Modalitati DE Stimulare A Creativitatii Elevilor Prin Strategii Activ Participative

MODALITĂȚI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR PRIN STRATEGII ACTIV-PARTICIPATIVE

PLANUL LUCRARII

Argumentul

CAPITOLUL I

Repere teoretice privind creativitatea copiilor din învățământul primar

Conceptul de creativitate

Factorii stimulativi ai creativității

1.3 Factorii inhibitori ai creativității în activități didactice

1.4 Specificul creativității la vârsta școlară mică

1.5 Posibilități de evaluare a creativității școlare

CAPITOLUL II

Rolul strategiilor activ-participative în stimularea și dezvoltarea creativitatii elevilor

în învățământul primar

2.1. Cerinte ale educatiei contemporane

2.2. Conceptul de strategie didactică

2.3. Rolul strategiilor activ participative în activitatea instructiv-educativă

2.4. Valente formativ-educative ale metodelor activ-participative

CAPITOLUL III

Cercetare practic aplicativă privind modalitatile de stimulare a creativității prin metode activ participative – Programul educațional „Copii creativitatea și viitorul”

Organizarea cercetării : ipoteză, obiectivele, eșantion, metode și instrumente de investigație

Etapa inițială a cercetării

Programul educațional „Copii creativitatea și viitorul”

3.3.1 Dezvoltarea creativității prin metode activ-participative în cadrul activităților școlare

3.3.2 Dezvoltarea creativității prin metode activ-participative în cadrul activităților extrașcolare

3.3.3 Dezvoltarea creativității prin metode activ-participative în cadrul activităților din cadrul parteneriatului cu familia

Prelucrarea și interpretarea rezultatelor

CAPITOLUL IV

Constatări și concluzii

“Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o aprinzi astfel încât, mai târziu, să lumineze cu lumină proprie.”

Plutarh

ARGUMENTUL

Școala românească se află într-o etapă de reconstrucție democratică. Este vorba de reconstrucția unei școli care vrea să ofere posibilitatea fiecărui individ de a beneficia în mod real de dreptul său la instruire și educație, la o calificare profesională corespunzătoare noilor cerințe, condiții și posibilități pe care le oferă o societate liberă, democratică și demnă. O astfe de școală își propune să descătușeze energiile creatoare individuale. Profesorul Ioan Neacșu afirma că ,,educatorii sunt solicitați astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice învățare eficientă, ci una participativă, activă și creativă”

Am ales această temă deoarece în munca mea la clasă am observat că, elevii care au un potențial creativ nativ, în situații spontane găsesc rezolvarea problemei sau răspunsul corect mai ușor decât elevii care au un bagaj de cunoștințe mai profunde. Noua pedagogie care se impune ca o necesitate, în astfel de condiții, trebuie să fie capabilă să promoveze utilizarea unor noi metode în clasă, să dezvolte noi moduri de interacțiune între cadrul didactic și elevi, între elevi și elevi. De asemeni este necesar să se aplice noi forme interactive de învățare, bazate pe dialog, pe ajutor și cooperare, pe discuții și gândiri creatoare, pe dezbaterea și rezolvarea în comun a problemelor. Învățământul devine astfel tot mai strâns legat de viață, contribuind la formarea omului prezentului și viitorului. M-am documentat apoi mai profund despre creativitate și am aflat că ea poate fi stimulată iar sarcina învățătorului este de a-i înarma pe elevi cu procedee de investigație care să stimuleze, să exerseze gândirea elevilor pe linia flexibilității, inventivității, creativității, să conducă și să orienteze sistematic activitatea elevilor în spirit creator. De aceea e nevoie ca școala să ofere elevului mijloacele necesare progresului său continuu în cunoaștere și adaptare, să se axeze pe însușirea conceptelor esențiale, pe cultivarea unei gândiri creatoare care să-i asigure însușirea de metode și instrumente de învățare prin activitatea sa proprie.

În opoziție cu metodologia tradițională, pentru care elevul rămâne mai mult un spectator în clasă, gata să recepteze pasiv ceea ce i se transmite ori i se demonstrează, metodele active au tendința să facă din acesta un actor, un participant activ în procesul învățării, pregătit să-și însușească cunoștințele prin activitățile proprii, a unei angajări optime a gândirii și stimulării creativității.

Motivația alegerii temei. Stimularea creativității în demersul didactic, în general, este ca o dimensiune complexă a elevului și primordială prin achizițiile fundamentale la mica școlaritate, având ca obiectiv general dezvoltarea potențialului creativ, a intuiției și a imaginației la această vârstă.

Pe parcursul cercetării, problema creativității va fi abordată dintr-o perspectivă mai puțin explorată și utilizată de învățătorii claselor primare, aceea de a dezvolta creativitatea prin stimularea gândirii prin imagini, și conștientizarea pe cale activ participativă a celor mai importante laturi ale cunoașterii pentru copiii cu vârste între 6/7 – 8/9 ani, în vederea asimilării creatoare a acestora și deschiderea spre multitudinea de limbaje. Din perspectiva actualității rolul limbajelor nonverbale (artistico-plastic, muzical, gestual) apare ca determinant în acest context între cele două dimensiuni ale semnului-semnificat și semnificant între limbajele verbal și nonverbal care sunt interconexe.

Formarea creativității copiilor se produce la nivelele senzorial, mental, comportamental ale experiențelor generate de mediul social și natural, devenind creatori de înțelesuri, de valori convenționale. Dezvoltarea creativității la elevi este abordată din punct de vedere experimental, al stimulării și al educării creativității. Voi folosi valorificarea abordărilor experențiale a dezvoltării creativității, căreia i-am consacrat cercetarea în cauză. Conceptul de creativitate acceptă contribuția factorilor de mediu și de educație, în formarea creativă a fiecărui individ uman. Creativitatea a constituit și constituie, condiția progresului cunoașterii și a transformării lumii.

Învățământul primar, servește ca bază pentru etapele viitoare de formare a omului. Una dintre modalitățile prin care, învățarea din clasele primare, ușurează și îndrumă continuarea de către elevi, a activității lor pe etapele următoare, o constituie deprinderea de muncă intelectuală. După cum se știe, deprinderile principale formate acum, însoțesc pe om toată viața. Pentru ca însușirile să fie temeinice, se indică folosirea unor metode, activ-participative, care oferă participarea, implicarea activă, angajarea deplină a subiectului, în actul învățării. Activizarea învățării, presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee, care să-l implice activ pe elev, în procesul de învățare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea motivației pentru învățare. În fața problemelor pe care le ridică educația astăzi, trebuie reorientată și poziția învățătorului, în acord cu cerințele prezentului și mai ales ale viitorului. Învățătorul viitorului, este chemat să-și redimensioneze continuu, rolurile și ipostazele, manifestând un comportament deschis și o atitudine pozitivă, deschisă și reflexivă, promovând o învățare interactivă stimulând astfel creativitatea.

Prin reforma actuală, i se conferă învățătorului, mai multă inițiativă, creativitate și libertate, în actul educațional, îi îngăduie o adaptare adecvată, la cerințele individuale ale elevilor. Deci, rolul școlii în formarea comportamentului creator, este tot mai accentuat și permite stimularea și valorificarea aptitudinilor tinerilor, a vocației, a creativității lor.

Altfel spus trebuie să avem grijă, ca potențialul elevilor să se dezvolte în mai multe sensuri: acumularea de informații , priceperi, structuri, competențe, deprinderi, tehnici de învățare și aplicare a lor în viața de zi cu zi, dezvoltarea potențialului creator, a capacității de a formula și rezolva probleme. Pentru fiecare arie curriculară, activitățile extracurriculare ca și cele extrașcolare, oferă oportunități în acest sens. Important este, ca învățătorul să aibă încredere în elevi, să le ofere ocazia de a-și exprima propria opinie, să aprecieze în mod deosebit individualitatea, să încurajeze și să recompenseze creativitatea, să insiste pe dezvoltarea motivaței intrinseci. Pentru a-și asume responsabilități, elevii trebuie încurajați să experimenteze, să greșească și să creadă în capacitatea de autorealizare a fiecăruia. Atunci când învățătorul alternează metodele tradiționale cu cele moderne, interactive, ce conduc la dezvoltarea gândirii divergente, cu siguranță rezultatele vor fi evidente. Important este să nu ne fie teamă să experimentăm, să acceptăm noul și să fim în primul rând noi înșine creativi.

CAPITOLUL I – TEORII PRIVIND NATURA CREATIVITĂȚII

1.1 Conceptul de creativitate

Există în societatea contemporană, o nevoie acută de nou, de original, de valoros și util, o mare nevoie de creativitate. Nu trebuie însă să facem confuzie, între un geniu și o persoană creativă. Creativitatea apare în doze mici la fiecare dintre noi, subliniind că ea poate însemna: o asociație de idei, ce dă o formă nouă unui domeniu de cunoaștere epuizat, aplicarea unor idei deja cunoscute, explicarea unor aspecte mai puțin elucidate ale naturii. Termenul de „creatvitate”, derivă din cuvântul de origine latină „creare”, care înseamnă zămislire, făurire, naștere. Într-o accepțiune foarte largă, creativitatea a constituit și constituie condiția progresului cunoașterii, a transformării lumii. Termenul de creativitate în psihologie a fost introdus de Gordon Allport, în 1938, reducând noțiunea de creativitate la cele de atitudini, inteligență sau trăsături temperamentale. Autorul, a apreciat astfel, că fenomenul creativității, la un anumit nivel, desemnează un ansamblu de trăsături proprii fiecărui individ, iar potențialul creativ existent la toți oamenii, poate fi dezvoltat și actualizat. Au apărut astfel, numeroase definiții ale creativității, care au atras atenția specialiștilor:

,,aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou și de valoare”

„termen introdus de Gordon Allport în 1938, în urma înțelegerii faptului că substratul psihic al creației este ireductibil în aptitudini și presupune o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate”

,,formațiune deosebit de complexă a personalității-caracterizată în principal prin originalitate și valoare, ea integrând într-un mod specific toate aspectele care concură la realizarea noului”

,,capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva nou sau original”

Părerile cercetătorilor sunt împărțite: unii definesc creativitatea ca fiind aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou și de valoare , alții pun accentul pe procesul prin care creativitatea duce la rezolvarea de probleme noi, dar cei mai mulți consideră că noțiunea de creativitate implică realizarea unui produs de valoare pentru societate.

