reconsiderare și revalorizare a copilului de timpuriu. Având la bază studiul celor mai noi cercetări care susțin dezvoltarea competențelor sociale ca unele din abilitățile vitale astăzi, de la vârste cât mai timpurii, lucrarea este focusată pe scoaterea în evidență a potențialului imens pe care îl au copiii mici și pe identificarea celor mai eficiente modalități pentru a le dezvolta competențele sociale în programul grădiniței.
Jocurile didactice urmăresc obiective intelectuale, motrice, de repetare a unor cunoștințe însușite sau de repetare, dar și de socializare. Jocul didactic este o punte de trecere de la joc la învățare, deoarece îmbină ludicul cu asimilarea de cunoștințe, formarea unor capacități de cunoaștere.
Caracterul cercetării (practic aplicativă – de tip experimental)
Din punct de vedere al problematicii studiate este o cercetare practic – aplicativă deoarece operează prin confruntarea directă cu realitatea educațională și explorarea ei, abordează o problematică restrânsă, are finalitate practică imediată.
Din punct de vedere al metodologiei folosite este o cercetare de tip experimental deoarece declașează acțiuni educaționale, a căror finalitate o reprezintă descoperirea unor relații cauzale și legități caracteristice activității educaționale.
3.3. Obiectivele și ipoteza cercetării
Obiectivele urmărite:
O1 – identificarea gradului de dezvoltare a competențelor sociale la copiii din grupa experimentală;
O2 – implementarea unui set de jocuri didactice de dezvoltare a competențelor sociale la copiii din grupa experimentală;
O3 – evaluarea nivelului de dezvoltare a competențelor sociale la copiii din grupa experimentală și de control.
Ipoteza cercetării – dacă copiii de grupă mare beneficiază în programul zilnic de mai multe jocuri didactice focusate pe dezvoltarea socializării atunci ne așteptam la progrese în dezvoltarea competențelor lor sociale și la diminuarea conflictelor dintre copii.
3.4. Designul cercetării experimentale
Cercetarea de față, privind valorificarea jocului didactic în procesul de socializare a preșcolarilor de grupă mare, cu vârste cuprinse între 5-6 ani, am ales-o cu scopul de a argumenta eficiența a mai multor jocuri didactice focusate pe dezvoltarea socializării, precum și diminuarea conflictelor dintre copii.
Pentru experimentul psihopedagogic s-a ales un lot format din două grupe de preșcolari, fiecare constând într-un număr de 15 copii, cu aceiași vârstă.
Designul experimental folosește metoda experimentală și evaluează, măsoară, apreciază caracteristicile unui proces. Acesta permite clasificări în funcție de tipul de desfășurare a cercetării, a numărului de subiecți etc. Este transversal ca timp (ca un flash) cu mai mulți subiecți.
În cadrul designului se folosec ca metode de culegere a datelor observația și experimentul; metodele de prelucrare a datelor pot fi cantitative sau calitative. În lucrarea de față am folosit ambele metode de prelucrare a datelor.
Analiza și interpretarea datelor sunt detaliate în capitolul următor.
3.5 Descrierea eșantionului
Cercetarea pedagogică s-a desfășurat la grupa mare „Ciupercuțele” (grupă cu program prelungit), din cadrul Grădiniței cu program prelungit Copșa Mică, în anul școlar 2015-2016, compusă dintr-un efectiv de 15 preșcolari, din care 9 fete și 6 băieți, cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani. Grupa de control a fost, de asemenea, tot o grupă mare „Mămăruțele” alcătuită din 20 de copiii înscriși, dar m-am axat pe 15 preșcolari din care 7 fete și 8 băieți.
Tabel nr. 3.1. Repartiția preșcolarilor din grupa experimentală și de control după gen
3.6. Operaționalizarea conceptului – suport al investigației experimentale
Competențele sociale la preșcolari
Competența reprezintă „capacitatea de a îndeplini sarcini sau de a face ceva.” (Reber, 1985). Privită din perspectivă socială, este capacitatea unei persoane de a interpreta un fenomen, de a soluționa o problemă, de a efectua o acțiune sau de a lua o decizie.
J. Bruner (1990), afirma că inteligența socială poate fi descrisă ca un model de personalitate și de comportament individual în care se presupune că oamenii se cunosc pe ei și lumea socială din jurul lor. Indivizii folosesc aceste cunoștințe pentru a-și controla și orienta comportamentul spre obiectivele dorite (1, pag. 32). L.S. Vîgostski evidențiază faptul că socializarea este o permanentă confruntare a copilului cu mediul său social în care învață limba, ajungând astfel la socializarea gândurilor și ideilor sale.
Competențele sociale se referă la abilitatea copiilor de a forma relații sociale funcționale cu cei din jurul său. Altfel spus, competențele sociale facilitează interacținile pozitive, astfel încât să permită atingerea propriilor scopuri și, în același timp, respectarea nevoilor celorlați. (2, pag 27)
Studiile indică faptul că acei copii care au dezvoltate abilitățile sociale se vor adapta mai bine la mediul școlar, vor avea rezultate mai bune. Pentru copiii cu abilități sociale slab dezvoltate există o probabilitate mai mare de a fi respinși de ceilalți și de a dezvolta probleme de comportament, de acomodare; astfel, copiii care sunt izolați de grup au un risc crescut pentru abandon școlar, delicvență juvenilă, probleme emoționale (anxietate sau depresie).
Prin combinații teoretice multiple se pot individualiza diverse tipuri de socializare. În funcție de finalitatea urmarită:
– socializare adaptativă sau integrativă, care presupune configurarea acelor caracteristici sau capacități personale, ce facilitează integrarea, participarea și realizarea socială a unor activități într-un cadru instituțional dat ;
– socializarea primară: se referă la ansamblul caracteristicilor psihologice pe care le dobândesc membrii unei colectivități umane, datorită partajării de timpuriu, a aceluiași spațiu existențial. Acest tip de socializare alimentează apariția specificului national. Către vârsta de 6/7 ani, procesul socializării primare încetează (apud. S. Mentzos, 1977 si A. Munteanu, 1998);
– socializarea secundară: implică totalitatea trăsăturilor pe care un individ le dobândește în urma impactului exercitat asupra lui de instituții precum școala (cu diversele ei grade), instituțiile culturale, organizațiile politice;
– socializarea anticipatoare (R.K. Merton, 1945): constă în asimilarea acelor norme, valori și modele de comportare care facilitează adaptarea sau integrarea într-un cadru instituțional sau organizațional viitor;
– socializarea în copilarie implică dobândirea capacității de comunicare și interacțiune, competenței de exercitare a rolurilor de copil, școlar, prieten, conștiinței datoriilor și responsabilităților cu privire la normativitatea vieții sociale.
Competențele sociale de bază descrise în literatura de specialitate sunt: inițierea și menținerea unei relații și integrarea într-un grup. În cele ce urmează vom realiza o descriere amănunțită a fiecărei abilități împreună cu sugestii de dezvoltare a acestora.
Obiectivele specifice abilităților sociale:
Să inițieze și să mențină o relație;
Să manifeste comportamente prosociale;
Să respecte regulile.
Tabel nr. 3.2. Competențe sociale dezvoltate în perioada preșcolară
3.7. Metodele cercetării
Atunci când conținutul activității este accesibil grupei, interesant și atractiv, bine dozat și selecționat, sunt exprimate clar obiectivele principale ale activității, ținând seama de conținutul specific fiecărei teme, de materialul utilizat, de nivelul copiilor, alegerea metodelor și a instrumentelor este esențială.
În desfășurarea cercetării am folosit următoarele metode:
Metoda observației care „presupune urmărirea intenționată și sistematică a obiectivelor, fenomenelor și evenimentelor, în stare naturală, în condiții obișnuite de existență și manifestare sau desfășurare, cu scopul de a le cunoaște cât mai profund și de a le descoperi trăsăturile esențiale.” (Bocoș, Mușata, (2003), Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, pag. 70)
Observația este o metodă importantă pentru că datorită acesteia s-a urmărit pe chipul copiilor și în recțiile lor fizice exterioare, prin gesturi, procese interne care duc la o mai bună socializare.
Observația s-a desfășurat în sala de grupă, copii nu au știut că sunt observați; această metodă are avantajul de a înregistra comportamentele care apar în perioada intervenției, indiferent de frecvența lor.
