Modalitati de Stimulare a Gustului Elevilor Pentru Lecturadocx

=== Modalitati de stimulare a gustului elevilor pentru lectura ===

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

PROGRAMUL DE MASTERAT: PEDAGOGIA INTERACTIVĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC: Prof. univ. dr. ANTON ILICA

Masterandă: ARDELEAN IOANA LARINA

ARAD, 2016

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

PROGRAMUL DE MASTERAT: PEDAGOGIA INTERACTIVĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

MODALITĂȚI DE STIMULARE A GUSTULUI ELEVILOR PENTRU LECTURĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC: Prof. univ. dr. ANTON ILICA

Masterandă: ARDELEAN IOANA LARINA

ARAD, 2016

CERERE DE ÎNSCRIERE

la Examenul de Finalizare a Studiilor Universitare

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

PROGRAMUL DE MASTERAT: PEDAGOGIA INTERACTIVĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

Nr. ___________din_____________________

APROBAT

DECAN

VIZAT

Îndrumător științific

DATE PERSONALE ALE CANDIDATULUI

1. Date privind identitatea persoanei

Numele ___________________________________________________

Numele anterior ____________________________________________

Prenumele ________________________________________________

2. Sexul: (M/F)

3. Data și locul nașterii:

Ziua/ luna/ anul __________ / _______________ / __________

Locul (localitate, județ) ________________________________

4. Prenumele părinților:

Tata: ____________________________

Mama: ___________________________

5. Domiciliul permanent (str., nr., localitate, județ, cod poștal, telefon, e-mail):

__________________________________________________________

6. Sunt absolvent promoția: ________ / _________

7. Forma de învățământ pe care am absolvit-o este: cu frecvență, cu frecvență redusă, ID), cu taxă/ fără taxă

8. Solicit înscrierea la examenul de master:

Sesiunea _____________________________________anul___________

9. Lucrarea de disertație pe care o susțin are următorul titlu:

_______________________________________________________________________

_______________________________________________________________________

10. Îndrumător științific:

_________________________________________________________________

11. Menționez că susțin examenul de master pentru prima dată și declar pe propria-mi răspundere că am luat cunoștință de prevederile art. 143 din Legea 1/2011. Declar că prezenta lucrare nu este realizată prin mijloace frauduloase, fiind conștientă de faptul că, dacă se dovedește contrariul, diploma obținută prin fraudă îmi poate fi anulată, conform art. 145 din Legea 1/2011.

SEMNĂTURA

____________________________

REFERAT

PRIVIND LUCRAREA DE DISERTAȚIE

A

ABSOLVENTEI:

PROGRAMUL DE STUDIU: PEDAGOGIA INTERACTIVĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

PROMOȚIA 2016

1. Titlul lucrării: ___________________________________________________

2. Structura lucrării

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

3. Aprecieri asupra conținutului lucrării de master, organizare logică, mod de abordare, complexitate, actualitate, deficiențe

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

4. Aprecieri asupra lucrării (se va menționa: numărul titlurilor bibliografice consultate, frecvența notelor de subsol, calitatea și actualitatea surselor consultate; modul în care absolventa a prelucrat informațiile din sursele bibliografice, contribuții originale)

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

5. Concluzii (valoarea lucrării elaborate de absolvent, relevanța studiului întreprins, competențele absolventului, consecvența și seriozitatea de care a dat dovadă absolventul pe parcursul documentării și elaborării lucrării)

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

6. Redactarea lucrării respectă/ NU respectă normele de redactare ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

7. NU există/ Există suspiciuni de realizare prin fraudă a prezentei lucrări

VERIFICAT www.DetectarePlagiat.ro: Nu au fost găsite similarități textuale. Nu a fost detectat plagiatul

8. Consider că lucrarea îndeplinește condițiile pentru susținerea în sesiunea de Examen de master din ……………………………………………………………………………….

Arad,

4 iunie 2016 Îndrumător științific,

Prof. univ. dr. Anton Ilica

CUPRINS

INTRODUCERE

Pornesc de la constatarea evidentă că elevii și oamenii citesc din ce în ce mai puțin. Unii adulți pun această situație pe agresiunea imaginii, prezentate de televiziuni ori a internetului. Alți părinți, poate și profesori, o pun pe seama școlii, a programelor de limba și literatura română, prea săracă în stimularea gustului pentru lectură. Importanța lecturii constă în faptul că ea are un rol hotărâtor în îmbogățirea și dezvoltarea cunoștințelor elevilor, în formarea gustului pentru citit, în cultivarea și îmbogățirea limbajului prin formarea și dezvoltarea unei comunicări corecte. Împărtășesc ideea conform căreia cartea își păstrează rolul preponderent în formarea personalității umane, lectura rămânând cea mai de seamă activitate în scopul formării orizontului intelectual al omului, în formarea gândirii și afectivității elevilor.

Lectura din clasă, dar și lectura suplimentară, alături de scrierea de mână, ca activități individuale și intelectuale, contribuie la dezvoltarea personalității elevilor, la îmbogățirea și aprofundarea cunoștințelor, la dezvoltarea sentimentelor elevilor, contribuie din plin la educarea tinerilor, prin îndeplinirea rolului formativ al acestui proces de dezvoltare a gustului pentru lectură. Lectura în clasă și în afara clasei servește la creșterea nivelului intelectual, moral și estetic al școlarilor. Lectura literară pune la dispoziția copilului cunoștințe interesante despre mediul înconjurător, despre viața oamenilor și a animalelor, despre experiențele trăite de alții. Prin textele propuse, prin întâmplări și personaje model sau antimodel, elementele recuperare din parcurgerea textelor determină atitudinea și comportamentul viitor al copilului.

Este și motivul pentru care noul Curriculum Național acordă o atenție deosebită ariei curriculare Limbă și comunicare. În conformitate cu acest document, „obiectivul central al studiului limbii și literaturii române în învățământul primar este dezvoltarea competențelor elementare de comunicare orală și scrisă ale copiilor, precum și familiarizarea acestora cu texte literare și non-literare, semnificative din punctul de vedere al vârstei cuprinse între 6/7-10/11 ani … scopul studierii limbii române … este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii, exprimându-și gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om”. De aceea consider că încă din grădiniță și clasele primare, profesoara trebuie să acorde atenție multă pentru ceea ce citesc și cât citesc copiii, respectând, bineînțeles, particularitățile lor de vârstă.

Prin activitatea de lectură, din clasă și din afara clasei, profesoara pentru învățământul primar îi atrage pe elevi spre experiențe interesante trăite de personaje, determinându-le anumite stări afective, un anumit comportament afectiv cum ar fi: dragostea față de locurile natale, față de anumite personalități, față de frumusețile patriei noastre, față de gesturi frumoase ale altor copii etc. Prin textele operelor literare, se formează personalitatea elevilor în spiritul cinstei, demnității, curajului.

Toate acestea constituie argumente solide în a cultiva la elevi, încă de mici, pasiunea pentru citit, pentru citirea creațiilor populare, a speciilor aparținând celor trei genuri literare: liric, epic, dramatic. La Grupul Școlar ”Ion Creangă” din Curtici, județul Arad, unde funcționez ca profesoară pentru învățământul primar, m-am apropiat de elevi, câștigându-le atenția, curiozitatea și prin orele de lectură în clasă și suplimentară, prin mai multe procedee și strategii, iar această experiență o voi împărtăși în această lucrare. Am avut în vedere deopotrivă cerințele ce se pretind pentru demersul meu, dar în ansamblu, lucrarea mea are caracter de cercetare ameliorativă și constatativă. Am folosit bibliografie de specialitate pentru documentare privind efectele lecturii asupra formării și conturării personalității copiilor, încă de la vârsta ivirii capacității de citire și scriere. Am convingerea că gustul pentru lectură se formează numai printr-o lectură sistematică, în clasă și în afara clasei, prin sustragerea elevilor de la postarea prea îndelungată în fața ecranului, prin motivarea intrinsecă a acestora pentru cititul cărților de calitate și împărtășirea experienței umanității prin diversificarea lecturii.

CAPITOLUL 1

LIMBAJUL ȘI COMUNICAREA ELEVILOR DIN ȘCOALA PRIMARĂ

1. Rolul lecturii în dezvoltarea personalității elevilor

Rolul lecturii a copiilor constă în acela că ea contribuie la formarea intelectuală a copiilor prin dezvoltarea vocabularului, a posibilităților de exprimare, prin cunoașterea unor aspecte legate de istoria neamului nostru, de geografia patriei. De asemenea, lectura contribuie la formarea unui comportament adecvat al copilului, nu numai la vârsta școlară, ci și în ceea ce privește comportamentul său de viitor: „Educația literară se realizează prin studiul literaturii române și universale. Operele literare contribuie la dezvoltarea sensibilității copiilor și a gustului pentru lectură. Prin conținutul și problematica lor, marile opere entuziasmează pe tânăr pentru cauze nobile. Remarcăm rolul modelator al frumuseții caracterului unor personaje, care pot interveni și în făurirea idealului de viață al elevilor. Problemele metodice pe care le ridică îndrumarea lecturii elevilor constă în găsirea răspunsurilor optime la întrebările: cum să valorificăm din punct de vedere educativ operele literare citite? Și cum să îndrumăm pe elevi spre creații originale în domeniul literar? Valorificarea educativă a operelor citite se face prin comentariu”. Deși în Curriculum pentru învățământul primar există doar disciplina Limba și Literatura română, nemaifiind împărțită în disciplinele Literatura română, Comunicare și Lectură, iar lecturi se găsesc foarte puține, doar câte una la sfârșitul fiecărei unități de învățare, eu am rezervat câte o oră săptămânal pentru lectură, iar ca disciplină opțională, părinții și elevii au hotărât (la sugestia mea) să facă Literatură pentru copii. Lecturile elevilor au ca obiect opere literare, științifice și publicistice. Prin activitățile de învățare a limbii și literaturii române, în cazul de față prin orele de lectură suplimentară, am căutat să realizez obiectivele prevăzute:

formarea deprinderilor necesare interpretării textelor literare în conformitate cu particularitățile de vârstă ale copiilor din clasele primare;

alegerea unei tematici literare accesibile vârstei în vederea formării deprinderilor de comentariu de text, atenția îndreptându-se spre ideile principale, spre personajele literare:

existența unui echilibru între operele literare românești și cele din literatura universală.