Pentru că unele concepte au fost confundate cu cel de creativitate, se impun unele delimitări conceptuale:

invenția, descoperirea noului care se adaugă cunoștințelor și obiectelor deja existente;

inovația, implică aplicarea noutății într-o formă de activitate din domeniul economic și are având o conotație pragmatică;

descoperirea, implică dezvăluirea unor adevăruri deja existente în realitate;

talentul, este o aptitudine, care poate aduce valori noi și originale;

geniul, este forma maximă de dezvoltare a aptitudinilor care se poate manifesta în orice domeniu al cunoaștere: științei, tehnicii, culturii, cu un ridicat nivel de originalitate.

În sens larg, conceptul de creativitate se referă la găsirea de soluții, idei, metode , care nu sunt noi pentru societate dar, la care s-a ajuns pe o cale independentă. În multitudinea de definiți accentul s-a pus uneori pe produsul creat, alteori pe procesul creator sau pe persoana creatoare. Astfel se poate spune că cele mai importante aspecte psihologice ale conceptutoate aspectele care concură la realizarea noului”

,,capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva nou sau original”

Părerile cercetătorilor sunt împărțite: unii definesc creativitatea ca fiind aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou și de valoare , alții pun accentul pe procesul prin care creativitatea duce la rezolvarea de probleme noi, dar cei mai mulți consideră că noțiunea de creativitate implică realizarea unui produs de valoare pentru societate.

Pentru că unele concepte au fost confundate cu cel de creativitate, se impun unele delimitări conceptuale:

invenția, descoperirea noului care se adaugă cunoștințelor și obiectelor deja existente;

inovația, implică aplicarea noutății într-o formă de activitate din domeniul economic și are având o conotație pragmatică;

descoperirea, implică dezvăluirea unor adevăruri deja existente în realitate;

talentul, este o aptitudine, care poate aduce valori noi și originale;

geniul, este forma maximă de dezvoltare a aptitudinilor care se poate manifesta în orice domeniu al cunoaștere: științei, tehnicii, culturii, cu un ridicat nivel de originalitate.

În sens larg, conceptul de creativitate se referă la găsirea de soluții, idei, metode , care nu sunt noi pentru societate dar, la care s-a ajuns pe o cale independentă. În multitudinea de definiți accentul s-a pus uneori pe produsul creat, alteori pe procesul creator sau pe persoana creatoare. Astfel se poate spune că cele mai importante aspecte psihologice ale conceptului de creativitate sunt : procesul creativ, produsul creativ și personalitatea creatoare. Numeroase teorii emise denotă că esența procesului creativ a fost înțeleasă în mod diferit.

Specialiștii au formulat mai multe teorii. Enumăr acum trei teorii despre creativitate, asupra cărora mă opresc:

Teoria asociativistă, elaborată de Mednik consideră creativitatea un proces de organizare și transformare a unor elemente asociative în combinații noi, originale pe baza gândirii.

Teoria configuraționistă care definește creativitatea ca produs al imaginației (și nu al gândirii logice), cu ajutorul căreia sesizăm brusc un element din configurația întregului, completându-l.

Teoria transferului reprezentată de J.P.Guilford, „definește” creativitatea ca pe o etapă a învățării, transferabilă în cele mai diverse domenii de activitate.

În sens restrâns, putem distinge trei accepțiuni ale termenului de creativitate:

ca produs;

ca proces;

ca personalitate creatoare.

Creativitatea ca produs

Produsul creației, reflectă criteriul de apreciere a creativității elevului și prezintă trăsături specifice acestuia: noutatea, originalitatea, valoarea, utilitatea socială, aplicabilitatea lui vastă. Creativitatea, este apreciată și atunci când se realizează produse noi, valoroase societății, dar și atunci când se găsesc metode, soluții, idei, care pentru societate nu sunt inedite, dar care au fost găsite prin muncă proprie. O importanță deosebită o are și produsul creator dar și implicarea elevului în activitate, manifestarea curiozității, spontaneității, deschiderea pentru muncă, ca o premisă pentru viitor.

Produsul creator de tip pedagogic, este situat la nivelul inventivității care reflectă (corelația subiect-obiect, dezvoltată la nivelul structurii acțiunii educaționale, didactice) în raport cu realizările anterioare. Produsul creator de tip pedagogic reflectă capacitatea educatoarelor, învațătorilor, profesorilor, de "a produce" corelații instrucționale și educaționale noi, complexe, corelațiile subiect-obiect. Corelațiile angajate la nivelul acțiunii educațional-didactice, prin multiplicarea corespondentelor pedagogice, necesare între obiectivele pedagogice – conținuturile pedagogice – strategiile de predare-învațare-evaluare, sunt direcționate special, pentru realizarea unui învățământ prioritar formativ. Domeniul educației, dezvoltă un spațiu și un timp pedagogic deschis creativității, în plan individual (creativitatea cadrului didactic, creativitatea elevului), colectiv (creativitatea colectivului didactic, creativitatea clasei de elevi, creativitatea microgrupurilor de elevi) și social. „Învățătorii creativi determină avântul creativității elevilor, fără eforturi speciale”

Din punct de vedere al produsului creativ, originalitatea și relevanța produsului creator, exprimat la diferite grade de generalitate, acopera cinci niveluri ierarhice:

– nivelul expresiv, care vizează comportamentul unei persoane cu anumite caracteristici creative, demonstrate în termeni de spontaneitate și de libertate de reacție, semnificative în plan individual (expresivitatea copilului este tipică pentru acest nivel al produsului creator);
– nivelul productiv, care vizeaza realizarea unor produse (obiecte, fenomene, relații etc, de natura materială sau spirituala) care exprimă originalitatea individuală a autorului, fără a atinge dimensiunea valorilor creative, semnificative și în plan social;

– nivelul inventiv, care vizeaza reordonarea însușirilor specifice obiectelor, fenomenelor, relațiilor, studiate anterior, în vederea transformării calitative a acestora la o limita situată practic, între originalitatea individuală și originalitatea socială;

– nivelul inovator, care vizeaza elaborarea unor produse noi și originale în plan teoretic și aplicativ, care asigură restructurarea obiectelor, fenomenelor, relațiilor, studiate în cadrul unui anumit domeniu de activitate (prin mijloace de cercetare fundamentală orientată operațională);
– nivelul emergent, care vizeaza realizarea unor produse creative superioare, care restructurează, revoluționează nu numai domeniul de activitate, cu sferă de referință imediată, (stiinta, tehnologie, arta, educatie etc.) ci și evoluția societății în ansamblul său.
Ultimele două niveluri corespund planului primar al creativității, care oferă "o noua înțelegere" a fenomenelor studiate. Ele, asigura transformarea, restructurarea în adevăruri noi, în raport cu realizările anterioare, înregistrate într-un domeniu sau altul de activitate. Produsul creației, este considerat criteriul cel mai eficient, de apreciere a creativității omului. El se definește, prin două însușiri esențiale: utilitatea socială și originalitate. În procesul de îmvățământ, la creativitatea sub aspect educativ formativ, ne interesează formarea atitudinii elevului, de a se manifesta spontan, independent, încrezător în forțele proprii. Important nu este atât produsul, cât implicarea elevului în activitate, interesul pentru muncă, manifestarea curiozității, flexibilității, spontaneității, fanteziei în activitatea desfășurată, ca o premisă pentru viitor. Validitatea produsului creator, angajează două criterii complementare:

a) criteriul originalității, care oferă un cadru de corelare, o ierarhie în plan individual sau social ;

b) criteriul relevanței, care permite autoevaluarea performanței, indiferent de forma sa de manifestare (produs creator material sau spiritual), în termeni de utilitate socială.

Primii pași în stimularea și dezvoltarea creativității, trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă, pentru ca dezvoltarea ei să se înscrie pe o direcție ascendentă și dincolo de sfârșitul școlarității. Ținând cont de faptul că, aptitudinile creatoare nu se dezvoltă automat, în paralel cu maturizarea biologică, ci reclamă o intervenție specială, timpurie și longevivă, orice educator trebuie să-și evalueze, cu maximă responsabilitate și pertinență, misiunea formativă pe care o deține.

Creativitatea ca proces

Un proces creativ de învățare, se cere astfel organizat, încât să-i ajute pe elevi, să prezinte cunoștințele într-o formă personală, să caute soluții originale, să grupeze și să ierarhizeze ideile. Acestea sunt de fapt, dezideratele esențiale ale educării gândirii creatoare la elevi. Școala, trebuie să-și impună ca scop, educarea creativității la orice persoană normală, creativitatea putând fi dezvoltată, într-o măsură mai mică sau mai mare, într-o direcție sau alta. În acest scop, trebuie să se favorizeze dezvoltarea flexibilității gândirii, învățarea cu înțeles, care este în relație cu gândirea productivă, creatoare. Vorbim despre creativitate, ca și proces, întrucât manifestarea ei, implică desfășurarea în timp, rezolvarea unor dificultăți și învingerea unor obstacole. Unii cercetători, au încercat să stabilească fazele procesului de creație. După părerea lui G. Welles, ar exista patru faze ale acestui proces; prepararea, incubația, iluminarea, verificarea. Aceste etape sunt prezentate astfel:

Pregătirea, reprezintă faza inițială și obligatorie, pentru că orice act de creație necesită

o pregătire conștientă deseori intensă și de lungă durată. În pregătire se pot diferenția mai multe momente: identificarea problemei în termeni optimi (natura, specific, timp etc); analiza datelor problemei, în vederea formulării clare a acestora (premise, principii, resurse posibile și necesare); acumularea și selecționarea informației, necesare pentru abordarea corectă a problemei; prelucrarea și sistematizarea informației stocate; elaborarea strategiei de rezolvare a problemei la nivelul unui plan operativ.

Pentru parcurgerea cu succes a acestei faze, elevul trebuie să posede:

capacitate evolutivă;

plasticitate memorială;

deschidere față de experiențe;

manipularea unui bogat material informațional;

atenție distributivă;

capacitate de concentrare;

originalitatea gândirii;

fluiditate (bogăția, ușurința și rapiditatea asociațiilor între imagine și idee, debitul verbal, cursivitate, bogăția ideației).

Incubația, este o acțiune complexă, realizabilă, intensiv sau/și extensiv, prin mai

multe operații de organizare și reorganizare a informației, pregătite anterior, prin procesări care valorifică experiența individuală și socială a subiectului, la nivelul conștiinței acestuia, dar și în planul verigilor sale profunde; dependente de zona inconștientului și a subconștientului. Deși este o etapă aparent pasivă, în care subiectul pare relaxat, datele problemei sunt frământate inconștient. În această fază, problema pare să fie părăsită sau uitată, dar la un moment dat, apare rezolvarea „pe neașteptate”.

