Modalitati de Stimulare Si Dezvoltare a Creativitatii la Prescolari In Cadrul Activitatilor de Educare a Limbajului

Cap. 1. CREATIVITATEA, DIMENSIUNE ESENȚIALĂ A PERSONALITĂȚII

1.1. Conceptul de creativitate

1.2. Definiții și caracteristici ale creativității

1.3. Factori stimulativi sau inhibitori ai creativității

Cap. 2. EDUCAREA CREATIVITĂȚII ÎN PROCESUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRESCOLAR

2.1. Definiția învățării creative

2.2 Creativitatea în invatamantul prescolar

2.3. Compatibilitatea activității de învățare din gradinita cu procesul creativ

Cap. 3. STUDIUL EXPERIMENTAL PRIVIND MODALITATILE DE STIMULARE SI DEZVOLTARE A CREATIVITATII LA PRESCOLARI

3.1. Program educational, prezentare generala

3.2.1. Metode si instrumente de investigatie

3.2.2. Metode și tehnici de stimulare a creativității prescolarului

3.2.3. Metode bazate pe creativitate individuala

3.3. Etapele implementarii programului educational

3.4. Prelucrarea si interpretarea datelor

CONCLUZII SI RECOMANDARI

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

Abric, J. C., 2002, Psihologia comunicării, Polirom, Iași

Bocoș, Mușata, Instruirea interactivă: repere pentru reflecție și acțiune, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2002

Bouillerce, Brigitte, Cum să ne dezvoltăm creativitatea, Polirom, Iași, 2002

Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga M, Metode interactive de grup, Ed Arves, 2002

Cerghit I., I. T. Radu, Popescu E., Vlăsceanu L., 1995, Didactica, Manual pentru

școli normale, E.D.P., R.A. București

Cosmovici, A., Iacob, Luminița, 2005 – Psihologie școlară, Polirom, Iași

Cosmovici, A. (coord.),1998, Psihologie școlară, Polirom, Iasi

Cosmovici A., 1984, „Rolul activităților didactice pe grupe în dezvoltarea tendințelor

de cooperare”, în: Revista de pedagogie, 10

Crețu, Carmen, 2005, Psihopedagogia creativității și talentului – cursurile anului IV,

Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași

Crețu, Daniela, 2003, Dezvoltarea motivației învățării, Editura Psihomedia, Sibiu

Cucoș C., 1996, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași

Dolean, Dorin, Dacian & Ioan, Idei pentru activitatea la clasă, ProVita, Cluj-Napoca, 2002

De Visscher, P., Neculau, A., (coord.), 2001, Dinamica grupurilor, Polirom, Iași

* * * 1997, Dicționar de pedagogie, EDP, București

Dulamă, Maria, Eliza, Modele, strategii și tehnici activizante, Clusium, Cluj-Napoca, 2002

Gardin, Maria, Berechet, Daniela, Comunicare, clasa aIV-a, Paralela 45, București, 2001

Golu P., Zlate M., Verza E., 1994, Psihologia copilului, manual pentru școli normale,

E.D.P., R.A. București,

Jinga, I., Negreț, I., 1994, Învățarea eficientă, Editura Editis, București

Joița, Elena, 1994, Didactica aplicată, Editura „Gheorghe Alexandru”, Craiova

Joița, Elena, 2002, Educația cognitivă, Editura Polirom, Iași

Iacob, Mihaela-Luminița, 1994, Comunicarea didactica, Ed. Spiru Haret, Iași

Nicola I., Pedagogie, E.D.P., București, 1993

Nicola, Gr.(coord.), Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, E.D.P., București, 1981

Onea, N., 1991, Colaborare și creație

Pânișoară, I. – O., 2003, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iași

Pânisoară, I- O, 2003, Metode de interacțiune educațională, Editura Polirom, Iași

Piaget, J., 1965, „Psihologia inteligenței”, Editura Științifică și Enciclopedică, București

– referat Revista Învățământul primar, nr. 2-3/2003

Pintilie, Mariana, 2003, Metode moderne de învățare–evaluare, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca

Popescu-Neveanu, P., Zlate M., Crețu T., 1995, Psihologie, Manual pentru școli

normale, E.D.P., R.A. București

Radu, I., 1978, Învățământul diferențiat. Concepții și strategii, EDP, București

Rocco, Mihaela, 2001, Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași

Rocco, Mihaela, Creativitate individuală și de grup (studii experimentale), Ed. Academiei, București, 1979

Roșca, Al., 1981, Creativitate generală și specifică, Editura Academiei, București

Sălăvăstru, Dorina, 1999, Didactica Psihologiei, Polirom, Iași

Stoica-Constantin, Ana, 2004, Creativitatea pentru studenți și profesori, Editura

Institutului European, Iași

Sternberg, Robert J., 2005, Manual de creativitate, Polirom, Iași

Șchiopu, Ursula, Verza, E., Psihologia vârstelor(ciclurile vieții), E.D.P., București, 1981

Șerdean, I., Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar, Ed. Corint, București, 2003

Șoitu, L., Lupușoru, Daniela, 1996, Comunicare și educație, Editura Spiru Haret, Iași

Țârcovnicu, V., 1981, Învățământ frontal, învățământ individual, învățământ pe

grupe, EDP, București

Cap.1. Creativitatea, dimensiune esențială a personalității

„Creativitatea este o floare atat de delicata, incat elogiul o face sa infloreasca, in timp ce descurajarea o inabusa adesea chiar inainte ca ea sa se poata transforma in floare.”

(T. Carlyle)

Conceptul de creativitate

Termenul de creativitate a fost larg asimilat în limbile de circulație internațională abia în a doua jumătate a secolului nostru, deși el mai fusese utilizat, sporadic, și în trecut. Până în 1937 când G. W. Ordon Allport adaugă la cuvântul englezesc „creative” desinența „ity”, lărgind astfel semnificația cuvântului nou lansat, în loc de creativitate și creativ erau utilizați termeni ca: dotație, aptitudine, talent, genialitate, imaginație creatoare și chiar inteligență. Nici astăzi creativitatea nu s-a debarasat de sinonime. Inteligență fluidă (R. B. Cattell), gândire direcționată creatoare (Ernest Hilgard), gândire divergentă (J. P. Guilford), rezolvare specifică de probleme (A. Newell, H. A. Simon), imaginație creatoare (T. Ribot, J. Piaget), imaginație constructivă (A. Osborn), gândire aventuroasă (F. Bartlett).

Aparent, creativitatea este un concept larg cunoscut. În accepțiunea comună, creativitatea este asociată cu originalitatea, inventivitatea, producerea noului, cu libertatea interioară, curajul, excepționalitatea.

Consultând rezultate ale cercetării creatologice (creatologia – știința creativității), se poate constata că, deși este studiată științific de peste o jumătate de secol, deși se derulează în lumea întreagă mii de programe de dezvoltare și de stimulare a creativității, aceasta reprezintă încă unul din conceptele insuficient definite.

Etimologic, termenul de „creativitate” își are originea în limba latină: „creare” – „a zămisli”, „a făuri”, „a naște”.

Noțiunea de creativitate este introdusă în vocabularul psihologic pentru a desemna o formațiune de personalitate – „în urma înțelegerii faptului că substratul psihic al creației este ireductibil la aptitudini și presupune o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate” (Popescu-Neveanu, 1978, p. 152). Termenul a pătruns în dicționarul de specialitate după 1950.

Există o mare diversitate de orientări teoretice și de metode de evaluare a proceselor și produselor creației. Astfel, concepția psihanalitică a creativității își are originea în teoria lui Sigismund Freud al cărui concept central îl reprezintă sublimarea. Interpretarea psihanalitică este una dintre primele abordări teoretice majore ale creativității și are meritul de a fi scos în evidență rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor originale conducând la ideea că procesul creativ rezidă într-o alternare a stărilor conștiente, de maximă concentrare, cu cele inconștiente sau preconștiente, de relaxare.

Adepții teoriilor asociaționiste – J. Malzman (1960) și S. A. Mednick (1962) consideră creativitatea un proces de asociere a unor elemente date, dirijat de anumite exigențe și finalități în urma cărora apar combinații noi și utile.

Gestaltismul s-a ocupat parțial și tangențial de problematica creativității, reacționând la teoria asociaționistă și considerând că demersul creativ nu se desfășoară cu totul întâmplător acesta putând fi explicat prin considerarea globală a fenomenului și prin dezvăluirea structurii sale interne.

Behavioriștii (C. F. Osgood, 1952, Rossman, 1931, 1961, Parmes 1962) explică procesul creativității prin schema clasică a condiționării instrumentale, S – R (stimul – răspuns).

Dacă din punct de vedere psihanalitic, uneori creativitatea este o formă patologică, teoria existențialistă a demonstrat, în schimb, importanța sănătății mintale în creativitate. Creativitatea este produsul unei sănătăți emoționale maxime.

Afectivitatea desemneaza un nivel al existentei care se defineste prin antiteza cu conceptualizarea, cu ratiunea unde totul este trait de individ si nu cunoscut in mod constient.Emisfera stanga este legata de limbaj si gandirea rationala iar emisfera dreapta raspunde de imaginatie, orientare in spatiu, gandire simbolica si intuitie, fiind subiectiva.

Emotiile sunt evaluari pe care le facem asupra lumii, a unui eveniment, situatii, totul fiind influentat de factori de cultura, personalitate. Prin emotii judecam lumea ca fiind buna sau rea, placuta sau neplacuta, asadar prin propriul sistem de valori. Emotiile asigura luarea de decizii, stabilirea unor limite, comunicarea, supravietuirea, unitatea tuturor membrilor speciei umane.

Wayne Leon Payne considera ca inteligenta emotionala este o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.

Inteligenta emotionala inseamna si abilitatea de a intelege emotiile astfel incat ele sa poata contribui la dezvoltarea intelectuala si emotionala.

Trebuie sa ne acceptam si sa ne constientizam emotiile, altfel spus sa ne asumam propriile trairi afective.

H. Gardner, 1993, abordează creativitatea dintr-o perspectivă holistă care să permită surprinderea fenomenului în toată complexitatea sa. Stabilind patru niveluri de analiză a fenomenului complex al creației, Gardner a pus bazele unui cadru teoretic mai amplu și mai adecvat pentru analiza creativității adăugând, totodată, un element foarte important pentru natura creativității: existența unei tensiuni de atragere între multitudinea de factori care generează lucrurile noi și originale.

T.Lubart și R. Sternberg, 1991, 1998, sunt autorii unei teorii recente asupra
creativității (investement theory) conform căreia persoanele creative "cumpără ieftin și vând scump" idei. Acest lucru presupune sesizarea unor idei noi, iar prelucrarea lor într-o formă pertinentă și convingătoare și lansarea pe piața ideilor creative se poate realiza doar în momentul în care mediile interesate sunt pregătite să le asimileze și să le valorizeze în cel mai înalt grad. Individul creator, devenit aici "strateg al unui act special de vânzare – cumpărare" trebuie să posede o serie de resurse cognitive (inteligență, informare, stiluri particulare de gândire) și conotive ( personalitate, motivație) care să se intersecteze cu condițiile de mediu.

Chiar dacă nu ignorăm rolul teoriilor tradiționale, este cert că cele elaborate după anii 1980 au reliefat într-o măsură mai mare complexitatea fenomenului creației. Mai mult, în ultimii ani, tărâmul creativității se bucură de o cercetare interdisciplinară. Astfel, în sprijinul psihologilor au venit pedagogi, neurofiziologi, sociologi, biologi, practicieni, geneticieni, economiști specializați în tehnici de marketing, inventatori, etc.

În orice caz, "teoriile de confluență referitoare la creativitate oferă posibilitatea explicării diverselor aspecte sub care acestea se prezintă"(Rocco, M., 2001).

Fenomenul creativității, implicit conceptul, sunt încă subiecte de controversă. Cu aproape două decenii în urmă, J. Kathena făcea o sinteză a datelor privind conceptul de creativitate, în termenii rămași încă valabili: “Creativitatea este un fenomen ambiguu, cu o descriere incompletă și o măsurare nesigură. Datorită largii sale utilizări, termenul a fost asociat cu comortamentul creativ și cu procesele mintale care se distribuie pe un continuu cognitiv-emoțional, complicat de diferitele opinii asupra surselor sale energetice. Clasificările teoretice se referă la creativitate ca la un fenomen: cognitiv, rațional și semantic; personal și ambietal relativ la practicile din copilărie; ca la un înalt nivel al sănătății mintale; ca freudist; ca definitoriu; ca behaviorist; ca dispoziținal” (Kathena, 1987, p.322).

Studiile actuale dovedesc schimbări esențiale în domeniul creativității : transferarea intereselor de cercetare de la creația artistică spre creația de tip științific și renunțarea la concepția potrivit căreia creativitatea este un fenomen de excepție, apanajul oamenilor de geniu.

1.2. Definiții și caracteristici ale creativității

Creativitatea este definită prin diferite sintagme : gândire creatoare, gândire divergentă, inteligență fluidă, imaginație creatoare, imaginație constructivă, rezolvare de probleme, etc. Ea este definită în numeroase moduri, în general, a fi creativ însemnând a crea ceva nou, original și adecvat realității.

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, a crea înseamnă : a face ceva ce nu exista înainte, a întemeia, a produce, a inventa, a născoci, a concepe, a compune, a da viață, a interpreta cu pricepere și originalitate.

Adultul nu poate atinge forme superioare ale creativitatii daca pe treptele evolutiei sale nu s-a dezvoltat un potential creativ, nu a fost incurajat sa aiba manifestari independente si originale in raspunsuri si solutii la situatiile problematice ivite in copilarie si tinerete.

Al. Roșca considera că datorită complexității fenomenului creației este puțin probabil să se ajungă la o definiție unanim recunoscută, accentul putând fi pus pe dimensiuni diferite. După unii autori, creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou și de valoare, iar după alții, ea constituie un proces prin care se realizează un produs (Al. Roșca, 1981, p. 198).

Creativitatea reprezintă una dintre cele mai complexe activități ale gândirii, forma ei extremă care duce la un nivel nou de sinteză, superior celui presupus de rezolvarea problemelor și se bazează pe utilizarea unor relații vag înrudite cu ideile din structura cognitivă, în vederea obținerii unor produse noi.

