Modalități DE Tratament DE Recuperare ÎN Hernia DE Disc Cervicală

UNIVERSITATEA DE VEST "VASILE GOLDIȘ" DIN ARAD FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ,

SPECIALIZARE: BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT:

PROF.UNIV. DR. MIRELA DAN BĂCĂRAN (MARCU) FLORENTINA

ARAD 2016

UNIVERSITATEA DE VEST "VASILE GOLDIȘ" DIN ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ

SPECIALIZARE: BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE

MODALITĂȚI DE TRATAMENT DE RECUPERARE ÎN HERNIA DE DISC CERVICALĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT

PROF.UNIV. DR. MIRELA DAN BĂCĂRAN (MARCU) FLORENTINA

ARAD 2016

CUPRINS

I.Fundamentare teoretica………………………………………………………2

I.1 Generalități și definiție……………………………………………………………………2

I.2 Etiopatogenie……………………………………………………………………………..3

I.3 Criterii de susținere a diagnosticului………………………………………………………4

Examen clinic…………………………………………………………………….4

Investigații paraclinice………………………………………………….…………4

I.4 Evoluție și prognostic……………………………………………………………………..5

II. Tratament………………………………………………………………………………….6

Profilactic…………………………………………………………………………6

Igieno-dietetic……………………………………………………………………6

Medicamentos……………………………………………………………………7

Ortopedico-chirurgical……………………………………………………………8

III . Tratament BFT……………………………………………………………………………8

Principii și obiective………………………………………………………………8

Hidrotermoterapie………………………………………………….……………..8

Termoterapie …………………………………………………………………….9

Fototerapie….…………………………………………………………………….10

Electroterapie…………………………………………………..…………………10

Masaj………………………………………………………………………..……11

Kinetoterapie………………………………………………………………..……13

Terapie ocupațională……………………………………………….………..……20

Tratament balneologic………………………………………………….…..……21

IV . Studiul Individual…………………………………………………………………..……22

Anexe și poze…………………………………………………………………………………31

Bibliografie……………………………………………………………………………………38

INTRODUCERE

Am ales ca tema de licență ’’Modalitãți de tratament în hernia de disc cervicală’’ deoarece aceasta reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii ale coloanei cervicale, care a caștigat o mare pondere în rândul tinerilor, deseori fiind subdiagnosticată și greu de tratat.Am avut ca scop urmãrirea unui grup de 10 pacienți cu afecțiuni ale coloanei cervicale pe parcursul ședințelor de fiziokinetoterapie efectuate prin ambulatorul de specialitate, la care am urmarit evoluția si rãspunsul , prin scăderea percepției dureroase, la procedurile de fizioterapie și kinetoterapie.

Hernia de disc cervicală înseamnă uzura și deplasarea nucleului pulpos către canalul medular, unde comprimă o radăcină a unui nerv spinal.

Primul pas în producerea unei hernii de disc cervicale este procesul de degenerare a nucleului pulpos, care se produce în timp îndelungat , în condițiile menținerii unei poziții fixe a capului și gâtului pentru perioade îndelungate, la birou sau în fața unui computer. Discul fiind apăsat inegal și se uzează mai rapid, ca ’’o balama de usă nefolosită’’.Din punct de vedere fizic, această degenerare înseamnă o pierdere a capacității nucleului pulpos de a reține apa, ceea ce îi schimbă proprietățile fizice devenind mai puțin elastic și mai puțin rezistent la șocuri, scade în înălțime și se fragmentează. Din acest motiv între vertebre apar mișcări de forfecare care sunt foarte dureroase și produc ruptura fibrelor din inelul fibros.

În această lucrare am discutat definiția , etiopatogenia, criteriile de susținere a diagnosticului pe baza examenului clinic și a investigațiilor paraclinice, evoluția și prognosticul herniei de disc cervicale , precum și tratamentul profilactic, igienodietetic, medicamentos, ortopedico-chirurgical, dar mai ales tratamentul de recuperare balneofizioterapic și de kinetoterapie.

Cap. I. FUNDAMENTARE TEORETICA

I.1 GENERALITĂȚI ȘI DEFINIȚIE

Șapte vertebre cervicale, legate prin articulații interapofizare posterior și prin discuri vertebrale anterior, formează scheletul coloanei cervicale.

Hernia de disc cervicală constituie una dintre cele mai frecvente patologii ale coloanei cervicale.

Aceasta reprezintă migrarea portiunii centrale (nucleu pulpos) spre exteriorul discului intervertebral ce are ca rezultat comprimarea sau ruperea inelului fibros care il mărginește spre exterior. Acest lucru poate determina compresia rădăcinilor nervilor spinali determinãnd radiculopatie cervico-brahială sau poate comprima maduva spinală determinãnd mielopatie cervicală (Cătălin Cosmin Mutu,Hernia de disc cervicală-particularitati clinice, AMT, vol II nr.3, 2014, pag 92)

1.1 Anatomia coloanei vertebrale

Coloana vertebrală se intinde de la baza craniului pãnă la oasele bazinului. Este formată de 33-34 vertebre : 7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracice, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale și 4-5 vertebre coccigiene. Ea formează scheletul axial al trunchiului, fiind o structură rezisentă dar flexibilă în același timp ce susține capul, menține ortostatismul și permite mișcarea trunchiului. Vertebrele cervicale sunt mai mici decat celelalte segmente vertebrale, au o gaură vertebrală triunghiulară, proces spinos scurt, proces articular cu fețe plane iar procesul transvers are un tubercul anterior și posterior și conține sanțul nervului spinal. (www.romedic.ro/hernia-de-disc-cervicala )

Discurile interverebrale sunt formate dintr-un nucleu pulpos și fluid și sunt inconjurate de un inel fibros. El are rol de amortizor, ajutãnd la consolidarea corpurilor vertebrale.

Pe toată lungimea coloanei, vertebrele sunt legate între ele prin ligamente.

Odata cu trecerea timpului, nucleul pulpos se diminuează, iar discurile iși pierd poziția normală.

Măduva spinarii este formată din fibre nervoase, se extinde pană la vertebra L2 și este protejată de canalul osos format din inelele osoase ale coloanei vertebrale. Din măduvă se formează 2 nervi, unul pe partea dreaptă si altul pe partea stangă si se grupează formand nervii care inervează membrele și organele interne.

Măduva cervicală este irigată de ramuri ale arterei vertebrale și ale arterei cerebeloase posterioare.

Mușchii coloanei vertebrale

Număr mare de mușchi se inseră pe coloană sau la distanță de ea, permițãnd mișcările coloanei vertebrale.

Mușchii gãtului

Sunt: mușchiul sternocleidomastoidian, scalen, drept anterior al capului, lungul gãtului, fasciculul superior al marelui trapez.

Mușchii posteriori ai trunchiului

Sunt: mușchiul trapez, marele dorsal, romboidul, micul dințat, mușchiul cefei si mușchii spinali, în numãr de 3, iliocostali, lungul dorsal si spinotransversalul. (www.prostemcell.org/notiunideanatomiecoloanavertebrala )

II.1 Etiopatogenie(cauze,mecanisme,anatomie patologică)

Există o predispoziție genetică în producerea herniei de disc demonstrată că sunt familii care fac mai frecvent această afecțiune.