Există mai multe tipuri de lectură: „lectura explicativă, lectura problematizată, lectura selectivă, lectura analitică, lectura sintetică, lectura dirijată”. Educând copilul, transmițând acestuia emoții și sentimente, lectura în clasă și cea suplimentară contribuie la formarea umanistă a copiilor, aceștia surprinzând faptele bune și rele ale unor personaje. „Ca tehnică fundamentală de muncă intelectuală, lectura (munca cu cartea) îndeplinește funcții multiple: de culturalizare, de învățare propriu-zisă (de instruire și autoinstruire), de informare și de documentare etc.”.

Lectura literară deschide noi orizonturi, sensibilizând conștiința umană și determinând multiple trăiri afective: dragoste de viață, seninătate, bucurie, desfătare, încântare, sensibilitate. Ea armonizează caractere, operele citite reprezentând „cel mai complet depozit al inteligenței omenești, înmagazinând în filele ei cunoștințe, fapte pe care le păstrează intacte un timp nedefinit”.

Lectura se poate continua pe întreaga perioadă a vieții. Tocmai de aceea este bine să se înceapă cu lectura de la vârsta cea mai fragedă posibilă. Prin lectură, elevii vor descoperi „un imens tezaur de informație, de experiențe umane, de modele morale, de emoții și sentimente”. Basmele lui Petre Ispirescu, Poeziile lui Tudor Arghezi, schițele Bunicul, Bunica de Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Povești de Ion Creangă, Din lumea celor care nu cuvântă de Emil Gârleanu, Legende istorice de Dimitrie Bolintineanu, Amintiri din copilărie de Ion Creangă, Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu, Isprăvile lui Păcală de Petre Dulfu etc. etc. oferă uriașe posibilități de formare umanistă a copiilor. În aceeași idee se înscriu opere din literatura universală precum: Basmele lui Charles Perrault, ale lui Anderson și ale Fraților Grimm, Pinnochio de Carlo Collodi, Cărțile junglei de Rudyard Kipling, Prințul fericit de Oscar Wilde, Nils Holgerson de Selma Lagerlof.

Operele literare recomandate pentru lectura suplimentară au un conținut foarte diversificat, aparținând unor genuri și unor specii literare variate, cu precizarea că profesoara poate să aleagă și altele, în funcție de ce oferă biblioteca școlii, micile biblioteci ale elevilor, cu condiția respectării specificului vârstei.

La clasa I, „conținuturile învățării, selectate în acord cu noua vârstă de școlarizare, recomandă, în cadrul activităților de citire a textelor, utilizarea unor texte cu cel mult 75 de cuvinte (în loc de 100 de cuvinte). Pentru clasa a II-a, activitățile de lectură vor presupune utilizarea unor texte de 120 de cuvinte”. Privitor la conținutul lecturilor suplimentare, există lecturi care se referă la trecutul istoric, așa cum întâlnim atât în poezia populară, cât și în cea cultă. Ele reflectă năzuințele de veacuri ale poporului nostru, prin ele copiii iau cunoștință de felul de viață din cele mai vechi timpuri. Eroii cărților, prin viața lor, devin exemple de fapte înalte, de viață și caracter și lasă urme adânci în conștiința elevilor. Ilustrative sunt Doina, Mult mi-e dor … din culegerea lui Alecsandri sau Legende istorice de Dimitrie Bolintineanu, Mircea cel Mare și solii, Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare, Visul lui Ștefan cel Mare, Muma lui Ștefan cel Mare. Personajele acestor legende sunt vestiți eroi sau voievozi care au luptat pentru neatârnarea neamului nostru, precum „fata de la Cozia”.

Legendele istorice ale lui Bolintineanu trezesc la copii sentimentul demnității naționale, trezesc curaj, bărbăție, dorința de a fi ei înșiși la înălțimea acestora. Coșbuc este un alt mare poet, autor de poezie patriotică. Edificator este volumul Cântece de vitejie din 1904. El, poetul, scrie poezii de un vibrant patriotism cum sunt: Povestea căprarului, Cântecul redutei, O scrisoare de la Muselim Selo etc. Astfel de opere cultivă mândria națională, dar și încrederea într-un viitor mai luminos, așa cum se vede din poezia lui Eminescu, Ce-ți doresc eu ție… Alte poezii din bibliografia pentru lectura suplimentară se referă la frumusețile naturii patriei, așa cum se vede din ciclul Pasteluri de Vasile Alecsandri. Autorul participă la viața naturii, se bucură de farmecul ei. Oricât de vitregă ar fi vremea, viața triumfă, ca în poezia Iarna și Miezul iernei.

Toamna vine cu rodul ei bogat, dar și cu nostalgia plecării păsărilor călătoare. Coșbuc este un alt mare cântăreț al naturii, pe care a zugrăvit-o așa cum apare ea în zona Năsăudului, în mediul țărănesc pe care poetul l-a cunoscut atât de bine. Poezii ca Vara, Vestitorii primăverii, Iarna pe uliță fascinează prin frumusețea peisajului.

Încântă pe copii, de asemenea, poeziile despre copilărie și viețuitoare. Amintim aici pe Tudor Arghezi cu volumul Prisaca sau din Răzlețe: Casa cu vrăbii, Cuibul, Zdreanță. În poezia lui Arghezi gingășie, inocență și delicatețe. De cele mai multe ori poetul recurge la parodie, dar el lasă să se înțeleagă că și-n lumea măruntă există probleme mari. În aceeași sferă se înscriu creațiile lui Ștefan Octavian Iosif, Elena Farago, Mihai Eminescu (Somnoroase păsărele). Ana Blandiana valorifică prin Întâmplări din grădina mea și Întâmplări de pe strada mea universul mărunt cu romanițe și trandafiri, cu viețuitoare ce înfrumusețează copilăria. Un rol important în formarea umanistă a copiilor îl au poeziile despre muncă și profesiuni. Ele contribuie la educația pentru muncă a copiilor.

Tot de formare umanistă ține și educația religioasă care de multe sute de ani a modelat cunoștințe și a format caractere. Noi, românii, ne-am născut un popor creștin. De-a lungul timpului, alături de marii umaniști, biserica a luptat pentru unitatea limbii, a fost forța motrice în formarea culturii noastre. Primele școli apar pe lângă biserici. Iată de ce considerăm că lectura suplimentară trebuie să aibă în vedere și rolul religiei, cu atât mai mult, cu cât literatura noastră conține multe opere cu conținut religios, prin predarea cărora realizăm educația moral-religioasă, latură importantă a formării personalității umane. S-au scris valoroase opere despre nașterea lui Iisus Hristos, despre Moș Crăciun, diferite rugăciuni. Valorificate, mai ales cu ocazia sărbătorilor de iarnă și de primăvară, contribuim la formarea unor caractere cinstite, elegante, nobile. Baladele sunt modele care, prin faptele eroilor de care acestea vorbesc, cultivă copiilor setea de dreptate, curajul, omenia. Ele au servit ca izvor de inspirație pentru scriitorii de mai târziu, cum este George Coșbuc, cu baladele Pașa Hassan, Moartea lui Gelu, Cântec. Șt. O Iosif prelucrează baladele Novăceștii, Gruia, Somnul lui Gruia, Pintea.

Novac și corbul este una din multele noastre balade care vorbesc despre trecutul de luptă al poporului nostru împotriva asupririi turcești. Copiii vor înțelege cu ajutorul profesoarei că Gruia a plătit cu ani de temniță, că s-a lăsat dus de valurile tinereții, crezând că singur îi va învinge pe turci. Despre fabulă, La Fontaine afirma că aceste creații ne ajută să „ne formăm judecata și moravurile…”. Acestea îi ajută pe copii nu numai să cunoască viețuitoarele, dar și să surprindă trăsăturile caracteristice ale unor animale și păsări, determinând, la rândul lor, caractere și o conduită morală adecvată: lupul e lacom, vulpea e șireată, furnica e harnică, iepurele e fricos.

În fabula Boul și vițelul este criticat parvenitul. De fapt, Grigore Alexandrescu ia atitudine împotriva lingușitorilor, trădătorilor, lacomilor, demagogilor. Una dintre speciile literare mult apreciate de copii sunt basmele, în care se înfruntă lumea Binelui cu cea a Răului, Binele ieșind învingător, semn al optimismului omului. Cele mai multe basme au o valoare etică. Ele reflectă visurile și năzuințele oamenilor, în speță felul de a fi al poporului nostru. Copiii se entuziasmează în fața faptelor lui Făt – Frumos, indiferent că îl cheamă Prâslea, Greuceanu, Harap-Alb etc., admiră faptele Zânelor bune, ale calului, ale diferitelor viețuitoare care-l ajută pe erou în rezolvarea celor propuse. Basmele au legănat copilăria oamenilor. Ele au sădit în sufletul nostru cinstea, devotamentul, dreptatea, curajul, puterea de sacrificiu, respectarea cuvântului dat, cutezanța, perseverența. Ascultând sau citind basme, copiii sunt de partea dreptății , adevărului, binelui și vor urî nedreptatea, lăcomia, îngâmfarea, răutatea și minciuna. Lectura basmelor dă posibilitatea copiilor să cunoască ce calități au eroii, iar pe cei pozitivi să-i ia drept modele.

Înrudită cu basmul este povestea. În literatura română, Ion Creangă rămâne cel mai reprezentativ autor de povești, el scriind paisprezece astfel de lucrări. Creangă ia atitudine împotriva trântorilor, ilustrativă fiind Povestea unui om leneș. Eroii lui Creangă sunt răsplătiți după fapte: iedul cel mic este harnic și cuminte, fata moșneagului e harnică și ascultătoare, lupul e hapsân și își primește pedeapsa spre deliciul copiilor. Scriitorul îi ridiculizează pe boierii hrăpăreți și pe preoții hapsâni.