Iluminarea, este etapa de așteptare, care reprezintă acțiunea complexă de asociere și de

combinare a informației, care declanșează momentul inspirației, respectiv al descoperirii soluției optime, de rezolvare a problemei. Ea, este însoțită de bucuria frenetică a găsirii soluției și de un puternic sentiment de certitudine, eliberare și ușurare. Principalele aptitudini care favorizează iluminarea sunt: originalitatea, nonconformismul, neconvenționalitatea, independența gândirii, flexibilitatea cognitivă, capacitatea de a restructura, transforma, de a identifica esențialul, de a selecta variante optime, capacitățile de evaluare, decizie.

Faza de verificare constituie încheierea procesului. Această fază, presupune o acțiune

complexă de evaluare finală, a soluției elaborate în etapa iluminării și răspunde sau nu criteriilor de apreciere, validare, aplicare a produselor. Este așa dar stadiul final al procesului de creație, în care materialul brut este finisat. În această fază, noile achiziții sunt testate, examinate și modelate, până devin corespunzătoare individului și mediului său înconjurător.

Personalitatea creatoare

În prezent concepția conform căreia ereditatea are rolul principal în creativitate a fost depășită, și se apreciază că aceasta este o capacitate general umană. Din punct de vedere pedagogic, urmărim creativitatea din perspectiva personalității, punct de vedere care permite stimularea, educarea și antrenarea creativității. Astfel, creativitatea se arată ca o formațiune complexă a personalității, cu care interacționează o multitudine de factori. Ținând cont de latura transformativ-constructivă, a personalității, putem spune că, întreaga activitate psihică și personalitate a individului, este în același timp una din cele mai complexe dimensiuni, ale personalității. Amintim în acest sens, definiția dată de Paul Popescu-Neveanu: “creativitatea presupune o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate”. Așadar, putem considera că, între stucturile temperamentale și anumite caracteristici ale creativității, examinate prin ochii spontaneității, există o legătură.

1.2 Factorii stimulativi ai creativității

Factorii care determină sau pot influența stimularea creativității sunt numeroși și variați. Trebuie însă, precizat faptul că, pe lângă coeficientul de inteligență, un rol important îl joacă : ereditatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul susținut de pregătire și investigație. „Educarea creativității, arată profesorul I. Moraru, își găsește suportul în structurile biofiziologice (înnăscute) ale organismului și anume”:

Factorii subiectivi (psihici):

cognitivi-aptitudinali ( intelectuali)

noncognitivi

Factorii sociali:

culturali

educativi

mediul socio-economic

Factorii biologici:

diferențe de sex

vârstă

În acest sens, pentru dezvoltarea creativității, este necesar să avem în vedere, întregul sistem al condițiilor sau factorilor favorizanți. Mai întâi, vom prezenta factorii de natură psihologică, factorii intelectuali și nonintelectuali, între aceștia existând interacțiuni și interdependențe reciproce, fiind dispuși ierarhic în cadrul personalității, după cum urmează:

a) Factorii intelectuali se referă îndeosebi la gândirea divergentă, gândirea convergentă și stilul perceptiv.

Gândirea divergentă – descrisă ca fiind o gândire de tip multidirecționat, a fost introdusă ca noțiune psihologică de Joy Paul Guilford prin modelul tridimensional al intelectului, care include următoarele aptitudini: fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, sensibilitate, redefinire. Imaginația creatoare este cea mai complexă și valoroasă formă a imaginației voluntare și active.  Aceasta este îndreptată spre nou, spre ceea ce este posibil, spre viitor. Produsul imaginației creatoare este un proces mental caracterizat prin noutate, originalitate și ingeniozitate. Imaginația, este funcția esențială a procesului de creație. Însușirile imaginației pot fi considerate drept principalele caracteristici ale creativității:

fluiditatea, reprezintă volumul și rapiditatea debitului asociativ sau numărul de răspunsuri obținut; formele fluidității pot fi: verbală, ideațională, asociativă, expresională;

flexibilitatea, este aptitudinea de reașezare a demersurilor gândirii în raport de noile cerințe sau de varietatea răspunsurilor formulate, apelând la centrări și descentrări succesive. Această aptitudine pot fi spontană, când restructurarea apare ca urmare a inițiativei subiectului, sau adaptativă când este dirijată din exterior;

originalitatea, este abilitatea unui subiect, de a da răspunsuri neobișnuite, neuzuale, cu o frecvență statistică redusă. Originalitatea însă, nu este dată doar de raritatea răspunsurilor, ci și de relevanța sau de corespondența cu cerințele realității. Evaluarea originalității, poate fi realizată, fie în mod obiectiv, prin prelucrări statistice, fie în mod subiectiv, prin aprecierea unor evaluatori;

elaborarea, este acțiunea propriu-zisă de producere a unor soluții inedite;

sensibilitate, a față de probleme, ca abilitate de identificare a problemelor;

redefinirea, este capacitatea de a folosi obiectele în modalități neuzuale.

Între aceste componente ale gândirii divergente, relațiile ce se stabilesc, sunt de intercorelație și atunci când este cazul, de compensație.

Gândirea convergentă, are rolul ei în derularea demersului creativ, întrucât reprezintă principalul mijloc de asimilare a informațiilor, esențial pentru asigurarea unui nivel corespunzător mecanismului creativ.

b) Factorii nonintelectuali sunt: motivația, caracterul, afectivitatea, temperamentul, rezonanța intimă.

Motivația, este esențială, pentru înlăturarea eventualelor obstacole ce pot apărea, susținând efortul creatorului. Dintre formele motivației, cea intrinsecă, este foarte importantă pentru demersul creator, deși Teresa Amabile crede că și motivația extrinsecă are rolul ei, mai ales pentru sarcinile pe termen lung.

Caracterul, este stimulator pentru creativitate, prin următoarele tipuri de trăsături caracteriale: puterea de muncă, perseverența, răbdarea, conștiinciozitatea, inițiativa, curajul, încrederea în sine, independența, nonconformismul, capacitatea de asumare a riscului. Precum spun speciațiștii în domeniu, că o trăsătură comună a creatorilor, indiferent de domeniul în care creează, este tenacitatea în muncă.

Afectivitatea, asigură energizarea și valorificarea dimensiunilor caracteriale, a celor cognitive, a aptitudinilor speciale.

Temperamentul, nu este un factor ce diferențiază indivizii creativi de cei mai puțini creativi, deci nu putem vorbi de existența unui tip temperamental nepotrivit pentru creativitate, ci poate exista o adecvare după natura domeniului respectiv. Alexandru Roșca, spune despre temperament, că influențează mai ales stilul activității creatoare, continuu sau în salturi, care poate influența productivitatea și eficiența.

Rezonanța intimă, reprezintă modul în care experiențele trăite se reflectă la nivel individual, și cele două categorii care pot exista sunt tipul centripetal, care este orientat spre propria interioritate, și tipul centrifugal, orientat spre mediul exterior.

A doua categorie, cea a factorilor sociali, cuprinde condițiile socio-economice, culturale și condițiile educative.

c). Factori sociali

În această subcategorie, sunt incluse, influențele exercitate de două instituții principale, familia și școala, factori ce trebuie menționați, atunci când vorbim de cultivarea creativității elevilor.

Familia, cu un rol deosebit, crează premisele dezvoltării unui copil creativ. Climatul familial, trebuie să ofere anumite caracteristici, pentru a favoriza apariția creativității: umor, nonconvenționalism, permisivitate, libertate de exprimare. Se știe că, un climat creativ, poate fi asigurat de familie, dacă va accepta următoarele principii:

relațiile din familie să fie de tip democratic, generatoare a unei atmosfere de calm, toleranță, dar nu excesivă prin afecțiune, sufocantă, ci să-i lase posibilitatea de inițiativă;

educația precoce și intensă;

stimularea inițiativei de timpuriu și independenței de acțiune intelectuală a copilului;

încrederea în sine, încurajarea dorinței de comunicare, de a pune întrebări a copilului;

obiceiul de a citi ziare și reviste;

interesul părinților pentru performanțele școlare ale copilului să fie moderate, să nu fie exagerate;

critica să se manifeste cu bunăvoință;

flexibilitatea, corectitudinea și nuanțarea sistemului de pedepse și recompense;

încurajarea și stimularea capacității copilului de a-și asuma riscuri.

Școala, reprezintă principalul factor care poate contribui decisiv, la valorificarea creativității potențiale a elevilor, la stimularea înclinațiilor lor creative și de educare a creativității. Pentru a deveni un promotor al inițiativelor creative, trbuie să asigure următoarele condiții:

democratizarea relației profesor-elev, prin participarea elevului la procesul instructiv-educativ, proces care să fie interactiv ;

crearea unei atmosfere școlare între autoritarism și liber-arbitru;

restructurarea programelor școlare, prin extinderea acelor discipline care stimulează în mod direct creativitatea (literatura, muzica, desenul), prin includerea unor discipline noi și prin evitarea supraîncărcării, a excesului de informații;

includerea unor strategii creative și promovarea unor metode noi activ-participative.

d). Factori biologici

Categoria factorilor biologici, se referă la diferența de sex și vârstă.

1. Sexul, luat în considerare, în analiza dinamicii factoriale a creativității, nu este un element de diferențiere în nivelul potențialelor creatoare. Ellis Paul Torrance crede că productivitatea de tip creativ presupune o îmbinare a caracteristicilor femeilor cu cele ale bărbaților: sensibilitate și deschidere dar și independență în gândire, deci și o divergență a gândirii. De multe ori, interesele fetelor creative sunt percepute de ceilalți ca fiind tipic masculine, iar băieții supradotați pot avea interese pentru domenii considerate, în mod convențional ca fiind specific feminine.

2. Vârsta ca factor stimulator pentru creativitate a fost abordată în psihologie din perspectiva a două direcții principale:

Putem spune despre creativitatea că are un parcurs invers proporțional cu vârsta.

Aceasta se explică prin, creșterea puterii de judecată, dezinteresul sistemului școlar față de creativitate, diminuarea motivației, diminuarea plasticității, scăderea puterii și rezistenței fizice, a acuității vizuale și a stării de sănătate, în general; această orientare pare să fie contrazisă de o serie de exemple din istoria culturii care demonstrează că menținerea performanțelor creative la vârste înaintate poate fi obținută prin preocupări susținute în direcția activității intelectuale, care presupun: participarea la grupuri eterogene ca vârstă, menținerea contactelor cu specialități din domeniu, diminuarea obligațiilor administrative.