Peste 95% din degradările de disc cervicale sunt date de uzura fiziologică (normală la 40 de ani) sau patologică și numai 5% sunt consecința unor traumatisme importante (entorse grave sau fracturi).

În cazul herniilor de disc cervicale nu mãrimea herniei contează ci localizarea ei și durata de compresiune pe nerv. Se știe foarte bine că o hernie voluminoasă produce o compresie evidentă (deci semne clinice importante) dar în ce privește herniile mici ca volum, mecanismul durerii este cu totul altul. Mai mulți cercetători au pus in contact țesutul nervos al rădăcinii cervicale cu țesutul nucleului pulpos al discului (partea centrală a discului) și au constatat o adevarată arsură chimică la locul de contact. În concluzie putem spune azi că hernie voluminoasă – compresie mecanică și hernie mică – arsură chimică.

Hernia de disc cervicală apare în special intre 30 și 50 de ani, mai frecvent la sexul masculin. S-a demonstrat cã există o predispoziție genetică în producerea herniei de disc, fiind descrise mutații ale genelor care codează proteinele implicate în reglarea matricei extracelulare.

Alți factori predispozanți sunt fenomenele degenerative discale peste care se suprapun microtraumatisme repetate sau un traumatism accidental direct al coloanei cervicale, mișcări repetate de rotația capului și atitudinea cifotică prelungită în diferite poziții la citit, la masa de lucru, e.t.c…(C.C. Mutu Hernia de disc cervical-particularități clinice , AMT, volII nr.3, 2014)

III.2 CRITERII DE SUSȚINERE A DIAGNOSTICULUI:

a)examenul clinic-semne subiective și obiective

Hernia de disc cervicală evoluează in trei faze :

1.Faza dureroasă I este faza acută, progresivă, fără a avea o cauză cunoscută și se manifestă prin durere cervicală intensă, asociată cu parestezii, aparută după o mișcare bruscă, ridicarea unei greutăti, exacerbarea tusei, insoțită de contractură musculară paravertebrală și are o evolutie benignă.

2.Faza de suferintă neurologică II apare datorită compresiunii rădăcinii nervoase, se manifestă printr-o cervicalgie intensă cu iradiere în umăr, braț, antebraț, degete, accentuată de mișcările capului, tuse, strănut, defecație.

În funcție de rădăcina afectată, avem urmatoarea simptomatologie :

-În afectarea rădăcinii C4, avem cervicalgii cu iradiere în umăr si claviculă, însoțite de hipoestezie și parestezie și afectarea diafragmului și a mușchiului mare dințat.

-În afectarea rădăcinii C5, apar omalgii, hipoestezie la nivelul umărului, ROT bicipital abolit și deficit motor la nivelul mușchilor subspinos, supraspinos, bicepșii deltoid.

-În afectarea rădăcinii C6, durerea iradiazã pe fața radială a brațului și a antebratului, pãnă la police, durerea fiind insoțită de parestezii si hipoestezii la nivelul index-ului si policelui

-În afectarea rădăcinii C7, avem durere, parestezii și hipoestezie la nivelul degetelor 2, 3, 4, cu un reflex tricipital scăzut sau abolit

-În afectarea rădăcinii C8, apare durere și parestezie pe fața dorsală a brațului și a antebrațului, pãnă la degetele 4 si 5, cu pareza la nivelul mușchilor cubitali și mici ai mãinii.

3.Faza de compresiune III se manifestă prin parapareze sau tetrapareze spastice progresive însoțite uneori de tulburãri sfincteriene.

Pe lãngã aceste simptome, în hernia de disc cervicală se pot întalni și cefalee, vertij, tinitus, iritabilitate și depresie.

În hernia de disc cervicală, pacientul poate adopta o atitudine vicioasă, cu redoarea cefei și flexia capului, poate prezenta durere la palparea apofizelor spinoasei și a mușchilor cefei, precum și limitare dureroasă a mobilitãții coloanei cervicale la înclinarea sau aproprierea de stern. (C.C. Mutu Hernia de disc cervicalã-particularitãți clinice, AMT, vol II nr. 3, 2014)

b)investigații paraclinice: examen radiologic,probe de laborator

Radiografia coloanei cervicale (fațã și profil) evidențiază o rectitudine a coloanei cervicale cu pensarea spațiului intervertebral și apariția de osteofite.

Examenul de rezonanță magnetică a coloanei cervicale este cel care pune diagnoasticul de hernie cervicală, arătãnd localizarea, mărimea, aspectul discului, compresiunea radiculară și modificãrile musculoligamentare.

Mielografia cu injectare de subastante de contrast, arată zona în care are loc comprimarea spațiului dural prin lipsa de umplere a zonei respective cu substanțe de contrast.

Electromiograma cu rol important poate preciza la ce nivel este afectată rădăcina nervoasă, de asemenea este utilă în supravegherea post operatorie a bolnavilor.

Susținerea diagnosticului pe hernie de disc cervicală se face pe baza tabloului clinic, a examenului obiectiv și a investigațiilor paraclinice corespunzatoare : radiografie, rezonanță magneticã nuclearã, examen electromiografic și uneori prin mielografie.

IV.3 EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Fiind o boală degenerativă, hernia de disc cervicală poate avea o evoluție imprevizibilă cu perioade de pusee algice urmată de perioade de acalmie. Simptomatologia este foarte variată, de la dureri minime la cervicagii puternice insoțite de parestezii, scăderea forței musculare, vertij sau chiar depresie. Apariția simptomatologiei este imprevizibilă, durerea putãnd fi tratată medicamentos sau fizioterapic, dar în unele forme grave pot rămãne ca sechele parestezii care nu se recuperează complet. Evoluția este spre agravare atunci cãnd este afectată măduva cervicală.

Cap. II. TRATAMENT

1.Profilactic.

La bolnavii cu suferință cervicală, care au ca patogenie unele posturi anormale și prelungite datorită activității profesionale trebuie corectate tulburările de statică ale coloanei cervicale prin adoptarea unor posturi care să ajute discul intervertebral sã rãmãnă în repaus. I se va explica bolnavului cum sã aibe o poziție corectă a capului, gãtului și umerilor în ortostatism și de cubit dorsal. Se interzice bolnavului ridicarea de greutăți și mișcările bruște care pot influența musculatura cervicală și duc la comprimarea rădăcinii nervoase. La bolnavii care prin natura profesiei sunt nevoiți sã adopte poziții vicioase ale coloanei cervicale, li se recomandã ca la anumite intervale de timp să intrerupă activitatea pentru cãteva minute și să execute cãteva mișcări ale coloanei cervicale sau repaus în poziție corijatã. Repausul nocturn se face utilizãnd perne ortopedice plasate în șantul dintre occiput și coloana dorsală superioară, permițãnd musculaturii tensionate din timpul zilei sã se relaxeze. De asemenea, i se indicã bolnavului utilizarea de fotolii cu sprijin pentru cap și antebraț pentru relaxarea mușchilor subspinosi ai umãrului. (I. Kiss, Fiziokinetoterapia si recuperarea medicalã, ed. Medicala 2007)

2.Igieno-dietetic

I se indică bolnavului repaos la pat pe un plan dur (pat tare) în poziția antalgică aleasă de el în formele hiperalgice, dar de obicei impuse după recomandările lui Schultz și Perl: decubit dorsal, cu genunchii flecsați, în poziția “cocoș de pușcă”.