Creația, ca activitate a gândirii, generează și ea, la fel ca și rezolvarea problemelor, un anumit tip de conduită, și anume conduită creativă care poate fi interpretată ca referindu-se doar la produsele noi în raport cu experiența anterioară a individului sau referindu-se doar la produsele noi atât în raport cu experiența anterioară a individului, cât și în raport cu experiența omenirii, a societății.

Creativitatea se exprimă în activități și poate fi intuită, depistată încă de la vârste fragede. Crearea mediului stimulativ, folosirea unor metode specifice de educare depind de sistemul educativ. Acesta trebuie să modeleze potențialul creator, să ofere posibilități de manifestare a lui pentru că forțele creatoare se pot epuiza, inhiba într-un mediu indiferent sau ostil.

Vazuta prin prisma prescolaritatii, creativitatea capata sensul de potential creativ, de suma de insusiri sau factori psihici ai unei viitoare performante. Educatoarea trebuie sa depisteze posibilitatile creative ale copiilor si sa le creeze conditii propice de dezvoltare.

Cel mai cunoscut model explicativ privind procesul creator l-a oferit Graham Wallas (1926). Acesta evidenția patru etape ale procesului creator :

Prepararea este o etapă complexă de sesizare a problemei, de formulare a unor ipoteze, de preexperimentare.

Incubația este o perioadă de detașare de febra căutărilor, de așezare a ideilor.

Iluminarea este momentul dorit și așteptat de creator, o stare de conștiență trăită cu intensitate.

Elaborarea produsului și validarea sau verificarea lui este etapa obiectivării ideii într-un fapt, o soluție, o creație.

Creativ este acela ce se caracterizează prin originalitate și expresivitate, este deschizător de drumuri, inventiv, inovativ. Dă-i copilului un simplu băț și el va crea din acesta un întreg univers, va vedea în el un cal înaripat cu care va putea străbate și să cucerească lumea. De ce copilul se bucură de lucrurile mărunte? Pentru că pentru el acestea sunt adevărate valori, el are puterea nebănuită de a le transforma într-un univers în care doar imaginația lui poate pătrunde. Unui adult îi va fi greu să pătrundă în acest univers iar uneori îi este greu să-l și înțeleagă.

Fiinta umana are in dotarea ei naturala predispozitia creativitatii care prin educatie si cultura poate deveni capacitate efectiva de creatie si trasatura definitorie a personalitatii.

După părerea unor psihologi a fi creativ înseamnă a vedea același lucru ca toată lumea, dar a te gândi la ceva diferit. Margaret A. Boden (1992) a inventariat definițiile creației consemnate în diferitele dicționare, concluzionând ca în general creativitatea constă în

,, realizarea de combinații noi , originale , de idei vechi “. Combinațiile noi trebuie să aibă o anumită valoare .

Creativitatea este un concept destul de vag si oarecum imprecis . Michel si Bernardette Fustier (1988) arăta că în mintea omului obișnuit creativitatea este legată de expresii și creații artistice, de invenții tehnologice sau descoperiri științifice , de comunicare interumană, de educație, de comportamentele personale și de mișcările sociale. Ea semnifică : adaptare, imaginație, construcție, originalitate, evoluție, libertate interioară, talent literar , distanțare față de lucrurile deja existente. H. Jaoui, definind creativitatea ca atitudinea de a realiza ansambluri originale și eficiente plecând de la elemente preexistente, considera că oricine poate fi creativ ( H. Jaoui , 1990 , p. 70 ) .

O definiție largă a conceptului de creativitate, cu aplicații directe în procesul de învățământ, vine din partea unui pedagog și scriitor italian, a cărui viață și operă au fost pentru apărarea drepturilor copilăriei și pentru respectarea acesteia de către școală și de către oamenii ei . ,,Creativitate e sinonim cu gândire divergentă, capabilă adică să rupă schemele experienței . E < creativă > o minte totdeauna în lucru, totdeauna pornită să întrebe, să descopere probleme unde alții găsesc răspunsuri satisfăcătoare, nestingherită în situațiile fluide în care alții presimt numai pericole, capabilă de judecăți autonome și independente, care respinge ceea ce este codificat, care manipulează din nou obiecte și concepte fără să se lase inhibată de conformisme . Toate aceste calități se manifestă în procesul creativ “ ( Rodari , p. 184 ) .

Alți autori văd în creativitate capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora soluții inedite și originale ( E. Limbos , 1988 ) .

Anca Munteanu prezintă peste 35 de definiții ale creativității, elaborate de autori din diferite țări ( A. Munteanu , 1994 , p. 309-314 ) .

Spre deosebire de evoluția cercetării în străinătate, interesul comunității științifice din țara noastră a avut un grafic oarecum diferit. Primii autori care au abordat creativitatea în termeni științifici au fost C. Rădulescu Motru (creația explicată prin teoria personalismului energetic și a orientării vocaționale), M. Ralea (reliefa importanța creativității pentru procesul creativ), T. Vianu, L. Blaga, E. Gruber, Fl. Ștefanescu-Goangă, Șt. Zizulescu.

În mediul universitar, creativitatea a fost studiată la nivelul standardelor internaționale ale curriculum – ului universitar, în special sub coordonarea profesorilor V. Pavelcu la Iași, A. Roșca la Cluj și P. Popescu-Neveanu, la București (acesta din urmă consideră că personalitatea creatoare se caracterizează prin interacțiunea optimă a aptitudinilor și atitudinilor).

"Contribuțiile psihologilor români sunt numeroase și însemnate atât din punct de vedere teoretico-metodologic, cât și practic-aplicativ. Studiile asupra creativității au fost orientate spre investigarea procesului creativ, persoanelor creative, etapelor creației, structurii individuale și de grup a creativității, mijloacelor de identificare, evaluare și educare a creativității" (Roco, M., 2001, p. 162).

Ca formațiune psihică deosebit de complexă, creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de sensuri : productivitate, utilitate, eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate , originalitate :

productivitatea – se referă la numărul mare de idei, soluții ce se pot desprinde pe marginea unei teme, a unei soluții;

utilitatea – se are în vedere în special rezultatul acțiunii ( ceea ce a fost creat trebuie să-și dovedească utilitatea, să contribuie la bunul mers al activității );

eficiența – se referă la randamentul acțiunii, se pot obține performanțe prin folosirea finalităților acțiunii creatoare;

valoarea – produsul finit al actului creator trebuie să prezinte însemnătate ( atât teoretic, cât și practic ) ;

ingeniozitatea – presupune talent dar și eficacitate în alegerea metodelor de rezolvare;

noutatea – are în vedere soluția nou creată, modul în care s-a găsit, modul în care s-a găsit o posibilitate de rezolvare;

originalitatea – poate fi apreciată raritatea ideilor, soluțiilor sau produselor.

Psihologii au formulat o serie de criterii pentru a delimita activitatea creatoare de cea reproductivă. I. A. Taylor ( 1959 ) considera că :

performanța creatoare trebuie să prezinte o anumită însemnătate economică , culturală, tehnică, etc, valoare care să fie recunoscută social ;

rezultatele trebuie să fie formulate coerent și inteligibil .

S. Gollan (1963 ) stabilește patru tipuri de criterii în aprecierea creativității :

performanța creatoare care se caracterizează prin eficiență, utilitate, noutate și originalitate ;

procesul creativ, ale cărui trăsături specifice sunt : spontaneitatea, asociativitatea , flexibilitatea, capacitatea combinatorică ;

însușirile persoanei creative care privesc în primul rând motivele și atitudinile creative ;

potențialul creativ, situație în care sunt evaluate fluiditatea, flexibilitatea , originalitatea și capacitatea de elaborare prin intermediul unor teste specifice .

Conceptul de creativitate este foarte apropiat lingvistic și semantic de conceptul de creație , astfel că adesea se operează, în mod nejustificat, cu substituiri între cele două noțiuni . Diferența rezidă în conținutul celor doi termeni, creativitatea constând în producerea de idei, noi și originale, pe când creația vizează finalizarea ideii și transpunerea ei în opera artistică, științifică, tehnică ,etc . Creația succede procesului creativ .

Accentul pus in institutiile de invatamant pe reproducerea mecanica, neaprecierea originalitatii, sanctionarea curajului de a pune intrebari incomode, duc la cultivarea comportamentelor conformiste.

Creativitatea înseamnă îndrăzneală : tot ceea ce e nou , e incert și neconformist . Pentru a se avânta în necunoscut, individul trebuie să dispună de acea libertate interioară, de acel sentiment de siguranță, provenit din lumea înconjurătoare .

Înainte de a face primele demersuri de educație a creativității elevilor, este necesară o definiție operațională a creativității la vârsta școlarității: creativitatea este un proces prin care se focalizează întreaga personalitate a elevului, implicând calități ale proceselor de cunoaștere, afective, voliționale, de personalitate și având drept rezultat o idee sau un produs nou, original și valoros.

Copiii creativi pun intrebari delicate, ofera solutii noi de rezolvare a problemelor, sunt de o curiozitate uneori deranjanta si sunt nonconformisti, neancorati in stereotipii.

Copilul creativ înțelege lecțiile, prelucrează materialul și se poate detașa de informație, expunând-o într-o manieră personală, vine cu explicații proprii asupra fenomenelor, vine cu idei „nelalocul lor”, găsește soluții neobișnuite (este original), plin de sine, vrea să știe tot ce se petrece (este curios), povestește istorii mai mult sau mai puțin adevărate (este imaginativ, fantezist), găsește utilizări neobișnuite ale obiectelor, este veșnic preocupat de ceva (este activ), îi place să organizeze jocuri în timpul recreației (are inițiativă și este dominator). În activitățile extrașcolare, copilul creativ este perseverent și tenace până la încăpățânare, cu spirit de observație, manifestă nemulțumire creatoare tot timpul, propune mereu ceva spre îmbunătățire, este curios, cu tendința de informare, are interese multiple, are tendința de a-i domina pe ceilalți, are un fond emoțional bogat, este sensibil, trăiește intens, are încredere în sine, se autoapreciază destul de corect, nu-l deranjează situațiile neclare – tolerează ambiguitatea și o valorifică, nu se mulțumește cu prima formă a produsului activității sale, îl îmbunătățește și cizelează, preferă tovarăși de joacă de alte vârste, mai mari sau mai mici.

1.3. Factori stimulativi sau inhibitori ai creativității

Creativitatea este rezultatul unui ansamblu complex de factori de personalitate, prezenți la toată lumea, dar în măsuri diferite, iar potențialul, creativitatea latentă este inerentă ființei umane normale. În limbajul psihopedagogic se folosesc noțiunile de: necreativ – creativitate de nivel scăzut, creativitate normală – nivel mediu, prezent la majoritatea populației și creativ – nivel înalt al creativității.

Putem spune că la copilul cu aptitudini slabe sau normale, creativitatea se prezintă sub formă de potențial creativ, iar responsabilitatea cadrului didactic constă în dezinhibarea creativității expresive a copilului și cultivarea factorilor de personalitate care constituie acest potențial.

Alexandru Roșca ( 1972 ) propune o modalitate de grupare a acestora într-o categorie de factori subiectivi (ce privesc personalitatea subiectului creator) și o categorie de factori obiectivi în care autorul include condițiile social-educative. Factorii subiectivi au fost împărțiți de asemenea în trei grupe: factori intelectuali, aptitudini special și factori non-intelectuali ( factori motivaționali și de personalitate ) .

Pentru înțelegerea cât mai adecvată a procesului creației, J. P. Guilford a elaborat un model al structurii intelectului, în care face distincția între gândirea convergentă (gândirea algoritmică în care se pornește de la informația dată pentru a da un răspuns unic ) și gândirea divergentă (gândirea care merge în diferite direcții și caută soluții variate, inedite de rezolvare a problemelor). El asociază creativitatea cu gândirea divergentă deoarece aceasta este pluridimensională, plastică și adaptabilă. Psihologul american a elaborat baterii de teste menite să măsoare comportamentul creativ și care sunt axate pe gândirea divergentă . Factorii acestui tip de gândire măsurați prin bateria de teste elaborate de Guilford sunt :

fluența – care exprimă rapiditatea și ușurința de a produce, în anumite condiții , cuvinte, idei, asociații, propoziții sau expresii ;

flexibilitatea – care exprimă capacitatea de a modifica și restructura eficient mersul gândirii în situații noi, de a găsi soluții cât mai variate de rezolvare a problemelor, de a opera transferuri, de a renunța la ipotezele vechi și de a adopta cu ușurință altele noi (ușurința cu care un individ face asociații îndepărtate), este considerată a fi principalul factor psihic cognitiv al creativității.

originalitatea – care este capacitatea de a emite idei noi, soluții ingenioase, neconvenționale, neobișnuite; se consideră a fi originale acele răspunsuri care frapează, care sunt ieșite din comun, care ocolesc căile bătătorite de rezolvare, este după părerea multor oameni de știință, nota definitorie a creativității. Într-o accepțiune largă, indiciul originalității îl constituie caracterul neuzual al soluțiilor, raritatea lor statistică, ingeniozitatea și caracterul surprinzător al apropierii între cunoștințele utilizate.

sensibilitatea la probleme – este capacitatea de a remarca cu multă ușurință fenomenele obișnuite, sesizând prezența unor probleme acolo unde majoritatea nu le observă;

redefinirea (restructurarea) – vizează abilitatea de a folosi într-o manieră nouă, neobișnuită, un obiect sau o parte a acestuia.

factorii de personalitate – sunt considerați la fel de importanți. Ca trăsături generale, persoanele creative au încredere în forțele proprii, tendințe de dominare, tărie de caracter. Ele sunt independente, nonconformiste, nepreocupate de părerile altora și au de regulă o natură introvertită. Pentru modelul superior al creației sunt caracteristice inițiative, dominarea, introversiunea, independența, perseverența și năzuința spre perfecționare.

Sub influența lui Guilford, E. P. Torrance a realizat și el un set de teste care permit evaluarea a două forme de creativitate : verbala și figurală. Pe lângă factorii fluiditate , flexibilitate, originalitate și elaborare, Torrance include alți doi factori :

rezistența la închidere prematură – exprimă capacitatea de rezistență perceptivă la figura indus prin stimul ;

capacitatea de abstractizare semantică – exprimă abilitatea de interpretare abstract-verbală a figuralului .

Creativitatea nu poate fi însă limitată la factori intelectuali precum gândirea divergentă și imaginația creatoare. Mulți autori consideră factorii non-intelectuali precum motivația, afectivitatea, atitudinile creative ca fiind cel puțin la fel de importante ca și factorii intelectuali .