Pe parcursul creativității pot fi distinse fluctuații. Ellis Paul Torrance arată cum se

prezenta următoarea evoluție a creativității: până la 9 ani se înregistrează o creștere, între 9 și 12 ani avem o stagnare, între 12 și 17 ani un puseu remarcabil, după care curba descrește treptat. Autorii americani cred că, în general, se înregistrează o scădere a creativității când copii trec de la un ciclu școlar la altul. White Dennis, în urma cercetărilor longitudinale a ajuns la concluzia că cei care au început de timpuriu să fie creativi manifestă o productivitate ridicată la vârstele înaintate, lucru observat și la cei care pot fi considerați genii.

1.3 Factorii inhibitori ai creativității în activități didactice

În activitatea de stimulare a creativității și de educare a ei, este deosebit de importantă „asigurarea unor condiții favorabile apariției motivației intrinseci, a intereselor și a pasiunii, a unor preocupări sistematice, care să se manifeste într-o ambianță creativă și stimulativă, menită să înlăture blocajele emoționale ale celor ce se instruiesc” .

Cu privire la literatura de specialitate din domeniul științelor educației, putem preciza faptul că în stimularea și educarea creativității este necesară combaterea:

prejudecăților;

conformismului;

rigidității metodologice;

criticii premature a ideilor originale.

Pedagogii susțin faptul că trebuie încurajate:

inițiativele personale în descoperirea noului;

încercările de îmbogățire a sensului și semnificațiilor lucrurilor și fenomenelor;

descoperirea unor raporturi neuzuale între elemente;

sesizarea unor legături inedite între entități aparent izolate.

Din punct de vedere metodologic, în educarea creativității, se întâmpină dificultăți datorită faptului că, nu sunt cunoscuți toți factorii care intervin în acest proces , drept pentru care amintim :

mecanismele care conduc la procesele creative;

raporturile existente între conștient și inconștient;

raporturile între afectiv și intelectual;

raporturile între individual și social.

Însă principalele obstacole în calea creativității privind subiecțiii, sunt:

timiditatea;

teama de a nu greși;

descurajarea;

lipsa de perseverență și ambiție.

Creativitatea, ca aptitudine a omului, în general și a cadrelor didactice în special, constituie un subiect de mare actualitate și complexitate. Ea reprezintă pentru omenire o problemă reală, necesitând abordări multiple, dar în același timp și o mare speranță.

Stimularea și educarea creativității este în funcție de totalitatea relațiilor sociale în care este angrenat individul, de multitudinea influențelor care se execută asupra lui. De aceea, dezvoltarea unui comportament creativ nu se poate realiza numai prin acțiunea unui factor izolat, ci presupune angrenarea întregului ambient în care există ființa umană.

Se știe că există fenomene care denaturează sau blochează procesul de creativitate, de aceea, voi prezenta în continuare factorii inhibatori ai creativității în vederea cunoașterii lor și pentru a reușii să-i ocolești în activitatea educațională. Factorii inhibitori ai creativității în școala sunt prezentați astfel:

Lipsa de comunicare se poate prezenta în trei ipostaze:

Comunicare imposibilă datorată limbajului, vocabularului (de strictă specialitate),

total diferite sau altor condiții obiective și subiective.

Comunicare incompletă (ca în cazul manipulării).

Comunicare deformată, falsificată sau denaturată în mod voit (un exemplu îl pot

reprezenta discursurile politice).

Marginalizarea. În general oamenii care nu-și respectă cuvântul dat, care nu respectă

legile, care au comportamente deviante sunt marginalizați de societate. Este de remarcat

faptul că și comportamentul creativ este un gen de comportament deviat de la normă, de la medie, dar în sens constructiv, valoric.

Lipsa de autenticitate este nefavorabilă creației. Puțini oameni trăiesc și se exprimă în

conformitate cu ceea ce simt și își doresc în mod real. Din rațiuni și constrângeri sociale sau culturale ei acționează altfel decât ar dori, astfel încât între scala lor de valori și atitudini pe de o parte, și cele pe care le afișează, pe de altă parte există discordanță. Asemenea oameni sunt mereu niște actori, asumându-și valori cu care nu sunt de acord.

Izolarea nu favorizează creativitatea. Cu toate acestea numărul oamenilor care trăiesc

singuri este în creștere. Între cauze se află: considerarea lor ca fiind incompetenți sau neînsemnați; respingerea lor de către grup pentru că este distanțat față de el; afișarea unui comportament individualist, teama față de alții îl determină să treacă neobservat în relațiile cu ei.

Dependența. Colegii și sistemul de educație uneori, cultivă dependența individului față

de grup, pe care în mod voit eronat o interpretează ca dovadă de fidelitate față de acesta. Persoana creatoare se știe că este independentă. Orice individ are disponibilități creatoare, care se cer doar descoperite. S-a demonstrat prezența unei înzestrări native generale a tuturor copiilor pe fondul cărora condițiile prielnice de mediu și de muncă cultivă capacitățile specifice și individuale. Mai mulți psihologi atrag atenția că, dacă o multitudine de copii manifestă un comportament stereotip, nu avem dreptul să conchidem că gândirea lor ar avea un caracter pur imitativ sau să spunem despre creația lor nativă că ar fi săracă. Ei menționează, că deficiențele semnalate, pot fi depășite folosind metode adecvate, care să dezvolte creativitatea pe parcursul instrucției și educației.

Prezint în ele ce urmează noțiuni despre prevenirea și înlăturarea factorilor de blocaj ai creativității. În stimularea și manifestarea creativități pot să apară unii factori de blocaj care au cauze diferite:

„Factori de blocaj de natură cognitivă (intelectuală) – cauze :

Inerție psihologică (seturi habituale) – cunoștințe, priceperi, deprinderi bine fixate, pe care individul tinde să le folosească în orice situații.

Rigiditatea funcțională, se manifestă în tendința individului de a utiliza anumite date , obiecte, strategii de rezolvare numai în situații și scopuri precise.

Există mai multe blocaje de această natură, cum ar fi: conformismul intelectual, incapacitatea de a distinge între cauză și efect (falsa ipoteză, falsa problemă), conformismul comportamrntal, incapacitatea de a formula probleme.

Factorii de blocaj de natură emoțională – cauze: descurajarea , neîncrederea în propriile capacități, egocentrismul, individualismul, teama de a fi diferit decât cei din grupul său, teama de eșec , de dezaprobare socială.

Factori de natură volitivă – cauze: lipsa voinței și obișnuinței de a duce un lucru până la capăt, comoditate, descurajare.

Blocaje provocate de factorii educativi, profesori, părinți – cauze:

orientarea excesivă a elevilor asupra succesului, în sensul atingerii performanțelor scolare cât mai înalte;

orientarea elevilor după colegii de aceeași vârstă;

sublinierea permanentă asupra apartenenței la un sex sau altul;

accentul exagerat pe competiție sau colaborare;

considerarea indivizilori divergenți ca fiind anormali;

critica prea matură a ideilor;

conduita noncreativă a profesorului;”

Pentru a preîntâmpina și a înlătura factorii de blocaj, este necesar să se facă periodic redefinirea unor concepte, idei , fenomene, încurajarea rezolvării unor probleme folosindu-se de imaginație, antrenarea elevilor în activități instructiv educative care stimulează dezvoltarea unor atitudini creatoare.

S-a constatat că mediile libere, calde, prietenoase, sunt favorabile creativității. În schimb mediul conformist, relațiile autoritare frânează potențialul creator al copilului. Referindu-ne la cadrul general în care se desfășoară educația în școala noastră, am putea spune că a început să devină mai cald și mai „deschis”. S-au modificat atât cadrul, cât și conținutul activităților, modalitățile transmiterii informației, formele și procedeele utilizate. Cercetările asupra mecanismelor gândirii, au descoperit că acestea se desfășoară, pe baza unor acțiuni unitare și a unor strategii de rezolvare. De exemplu, la obiectul matematică se pot folosi scheme de acțiune, semne și simboluri, care duc la rezolvarea problemei și, implicit la dezvoltarea creativității. Antrenându-i pe elevi în utilizarea lor, ele se interiorizează sub forma unor structuri intelectuale de recunoaștere, operare și soluționare. Compunerea de exerciții și probleme asemănătoare celor rezolvate în timpul predării, contribuie nemijlocit la promovarea creativității. Se pot compune probleme după teme, după scheme date, după materialul didactic existent în clasă. Se pot organiza jocuri matematice, îmbinându-se eficient munca și distracția.

Cu cât elevul e lăsat liber în alegerea datelor și a mijloacelor de rezolvare, activitățile creatoare sunt mai facile. În lipsa unor indicații precise, gândirea și imaginația acționează prin asociații mai mult sau mai puțin întâmplătoare. De aici reiese originalitatea fiecăruia. Învățarea prin descoperire dezvoltă spiritul de inițiativă și independență, spiritul critic, îndrăzneala, flexibilitatea intelectuală. Dezvoltarea creativității presupune stimularea la elevi a curajului de a emite ipoteze chiar hazardate, dar nu absurde, capacitatea de a aprecia în ce măsură este plauzibilă o anumită ipoteză, de a elabora o strategie de lucru și de a nu aștepta de-a gata o soluție. Accentul, se pune în special pe învățarea în ritm propriu și prin efort personal, mai ales pe învățarea prin descoperire.

Activitatea de învațare scoate în evidență urmatoarele tipuri creative:

Tipul necreativ. La o capacitate mică de stocare a informațiilor (cunoștințe relativ puține) se poate asocia o capacitate combinatorică mică pe un fond energetic stimulatoriu scăzut.

Tipul necreativ-volitiv. În cazul fondului energetic stimulatoriu relativ ridicat s-ar putea să avem de-a face cu elevi care vor să realizeze ceva, cheltuiesc energie, se framântă, dar rezultatele nu sunt pe măsura cantității de energie cheltuită. Este vorba de o energie neproductivă, ineficientă, ce trebuie canalizată spre alte activități decât cele creative. Pe acești elevi îi putem aprecia că „vor, dar nu pot”; la ei predomină latura afectiv-motivatională în detrimentul celorlalte, mai ales a celei combinatorii.

Tipul cumulativ. Avem de-a face cu elevi care stochează multe cunoștințe, din domenii variate, dar care se găsesc în imposibilitatea de a le combina într-o manieră nouă și originală spre a crea ceva. Sunt elevi instruiți, cu un volum apreciabil de cunoștinte, dar sterili, neproductivi. Acest tip cumulativ poate fi un elev volitiv, care dispune de un fond energetic motivațional ce se manifesta preponderent în acumularea de fapte.