Regimul alimentar trebuie să fie bogat în calciu, hiposodat pe parcursul administrãrii medicției antiinflamatorie. Evitarea abuzului de alcool este benefică pentru evoluția bolii.

Bolnavului trebuie să i se explice că boala lui este degenerativă și trebuie să accepte un tratament complex de lungã durată.

3.Medicamentos

Se face cu :

analgetice

antiinflamatoare nesteroidiene

decontracturante musculare

infiltrații locale cu anestezice

Antiinflamatoare nesteroidiene sunt medicamente cu numeroase substanțe active și structuri chimice diferite și cu efecte analgezice, antipiretice și antiinflamatoare. Ele blocheazã ciclooxigenaza și inhibã sinteza mediatorilor proinflamatori.

Cele mai folosite antiinflamatoare sunt :

– Aspirina, cu puternic efect analgezic antipiretic și antiinflamator moderat a cãrui efect apare la jumãtate de orã dupã administrare, se metabolizeazã hepatic și se excretã renal. Se administreazã 2-4 grame pe zi, impreunã cu protecție gastricã

– Metamizol sodic (Algocalmin), are de asemenea efect antalgic, antiinflamator și antipiretic, se administreazã cu prudențã, deoarece produce scãderea numãrului de celule albe

– Penilbutazona, cu acțiune antiinflamatoare, se metabolizeazã hepatic, se administreazã 100-200 miligrame pe zi, cu precauție la vãrstnici, cardiaci, la cei cu boli hematologice, renale și ulcer.

– Indometacin, un puternic inhibitor al ciclooxigenazei, se administreazã 75 miligrame pe zi, împreunã cu protectie gastricã

– Diclofenacul, are efect asemãnator cu indometacinul, dar mai bine tolerat gastric. Se poate administra în comprimate, injectabil, sub forme de supozitoare sau gel

– Coxibi nu prezintã reacții gastrointestinale, se administreazã atãt varstnicilor, dar cu prudențã, în accidentul vascular celebral, hipertensiune arterialã și diabet zaharat

(www.mymed.ro/antiinflamatoarele-nesteroidiene)

Alãturi de antiinflamatoare nesteroidiene, în tratamentul herniei de disc cervicale se mai folosesc și miorelaxanții care inhibã transmiterea impulsului, reflexele polisinaptice și eliberarea transmitatorilor. Se administreazã 150 de miligrame pe zi și reduce hipertonia musculara, cu creșterea fluxului sangvin periferic.

4.Ortopedico-chirurgical

Este stabilit de către neurochirurg și are ca indicații:

-sindromul de compresiune medulară cu tulburãri sfincteriene

-tulburãri neurologice (parestezii, hipoestezie, deficid de forțã musculară

-cervicalgii insoțite sau nu de contractură musculară paravertebrală ce nu rãspunde la tratamentul medicamentos sau fiziokinetoterapeutic, cu o durată de peste o lună și cu fenomene invalidante.

La aceste situații se adaugă și confirmarea herniei de disc evidențiată prin metode paraclinice (radiografic, RMN, EMG).

Intervenția chirurgicală se face prin abord cervical anterior (cel mai des folosit) sau abord cervical posterior. Se efectuează disccectomie cu extirparea herniei de disc si de compresiune nervoasă, iar pentru sudarea vertebrelor discului afectat se poate folosi grefon osos din creasta iliacã. (procedeu clasic) cușca metalicã din titan fixatã cu șuruburi de diferite forme și materiale sau proteza de disc cervicală (este cea mai scumpă, indicată la pacienții tineri fără osteofitozã asociată) (www.romedic.ro/hernia-de-disc-cervicala )

Cap.III. TRATAMENT BFT

Definiție:B.F.T.-ul este ramura medicinei generale care folosește în scop terapeutic agenți fizici, naturali și artificiali.Marea varietate și modul lor diferit de aplicare a făcut de-a lungul timpului să se desprindă o serie de ramuri care în diverse perioade au avut o dezoltare intensă diferită.(Nica,1998)

3.1.Principiile și obiectivele tratamentului B.F.T

-Reducerea intensitãții durerii

-Reducerea iritației radiculare

-Reducerea pãnă la eliminare a contracturii musculare

-Redobãndirea mobilității coloanei vertebrale cervicale

-Tonificarea musculaturii pre și postoperatorii

3.2 Tratamentul prin hidrotermoterapie (tehnica și efecte)

Definiție:Hidroterapia este aplicarea în scop profilactic și curativ al unui număr variat de proceduri,care au la bază apă la diferite temperaturi și diferite stări de agregare,ca și unele tehnici strâns legate de această.

Baia caldă simplă

Se efectuează la o temperaturã de 30-36 grade celsius și are o duratã de 15-30 minute și se asociazã cu baia kinetoterapeutică în care bolnavul este așezat într-o vană umplută pe 3 sferturi, unde stă linistit 5 minute apoi execută pasiv dinspre distal spre proximal toate mișcările articulațiilor, membrelor și coloanei cervicale timp de 5 minute, se odihnește din nou 5 minute apoi reia aceleași mișcãri în aceeași ordine, iar la sfãrșit bolnavul se șterge și se lasă sã se odihnească acoperit. (D. Nemeș și colaboratorii Curs de recuperare , medicina fizicã și balneologie, Timișoara 2006)

Baia cu plante medicinale

Într-o vană cu apă la 25-30 grade celsius se introduc în anumite proporții plantele medicinale, iar bolnavul se îmbăiază timp de 5-20 de minute. Pe lãngă efectul termic și mecanic al apei, se adaugă și cel adjuvant al plantelor medicinale care se completează reciproc. După baie, bolnavul are o stare de bine cu creșterea confortului fizic si psihic (D. Nemeș și colaboratorii Curs de recuperare , medicina fizică și balneologie, Timișoara 2006)

Baia cu bule de diferite gaze

Într-o vană cu apă la 30-35 grade celsius, se introduce gazul (CO2 sau O2), bolnavul se imbăiază timp de 5-20 minute, iar pe lãngă efectul termic al apei se adaugă un micro masaj local realizat de bulele gazului ce aderă la firele de păr ale tegumentului. Astfel, se realizează o vasodilatație locală și un schimb termin între zona centrală și periferică a organismului (D. Nemeș și colaboratorii Curs de recuperare , medicina fizică și balneologie, Timișoara 2006)

Dusul subacval

Într-o vană cu apă la 35-38 grade celsius, se aplică un duș sub apă la o temperatura cu 1-2 grade mai mare decat temperatura din vană și cu o presiune a jetului de 1-3 atmosfere pe o direcție perpendiculară, tonifiantă la o deschidere de 1-5 centimetrii și folosind o diuza sită (rol sedativ) sau sul (rol tonifiant) (D. Nemeș și colaboratorii Curs de recuperare , medicina fizică și balneologie, Timișoara 2006)

3.3 Termoterapia

Împachetarea cu parafină

Este o procedură frecvent utilizată ce constă în aplicarea plăcilor pe parafină pe o anumită regiune a corpului. Principalele efecte sunt:

Produce vasodilatație cu îmbunătățirea circulației sãngelui, activarea metabolismului local și grăbește procesul de vindecare