Motivatia este cauza pentru care copilul invata sau nu. Ea este o conditie fundamentala pentru activitatea instructiv-educativa, transforma invatarea vazuta ca o activitatea plicticoasa intr-o activitatea atractiva, creativa.

Motivația intrinsecă este motivația creativă autentică și presupune realizarea unei activități datorită faptului că e percepută ca fiind interesantă, plăcută, provocatoare prin ea însăși, generatoare de bucurie și satisfacție. Teresa Amabile considera acest tip de motivație catalizatorul principal al creativității, veriga care poate fi folosită cel mai eficient pentru a stimula creativitatea copiilor. Pentru a se angaja într-un act de creație, omul are nevoie de energie motivațională suficientă pentru a iniția și susține procesul creator. Forța acestei motivații trebuie adecvată situației. Dacă motivația este slabă, individul se descurajează prea repede și abandonează sarcina, iar în cazul uneia prea puternice, se observă o deteriorare a proceselor cognitive. Foarte important pentru formarea motivației creative se dovedește a fi modul în care este apreciat individul și rezultatul activității sale; colectivul are un rol important în formarea și crearea posibilităților de realizare a motivației creatoare, prin existența climatului motivațional.

Caracterul desemnează un set de atitudini orientate spre propria persoana, spre ceilalți , munca, norme și valori. Sensibilitatea față de mediu, inițiativa, tenacitatea, încrederea în forțele proprii și atitudinea activă în fața piedicilor constituie ingrediente adesea absolute necesare în vederea concretizării în creație a potențialului creativ. Rolul afectivității în realizarea unei creații este mai mult decât evident. Emoția pune în mișcare mașina cerebrală, este factorul dinamogen, acel element care asigură unicitate și personalizează produsul creativ, transformându-l în ceva mai mult decât un simplu rezultat al unui demers logic. Afectivitatea susține procesul creativ atât pe parcursul lui, dar totodată însoțește sfârșitul întregului demers ( satisfacția și împlinirea finală ) ceea ce poate constitui un prim ,,pachet energetic “ necesar pentru concretizarea unei noi creații.

După cum este și firesc, temperamentul are de asemenea o influență majoră asupra creativității. S-a pus problema existenței vreunui tip temperamental predispus către creativitate. W. Ostwald grupează creatorii folosind ca și criteriu viteza de reacție spirituală specifică fiecărui temperament, rezultând o grupare în clasici (asimilabili flegmaticilor ) și romantici ( asemănători sangvinicilor ) .

Cercetările contemporane acordă o atenție deosebită atitudinii creative, apreciată drept o caracteristică a tuturor persoanelor cu potențiale aptitudinale înalte. În psihologia românească, P. Popescu-Neveanu, autorul unui model bifactorial al creativității, plasează creativitatea în ,,interacțiunea optimă, generatoare de nou, dintre aptitudini și atitudini. Aptitudinile nu sunt creative prin ele însele, ci devin astfel în măsura în care sunt activate și valorificate prin motive și atitudini creative “( P. Popescu-Neveanu , 1978 , p. 157 ).

Cele mai importante atitudini creative sunt :

încrederea în forțele proprii și înclinația puternică pentru realizarea de sine;

interesele cognitive și devotamentul față de profesiunea aleasă ;

atitudinea antirutinieră ;

cutezanța în adoptarea de noi scopuri neobișnuite ;

perseverența în căutarea de soluții pentru realizarea proiectelor propuse ;

simțul valorii și atitudinea valorizatoare .

Factorii biologici considerați a influența creativitatea sunt ereditatea, vârsta și sănătatea mentală .

Pentru ca potențialul creativ să se exprime sunt necesare condiții de mediu favorabile. Condițiile sociale au de asemenea o importanță foarte mare în valorificarea potențialului creativ, curentul umanist accentuând în acest sens datoria atât a individului cât și a societății de a se stimula reciproc în sens pozitiv.

Familia, ca factor major în socializarea primară, este filtrul prin care copilul receptează în parte lumea și, în același timp, depozitarul primelor modalități și forme de răspuns la mediu pe care acesta și le însușește. De modul în care acest mediu încurajează sau inhibă potențialul creativ al copilului depinde și evoluția lui ulterioară în acest sens.

În ceea ce privește rolul gradinitei în stimularea creativității sau în inhibarea acesteia s-a constatat că factorul major îl constituie atitudinea profesorului față de relația sa cu prescolarul. Astfel, adeseori se poate vorbi de o adevărată inapetență a cadrului didactic în raport cu prescolarii creativi, aceștia agreând și promovând copii foarte inteligenți și conformiști ( deci prea puțin creativi). Mediul școlar stimulează creativitatea dacă programele sunt flexibile, dacă se evită învățarea pe de rost și se pune accent pe învățarea interactivă. Un mediu școlar creativ face ca învățarea să fie plăcută, respectă personalitatea copiilor, le formează deprinderi de învățare activă și de autoînvățare. Într-un asemenea mediu, copiii se simt liberi să discute problemele pe care le au, li se susține dorința de a crea ceva nou, de a avea încredere în sine, asumarea riscurilor, ideile creatoare.

Analiza raportului inteligență-creativitate arată faptul că, în creație, de la un anumit nivel în sus, mai importanți decât inteligența sunt factorii motivaționali și de personalitate (curiozitate vie, interese dezvoltate, perseverența, etc ), factorii de mediu ( mediul familial îndeosebi ), precum și condițiile social – educative.

Prin educație potențialul creativ poate deveni, în timp, trăsătura de personalitate care va produce noul, originalul, valorile socio- culturale .

Blocajele creativității

Conditia principala a dezvoltarii creativitatii copilului este ca profesorul sa stie ce inseamna sa fii creativ, sa aiba cunostintele de baza despre creativitate, despre posibilitatile de dezvoltare a aceasteia in procesul de invatamant. Adeseori sistemul nostru de invatamant nu stimuleaza, ci inhiba creativitatea copiilor prin cultivarea unui comportament conformist.

Literatura de specialitate oferă a serie de clasificări a acestor factori numindu-i fie blocaje, fie bariere în calea manifestării activismului și a dezvoltării creativității.

În calea descătușării forței creative virtual inerente fiecărui individ stau o serie de obstacole care țin fie de structura particulară a individului (factori de natură afectivă), fie de factori de mediu, culturali. Numai înlăturând acești factori inhibitori, potențialul creativ poate fi activat, stimulat și dezvoltat.

Obstacolele creativității sunt diverse și se împart în (A. Cosmovici, 1998, p.108) :

Obstacole de natură psihologică :ltivarea unui comportament conformist.

factori de blocaj de natură intelectuală (cognitivă);

factori de blocaj de natură emoțională;

factori de blocaj de natură volitivă.

Obstacole de natură educațională.

Factorii de blocaj de natură intelectuală (cognitivă)

Inerția psihologică (seturi habituale) reprezintă obstacolul principal în calea oricărei creații spontane sau stimulate și este considerată din tendința intelectului uman de a-și păstra neschimbate schemele gândirii, raționamentele și metodele, din tendința de a merge pe “căi bătătorite” și de a gândi în același mod.

Rigiditatea funcțională se manifestă prin a utiliza anumite date, obiecte, strategii de rezolvare numai în scopuri precise. Ea poate fi combătută cu succes prin întrebări de tipul : “ce alte utilizări fără modificări?”, “ce alte utilizări cu modificări?” poate avea obiectul dat.

Conformismul este o definiție a creativității prin ceea ce nu trebuie ea să fie. A accepta totul așa cum este și ți se oferă pentru a fi în rând cu lumea, pentru a nu te deosebi de ceilalți, înseamnă a te plasa de la început pe o poziție incompatibilă cu spiritul inovator.

Alte blocaje de această natură sunt : incapacitatea sau dificultatea de a distinge între cauză și efect, incapacitatea de a formula probleme, de a definitiva și generaliza probleme, de a sesiza relații îndepărtate, de a investiga faptele evidente.

Factorii de blocaj de natură emoțională

Factorii afectivi au o influență deosebită asupra individului.

Teama de a nu greși, de a nu se face de râs, poate împiedica pe cineva să exprime și să dezvolte un punct de vedere neobișnuit.

Descurajarea și autodescurajarea reprezintă factorii de mare importanță în inhibarea procesului creativ. Majoritatea indivizilor sunt predispuși să descurajeze creatorul și ideile noi/novatoare ale acestuia. Însă mai dăunătoare este autodescurajarea. Eșecurile nu trebuie să-l demobilizeze pe inventator.

Timiditatea poate constitui de asemenea un obstacol în cazul procesului creativ. Ea provine în general din îndoiala instinctivă asupra capacității creative proprii, denumite sugestiv de Shakespeare “îndoielile trădătoare care ne fac să ne pierdem binele pe care l-am fi putut câștiga, din cauza fricii de a încerca”.

Alte blocaje de natură emoțională : teama de a fi diferit de ceilalți din grup, teama de eșec, egocentrismul și individualismul, tendința exagerată de a-i întrece pe alții, teama de aprecierea colegilor, dezaprobarea socială.

Factorii de blocaj de natură volitivă

Comoditatea. Procesul de creație nu este un act comod. El implică încordare, o anumită tensiune. De aceea oamenii comozi, mulțumiți de sine, nu creează. Ei acceptă lucrurile așa cum sunt. Creativitatea însă înseamnă, într-un fel sau altul, schimbare, modificare.

Alți factori de natură volitivă sunt : lipsa voinței și a obișnuinței de a termina lucrul început, conservatorismul, etc. .

Accentul exagerat pe competiție sau pe cooperare poate inhiba manifestările creative ale elevilor. De asemenea rigiditatea metodologică, orientarea excesivă a elevilor asupra succesului în sensul atingerii performanțelor școlare cât mai înalte, sublinierea permanentă a apartenenței la un sex sau altul, rigiditatea algoritmilor anteriori, conduita noncreativă a profesorului, critica prea matură a ideilor, constituie obstacole de natură educativă în declanșarea și derularea actului creator.

Preîntâmpinarea și înlăturarea factorilor de blocaj se poate realiza prin încurajarea rezolvării euristice a problemelor, prin folosirea imaginației și fanteziei în rezolvarea unor situații inedite, prin antrenarea elevilor în activități instructive – educative care să dezvolte atitudini creatoare.

Așa cum arată Mihaela Rocco (2004, p. 109) : în ultimii 10 – 15 ani s-au produs schimbări esențiale în modul de concepere a creativității, vizând în principal o abordare integrativ sintetică și contextuală a acesteia. Autoarea prezintă ca factori ai creativității trăsături proprii de personalitate ce se constituie uneori în bariere sau blocaje :

prejudecățile, ideile gata confecționate;

diferențele culturale;

agresivitatea;

principiul competiției, dacă are la bază competiția, concurența, rivalitatea;

rezistența la schimbare;

lipsa încrederii în sine;

necunoașterea propriei persoane;

sentimentul de incompetență;

pasivitatea excesivă (lipsa interesului, comoditate, oboseală, frică);

lipsa de comunicare;

marginalizarea;

complexele personale (de abandon, de insecuritate);

incapacități de ordin perceptiv (dificultatea de a percepe relații neobișnuite, de a defini lucrurile, de a sesiza o problemă);

credința negativă : Nu sunt creativ.

Expresii ce induc atitudini necreative ( după Davis, 1999) :

"Este o pierdere de timp!", "Nu am mai făcut asta niciodată!", "Nu ne încadrăm în buget pentru asta!", "Nu putem face asta!", "Prea academic!", "Aceasta este ultima încercare!", "N-o să meargă!", "Pui prea multe întrebări!", "Putem lucra și fără asta!", "Hai să discutăm despre asta altă dată!", "Glumești, nu?", "Nu cred că înțelegi problema!", "Hai să mai așteptăm puțin!", "înseamnă că trebuie să muncim mai mult!", "Nici un adolescent nu îmi spune mie ce trebuie să fac!", "Ești în toate mințile?"

Educația creativității presupune, în primul rând, un climat și acțiuni ale adulților orientate spre înlăturarea factorilor blocanți pentru potențialul său creativ, fie ei interni, care țin de personalitatea copilului, fie externi, de mediu fizic și mai ales uman. Copilul va avea astfel cale liberă pentru dezinhibarea potențialului propriu, pentru exprimarea de sine. Dezinhibarea potențialului creativ necesită ajutor din partea adulților, care va veni sub forma creării unui climat permisiv: recunoașterea și încurajarea manifestărilor copiilor, crearea de situații și condiții fizice, materiale pentru experiențele copilului.

In activitatea creatoare a copilului participa imaginatia, elementele de ideatie, idee, capacitatea de figurare, deprinderi si priceperi care sunt evidentiate mai bine in desenele copiilor. In tratarea problemei instruirii si dezvoltarii creativitatii este necesar de avut ca suport urmatoarea consideratie: drept baza a instruirii de dezvoltare serveste continutul ei de la care deriva metodele si mijloacele organizarii instruirii.

Educația propriu-zisă a creativității in gradinita constă în activități și atitudini specifice, în care exercițiile și activitatea de predare-învățare se îmbină cu atenția acordată trăsăturilor de personalitate ale copilului, cu preocuparea cadrului didactic de a nu bloca potențialul creativ și cu crearea unui mediu suportiv. Copiii apreciaza la cadrele didactice amabilitatea, deschiderea, capacitatea de a le intelege problemele, deschiderea de a-i sprijini si detesta ironiile, spiritul dominator, pierderea cumpatului. Copilul trebuie tratat ca egal , pus in valoare prin recunoasterea muncii sale.

TEORII DESPRE CREATIVITATE

Cap. 2. Educarea creativității în procesul de învățământ prescolar

„A întreba pe mulți, a ține minte cele spuse și a învăța pe alții,

aceasta formează secretul învățământului.”

(Jan Amos Comenius, Didactica magna)

2.1. Definitia invatarii creative

A fi creativ nu i se refuză nici unui om normal. Există în fiecare un potențial creativ general, anumite abilități creative care țin mai ales de dimensiunile constructive ale aptitudinilor, dar și de dimensiunile valorice ale personalității. Acest potențial latent, dacă este exersat și educat, poate fi valorificat la maximum, concretizat și obiectivizat în diverse domenii ale activității umane, în diverse produse noi, originale.