Ca și instrumente am folosit „Fișa de observație 2, comportametul preșcolarului în timpul jocurilor didactice” din sursa Antonesei, L. (coord.), (2009), Ghid pentru cercetarea educației, Editura Polirom, acest instrument a sprijinit cunoașterea rezultatelor în fiecare etapă, pe perioada cercetării. Am mai folosit o fișă „Cum se comportă copilul în timpul jocului?” deoarece pentru a îmbunătăți abilitățile sociale ale copiilor, mai întâi trebuie să vedem care sunt punctele tari și ce comportamente pot fi dezvoltate, am folosit ca sursă: Botiș, A., Mihalca, L., (2007), Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți, cu vârsta până la 7 ani, Buzău, Alpha MDM.
Experimentul psihopedagogic: „constă în verificarea ipotezei formulate de către cercetător.” (Bocoș, M., 2003, pag. 70)
Distingem astfel că cercetarea este practic-aplicativă, de tip experimental, colectivă, de lungă durată, realizată în interiorul unei grupe de preșcolari de grupă mare și este o cercetare clasică datorită faptului că sunt asigurate condiții identice pentru ambele grupe participante (grupa experimentală și cea de control). În cadrul acestei cercetări întâlnim ca variabilă independentă utilizarea metodelor interactive de grup în cadrul jocurilor didactice axate pe dezvoltarea socializării la preșcolarii cu vârste cuprinse între 5-6 ani.
Metoda anchetei pe bază de interviu: Dicționarul de pedagogie (1979) ne prezintă interviul ca fiind „un procedeu de investigație științifică, specific științelor sociale, ce urmărește, prin intermediul procesului de comunicare verbală dintre două persoane (cercetător și grup țintă), obținerea unor informații în raport cu anumite obiective sau cu un scop fixat.
Forma aceasta de anchetă permite investigarea unui număr mare de subiecți într-un timp scurt, strângerea unui material extrem de bogat, o prelucrare rapidă, mai ales când există răspunsuri precodificate la întrebări. Am folosit ca și instrument interviul pe bază de imagini.
3.8. Prezentarea etapelor cercetării experimentale
Cercetarea s-a desfășurat în anul școlar 2015-2016, cuprinzând mai multe etape, astfel:
Etapa pre-test reprezintă o etapă complexă, de pregătire a intervenției experimentale, în care am desfășurat acțiuni de observare sistematică a preșcolarilor. Această etapă s-a realizat în semestrul I, luna octombrie și a urmărit colectarea datelor inițiale prin diferite instrumente, în întocmirea acestora am ținut cont ca acestea să fie în corcondanță cu ipoteza și obiectivele cercetării. Aceleași instrumente au fost aplicate atât la grupa experimentală, cât și la grupa de control, în aceiași perioadă.
Etapa experimentală reprezintă etapa fundamentală care s-a desfășurat în perioada decembrie-martie, la grupa experimentală, care a presupus implementarea jocurilor didactice pentru dezvoltarea socializării. În care s-a urmărit influențarea subiecților de a capta interesul lor pentru activitatea școlară, prin metode de intervenție adecvate; am aplicat setul de jocuri didactice în vederea desfășurării experimentului. În cazul grupei de control nu se intervine cu jocuri didactice suplimentare, se respectă programa școlară.
În continuare voi prezenta jocurile didactice și conținutul acestora, în care am urmărit dezvoltarea socializării la preșcolarii din grupa experimentală.
Obiectivul cadru al educației sociale: Formarea și consolidarea abilităților specifice dezvoltării sociale a copilului de vârstă preșcolară.
Tabel 3.3. Obiectivele educației sociale și conținutul (jocurile didactice)
Detalierea conținutului:
Cunoști copiii din grupa ta ?
Scopul: educarea la copii a sentimentului de apartenență la grupa din care fac parte, formarea capacității de a identifica copiii din grupă prin comparație cu copiii altei grupe și de a-și manifesta preferințele, în alcătuirea grupului.
Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea de către un copil în mod corect a copiilor din grupă.
Regulile jocului: copilul sau copiii numiți își vor căuta parteneri din grupa lor (indiferent de sex) pentru a alcătui un cerc în mijlocul spațiului de joc.
La un semnal dat, copiii grupați în cercuri (din 2, 3, 4 membri) vor executa un dans scurt, o mișcare în cerc (de exemplu, se vor învârti unul după altul, se vor învârti unul după altul ținându-se cu mâinile încrucișate etc.) sau un joc la alegerea proprie sau la propunerea celorlalți.
Material didactic: insigne simple cu culori diferite.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Este de preferat ca jocul să se organizeze în curte. Vor fi antrenați copiii din două grupe diferite însă apropiate ca vârstă, iar în cazul în care există două grupe diferite de aceeași vârstă situația este mai avantajoasă.
În prima parte a jocului se vor forma două cercuri. În fiecare cerc vor fi grupați copiii uneia din cele două grupe. Se va alege câte un conducător din rândul copiilor pentru fiecare grupă. Educatoarea va da un semnal, copiii din ambele grupe se vor împrăștia în toată curtea. La chemarea conducătorilor celor două grupe își vor găsi locul în jurul copilului-conducător din grupa respectivă. În continuare se poate da semnalul de alcătuire a unui singur cerc din copiii ambelor grupe și apoi de separare în două cercuri.
După aceste grupări și regrupări se formează un singur cerc, în mijlocul căruia vor sta conducătorii fiecărei grupe de copii. Pe rând câte un conducător numește un copil din grupă și-i cere să formeze un nou cerc alegând după preferință numai copii din grupa lor (3-4). După formarea cercului, grupa aprobă alegerea corectă sau intervine în corectarea greșelilor. Copiii grupați în mijlocul cercului vor executa la alegerea lor un dans, mișcări imitative, un cântec, vor scanda împreună versuri. Cu această ocazie se va urmări ca să învețe să se înțeleagă repede între ei asupra celor ce urmează să execute și să se supună cu toții unei hotărâri luate.
Jocul se poate complica în ultima parte. Copiii celor două grupe așezați într-un singur cerc amestecați unii cu alții, vor primi sarcina să se așeze perechi pe două coloane, alegându-și ca partener numai copii din grupa proprie.
Variantă
Cele două grupe vor sta într-un singur cerc, fără vreo ordine prestabilită.
Un copil numit de conducătorul jocului va alcătui „melcul” sau „șarpele” numai din copii care fac parte din grupa lui. Se revine la loc, apoi un copil din cealaltă grupă alcătuiește aceeași formație cu grupa lui. Se cronometrează timpul scurs. Este declarată câștigătoare grupa care s-a organizat în cel mai scurt timp în formația indicată.
Jocul se repetă introducând de fiecare dată o altă formație (coloană, cerc, linie etc.). Se recomandă schimbarea conducătorului pentru ca un număr cât mai mare de copii să aibă ocazia să conducă grupa.
Alege-ți partenerul!
Scopul: stimularea dorinței de a găsi un tovarăș; educarea atenției față de ceilalți copii, formarea deprinderii de a ceda un obiect atractiv în favoarea unui alt copil și de folosi expresiile adecvate acestui moment.
Sarcina didactică: găsirea unei perechi dintre copiii din grupă, motivarea alegerii prietenului.
Regulile jocului: copilul care a primit de la educatoare o jucărie o oferă unui alt copil și se așează împreună. Fiecare copil are dreptul să aleagă și să fie ales numai o singură dată.
Material didactic: jucării diverse mai puțin folosite în jocul zilnic al copiilor.
Indicații pentru organizarea si desfășurarea jocului
Jocul se poate desfășura atât în sala de grupă cât și în curte. Se va avea grijă ca alegerea materialului să fie în concordanță cu locul de joc. Jucăriile vor fi pregătite pe o masă și acoperite cu o pânză pentru ca prezentarea fiecăreia să constituie o surpriză pentru copii. Copiii vor sta în cerc în jurul mesei.
Educatoarea va scoate de sub pânză câte o jucărie și o va oferi unui copil, care la rândul lui va alerga o dată în interiorul cercului cu jucăria în timp ce copiii vor scanda numele lui. La semnalul educatoarei: „Alege-ți partenerul” copilul se va opri în dreptul unui copil preferat și îi va oferi jucăria spunându-i: „Vrei să ne jucăm împreună?”. Totodată vor fi consultați și copiii aleși dacă acceptă să se joace cu copilul care l-a solicitat. Luându-se de mână cei doi copii se vor îndrepta spre un loc fixat dinainte în acest scop, urmând să se joace în liniște cu jucăria. Jocul se termină atunci când fiecare copil și-a ales o pereche. Pentru a imprima un ritm mai vioi, în partea a doua a jocului sau la repetarea lui, educatoarea sau conducătorul jocului va oferi jucării mai multor copii odată. În acest caz se va renunța la scandarea numelor copiilor.
Să primim musafiri!
Scopul: reactualizarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, educarea la copii a spiritului de ospitalitate și de sociabilitate.