Crește elasticitatea din tendoane, ligamente și capsule articulare, ajutãnd la diminuarea redorilor articulare și permitãnd executarea de exerciții de kinetoterapie

Are un efect de contracturant, cu ameliorarea funcționării receptorilor din mușchi

Are efect antalgic, datoritã îmbunătățirii circulației sangvine, reducerii contracturilor musculare, inhibarea transmisiei dureroase și creșterea secreției de endorfină. (www.kinetoterapie.net/impachetari-cu-parafina )

Împachetarea cu nămol

Efectul terapeutic al nămolului și obține prin însumarea factorilor calorici, mecanici și fizici. Local, nămolul are o acțiune antiinflamatoare, anestezică, favorizãnd regenerarea țesuturilor și stimulãnd metabolismul vitaminelor și hormonilor. Se folosește nămol la 35-37 grade celsius, iar durata împachetării este de 15-20 minute. Dupã primele aplicări, se poate ca starea bolnavului să se agraveze, acesta prezentãnd oboseala, astenie, acutizarea durerilor, dar aceste stări dispar în urmãtoarele zile. După împachetarea cu nămol, bolnavul trebuie să se odihneascã 30 de minute, să evite frigul și eforturile fizice.

3.4 Fototerapia

Reprezintă folosirea proprietăților biologice și fiziologice ale luminii. În hernia de disc cervicală se folosesc iradieri progresive cu lampa de mercur plasată a 1,50 de metrii distanță de suprafața corporală începãnd cu 2 minute și crescãnd zilnic un minut timp de 15 ședințe.

Cea mai nouă formă de folosire a fototerapiei o reprezintă laseroterapia, care este un procedeu terapeutic de aplicare directă sau indirectă a radiației electromagnetice, neionizante, cu lungimi de undă variabile. Este o formă de fototerapie care implică folosirea luminii monocromatice la nivelul țesuturilor cu scopul de a obține un efect bio-modulativ din partea țesutului respectiv

Solluxul albastru

Acționează asupra tegumentului numai radiatiile infraroșii directe care sunt trimise de lampă sau reflectate de reflectorul lămpii Sollux. Astfel se ridică temperatura locală a tegumentului iradiat, bolnavul având senzația de căldurã progresivă, urmată de o roșeață neuniformă în cazul expunerilor prelungite și chiar de pigmentație.

În cazul nostru pentru obținerea efectului sedativ pe care-l dorim vom folosi filtre care vor lăsa să treacă numai radiațiile albastre.

Ultravioletele în doza eritem

Datorită faptului că sensibilitatea la radiații ultraviolete este foarte diferită, în funcție de individ, de regiunea corpului, de vârsta și de alți factori, se recomandă o atenție deosebită în alegerea dozei.

Se aplică lampa la o distanță fixă de 50 de centimetri față de regiunea de aplicat. Bolnavul este culcat în decubit ventral acoperindu-și celelalte zone cu un cearceaf lăsând liberă zona lombară.

Această procedură durează în funcție de alegerea dozei.

3.5 Tratamentul prin elecroterapie(tehinca si efecte)

Poate fi folosită cu scop antalgic incă din stadiul acut, cu o atentie deosebită asupra alegerii formei de curent , a intensității si particularitățiilor bolnavului.

Pentru a avea un efect antalgic se folosesc curenți de joasă frecvență (curent diadinamic, curent Trabert, TENS, curent galvanic) sau curent de medie frecventă (curent interferențial în 2 sau 4 poli)

Curentul galvanic este un curent continuu ce aplică un flux neîntrerupt de electroni, unii direcționali și a cărui intensitate rãmãne constantă. Are urmatoarele efecte biofiziologice :

Efect analgezic manifestat la anod datoită acțiunii asupra receporilor senzitivi ai durerii din tegument și a fibrelor nervoase senzitive

Efect de stimulare le catod prin realizarea de contracții musculare datorită acțiunii curentului asupra fibrelor motorii

Efect sedativ prin acțiunea asupra sistemului nervos central și realizarea de hiporeflexie osteoarticulară

Efect hiperemiant biotrofic prin acțiunea asupra fibrelor vegetative ce controlează circulația profundă și superficială

Curentul galvanic se poate aplica in 3 moduri :

Galvanizare simplă prin aplicarea electrozilor înveliti în strat hidrofil pe tegumentul regiunii de tratat si formãnd un circuit închis

Băi galvanice 2 sau 4 celular în care pacientul își introduce membrele superioare și inferioare în 4 vane din material prost conducor electric (porțelan, faianță, material plastic) și în care asupra efectului terapeutic al curentului se adaugă și efectul termic al apei

Ionoforeza sau ionizare se realizează datorită proprietãții curentului galvanic de a ioniza substanțe farmacologice și de a ajuta trecerea ionilor care migrează spre polul opus prin tegumente sau mucoase. Soluția medicamentoasă se pune pe stratul hidrofil al electrodului cu aceeași polaritate cu cea a ionului activ terapeuic. Această metodă are o dublă actiune atat a curentului galvanic cat și a medicamentului folosit.

Curentul diadinamic este curent alternativ de joasă frecvență cu efect antalgic, miorelaxant. În funcție de scopul terapeutic urmărit, curentul diadinamic se poate aplica astfel :

Pe puncte dureroase folosind electrozi mici, cel negaiv direct pe locul dureros și cel pozitiv la distantă de 3 centimetri

Aplicații transversale, electrozii se așează de o parte și de cealalta a regiunii dureroase

Aplicații longitudinale de-a lungul unui nerv periferic cu electrodul pozitiv proximal iar cel negativ distal pe zona afectată

Aplicații paravertebrale pe rădăcinile nervoase, aplicãnd electrozii transversali și paralel cu coloana vertebrală catodul pe locul dureros și anodul proximal.

Curentul trabert este un curent dreptunghiular cu efect analgezic și hipermiant. Se folosește tehnica bipolara cu electrozii în strat hidrofil, cel negativ plasat pe locul dureros și cel pozitiv plasat proximal la 3 centimetri distanță. Aceastã procedură este recomandată în terapia durerii de diferite cauze, datorită masajului local cu impulsuri pe care îl realizează.

TENS este o formă de curent care poate trata simptomatic o gamă largă de stări dureroase care nu rãspund la tratamente medicamentoase sau la alte terapii și care constituie contraindicații la alte metode fizioterapeutice (neoplazii). Este o metodă fiziologică, netraumatizantă ce poate fi aplicată și la domiciliul pacienților.

Curentul interferential, curent de medie frecventă, are urmatoarele efecte :

Excitomotor pe musculatură striată, acționãnd doar pe mușchii sănătoși, normoinervați

Efect de contracturant prin alternarea stãrii de relaxare cu cea de stimulare a țesutului muscular

Efect vasculotrofic, direct pe vase sau indirect prin gimnasticã musculară cu producere de contracții fiziologice

Efect analgezic, modificãnd percepția senzației dureroase și combatãnd hipoxia generatoare de durere

Efect excitomotor pe musculatura netedă, realizat în mod indirect asupra dermatoamelor, miotoamelor și a ganglionilor vegetativi

Ultrasunetul se folosește pentru efectul analgezic, în special pe rădăcina nervoasă și mușchi, efectul miorelaxant prin micromasajul pe care realizează, efect metabolic prin creșterea permeabilitații celulare, și un efect rezorbtic și fibrinolitic (A. Rădulescu Electroterapie ed. medicalã 2005)

3.6 Tratamentul prin masaj

Definiție : Masajul este o metodă terapeutica care face parte din ramura medicinei balneofizioterapie și constă dintr-o serie de manevre (manipulări) executăte pe suprefața organismului într-o anumita ordine in funcție de regiunea pe care o avem de masat, de afecțiunea pe care o are bolnavul și de starea generală a acestuia.