Tipul combinativ-volitiv. O cantitate relativ mica de informație, s-ar putea să se asocieze, la unii elevi, cu o mare capacitate combinatorie, ceea ce le-ar permite să realizeze un indice de creativitate mediu sau chiar ridicat. Sunt elevi cu o fantezie bogată și inteligență prodigioasă, care crează parcă din nimic. Ei prind „din zbor” cunoștințele transmise, au capacitatea de a realiza lucrări inedite în planul creativității. Ei își confruntă și susțin cu tărie opiniile, militează permanent pentru transpunerea lor în fapt. Planul și realizarea lor creatoare se suprapun.

Tipul combinativ-nevolitiv. Elevul ce se încadrează într-un asemenea tip, întrunește toate calitățile de ordin combinativ, dar mai puțin disponibilitațile volitive. Din cauza lipsei de energie, cele mai multe realizări creative rămân în stadiul de proiect, neputând să le finalizeze.

Tipul cumulativ-combinativ-volitiv. O cantitate mare de informație, cunoștințe multe, profunde și variate, se pot asocia cu o mare capacitate combinatorie, pe un fond energetic stimulatoriu ridicat. Suntem în fața geniului creativ. Sunt cazurile cele mai fericite, dar cele mai rare. Elevii ce aparțin acestui tip nu rămân de obicei la un domeniu de cunoaștere. Cu cât energia lor este mai mare, cu atât capacitatea de a se manifesta multilateral, de a crea multe elemente noi și originale, de a le finaliza, este mai mare.

Tipul combinativ-imaginativ. Funcția combinatorie lucrând în exces, imaginația sa foarte bogată iese adesea din sfera posibilului, trecând în domeniul visului irealizabil. Sunt elevi cu idei fanteziste, nerealiste la care funcția critică opereaza în deficit.

Tipul combinativ-critic. La acesta, imaginația și gândirea critică se găsesc în echilibru. Imaginația are curs liber, apoi este supusă cenzurii severe a rațiunii. Asemenea elevi au idei fecunde, realiste, noi și originale.

Tipul combinativ-hipercritic. La un asemenea tip, funcția critică se realizeaza în exces. Fantezia și inteligența lui pot produce idei noi și originale dar majoritatea lor sunt neprezentate, deci creativitatea, in cele din urma, este nula.

Tipul ideativ. Este vorba de acei elevi la care predomină latura ideativă, având la bază eureme de acumulare si comprehensiune, eurema asociativ-combinatorie. Sunt indicați pentru activități de concepție, deoarece găsesc soluții ingenioase în variate situații.

Tipul ideativ-imagistic. La cei care apartin acestui tip, ideația și capacitatea de vizualizare a ideilor sunt în echilibru. Orice idee are posibilitatea de a fi vizualizată.

Tipul imagistic. Este dominat de vizualizarea ideilor și are mai puțin capacitatea de a elabora idei noi și originale. Asemenea elevi au vocație pentru transpunerea originală a ideilor altora.

Tipul ideativ-imagistic-obiectual. Are ca notă specifică armonia între structura ideativă imagistică și obiectuală. Elevii acestui tip elaborează idei noi și originale, le pot vizualiza și transpune în practică.

Consider că un proces de învățare modern se cere astfel organizat, încât să-i ajute pe elevi să prezinte cunoștințele într-o formă personală, să caute soluții originale, să grupeze și să ierarhizeze ideile. Acestea sunt de fapt dezideratele esențiale ale educării gândirii creatoare la elevi. Școala trebuie să-și propună ca scop, educarea creativității la orice persoană normală, creativitatea putând fi dezvoltată într-o măsură mai mică sau mai mare, într-o direcție sau alta. În acest scop, trebuie să se favorizeze dezvoltarea flexibilității gândirii, învățarea cu înțeles, care este în relație cu gândirea productivă, creatoare. Iată de ce trebuie foarte bine cunoscuți  de către învățător și factorii care determină sau pot influența creativitatea. Nici unul din factori, luat separat, nu poate să asigure performanța creatoare. Structura factorilor creativității variază și în funcție de domeniul activității creatoare: științific, tehnic, literar, artistic, filozofic, politic, militar etc.

„Creativitatea, se poate manifesta în toate domeniile cunoașterii și vieții sociale: științifică, tehnică, economică, artistică, organizatorică, pedagogică. Se cunoaște faptul că, fiecare individ normal posedă o doză de creativitate. La naștere, coplilul posedă doar o anumită potențialitate creativă, evidențiată de o anumită flexibilitate și sensibilitate a scoarței cerebrale, a sistemului nervos, în general. Ulterior, în procesul de educație, în urma activităților, a rezolvării unor probleme ridicate de viață, sporește potențialitatea menționată (flexibilitate, fluență, senzitivitate), desigur, în funcție de dezvoltarea și manifestarea factorilor intelectuali, aptitudinali, caracteriali și de mediu dezvoltându-se alte niveluri ale creativității, cum sunt originalitatea și inventivitatea ”

1.4. Specificul creativității la vârsta școlară mică

În urma nenumăratelor cercetări pe tema creativității, s-a evidențiat teza potrivit căreia, orice individ normal, posesorul unui potențial creativ mai mic sau mai mare, se poate dezvolta în condiții favorabile de: mediu social, educațional, autoeducațional. Ca să se poată manifesta, creativitatea trebuie educată. Rolul principal în această direcție îi revine școlii, ținând cont de faptul că manifestările comportamentului creativ, deprinderilor creative, precum și stilului de muncă creativ se formează în școală, de la vârste mici sub influența factorilor educativi. Educarea creativității este un proces complex ce trebuie realizat pe toată perioada, parcursul școlarizării. Problematica creativității poate fi, studiată, investigată, transpusă, concretizată în diferite planuri a activității didactice, ținând fiecare cont de specificul profilului psihologic al elevului la vărsta școlară mică

Profilul psihologic este „o expresie cantitativ-calitativă a totalității componentelor, proceselor și însușirilor psihice, precum și a relațiilor interfuncționale dintre acestea, caracteristice unei anumite etape din dezvoltarea ontogenetică a copiilor și diferențiate de la un individ la altul”. Pornind de la vârsta școlarului mic, trebuie să ținem seama de faptul că, în jurul vârstei de 6 – 7 ani, în viața copilului se petrece un eveniment cu totul deosebit, acela al intrării la școală. Dezvoltare fizică și psihică cunoaște modificări, fiind influențată de acest nou factor.

Vârsta școlară apare ca un stadiu nou, calitativ superior, bazat pe achizițiile anterioare, cu care copilul urmează să lucreze în funcție de noile solicitări ale mediului.

Paul Osterrieth realizează următoarea caracterizare a acestui stadiu:

„6 ani-vârsta extremismului, a tensiunii și agitației;

7 ani-vârsta calmului, a preocupărilor interioare, a meditației, în care apare pentru

prima dată interioritatea, una din trăsăturile dominante ale stadiului următor;

8 ani-vârsta cosmopolită, a expansiunii, a extravaganței, a interesului universal;

9 ani-vârsta autocriticii, a „autodeterminării”;

vârsta de 10 ani, cu echilibru, cu buna sa adaptare, cu calm, dar însuflețita de

siguranță, cu ținută lipsită de încordare constituie pe drept cuvânt, apogeul copilăriei, momentul de deplină înflorire și deplină integrare, a caracteristicilor copilului mare”. Vărsta școlară este caracterizată de alți autori ca „vârsta cunoașterii”, „vârsta rațiunii”, „vârsta socială”. Odată cu intrarea în școlaritate, se creează funcției imaginative, noi solicitări și condiții. Copilul care este mai evoluat pe plan mintal, posedă mai multe noțiuni și un vocabular activ, mai bogat, și astfel imaginația lui va avea mai multe elemente, mai mult material pentru a construi, pentru a crea. Imaginația reproductivă este foarte mult solicitată, copilul fiind pus adesea în situația de a reconstitui imaginea unor realități.

Imaginația creatoare se dezvoltă în strânsă legătură cu imaginația reproductivă. Ascultând o poveste, școlarul mic are disponibilitatea să o transforme, introducând modificări în desfășurarea subiectului. Imaginația creatoare a școlarului mic este stimulată de povestire și compunere, de joc și fabulație, de contactul cu natura și de activitățile cu munca, de activitățile practice și muzicale. Comparativ cu vârsta preșcolară, imaginația devine ,,mai critică”, este mai aproape de realitate, copilul însuși adoptând acum față de propria imaginație, o atitudine mai circumspectă, de autocontrol.

În ciclul primar creativitatea elevului diferă de creativitatea adevărată, autentică întâlnită la un adult, în sensul că produsul creator al activității sale nu este unul nou și valoros din punct de vedere social. Pentru copil însă, el este nou și beneficiază de atributul originalității care este realizat în mod independent. Ca exemplu, putem menționa compunerea și rezolvarea unei probleme, printr-un alt mod decât cel cunoscut, fiind considerată aceasta o activitate creativă. În literatura de specialitate se spune că de fiecare dată când elevul este pus în fața unei probleme, acesta operează cu datele problemei sau își imaginează noi procedee ce pot conduce la soluție, chiar dacă aceasta este o sarcină școlară, un test sau o problemă curentă de viață, el realizează o activitate creatoare.

Ușurința cu care elevii găsesc soluții noi pentru rezolvarea problemelor le oferă acestora o stare emoțională pozitivă, surpriză și satisfacție, bucurie, motivându-i și alimentându-le curiozitatea și dorința de a căuta și alte soluții, căi de rezolvare.

Potențialul creativ este în plină dezvoltare la vârsta școlară mică, iar începutul vieții de școlar, este tot odată și începutul activității de învățare, care îi cere copilului nu numai un efort intelectual mare ci și o considerabilă rezistență fizică.

Încă de la clasa I găsim elemente de creație. La abecedar spre exemplu, metoda fonetică analitico-sintetică utilizată, împreună cu citit-scrisul, care se regăsește în secvența de predare a unui sunet nou și a literei corespunzătoare, în special analiza și sinteza fonetică, au elemente de creație. La lecții, copiii fac joc de rol, intrând în rolul diferitelor personaje prezentate în imagini și sunt puși în fața unor diferite probleme. În altă ordine de idei putem menționa și activitățile de compunere a cuvintelor, a unor propoziții cu ajutorul alfabetului decupat, conțin de asemeni elemente de creație care, chiar dacă nu sunt vizibile sau măsurabile se concretizează în cultivarea unor capacități.