Specie a genului epic în proză, snoava e mult gustată de școlari. Profesoarăa/profesoară – învățătoare pentru învățământul primar îi va ajuta pe aceștia să înțeleagă tâlcul narațiunii respective. Cele mai multe snoave se referă la Păcală, cea mai reprezentativă fiind Isprăvile lui Păcală de Petre Dulfu. Cartea este moralizatoare, autorul, aici Păcală, biciuind viciile omenești în scopul eradicării lor. Legendele sunt specii ale genului epic în versuri sau proză. În literatura noastră au scris legende Vasile Alecsandri (Legenda rândunicii, Legenda lăcrimioarei, Legenda ciocârliei), Dimitrie Bolintineanu (Legende istorice).

În procesul de formare umanistă a elevilor, avem în vedere și schițele și povestirile despre viețuitoare deoarece acestea sunt accesibile și se adresează mai ales copiilor. Avem la acest capitol autori consacrați precum Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Ion Alexandru Brătescu-Voinești, Emil Gârleanu etc., iar în literatura universală îi amintim pe Jack London, Anton Cehov, J. H. Fabre etc. Ion Alexandru Brătescu-Voinești încântă pe copii cu schițele sale Puiul, Moartea lui Castor, Privighetoarea etc. Având în vedere literatura pentru copii, dar, mai ales lectura suplimentară, evidențiem aici schițele, povestirile și romanele despre copilărie. Edificatoare sunt Amintiri din copilărie de Ion Creangă, Ulița copilăriei de Ionel Teodoreanu, Prisaca, Țara piticilor de Tudor Arghezi, Cireșarii de Constantin Chiriță, Toate pânzele sus de Radu Tudoran, Fram, ursul polar de Cezar Petrescu, Robinson Crusoe de Daniel Defoe, Copiii căpitanului Grant de Jules Verne, Colț Alb de Jack London, Cei trei mușchetari de Al. Dumas etc.

Foarte iubite de copii sunt romanele științifico-fantastice. În acțiunea lor se împletește realul cu fantasticul și au un trecut îndepărtat, precum: Epopeea lui Ghilgameș, Odiseea de Homer, Călătorie spre centrul pământului de Jules Verne, Primii oameni pe lună de H. G. Nells etc. Pe lângă operele aparținând genului liric și epic, amintim și pe cele aparținând genului dramatic, precum și lecturile dramatizate. Cu elevii clasei a III-a am dramatizat din Scrisoarea III de Mihai Eminescu, fragmentul care ne prezintă dialogul dintre Mircea și Baiazid, realizând o scenetă care s-a bucurat de mult succes la serbarea de sfârșit de an școlar.

Pe lângă lecturile literare, un loc aparte în lectura suplimentară a elevilor îl ocupă lecturile nonliterare. Aceste lecturi au în vedere probleme legate de dezvoltarea științei și tehnicii. Lucrări precum Viața insectelor de I. H. Fabre, Viața albinelor de M. Maeterlink, Viața animalelor de Brehm, O călătorie în corpul omenesc de E. Popa, Totul despre Terra de Marcian Bleahu, captează interesul elevilor, pregătindu-i în același timp, pentru viitor.

În activitățile de lectură, mi-am rezervat timp pentru a discuta cu copiii unele articole, sondând ce au înțeles din cele citite, ce le-a plăcut mai mult, ce i-a impresionat în mod deosebit. Mi-a plăcut să constat că cei mai mulți dintre ei au înțeles bine ceea ce au citit. Toate asemenea situații au nevoie de o inițiere în lectură, ca fapt de comportament și în procesul de lecturare, ca formă de învățare.

2. Lectura elevilor și îndrumarea acesteia

Așa cum am văzut din cele relatate anterior, lectura suplimentară deține un rol preponderent în formarea umanistă a copiilor, fie că este vorba de operele literare pentru clasele I-IV, de lucrări științifice specifice vârstei sau de lecturile publicistice. În acest subcapitol mă voi referi la îndrumări date elevilor cu privire la lecturarea textelor. Mai întâi este necesar să arat obiectivele educaționale ale lecturii elevilor a elevilor: „Elevul trebuie:

a fi capabil a se face înțeles în comunicare și a înțelege;

să fie capabil să producă enunțuri orale și să ia cunoștință de mesajele scrise;

să fie capabil să se exprime, să dea judecăți referitoare la o operă, judecăți în conformitate cu particularitățile de vârstă;

să dorească să comunice (având plăcerea exprimării originale) și să dorească să se educe (prin citire spontană, prin interes pentru înțelegerea lumii și ideilor, prin aprecierea calității mesajelor).”

Aceste obiective se pot realiza prin îndrumarea atentă a lecturii de către profesoară – învățătoare. Elevii trebuie îndrumați ce să citească, cum să citească și cât să citească. Practica pedagogică, metodologia organizării orelor de lectură suplimentară formulează cerințe ce constau în faptul că lectura nu trebuie privită de elevi ca o obligativitate, ci profesoară – învățătoare să caute să stârnească curiozitatea elevilor prin a evita să se dea o listă obligatorie de lecturi literare pe întreg cuprinsul anului școlar, ci să stabilească câteva titluri pentru o perioadă mai scurtă. De asemenea trebuie să li se explice elevilor cum trebuie citită o carte de literatură, ce trebuie să urmărească ei în lectura unei cărți, cum trebuie să consemneze impresiile despre cartea citită în caietul de lectură.

Este necesar ca profesoara – învățătoare să facă prezentarea unor cărți în așa măsură, încât să determine pe copii să-și procure cărțile recomandate pe care să le citească. Pentru a stârni curiozitatea elevilor, profesoară – învățătoare poate să le citească acestora scurte fragmente, să-i întrebe cam ce cred ei de evoluția întâmplărilor, poate să le prezinte unele ilustrații și să-i întrebe ce le sugerează ele.

Elevilor din clasa a II-a, le-am prezentat lucrarea lui Ion Creangă, Povești. Povestiri. Amintiri, ediția a II-a, îngrijită, arătându-le ilustrațiile de la povestea Ursul păcălit de vulpe. Copiii au intuit ușor ceea ce prezintă unele ilustrații, povestea fiind citită de toți elevii pentru ora următoare. Poeziile mai scurte au fost învățate pe de rost, conștientizând sentimentele ce se desprind din poeziile respective, de dragoste față de patrie, față de natură, de apreciere a faptelor unor eroi populari, ale unor domnitori. Pentru stimularea lecturii am folosit metode și procedee recomandate de metodica predării lecturii precum citirea expresivă, care deși se recomandă la clasele I și a II-a, am folosit-o și la clasele a III-a și a IV-a. Le-am stârnit apoi interesul prin a le prezenta succinte date despre autor și câteva aspecte din textul ce urma a fi citi, în vederea aceluiași scop. Au fost situații când înainte de lectură le-am explicat și unele cuvinte considerate de mine ca fiind mai puțin înțelese. Citirea expresivă impune alegerea tonului și modelarea vocii în funcție de punctuație, de replicile personajelor. Cu aceste ocazii am prezentat copiilor, cum a fost cazul operei Isprăvile lui Păcală de Petre Dulfu, casetofonul, elevii ascultând fragmente, dându-le apoi să citească ei acasă povești din opera respectivă. „Practica pedagogică a demonstrat că prima citire trebuie s-o facă profesoara, iar ea trebuie să întrunească unele condiții privind claritatea, coerența, corectitudinea, expresivitatea etc.”. „În cazul poeziilor lirice, îndrumarea urmărește adâncirea emoției, a sentimentului prin retrăirea lor unitară și directă, nefragmentată și nemijlocită de implicațiile faptului de analiză; acest lucru se poate realiza recitind expresiv textul”. Ca formă de organizare a lecturii am folosit și povestirea, prezentând conținutul unor basme, schițe. Alteori povestirea au realizat-o elevi mai buni din clasă, antrenând dorința celorlalți de a citi și ei. „Povestitorul trebuie să dispună, în primul rând de o estetică a spunerii, adică:

– povestirea să fie clară;

– limbajul simplu și concis;

– exprimarea elegantă și cursivă;

– tonul, ritmul și timbrul expunerii narative să fie agreabile;

– relatarea va fi afectuoasă, dar să evite un patetism excesiv;

– povestirea va fi însoțită de gesturi, mimică și comunicare non-verbală discretă;

– povestitorul va controla reacția ascultătorilor și își va corecta modul de a povesti în funcție de aceștia”.

Pentru a evita plictiseala, agitația, dezinteresul elevilor pentru lectură, profesoară – învățătoare trebuie să stimuleze interesul copiilor, atât prin „arta de a spune”, prin prezentarea unor imagini, precum și prin enunțarea unor cerințe evaluative cum ar fi:

„- să rețină numele personajelor;

– să rețină momentele principale ale narațiunii;

– să descrie înfățișarea personajului principal;

– să descrie locul/ locurile de desfășurare a narațiunii;

– să repovestească, după un șir de ilustrații;

– să recunoască replicile unor personaje etc.”

Cu cât profesoara – învățătoare va dispune de posibilități mai bune de informare continuă, la timpul și la locul potrivit, în cursul desfășurării activităților, cu atât mai mult ”această conexiune inversă (retroacțiune) îi va permite să-și dea seama fără întârziere de eficacitatea și eficiența sau ineficiența metodelor și procedeelor la care s-a recurs”.

3. Cerințele curriculumului privind lectura în ciclul primar

Putem afirma că în clasele primare se pun bazele unei anumite atitudini a elevilor față de carte, față de ceea ce înseamnă ea pentru viitorul acestora.

Programa școlară pentru învățământul primar este alcătuită după următoarea schemă:

obiective-cadru (competențe genrale);

obiective de referință (competențe specifice);

obiective operaționale;

exemple de activități de învățare;

conținuturi;

standarde curriculare de performanță.