-Efectele fiziologice ale masajului

Efectele masajului sunt împărțite în două grupe și anume :

-acțiuni locale

-acțiuni generale

Acțiunile locale sunt :

-acțiunea sedativă asupra durerilor de tip nevralgic,musculare sau articulare ;

-acțiune hiperemianta locală, odată cu această apare și o încălzire a tegumentului ;

-acțiunea de înlăturare a lichidelor interstițiale de stază cu accelerarea proceselor de rezorbție în regiunea masată ;

Acțiunile generale sunt :

-stimularea funcției aparatului circulator și respirator;

-creșterea metabolismului bazal;

-alte efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului sunt : îmbunătățirea somnului, îndepărtarea oboselii musculare.

Toate aceste efecte se explică prin acțiunea exercitată de masaj asupra pielii. În piele există numeroase terminații nervoase (exteroceptori), punct de plexare a unor serii de reflexe. La acestea trebuie adaugate și efectele excitante pe care le exercită masajul asupra terminațiilor nervoase din mușchi, ligamente și tendoane (proprioceptori).

(www.herniededisc.com/Articole-hernie-de-disc/Masajul-in-hernia-de-disc/tratamentul-prin-masaj-al-herniei-de-disc)

-Tehnica masajului

Bolnavul se așeaza pe un scaun rotativ pe care putem să-l aducem la inălțimea dorită de masoeur unde are descoperită regiunea cefei și un cearceaf asezat în jurul toracelui. Mâinile le asează pe coapse, musculatura cefei să fie cât mai relaxată iar masoeurul în poziție verticală în spatele bolnavului, începe masajul mai intâi cu netezirea de introducere punand ambele palme întinse cu policele la gaura occipitala iar celelate patru degete deasupra apofizelor mastoide.

Prima direcție este :se coboară pe mușchii paravertebrali până la C7,apoi mâinile sub forma de unghi la marginea superioră a omoplatilor,netezesc mușchii supra- și subspinoși cu partea superioara a mușchilor trapezi inconjurând umerii prin mularea mâinilor și pe mușchii deltoizi facând terminație in aer(2-3 ori).

A doua direcție cu o mâna contrapriza pe vertex iar cealaltă pornind de la gaura occipitală cu plicele și cele patru degete deasupra apofizelor mastoide se netezește tot paravertebralul cu trapezul superior, până la acromion pe partea opusa mâinii noastre(2-3 ori).

O altă netezire tot cu ambele palme pornind de la gaura occipitală și coborând pe mușchii paravertebrali și trapezii superiori,apoi pe mușchii supra- și subspinosi, o parte din marele dorsal până sub axilă.

O altă netezire este cu două degete departate ținând cu o mâna contrapriza iar cu cealalta pornind de la gaura occipitală cu spina vertebrală între degete(index și mediu) până la C7.

Urmatoarea manevra este framântatul cu o mâna care se face pe urmatoarele directii :

-cu o mâna pe vertex iar cu cealalta se fac compresiuni și relaxări pornind pe de la gaura occipitala,mușchii paravertebrali,trapez superior până la acromion chiar coborând pe deltoid ;

-a doua direcție paravertebrală,trapez superior, supra- și sub spinosi, o parte din marele dorsal, micul și marele rotund până sub axila ;

-o altă direcție este cu o mană contrapriza pe vertex iar cu cealalta cu doua degete departate pornind de la gaura occipitala până la C7 ;

-urmatoarea direcție este cu o mană contrapriza pe vertex iar cu cealalta pe partea opusa mâinii noastre cu doua degete apropiate pornind de la linia articulara nucală pe mușchii paravertebrali și trapezul superior, marginea superioara a omoplatului și spina omoplatului până la acromion.

Urmatoarea manevra este fricțiunea care se face astfel :

-cu o mană contrapriza pe vertex iar cu cealaltă cu poziția deget peste deget pornind pe aceleași părți cu mâna cu care lucram,de la apofiza mastoidă cu mișcări circulare,linia articulară nuaclă,gaura occipitaă ;

-a doua direcție se execută la fel și este pe aceeași linie conținuandu-se cu doua degete apropiate pe mușchii paravertebrali și trapezii superiori până la marginea superioara a omoplatului, departandu-se cele doua degete cu spina omoplatului între ele;

-a treia direcție este cu deget peste deget pornind de la apofiza mastoida pe santul posterior al mușchiului sternocleidomastoidian până la baza gâtului după care apropiem degetele și facem pe partea superioara a trapezului până la acromion.

Vibrațiile se execută tinând cu o mâna contrapriză pe vertex,iar cu cealaltă pe partea opusă Mâinii noastre.

Între fiecare manevră se execută neteziri de întrerupere iar masajul se incheie tot cu netezire.(www.herniededisc.com/Articole-hernie-de-disc/Masajul-in-hernia-de-disc/tratamentul-prin-masaj-al-herniei-de-disc)

3.7.Kinetoterapia

Gimnastica pentru coloana urmăreste corectarea distrofiilor exagerate în sens frontal(scolioza) sau sagital(cifoza si lordoza) precum și intarirea musculaturii paravertebrale.

Gimnastica medicală în discopatiile cervicale

În primul rand trebuie corectate tulburarile statice ale coloanei vertebrale cervicale,prin gimnastica posturală, adică prin adaptarea unor asemenea poziții corijate care să pună discul intervertebral în repaos (exerciții în dublă bărbie) care este exercițiul de reducere posturală cel mai frecvent folosit :în decubit dorsal se aluneca ceafa pe sol, coborând și retragând bărbia,cu tendința de a apleca ceafa la podea, totul asociat cu inspirație toracică înalta. Același exercițiu postural se face în poziția șezandă și în picioare. Bolnavului i se exeplica cum trebuie să i-a poziția corecta a capului, a gâtului, a coloanei dorsale și a umerilor,atat în decubit în poziția asezat cât și în ortostatism.

Nu trebuie să uităm că statica coloanei cervicale nu poate fi corectata izolat, ea depinzând și de starea curburilor cevicale adiacente. Se dau de asemenea bolnavului indicații asupra poziției antalgice corecte în repaos. În general,pe masura progresiei reeducarii prin gimnastica,se tinde a se scadea progresiv înalțimea pernei. În plus se interzice bolnavului efectuarea mișcărilor bruste, cu antrenare a coloanei cervicale (care solicită intens musculatura cevicală,comprimând discurile), pozițiile defectuoase ale coloanei cervicale menținute prea mult timp (și care de asemenea fovorizeaza compresiunile). Dacă, mai ales, din motive profesionale,aceste poziții nu pot fi evitate,este necesar ca la anumite intervale să se efectueze, pentru câteva minute, mișcări de extensie axială sau de repaos în poziție corijată.