Analizând poziția cadrului didactic în fața problemelor instruirii și ale învățării, profesorul Ioan Neacșu afirmă că „educatorii sunt solicitați astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice învățare eficientă, ci una participativă, activă și creativă”(1990, p. 12).

Învățarea interactiv-creativă este un proces evolutiv, care are la bază receptivitatea față de experiențele noi, căutate și rezolvate prin explorare, deducție, analiză, sinteză, generalizare, abstractizare, concretizare, punând accentul pe realizarea conexiunilor între sensuri și solicitând o profundă implicare intelectuală, psihomotorie, afectivă și volițională.

În cadrul învățării interactiv-creative copilul descoperă, inferează, imaginează, construiește și redefinește sensurile, filtrându-le prin prisma propriei personalități și solicitând procesele psihice superioare de gândire și creație. Ea apare ca urmare a eforturilor individuale și colective, al interacțiunii educatului cu ceilalți, bazându-se pe schimburile sociale în dobândirea noului. Individul care învață activ este „propriul inițiator și organizator” al experiențelor de învățare, capabil să-și reorganizeze și să-și restructureze în permanență achizițiile proprii, în viziune sistemică. Dezvoltând acest tip de învățare, cadrele didactice stimulează prescolarii să devină capabili să elaboreze proiecte personalizate de învățare, să-și asume responsabilitatea desfășurării învățării, conștientizând, aplicând, (auto)evaluând, gestionând și dobândind progresiv autonomie în propria formare. (Mușata Bocoș, 2002, p. 63).

Învățarea interactiv-creativă este un proces de creare de semnificații vis-a-vis de noua informare și de cunoștințele anterioare, de transformare a structurilor cognitive alecopilului, prin angajarea eforturilor intelectuale și psihomotorii de construire a cunoașterii.

Orice om poate fi creativ, dar pentru a se împlini în această direcție sunt necesare o serie de condiții (M. Rocco, 2004).

Pedagoeuriatica isi propune sa elaboreze modele operationale de invatare creativa eficiente, usor de aplicat, flexibile, comutative si adaptabile in contextul instructiv-educativ.

Avand in vedere creativitatea continuturilor procesului de invatare la nivel prescolar/ scolar, se urmareste selectarea originala a informatiilor cu aplicabilitate in planul de invatamant. Diversitatea ariilor tematice selectate se aliniaza programului cadru de invatamant prescolar. Sunt alese cu grija caietele speciale si materialele curriculare pentru a spori in mod constant originalitatea si creativitatea copiilor pe parcursul intregului proces de invatare.

Deoarece abordarea proiectelor tematice ne permite o grupare a categoriilor de activitati aleatorie, cadrul didactic poate urmari in permanenta stimularea originalitatii, inventivitatii prescolarilor.

Alegerea si structurarea proiectelor tematice desfasurate in activitati de tip integrat presupune o selectare atenta, accesibilizarea informatiei si crearea unor situatii care stimuleaza si alimenteaza potentialul creativ.

Metodele inovative si formele de organizare a activitatilor in gradinita sunt cumulate intr-o strategie moderna care dezvolta o manifestare creativa din partea prescolarilor.

Invatarea creativa are ca obiectiv fundamental sa formeze la persoanele si microcolectivitatile supuse procesului instructiv-educativ anumite structuri psihice operatorii spre a rezolva problemele intr-o maniera nonrutiniera, sa revolutioneze metodologia invatarii, asimiland si promovand, la toate nivelurile invatamantului, tehnici si modele euristice. Scopul este sa formeze sentimente si pasiuni pentru nou, descoperirea stiintifica, inovatia tehnica, creatia artistica, inovarea sociala, etc.

Stimularea creativității în gradinita presupune favorizarea unui mediu de învățare interactiv, dinamic. Condițiile specifice care pot duce la dezvoltarea creativității, a gândirii divergente pot fi considerate următoarele :

Încurajarea prescolarilor să pună cât mai multe întrebări.

Limitarea constrângerii și a factorilor care produc frustrare.

Stimularea comunicării.

Activizarea copiilor prin solicitarea lor de a opera cu idei, concepte, obiecte în vederea reconsiderării acestora și a emiterii de noi variante.

Cultivarea independenței cognitive, a sponteneității și a autonomiei în învățare.

Stimularea spiritului critic constructiv, a capacității de argumentare.

Favorizarea accesului la cunoaștere prin forțe proprii.

J. Piaget (J.R.Sternberg, 2005) susține că procesul învățării constă în integrarea unor date noi în cadrul existent, în îmbogățirea și diferențierea schemelor existente, în achiziținarea unor modele de activitate practică și mintală care implică restructurarea schemelor existente.

În procesul însușirii instrumentelor de muncă intelectuală, copilul poate să manifeste o atitudine creatoare, chiar și atunci când nu se depărtează prea mult de model (de exemplu integrarea sunetului și literei într-un alt cuvânt decât cele învățate).

În funcție de felul în care este organizat și orientat, procesul de învățământ poate duce la dezvoltarea gândirii creatoare, după cum poate duce și la formarea unei gândiri șablon.

Cadrul didactic este cel care trebuie să găsească cele mai eficiente modalități prin care să stimuleze potențialul creativ al fiecărui copiln în parte. Numai astfel creativitatea devine însușire a fiecărei personalități, ea conturând și desăvârșind individul, conferindu-i valoare socială și umană.

Învățarea creativă este acea formă a învățării care în final realizează comportamente individuale și colective orientate preponderant spre căutarea, aflarea și aplicarea noului.

Învățarea creativă, ca fundament al instrucției și educației creative, rămâne compatibilă atât cu alte forme ale învățării, cât și cu idealul educativ fundamental, acela al deplinei dezvoltări a personalității.

Învățarea creativă e o activitate umană bivalentă. Pe de o parte ea e cerută tot mai mult în viitor de către societate, spre a lichida decalajul enorm dintre activitățile de creație și cele rutiniere, pentru a progresa mai repede. Formarea comportamentului creativ, ca una din speciile comportamentului dobândit, va figura ca nevoie prioritară a societății viitorului.

Pe de altă parte, învățarea creativă își găsește un suport în structurile biofiziologice interioare ale organismului, ținând de domeniul comportamentului înnăscut.

Instinctul de explorare constituie un suport biofiziologic deosebit de eficient pentru activitatea de cercetare, de creație și inovare. Cadrele didactice au datoria de a ști cum anume poate fi transformat instinctul de explorare în capacitate de cercetare și creație.

Ca o consecință a instinctului de explorare, curiozitatea e prezentă. Curiozitatea înnăscută devine, prin educație și autoeducație, curiozitate epistemică, centrată pe valori de cunoaștere specializată și de creație. Cadrelor didactice le revine obligația profesională de a ști să stârnească, prin diferite procedee, curiozitatea copiilor, care apoi va acționa ea însăși ca un puternic mobil interior, propulsând persoana spre investigație și aflare.

Persoana cu comportament creativ face față problemelor ce le pune viața, problemelor cu caracter incert. De aceea, instruirea, ca atare, încă din clasele mici, urmărește, prin obiectivele sale, ca elevii să învețe :

să exploreze alternativele, operațional mintal;

să rezolve probleme;

să făurească decizii;

să construiască probleme, sisteme ideative necesare rezolvării lor, transpunerii lor din plan ideativ, în plan conotativ;

să făurească idei pe care să le folosească pentru a formula decizii și a rezolva problemele vieții, prin acțiune;

să cerceteze, să descopere;

să încerce singur sau dirijat;

să folosească gândirea, imaginația creatoare, memoria;

să –și pună în valoare capacitățile aptitudinale creatoare:

-fluiditatea;

-flexibilitatea;

– originalitatea;

-sensibilitatea față de probleme etc.;

să participe activ la redescoperirea adevărurilor despre lucruri și fenomene, atunci când se indică direcțiile de cercetare sau i se dau notele definitorii;

să-și pună întrebări: cine, ce, unde, prin ce mijloace, în ce scop, cum, când.

2.2. Creativitatea in invatamantul prescolar

’’Oamenii ar fi mult mai creativi daca li s-ar explica

in ce consta, de fapt notiunea de creativitate”

(A. Haven)

Prescolaritatea este varsta la care inregistram ritmurile cele mai evidente in dezvoltarea individualitatii umane si unele din cele mai semnificative achizitii cu ecouri importante pentru etapele urmatoare ale dezvoltarii sale.

Creativitatea la copilul de vârstă prescolara depinde într-o oarecare măsură de ereditate, de mediul în care acesta trăiește și mai ales de personalitatea celui care conduce procesul instructiv-educativ.

Munca profesorului are efect asupra eternității și nu se poate spune niciodată unde se oprește influența sa, spune o maximă americană.

Lucrând într-un climat care imprimă copilului încredere, optimism, încurajare și folosind sarcini de lucru care-i oferă nu numai informații, ci și diferite modalități de a opera cu ele, ce solicită gândirea divergentă, antrenăm, educăm și dezvoltăm potențialul creativ al acestuia. Prescolarii trebuie lăsați să-și manifeste curiozitatea, spontaneitatea, inițiativa, iar evaluarea să se facă după parametrii actului creativ.

Creativitatea este o forma speciala de rezolvare a problemelor pentru ca implica probleme la care nu exista raspunsuri simple. Creativitatea implica adaptabilitatea si flexibilitatea gandirii, iar rezultatele ei sunt produse originale, semnificative si de o inalta calitate.

La prescolari trebuie sa punem accentul pe dezvoltarea si generarea de idei originale, acestea fiind baza potentialului creativ.

Varsta prescolara ofera nenumarate premise favorabile pentru cultivarea potentialului creativ: dinamism, impetuozitate, expresivitate, freamat si vibratie launtrica, disponibilitati de exteriorizare spontana, de auto-expresie insufletita, analoge oricarui elan creativ.

Dintre componentele principale ale creativitatii face parte gandirea creatoare sau inteligenta creatoare care este un factor esential al activitatilor creatoare. Gandirea, atentia, memoria, imaginatia nu pot fi separate de variabilele non-intelectuale: curiozitatea, sensibilitatea ridicata pentru un anumit domeniu, atitudinea dinamica fata de dificultati. Activitatea creatoare presupune componente intelectuale, motivationale, cognitive, temperamentale.

Perceptia, memoria, imaginatia, gandirea, limbajul se constituie si se dezvolta prin actiuni in situatii concrete cu obiectele. La varsta prescolara vorbim de o explozie a procesului imaginativ, explozie care este alimentata in deosebi de activitatea de joc – dominanta – care se poate desfasura oricand si oriunde. In joc are loc un proces de conjugare a imaginatiei creatoare cu cea reproductiva, proces sustinut si de experienta cognitiva mai bogata, de dezvoltarea gandirii si a noilor trebuinte, interese. Imaginatia prescolarilor este foarte variata si foarte bogata, copilul proiectand dorintele lui dincolo de ceea ce este real, o imaginatie bogata sta la baza procesului creativ.

Imaginatia copiilor se dezvolta prin stimularea curiozitatii. Copiii trebuie inscrisi in cercuri cu activitati specifice, trebuie urmarite interesele si talentele copiilor de aceeasi varsta, sa le oferim o educatie in vederea autoingrijirii, sa incurajam initiativa copiilor si sa le incredintam responsabilitati pe masura puterilor lor.

Copiii trebuie lasati sa exprime liber tot ce le trece prin minte, sa formuleze orice idee, completare. Procedand astfel se va realiza un antrenament continuu al creativitatii copiilor iar intarirea stimei de sine duce la dezvoltarea acesteia.

Marele psiholog J.Piaget considera ca „ afectivitatea este componenta energetica a comportamentelor, in timp ce inteligenta si procesele cognitive reprezinta latura instrumentala.”

Atunci cand inveti, daca nu dispui de stari emotionale corespunzatoare, activitatea pare mult mai grea. Starea afectiva pozitiva favorizeaza invatarea.

O legatura puternica exista intre afectivitate si motivatie. Trebuie sa dezvoltam la copii interese profunde, dorinta de autorealizare generand la prescolari emotii si sentimente favorabile activitatii la grupa.

Creativitatea prescolarilor poate fi distrusa foarte usor si de aceea trebuie sa avem grija la evaluare,recompensa, competitie, restrangerea capacitatii de alegere. Chiar si laudele ii fac pe copii mai putin creativi daca ii determina sa se concentreze asupra modului in care le va fi evaluata munca. Sentimentul de a fi urmarit in timpul lucrului poate submina creativitatea pentru ca supravegherea ii face pe oameni sa se simta evaluati.

Recompensa poate duce la inabusirea motivatiei intrinseci si reducerea creativitatii; competitia include evaluarea si recompensa, fapt care poate inabusi creativitatea.

Prescolarii trebuie lasati sa aleaga singuri, nu sa-i constrangem pentru ca ar avea un efect devastator. Daca se simt controlati, creativitatea si motivatia copiilor vor avea de suferit. Insa daca limitarile sunt comunicate astfel incat copiii sa considere ca ei sunt cei care au ales sa se comporte conform cerintelor adultilor, efectele distructive asupra motivatiei si creativitatii vor fi minime.

Activitatea creativa a copilului se explica prin faptul ca el nu cunoaste suficient relatiile dintre obiecte si fenomene si, imaginandu-le, ajunge la constructii inedite, care adultilor le pot parea uneori nonsensuri.

Creativitatea prescolarilor se materializeaza in performante pe care le ating copiii in privinta cunoasterii progresive a mediului social si in modul in care ei singuri isi rezolva raspunsurile aparute in propria gandire intre cunoscut si necunoscut.

Trebuie sa facem diferenta intre creativitate, inteligenta si talent. Un copil foarte creativ nu e neaparat foarte inteligent.

Intr-o atmosfera non-evaluativa copiii vor genera din ce in ce mai multe idei. Potentialul creativ al prescolarilor se manifesta in activitatile cotidiene: joc, desen, pictura, limbaj, muzica, matematica.

Copiii sunt imaginativi si au un potential creativ fantastic. Este felul lor natural de a fi.

2.3. Compatibilitatea activității de învățare din gradinita cu procesul creativ

“Creativitatea este o floare atât de delicată,

încât elogiul o face să înflorească, în timp ce

descurajarea o înăbușă adesea chiar înainte

ca ea să se poată transforma în floare”

T. Carlyl

Creativitatea, fascinantă pentru știință, insuficient definită datorită complexității sale ca proces, dar și prin diversitatea domeniilor în care se realizează creația, de la înțelegerea ei ca atitudine până la identificarea cu o producție creatoare de înalt nivel, implică direcționarea intereselor, antrenament și oportunitate, întâmplare și talente speciale.