La toate clasele ciclului primar, comunicarea, citirea, lectura se îngemănează în scopul formării pentru viitor a copiilor. „Cele mai eficiente metode, care contribuie la realizarea obiectivelor programelor analitice de lectură (citire) sunt: citirea explicativă, conversația, expunerea, analiza literară și exercițiul”.

Conținuturile învățării lecturilor la clasa I sunt texte accesibile vârstei lor, precum:

Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu;

Păcălici de Nicolae Labiș;

Cioc! Cioc! Cioc! de Emil Gîrleanu;

Alfabetul de Tudor Arghezi;

Bobocul de Paul Anghel;

Ana și albina de Paul Anghel;

Pisicuța mea, Pis-Pis de Doina Popa;

Vulpea și cocorul poveste populară;

Povestea celor șapte rațe de Tudor Arghezi;

Corbul și vulpea de Lev Tolstoi;

Povestea celor trei purceluși de Serghei Mihailov;

Povestea gâștelor de George Coșbuc;

Punguța cu doi bani de Ion Creangă;

Pinocchio de Carlo Collodi;

Rățușca cea urâtă de Hans Christian Andersen etc.

Aceste lucrări, dar și altele, alese cu grijă de profesoară – învățătoare, vor putea fi parcurse de-a lungul perioadei școlare.

Lecturile recomandate ce constituie obiectul învățării pentru clasa a II-a sunt:

Amintiri din copilărie de Ion Creangă;

Acul și ața de Tudor Arghezi;

Povestea unui om leneș de Ion Creangă;

Cățelușul șchiop de Elena Farago;

Limba românească de George Sion;

Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain;

Fetița cu chibrituri de Hans Christian Andersen;

Cenușăreasa de Frații Grimm;

Sarea în bucate de Petre Ispirescu;

Cântec de George Coșbuc;

Degețica de Hans Christian Andersen;

Poezii de Otilia Cazimir;

Ciobănilă de Vasile Voiculescu;

Doi feți cu stea în frunte de Ioan Slavici;

Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu;

Vrăjitorul din Oz de Frank Baum etc.

La clasa a III-a, conținuturile învățării sunt:

File din cartea naturii de Ion Agârbiceanu;

Pasteluri de Vasile Alecsandri;

Cântec de adormit Mitzura de Tudor Arghezi;

Cea dintâi durere de I. Al. Brătescu-Voinești;

Stejarul din Borzești de Eusebiu Camilar;

Basme de Vladimir Colin;

Lordul John, Cetatea Neamțului de George Coșbuc;

Povești, Povestiri de Ion Creangă;

Domnul Vucea de Barbu Ștefănescu Delavrancea;

Isprăvile lui Păcală de Petre Dulfu;

Povestea codrului de Mihai Eminescu;

La noi de Octavian Goga;

Povești de Călin Gruia;

Povestea broaștei țestoase de Eugen Jebeleanu;

Păcălici și Tândăleț de Nicolae Labiș;

Basmele mării de Alexandru Mitru;

Fram, ursul polar de Cezar Petrescu;

Spaima zmeilor de Ioan Slavici;

Poezii populare române de G. Dem. Teodorescu;

Balade vesele și triste de George Topârceanu;

Spărgătorul de nuci de E. T. A. Hoffman;

Gavroche, Cosette (Mizerabilii) de V. Hugo;

Cartea junglei de Rudyard Kipling;

Prințul fericit de Oscar Wilde etc.

Lectura clasei a IV-a cuprinde cel puțin șaptesprezece texte în proză și în versuri:

din creațiile copiilor;

povestiri (La colț de Tudor Arghezi, Un om năcăjit de Mihail Sadoveanu etc.)

descrieri (Delta Dunării de Marin Sorescu );

basme (Făt-Frumos-din-Lacrimă de Mihai Eminescu);

fabule (Greierele și furnica, Corbul și vulpea de La Fontaine);

întâmplări adevărate și închipuite (Gulliver în țara piticilor de Jonathan Swift, Robinson Crusoe de Daniel Defoe);

poezii (Bunicul și cele patru rase de Nichita Stănescu, Bunica și chibriturile de Marin Sorescu, Mamă de Marcela Peneș);

ghicitori, proverbe.

Lecturile recomandate la clasele I-IV (mai puțin clasa pregătitoare) pot fi acestea, dar lista poate cuprinde și alte titluri, în funcție de posibilitățile bibliotecii școlare, a celei sătești etc. Profesoara trebuie să precizeze ca elevii să citească singuri lecturile, încât în clasă să fie capabili să comenteze conținutul lor și să facă unele însemnări pe caietul de lectură. Elevii vor fi îndemnați să caute cuvintele, a căror sens nu le este cunoscut, în dicționarul de la sfârșitul manualului sau în alte dicționare.

4. Organizarea lecturii elevilor, în clasă și în afara clasei

În organizarea lecturii elevilor și a lecturii suplimentare a elevilor, am avut în vedere obiectivele-cadru valabile pentru clasele I-IV:

dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral;

dezvoltarea capacității de receptare a mesajului scris (citirea/lectura);

dezvoltarea capacității de exprimare orală;

dezvoltarea capacității de exprimare scrisă.

„Din punct de vedere metodologic, o strategie didactică – să-i zicem standard – ar fi:

pregătirea ”atmosferei” de spunere și audiere a poveștii;

anunțarea titlului narațiunii și a ceea ce așteaptă dascălul de la elevi (cerințele, obiectivele);

asigurarea (stimulativă) a interesului pentru cele ascultate;

participarea mintală (cu explicarea unor cuvinte și expresii-cheie);

povestirea dascălului;

audierea atentă a conținutului;

verificarea modului în care a fost urmărită povestirea (prin conversație/ convorbire);

aprecierea verbală asupra „ascultătorilor”.

La clasa I, am propus copiilor spre lectură poezia Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu. Le-am spus în câteva fraze cine este Mihai Eminescu, le-am prezentat volumul de poezii al autorului și planșa cu ilustrații la poezia Somnoroase păsărele. I-am întrebat ce văd ei în fiecare ilustrație. De fiecare dată am primit răspunsuri scontate. Am trecut apoi la citirea expresivă a poeziei, copiii fiind foarte atenți, personal constatând că poezia le-a plăcut. Prin mai multe întrebări i-am condus la înțelegerea textului, care, de fapt, nu ridică probleme. Le-am explicat cuvintele necunoscute „feerie”, „armonie”. Le-am dat ca muncă independentă să citească singuri poezia, după care a fost citită de către trei elevi. Elevii și-au notat pe caietele de lectură expresiile frumoase din poezie: „izvoarele suspină”, „codrul negru tace”, „dorm și florile-n grădină”, „trece lebăda… printre trestii”, „fie-ți îngerii aproape, somnul dulce!”, „se ridică mândra lună”. În continuare le-am dat să învețe pe de rost, în clasă, o strofă, iar acasă, toată poezia.

O etapă importantă în organizarea orelor de lectură suplimentară este aprecierea și evaluarea cunoștințelor elevilor.

Probă de evaluare orală

Evaluare secvențială

Lectura literară, clasa I

Capacitatea: Formarea gustului pentru citit;

Cultivarea sentimentului de dragoste față de natură.

Subcapacitatea: Poezia Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu.

Obiective operaționale: 1. să participe la convorbirea pregătitoare, dând răspunsuri complete la întrebările institutorului;

să privească imaginile, putând să răspundă la întrebarea „Ce se observă în imaginile prezentate?”

să înțeleagă textul citit;

să înțeleagă cuvintele explicate, fiind capabil să le folosească și-n alte enunțuri;

să citească coerent textul

să rețină ușor versuri din poezie;

discerne expresiile mai deosebite din poezie;

are un vocabular corespunzător pentru vârsta de 6-8 ani;

să explice titlul poeziei.

Punctaj: Convertirea punctajului

1 – 2 p. în calificative

2 – 1 p.

3 – 2 p. 15 – 19 : Foarte bine

4 – 3 p. 10 – 14 : Bine

5 – 2 p. 6 – 9 : Suficient

6 – 3 p.

7 – 2 p.

8 – 2 p.

9 – 2 p.

În clasa a II-a, am reactualizat această poezie în cadrul orei de literatură pentru copii, curs opțional, printr-o fișă de evaluare. La fel am procedat și cu lecturile Povestea gâștelor, Cățelușul șchiop, Fata babei și fata moșneagului, Albă ca zăpada și cei șapte pitici. După ce în clasa I le-am citit poveștile, le-am discutat pe bază de întrebări, le-am vizionat pe calculator, iar elevii le-au povestit pe caietele de lectură suplimentară, în clasa a II-a le-am reactualizat, în cadrul orei de literatură pentru copii, prin fișe de evaluare. De această dată, prin fișe, am utilizat metode noi, moderne (metoda cadranelor, ciorchinele, brainstorming, predicția, diamantul, concursul) care au plăcut foarte mult elevilor, producându-le dorința de a primi și data viitoare astfel de fișe.

La clasa a III-a, le-am dat probă de evaluare orală secvențială, stabilind subiectul, obiectivele, itemii, convertirea punctajului în calificative și descriptorii de performanță, astfel:

Domeniul: Lectură

Subiectul: Fram, ursul polar

Obiective: O1: să citească independent lectura (acasă);

O2: să răspundă corect și în enunțuri complete la întrebările de verificare a cunoașterii conținutului lecturii;

O3: să citească fluent și expresiv fragmente reprezentative din text;

O4: să explice cuvintele necunoscute, folosind dicționarul;

O5: să povestească pe scurt conținutul textului;

O6: să participe la un joc de rol, interpretând un personaj la alegere.

Punctaj: Convertirea punctajului

1 – 4 p. în calificative

2 – 5 p.

3 – 3 p. 22 – 25 : Foarte bine

4 – 4 p. 15 – 21 : Bine

5 – 5 p. 7 – 15 : Suficient

6 – 4 p.

Descriptorii de performanță

Foarte bine

citește independent un text din lectura suplimentară;

formulează răspunsuri complete la întrebările de verificare, dovedind înțelegerea textului;

citește fluent și expresiv fragmente din text;

explică expresii și cuvinte necunoscute cu ajutorul dicționarului;

povestește conținutul textului, folosind și cuvinte noi;

participă cu interes la un joc de rol în legătură cu lectura parcursă.