De asemenea bolnavul va prefera fotoliile care au un spijin pentru cap ;dacă are și cervico-brahialgii va sprijini antebrațul pe spătarul fotoliului, pentru a usura solicitarea mușchilor suspensori ai umarului, prin greutatea membrelor.

Pentru a menține acesta poziție corijata a coloanei cervicale este necesar să aplicăm o gimnastică kinetică, pentru tonifierea mușchilor deficitari și a ligamentelor relaxate și desprinse. Este posibil să se acționeze efectiv pe anumite segmente ale coloanei vertebrale cervicale. Astfel fexia mai accentuată a capului și a gâtului în cifoză intinzând ligamentul posterior, blocheză coloana și muta axa execițiului la C6,C7 și D1. Din contra, extensia capului eliberează coloana și suie axa de mobilizare către primele vertebre cervicale.În raport cu deficitul muscular local constant,se vor aplica exerciții succesive pentru extensorii,flexorii și rotatorii gâtului și ai capului și pentru mușchii centurii scapulare.Extensorii vor fi reeducați prin exerciții de extensie liberă,apoi prin contrarezistentă(cu ajutorul aparatelor bazate pe scripete și contragreutăți),în timpul reeducării bărbia fiind mentinută retrasă,exercițiile facându-se mai întai în decubit ventral,apoi așezat.

Flexorii gâtului(mai puțin dezvoltați decât extensorii)sunt reeducați prin contracții libere, apoi contra unor rezistențe progresive,în poziții de decubit dorsal, astfel încat fexorii să lucreze și contragreutății capului.

Mișcările de înclinăre laterală vor fi executate în poziția asezat,apoi în decubit lateral.În continuare se fac exerciții de rotație a capului,exerciții pentru coloana dorsală.

Din stând pe scaun:

1. Flexia si extensia capului executataă lent cu inspirație-expirație, cu maximum de amplitudine

(capul se lasa în piept, apoi se lasa pe spate).

2. Răsucire ampla și lentă a capului cu inspirație-expirație (capul se întoarce spre dreapta apoi

spre stânga). La capătul mișcării se întinde cat se permite, fără a forta.

3. Mișcări lente de lateralitate a capului stânga-dreapta cu inspir-expir. Se apropie urechea de

fiecare umăr pe rând, cât se poate, spatele rămâne drept si umerii la fel, miscarea se face

numai din gât.

4. Rotații ample și lente cu capul în ambele sensuri, câte 2-3 rotări apoi schimbarea sensului.

Când capul urca se inspira, când capul coboara se expira. Schimbarea sensului se face când

capul e jos, iar revenirea la poziția verticală, la sfârșitul exercițiului, se face tot când capul e

jos.

5. Capul este lăsat să coboare la piept după care se așeaza mâinile în zona occipitală și se apasă

în jos.

6. Idem, din poziția de maxima întindere, capul se ridică usor la verticală, mâinile opun

rezistentă.

7. Se apleacă capul înspre un umăr iar apoi, cu mâna de aceeași parte, se trage capul mai

aproape de umăr. Se realizează de ambele părți.

8. Răsucire amplă și lentă a capului înspre dreapta și stânga. La capătul mișcării dinspre stânga

se pune podul palmei de la mâna stânga pe partea din dreapta a bărbiei și se mai trage capul înspre

dreapta cât permite (aceeași mișcare, cu opunere de rezistența). Se face la fel și de partea dreapta.

Din stând in picioare (ortostatism):

1. Rotiri Înainte-înapoi ale umerilor.

2. Stând depărtat: ridicărea și coborârea umerilor în ritm lent.

3. Stretchingul părții laterale superioare a trunchiului.

4. Stretchingul întregii părți laterale a trunchiului.

5. Rotiri ale cate unui braț.

6. Rotiri ale ambelor brațe.

7. Mâinile la nivelul pieptului, cu coatele îndoite – arcuiri ale brațelor înapoi, întai cu coatele

îndoite, apoi cu brațele întinse.

8. Se încruciseaza degetele și se întind mâinile Înainte, se cocoșeaza usor spatele, pentru a

întinde zona dintre omoplați.

9. Se incrucișează degetele, se prind mâinile prin spate și se întind mâinile înapoi, pieptul se

extinde.

10. Stând în picioare sau sezând, mâinile întinse Înainte, se duce o mâna prin lateral spre înapoi,

capul se întoarce împreună cu mâna și îi urmareste mișcarea; cealalta mâna rămâne întinsa Înainte.

Revenire și schimbarea mâinii. Mișcarea se face pe inspirație-expirație.

11. Exerciții cu bastonul.

Pe saltea, in patrupedie :

Din patrupedie se ridică braț-picior opus, gâtul rămâne drep, în continuarea spatelui.

2. Din patrupedie, brațul se ridică în lateral, privirea îl urmareste. Brațul să fie în continuarea

umărului.

Întinderea spatelui din poziția mahomedana.

( www.scribd.com/doc/61741513/Spondiloza-Cervicala-Exercitii-Si-Imagini)

3.8 Terapia ocupațională

Este o metodă de reeducare activă folosind diverse activități adaptate la tipul de deficiențe motorii ale individului cu scop recreativ și terapeutic, ajutând bolnavul să folosescă mai bine mușchii rămasi indemni și recuperând functia celor afectati de boala, contribuind astfel la readaptarea functională la gesturile vietii curente.

Prin această terapie se evita pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mișcări utile și contribuind astfel la readaptarea funcțională la efort.

Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaționale sunt:

-mobilizarea unor articulații și creșterea amplitudinii lor;

-dezvoltarea forței musculare;

-restabilirea echilibrului psihic.

In acele meserii care impun ridicarea de greutăți mari și menținerea prelungită a trunchiului flectat sau sub influența undelor vibratorii,se recomandă schimbarea meseriei și orientarea catre activități care solicită mai puțin coloana verterbrală(munca de birou),evitând astfel incapacitatea de muncă și pensionarea medicală.

Etapa finală de restabilire trebuie să redea bolnavului capacitatea de a executa gesturile uzuale și profesionale în poziție fiziologică corijată.

3.9 Tratamentul balneologic(ape minerale,nămoluri)

Tratamentul balnear vizează urmatoarele obiective:

-incetinirea procesului degenerativ ;

-îmbunătățirea circulației locale și generale ;

-ameliorarea sau mentinerea mobilități articulare și a forței musculare periarticulare.

Tipuri de ape:

-ape termale algominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu)

-ape sărate concentrate (Sovata, Amara, Techirghiol)

-ape sărate iodurate (Bazna)

-ape sulfuroase sărate (Calimanești, Govora)

-ape sulfuroase termale (Herculane)

Terapia cu nămol acționează prin cei trei factori cunoscuti: termic, fizic (mecanic) și chimic.

Statiunile indicate sunt:

-Techirghiol (și tot litoralul) care are nămol sapropelic;

-Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slanic Prahova (nămoluri de lacuri sarate);

-Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba);

-Govora (nămol silicos și iodat);

-Geoagiu (nămoluri feruginoase).