Sarcina didactică: interpretarea corectă a rolului de musafir și de gazdă, elaborarea răspunsurilor adecvate rolului asumat (musafir sau gazdă).
Regulile jocului: copiii-musafiri vin în vizită la familiile prietene aducând flori; gazdele îi vor primi pe musafiri cu multă plăcere și îi vor servi; atât gazdele cât și musafirii trebuie să folosească cuvintele potrivite situației date.
Material didactic: câte un buchet de flori confecționate pentru copiii care vor interpreta rolul de musafiri, veselă pentru servitul biscuiților, șervețele, pahare cu apă, tăvi mici.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Înainte de începerea jocului se vor aranja împreună cu copiii 2-3 mese pentru musafiri și gazde. Se vor pune la îndemână materialele necesare pentru servit.Grupa se va împărți în 4-6 subgrupuri formate din 3-4 copii. Jumătate din ele vor fi gazde, iar cealaltă jumătate musafiri. Gazdele vor aștepta musafirii. Subgrupa de musafiri pleacă în vizită. Își alege gazdele după preferință. Copiii vor fi îndemnați să-și reactualizeze impresiile avute cu ocazia unor vizite sau să țină seama de câteva momente: sunatul la ușă sau ciocănitul; salutul și strângerea mâinii; oferirea florilor de către musafiri; adresarea mulțumirilor de către gazdă; poftirea musafirului să ia loc; discuții și informare reciprocă cu privire la evenimente recente; servirea musafirului; despărțirea musafirului de gazdă.
Această parte poate fi prezentată sub forma unei dramatizări simple. Se vor repartiza roluri de adulți și de copii pentru a justifica diferențierea atribuțiilor în cadrul celor două categorii musafiri și gazde.
Variantă
Se poate proceda ca mai sus sugerând că vizita se face cu prilejul zilei unuia din membrii familiilor gazdă. În acest caz se va duce un dar potrivit persoanei care își sărbătorește ziua. Dialogul va conține și urările adecvate.
De-a magazinul
Scopul: verificarea și consolidarea deprinderilor de comportare în magazin; educarea corectitudinii, a cinstei în modul de a plăti și de a respecta rândul.
Sarcina didactică: să folosească corect formulele de politețe de la intrarea până la plecarea din magazin.
Regulile jocului: copiii vin la magazin în grupe de câte 2-3 după cum li se indică; copiilor care nu salută, nu cer în mod politicos jucăria, nu stau la rând și nu plătesc, nu li se eliberează marfa solicitată; copiii trebuie să păstreze ordine și liniște, în magazin, pentru a fi serviți cât mai repede.
Material didactic: jucării diferite : păpuși, mingi, stropitori, audibile etc.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Într-o parte a sălii de grupă vor fi așezate scăunelele în semicerc, în cealaltă parte va fi amenajat magazinul din mai multe mese pe cere se vor expune jucăriile care urmează să fie vândute. Limitele magazinului vor fi marcate fie cu ajutorul unei crete. Se va lăsa spațiu liber pentru intrarea și ieșirea din magazin.
Începutul activității se poate realiza prin demonstrarea modului de cumpărare a unei jucării respectându-se cerințele acestui proces. Educatoarea va interpreta concomitent rolul de vânzător și cumpărător. În acest scop va avea un semn distinctiv pentru un rol și altul pentru celălalt, de pildă o sacoșă pentru situația de cumpărător și un creion cu un carnet pentru poziția de vânzător.
În eventualitatea interpretării ambelor roluri s-ar putea marca schimbarea locului- astfel în momentul acționării în rol de cumpărător educatoarea va sta în fața tejghelei, iar în postura de vânzător în spatele acesteia. Această mișcare va dinamiza mult jocul și corespunde unei tendințe manifestate în jocurile copiilor: rolul prin alternanță. S-ar mai putea accentua schimbarea rolurilor prin modificarea vocii într-o situație față de cealaltă.
Educatoarea va interpreta rolul de vânzător. Va antrena 2-3 copii ca ajutor de vânzător pentru a le permite însușirea directă a modului de comportare în relația vânzător-cumpărător.
În partea a doua a jocului copiii vor fi cu schimbul vânzători și cumpărători. Copiii vor merge în același timp la magazin și vor cumpăra ceea ceau nevoie. Vânzătorii vor fi preveniți să urmărească cu atenție modul cum li se adresează cumpărătorii, iar cumpărătorii modul în care le răspund vânzătorii.
Variantă
Jocul poate fi complicat sau modificat în funcție de diferite magazine existente și cunoscute de copii: de-a alimentara, de-a magazinul de confecții, de-a aprozarul.
De-a spectacolul
Scopul: însușirea și aplicarea de către copii a cerințelor cu privire la modul de comportare într-o sală de spectacol; obișnuirea copiilor să se asculte unii pe alții, să se supună indicațiilor conducătorului.
Sarcina didactică: să-și adapteze comportarea în raport cu condițiile unui spectacol.
Regulile jocului: au dreptul să intre în sala de spectacol numai copiii care au cumpărat bilete și și-au depus îmbrăcămintea la garderobă; fiecare spectator trebuie să-și ocupe locul indicat pe bilet.
După începerea spectacolului, copiii-spectatori nu au voie să vorbească sau să deranjeze în vreun fel spectacolul; trebuie să aplaude numai atunci când e cazul.
Material didactic: bilete cu diverse imagini, imagini asemănătoare așezate pe speteaza scaunelor, eventual bufet cu dulciuri.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Jocul va fi început prin împărțirea rolurilor, respectiv o echipă de actori cu un prezentator care implicit dirijează spectacolul. Educatoarea va conduce grupa spectatorilor și va respecta în această privință câteva acțiuni: cumpărarea biletelor; controlul biletelor; intrarea la garderobă și depunerea îmbrăcămintei; căutarea locurilor corespunzătoare semnului de pe bilet și așezarea; așteptarea semnalului de începere a spectacolului, organizarea unor scurte discuții între copiii-spectatori; urmărirea spectacolului; plecarea acasă după preluarea îmbrăcămintei.
Educatoarea va îndruma pe copii pentru a aprecia spectacolul prin aplauze, pentru a mulțumi actorilor oferindu-le flori.
Jocul se poate complica introducând pauze în cursul spectacolului, cu vizitarea bufetului și cumpărarea unor produse (biscuiți, rahat, bomboane, felii de fructe, sucuri). De asemenea se pot cumpăra programe la începutul spectacolului și consulta în timpul pauzelor. Se vor provoca discuții între copii după terminarea spectacolului.
Cine-mi este-prieten, cine nu-mi este?
Scopul: dezvoltarea capacității de a diferenția acțiuni și comportamente pozitive de acțiuni și comportamente negative, formarea discernământului moral, conștientizarea unor reguli de comportare.
Sarcina didactică: compararea unor situații de viață ilustrate relatate sau relatate și alegerea aceleia care este conformă cu normele noi.
Regulile jocului: copiii privesc imaginile ce apar pe flanelograf sau la „ecranul televizorului” și aleg pe cea care este corespunzătoare cu profilul copilului ce ar dori să le fie prieten.
Material didactic : imagini reprezentând situații opuse:
un băiat în sala de grupă cu șapca pe cap – un băiat în sala de grupă cu capul descoperit;
un copil șezând pe scaun, un bătrân în picioare – un bătrân șezând pe scaun și un băiat stând în picioare;
un copil nepieptănat – un copil pieptănat, ordonat;
un copil cu șiretul dezlegat – un copil cu șiretul legat;
un copil cu degetele în farfurie – un copil mâncând civilizat;
un copil cu ținuta dezordonată – unul cu ținuta ordonată;
un copil fugind prin mijlocul străzii – un copil mergând pe trotuar.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Copiii vor sta la măsuțe cu fața spre educatoare. În introducerea jocului educatoarea poate cere copiilor să-și aleagă un prieten dintre cei a căror imagine le va fi arătată și să-și justifice alegerea.
În continuare se poate face prezentarea concomitentă a două imagini reprezentând situații de viață opuse. Se discută concis asupra acțiunilor redate, apoi se trece la alegerea imaginii care reprezintă copilul cu comportarea corectă și la eliminarea celei care nu este în concordanță cu regulile însușite de copii. Se poate cere uneori motivarea alegerii pentru a aprofunda semnificația comportării corecte.
În încheiere se pot oferi fișe individuale în care sunt cuprinse situații diferite, indicându-se copiilor să le taie pe cele necorespunzătoare.
Alfi, Pufy și Pușu ne învață cum să rezolvăm problemele dintre prieteni
Scopul: dezvoltarea cooperării în joc și rezolvarea de probleme.
Sarcina didactică: să interpreteze scenariile cu ajutorul păpușilor, să găsească soluții pentru situațiile problemă ale personajelor.