Prescolaritatea este apreciata ca fiind varsta care cuprinde cea mai importanta experienta educationala in viata unei persoane, pe parcursul ei inregistrandu-se ritmurile cele mai pregnante in dezvoltarea individualitatii umane si una din cele mai semnificative achizitii cu ecou evident pentru etapele ulterioare ale dezvoltarii sale.

La prescolari este important sa valorificam si sa dezvoltam spiritul de observatie ca o premisa a aparitiei si manifestarii conduitelor lor creatoare.

Activitatile care cuprind abilitati intelectuale au rol important in cultivarea premiselor creativitatii. Aceste activitati trebuie sa permita fluiditatea ideilor si realizarea de asociatii in functie de criterii prestabilite.

Jocurile didactice de orice fel pot realiza cel mai bine acest lucru prin formele de desfasurare, atmosfera competitiva dar totodata destinsa si permisiva.

Jocul ii angajeaza intr-o comunicare multilaterala, le stimuleaza dezvoltarea capacitatii de a trai din plin, cu pasiune fiecare moment, organizand tensiunea proprie actiunilor cu finalitate realizata.

,,Jocul este o munca imbracata in haina bucuriei copilului, are caracterul creator al muncii libere. Cine e stapan pe meseria sa, lucreaza parca jucandu-se.” Prin joc copiii isi imbogatesc experienta cognitiva, invata sa manifeste o anumita atitudine pozitiva sau negativa fata de ceea ce intalnesc, sunt creativi, isi educa vointa, aceasta baza formativa contribuind la conturarea profilului personalitatii.

Activitățile matematice dezvoltă flexibilitatea și fluiditatea gândirii prin exerciții de compunere și descompunere a numerelor și mulțimilor. Jocurile logico-matematice au scopul de a pune la dispoziția copiilor mijloace agreabile care să le stimuleze gândirea, perspicacitatea și să le dezvolte atenția și creativitatea.

Jocurile matematice constituie adevărate mijloace de evidențiere a capacităților creatoare, dar angajează și metode de stimulare a potențialului creativ al copilului.

Procesele intelectuale declanșate de jocul logico-matematic,în special cele ale gândirii, îi conduc pe elevi pentru a descoperi adevăruri noi pentru ei, cu o oarecare ușurință, pe fondul angajării doar în aparență a unui efort mic și mai ales în condițiile unei satisfacții evidente.

Copiilor le place sa asculte, sa inventeze povesti, sa joace roluri, sa interactioneze printr-un joc continuu pe care il imbogatesc mereu, din ce in ce mai mult, fiind atenti si receptivi la ce descopera la altii.

Încă din gradinita copilul dispune de capacitatea de a reda conținutul unei povești, al unei povestiri, având ca suport de dezvoltare întrebările educatorului. Este capabil să povestească după o ilustrație, individual și colectiv, de a găsi cuvinte noi având ca suport de dezvoltare prima sau ultima silabă, de a corela sensurile cuvintelor prin sinonimie, antonimie, omonimie ( mă refer și la rolul cuvântului în context ), de a alcătui propoziții după imagini și cuvinte, de a răspunde creativ la întrebări, de a sintetiza într-o singură idee conținutul unei imagini, povestiri, de a pune întrebări ( este vârsta „de ce?”-urilor ), de a reda conținutul propozițiilor, a unor mesaje care decurg din procesul de comunicare, de a descoperi asemănări și deosebiri dintre personaje și întâmplări noi. Toate acestea contribuie incontestabil la educarea mobilității, divergenței gândirii, la varietatea exprimării. Alte sarcini didactice utile in dezvoltarea creativitatii la prescolari in activitatile de educare a limbajului:

• formarea cuvintelor cu elemente date;

• formularea de propoziții cu cuvinte sau expresii date;

• formularea de propoziții , pornind de la un cuvânt cu mai multe sensuri;

• găsirea unor cuvinte cu același sens;

• căutarea unor cuvinte sau expresii cu sens apropiat; a unor obiecte care au o calitate dată; a unor calități pentru obiecte date;

• găsirea cuvintelor care corespund unor criterii date;

• dezvoltarea propoziției;

• formularea de propoziții cu inițiale date;

• stabilirea de titluri;

• definirea și exemplificarea unui sentiment;

• descrierea unui obiect, fenomen;

• aflarea personajului corespunzător unei caracterizări date;

• căutarea de elemente –obiecte, fenomene asemănătoare după criterii date;

• completarea propozițiilor;

• descrierea unor efecte în condiții schimbate;

• descrierea fenomenului după o prezentare dată;

• elaborarea unui dialog cu un personaj neobișnuit;

• relatarea unei experiențe proprii – fapt de viață;

• exprimarea atitudinii personale în raport cu…sau față de…;

• caracterizarea unui personaj dintr-un text audiat;

• crearea unor povesti după imagine sau imagini;

• caracterizarea personjelor dintr-o poveste cunoscuta;

• continuarea unei povestiri cu început dat;

• restructurarea conținutului povestirilor;

• modificarea finalului unei povestiri;

• descoperirea finalului unei povestiri;

dezlegarea si crearea unor ghicitori;

realizarea unor desene dupa povesti;

recunoasterea unor personaje, actiuni, profesii sugerate cu ajutorul gesturilor sau a mimei;

inventarea unor noi episoade adaugate la povestile cunoscute;

realizarea unor desene care exprima ce le-a sugerat audierea unui fragment muzical;

incadrarea diferitelor figuri geometrice in cat mai multe desene originale;

exprimarea a cat mai multe cuvinte care le trec prin minte;

recunoasterea obiectelor cand li se spun insusirile;

salata de povesti – realizarea unei noi povesti prin amestecarea personajelor si a intamplarilor.

Prin exerciții captivante, jocuri care să impulsioneze forțele intelectuale și trăirile afective, modificând anumite scene, povestirea – prin exprimarea cerinței de a adăuga sau elimina obiecte, personaje, este stimulată imaginația creatoare a micului preșcolar.

Condus de educator, copilul descoperă fenomene, procese, obiecte, găsește soluții, redactează în mod original o compunere, selectează materiale pentru mapele tematice.

În cadrul fiecărui tip de exercițiu sarcina de lucru poate fi formulată în mai multe moduri, apelând la conținuturi diferite, acest lucru depinzând, desigur, de creativitatea cadrului didactic.

Lucrând într-un climat care imprimă copilului încredere, optimism, încurajare și folosind sarcini de lucru care-i oferă nu numai informații, ci și diferite modalități de a opera cu ele, ce solicită gândirea divergentă, antrenăm, educăm și dezvoltăm potențialul creativ al acestuia. Prescolarii trebuie lăsați să-și manifeste curiozitatea, spontaneitatea, inițiativa, iar evaluarea să se facă după parametrii actului creativ. De asemenea, prin învățarea creativă, elevilor trebuie să li se educe sensibilitatea la ideile și sentimentele celorlalți.

Principalul instrument de constientizare a oricarui act de creatie si de obiectivare a produsului creativitatii ramane limbajul. Numai verbalizand stimulii verbali incita creierul la acte creative. Limbajul vine ca sa explice imaginea.

Trebuie sa incurajam comportamentele pozitive, sa lasam copilul sa creasca prin propriile experiente, idei creative.

Tehnica animației este utilizată foarte des în educarea limbajului. Aceasta facilitează vizualizarea a ceea ceaudiaza prescolarii, creându-le astfel modele mentale care le permit înțelegerea intrigii, identificarea personajelor, identificarea locului de desfășurare a acțiunii etc. Astfel se poate crea un mediu plăcut și atractiv pentru procesul instructiv- educativ, se poate evita plictiseala, monotonia și le oferă copiilor desfășurarea unor multiple activități de învățare, dintre cele mai variate, în scopuri diverse, dar și în vederea dezvoltării competențelor următoare: ascultare, scriere, vorbire, comunicare etc.

Modelajul ofera experiente creative, el pare sa sparga adeseori blocajele copiilor, putand fi utilizat cu succes si de cei care au dificultati in exprimarea sentimentelor. Avand libertate deplina copiii dau frau liber imaginatiei creand o diversitate de obiecte si modele prin aplicarea unor tehnici diferite, ei pot modela personaje dintr-o poveste inventata.

Colajul ajuta la eliberarea imaginatiei si poate fi utilizat ca exprimare senzoriala si emotionala. Hârtia mototolită, rulată, tăiată sau pliată, resturile colorate, semințele de dovleac, de măr, de fasole pot să se transforme în flori multicolore; hârtia glasată ia forma unor materiale; materialele din natură iau forme nebănuite, alcătuind adevărate tablouri de toamnă, iarnă, primăvară sau vară; toate aceste materiale pot alcătui adevărate colaje tematice care împodobesc adesea spațiul mirific al grădiniței.

Desenul liber, pictura cu mana dominanta sau picioarele, folosind diverse tehnici, instrumente sunt exemple de exercitii de stimulare a creativitatii. Jocul pe grupuri: „Mai desenează ceva” – desen colectiv; se formează grupe de copii; se stabilește tema și fiecare copil va desena un element care are legătură cu tema dată, coala de desen va merge la următorul care va face același lucru, iar la sfârșit un copil din grup va explica ce a desenat și va motiva alegerea făcută.

Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, multitudinea de jocuri in aer liber sau acasa, toate au darul de a-i ajuta sa exprime emotii, ganduri, sentimente care in aceasta maniera artistica sunt mai accesibile a fi exteriorizate.

Prin desfășurarea activităților practice și plastice putem educa și dezvolta multe procese psihice (percepții, reprezentări, spirit de observație, atenția, memoria, gândirea, imaginația) și se pun bazele unor însușiri de personalitate: spiritul de inițiativă, încrederea în posibilitățile proprii, dorința de a lucra în colectiv, creativitatea.

La vârsta preșcolară, tehnicile care se pot folosi în activitățile artistico-plastice și în activitățile practice sunt:

∗ tehnica firului de ață;

∗ tehnica ștampilării;

∗ tehnica culorilor umede;

∗ tehnica petei de cerneală;

∗ tehnica jetului de aer;

∗ tehnica dactilopicturii;

∗ tehnica desenului cu lumânarea;

∗ desenul cu pic, cu cretă, cu tempera, cu acuarela;

∗ tehnica modelajului;

∗ tehnica colajului etc.

Produsele activitatii lor pot fi folosite cu succes in jocurile de creatie. Jocul de creatie are cea mai raspandita si indragita activitate prin care copiii prelucreaza si transporta in mod imaginar impresiile pe care le au despre realitatea inconjuratoare, jocul reflectand raportul dintre copil si mediul social.

Conduita creativa ludica e o premisa pentru viitorul comportament creativ care se va materializa in produse noi, originale, cu valoare sociala.

Prin jocurile de creatie cu subiecte din basme si povesti, copiii se transpun intr-o lume mirifica, a tuturor posibilitatilor, constientizand caracterul ei ireal.

In lectura dupa imagini, tablourile sunt texte iconice pentru prescolarii care invata sa le citeasca creativ.

Povestile stimuleaza potentialul creativ, prescolarul este independent in expresie, isi manifesta nestingherit initiativa, spontaneitatea si fantezia inepuizabila.

In povestirile create de copil surprindem simbioza dintre arta si joc, dintre real si imaginar.

Cuvintele, sunetele, gesturile, formele plastice, culorile sunt mijloace de exprimare, de exteriorizare a dorintelor, asteptarilor, relatiilor cu ceilalti, a problemelor.

Devenite surse inepuizabile de întrebări, excursiile tematice, cuprinzând în programul lor vizitarea muzeelor, a monumentelor valorifică observațiile directe, cunoștințele asimilate, prin alcătuirea unor compoziții diverse: darea de seamă privind modul de desfășurare a excursiei, povestirea unor întâmplări, descrierea unor forme de relief, a unor râuri, peisaje îmbinând exprimarea orala cu schița în creion sau în acuarelă, modelajul din perspectiva fantezistă a copiilor.

Atractivele activități extracurriculare stârnesc interes, facilitează dezvoltarea culturii generale prin acumularea de cunoștințe, reclamă spirit de observație și efort suplimentar, învață pe copii cum să învețe să selecteze și să grupeze informațiile în mod creativ, să „guste” frumosul și să-l creeze – să-l recompună din imaginație.

Creativitatea preșcolarilor este strâns legată de preocupările pe care aceștia le au la

grădiniță. Educatoarea are la îndemână o paletă largă de forme prin care poate dezvolta creativitatea copilului. Să-i oferim copilului posibilitatea de a fi spontan și independent, pentru a deveni un adult creativ.

Asadar sa lasam imaginatia creatoare sa zburde pe pajistile copilariei, iar spiritul creator sa-si spuna cuvantul. Educatoarele pot incuraja creativitatea punand accent pe generarea si exprimarea de idei intr-un cadru non-evaluativ si prin concentrarea atat asupra gandirii convergente, cat si asupra celei divergente.

Educatorii pot sa incerce sa asgure copiilor posibilitatea si siguranta de a risca, de a pune la indoiala, de a vedea lucrurile dintr-un nou punct de vedere; unul dintre indicatori fiind curiozitatea. Prin actele creative copilul isi dezvolta curajul si increderea in sine.

Creand, copilul se regaseste pe sine, isi constientizeaza si contureaza interesele si aptitudinile, se diferentiaza de ceilalti, isi defineste unicitatea.

Daca vrem sa sustinem copiii si sa-i pregatim adecvat pentru viitor, cultivarea creativitatii lor devine o conditie indispensabila.

Cap. 3. STUDIUL EXPERIMENTAL PRIVIND MODALITATILE DE STIMULARE Si DEZVOLTARE A CREATIVITATII LA PRESCOLARI

3.1. Program educational, prezentare generala

În contextul celor prezentate anterior, am considerat oportună o verificare experimentală a influențelor strategiilor didactice asupra manifestării creativității laprescolari.

O cercetare experimentală, prin care să se identifice strategiile didactice menite să rezolve problema dezvoltării creativității, merită efortul de a fi realizată. Identificarea unor metode și procedee care să faciliteze stimularea creativității, găsirea unor căi de activizare a învățării, face viața prescolara mai dinamică, motivantă și interesantă, educatorului oferindu-i-se satisfacții deosebite.