Bine

citește independent un text din lectura recomandată;

formulează, cu ajutorul profesoarei – învățătoare, răspunsuri la întrebările de verificare, dovedind înțelegerea textului;

citește fluent fragmente din lectură;

explică anumite cuvinte necunoscute, cu ajutorul dicționarului;

povestește, ajutat de profesoară, conținutul textului;

participă cu interes la un joc de rol.

Suficient

citește independent un textul de lectură;

formulează, cu ajutorul profesoarei, răspunsuri corecte la întrebările de verificare;

citește fluent fragmente din lectură;

explică anumite cuvinte necunoscute, cu ajutorul dicționarului;

povestește, ajutat de profesoară, conținutul textului, desprinzând cu oarecare dificultate esențialul;

participă cu interes la jocul de rol.

5. Evidența lecturii elevilor

Coordonarea corectă a lecturii în clasă și suplimentare a elevilor este o activitate complexă, presupunând o pregătire adecvată a profesoarei. Pe lângă recomandări de titluri și autori, profesoară – învățătoare trebuie să verifice în permanență ce citesc și cât citesc elevii, pentru a preveni comoditatea, superficialitatea, efectuarea unor lecturi care să contrasteze cu scopul urmărit prin lectura suplimentară. În acest sens, în activitatea mea, în evidența lecturii suplimentare am folosit procedee diferite pentru clasele I-IV. Astfel, pentru clasele I și a II-a, am ținut personal evidența lecturii suplimentare a elevilor, apoi și-au ținut evidența elevii, fiecare în parte, în Caietul personal de lecturi suplimentare.

În activitățile didactice, dar și cu alte ocazii, am purtat convorbiri cu clasa, alteori individuale, sondând ceea ce au citit, ce le-a plăcut mai mult, cum ar fi procedat ei aflându-se în situația unui personaj. Aceste discuții m-au ajutat nu numai să am o evidență a lecturii suplimentare, ci și în a-mi da seama ce gândesc elevii referitor la unele fapte, întâmplări în vederea înlăturării unor eventuale carențe educative. Începând cu clasa a II-a, am cerut fiecărui elev să aibă un caiet special care completează capitolul Lectură din manualul de Limba română, clasa a II-a, cu texte de literatură necesare clasei respective. Evidența lecturilor elevilor am ținut-o atât în caietul meu destinat acestui scop, cât și într-un grafic expus în sala de clasă. Caietul meu a fost conceput pe patru ani, clasele I-IV. În acest caiet au fost trecuți pe orizontală elevii, iar pe verticală au fost trecute titlurile operelor literare ce trebuiau citite încă din clasa I. Situația s-a repetat în clasa a II-a, a III-a, a IV-a, astfel că la sfârșitul clasei a IV-a aveam o situație clară asupra a ceea ce au citit elevii în cei patru ani de școală primară.

Tot în scopul ținerii unei evidențe clare a lecturii elevilor a fost și graficul alcătuit în acest sens. Acest grafic a avut și efectul emulației între elevi, cultivându-li-se ambiția de a citi cât mai mult. Graficul este împărțit în mai multe pătrate pe orizontală și pe verticală. Pe orizontală am scris numele elevilor, iar pe verticală am scris titlurile cărților recomandate pentru această clasă. În pătratul din dreptul fiecărui elev și al cărții citite am hașurat cu mai multe culori. Graficul respectiv a fost completat pe tot parcursul anului școlar, pe măsură ce cărțile au fost citite și eu m-am convins de aceasta. În alte grafice i-am pus pe elevi să scrie numele a două personaje pe care le-au îndrăgit mai mult sau să scrie numele personajului principal.

La clasa a III-a și a IV-a, am pretins elevilor să aibă un caiet de lectură în care să însemneze:

titlul cărții;

autorul;

personajele;

conținutul pe scurt;

citate;

impresii.

De asemenea, le-am recomandat elevilor și reviste pentru copii unde pot citi literatură științifico-fantastică, basme, legende, proverbe și zicători, date biografice din viața scriitorilor etc. Elevii parcurg literatura acasă, iar în clasă realizează o serie de sarcini de lucru în legătură cu ceea ce au citit, precum:

citirea selectivă;

caracterizarea personajelor;

răspunsuri la întrebări;

povestirea;

ordonarea imaginilor din lectură;

dramatizări;

concursuri literare etc.

Realizarea sarcinilor de lucru cerute conduce și la cunoașterea exactă a ceea ce au citit elevii, ajutându-mă la ținerea evidenței lecturii. Tema pentru acasă a fost să scrie proverbe și zicători din povestirea Moș Ion Roată. În ora următoare au citit din caiete:

1. Vorba ceea: „Țăranul când merge, tropăiește și când vorbește, hodorogește.”

2. „Unirea face puterea.”

3. „De la vorbă la faptă e mare deosebire.”

4. „La război înapoi și la pomană năvală.”

5. „A înghite gălușca.”

Alteori am realizat rebusuri privind lectura avută pentru ora respectivă. Rebusul a fost scris pe tablă, iar elevii l-au reprodus în caietele lor, fiecare încercând rezolvarea rebusului. În caietele speciale de lectură suplimentară elevii au făcut caracterizări de personaje, au scris ce le-a plăcut mai mult, cuvinte și expresii necunoscute, au explicat titlul operei sau unora le-a schimbat finalul. Uneori am cerut elevilor să sintetizeze o învățătură ce se desprinde din operă.

Caietele respective au fost luate la control periodic, mereu urmărind a mă convinge că elevul a citit, într-adevăr lectura respectivă. În sprijinul lecturii suplimentare a elevilor a fost și legătura permanentă cu biblioteca. Din fișele elevilor am scris în caietul meu titlurile de cărți pe care elevii le-au împrumutat de la bibliotecă.

6. Evaluarea gustului pentru lectură a elevilor

Receptarea operelor literare destinate copiilor determină, la aceștia, o anumită conduită: afectivitate, cinste, curaj, modestie etc. Cum reușește profesoara să cunoască performanțele realizate de elevii săi? Dacă la clasele mici principala metodă este povestirea, la clasele a III-a și a IV-a elevii își vor face însemnări personale asupra celor citite, într-un caiet special de lecturi suplimentare, caiet în care își vor nota „titluri, autori, citate, vor povesti, vor înregistra numele personajelor, vor caracteriza sumar unele personaje, își vor exprima părerea asupra unor fapte, personaje, expresii literare”.

Este necesar ca aceste caiete să fie verificate periodic de către profesoara – învățătoare, purtându-se discuții individuale sau la nivelul clasei pentru a se evita transmiterea unor idei de la un elev la altul. Profesoara trebuie să facă aprecieri referitoare la modul cum au lucrat elevii pentru a-i stimula, determinându-i a-și forma un stil de muncă propriu privind selectarea și înregistrarea informațiilor din cărți.

O altă metodă privind evaluarea performanțelor elevilor este valorificarea textelor literare în serbări școlare, montaje literare, șezători literare, teatru școlar și jocuri literare, urmărind modul cum elevii se implică în organizarea unor astfel de activități și trăiesc fapte, gânduri și sentimente desprinse din operă. Recitarea unor poezii la serbările școlare ocazionate de sărbătorile de iarnă, primăvară, sfârșit de an școlar îi pune pe copii în situații deosebite, pretinzând cunoașterea perfectă a textului, stăpânirea de sine, acordarea unei atenții deosebite dicției, prezență exterioară adecvată. Cu ocazia acestor serbări, au avut loc dramatizări ale unor texte literare, ale unor scenete etc. Dramatizarea este un aspect particular al jocului de rol, ca joc de stimulare. „Dramatizarea are un caracter activizant, preluând o parte din efectele spectaculare ale „scenei”. Se poate organiza pe replici exacte, textuale, pe baza unor replici generative (creative) sau pe stimularea spontaneității „actorilor”.

Referitor la activitatea pe care am realizat-o în cadrul serbărilor școlare, am ajuns la concluzia că dramatizările sunt foarte mult „gustate” de elevi. Ele antrenează inventivitatea acestora, stimulează capacitatea de muncă, le creează un anumit spirit de inițiativă. În acest sens arat că am avut succes cu elevii claselor a III-a și a IV-a la dramatizările după Amintiri din copilărie, Capra cu trei iezi de Ion Creangă, Mircea și Baiazid (Scrisoarea a III-a) de Mihai Eminescu.

Activitatea depusă la clasă în cadrul orelor suplimentare s-a răsfrânt și asupra dorinței și necesității ca elevii să-și realizeze mici biblioteci personale. Astfel, după ce le-am vorbit elevilor că, pe lângă lecturile din manual, va fi necesar să studiem și alte opere ce vor constitui lectura suplimentară, am făcut o vizită la librăria din comună, la biblioteca școlii și la biblioteca comunală. La librărie, copiii au admirat standurile cu cărți destinate lor, iar alții și-au cumpărat cărți care le-au plăcut.

Mai trebuie să adaug că, în discuțiile cu elevii, am căutat să-i formez pe aceștia și în ceea ce privește cadourile oferite celor apropiați cu ocazia unor evenimente însemnate din viața lor. E apreciabil gestul ca, pe lângă o floare, să fie oferită și o carte.

Urmărirea performanțelor elevilor privind lectura suplimentară am realizat-o și prin controlul fișelor de bibliotecă ale elevilor. Acest control mi-a oferit prilejul să cunosc cât citesc elevii și ce citesc, iar în convorbirile individuale, din caietele lor de lectură suplimentară, am căutat să mă conving dacă au citit cărțile pe care le-au împrumutat de la bibliotecă.