Regulile jocului: copiii trebuie să găsească soluții potrivite situațiilor propuse, să vorbească pe rând și să se asculte între ei.
Materialul didactic: păpuși, scenariu.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Educatoarea le spune copiilor că unul dintre prietenii lui Alfi a venit să-i spună ca habar n-are să deseneze. Aceasta îl întreabă pe Alfi cum s-a simțit când i-a spus că nu știe să deseneze, acesta îi răspunde că vroia să se ascundă și să nu lase pe nimeni să-i vadă desenul. Educatoarea îl întreabă pe Alfi ce ar putea face într-o asemenea situație, iar acesta îi răspunde că s-ar putea face că nu a auzit ce a spus colegul.
După dialogul cu Alfi, educatoarea întreabă copiii dacă au alte soluții pentru a rezolva conflictul. Copiii pot propune soluții precum: să-i spună colegului că este urât din partea lui să-i spună astfel de lucruri; să se gândească la altceva; să ceară ajutor de la cineva pentru a învăța să deseneze mai bine etc.
Varintă de joc: Pufi îi spune prietenei ei să nu dea altcuiva jucăria ei preferată. Totuși, ea o dă unei colege. Educatoarea o întreabă pe Pufi cum s-a simțit când prietena e a dat jucăria altcuiva. Aceasta îi răspunde că s-a supărat pe ea. Educatoarea o întreabă ce ar putea face în acestă situație? Pufi spune că i-ar putea zice să nu mai dea jucăriile ei fără să îi dea voie.
Cum să încep să mă joc cu altcineva?
Scopul: dezvoltarea cooperării în joc și inițierea interacțiunilor cu ceilalți copii.
Sarcina didactică: copiii să interpreteze scenariile cu ajutorul păpușilor.
Regulile jocului: să stabilescă și să mențină relații de prietenie, să inițieze interacțiuni cu ceilalți colegi.
Materialul didactic: două păpuși, scenariu.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Scenariile se interpretează cu ajutorul păpușilor. Se cere unui copil din grupă să demonstreze prin joc de rol modul în care ar putea să inițieze implicarea „din mers” în jocul celorlați. Păpușile sunt numite Alfi și Pușu. Alfi se uită la Pușu cum se joacă cu mașinuțele. Alfi îl întreabă pe Pușu dacă se pot juca împreună (arată faptul că vrea să se joace împreună) și acesta îi răspunde că da.
Un alt scenariu ar putea fi: Alfi ar vrea să se joace și el cu mșinuțele lui Pușu. Îl roagă să îi dea și lui jucăria, Pușu îi spune că și el vrea să se joace cu ea. Alfi îi propuner să îi dea robotul lui în schimb (oferă în schimb o altă jucărie).
Copiii sunt pregătiți și pentru situația în care sunt refuzați.
Să ne jucăm „de-a ascultatul”
Scopul: dezvoltarea ascultării active și stabilirea contactului vizual.
Sarcina didactică: fiecare copil trebuie să povestescă pe scurt despre un animal, o activitate sau o jucărie preferată.
Regulile jocului: să se asculte unii pe alți, fără a întrerupe și să-și aștepte rândul într-o conversație.
Materialul didactic: nu sunt necesare.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Copiii sunt așezați în cerc sau semicerc. Educatoarea roagă doi copii mai sociabili să vină în față. Astfel copiii mai timizi vor putea urma exemplul colegilor. Fiecare copil va trebui să povestească pe scurt: „Care este animalul tău preferat?”, „Cu ce îți place să te joci?” etc. Trebuie încurajat fiecare copil să voerbească despre preferințele sale. Educatoarea cere copilului, care l-a ascultat, să descrie ceea ce a spus celălalt. Rolurile se schimbă: cel care a vorbit va asculta, iar cel care a ascultat va fi cel care va vorbi.
Curcubeul
Scopul: dezvoltarea cooperării în joc și a comportamentelor prosociale.
Sarcina didactică: copiii vor trebui să lucreze împreună pentru a desena ceva despre prietenie pe fiecare coală de hârtie și să lipească desenele pe poster.
Regulile jocului: să își aștepte rândul, să ofere sau să ceară ajutorul.
Materialul didactic: coli de hârtie în culorile curcubeului, lipici, creioane colorate, cartoane de poster.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Copiii sunt împarțiți în grupuri de 4-5 copii. Fiecare grup primește foi și creioane colorate și lipici. Li se spune copiilor că vor trebui să lucreze împreună pentru a desena ceva despre prietenie pe fiecare coală de hârtie și să lipească desenele pe poster. Copiii sunt încurajați să împartă, să-și aștepte rândul, să ofere sau să ceară ajutor.
Castelul lego
Scopul: dezvoltarea competențelor de cooperare în joc, de rezolvare de probleme.
Sarcina didactică: copiii vor trebui să construiască împreună un castel din piese lego.
Regulile jocului: copiii vor trebui să coopereze, să-și împartă materialele și să negocieze.
Materialul didactic: cuburi lego.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Copiii sunt împărțiți în grupuri de 4-5. Pe măsuțe sunt așezate cuburi suficiente pentru a construi un castel, dar nu exagerat de multe pentru a obliga copiii să coopereze, să-și împartă materialele și să negocieze rolul fiecăruia.
Turnul din cuburi
Scopul: dezvoltarea cooperării în joc și a comportamentelor prosociale.
Sarcina didactică: copiii vor trebui să coopereze pentru a construi împreună un turn.
Regulile jocului: să colaboreze pentru a construi turnul.
Materialul didactic: cuburi, imagine cu turnul.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Se alcătuiesc echipe de câte doi copii. Li se oferă cuburi și un desen cu un model de turn sau un turn desenat de către educatoare. Li se cere copiilor să colaboreze pentru a construi turnul împreună, să găsească cele mai bune soluții. Copiii sunt urmăriți în ceea ce fac și sunt încurajați dacă este nevoie.
Modele din plastilină
Scopul: dezvoltarea cooperării în joc și a comportamentelor prosociale.
Sarcina didactică: să modeleze cât mai multe obiecte, să discute și să coopereze pentru a realiza sarcina didactică.
Regulile jocului: să coopereze pentru a realiza tema.
Materialul didactic: plastilină.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Copiii formează echipe de câte doi, apoi li se cere să modele împreună cât mai multe obiecte. Copiii sunt încurajați să discute și să coopereze pentru a realiza tema. Prin această activitate copiii învață să identifice comportamentele care facilitează stabilirea și menținerea relațiilor de prietenie.
Obiectul misterios
Scopul: dezvoltarea cooperării în joc.
Sarcina didactică: să pună întrebări pentru a afla care este obiectul la care s-a gândit educatoarea.
Regulile jocului: copiii să pună maxim 10 întrebări pentru a afla care este obiectul la care s-a gândit educatoarea.
Materialul didactic: un obiect din sala de grupă.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Educatoarea spune copiilor că a ales un obiect din sala de grupă. Ei trebuie să pună maxim 10 întrebări pentru a afla care este obiectul la care s-a gândit. Aceștia sunt avertizați că nu poate răspunde decât prin „da” sau „nu”.
Variantă
Educatoarea poate cere unuia dintre copii să aleagă un obiect, iar ceilalți vor trebui să ghicescă. Apoi se poate numi alt copil astfel încât să fie implicați cât mai mulși copii în această activitate.
Cursa cu obstacole
Scopul: dezvoltarea cooperării în joc și a comportamentelor prosociale.
Sarcina didactică: copilul legat la ochi să fie ghidat printre obstacole până la punctul de sosire.
Regulile jocului: copilul legat la ochi să acorde încredere celuilalt.
Materialul didactic: diferite obiecte din sala de grupă.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Unele obiecte de mobilier sunt aranjate, astfel încât ele să devină obstacole pe care copiiii vor trebui să le evite.
Un copil va fi legat la ochi cu o eșarfă, în timp ce altul îl va lua de mână și îl va ghida printre obstacole până la punctul de sosire. Se repetă jocul până când fiecare copil a participat la joc.
Prieteni adevărați
Scopul: dezvoltarea cooperării în joc și a comportamentelor prosociale.
Sarcina didactică: să se joace împreună, cooperând
Regulile jocului: să ofere/ceară ajutorul, să împartă jucăriile etc.
Materialul didactic: jucării.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Se pune la dispoziția copiilor cât mai multe jucării și se alcătuiesc grupuri de câte doi copii, fiecare pereche va trebui să se joace împreună. Se urmărește modul în care se joacă copiii și acolo unde este nevoie se intervine cu sugestii privind comportamentul de cooperare.