Scopul

Studiul nostru se dorește încă un argument în plus în analiza fenomenului creativității, dar mai ales în favoarea adoptării de către educatori a unui stil didactic propice stimulării creativității; cu atât mai mult, cu cât demersurile curriculare reformatoare actuale rămân încă ancorate într-un climat educațional tradițional mai puțin adecvat favorizării, exprimării și manifestării creativității.

Având în vedere importanța limbii si literaturii române ca obiect de studiu, dar și importanța acesteia în activitatea umană, am considerat că este necesar să ne ocupăm în mod special de câteva aspecte legate de dezvoltarea capacităților creative ale prescolarilor în cadrul activitatilor de educare a limbajului.. Aceste aspecte se referă, în special, la câteva strategii didactice adecvate și eficiente care să contribuie cu maximă eficiență la stimularea și dezvoltarea creativității prescolarilor.

Copiii sunt de-a dreptul încântați să li se ofere șansa să-și exprime gândurile și sentimentele în moduri cât mai variate și originale, jocurile de creativitate fiind un cadru optim în acest scop. Problema care se ridică este aceea a efortului pe care îl vor depune atât prescolarii, cât și educatoarea în realizarea obiectivelor propuse.

Ipoteza – Se prezuma ca in urma implementarii programului educational prescolarii isi vor dezvolta imaginatia si creativitatea, ceea ce va avea un impact covarsitor asupra actului educational. Dacă se utilizează în activitatea didactică metode , mijloace și tehnici diverse , creând o atmosferă permisivă prescolarilor , se educă și se dezvoltă capacitățile creatoare ale acestora , precum și încercările originale de a găsi soluții variate de rezolvare a situațiilor problematice .

Obiectivele cercetării de față sunt următoarele :

• identificarea particularităților creativității individuale și de grup;

• educarea și dezvoltarea creativității individuale și de grup in activitatile de educare a limbajului prin metode și mijloace educaționale;

• stabilirea potențialului creativ al prescolarului și a efectelor investigației aplicative asupra acestuia.

Deși am organizat învățarea, în activitatile de educare a limbajului, după criteriile actului creativ, învățare prin cooperare, încurajarea copiilor să pună întrebări, limitarea constrângerilor, stimularea comunicării, toate acestea corelate cu antrenamente specifice învățării creative, sper ca activitățile creative să aibă efecte și asupra calității și volumului cunoștințelor asimilate de copii, să crească motivația pentru învățare, în general.

Esantionarea/ prezentarea lotului de subiecti

Studiul experimental a fost realizat pe un numar de 28 de subiecti – prescolari cu varsta cuprinsa intre 5 si 6 ani, institutionalizati, urmarindu-se aspectul calitativ si mai putin cel cantitativ al cercetarii.

3.2.1. Metode si instrumente de investigatie

Metoda observației a însoțit toate etapele cercetării permițând urmărirea diferitelor aspecte ce intervin pe parcursul activității desfășurate.

În observațiile făcute la activitati, am consemnat: reacțiile copiilor în diverse situații, atitudinea și modul de abordare a temelor cu caracter creator, gradul de participare la rezolvarea problemelor în echipă, modul de manifestare în momentele tensionate ale unei sarcini de lucru cu caracter creator, modul de respectare a regulilor de „joc”, greșeli frecvente în însușirea și aplicarea unor noțiuni, feed-back-ul activităților realizate (ce preferă prescolarii în cadrulactivitatilor, ce sarcini sunt considerate dificile, care sunt cerințele lor referitoare la o activitate cu caracter creator).

Observația, ca metodă științifică de bază în culegerea informațiilor, a constat în urmărirea atentă, conform unui protocol de observare și înregistrarea exactă și imediată a diferitelor manifestări comportamentale ale individului în cadrul grupului împreună cu contextul în care acestea au avut loc. Pentru a asigura o rigurozitate și o capacitate operativă optimă observării, în etapa de proiectare a acesteia, s-au operaționalizat două tipuri de comportamente – cooperant și competitiv, avându-se în vedere următoarele categorii de comportamente:

• atitudinile prezente la începutul și din timpul probelor;

• respectarea / nerespectarea consemnelor;

• acțiuni si mișcări necontrolate;

• comunicarea verbală, paraverbală, nonverbală;

• metodele spontane de lucru;

• reacții la diferite incidente, la diverse atitudini ale celor din jur.

Cooperarea este puternic motivantă deoarece motivul acțiunii este procesul însuși al cooperării care îi asigură copilului o senzație de plăcere prin cadrul pe care i-l oferă pentru a-și pune în valoare propria personalitate. Datorită legăturii sale cu motive afective pozitive, cooperarea îi asigură copilului o poziție acceptabilă în raporturile interpersonal create de contextul și climatul cooperării. Provocarea și realizarea situației de cooperare, împreună cu conduitele strategice pe care aceasta le dezvoltă (conduita de așteptare, de toleranță, de afirmare), trăirile pozitive pe care le facilitează (disponibilitate, spontaneitate, sentiment de siguranță,) constituie condiții favorabile stimulării si exprimării creativității individuale.

Ca urmare, influența climatului competitiv se manifestă prin intensificarea funcției de dinamizare a acțiunii, asocierea unei tensiuni emoționale crescânde în raport invers proporțional cu utilizarea timpului, trăiri stresante cu efecte negative în planul conduitei individului (comportament verbal și nonverbal negativ).

Metoda testelor

Testul a fost ales ca instrument de investigație, fiind alcătuit dintr-o serie de probe, create de mine, elaborate în vederea înregistrării prezenței sau absenței unor aptitudini și capacități creatoare la prescolarii grupei mari dar și nivelul de cunoștințe al copiilor, gradul de dezvoltare a capacității gândirii, memoriei. Conținutul probelor a cuprins noțiuni( concepte ) din cadrul activitatii de educare a limbajului cuprinse în programa, care au fost date spre rezolvare subiecților .

Metoda analizei produselor activității a permis studierea produselor muncii prescolarilor cu scopul relevării unor trăsături de personalitate ale acestora, dar și surprinderea datelor privitoare la rezultatele acțiunii educaționale desfășurate sub influența investigației psihopedagogice.

3.2.2. Metode și tehnici de stimulare a creativității prescolarului

Creativitatea este un atribut definitoriu al omului modern. Dezvoltarea științei și tehnicii implică un înalt nivel de cunoaștere din partea tuturor celor care participă la procesul de producție, precum și valorificarea tuturor resurselor umane cu caracter creator al fiecărui individ, însăși esența personalității umane constând în afirmarea ei creatoare.

Pentru învățământ o importanță deosebită o constituie educabilitatea creativității în general, care implică receptivitate și atitudine deschisă față de experiența pozitivă, sensibilitatea față de nou, dorința de a experimenta și valorifica noi ipoteze, o activitate călăuzitoare de norme și achiziții valorificate, dar bazate pe invenție, pe creație și pe dăruirea dascălului față de copil și valori.

Metodele cele mai adecvate pentru educarea capacităților creatoare în grupa de prescolari pot fi atât modele clasice (lectura explicativă, povestirea, metoda exercițiilor, jocul didactic, metode de verificare și apreciere), metode moderne, cât și metode speciale.

Specialiștii au stabilit în urma unor cercetări experimentale că tehnicile de creativitate în grup sunt cele mai fructuoase.

Explicația stă într-una dintre definițiile creativității : capacitatea de a identifica noi legături între elemente (obiecte, evenimente) aparent fără legătură între ele. Un grup de copii va aduce mult mai multe elemente noi decât unul singur. Activitatea în grup stimulează creația de idei ; ideile unora sunt îmbogățite sau generate de ideile celorlalți; se obține mai mult decât suma ideilor tuturor (B. Bouillerce, 2002, p. 186).

Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității:

Brainstorming;

Brainwriting/ Tehnica 6-3-5;

Starbursting (Explozia stelară);

Lotus de grup;

Phillips 6-6;

Fishbowl (tehnica acvariului);

Tehnica viselor;

Metoda Frisco;

Tehnica fotolimbajului;

Cubul;

Ciorchinele;

Metoda palariutelor ganditoare.

Studiul de caz

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină “identificarea subiectului cu situația de învățare în care acesta este antrenat” (Cerghit, 1997, p.54), ceea ce duce la transformarea copilului în stăpânul propriei transformări și formări. „Metodele interactive urmăresc optimizarea comunicări, observând tendințele inhibitorii care pot apărea în interiorul grupului” (Pânișoară, 2003, p. 140).

„ Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaștere propusă de profesor într-o cale de învățare realizată efectiv de preșcolar, elev, student, în cadrul instruirii formale și nonformale, cu deschideri spre educația permanentă.” (Cristea, 1998, p. 303)

Metodele interactive prezentate anterior favorizeaza stimularea creativitatii, copiii beneficiind de momente creative integrate in activitati si jocuri cu scopul exersarii gandirii.

Toate metodele favorizeaza comunicarea, activizarea tuturor copiilor si formarea de capacitati ca: spiritul critic constructiv, independenta in gandire si actiune, gasirea unor idei creative, indraznete de rezolvare a sarcinilor de invatare.

1. Brainstorming sau ,,furtuna in creier”, ,,efervescenta creierului”, ,,asalt de idei” este o metoda de stimulare a creativitatii ce consta in enuntarea spontana a cat mai multe idei pentru solutionarea unei probleme intr-o atmosfera lipsita de critica.

Are ca obiectiv exersarea capacitatii creatoare a copiilor in procesul didactic.

Selectarea problemei puse in discutie trebuie sa prezinte interes de studiu si dezbatere din partea copiilor, trebuie creat un mediu educational corespunzator stimularii creativitatii, admiterea unor idei in lant pornind de la o idee care dezvolta altele prin combinatii, analogii, asociatii.

Avantaje:

Stimuleaza creativitatea in grup, spiritul competitiv;

Creaza multe idei noi si originale;

Permite reactii in lant;

Reduce frustrarea;

Sporeste increderea;

Creste spiritul de echipa;

Stimuleaza participarea activa;

Dezvolta climatul pozitiv de lucru;

Ofera posibilitatea manifestarii libere, spontane;

Creste productivitatea creativitatii individuale;

Dezvolta abilitati pentru munca in grup

Stimuleaza competentele.

Pe scurt, iată regulile brainstormingului de grup:

1. Nu criticați ideile celorlalți, nu vă autocenzurați ideile!

2. Dați frâu liber imaginației!

3. Produceți un număr cât mai mare de idei!

4. Preluați ideile celorlalți și perfecționați-le!

Un procentaj de 10-40% din nr. total de idei emise într-o ședință brainstorming sunt utilizabile.

Rolul educatoarei:

Conduce discuțiile, ședința propriu-zisă:

încurajează participarea tuturor, făcînd un apel discret la cei timizi ("acum să auzim și părerea celor care n-au luat încă cuvântul", "acum să vorbim prin rotație");

admite orice, mergând până la accentele critice la adresa propriei persoane sau a stilului de conducere;

laudă uniform, cu un entuziasm identic, absolut toate ideile: "bun", "grozav", "perfect", "bravo";

scoate grupul din impasuri (pauze mai lungi), prin unul din procedeele: plasează o idee din lista proprie (idei de rezervă), pentru deblocarea fluxului de propuneri; folosește îndemnuri: "să încercăm să mai dăm 10 idei", "suntem aproape de o cifră rotundă (de pildă 100), să încercăm să o atingem", "fiecare să încerce să aducă încă o idee înainte de sfârșitul ședinței"; liderul poate opri discuția și declanșa câteva minute de concentrare individuală;

dă prioritate ideilor derivate;

nu bruschează participanții și nu încalcă el însuși regulile pe care le promovează;

hotărăște cine face evaluarea ideilor;

Reacții verbale interzise în ședința brainstorming ("Expresii ucigașe")

N-am mai făcut…

Nu merge…

Nu avem timp…

Am mai încercat asta…

Nu suntem pregătiți pentru…

În teorie văd eu că se poate, dar ia să văd în practică…

Prea savant …

Prea demodat…

O să discutăm despre asta altă dată…

Nu ați înțeles despre ce este vorba…

Tot ce pot să spun este că nu se poate…

Să formăm un comitet…

Să ne gândim bine și să lăsăm timpul să hotărască…

Nu "ține" la mine…

N-o luați prea repede…

2. Brainwriting / Tehnica 6-3-5 este o modalitate de lucru bazata pe constructia de ,,idei pe idei” in domeniul creativ.

Obiectivul este stimularea creativitatii de grup a copiilor prin solicitarea de a gasi cat mai multe solutii avand la baza o tema data

Avantaje:

Dezvolta atentia voluntara;

Incurajeaza spiritul de intrecere;

Dezvolta spiritul critic necesar in evaluare;

Orienteaza copiii spre analize, comparatii, generalizari;

Implica copiii timizi, necomunicativi;

Determina toti copiii sa-si exprime ideile;

Stimuleaza copiii sa formuleze idei;

Imbina munca individuala cu cea colectiva.

Explozia stelara este o metoda de stimulare a creativitatii, o modalitate de relaxare a copiilor si se bazeaza pe formarea de intrebari pentru rezolvarea de probleme si noi descoperiri.

Are ca obiective formularea de intrebari si realizarea de conexiuni intre ideile descoperite de copii in grup prin interactiune si individual pentru rezolvarea unei probleme.

Avantaje

stimulam creativitatea individuala si in grup;

intrebarile copiilor trebuie inregistrate in ,,Portofoliul exploziei stelare”;

e o cale noua de realizare a obiectivelor programei;

dezvolta si exerseaza gandirea cauzala, divergenta, deductiva;

dezvolta inteligentele multiple, limbajul, atentia distributiva.

Tehnica Lotus este o modalitate interactiva de grup care ofera posibilitatea stabilirii de relatii intre notiuni pe baza unei teme principale din care deriva alte opt teme.

Obiectivul este stimularea inteligentelor multiple si a potentialului creativ in activitati individuale si de grup pe teme din domenii diferite.

Avantaje

Stimuleaza potentialul creativ;

Dezvolta capacitati si abilitati cognitive, de relationare, de lider de grup, de autoevaluare si autoapreciere.

Metoda Philips 6/6 este o metoda de stimulare a creativitatii care consta in implicarea a 6 participanti la rezolvarea unei sarcini, timp de 6 minute.