În sala de clasă, pentru a determina emulația elevilor în vederea citirii a cât mai multor cărți, am realizat o gazetă de perete având denumirea Ce am citit?. La gazetă, elevii claselor a III-a și a IV-a au scris articole referitoare la cartea citită și au făcut scurte prezentări de cărți. Prin gazeta de perete s-au organizat concursuri gen Cartea preferată, Recunoașteți personajul? etc. Problemelor ridicate de fiecare număr al gazetei li s-a răspuns într-un alt număr. Am observat că, în școlile mai mari, o activitate interesantă privind exprimarea performanțelor elevilor determinate de preocuparea pentru lectură este colaborarea la revista școlii. Ei pot publica scurte poezii, scenete, mici schițe prin care să-și exprime idei, gânduri, sentimente, iar copiii talentați pot realiza, la nivelul lor, după lecturile realizate, benzi desenate. Înregistrarea performanțelor elevilor privind lectura suplimentară s-a materializat și cu ocazia șezătorilor literare organizate. La aceste șezători s-au spus poezii, ghicitori și s-au organizat, periodic, concursuri gen Cine știe răspunde, Știi și câștigi, Recunoașteți personajul?, Din ce poezie fac parte versurile?.

Având în vedere realizarea unor performanțe în ceea ce privește receptarea lecturii literare, în general, și a lecturii suplimentare, în special, se pune problema evaluării acestor performanțe. Am vorbit în subcapitolul anterior de evaluarea secvențială, de evaluarea sumativă, când am stabilit descriptorii de performanță și punctajul a fost convertit în calificative. Situația evaluării performanțelor elevilor privind lectura suplimentară a elevilor este mai dificilă. Sunt elevi care citesc operele recomandate, memorează versuri, rețin faptele petrecute în ordinea narării lor, dar în anumite împrejurări dovedesc reticență, lipsă de curaj, stângăcie, datorită temperamentului lor. Alți copii nu stăpânesc atât de bine textul dar dovedesc dezinvoltură în rolul unui personaj dintr-o operă dramatizată, inventivitate. Cum evaluăm aceste performanțe? Pentru a evalua aceste performanțe „profesoara – învățătoare va evidenția elevii care, în urma unor lecturi sistematice, își completează informațiile, se exprimă îngrijit, bogat și nuanțat, apreciind acest lucru ca un semn de inteligență și hărnicie”. Cercetătorii în domeniul evaluării au stabilit că prima funcție a evaluării este aceea de măsurare a rezultatelor școlare, a progresului realizat de elevi, pentru a ști cât mai corect unde se situează aceștia în raport cu obiectivele educaționale.

Printre metodele de verificare și evaluare amintim:

observația curentă;

chestionarea sau examinarea orală;

probe scrise;

participarea la unele activități ce valorifică texte literare, cum e în cazul nostru.

Având în vedere performanțele realizate de elevi în ceea ce privește receptarea lecturii suplimentare, se pot stabili itemi pentru fiecare performanță, itemi care să fie notați cu un anumit număr de puncte, puncte care pot fi convertite în calificative. Astfel am ținut o evidență clară a ceea ce au citit elevii, am avut în vedere participarea acestora la diferite activități care au avut ca obiect lectura suplimentară, am acordat, în funcție de performanță, câte 8-10 puncte, cei mai mulți obținând calificativul „foarte bine”.

Partea metodică din această lucrare a tratat probleme ale lecturii, aspecte practice ale formării gustului pentru lectură, precum și strategia profesoarei – învățătoare pentru a stimula mai ales lectura suplimentară a elevilor. În continuare, mă voi referi la ipoteza afirmată chiar la început: de ce se citește din ce în ce mai puțin, iar cartea a devenit un element tot mai rar în interesul elevilor? Pentru această, am demarat un experiment, a cărui ipoteză am afirmat-o în capitolul ce urmează. E cert că demersul meu este unul subordonat obiectivelor generale ale Curriculumului de Limba română și comunicare.

CAPITOLUL AL II-LEA

DEZVOLTAREA GUSTULUI PENTRU LECTURĂ PRIN ACTIVITĂȚI SUPLIMENTARE

experiment didactic –

Știu că o cercetare experimentală pornește de la afirmarea unor obiective, formulate prin intermediul ipotezelor, că presupune eșantioane (în cazul nostru, acestea se identifică cu clasele, fiindu-mi mai lesne de a le compara) de alcătuirea unui plan experimental, a unor variabile independente – ale experimentatorului – și dependente – modificări la nivelul elevilor în funcție de variabilele aplicate de către mine, a administrării acestora elevilor din clasa experimentală, analiza datelor rezultate prin metode statistice, matematice și grafice, urmate de concluzii și propuneri, inclusiv de afirmația dacă ipoteza, adică presupunerea, a fost confirmată sau infirmată).

1. Organizarea experimentului

Experimentul didactic (poate e pretențios să numesc demersul meu ”cercetare”) a fost studiat de psihologi, de sociologi, dar nu în ultimul rând de pedagogi. În toate lucrările de specialitate, se evidențiază trei mari etape ale cercetării experimentale: teoretică, de intervenție și interpretare a datelor. Aceste etape mai sunt cunoscute și sub numele de momente pre-test, test și post-test.

De fapt orice demers științific comportă următoarele faze: obiective, stabilirea ipotezelor, experimentul propriu-zis și analiza sau interpretarea datelor. În metodologia cercetării pedagogice, experimentul se numără, alături de observație, analiza portofoliilor, testul sau ancheta, în categoria metodelor de colectare a datelor. Experimentul didactic presupune crearea unui fenomen educațional, în scopul îmbunătățirii unei situații de învățare; el este o „observație provocată” cu intenția de a confirma/ infirma ipoteza experimentală.

Literatura de specialitate nu are prea multe date despre teoretizarea și practica experimentului pentru îmbunătățirea aderenței elevilor la lectură, deși faptul că aceștia citesc din ce în ce mai puțin este o problemă de nivel național, în prezent. Cei mai mulți cercetători au făcut referință mai ales la metodele și tehnicile de muncă intelectuală, la felul în care elevii trebuie învățați să învețe, la rolul și importanța studiului individual.

După ce mi-am ales această temă pentru lucrarea de disertație, desigur, prima grijă a fost să mă documentez, pe baza unei bibliografii bine alese. Studiind lucrările din domeniu, am aflat că Anton Ilica (2013) consideră lectura o sursă a învățării : „o lectură și un studiu eficiente, care presupun emergența de opțiuni, interese și un timp bine planificat, metode și mijloace economice, interiorizare și exteriorizare pe reconstrucție, căutare și participare, identificare și distanțare critică, dialog constructiv, valorizare și perfecționare continuă până la creație personală”.

2. Obiectivele cercetării

1. Dezvoltarea capacității de a practica o lectură eficientă, care să contribuie la formarea unui stil de muncă intelectuală independentă.

2. Dezvoltarea interesului pentru a citi texte aparținând diferitelor domenii ale cunoașterii și variatelor genuri literare.

3. Obținerea unei relații pozitive între lectura suplimentară și formarea intelectuală, cu efecte benefice în planul formativ și în cel al performanțelor.

3. Stabilirea ipotezelor de lucru

Ipoteza generală:

Dacă lectura din clasă și lectura suplimentară influențează progresul la învățătură, atunci ea constituie o metodă activă de învățare și trebuie stimulată.

B. Ipoteze specifice:

1. Dacă formarea unui stil de muncă intelectuală independentă este asigurat de lectura elevilor, atunci trebuie stimulată lectura din clasă și lectura suplimentară.

2. Dacă lectura are un rol important și complex în calitatea învățării, atunci se impun procedee diverse și atractive, încât să fie format elevi gustul pentru lectură.

4. Eșantionarea

Eșantionul a fost alcătuit astfel: La începutul anului școlar 2015 -2016 am demarat un proiect de parteneriat între clasa la care îmi desfășor activitatea – Grupul Școlar ”Ion Creangă” din Curtici – și o clasă de elevi de la Școala Generală Macea, parteneriat care, în prezent, este în derulare. 26 de elevi (clasa a III-a de la Grupul Școlar ”Ion Creangă” din Curtici reprezintă grupul experimental al cercetării). De asemenea, clasa a III-a de la Școala Generală Macea, este formată din 23 de elevi și reprezintă grupul de control al experimentului. Am conceput experimental ca un studiu comparativ între cele două clase din mediul rural (Macea) și cel urban (Curtici); de asemenea la grupul experimental s-a aplicat o intervenție.

Datele de descriere a eșantioanelor sunt următoarele:

Pentru tipul familiei, datele se găsesc în tabelul următor:

Notă: De aici în continuare, eșantionul experimental îl voi numi III C (clasa a III-a Curtici), iar eșantionul martor îl voi numi III M (clasa a III-a de la Macea)

Datele din tabel se reprezintă grafic astfel:

Pentru vârstă :

Pentru genul subiecților :

Deși descrierea eșantionului a fost realizată pe mai multe categorii descriptive nu toate acestea au reprezentat variabile luate în studiu, însă faptul că subiecții participanți au frecventat grădiniță și clasa pregătitoare ori mai puțini sau că familiile sunt nucleare ori de alt tip, se constituie în factori diferențiatori și explicative mai ales pentru interpretarea calitativă a datelor.

5. Metodologia derulării experimentului

A. Perioada de cercetare: Semestrul al II-lea al anului școlar 2015-2016:

etapa pre-test:15 februarie 2016 – 1 martie 2016;

etapa intervenției experimentale: 11 aprilie – 20 mai 2016;

etapa post–test: 20 mai 2016 – 10 iunie 2016.

B. Locul: Grupul Școlar ”Ion Creangă” din Curtici, județul Arad

C. Etape: Vizitele la domiciliul elevilor și cercetarea în biblioteca școlii au arătat că elevii pot găsi suficiente materiale pentru lectura suplimentară, iar părinții s-au arătat interesați de experiment, văzând în el o cale de a mai diminua dependența copiilor de televizor. Materialele realizate în această perioadă le-am adunat într-un portofoliu ce va fi anexat lucrării. Din 1 februarie până în 15 martie, am aplicat elevilor un chestionar de diagnoză:

Numele elevului Clasa

___________________________ __________

1. Citești cu plăcere ?

da

nu

Dacă ai ales „a”, spune ce cărți îți place să citești și de ce?

Dacă ai ales „b”, spune de ce nu citești?