Să învățăm cum să fim prieteni
Scopul: dezvoltarea cooperării în joc și a comportamentelor prosociale.
Sarcina didactică: să identifice comportamentele prietenoase sau neprietenoase ale personajelor din poveste.
Regulile jocului: să analizeze povestea propusă și să identifice care au fost comportamentele prietenoase/neprietenoase.
Materialul didactic: povestea.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Se citește copiilor povestea:
„Pisicuța Pufi s-a trezit într-o dimineață și a pornit la plimbare hotărâtă să-și găsească ceva de mâncare. Deodată a văzut un măr roșu, mare, exact așa cum îi placea ei. „Cu mărul ăsta o să mă satur sigur și o să-l pot mânca singură pe tot”, și-a zis ea.
S-a tot învârtit în jurul pomului încercând să-și dea seama cum ar putea să ajungă la măr. Era chiar aproape de vârful pomului și nu avea curaj să se cațere până acolo.
Of! A exclamat ea. O să fie tare greu, dar nu merg să cer ajutor nimănui. S-a cățărat în copac hotărâtă să ajungă în vârful pomului, dar nicicum nu părea să poată să urce atât de sus.
Ei, na! Nu pot să cred. Sunt așa de aproape și nu reușesc! Bombăni ea.
Pușu, motanul, tocmai a trecut pe acolo. Auzindu-i bombănelile, a întrebat-o:
Ai nevoie de ajutor? (comportament prietenos: oferă ajutor)
Hmmm! A spus Pufi. Nu am nevoie de ajutorul nimănui, cu atât mai puțin de la un motan bleg ca tine. (comportament neprietenos: îi spune motanului că este „bleg”)
Eu am vrut doar să te ajut, a răspuns Pușu. Sunt mai mare și mai puternic decât tine. Eu mă pot cățăra cu ușurință până în vârf.
Nu am nevoie de niciun ajutor. Am să-l culeg singură și am să-l mănânc tot singură! (comportament neprietenos:nu vrea să împartă)
Bine, cum vrei! a spus Pușu și a pornit mai departe…”. Povestea poate continua cu diferite comportamente.
Se identifică pe parcurs comportamentele personajelor din poveste, apoi se discută împreună cu copiii cum se comportă prietenii („Cum vă jucați cu prietenii?”).
Se cere copiilor să demonstreze prin joc de rol anumite comportamente, educatoarea participă și ea pentru a putea oferi soluții în cazul în care este nevoie. Se pune accentul pe comportamente cum ar fi: oferirea ajutorului, cererea ajutorului, împărțirea jucăriilor, așteptarea rândului, atitudinile politicoase (să spună „te rog” și „mulțumesc”, cererea permisiunii pentru a se juca cu jucăria altcuiva. Copiii care manifestă comportamente de cooperare în timpul jocului de rol sunt lăudați.
O greșeală recunoscută este pe jumătate iertată
Scopul: dezvoltarea spiritului de rezolvare a problemelor și a strategiilor de relaționare.
Sarcina didactică: să identifice soluția adecvată prin joc de rol.
Regulile jocului: să interpreteze scenariile propuse cu ajutorul păpușilor, să identifice soluția adecvată prin jocul de rol.
Materialul didactic: două păpuși, scenariu.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Se interpretează scenariile propuse cu ajutorul păpușilor.
Radu vine să spună că s-a certat cu Dan pentru că nu a vrut să își împartă jucăriile cu el. Educatoarea îl întreabă ce s-a întâmplat, acesta spune că Dan nu a vrut să îi dea jucăria și la întrebat cum s-a simțit. El s-a simșit furios și i-a zis că nu mai vrea să fie prieten cu el. Educatoarea l-a întrebat cum i-a cerut jucăria lui Dan („Dă-mi jucăria.”) apoi îi întreabă pe ceilalți copii ce zic, a ales Radu cea mai bună soluție? Se stabilește cum ar fi putut să se comporte Radu și se cere copiilor să demonstreze prin joc de rol soluția aleasă- să își ceară scuze, să îi spună „te rog să îmi dai și mie jucăria”, să își aștepte rândul, să împartă.
Se propune alt scenariu. Mihaela are nevoie de ajutorul copiilor pentru că un copil a râs de ea pentru că poartă ochelari. Mihaela le povestește copiilor ce a pățit și educatoarea o întreabă cum s-a simțit , aceasta spune că a fost furioasă și că a râs și ea de el. Copiii sunt întrebați dacă a ales Mihaela cea maii bună soluție. Se stabilește cum ar fi putut Mihaela să se comporte și se cere copiilor să demonstreze prin joc de rol soluția aleasă- să îi spună celuilalt copil să nu mai râdă, să îl ignore, să îi întoarcă spatele și să plece, să îi spună educatoarei ce s-a întâmplat.
După interpretarea scenariilor cu ajutorul păpușilor, se identifică soluția adecvată și să o demonstreze prin joc de rol.
Variantă
Se exersează împreună cu copiii modul în care pot să își ceară scuze pentru cee ce au făcut greșit.
Acum sau mai târziu?
Scopul: dezvoltarea capacității de a rezolva probleme.
Sarcina didactică: să stabilească în ce măsură acela este sau nu este un moment potrivit pentru a rezolva problema, să identifice posibile soluții.
Regulile jocului: copiii interpretează sceneta cu ajutorul păpușilor, identifică momentele potrivite/nepotrivite pentru a realiza anumite comportamente sau de a rezolva problema.
Materialul didactic: două păpuși, sceneta, ilustrații.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Se interpretează scenariul cu ajutorul păpușilor. Primul scenariu: Bruno și Bruni desenează. Bruno întreabă dacă acum se pot juca, Bruni îi răspunde cu nu, pentru că acum desenează și că se pot juca mai târziu. Al doilea scenariu: Bruno și Bruni învață despre cifre. Bruni întreabă acum pot mânca. Bruno îi răspunde cu nu pentru că acum învăță despre cifre, mănâncă mai târziu. Se identifică momentele potrivite sau nepotrivite pentru a realiza anumite comportamente.
Variantă
Se prezintă copiilor ilustrațiile și se stabilește în ce măsură acela este sau nu este un moment potrivit pentru a rezolva problema. În prima ilustrație este o doamnă educatoare care scrie ceva în caiet. Este un moment bun să o întrerupi acum? Ce ai putea face? A doua ilustrație reprezintă doi adulți care vorbesc. Este un moment bun pentru a-i întrerupe acum? Ce s-ar putea face? Soluțiile se identifică împreună cu educatoarea pentru fiecare situație și se intervine cu soluții doar dacă copiii nu propun nicio soluție.
Bruno și Brumi au nevoie de ajutor
Scopul: dezvoltarea competenței de a rezolva probleme.
Sarcina didactică: să identifice problemele cu care se confruntă personajele și să stabilească ce ar trebui să facă în unele situați.
Regulile jocului: copiii trebuie să compare soluțiile lor cu cele oferite în poveste.
Materialul didactic: povestea.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Se citește povestea „Aventurile lui Bruno și Bruni prin nămeți”
„Iarna a fost foarte grea pentru toate animalele din pădure. A nins mult și zăpada a acoperit totul. Dar într-o zi soarele a ieșit dintre norii cenușii, așa că Bruno și Bruni au pornit prin pădure să caute mâncare în locul în care și-au ascuns proviziile în toamnă. Ascunzătoarea era plină de nuci, ghinde, mere uscate și alte bunătăți, pe care ursuleții de-abia așteptau să le mănânce. Au adunat în rucsace cât mai multe bunătăți și au pornit înapoi cître casă.
Deodată de pe munte s-a auzit un zgomot teribil și s-a pornit o avalanșă. Într-o clipă totul s-a făcut alb în jur și nici una dintre poteci nu se mai vedea. Acum, Bruno și Bruni erau speriați pentru că nu mai recunoșteau drumul spre casă.
Ce ne facem aici în pădure singuri? a întrebat Bruni.
Nu știu. Dar mie mi-e tare frică, a răspuns Bruno aproape plângând.
Nu mai putem să ajungem acasă! Se întunecă imediat și vom rămâne aici în frig.
Bruno și Bruni se gândeau că vor rămane în frig și în întuneric. Soarele începuse să apună și frigul se făcea din ce în ce mai bine simțit. Deodată fața lui Bruni s-a luminat de un zâmbet și a spus:
Eu cred că nu e o idee bună să ne speriem. Dacă suntem speriați nu rezolvăm nimic. Haide să ne gândim cum putem face să găsim drumul. O soluție găsim sigur.
Dar nu vedem nimic, a spus Bruno oftând.
Da, așa este, de aici nu se vede nimic, a încuviițat Bruni. Ce ai spune dacă m-aș cățăra în bradul de acolo? De acolo sigur aș putea să văd în ce direcție să mergem.