Cap. IV. STUDIUL INDIVIDUAL

1. Material și metodă de lucru

Pentru realizarea temei de licenta am alcatuit un lot de 10 pacienți care efectuau tratament fizioterapic în ambulatoriul de specialitate la CENTRUL DE TERAPIE OCUPAȚIONALA SI RECUPERARE PROVITAM DROBETA TURNU SEVERIN in perioada iunie-august 2015 pentru suferinte dureroase cervicale.

Evaluarea complexa a avut loc la începerea tratamentului recuperator și la sfârsitul terapiei fizical-kinetice pentru fiecare caz în parte.

Am urmarit efctele terapeutice determinate de programul de electroterapie, masaj, kinetoterapie pentru cei 10 pacienti

Criterii de includere în lotul de studiu:

·           pacienți cu durere cervico-brahiala;

·           pacienți cu istoric semnificativ pentru suferintă cervicală degenerativă de tip discal;

·           pacienți cu prescriptie medicală pentru aplicatia curentilor dejoasă si medie frecventă;

·           absenta medicatiei antiinflamatorii sau/si antialgică;

2. Prezentarea lotului de studiu

În lotul de studiu au fost inclusi 10 pacienți cu vârsta cuprinsa între 21 și 64 de ani. Dintre acestia 7 au fost bărbati și 3 au fost femei, 6 prezentau diagnostic de hernie de disc cervicală, 3 sufereau de spondiloză cervicală, 1 pacient avea spondilită ankilopoetică. În tabelul 1 este prezentată componenta lotului de studiu.

Tabel 1 lotul de studiu

Distribuția pacienților pe sexe este prezentată în figura 1.

Tabel 2 distribuția pacienților pe grupe de vârstă

Figura 2 distribuția pacienților pe grupe de vârstă

Tabel 3 distribuția patologiei

Figura 3 distribuția patologiei

Tabel 4. Distributia pacientiilor in functie de mediul de provenienta

Fig.4 Distributia în funcție de mediul de proveniențã

Repartitia pacientilor in functie de mediul de provenienta denota, în cazul cercetarii noastre, o incidenta mai mare în mediul urban si la bãrbați a herniei de disc cervicale.

Initial, am facut o evaluare completa (etiopatogenica, clinca, paraclinica si functionala) a pacientilor luati în studiu, cu ajutorul echipei de recuperare multidisciplinara.

In cadrul evaluarii clinice am apreciat starea fizica generala (pe aparate si sisteme, mai ales functia cardiovasculara – tensiunea arteriala, frecventa cardiaca, pulsul periferic, starea vaselor periferice, respiratorie, digestiva, neurologica).

3.Stabilirea parametrilor si metodelor de cercetare utilizate

Date fiind obiectivele cercetarii (rolul tratamentului de recuperare în activitatea de evaluare corecta si completa etiopatogenica, clinica si functionala a pacientului cu hernie de disc cervicala , reeducarea functionala a coloanei si a membrului superior la bolnavul cu hernie de disc în vederea ameliorarii clinico-functionale prin combaterea atrofiilor musculare si ameliorarea amplitudinii de miscare la nivelul trunchiului, precizarea tipului de frecvențã utilizatã în tratamentul fizioterapic din cadrul programului kinetic aplicat în conformitate cu statusul functional al pacientului, stabilirea duratei optime si ritmului sedintelor kinetice) am stabilit ca variabile de cercetat în cadrul studiului urmatorii parametrii:

Pentru parametrul durere am folosit scala vizual analoga (VAS) prin intermediul careia, fiecare pacient s-a autoevaluat din punct de vedere al intensitatii durerii cu o cifra de la 0 la 10 (0 = durere absenta, 10 = durere maxima).

 Pentru aprecierea efectului antalgic al terapiei am folosit Scala vizual analoaga a rezultatului terapeutic VAS.

·        Scala vizual analoaga a durerii VAS

Este in mod uzual o linie de 10 cm pe care pacientul noteaza de la 0 la 10 gradul si intensitatea durerii.

VAS pentru severitatea durerii

·        Scala vizual analoaga a rezultatului terapeutic VAS

VAS pentru efectul tratamentului

·        

3. Rezultate și discuția rezultatelor

În tabelul 4 este prezentat sinoptic lotul studiat și valorile pe care pacienții le-au dat evoluției durerii pe scala analoga vizuala (vas) în 4 momente ale tratamentului ambulator: la începutul tratamentului (vas1), după patru zile de tratament (vas4), după 8 zile de tratament (vas8) și la sfârsitul tratamentului în ambulatoriul de specialitate (vas10). Astfel, media scorului vas la internare a fost 7,1 cu limite între 10 (durere insuportabilă) și 3, iar la externare media a fost 1,6 cu limite între 0 (absenta durerii) și 3.

Tabel 4 evoluția scorului vas pe durata tratamentului

 Analiza evoluției scorului vas am realizat-o în funcție de vârsta pacienților, de sex, tipul patologiei și tipul aplicației terapeutice.

Tabel 5 evoluția scorului vas pe grupe de vârsta

Din analiza datelor se observa că cea mai mare valoare a mediei scorului vas la începerea tratamentului se înregistreaza la grupa de vârsta 31- 40 de ani (8,00) și cel ai mic la pacienții peste 60 de ani (3,00).

Cea mai buna evoluție au avut-o pacienții din grupa de vârsta 30 – 60 ani la care pe durata curei am înregistrat scăderea scorului de la 8,00 la 1,00 ceea ce procentual reprezintă o scădere cu peste 80% a intensității durerii.

Cea mai buna evoluție au avut-o pacienții din grupa de vârsta 51 – 60 ani la care pe durata curei am înregistrat scăderea scorului de la 8,33 la 1, respectiv o variație cu 7,33, ceea ce procentual reprezintă o scădere cu 87,99% a intensității durerii.

 În funcție de frecvențele folosite in electroterapia antalgică se constată variatiile sintetizate în tabelul 6.

Tabel 6 variatia scorului vas în funcție de frecvența fixă

Analiza scăderii intensității durerii în funcție de frecvența fixă prescrisă evidentiază calitatea analgetică mai crescută a frecventelor mai mari. Astfel, pentru frecvența de 35 Hz scorul vas a înregistrat o scădere cu 71,87%, pentru frecvența fixă de 50 Hz scăderea a fost de 76.96%, iar pentru frecvența de 80 Hz scăderea a fost de 79.95%.

Privitor la distributia scorului vas în funcție de frecvența fixă se constată că alegerea frecvenței este corelată cu valoarea scorului vas la începutul tratamentului, respectiv celei mai mari valori a mediei scorului vas (8,00) îi este asociata frecvența cea mai analgetică: 80 Hz, iar frecvenței de 35 de Hz care are acțiune vasculoactiva în principal și doar secundar analgetica prin stimularea circulației îi este asociată o medie a scorului vas de 6,4.

În funcție de exercițiile de kinetoterapie se constată urmatoarele variații sintetizate în tabelul 7.

Tabel 7. Variația ameliorării durerii în funcție de exercițiile de kinetoterapie

Analiza scăderii intensității durerii în funcție de exercițiile de kinetoterapie evidentiaza calitatea analgetică mai crescută la pacienții tineri. Astfel, pentru pacienții între 30-50de ani scorul vas a înregistrat o scădere chiar ameliorare a durerii la sfârșitul tratamentului kinetoterapeutic.