Jocurile didactice, pot fi menționate ca făcând parte din rândul unei asemenea activități variate, cum ar fi: cele de completare a silabelor, de ordonare a cuvintelor în propoziții, de inversare sau înlocuire a acestora. Citirea și chiar povestirea conținutului textelor într-o manieră cât mai originală (nu pe baza memorării și a reproducerii mecanice), făcând empatie cu obiectul sau cu personajul, presupune un efort creator. Bineînțeles că, elementele de fantezie apar în astfel de momente, dar important este că elevii sunt cuprinși într-un proces de căutare, de rezolvări dintre cele mai inedite. În primele două clase ale școlarului, aportul de fantezii este redus în execuții de desene, modelaje, colaje și nu sunt formate încă deprinderile de a alcătui propoziții. În perioada de după 8-9 ani se formează, treptat, capacitatea de a compune, de a imagina povești, de a povesti, folosind exemple descriptive literare.

În timpul micii școlarități se dezvoltă atât limbajul oral cât și cel scris. Capacitatea de comunicare este în formarea și se exersează în toate activitățile: fie că au loc în ore special destinate lor, fie că elevii exersează actul vorbiri în orice împrejurare în care i se oferă prilejul, și au o contribuție marcantă în cultivarea creativității la școlarii mici. Activitățile de comunicare, se realizează, fie prin elaborarea de compuneri, pe de o parte, fie printr-o sinteză a tot ceea ce elevii învață la citire și la celelalte obiecte de învățământ. Acestea au un rol de evaluare, sub raportul corectitudinii exprimării, iar pe de altă parte constituie un prilej de valorificare a experienței de viață, de manifestare a imaginației și fanteziei lor creative. Însăși denumirea acestei forme de activitate sugerează ideea creației. De aceea, menirea ei este cultivarea creativității, nu doar realizarea în sine a compoziției. În practica școlară, stimularea menținerii permanente în activitate, a curizității cognitive, satisfacerea dorințelor de explorarea ale copililui, ajută la exersarea potențialului intelectual al elevilor în vederea cultivării creativității.

Activitatea de formare a capacității de lectură/citire are drept conținut al ei creații literare. Elevii își dezvoltă creativitatea elaborând, spre exemplu, povestiri prin analogie, găsind variante de continuare sau de încheiere, povestiri pe baza unor întâmplări văzute și auzite. Ținând cont de personalitate, fiecare copil vine de fapt cu nota sa proprie, având o dominantă specifică în funcție de experiența acumulată până la intrarea în școală, de înzestrarea sa, nivelul creativității, domeniul de manifestare și multe alte condiții.

Învățământul formativ începe din ciclul primar când se pun bazele formării personalității elevului. Creativitatea capătă sensul de potențial creativ, de suma de însușiri sau factori psihologici ai unor viitoare performanțe creatoare. Creativitatea, bazată pe mobilitatea și flexibilitatea gândirii, este garanția succesului în activitatea practică socială a fiecărui individ, iar dezvoltarea ei, alături de celelalte calități intelectuale, se realizează în ciclul primar la toate obiectele de învățământ. Pentru formarea capacității creative este foarte importantă la treapta învățământului primar cunoașterea elevului. Aceasta va contribui la eficientizarea activităților educaționale creative prin individualizare, ritm propriu, grad de complexitate.

În cultivarea creativității elevilor se impun anumite premise ce pot fi considerate drept cerințe specifice:

învățătorul să insufle elevilor, prin stilul său de gândire, prin solicitările adresate

elevilor, o atitudine și un stil de gândire creator, liber, independent;

orientarea și incitarea elevilor spre nou, spre neexplorat;

asigurarea unui climat optim pentru manifestarea spontană a elevilor, fără frica de a

greși, de a primi sancțiune, crearea unei atmosfere permisive de explorare independentă;

asigurarea încrederii în sine, încurajarea efortului creativ încă de la primele lor manifestări.

Un proces atât de complicat ca cel al creativității nu poate fi conceput decât sub forma unor influențe psiho-pedagogice care, încă de timpuriu se exercită sistematic, multilateral modelând copii prin întreg conținutul și prin întreaga metodică de predare. Un loc important pentru dezvoltarea creativității este oferit de limba și literatura română (citire, lectură, comunicare). În cadrul obiectului limba și literatura română se pot face multe povestiri cu elevii, sarcina învățătorului fiind acum de a prezenta fie începutul fie planul de idei la tablă sau sub formă de ilustrații. În felul acesta elevul este liber să interpreteze faptele așa cum dorește el, să-și imagineze povestea sau întâmplarea și să le expună într-un mod personal. Se pot alcătui compuneri orale, dar și scrise, insistându-se pe respectarea etapelor conceperii unei compuneri, cât și pe folosirea unor cuvinte și expresii frumoase. La orele de lectură se pot rezolva cu elevii multe exerciții de creație, jocuri (Jocul cuvintelor, Literele încurcate, Cuvântul interzis etc.).

În învățarea matematicii spre exemplu, fiecare elev trebuie ajutat să depășească situațiile de „execuție”, în măsura în care este posibil, la un alt mod de a utiliza cunoștințele proprii, astfel încât elevul „să știe să facă achiziții”, să distingă esențialul. Pentru stimularea capacității creatoare a elevilor, se pot folosi metode speciale de lucru dar și clasice. La orele de educație plastică și abilități aplicative, imaginația elevilor poate să colinde locuri neumblate. Important este ca educatorul să creeze cadrul și ambianța necesare scopului urmărit. Indiscutabil, cultivarea spiritului creativ al elevului depinde în mare măsură de capacitatea dascălului de a crea o atmosferă propice procesului de învățământ. El este mijlocitorul dintre copil și lumea înconjurătoare, deschide posibilități de dobândire a unei experiențe proprii, sprijinindu-i în ordonarea și sistematizarea cunoștințelor. Produsul de bază în educarea creativității este activitatea independentă care se poate pune în practică la toate obiectele de studiu. Angajarea sistematică a elevilor în operații de analiză, sinteză, generalizare asigură o gândire creativă, flexibilă.

Vorbind din prisma personalității, fiecare copil vine de fapt cu nota sa proprie, având o dominantă specifică în funcție de înzestrarea sa, de experiența acumulată până la intrarea în școală, nivelul creativității, domeniul de manifestare și multe alte condiții.

Creativitatea alocă sensul de potențial creativ, de sumă de însușiri sau factori psihologici ai unor viitoare performanțe creatoare. Multitudinea condițiilor virtuale existente în copil, dar nu neapărat utilizate, care ar putea contribui la succesul actului său creativ, formează creativitatea potențială a lui, spre deosebire de facultatea creativă, care presupune posibilitatea reală, actualizată, de a crea.

În formarea capacității creative este foarte importantă cunoașterea elevului. Aceasta va contribui la eficientizarea activităților educaționale creative prin individualizare, ritm propriu, grad de complexitate.

Debutul școlarității la 6 ani a determinat reconfigurarea demersului didactic din perspective multiple: la nivelul curriculum-ului școlar, al gestiunii, activității de învățare și de predare și, nu în ultimul rând, al evaluării.

În situația curiculum-ului școlar pentru Aria curriculară Limbă și comunicare, dar și Matematică și Științele naturii a fost necesară operarea unor schimbări la nivelul obiectivelor de referință pentru clasa I și a II-a în vederea relaxării ritmului de lucru, în special la clasa I și a realizării individualizării demersului didactic, astfel încât să existe soluții profesioniste pentru nevoile de școlarizare impuse de diferențele de dezvoltare psihologică și emoțională a elevilor. Munca de educare a personalității creatoare este de durată, se desfășoară la nivelul tuturor disciplinelor școlare. Ea se reflectă în toate acțiunile educative pe care le întreprind elevii în cadrul predării, a formării priceperilor și deprinderilor, prin temele de muncă independente, în lucrări practice, în jocuri. Mijlocul principal de stimulare a activităților ccreatoare a elevilor este munca desfășurată cu pasiune și răbdare. De asemenea, practicile didactice au dovedit că este necesar să accentuăm asupra elementelor de creativitate, interacțiune în grup, de cooperare, mai curând (aparent) decât asupra achiziției de noi cunoștințe în plan lingvistic, matematic: de exemplu, producerea unor enunțuri corecte și operațiile de silabisire necesare sunetelor vor fi integrate în context și nu vor fi abordate ca operații necesare în sine.

Prin activitățile de învățare s-a urmărit selectarea lor, astfel încât să fie de tip creativ, productiv și să ofere o motivație intrinsecă pentru învățare, să aibă un sens pentru copil, altfel acestea vor fi consumatoare de timp iar rezultatele vor fi de suprafață. Activitățile au un statut orientativ, învățătorul nu este obligat să le parcurgă pe toate sau poate folosi alte exemple care i se par mai potrivite pentru atingerea obiectivului propus.

Eficiența educării creativității elevilor este dependentă de pregătirea științifică și pedagogică a educatorului, de priceperea lui de a organiza în mod judicios activitatea elevilor, de a subordona totalitatea mijloacelor sale didactice obiectivelor propuse.

Dezvoltarea creativității – ca orice fenomen educațional – este influențată de particularitățile psihice ale subiecților. Un aspect deosebit de important în evoluția psihică a micului școlar este motivația care-i oferă copilului satisfacții afective.

Despre dezvoltarea flexibilității gândirii elevilor putem menționa că este un proces complex și de durată, care se realizează prin îmbogățirea și sistematizarea cunoștințelor. Numai că aceste cunoștințe nu duc obligatoriu la dezvoltarea creativității, doar practica rațională favorizează acest proces. În acțiunile sale de dezvoltare a creativității, învățătorul, trebuie să promoveze  asimilarea unor tehnici și metode euristice la toate nivelurile procesului de învățământ. Prin aceasta trebuie să fundamenteze teoretic și metodologic activitatea de asimilare a cunoștințelor de către elevi folosind: înțelegerea, asocierea și combinarea, astfel încât din cunoștințele date să rezulte altele noi, originale și valoroase.

Funcția pedagogică a creativității orientează, în mod special: realizarea a două acțiuni complementare: elaborarea unui model de educare a creativității; proiectarea unei învățări creative.

Elaborarea unui model de educare a creativității presupune valorificarea, la diferite

niveluri de generalitate, a raportului funcțional existent între comportamentul creativ și flexibilitatea gândirii creatoare. Obiectivul general vizează formarea-dezvoltarea unei personalității capabile să se angajeze creator în activitaea de învățarea.