2. Ai dori ca doamna învățătoare să te lase să alegi câteva lecturi pentru a fi citite în clasă?

a. da

b. nu

Ai putea să spui de ce ?

În urma acestui chestionar am constat următoarele: dintre cei 23 elevi chestionați, 11 au răspuns că citesc cu plăcere; 5 au optat pentru basme, iar ceilalți 7 au adăugat reviste pentru copii, schițele lui I. L. Caragiale și „Amintiri din copilărie” ale lui I. Creangă. La întrebarea 2. au răspuns cu „da” 12 elevi, motivând că așa vor prezenta ceea ce le place din lista lecturilor recomandate.

Grafic, situația este următoarea:

Chestionarul m-a orientat spre etapele următoare, având în răspunsurile elevilor repere pentru aplicarea propriu-zisă a experimentului.

b. Etapa intervenției experimentale

În perioada 11 aprilie – 20 mai 2016, am aplicat variabilele independente la clasa a III C, de la Curtici, iar clasa a III M de la Macea, ca eșantion martor sau de control, au desfășurat activitatea în mod obișnuit, fără a fi implicați decât ca referință comparativă pentru cealaltă clasă de la Curtici. Colaborarea cu profesoara – învățătoare care predă la această clasă de la Macea (înv. C. G.) este armonioasă, astfel că am făcut asistențe la orele dânsei pentru a cunoaște copiii și am aplicat chestionarul de diagnoză și acestor elevi.

Între 11 aprilie și 20 mai 2016, am trecut la „instruirea” elevilor din clasa experimentală, căutând să-i sensibilizez în privința lecturii suplimentare. Le citeam diferite fragmente din lecturile specifice clasei, îi solicitam și pe ei să citească, le sugeram că dacă vor citi toată lectura vor afla lucruri foarte interesante, vor pătrunde într-o lume vrăjită. Le atrăgeam atenția asupra unor expresii deosebite și le explicam că dacă vor citi multe cărți vor avea ce să le povestească prietenilor, vor putea și ei să folosească cuvinte la fel de expresive ca și scriitorii.

Spre sfârșitul etapei, am solicitat elevilor să-și aducă caiete dictando pentru a întocmi caietele de lecturi suplimentare. Le-am recomandat ce să citească în permanență și lista cu aceste lecturi au scris-o la începutul caietului. Lecturile recomandate de mine au fost următoarele:

1. Tudor Arghezi – Inimă de câine; Stupul lor

2. George Coșbuc – Cântec; Nunta-n codru

3. Otilia Cazimir – Gospodina; Săracul gândacul; Hoțul de iepuraș

4. Victor Eftimiu – Ionică Prostul

5. Elena Farago – Gândăcelul; Cățelușul șchiop

6. Călin Gruia – Izvorul fermecat

7. Petre Ispirescu – Sarea în bucate

8. Gellu Naum – Cărțile cu Apolodor

9. Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată

10. Ioan Slavici – Doi feți cu stea în frunte

11. Altele alese de către fiecare copil.

Am explicat elevilor să împrumute aceste cărți de la biblioteca școlii ori de la colegi, să facă schimb de cărți, dacă nu le au în biblioteca familiei. Le-am recomandat ca după ce citesc o poezie, să-și aleagă una-două strofe care le plac mai mult și să le scrie în caietul de lecturi. Când citesc o poveste, să o povestească în caietul de lecturi în întregime sau un fragment. Pentru scriitorii acestor opere, dacă au posibilitatea, să scrie în caiete data și locul nașterii, anii între care au trăit, titlul câtorva scrieri ale acestora. Le-am arătat cum să așeze în pagină toate însemnările pe care le fac. Am subliniat că ceea ce vor citi acum și în vacanța de vară va fi notat cu calificativ, în catalog, în prima săptămână a viitorului an școlar, dar voi ține seama nu doar de numărul lecturilor, ci și de aspectul caietului, de corectitudinea celor scrise și de felul în care pot prezenta oral conținuturile însemnate.

În această perioadă, pentru a transmite, cât mai clar și convingător, elevilor sarcinile ce le revin și la ce le va ajuta lectura, m-am ghidat după cuvintele Alinei Pamfil (2006) : „Asemănător din punctul de vedere al competenței doar cu actul scrierii, actul lecturii este în mod esențial sporitor, sporitor pentru că lărgește nu numai sfera cunoștințelor de limbă, a cunoștințelor despre texte și a celor despre lume, ci și pentru că, în orizontul lui, se reunesc gânduri și sentimente, cunoaștere și trăire”.

În această perioadă am cerut elevilor ca săptămânal să citească câte o lectură din lista scriitorilor recomandați, la care am mai adăugat câteva nume din literatura universală: Hans Christian Andersen, Crăiasa zăpezii; Frații Grimm, Croitorașul cel viteaz; Frank Baum, fragmente din Vrăjitorul din Oz; Alexei Tolstoi, fragmente din Minunatele întâmplări ale lui Buratino. Lectura citită se consemnează în caietul de lecturi, apoi, în clasă, am organizat fie un concurs prin care urmăream cine cunoaște mai bine conținutul, fie un joc de rol, care avea drept scop dezvoltarea imaginației elevilor, trăirea afectivă ori dragostea pentru lumea teatrului. În cazul operelor lirice, am organizat mici recitaluri, dezvoltând dicția și expresivitatea, iar la Serbarea de Sf. Paște am folosit aceste materiale cu succes.

Ca activitate independentă (o formă de teme pentru acasă), am cerut elevilor uneori, în cazul operelor epice, să-și imagineze un alt final al povestirii și să îl scrie ca pe o compunere sau să desprindă câteva trăsături ale personajelor întâlnite. De asemenea, le-am cerut să-și imagineze că stau de vorbă cu un personaj și să scrie un mic dialog. Pornind de la operele lirice, le-am propus ca expresiile, pe care le consideră ei cele mai frumoase, să le folosească în alcătuirea de propoziții nu doar la ora de lectură, ci și în alte împrejurări. Tot având ca punct de pornire operele lirice, elevii au scris compuneri și au încercat să scrie poezioare proprii.

O altă metodă folosită a fost aceea a fișelor de lectură; lucrul pe fișe li s-a părut interesant elevilor, era ceva nou care îi îndemna la conștientizarea a ceea ce citiseră. În același timp, fișele le ofereau posibilitatea să-și verifice atât cunoștințele de vocabular, cât și cele de scriere corectă. Prezentarea atractivă, desenele, imaginile creau o plăcere deosebită elevilor, le stimulau ritmul de lucru și dorința de a realiza lucrări de calitate. Am stimulat, de fiecare dată munca elevilor, lăudându-i în fața clasei, în fața părinților, notând cu calificative sarcinile bine îndeplinite .

Ultima etapă este cea comparativă, o comparație între cele două eșantioane. Chestionarul privind evoluția elevilor a fost chestionar ce l-am aplicat la mijlocul lunii mai (15 mai 2016), atât clasei experimentale cât și clasei de control.

Chestionar de evoluție

Numele și prenumele elevului Clasa

_________________________________ ___________

Numește patru scriitori români și titlul a două lecturi scrise de ei.

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

Dă exemple de personaje din aceste lecturi.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Alege dintre acestea personajul preferat, cu care ai dori să te asemeni.

………………………………………………………………………………………………

Ce trăsături ale lui te-au impresionat?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Care sunt poeții români ale căror poezii îți plac? Scrie câte un titlu de poezie pentru fiecare poet amintit.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Dă exemple de trei basme (povești) scrise de autori străini.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Numește un personaj din aceste basme (povești) și arată de ce te-a impresionat.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

La ce te-au ajutat cărțile citite?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cu cine discuți despre cărțile citite?

………………………………………………………………………………………………

Cum îți procuri cărți pentru lectura suplimentară?

…………………………………………………………………………………………

Am administrat testele, le-am corectat, iar situația va fi reprezentată mai jos.

La clasa mea, există cam aceeași situație, rezultată din identificarea comportamentelor copiilor în raport cu lectura, formarea gustului pentru lectură, a atașamentului pentru lectură, precum și a tipului de atașament pentru anumite genuri literare. Datele din portofoliu (răspunsul la chestionarul de mai sus, urmărirea caietului de lecturi suplimentare, calitatea conversației, nivelul de cultură generală) sunt reprezentate grafic în următoarea diagramă:

Totodată, pot afirma că media generală (exprimată în catalog prin calificative) a fost mai mare la clasa experimentală decât la cea martor. E posibil (sau mai mult ca sigur) diferența este determinată de apartenența la mediu, deși între cele două localități nu există decât o distanță nesemnificativă, ian nivelul comportamental al părinților poate fi asemunit și considerat identic. De exemplu, calificativele anuale sunt următoarele:

Pentru mine a fost limpede că lectura elevilor a constituit un nou imbold pentru calitatea învățării, că ipoteza pusă a fost confirmată. Era un fapt evident și celelalte ipoteze, întrucât eram convinsă, dar trebuia argumentat, că cu cât elevii citesc mai mult și mai temeinic, cu atât își formează o formulă de gândire coerentă, un mod de abordare diferită a realității, a comunicării și a participării cu opinii oarecum mai originale la desfășurarea activităților didactice.

6. Concluzia experimentului

Concluzia experimentului organizat de mine în formulă comparativă este că e adevărat că cu cât un elev citește mai mult, mai temeinic și mai diversificat, cu atât rezultatele învățării sunt mai complexe și mai temeinice. În același timp, dobândirea gustului pentru lectură este o achiziție fundamentală pentru a-și petrece util timpul liber, pentru a stimula gândirea și interesul pentru cunoaștere. Am ajuns la concluzia că elevii pot deveni buni și eficienți cititori, dacă gustul pentru lectură se formează în mod sistematic. Dobândirea capacității de lectură este însoțită de atașamentul pentru lectură, pentru culegerea de învățături prin intermediul cărților, a textelor literare. Menirea cadrului didactic este de a forma devotați cititori, de a sădi, la nivelul fiecărui elev, gustul pentru lectură, pentru cărți, pentru frumusețea textelor literare. Oricând un bun lector poate deveni el însuși un creator de texte, ceea ce înseamnă un câștig afectiv important. Concluziile de mai sus nu închid o problematică, ci deschid o preocupare; dacă volumele tipărite pot fi concurate de textele apărute pe ecran (însoțite sau nu de imagini), lectura acestora constituie o deprindere esențială, fără de care viitorul adult poate deveni repede analfabet, cu mersul de om care știe să citească dar nu-și exercită această splendidă formă de a asimila informații și cunoștințe. Lectura asigură un anumit grad de intelectualitate, iar de calitatea receptării textelor depinde nivelul de cunoștințe, de gândire și voință a indivizilor în raport cu mediul natural, uman și afectiv în care oamenii trăiesc și cu care intră în relație.