Obiectivul este stimularea creativitatii individuale si de grup prin emitere de idei de catre 6 membri timp de 6 minute pentru rezolvarea unei sarcini, probleme, teme puse in dezbatere.

Avantaje

Permite realizarea obiectivelor, educatoarea respectand principiul instruirii diferentiate si tipul de inteligenta dominant;

Se obtin solutii multiple in 6 minute pe cai variate: atat cu material concret, dar si fara material;

Implica individul in grup si grupul in colectiv pentru sinteza ideilor utilizand forme variate de organizare a colectivului;

Stimuleaza creativitatea individuala si de grup.

Acvariul – tehnica ce evalueaza comportamentul prescolarului in timpul unei activitati de invatare organizata in grup precum si evaluarea comportamentului intregului grup.

Are ca obiectiv rezolvarea creativa a unei sarcini de invatare si evaluarea comportamentelor individuale si de grup.

Educatoarea ghideaza, incurajeaza, observa, orienteaza, sprijina, coordoneaza.

Tehnica viselor este bazata pe meditatie in care copilul isi lasa in voie imaginatia sa lucreze pentru a exprima ceea ce a gandit ca poate face el in viitor, cum va arata casa lui, parcul, etc. Apoi compara visul cu realitatea in vederea obtinerii unor situatii viabile pentru viitor.

Obiectivul este stimularea imaginatiei prin crearea de situatii comparabile cu cele existente in viata reala.

Metoda Frisco este o metoda de rezolvare a unei probleme de catre participanti pe baza interpretarii unui rol specific.

Ca obiectiv are identificarea unor probleme complexe si rezolvarea lor prin strategii eficiente si accesibile nivelului de intelegere al copiilor.

Tehnica fotolimbajului se poate aplica in grup mic, la sectorul biblioteca sau arta, precum si in activitati de convorbire, lectura dupa imagini, observare, educatie pentru sanatate.

Avantaje

Exerseaza creativitatea si sensibilitatea fata de realitatile vizuale ce au impact cognitiv si estetic puternic asupra unei categorii de copii;

Prin exercitiu se dezvolta si la cei mai putin sensibili aceasta latura a personalitatii;

In combinatie cu alte metode conduce la eficienta invatarii si formarii personalitatii.

10. Metoda CUBULUI

Este o metodă de predare dezvoltată de Cowan & Cowan în 1980, care ne ajută să studiem o temă, un concept din perspective diferite. Presupune utilizarea unui cub care are diferite instrucțiuni notate pe fiecare față, astfel:

 Descrie – Cum arată?

 Compară – Cu ce seamănă și de ce diferă?

 Asociază – La ce te face să te gândești?

 Analizează – Din ce e făcut?

 Aplică – Cum poate fi folosit?

 Argumentează pro sau contra – E bun sau rău? De ce?

ETAPE:

Pasul 1 – Se anunță tema pusa în discuție;

Pasul 2 – Se împarte clasa în 6 grupuri;

Pasul 3 – Se prezintă cubul din carton cu fețele divers colorate; Pe fețele cubului sunt notate cuvintele cheie: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează;

Pasul 6 – Prescolarii vor lucra pe grupe, apoi vor prezenta întregii clase modul în care grupul său a rezolvat cerința;

Pasul 8 – Se aduc lămuriri, completări de către educatoare “consultant”/ ”participant”/ “observator”.

Avantaje:

 permite diferențierea sarcinilor de învățare;

 stimuleaza gândirea divergentă;

 sporește eficiența învățării(învață unii de la alții);

 o activitate desfășurată pe baza metodei cubului pune în evidență operațiile de gândire implicate în învățarea unui conținut, sprijinindu-i pe copii în înțelegerea acestuia;

 procesele de gândire implicate în metoda cubului urmează îndeaproape categoriile din taxonomia lui Bloom ceea ce le permite formarea treptată a unei gândiri complexe.

11. Metoda CIORCHINELUI

Este o metodă grafică de organizare și integrare a informației în cursul învățării. Poate fi folosit la începutul activitatii numindu-se « ciorchinele inițial » sau după audierea textului, numindu-se « ciorchine revăzut ».

Metoda de predare-învǎțare îi încurajeazǎ pe copii sǎ gândeascǎ liber și deschis.

Este un “ brainstorming necesar” prin care sunt evidențiate legǎturile dintre idei, sunt realizate asociații noi de idei, sunt relevate noi sensuri ale ideilor.

Etape:

 Se scrie un cuvânt /o propoziție nucleu( în mijlocul tablei, paginii de caiet sau planșei ) care anunțǎ tema /problema pusǎ în discuție.

 Se scriu cuvinte sau sintagme care vin în minte în legatura cu tema/ problema scrisǎ “ în centru “.

 Se leagă cuvintele/ ideile prin linii care evidențiazǎ conexiunile dintre idei, pornind de la “ sintagma – nucleu.

 Se scriu toate ideile enunțate în legatură cu “problema“ pusǎ în discuție, pânǎ când timpul alocat acestei activitǎți expirǎ sau pânǎ când se epuizează ideile.

 Se recomandă formularea rapidǎ și concisǎ, de cǎtre ficare participant, pe rând, a unei idei privitoare la rezolvarea situației-problemǎ, evitând aprecierile critice, observațiile negative și cenzura din partea colegilor asupra idilor emise: ideile noi pot fi dintre cele mai originale și mai neobișnuite, pot face asociații cu alte idei emise, le pot completa sau le pot transforma pe acestea.

 Reluarea activitǎții grupului de lucru, în plen sau pe subgrupe, pentru trierea ideilor emise anterior, pe baza stabilirii unor criterii: cuvinte–cheie, imagini, simboluri etc.

 Analiza, evaluarea și selectarea ideilor valabile și originale pentru rezolvarea temei puse în dezbatere.

 Afișarea ideilor selectate, în forme cât mai sugestive și mai originale: cuvinte – cheie, desene, imagini, cântece, joc de rol, joc de simulare etc.

În practica didacticǎ se pot folosi și variante prescurtate ale metodei cu omiterea uneia dintre etapele precizate mai sus, care însǎ sǎ nu afecteze respectarea principiului de afirmare liberǎ , de stimulare și de participare activǎ a fiecǎrui participant.

12. Metoda PĂLĂRIILE GÂNDITOARE este o metodă de stimulare a creativității și se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Este o tehnică apropiată de FRISCO. Sunt 6 pălării :

1. pălăria albă – oferă o privire obiectivă asupra informațiilor, e neutră, e un fel de calculator ce stochează informația ;

2. pălăria roșie – dă frâu liber sentimentelor și imaginației, are o perspectivă emoțională asupra evenimentelor ;

3. pălăria neagră – exprimă prudența, grija, advertismentul, judecata. Gânditorul punctează ce e rău, incorect, erorile;

4. pălăria verde – simbolizează gândirea creativă, se interesează de proces ;

5. pălăria galbenă – oferă o perspectivă pozitivă, constructivă asupra situației, oferă sugestii concrete, cere efort de gândire mare, dar nu se referă la crearea de idei noi

6. pălăria albastră – exprimă controlul procesului de gândire, fiind dirijorul « orchestrei pălăriilor».

Metoda poate fi folosită în rezolvarea unor situații problemă, ridicate de educator după audierea unei povestiri, lecturi dupa imagini, poezie.

Copiii pot purta pe rând mai multe pălării, astfel încât se pot încerca mai multe unghiuri ale abordării : « Hai să încercăm și pălăria verde ! ». Pălăriile pot fi puse în perechi : verde – albastră, negră – galben, albă – roșie.

13. Studiul de caz este este o metoda de explorare directa care stimuleaza gandirea si creativitatea determinand copiii sa analizeze si sa compare situatiile, sa caute solutii pentru probleme reale.

Metoda ofera posibilitatea copiilor sa-si expuna liber opiniile, sa aleaga solutiile optime dupa dezbaterea lor.

Avantaje:

Sistematizeaza si verifica cunostintele;

Invata sa-si sustina pertinent parerea;

Exerseaza deprinderea de a asculta activ;

Se dezvolta inteligenta interpersonala;

Se dezvolta spiritul de echipa;

Isi asuma responsabilitati;

Formeaza capacitati de diagnosticare;

Formeaza capacitati de a lua decizii si de a organiza, solutiona.

Rolul educatoarei este de a selecta cu grija cazurile, de a-i indruma pe copii de a asculta empatic. Cazurile aduse spre dezbatere trebuie sa sensibilizeze copiii, acestia trebuie sa gaseasca solutii reale pentru a fi duse la bun sfarsit.

3.2.3. Metode bazate pe creativitatea individuală

Învățarea prin descoperire aduce o contribuție însemnată la dezvoltarea creativității și a comportamentului creator. Metoda are funcție formativă complexă pentru că se adresează concomitent inteligenței, capacității de memorare, voinței, sensibilității și imaginației.

Învățarea prin descoperire modernizează abordarea tradițională. Accentul se mută de pe înregistrarea pasivă a cunoștințelor pe implicarea directă în descoperirea și asimilarea lor. Aplicarea învățării prin descoperire diversifică și nuanțează procesul educativ, determinând trecerea de la cuantificarea răspunsurilor care reproduce materia predată, la o măsurare ce valorifică spiritual inventivitatea și creativitatea. Aplicarea metodei implică parcurgerea următoarelor etape :

• Alegerea temei de studiat.

• Îndrumarea elevilor.

• Identificarea și selecția informațiilor.

• Dezbaterea.

• Sintetizarea și evaluarea rezultatelor.

În practică, alegerea temei se face în concordanță cu proiectarea didactică realizată de către cadrul didactic astfel :

• Cadrul didactic alege tema și o propune copiilor.

• Alegerea în colaborare – copiii și cadrul didactic formulează împreună tema.

• Alegere liberă

3.3. Etapele implementarii programului educational

3.3.1. Etapa preliminara (Pretest) consta in aplicarea testului unitia pentru verificarea starii de inceput, a punctului de pornire in desfasurarea propriu-zisa a cercetarii.

A avut rolul de a stabili nivelul existent al creativitatii prescolarilor in momentul initierii cercetarii.

Pretestarea s-a realizat prin administrarea unui test privind creativitatea copiilor atat parintilor cat si prescolarilor. Acestea au avut ca scop masurarea creativitatii in acceptiunea de potential creativ. Testarea capacitatii de creativitate a prescolarilor s-a realizat prin exercitii prin care s-a verificatrepiditatea cu care copiii pot raspunde unor stimuli diversi.

Testul de creativitate aplicat copiilor a avut 4 sarcini corespunzatoare dimensiunilor creativitatii:

Bogatia fondului lexical a fost testata timp de 1 minut in care prescolarii trebuiau sa dea exemple (cel putin 6) de cat mai multe cuvinte care incep cu sunetul ,,c”;

Gandirea divergenta s-a materializat prin exemplificarea a cel putin 4 intrebuintari neobisnuite a unui obiect uzual, in decurs de 1 minut;

Creativitatea vizuala a fost apreciata in urma completarii de catre copii a cel putin 3 imagini lipsite de sens pentru a obtine imagini concrete timp de 6 minute;

Libera asociere a fost masurata prin interpretarea spontana in cel putin 3 feluri posibile a 3 desene timp de 4 minute.

TEST DE CREATIVITATE – PRETEST

Da exemple de cuvinte care incep cu sunetul ,,c”!

……………………………… ……………………………….

…………………………………. …………………………………

………………………………. …………………………………

………………………………… ………………………………….

………………………………… …………………………………

Ce ai putea face cu un servetel?

…………………………….. ………………………………….

………………………………… ………………………………………

………………………………… …………………………………………..

……………………………….. ………………………………………..

Completeaza imaginile de mai jos pentru a obtine imagini concrete!

4.Interpreteaza imaginea!

Acest test a fost aplicat cu respectarea stricta a timpului specificat, in decursul a doua zile l-am aplicat la fiecare copil in parte. Descriptori de performanță:

FOARTE BINE:

Da cel putin 10 exemple de cuvinte care incep cu sunetul ,,c”

Gaseste cel putin 6 intrebuintari pentru un servetel;

Completeaza in mod creativ cele 6 imagini propuse;

Da cel putin 3 interpretari pentru 6 imagini;

Utilizeaza expresii deosebite in propozitii dezvoltate;

Coreleaza corect cuvintele din enunt (acordul gramatical).

BINE:

Da cel putin 6, dar nu mai mult de10, exemple de cuvinte care incep cu sunetul ,,c”;

Gaseste cel putin 4, dar nu mai mult de 6, intrebuintari pentru un servetel;

Completeaza in mod creativ cel putin3, dar nu mai mult de 5, imagini incomplete;

Da cel putin 3 interpretari spontane pentru cel putin 3, dar nu mai mult de 4, imagini diferite;

Coreleaza corect cuvintele din enunt (acordul gramatical).

SUFICIENT:

Da 6 exemple de cuvinte care incep cu sunetul ,,c”;

Enumera 4 intrebuintari pentru un servetel;

Completeaza creativ 3 imagini;

Da 3 interpretari pentru 3 imagini diferite.

Criteriile de notare pentru pretest sunt aceleasi pentru fiecare dintre cei patru factori ai gandirii creatoare:

Fluenta (numar total de raspunsuri);

Flexibilitate;

Elaborarea (complexitatea raspunsurilor si amanuntele precizate);

Originalitatea (unicitatea raspunsurilor, ingeniozitate).

Fiecare dintre dimensiunile creative, care au fost interpretate in test, au fost notate de la 0 la 50 pe o scara valorica di 10 in 10.

S-a realizat un profil de creativitate al grupului, cu toate ca potentialul creativ al copiilor este diferit. Se remarca faptul ca fluiditatea exprimarii este relativ redusa, gandirea divergenta slab dezvoltata, insa creativitatea vizuala si libera asociere sunt la un nivel mediu.

Chestionarul aplicat parintilor are un număr de 36 de enunțuri, iar evaluarea lor se face acordând fiecăruia de la 1 la 5 puncte (1p = cu totul neadevărat, 2p= neadevărat, 3p = puțin adevărat, 4p = adevărat, 5p = cu totul adevărat). S-a calculat suma punctelor obținute de fiecare elev și s-a acordat o atenție deosebită celor care au obținut peste 120 de puncte, adică aproximativ 75% din punctajul maxim. Am considerat că aceștia prezintă carcteristicile copiilor cu o creativitate dezvoltată.