Îndeplinirea obiectivelor specifice/intermediare vizează proiectarea-realizarea unei educații problematizante ( relația problematizare-creativitate), fiind posibilă prin: stimularea gândirii creative prin sesizarea și rezolvarea unor situații-problemă din ce în ce mai complexe; dezvoltarea capacităților operaționale definitorii pentru personalitatea creatoare (analiza-sinteza; generalizare-abstractizare; activarea metodologiilor pedagogice bazate pe corelarea optimă a factorilor interni (stil cognitiv; atitudini-aptitudini creative) cu factorii externi (tehnologiile de: comunicare-cercetare-acțiune- practică-programare specifică, necesare pentru cultivarea creativității), evaluare critică).

În privința obiectivelor concrete, ele vizează operaționalizarea obiectivelor generale și specifice la niveluri dependente de condițiile concrete de realizare (resursele creative ale organizației școlare, clasei de elevi, tipului de activitate educativă/didactică proiectat etc). Sub premiza unei educații/instruiri problematizante, aceste obiective concrete pot dezvolta gradual urmatoarele performanțe și competente susținute prin sarcini pedagogice/didactice adecvate, realizabile pe parcursul unei/unor activități de: stimulare a flexibilității gândirii; cultivare a gândirii divergente; valorificare a aptitudinilor speciale.

2. Proiectarea învațării creative denotă anticiparea unor strategii manageriale deschise, aplicabile prin: clarificarea scopului învățării creative la nivelul interacțiunii existente între: operativitatea intelectuală – performanța școlară –restructurarea permanentă a activității de predare-învațare-evaluare; stabilirea sarcinilor cadrelor didactice în condițiile învățării creative (individualizarea fiecărei secvențe didactice prin diferite procedee de aprobare, încurajare a spontaneității, stimulare a potențialului minim-maxim, amendare a superficialității); crearea unei atmosfere afective optime, necesară pentru anularea treptată a factorilor de blocaj (teamă, tensiune, imitație, conformism, criticism, frică); valorificarea psihologică deplină a corelației profesor-elev la nivelul tuturor conținuturilor educației: intelectuale-morale-tehnologice-estetice-fizice.

Prin conceptul pedagogic de creativitate se propune un model teoretic adaptabil la condițiile unui „praxis educational” deschis autoperfecționării permanente. În această privință, creativitatea definește: un produs creator, situat cel puțin la nivel inventiv: un proces creator, orientat în direcția sesizării și a rezolvării situațiilor-problemă la nivelul gândirii divergente; o dimensiune axiologică a personalității care valorifică resursele globale ale sistemului psihic uman, la nivelul interacțiunii optime dintre atitudinile creative și aptitudinile creative.

Creativitatea pedagogică definește modelul calităților necesare cadrului didactic pentru proiectarea și realizarea unor activități eficiente prin valorificarea capacităților sale de înnoire permanentă a acțiunilor specifice angajate la nivelul sistemului și al procesului de învățământ.

Ținând cont de capacitățile individuale, de potențialul creativ al fiecărui elev, se impune realizarea activităților diferențiate. În cadrul acestora, trebuie să se introducă cu grijă dificultățile, fiecare elev având liberă cale către succes, dându-le posibilitatea și elevilor slabi, timizi sau mai lenți să aibe momente de trăiri afective pozitive. Potențialul creator al elevilor trebuie astfel direcționat spre acele căi în care ei au șansele cele mai mari de realizare afectivă.

Un rol deosebit de important în dezvoltarea creativității îl joacă factorii noncognitivi – motivația, temperamentul, procesele emoționale, sentimentele. Acești factori au rolul de a stimula și întreține procesul de creație. Elevul nu va atinge niciodată nivelurile de care ar fi în stare, dacă aptitudinile sale nu sunt dinamizate, susținutecorespunzător de o curiozitate vie, de dorința de a realiza ceva, de tenacitate. Fără pasiune, perseverență, încredere în sine, toate calitățile intelectuale rămân în stare potențială. Climatul favorabil instaurat de conlucrare între elevi și profesor (caracterizat printr-o tonalitate afectivă, de înțelegere , de responsabilizare) stimulează efortul perssonal al elevului, tendința acestuia de a aduce o contribuție proprie, de a fi original, inventiv, creator. A fi creator presupune posedarea unor calități ale gândirii care, antrenate în procesul de creație reprezintă factorii intelectuali ai creativității.

Creativitatea se găsește în descoperirea, formularea și rezolvarea situațiilor problematice oferite din plin de procesul instructiv educativ. Subiectul acțiunii educaționale (elevul) are rolul de a transforma informația dintr-o „construcție” incompletă într-o „construcție” proprie, indiferent dacă aceasta este reușită sau nu. Elevul a terminat o acțiune de cercetare care-i este utilă măcar ca exercițiu mintal. Cercetarea este astfel modull prin care se realizează o relație între elev și mediul său problematic. Are nevoie nu doar adaptarea la mediu, cât și confruntarea, testarea, experimentarea, elaborarea. Transformă astfel învățarea, în activitate de înțelegere care determină descoperirea sensurilor ipotetice și utilizarea cunoștințelor ca „unelte” de învățare. Succesul activității de învățare depinde acum de posibilitățile lor de combinare, de relaționare, de alegere.

Stimularea inițiativei și a creativității, poate declanșa resorturile cognitive, afective și psihomotorii ale micului școlar, în procesul de învățare eficientă. Însă nu se poate vorbi de inițiativă, fără a se vorbi de capacitatea de recepționare și de execuție, creativitatea nu se poate promova fără a exersa. Creativitatea, ca structură definitorie de personalitate, îmbracă din punct de vedere evolutiv, un caracter procesual supus influențelor de mediu.

Dezvoltarea potențialului creator al individului, se face în mod diferențiat, în funcție de formele organizate de instrucție, de conținutul activității, de tipurile de metode utilizate, de pregătirea și gradul de angajare al cadrelor didactice participante la acțiunile educative.

În stimilarea capacității creatoare a elevilor, se pot utiliza și metode clasice dar, cele care dau rezultatul cel creator mai creator sunt metodele activ-participative .

Metodele activ-participative, ajută profesorul să creeze situații, în care elevii să fie obligați să utilizeze o gamă diversificată de procese și operații mintale, să elaboreze o abordare multiplă a ceea ce este de predat, încât să ofere elevului posibilitatea să capete experiența punerii în mișcare a unor multiple și variate operații mintale, adecvate situațiilor date. Se evidențiază operații de tipul celor de: observare, identificare,  comparație, copunere, clasificare, categorizare, organizare, calculare, analiză și sinteză, emitere de ipoteze și verificare, explicare a cauzelor, sesizare a esențialului, corectare, stabilire de relații funcționale, abstractizare, și generalizare, evaluare, interpretare, judecata critică, anticipare, conturare de imagini, formare a propriei opinii, extrageri de informații, transfer de informație în alt context (în alte sarcini de lucru), comunicare.

Metodele active, care stimulează creativitatea, presupun tot atatea tehnici de activare a unor asemenea operații. Astfel, sub genericul metode activ – participative avem adunate toate acele metode care oferă activității proprii și spontane, care folosesc formele active ale învățării, adică spre învățarea euristică (explorativă), învațarea prin rezolvare de probleme (rezolvarea alternativelor), învațarea prin acțiune (learning by doing), învățarea creativă. Aceste metode antrenează elevii în activități de studiu independent, pe bază de text scris, de muncă cu cartea, de învățare prin cercetare și redescoperire, de explorare a mediului înconjurător, de realizare de experimente și lucruri practice, reflecții personale și exercitii de creație.

Pentru  învățarea activă  utilizăm cu prioritate metode care stimulează: strângerea de informații, căutarea de soluții, prelucrarea și sintetizarea informațiilor, asocierea de informații și idei, producerea de idei, organizarea și reorganizarea progresivă a ideilor, interpretare, reflecție personală, comunicare, interacțiuni libere, inventivitate și creație, adică acțiuni care presupun un efort propriu de studiu independent, de transformare a reprezentărilor, de producere a unor noi informații și structuri mintale pentru cel ce învață. Astfel elevul este scos din încorsetarea unui învățământ axat pe o rețea  de expresii verbale fixe, de genul enunțurilor, definițiilor, redându-i un rol activ în interacțiunea cu materialul studiat.

Metodele actriv-participative implică contactul subiectului cu noul material într-o experiență activă , trăită de elev. Esențială este participarea, implicarea activă a subiectului în actul învățării. Dacă metodele reușesc să mobilizeze un efort autentic de învățare, ce izvorăște din interioritatea  celui care învață (curiozitate epistemică, interese și dorințe de cunoaștere, inițiativă, satisfacția depășirii dificultăților) atunci ele merită să se numească metode activ-participative. În trecu, cu câteva decenii urmă, prin metode active se înțelegea  exersarea elevilor într-o activitate manuală, confruntarea elevilor cu un complex de sarcini pe care trebuia apoi să le realizeze din proprie inițiativă. Activitatea fizică , lucrările manuale au locul lor dar activitatea autentică trebuie să se bazeze pe mecanismele inteligenței, gândirii și imaginației.

Opus metodologiei tradiționale, în care elevul rămâne un auditor, un spectator în clasă, receptând pasiv informația transmisă sau demonstrată, în metodologia activ – participativă , elevul e actor, pregătit să participe la însușirea cunoștințelor pe calea activității proprii, prin mobilizarea gândirii, funcțiilor intelectuale, energiilor emoționale în raport cu sarcina dată, până la identificarea subiectului cu situația de învățare în care este antrenat. Profesorul trebuie să pună în joc întreaga pricepere și toate cunoștințele pentru a insufla elevilor dorința și posibilitatea de a le dobândi prin ei înșiși prin studiu activ. Rolul învățătorului este de a organiza învățarea în termeni de activități viabile și angajate, să susțină și să ordoneze efortul elevilor, să nu se substituie râvnei lor active de învățare și de muncă. Este bine astfel ca profesorul să îmbine și să aplice un număr cât mai mare de metode didactice pentru a evita devalorizarea metodei prin repetiție. Se știe că utilizarea metodelor activizatoare nu este simplă, necesită exercițiu și este de preferat să se facă la toate disciplinele , de la vârste fragede. Metodele trebuie selectate  și utilizate în mod riguros, creativ, în funcție de obiectivele propuse, de specificul grupului educațional și nu trebuie să fie un trend sau un moft al profesorului. Metodele active și interactive au multiple valențe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice, se bazează pe învățarea  independentă și prin cooperare, elevii învățând să respecte părerile colegilor.

Subliniez că munca de educare a personalității creatoare este de lungă durată, se desfășoară la nivelul tuturor disciplinelor școlare. Ea se reflectă în toate acțiunile educative pe care le întreprindelevii în cadrul predării, a formării priceperilor și deprinderilor, prin teme de muncă independente, în lucrările practice, în jocuri.