CONCLUZII

În urma documentării în vederea elaborării lucrării mele de disertație, au rezultat următoarele concluzii referitoare la calitatea receptării operelor literare în învățământul primar, precum și a formării gustului pentru lectură:

se impune să se asigure o lectură permanentă și continuă pentru elevi, întrucât numai așa se formează apetitul pentru citit, pentru achiziționarea cărților, pentru ocuparea timpului liber cu lectura cărților;

înțelegerea corectă a textelor literare presupune o strategie corectă:

formarea capacității de lectură corectă, conștientă și expresivă se realizează în ciclul de achiziții fundamentale, odată cu învățarea citirii și scrierii, a alfabetului și a unor activități specifice perioadei abecedare;

dezvoltarea capacității de lectură expresivă, conștientă și interpretativă se realizează în ciclul de dezvoltare prin metode specifice cum ar fi lectura explicativă, precum și prin stimularea lecturii suplimentare;

ca formă de investigație și înțelegere a textelor cu conținut literar, receptarea constituie un moment important din formarea viitorilor cititori pasionați de literatură;

lectura din clasă a elevilor este insuficientă pentru întreținerea “condiției” de lector; este nevoie de o lectură suplimentară, bine îndrumată și controlată permanent de către profesoară;

cititul cărților este strâns legat de scriere și vorbire, dar mai ales de cultura generală a elevilor; prin lecturi elevii deprind nu numai capacități de citire, ci și capacități intelectuale și culturale;

în organizarea lucrării mele de disertație, am avut în vedere nu numai particularitățile de vârstă ale elevilor, ci și o evoluție normală a educării interesului pentru receptarea diferențiată și de calitate a textelor lecturate;

structurarea “discursului didactic” are în vederea formării la elevi a deprinderii de a deveni “un mic creator literar”, responsabil de ceea ce lecturează și capabil de opinii despre conținutul textelor citite.

pentru fiecare tip de capacitate am ales o strategie anumită și am arătat și modalitățile de evaluare a calității deprinderilor înregistrate de către elevi;

precizările programei școlare privind acest important obiectiv-cadru (receptarea mesajelor scrise – citire/lectură) menționează conținuturi specifice (Cartea, Textul literar, Scrieri, Procesul scrierii ș.a.);

dispunerea de deprindere sigură a unei lecturi de calitate și a pasiunii pentru cititul cărților sprijină și alte discipline didactice pentru că cititul devine un instrument de muncă intelectuală.

Deoarece copiii generației actuale trăiesc dinamica unei lumi în care informația marilor descoperiri abundă (domeniul științific, tehnic), profesoara – învățătoare nu mai este prima care îi pune în contact cu “lumea cunoașterii”. Nu trebuie uitat faptul că orice activitate, muncă a elevului trebuie să fie verificată și evaluată. dacă elevul simte că munca sa nu este băgată în seamă (nu este controlată și apreciată), poate să scadă motivația de învățare. Satisfacția sufletească pe care o simte școlarul atunci când munca sa este apreciată, îndrumată și nu în ultimul rând, impulsionată pentru a găsi noi soluții corecte, imprimă activității sale dinamism. Roadele muncii fiecărui școlar trebuie să se facă cunoscute întregului colectiv de elevi, părinților. Amintind de familie, trebuie să precizez că o strânsă colaborare între profesoară și părinții elevilor, având ca numitor comun instruirea și educarea acestora, duce la ridicarea randamentului școlar. Nimic nu este mai plăcut pentru profesoară decât faptul că la sfârșitul unui an de activitate, copiii știu citi, scrie, povesti și știu să întrețină o conversație sau să-și exprime propriile idei, într-o formă corectă a limbii române. Lectura asigură un anumit grad de intelectualitate, iar de calitatea receptării textelor depinde nivelul de cunoștințe, de gândire și voință a indivizilor în raport cu mediul natural, uman și afectiv în care oamenii trăiesc și cu care intră în relație.

ANEXĂ

FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI

de Ion Creangă

(extras din Caietul de lecturi suplimentare

a elevei Larisa Mocuța, din clasa a III –a Curtici)

Exerciții pentru înțelegerea textului

1. Cuvinte: răzgâiată – răsfățată ( aici e vorba de fata babei)

-posacă – posomorâtă;

-găteje – crengi uscate bune pentru foc;

-clacă – muncă în grup în folosul cuiva cu scopul de a ajuta;

-șipot – izvor;

-jivine – animale sălbatice.

2. Spune cuvinte cu sens opus și vei descoperi însușirile fetei babei:

-frumoasă ………………………..harnică……………………

-bună……………………………..modestă…………………

3. Motivează însușirile fetei moșneagului.

*bună la suflet;

*harnică;

*miloasă; Ce a făcut ea?

*credincioasă.

4. Completează cu răsplata primită de fiecare:

fetei moșneagului fetei babei

cuptorul …………………… …………………

fântâna …………………… ………………..

părul i-a dat ………………….. ………………

cățelușa …………………… ………………

Sfânta Duminică

…………………… ………………

5. Alege varianta corectă:

Fata moșneagului a fost atât de bine răsplătită pentru:

faptele ei bune;

a ajutat fără să aștepte răsplată;

avea un suflet bun și milos;

6. La ce ne îndeamnă povestea? Subliniază explicația potrivită.

să fim buni;

să fim harnici;

să facem bine, fără a aștepta răsplată;

să fim modești.

7. Joc de rol: Imaginează-te în fața fetei moșneagului care a înțeles lecția primită și vrea să se schimbe. Iată câteva întrebări pe care i le poți pune:

De ce erai invidioasă pe fata moșneagului?

Ce nu-ți place la sora ta vitregă?

Ți-ar fi plăcut să te certe și ea?

De ce ai plecat la drum?

Vrei să te schimbi? De ce?

Reține! “Fata babei și fata moșneagului” este o poveste morală. Este bine să fii bun, să-i ajuți pe cei în suferință, fiindcă binele făcut îți va fi întors într-o zi. Fata moșneagului este un model de cum trebuie să te porți în viață.

BIBLIOGRAFIE

Barbu, Marian (coord), Metodica predării Limbii și literaturii române, Editura Gh. Alexandru, Craiova, 2003.

Boldan, Emil, (coordonator), Dicționar de terminologie literară, Editura Științifică, București, 1970.

Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006.

Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Editura Corint, București, 1999.

Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1996.

Faguet, Emil, Arta de a citi, Editura Albatros, București, 1973.

Gârleanu-Costea, Rodica; Alexandru, Gheorghe, Activitatea simultană la două sau mai multe clase în ciclul primar, Editura Gheorghe Cârțu Alexandru, Craiova, 1996.

Ilie, Emanuela, Didactica Literaturii române, Editura Polirom, Iași, 2008.

Ilica, Anton, Pedagogia lecturii, Editura UAV, Arad, 2004.

Ilica, Anton, Didactica limbii române și a lecturii în învățământul primar, Editura UAV, Arad, 2013.

Ilica, Anton; Herlo, Dorin (coord), O pedagogie pentru învățământul primar, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2005.

Ilica, Anton; Herlo, Dorin, Aspecte metodologice privind cercetarea pedagogică, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2007.

Ilica, Anton, Moș, Pavel, Moș, Ana, Ardelean, Alina, Ardelean, Adina, Didactica limbii române și a lecturii – Îndrumări metodice pentru învățământul primar, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2007.

Iordănescu, Carmen, Să dezlegăm tainele textelor literare, clasa a II-a (1999), clasa a III-a (1997), clasa a IV-a (1998), Editura Carminis, Pitești.

Joita, Elena, Didactica aplicată, partea I – învățământul primar, Editura Gheorghe Cârțu Alexandru, Craiova, 1994.

Ministerul Educației Naționale, Consiliul Național pentru Curriculum, Curriculum pentru învățământul primar, București, 2015.

Ministerul Educației Naționale, Serviciul Național de Evaluare și Examinare, Evaluarea în învățământul primar – Descriptori de performanță, Editura Humanitas Educațional, București, 1998.

Norel, Mariana, Didactica Limbii și literaturii române pentru învățământul primar, Editura Art, București, 2010.

Pamfil, Alina, Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, Pitești, 2006.

Parfene, Constantin, Metodica studierii Limbii și literaturii române în școală, Editura Polirom, Iași, 1999.

Pavelescu, Marilena, Metodica predării Limbii și literaturii române, Editura Corint, București, 2010.

Peneș, Marcela, Lectură-caiet, clasa a II-a (1997), clasa a III-a (1998), clasa a IV-a (1998), Editura Aramis, București.

Peneș, Marcela, Molan, Vasile, Îndrumător pentru folosirea manualului de limba română, clasa a II-a (1997), clasa a III-a (1998), clasa a IV-a (1998), Editura Aramis, București.

Peneș, Marcela, Maior, Aurel, Puncte de sprijin în organizarea predării-învățării, clasele I-IV, Editura Aramis, București, 1998.

Sânmihăian, Florentina, O didactică a Limbii și literaturii române. Provocări actuale pentru profesoară – învățătoare și elev, Editura Art, București, 2014.

Șerdean, Ion, Didactica limbii române în școala primară, Editura Teora Educațional, București, 2002.

Șincan, Eugenia, Alexandru, Gheorghe, Lecturi literare pentru ciclul primar (vol. I), Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 1993.