Așa este! Asta e o idee bună.
Bruni s-a cățărat în copac și a văzut că dinspre casele de peste coama dealului ieșea fum din hornuri.
Bruno, cred că știu pe unde putem să ajungem acasă, dar e tare greu să ajungem… zăpada e prea mare.
Atunci haide să ne construim un adăpost din crengile astea căzute. Dacă este nevoie, vom rămâne aici peste noapte.
Sau am putea să facem din ele schiuri cu care am putea merge mai ușor prin zăpadă. Avem nevoie doar de un briceag ca să le tăiem.
Bruno și Bruni s-au apucat de treabă și au făcut niște schiuri, cu care au reușit să pornească fără să se afunde în zăpadă. Ei au reușit să traverseze pădurea și au ajuns acasă înainte de lăsarea nopții. Bucuroși că au scăpat cu bine, ei au împărțit cu ceilalți urși bunătățile aduse din pădure.
Se identifică împreună cu copiii problemele cu care se confruntă personajele, se stabilește ce ar putea să facă personajele în situația respectivă („Ce credeți că ar putea să facă?”). Se compară soluțiile oferite de copii cu cele din poveste și copiii sunt încurajați să anticipeze posibilele consecințe ale soluților propuse („Ce credeți că se va întâmpla după ce…?”).
De ziua mamei
Scopul: precizarea regulilor de comportare în florărie și a regulilor de oferire a unui buchet de flori.
Sarcina didactică: să ofere flori celor dragi, să-și exprime liber sentimentele în legătură cu ziua mamei.
Material didactic: flori artificiale (lucrate de către copii), bani (de carton).
Desfăsurarea jocului: se va improviza într-un col al grupei o florărie. Înainte de începerea jocului se vor stabili care dintre copii să interpreteze rolul de vânzător, și care pe acela de copil.
Regulile jocului: vor fi propuși din rândul copiilor cei care să meargă la florărie. După ce au cumpărat florile, copiii se vor îndrepta spre locul care reprezintă casa fiecăruia. În fiecare casă (delimitată prin trasarea cu cretă), va fi plasată dinainte persoana căreia i seva oferi flori.
În ambele etape ale jocului-cumpărarea florilor, oferirea lor-propunătorul va urmări cum se încheagă dialogul. În indicațiile care le va da copiilor cu rol de vânzător și cu rol de mamă va insista ca aceștia să urmărească cu atenție felul în care copiii solicită sau oferă florile. Se va preciza că în cazul în care copilul-cumpărător nu știe să se adreseze să nu i se elibereze marfa și să fie pus în situația să însoțească alți copii, apoi să revină la florărie. Este de dorit ca jocul să se repete pentru a pune pe toți copiii în situația de părinte și de copil.
Variante de joc: jocul poate fi complicat introducându-se pe lângă florărie, un magazin de cadouri diverse (artizanat, bibelouri sau alte obiecte potrivite -fulare, mănuși, baticuri, apă de colonie, cărți etc.). În acest caz, fiecare copil va fi pus în situația de a alege singur ce dorește să cumpere manifestându-și inițiativa și independența în această direcție.
Etapa post-test s-a desfășurat după aplicarea jocurilor didactice suplimentare la grupa experimentală, în care am analizat efectele intervenției asupra comportamentelor copiilor. În această etapă au fost aplicate instrumentele create, urmărindu-se concomitent evoluția celor două grupe, pentru a observa rezultatele grupei experimentale în raport cu rezultatele grupei de control. Abilitățile sociale ale copiilor de vârsta 5-6 ani au fost evaluate prin aplicarea setului de instrumente create. Ambele grupe au fost testate, atât grupa experimetală cât și cea de control.
Capitolul 4
Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării
Ipoteza de la care a pornit cercetarea a fost că există diferențe în ceea ce privește nivelul de dezvoltare a competențelor sociale la copii în pre-test și post-test, după aplicarea programului de intervenție.
4.1. Rezultate ale etapei pre-test
În acestă etapă s-au analizat, interpretat și comparat rezultatele obținute înainte de a se interveni cu jocurile didactice propuse, pentru a se stabili nivelul grupelor implicate în cercetare. Am folosit ca și instrumente fișele de observație și interviul pe bază de imagini pentru copii.
În urma aplicării interviului și a fișelor de observație s-a constatat faptul că între preșcolarii grupei experimentale și ai grupei de control, nu există diferențe semnificative, rezultatele fiind foarte asemănătoare deoarece în cadrul ambelor grupe s-a aplicat strict programa școlară. O ușoară diferență s-a observat la grupa experimentală deoarece este o grupă cu program prelungit, interacționează cu mai multe persoane (bucătăreasă, îngrijitoare, două educatoare, administrator) și i-au parte la mai multe activități zilnice (mămâncă în sala de mese, dorm la grădiniță, participă și la activitățile de dupămasa).
În urma interviului pe bază de imagini am constatat următoarele:
Tabel 4.1. Interpretarea interviului pe bază de imagini (etapa pre-test)
În urma aplicării interviului pe bază de imagini, am constat că răspunsul copiilor la prima întrebare este, în mare parte, că se simt bine la grădiniță, așteaptă cu nerăbdare următoarea întâlnire, de aceia au desenat o față veselă. Doar 3 copiii din grupa experimentală au răspuns că nu se simt chiar atât de bine la grădiniță și ca ar vrea să petreacă mai mult timp acasă. Din grupa de control 4 copiii au răspuns că sunt nu le place la grădiniță, că nu sunt atât de încântați de faptul că vin la grădiniță. Acei copiii au o frecvență redusă la grădiniță și aceasta generează neliniște și respingere față de grădiniță și au desenat fețe triste.
La întrebarea a doua, majoritatea copiilor au răspuns că au mai mulți prieteni la grădiniță cu care se joacă sau petrec timpul împreună. Cei care au spus ca au un singur prieten, sunt copiii mai timizi/restrași, cărora nu le place să iese din zona lor de confort.
La cea de-a treia întrebare copiii au răspuns că atunci când se joacă cu celilalți sunt veseli, încântați, le face plăcere și sunt bucuroși. Doar un copil, o fetiță, din grupa experimentală, nu este foarte încântată în a se juca cu ceilalți copiii, preferă un singur copil sau chiar să se joace singură, este indiferentă. Cei trei copiii dn grupa de control care au răspuns că sunt indiferenți, nepăsători sau că nu insistă în a intra în jocul celorlalți sau să accepte alți copii în jocul lor, au argumentat că preferă să se joace mai mult singuri, după propriile lor reguli.
Cea de-a patra întrebare a făcut referire la ce îi place copilului mai mult la grădiniță: să se joace, să afle sau să lucreze. În mare parte răspunsurile au fost că le place să se joace, cinci copiii din grupa experimentală au răspuns că să afle, deoarece sunt mai curioși și simt nevoia de a afla ceva nou sau suplimentar regulat. Din grupa de control un copil a răspuns că îi place să afle lucruri noi despre animale în special. Să lucreze, în sensul să deseneze, să lipească, să producă ceva singuri au răspuns doi, respectiv trei copiii.
Întrebarea numărul cinci face referire la modul în care reacționează copiii atunci când pierd. Trei copiii din grupa experimentală sunt supărați, plâng și spun că nu le convine, iar din grupa de control cinci copiii pentru că nu e corect, că ceilalți trișează, dar ei vor doar să se simtă învingători fără a depune efort prea mare.
S-a complectat apoi fișa de observare numărul 1, privind comportamentul copiilor în cadrul jocurilor.
Tabel 4.2. Interpretarea comportamentului copilului în cadrul jocului (etapa pre-test)
Își mențin rolul stabilit în cadrul jocului cu ușurință până la final, 12 copiii din grupa experimentală și 10 copiii din grupa de control. Aceștia își asumă rolul însușit până la finalul jocului, restul se răzgândesc, vor rolul altora sau nu mai vor acel rol.
Încă mai lucrăm la modul în care copiii să rezolve conflictele în mod pozitiv, fără a se certa sau fără a pârâ educatoarei. Doar 4 copiii din grupa de control își rezolvă conflictele pașnic, vorbind frumos, iar în grupa de control 7 copiii. Opinia mea este că acest lucru se datorează faptului că sunt copiii singuri la părinți care nu sțiu să împartă lucrurile și să rezolve situațiile problemă cu ceilalți.
Din grupa experimentală 8 copii recunosc cum se simte cealaltă persoană în timpul unui conflict și 9 din cea de control, dar mai puțini încearcă să facă ceva în acestă privință, să amelioreze situația sau să pună capăt conflictului.