 CONCLUZII

Pe durata desfașurării studiului nici un pacient nu a prezentat agravarea simptomatologiei, reacții adverse neplacute la aplicatia terapeutica deci nu a fost exclus din lotul studiat. Am cules datele, le-am sintetizat și analizat în funcție de:

·           vârsta pacienților,

·           sexul pacienților,

·           tipul patologiei;

·           modul de lucru cu frecventele de interferenta;

·           tipul interferentei;

. programul kinetoterapeutic

                Și astfel, am putut să conturez urmatoarele concluzii :

Cea mai buna evoluție au avut-o pacienții din grupa de vârsta 30 – 60 ani la care pe durata curei am înregistrat scăderea cu peste 80% a intensității durerii.

La pacienții cu durere cervicală de cauza discală scăderea durerii a fost cu 80%, la cei cu dureri de cauza spondilozică a fost de 69%, iar la pacienții cu sponidilită de 93%.

Analiza scăderii intensitatii durerii în funcție de frecvența fixa, prescris este în concordanta cu datele din literatura de specialitate: frecventele de 80 Hz, respectiv spectru 80 – 100 Hz sunt cele mai analgetice: pentru frecvența fixa de 80 Hz scăderea a fost de 79.95%, pentru frecvența fixa de 50 Hz scăderea a fost de 76.96%, iar pentru frecvența fixa de 35 Hz scorul vas a înregistrat o scădere cu 71,87%, Aceeași situație se înregistraza și pentru modul de lucru spectru: frecventele mai mari sunt mai analgetice.

La pacienții tineri folosirea programelor de kinetoterapie a avut cel mai bun rezultat in ameliorarea cervicalgiilor , și cu siguranta acest grup de vârsta va continua exercițiile și la domiciliu.

Deci, în ambulatoriul de specialitate poate fi tratata cu succes patologia cronica degenerativa a coloanei vertebrale cervicale , durerea putând fi ameliorată considerabil în absenta medicatiei antialgice.

Aplicatia terapeutică judicios recomandată și corect efectuată este o optiune terapeutică valoroasă pentru aceia dintre pacienți pentru care terapia medicamentoasa prezintă contraindicații.

Anexe și poze

Fig. 1 regiunea cervicala ( Sala bucuresti.ro)

Fig. 2 Inervația regiunii cervicale (sfatulmedicului.ro)

Fig. 3. Hernia de disc cervicala (romedic.ro)

Fig.4.Mușchii capului (mihaela radasin.info.ro)

FF

Fig.5 musculatura și inervația capului (atlas Netter)

www.romedic.ro

Fig.6 Radiografie hernie de disc cervicală

cristiankinetoterapy.bogsplot.com

Fig.7 Imagine RMN hernie de disc cervicală

Fig.8 disc herniat (www.fiziokinetoterapie.ro)

Fig.9 guler cervical (www.inamedicalsport.ro)

Fig.10 Intervenția chirurgicala in Hd cervicala (www.kineticbrasov.ro)

Bibliografie

1. www.romedic.ro/hernia-de-disc-cervicala

2. Nemes I.D.A. si colab, Metode de explorare si evaluare in kinetoterapie, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2001;

3.    www.prostemcell.org/notiunideanatomiecoloanavertebrala

4. Nemes I.D.A., Dragoi M., Totorean A., Ghita A., Electroterapie – lucrari practice, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2003

5.     C.C. Mutu Hernia de disc cervical-particularități clinice , AMT, volII nr.3, 2014

6. Sbenghe Tudor, Kinetologie profilactica si de recuperare, Editura Medicala, Bucuresti, 1987;

7.     I. Kiss, Fiziokinetoterapia si recuperarea medicalã, ed. Medicala 2007

8. Sbenghe Tudor, Kinesologie stiinta miscarii, Editura Medicala, Bucuresti, 2002;

9.    www.mymed.ro/antiinflamatoarele-nesteroidiene

10. Poenaru Dan V. si colab., Traumatologie si recuperare functionala la sportivi, Editura Facla, Timisoara, 1985;

11.    www.romedic.ro/hernia-de-disc-cervicala

12.    D. Nemeș și colaboratorii Curs de recuperare , medicina fizicã și balneologie, Timișoara 2006

 13.   www.kinetoterapie.net/impachetari-cu-parafina

14.    A. Rădulescu Electroterapie ed. medicalã 2005

15.  www.herniededisc.com/Articole-hernie-de-disc/Masajul-in-hernia-de-disc/tratamentul-prin-masaj-al-herniei-de-disc

16.  Kiss I. Fiziokinetoterapia si recupararea medicala. Bucuresti: Ed. Medicala, 2002

17.   Banciu Mioara, Curs de  balneofizioterapie, reumatologie si recuperare, vol. I, Litografie UMF Timisoara, 1997;

18.   Nemes Ion Dan Aurelian, Masaj si tehnici complementare, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2001;

19.   Brukner P., Khan K., Clinical sports medicine, second edition, 2000;

20.   Bodoluk N. The anatomy of the lumbar back intervertebral disc syndrome // Med. J. Austral 1976

21.  http://discopatie-lumbago.ro/

22.   Borenstein DG. – Epidemiology, etiology, diagnostic evaluation, and treatment of low back pain. Curr Opin Rheumatol 1997

23.  Serbescu, Carmen – Kinetoprofilaxie primara. Biologia conditiei fizice, Ed. Universitatii din Oradea, 2000

24.  Plas, F.; Hagron, E., 2001, Kinetoterapia activa, Bucuresti, Ed. Medicala

25.  Adriana Sarah NICA: Compendiu de medicina fizica si recuperare  Ed. Universitara Carol Davila, 1998

26.  Carolyn KISNER&Lynn Allen COLBY: Terapeutic exercise   F.A Devis Company, 1990

27.  Dr Gh. Moraru, Vasile PANCOTAN: Recuperarea kinetica in reumatologie
  Ed. Imprimeriei de Vest, 1999

28.  Dumitru Dumitru : Ghid de reeducare functionala Editura Sport-Turism, Bucuresti,1981

29.  Liviu Sebastian Bratucu: Anatomie functionala si biomecanica, 1994

30.  Ion Stroescu si colab : Recuperarea functionala in practica reumatologica Editura Medicala, Bucuresti, 1979

31.  Clement Baciu : Aparatul locomotor (anatomie functionala, biomecanica,   semiologie clinica, diagnostic functional)   Editura Medicala , Bucuresti, 1981

32.  Kate SHEEHY : La physioterapie pour tous Editions Solar, Paris, 1999

33.  Darlene HERTLING, Randolph M KESSLER: Management of common musculoskeletal disorders. Physical therapy.  Priciples and methods 1990, J.B. Lippincott Company

34.  Krusen Kottke ELLWOOD: Hahdbook of phisical medicine and rehabilitation  W.B. Saunders Companny, 1966

35.  Horatiu D. Bolosiu – Spondilita Anchilozanta   Editura Dacia 1989

36.  Roxana Popescu, Luminita Marinescu, Bazele fizice si anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulara. Editura AGORA,Craiova, 1999

37.  http://www.medicina-preventiva.ro/Arhiva/discopatie_lombara.htm

38.  Natarajan R.N., KE J.H., Andersson G.B. – A model to study the disc degeneration process. Spine, 1994