REZULTATELE PRETESTULUI

Asadar nivelul de creativitate al grupei este mediu si am hotarat sa aplic programul urmator:

Realizarea unor jocuri cu caracter creativ;

Interpretarea creativa a unor povesti;

Crearea unor situatii problematice din care copilul trebuie sa iasa printr-o reactie creativa, sa-si esprime emotiile in mod creativ.

3.3.2.Etapa formativa

Eficienta procesului instructiv din gradinita depinde de stabilirea adecvata a continutui cunostintelor, priceperilor, deprinderilor si de modalitatile prin care acestea ajung sa fie insusite de copii.

Pentru a stimula creativitatea copiilor, educatoarea trebuie sa-l puna pe acesta in fata unor probleme mereu diferite, in situatii variate ca scenariu sau ipoteza, ceea ce determina copilul sa faca fata unor eforturi de adaptare deoarece va fi pus in situatii in care cunostintele concrete nu-l mai ajuta suficient, nu se mai potrivesc.

În prima fază s-au realizat câteva ore alocate familiarizării copiilor cu tehnicile de lucru ce urmau a fi folosite de-a lungul investigației. Acestea s-au numit „ședințe de probă” în care au primit instructajul verbal, explicația și demonstrația și mai puțin exercițiul de creație propriu -zis. Au fost exersate metode de stimulare a ceativității sub alte forme, mult mai simple, realizându-se astfel o simulare a activităților viitoare.

După această perioadă de acomodare cu metodele și tehnicile creative, s-a recurs la antrenamentul de creativitate propriu – zis, care s-a desfășurat în cadrul sălilor de grupa, la activitatatile de educare a limbajului.

Creativitatea copiilor se dezvolta in cadrul activitatilor de educare a limbajului daca

se intensifica si se folosesc exercitii cu caracter creator :

1.Exercitii de fluiditate prin fluenta vorbirii:

-Adaugati la silaba data ,,ma” inca una si formati cat mai multe cuvinte! (ma-re, ma-ma, ma-sa, Ma-ra, ma-na, ma-ro, ma-cul,etc)

-Adaugati la silaba ,,ma” inca doua silabe si formati cat mai multe cuvinte! (ma-ca-ra, ma-re-sal, ma-ri-nar, ma-ti-nal, etc)

-Gasiti cat mai multe cuvinte care se termina in ,,ic”! (ilic, ibric, cosmic, amic, bunic, nimic, buric, pitic, etc)

2. Exercitii de fluenta a ideilor prin identificarea obiectelor prin:

-marime;

-forma;

-greutate;

-culoare;

-gust;

-dupa aspectul acustic: tare, incet…

alb si usor – zapada, creta, vata, foaia de hartie, etc.

3. In cadrul exercitiilor de dezvoltare a flexibilitatii spontane, se fac exercitii care pun in valoare obiectul, fiinta, fenomenul, etc. prin foloasele aduse de acesta, formand cat mai multe propozitii.

Clasa noastra este frumoasa.

este luminoasa.

este primitoare.

este insorita.

4.Exercitii pentru stabilirea cat mai multor asemanari intre obiecte, fiinte, etc.

Mar – piersica

Cerc –patrat

Munte – lac

5.Exercitii de creativitate:

– Alcatuieste propozitii in care cuvantul ,,jucarie” sa se regaseasca la inceputul, apoi in interiorul si la sfarsitul enuntului.

Jocul didactic este un mijloc de stimulare a creativitatii. Pentru ca acesta sa dea rezultate optime trebuie foarte bine pregatit, fiind cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea gandirii si vorbirii prescolarilor.

In derularea lui copiii depun efort de gandire si exprimare, iar reusita lui depinde de buna organizare, conducerea metodica, materialele folosite, etc.

Stim cu totii ca oriunde copiii se joaca cu jucarii si obiecte, iar daca acestea lipsesc ei le inventeaza ori le mesteresc singuri. Fara jucarie si joc viata copilului este lipsita de interes, jocul nu e o simpla distractie, ci ocupa un loc central in viata lui.

Copilul imita atitudinile si conduitele adultului pentru a se modela pe sine, creand jocul se creaza pe sine.

JOCURI INTRODUSE IN ACTIVITATEA DE EDUCARE A LIMBAJULUI IN SCOPUL DEZVOLTARII CREATIVITATII LA PRESCOLARI

Joc de creare a ghicitorilor: ,,Cine este, cum este si ce face ?

Poveste – ,,Motanul incaltat”

Obiectivul a fost de a exersa capacitatea de a compune o ghicitori prin care sa caracterizeze personajele din poveste.

Sarcina didactica: ,, Compuneti fiecare o ghicitoare prin care sa aratati cum este si ce face personajul din poveste.”

Timp de creatie: 5 minute

Fiecare copil creeaza o ghicitoare despre unul din personajele din poveste, apoi o prezinta in fata colegilor care trebuie sa descopere personajul descris.

Am notat ghicitorile copiilor in ,,Copacul ghicitorilor”, fiecarei bule colorate ii corespunde cate un personaj: rosu – motanul, albastru – fiul de morar, mov – printesa, galben – imparatul, verde – capcaunul.

Ghicitorile au stimulat si exersat capacitatile de analiza, sinteza, comparatie, generalizare, descriere, evaluare, au dezvoltat spiritul de observatie, atentia, limbajul, cooperarea, spiritul de echipa, toleranta, au creat momente de relaxare in invata

COPACUL GHICITORILOR

Jocuri asemanatoare derulate cu ghicitori – descriere, ghicitori de comparatie, ghicitori – eliptice, ghicitori de generalizare au condus la adevarate concursuri de ghicitori – ,,Intrebari glumete pentru minti istete” – unde copiii, incurajati sa creeze ghicitori au creat chiar si ghicitori cu rima.

Joc didactic – ,,In lumea minunata a silabelor” – am utilizat brainstorming

Sarcina didactica – ,,Gasiti cuvinte cu o silaba al carui sunet initial este ,,s” “

Varianta I Copiii au fost organizati in doua grupe, o grupa a selectat imagini cu denumiri care incep cu sunetul propus, cealalta grupa a enumerat cuvinte care incep cu acelasi sunet.

Exemple: sos, suc, sac, spic, solzi, stai, strop, stop, scai, sar, etc

Varianta II Au transformat cuvintele cu o singura silaba in cuvinte cu doua silabe, prin articulare: so-sul, su-cul, stro-pul, etc

Varianta III Au transformat cuvintele cu o silaba in diminutive (cuvinte alintate) :suculet, sosulet, solzisor, spiculet, etc.

Joc didactic – ,,Jocul silabelor”

Sarcina didactica – ,,Descoperiti prima silaba din cuvintele ce denumesc imaginile de pe jeton.”

Varianta I Copilul atins cu bagheta fermecata extrage din saculet un jeton,fara sa il arate colegilor, desparte in gand cuvantul si rosteste tare prima silaba. Copiii vor incerca sa ghiceasca ce reprezinta imaginea (prin cuvinte). Daca nu ghicesc, copilul cu jetonul ii va ajuta cu mici amanunte. Odata ghicit cuvantul, acesta va fi despartit in silabe frontal, se va scrie la tabla cuvantul si silabele utilizand simbolurile invatate. Se cauta alte cuvinte care incep cu aceeasi silaba.

Varianta II Voi rosti o silaba si voi propune copiilor sa gaseasca cuvintele ce rezulta din repetarea ei(ma, ta, cu, ne, ba, etc). Copiii vor fi incurajati sa descopere si alte cuvinte care se obtin prin repetarea primei silabe.

Varianta III Prescolarii vor da exemple de cuvinte monosilabice, le vor transforma prin articulare in cuvinte bisilabice si vor alcatui propozitii simple, apoi dezvoltate cu cuvintele in ambele situatii.

Joc didactic – ,,Gaseste rima!”

Sarcina didactica – ,,Copiii vor cauta cuvinte care au aceeasi terminatie cu cuvantul dat sau cu cel aflat la sfarsitul unui vers.”

Varianta I Voi recita o strofa dintr-o poezie cunoscuta si orientez atentia copiilor spre cuvintele de la finalul versurilor, sugerandu-le sa descopere prin ce se aseamana (aceeasi terminatie sau grup de sunete).

Le spun ca procedeul de a repeta ultima silaba din vers e folosit de poeti si se numeste rima, ea face ca versurile sa fie intelese mai usor,sunt mai placute auzului.

Propun copiilor sa gaseasca cuvinte care au aceeasi terminatie cu cele rostite de mine.

Exemplu: ,,copilas” – iepuras, dragalas;

,,catel” – degetel, baietel

Cu unele cuvinte vor alcatui propozitii si chiar versuri.

Varianta II Recit versuri din poezii pentru copii si le solicit sa gaseasca rima care sa se potriveasca contextului.

Exemplu: ,,Painea alba si pufoasa

Ce ne striga:,,Hai la…(masa)!”

Jocul ,,Cuvinte si silabe” – tehnica 6/3/5

Sarcina didactica – ,,Copiii vor identifica imaginile are caror denumire contine una, doua sau trei silabe.”

Copiii sunt impartiti in cinci grupuri care au buline de culori diferite.

Varianta I

Fiecare grup va completa tabelul cu imaginile potrivite si va trasmite foaia urmatorului grup pana cand primeste foaia initiala.

In grup, membrii se consulta timp de 5 minute, gasesc solutiile potrivite, completeaza tabelul, transmit si primesc fisele, analizeaza completarea finala, descopera solutiile incorecte.

Prezinta pe rand, frontal, fisa – tabel, enumera cuvintele cu una, doua, trei silabe.

Varianta II

Copiii transforma, pe rand, cuvintele cu o silaba in cuvinte formate din doua silabe, cele din doua in trei silabe, cele din trei in patru silabe, de la singular la plural.

Varianta III

Prescolarii, pornind de la cuvantul initial vor forma diminutive.

Jocul s-a dovedit a fi un real succes deoarece a stimulat copiii sa emita idei, sa fie creativi, sa analizeze, sa compare, sa lucreze atat individual cat si cu ceilalti.

Joc didactic – ,,Litere si cuvinte”- lotus pe grup

Sarcina didactica – ,,Copiii vor desena 8 obiecte care incep cu sunetul corespunzator literei de pe diagrama.”

Se formeaza 8 echipe cu cate trei membri, se amintesc literele invatate (se aleg doar 8).

Varianta I Fiecare grup isi prezinta pe rand lucrarea.

Varianta II Fiecare grup trebuie sa sorteze si sa grupaze jetoanele in functie de sunetul initial corespunzator literei de pe petala proprie.

Varianta III Se vor forma cate 8 propozitii pentru fiecare imagine de pe lotus.

Joc didactic – ,,Gaseste cuvintele potrivite”

Sarcina didactica – ,,Prescolarii vor completa in mod creativ propozitiile enuntate de conducatorul jocului.”

Varianta I Educatoarea formuleaza propozitii eliptice la care copiii trebuie sa vina cu completari creative, corecte din punct de vedere gramatical.

Exemple: ,, Nu vad padurea …………(pentru ca e o ceata groasa).

,, Zapada este………….(ca o plapuma pentru pamant).

Varianta II Copiii spun cate un cuvant, iar colegii lor trebuie sa construiasca o propozitie cu sens in care sa fie introdus cuvantul respectiv.

Varianta III Cuvintele vor fi sugerate cu ajutorul unor jucarii.

Poezia ,,Gandacelul” de Elena Farago

Palariuta rosie:

,,Copilul nu a stiut sa se poarte cu gandacelul, poate ca l-a suparat si el l-a piscat. Copilul l-a prins in pumn sa se razbune; e un copil rau care face ca el, imi pare rau ca gandacelul sufera.

Voi ce ati face?”

Palariuta verde: ,, Putem pune plase in locurile de joaca ale copiilor, aparate care sa-i apere de oameni sau putem face casute pentru gandacei. Ne pot ajuta oare parintii? Putem gasi alta solutie?”

Palariuta galbena:

,, Parintii ne vor ajuta.”

Palariuta neagra:

,, Sunt prea multi gandaci! Bazaie, ne pisca, nu ne lasa sa mancam, sa dormim.”

Palariuta alba:

,,Putem sa tragem o concluzie?”

Gandaceii trebuie si ei protejati, parintii trebuie rugati sa puna plase peste tot, sa aduca aparate care sa-i anunte pe gandacei cand se apropie oamenii, trebuie sa le construim casute cu ajutorul parintilor.

Atentie! Nu faceti rau gandaceilor! Si ei sufera!

Metoda s-a dovedit benefica deoarece copiii pledau foarte inversunati pentru apararea gandaceilor, au oferit solutii neasteptate si amuzante: casute pentru gandacei.

Povestile copilariei – modalitate de dezvoltare a creativitatii la prescolari

Povestirea este una dintre cele mai îndrăgite activități dirijate din grădiniță care satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate a copiilor, le stimulează imaginația și le creează cadrul optim de comunicare.

Poveștile și basmele povestite copiilor au valoare formativ-educativă, contribuind la formarea unor trăsături etice și morale. Copiii își aleg modele de comportament și de viață, cunosc întruchipările binelui și ale răului.

Povestirile copiilor se realizează în două forme: repovestire si povestiri create de copii.

Povestirile create de copii au valoare formativă, fiindcă contribuie la dezvoltarea gândirii logice și creative, la dezvoltarea imaginației, a exprimării fluente și corecte. Povestirile acestea se pot realiza sub diferite forme:

a. Povestiri create pe baza unui șir de ilustrații

b. Povestire cu început dat

c. Povestire pe baza unui plan dat

d. Povestire după modelul educatoarei.

Materialul intuitiv are un conținut variat și duce la dezvoltarea gândirii copiilor.

Exercitii de creativitate:

– Imaginati-va un dialog intre fata babei si fata mosului inainte ca cea din urma sa plece de acasa.

– Imaginati-va ca Alba-ca-Zapada a ajuns in povestea ,,Sarea in bucate”. Cu cine credeti ca s-ar putea imprieteni?

Copilul transpunandu-se in rolul personajului ia o atitudine, gandeste, simte si actioneaza Ia fel cu personajul interpretat.

De aceea interpretand sincer si profund rolul, copiii devin mai comunicativi, li se dezvolta sociabilitatea, capata incredere in puterile proprii.

Interpretand personaje din basme si povesti, copiii reproduc dialogurile, convorbirile personajului respectiv.

3.4. Prelucrarea si interpretarea datelor