Majoritatea copiilor din ambele grupe împart lucruri cu ceilalți, deoarece știu cum se simt ei la rândul lor când nu primesc ceva.
Copiilor le place să împartă experiențe cu ceilalți, să le povestească ceea ce au făcut, ce au primit sau pe unde au mers. Cei mai timizi nu sunt dornici să împărtășească experiențe cu ceilalți, numai dacă insistă educatoarea.
Așteaptatul la rând fără probleme încă nu și l-au însușit toți copiii, nu au răbdare să aștepte unul după altul, sunt nerăbdători să le vină rândul, să fie primii.
Comportamentul copiilor în timpul jocurilor didactice s-a realizat spontan, urmărind câte un singur copil, complectând fișa de observație numărul 2:
Tabel 4.3. Interpretarea comportamentului copilului în timpul jocului didactic (etapa pre-test)
Pe parcursul observării am constat că 10 copii din 15 se implică intens în joc indiferent dacă cred că pierd sau câștigă, iar în grupa de control 11 copii. Scopul lor este de a participa, de a se juca, de a face parte din joc indiferent dacă sunt declarați câștigători sau învingători la sfârșit.
Se implică intens în joc doar dacă cred că vor câștiga 5 copiii, respectiv 4 din grupa de control, aceștia fiind copiii ambițioși, dornici să culeagă laude sau doar să se simtă învingători. Se implică serios în joc și sunt atenți să urmeze instrucțiunile date. De partea opusă, adică nu se implică deloc dacă știu că pierd nu este niciun copil.
Din grupa experimentală 3 copiii plâng sau vociferează atunci când pierd, deoarece nu vor să accepte faptul că într-un joc poți pierde sau câștiga sau, după părerea mea, familia i-a învățat că lor li se cuvine tot indiferent dacă merită sau nu acest lucru. În grupa de control o singură fetiță mai are acest comportament, deoarece uneori copiii râd de ea pentru că este mai neîndemânatică.
Respectă regulile de bunăvoie 5 copiii din grupa experimentală și 7 din grupa de control, aceștia fiind copiii conștiincioși, cărora le place ordinea și liniștea.
Respectă regulile doar dacă se atrage periodic atenția asupra acestora 10 copiii din grupa experimentală și 8 din grupa de control. Deși cunosc regulile și le sunt explicate acești copiii încearcă să treacă peste acestea doar pentru a câștiga sau pentru a scurta drumul spre câștig.
Din grupa experimentală 4 preșcolari încercă să își construiască propriile reguli de joc, care au ceva de obiectat asupra regulilor, indiferent dacă găsesc o explicație sau nu. În grupa de control sunt 7 preșcolari care vor să își contruiască propriile reguli de joc. Tot din acești preșcolari 3 vor să schimbe regulile în timpul jocului, respectiv 4 dar li se atrage atenția din nou asupra regulilor și se contiunuă jocul, deoarece educatorul propune, explică și conduce jocul.
Contestă verbal regulile jocului 2 copiii din grupa experimentală și unul din cea de control. Aceștia contestă doar când observă faptul că regula este în dezavantajul lor. Tot acei 2 copiii refuză să participe în joc dacă nu le convin regulile și nu reușesc să le schimbe.
4.2. Rezultate ale etapei experimentale
În această etapă, în care s-au aplicat jocurile didactice la grupa experimentală, progresiv, s-au observat ameliorări ale comportamentului copiilor în cadrul jocurilor didactice, dar și în modul de relaționare.
4.3. Rezultate ale etapei post-test
După ce am desfășurat jocurile didactice menite să dezvolte socializarea la preșcolarii grupei experimentale, s-au complectat și interpretat rezultatele obținute.
S-au observat diferențe în comportamentul copiilor din cele doua grupe ale cercetării, copiii din grupa experimentală au dezvoltat competențe sociale, observabile, au progresat pentru că s-a lucrat suplimentar pe această latură față de grupa de control unde nu sunt mari diferențe față de etapa pre-test.
Tabel 4.4. Interpretarea interviului pe bază de imagini (etapa post-test)
Răspunsurile la prima întrebare în cadrul grupei experimentale, privind modul cum se simt la grădiniță, au fost pozitive. Copiii sunt încântați de faptul că vin la grădiniță, unde se simt bine, află lucruri noi sau se joacă cu ceilalți copiii; doar o fetiță a răspuns că uneori mai e tristă deoarece îi este dor de părinți. În grupa de control 13 copiii au răspuns că vin cu plăcere la grădință și sunt încântați, ceilalți doi încă mai întâmpină unele greutăți.
În grupa experimentală doar doi copiii au răspuns că au un singur prieten la grădiniță, deși interacționeză și cu ceilalți. Ceilalți copiii au răspuns că au mai mulți prieteni la grădiniță, nu preferă unul singur. În grupa de control nu s-au făcut mari progrese în ceea ce privește numărul de prieteni, au rămas aceleași preferințe, 6 copiii din grupă consideră că au un singur prieten la grădiniță.
Toți copiii din grupa experimentală au ajuns să se simtă bine, confortabil, plăcut cînd se joacă cu ceilalți, interacționează bine, existând mici excepții, care se rezolvă. În grupa de control 2 copiii au răspuns că sunt indiferenți cînd se joacă cu ceilalți, nu se implică atât de mult, restul se simt bine, le face plăcere să se joace și se implică.
Cel mai mult la grădiniță le place copiilor din grupa experimentală să se joace, să afle apoi să lucreze, tot mai mult sunt atrași de joc de când am aplicat mai multe jocuri didactice, am venit cu lucruri noi, atractive. Și copiilor din grupa de control le place mai mult să se joace, dar jocuri libere, fără reguli impuse.
Copiii din grupa experimentală au progresat în ceea ce privește modul în care se simt sau reacționeză atunci când pierd, 13 dintre ei sunt în regulă, nu îi deranjează, data viitoare o să se străduiască mai mult. În grupa de control nu s-au făcut mari progrese, reacțiile copiilor rămânând cam aceleași.
După aplicarea setului de jocuri didactice suplimentare s-au observat modificări asupra modului în care se simt copiii la grădiniță, modul de relaționare, încearcă să fie prieteni între ei și să se joace împreună.
În cele ce urmează o să prezint rezultatele obținute în urma aplicării setului de jocuri didactice privind comportamentul copiilor în timpul jocului.
Tabel 4.5. Interpretarea comportamentului copiilor în timpul jocului (etapa post-test)
Se implică intens în joc indiferent dacă cred că pierd sau câștigă 13 preșcolari din grupa experimentală, ceilalți 2 doar dacă cred că o să câștige, deoarece sunt mai ambițioși și le place să se simtă învingători. În grupa de control 11 peșcolari se implică în joc indiferent dacă pierd sau câștigă, 4 din aceștia o fac doar dacă cred că o să câștige. Niciunul din copiii celor două grupe nu se implică în joc cu gândul că vor pierde.
Un copil din grupa experimentală mai plânge sau vociferează uneori atunci când pierde și spune că nu e corect, restul se conformează și sunt conștienți că într-un joc sunt câștigători și învinși. Și în grupa de control s-a mai ameliorat puțin situația, dar nu s-au făcut mari progrese.
Din grupa experimenală 13 copiii respectă regulile de bunăvoie, deoarece acestea au tot fost reamintite pe parcus și copiii și le-au însușit, 2 copiii mai au nevoie să li se reamintească. Dar nu mai mai înceracă să schimbe sau să conteste regulile jocului și se implică cu toții în joc chiar dacă uneori nu le plac regulile. În grupa de control 8 copiii respectă regulile de bună voie, restul doar dacă li se reamintesc, apoi încearcă să conteste regulile impuse, să își construiască propriile reguli sau chiar refuză să participe la joc dacă nu le convin regulile.
În urma interpretării rezultatelor obținute la cele două grupe ale experimentului putem deduce că jocurile au avut impact asupra grupei experimentale și copiii au avut rezultate mai bune decât grupa de control.
4.4 Considerații ale copiilor
Cercetarea și-a îndreptat interesul și asupra opinilor copiilor asupra impactului jocurilor didactice privind dezvoltarea socializării, precum și asupra elementelor care ajută la o mai bună desfășurare a acestora. Cu privire la acest aspect, am primit răspunsuri precum:
R1: Copiilor le-au plăcut jocurile didactice propuse, deoarece au participat activ la acestea, s-au confruntat cu situații reale și diferite.
R2: Câteodată erau captați de alte lucruri, dar jocurile aduceau câte ceva nou și se interesau din nou de ele.
R3: Jocurile în care era folosit material didactic i-a atras și le-a făcut plăcere să se joace.
R4: Recompensele dulci au fost cele mai apreciate, dar și aprecierile verbale i-au făcut să se simtă mândri și mulțumiți de ei.
R5: Copiii au simțit și recunoscut îmbunătățiri atât în relațiile cu colegii cât și cu celelalte persoane din jurul lor.
Concluzii
(revii asupra obiectivelor, verifici dacă au fost atinse, verifici dacă ipoteza se confirmă, prezinți beneficiile lucrării, valoarea pentru copii în primul rând, dar și pentru studenți, cadre didactice, utilitatea ei teoretică și practică, dacă programul aplicat a fost eficient, etc).
Într-un buletin editat de UNESCO se spune că: „experiența acumulată în primii ani de viață joacă un rol capital în reușita ulterioară a copilului pe planurile școlar, social, profesional.” (Weicart, D., (1992), Perspective, Ed. Unesco, pag. 459)
În prezenta lucrare am încercat să evidențiez rolul jocului didactic în procesul de socializare a copiilor. Originalitatea ei constă în elaborarea unui set de jocuri menite să dezvolte socializarea copiilor.
În cadrul cercetării am propus următoarea ipoteză: dacă copiii de grupă mare beneficiază în programul zilnic de mai multe jocuri didactice focusate pe dezvoltarea socializării atunci ne așteptam la progrese în dezvoltarea competențelor lor sociale și la diminuarea conflictelor dintre copii.
Consider că ipoteza a fost validată prin setul de jocuri didactice elaborat pentru grupa mare; prin metodele și procedeele folosite am reușit să realizez obiectivele propuse în această lucrare. Obiectivele urmărite au fost: identificarea gradului de dezvoltare a competențelor sociale la copiii din grupa experimentală; implementarea unui set de jocuri didactice de dezvoltare a competențelor sociale la copiii din grupa experimentală; evaluarea nivelului de dezvoltare a competențelor sociale la copiii din grupa experimentală și de control.
Practica didactică mi-a dovedit, că nu poți ajunge la rezultate în acest domeniu decât printr-o muncă organizată și practicată cu multă dăruire și tact pedagogic.
În desfășurarea jocurilor didactice m-am axat pe multiple elemente de joc și am respectat specificul jocului didactic: regula de joc, sarcina didactică, elemente de joc, variante de joc.
Materialul didactic bogat și variat, estetic și sugestiv a fost valorificat eficient-stimulând trăirile emoționale ale copiilor și făcându-i doritori să participe la joc- având ca finalizare atât mulțumirea sufletească cât și însușirea cunoștințelor în mod plăcut și fără efort.
Cei mai importanți factori de dezvoltare a competențelor de socializare vizează oportunitățile și contextele sociale oferite preșcolarilor, modelul personal de rezolvare al problemelor sociale, dar și de răspunsurile adecvate din partea: familiei, a adulților cu care intră în contact și a educatoarei.
Oferirea unor contexte structurate sau prin oferirea unor șanse de exersare a abilităților sociale (de așteptare a rândului, de rezolvare a conflictelor, împărțirea jucăriilor etc.) au contribuit la îmbunătățirea abilităților sociale ale copiilor din grupa experimentală.
Acestă lucrare a vizat investigarea eficienței a aplicării unui set de jocuri didactice menite să dezvolte abilitățile sociale la preșcolarii cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani. Totodată această cercetare mi-a arătat că dezvoltarea armonioasă a competențelor sociale poate avea efecte asupra funcționării și adaptării copiilor în adolescență sau în viața de adult. Din aceste motive, am manifestat un interes pentru identificarea unor mijloace, în lucrarea de față am folosit jocul didactic, pentru a îmbunătăți abilitățile sociale ale preșcolarilor.
Având în vedere efectele pozitive ale intervenției de la vârstă timpurie, lucrarea de față poate continua prin alte mijloace care pot dezvolta competențe sociale, poate reprezenta un reper de pornire și pentru alți studenți.
Bibliografie
Antonesei, L. (coord.), (2009), Ghid pentru cercetarea educației, Editura Polirom
Balint Mihail, (2008)
Benga, (2002)
Bocoș, M., (2003), Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, pag. 70
Botiș, A., Mihalca, L., (2007), Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți, cu vârsta până la 7 ani, Buzău, Alpha MDM
Calkins, (2000)
Catrinel, A. S., Kallay, E. (2007), Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari. Ghid practic pentru educatori, Editura ASCR, pag. 27
Chelaru, M., Ilade, C., Iurea, C., Malureanu, F., Ștefănescu, C., Tomșa, G., (2005) Psihopedagogicie preșcolară și școlară, C.N.I. Coresi S.A., București, pag. 156
Coleriu, L. Pograma 2008, Psihopedagogia învățământului preșcolar (detalierea temelor pentru definitivat), pag. 158
D. Petrovai (coord.), V. Preda, S. Petrica, R. Brănișteanu, Pentru un copil sănătos emoțional și social, Ghid practic pentru educatorul care construiește încredere!
Dicționar de padagogie, (1979)
D. Gherhina, N. Oprescu, I. Dănilă, C. Novac, V. Ilie, C. Bunăiașu, A. Păunescu autori coordonatori, (2007), Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar vol. I, Editura Didactica Nova, Craiova, pag. 143
J. Bruner (1990), 1- pag. 32, 2- pag 27
Ladd, (2000), cit. în McClellan si Katz, (2001)
Ministerul educației, cercetării și tineretului, (2008), Ghid de bune practici pentru educatia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, pag. 7
Mentzos, S., 1977 si Munteanu, A., (1998), Tipuri de socializare
Păun, E. (2005), Introducere în pedagogie, Ministerul Educației și Cercetării, pag. 38
Reber, (1985)
Saarni, (1999)
Șchiopu, U., (1975), Probleme psihologice ale jocului
Șchiopu, U., (1997), Dicționar de psihologie
Șchiopu, U., (1970), Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor
Stanciu, N. (prof. Psiholog), Dezvoltarea socială a copilului între 3-6/7 ani
Teodorescu, S., (1976), pag. 87
Vincent, R., (1972)
Voiculescu, (2003)
Weicart, D., (1992), Perspective, Ed. Unesco, pag. 459
www.tribunainvatamantului.ro, Rolul jocului didactic în procesul de socialiazare la preșcolari
Anexe
– Grile de interviu, fișe de observație, fotografii (cu acordul părinților), desene ale copiilor din cele 3 etape experimentale (anexe diferite, cu titlu clar, pentru fiecare etapă).
Anexa 1- Interviu pe bază de imagini
INTERVIU PE BAZĂ DE IMAGINI PENTRU PREȘCOLARI
1.Povestește cum te simți la grădiniță? Emoționat, neliniștit, nerăbdător etc! Desenează o față tristă sau una veselă care să reprezinte starea ta.
2.Câți prieteni ai la grădiniță? (unul sau mai mulți?) Încercuiește imaginea corespunzătoare!
3.Cum te simți atunci când te joci cu ceilalți copii; ești încântat,îți face plăcere sau ești neliniștit, nepăsător, supărat sau îngrijorat?
4.Ce îți place mai mult la grădiniță?
să te joci să lucrezi să afli
5. Cum reacționezi atunci când câștigi la un joc? Te rog explică de ce.
Anexa 2- Fișa de observare Comportamentul copiilor în timpul jocului
FIȘĂ DE OBSERVARE 1
COMPORTAMENTUL COPILULUI ÎN TIMPUL JOCULUI
Se bifează căsuța dacă copilul prezintă comportamentul descris.
Sursa: Botiș, A., Mihalca, L., (2007), Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți, cu vârsta pâna la 7 ani, Buzău, Alpha MDM.
Anexa 3- Fișa de observare 2 Comportamentul preșcolarilor în timpul jocurilor didactice
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE 2
COMPORTAMENTUL PREȘCOLARULUI ÎN TIMPUL JOCURILOR DIDACTICE
Data complectării fișei de observație: ……………………………………………………………………………..
Numele observatorului: ………………………………………………………………………………………………….
Numele copilului: ……………………………………………………….. Vârsta: ……………………………………
Grădinița: …………………………………………………………… Educatoare: …………………………………….
Activitatea ……………………………………………………………………………………………………………………
Instrucțiuni
Notați cu X comportamentul care vi se pare caracteristic pentru preșcolarul implicat într-un joc didactic și preciați pe o scală de la 1 la 4 cât de frecvent manifestă preșcolarul comportamentul descris: niciodată (1), rar (2), des (3), întotdeauna (4).
Sursa: Antonesei L. (coord.), (2009) Ghid pentru cercetarea educației, Editura Pilirom
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modalități DE Valorificare A Jocului Didactic ÎN Procesul DE Socializare LA Preșcolari (ID: 118556)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.