I.5 Posibilități de evaluare a creativității școlare

Potențialul creativ poate fi depistat, verificat, cercetat printr-o srie de modele de cercetare : analiza statistică, analiza psihologică, studiul biografic, ancheta pe bază de chestionar, studiul produselor activității, metoda autoaprecierii și aprecierea din partea colegilor. Un mod de evaluare presupune raportarea la conceptul psihologic de creativitate care desemnează dispoziția care există în stare potențială la orice individ și la orice vârstă de a produce ceva nou și relevant la scara sociala și individuală. Structura creativității exprimă interdependența existentă între: produsul creator – personalitatea creatoare – procesul creator.

După ce produsul creat a ieșit la iveală el este evaluat din punct de vedere al noutății, originalității și al valorii sociale. Criteriul principal de evaluare îl reprezintă însuși produsul creativ. El poate să prezinte o multitudine de forme (în funcție de natura activității) precum și grade și niveluri diferite de originalitate și valoare ori utiliate pentru societate.

Originalitatea poate fi apreciată în două moduri :

Subiectiv – când anumite persoane evaluează produsul sub aspectul surprizei.

Obiectiv – când se caută unicitatea unui răspuns în cadrul unei mulțimi de răspunsuri.

Utilitatea este un alt criteriu introdus pentru a distinge rezultatul imaginației aplicată la realitate de produsele aberante ale unor vise inutile.

La școlarul mic există o creativitate naivă. Aceasta nu recunoaște obstacolele obiective pe care le-ar întâmpina transpunerea în practică a ideilor. Imaginația este liberă descătușată, nestânjenită. Fantezia sa, necenzurată, compensează slăbiciunea componentei raționale ca și spontaneitatea care condiționează creativitatea. Ea este un factor activ în comportamentul copilului ca inteligența și memoria să dezvolte la copil noi metode de orientare. Se știe că munca este un mijloc de manifestare al potențialului creativ al elevilor, E.P.Terrance sublinia că trebuie să ținem cont de o serie de conduite proprii acestei activități și vârste. Elevul cu potențial creativ superior dovedește: capacitate de înțelegere, prelucrare și domnare a materialului, este independemt în gândire și nesupus șabloanelor, vine cu întrebări, probleme interesante la lecții. El are o curiozitate nestăpânită, larg interesată în cele mai variate domenii, este activ.

Alte criterii de apreciere a creativității sunt: testele de inteligență, randamentul școlar, realizările trecute ale elevilor, testele de creativitate, chestionarele. Aceste criterii se pot grupa , după Ana Stoica, în patru mari grupe în funcție de:

Inteligența individului, concepută ca aptitudine care contribuie la formarea

capacităților și la adaptarea cognitivă a individului la situații noi, inteligența are anumite caracteristici și în creativitate: capacitate de restructurare, de reorganizare a cunoștințelor, caracterul euristic al strategiilor de rezolvare, caracterul flexibil al restructurării.

Rezultatele la învățătură obținute de elevi. Rezultate bune la învățătură obțin și

elevii inteligenți și cei creativi, deosebite fiind strategiile.

Analiza realizărilor. Acesta poate constitui un criteriu de selecție a elevilor creativi

în cadrul concursurilor pe obiecte.

Testele de creativitate care permit evaluarea fluenței, flexibilității, originalității.

Se insistă după cum știe, ca strategie adoptată în procesul de educare a creativității să ofere cîmp de manifestare a spontaneității și inițiativei. Este vorba de o strategie permisivă, nu inhibitivă și coercitivă. Relația profesor-elev să fie deschisă unui dialog permanent (imprimând asfel un comportament creator în învățare), să se creeze acel feed-back.

Evaluarea creativității se face prin:

înțelegere – amânarea judecării și evitarea intervenției inhibitoare;

încurajare – sprijin în situații de eșec, frustrație, nesiguranță, ambiguitate;

evidențierea – analiza părților bune și rele împreună cu ceilalți colegi;

îndemnul – solicitarea elevilor la exersare, însușire, aplicarea cunoștințelor astfel încât informațiile aflate, descoperite, să le devină familiare și sprijin pentru gândire productivă.

CAPITOLUL II – METODOLOGII ACTIV PARTICIPATIVE SI DEZVOLTAREA CREATIVITATII ELEVILOR

Creativitatea, care este în esență, interacțiunea optimă dintre aptitudinile individuale, ce generează produse creatoare, și atitudinile creative, este considerată ca o structură de personalitate. Prin didactica modernă se pune accent atât pe latura formativă a învățării cât și pe cultivarea creativității. În acest sens elevul este considerat subiect al educației iar cunoașterea cucerită prin propriul efort este pe prim plan.

Deoarece o sarcină prioritară a școlii de azi este cultivarea gândirii inovatoare, se cere reorientarea poziției cadrului didactic, care trebuie să manifeste o atitudine pozitivă, un comportament deschis care să stimuleze potențialul creator al elevilor săi, promovând o învățare interactivă. Procesul evolutiv care are la bază receptivitatea față de noi experiențe, deducții, rezolvarea unor situații ivite prin explorarea, solicită o profundă implicare intelectuală, afectivă, volițională ce presupune învățarea activ-creativă. În practică, pentru obținerea unor rezultate calitative superioare, pedagogia impune încorporarea noutăților, deschiderea spre nou, folosind idei și modalități de lucru creative în dorința permanentă de perfecționare și autoinstruire. Strategiile didactice activ-participative au ca rol, stimularea potențialului creativ, individual cât și colectiv, prin promovarea unei metodologii ce are ca scop dezvoltarea inteligențelor multiple, exersarea capacităților superioare ale elevilor

Cerinte ale educatiei contemporane

Globalizarea este una dintre problemele care îi preocupă atât pe tineri cât și pe cadrele didactice. Educația globală îi ajută pe tineri să evolueze, să aibă sensibilitate față de nou, dorința de a experimenta și, o activitate călăuzitoare de norme și achiziții valorificate dar bazate pe invenție, și pe creativitate. Una dintre cele mai rentabile investiții în procesul instructiv-educativ este investiția în creativitate însă, evident, este pe termen lung. Contribuția ei poate fi fundamental la ridicarea unei nații chiar și la dezvoltarea inteligenței sociale, a imaginației inventive, la formarea personalităților creatoare și a capacităților de inovare socială. Pot fi amintite aici și cuvintele savantului român Anghel Rugină ,,Munca, dacă este creatoare, îl înnobilează pe om”. Dezvoltarea creativității în învățământul contemporan reprezintă o cerință socială, de o importanță deosebită, care implică receptivitate și atitudine deschisă față de experiența pozitivă, care valorifică noi ipoteze. În contextul profundelor transformări ce au loc în societatea noastră și a cerinței de integrare, dimensiunea europeană a educației are ca obiectiv formarea cetățenilor europeni înzestrați cu informații și competențe europene.

În școală, începând cu ciclul primar, când se pun bazele unei gândiri creative flexibile, se realizează cea mai mare parte a calității unui om modern, capabil să se adapteze rapid la dinamica vieții sociale. Viețuim într-un mediu care abundă în schimbare, iar ca solicitarea inovațiilor să nu oprime procesul educativ, ține de datoria noastră să desăvârșim strategii de perfecționare a resurselor umane implicate în acest proces.

În învățământul primar este tot mai des întâlnită tendința de organizare a conținuturilor din perspectivă integrată. În acest sens a fost elaborat planul cadru care este structurat pe șapte arii curriculare. Ariile curriculare reprezintă un grupaj de discipline care au în comun anumite obiective de formare. Integrarea conținuturilor presupune stabilirea unor relații strânse, convergente între următoarele elemente: concept, abilități, valori aparținând disciplinelor școlare distincte.

Începând cu anul școlar 2011-2012, Ministerul Educației a introdus o ora de lectură obligatorie pentru elevii din clasele I-VIII. Propunerea a plecat de la un sondaj care a scos la iveală faptul că unul din doi tineri de 15 ani nu înțelege ce citește. Scopul acestei inițiative se dorește a fi încurajarea lecturii încă de la vârste fragede în rândul școlarilor, dat fiind faptul că de la acest nivel este dezvoltată pasiunea pentru lectură.

Cred că această inițiativă este bună deoarece în ultima vreme, lectura suplimentară lasă de dorit și pentru copiii care erau mai receptivi la povești sau cărți de aventuri. De când televizorul și calculatorul au intrat în viața noastră, mai mult decât e nevoie, copiii citesc mai puțin. Copiii trebuie să fie obișnuiți să citească. Lectura sistematică va reduce numărul celor care citesc greoi. De asemenea, cartea, lectura sunt foarte importante de la vârste fragede, pentru că dezvoltă vocabularul copiilor, imaginația, memoria, cunoștințele, atitudinea față de anumite lucruri și chiar față de viață. Dacă elevii claselor I-IV vor avea o oră specială de lectură, cei din clasele V-VIII vor avea parte de "secvențe" de lectură la materiile principale. Aceste "secvențe" vor însemna, de fapt, câteva minute din timpul unei ore, în care tot ceea ce trebuie să facă elevii este să înțeleagă informația citită. Dacă această secvență va fi abordată folosind metode activ participative, care stimulează dezvoltarea creativității, elevii vor avea o atracție mai mare asupra lecturii și chiar asupra informării din orice domeniu.

Se știe că fiecare formă de creativitate are tipurile ei specifice. Astfel, în creativitatea artistică se poate face distincția între creativitate plastică, muzicală, literară, coregrafică, câte domenii artistice există. În fiecare dintre aceste tipuri de creativitate sunt implicate aptitudini generale și o serie de factori ca: factori intelectuali, afectivi, motivaționali, voliționali, dar și factorii specifici care diferențiază fiecare domeniu artistic în parte.

Aptitudinile speciale sunt specifice fiecărui domeniu. Astfel, aptitudinile muzicale cele mai frecvente sunt: capacitatea de discriminare a înalțimii, intensității și duratei sunetului muzical, simțul ritmului, memoria tonală, aptitudini vocale, etc. Pentru literatură sunt importante aptitudini ca empatia, spirit de observație, capacitate de sinteză și elaborare, etc. Actorul are nevoie de capacitate de transpunere, de interiorizare a rolului și de expresie, de întruchipare a rolului. Pentru pictor importantă este integritatea percepției pentru a putea diferenția culorile, de a simți proporțiile, etc.

Adaptarea metodelor creatologice (creatologie = știința despre creativitate) la predarea disciplinelor școlare este considerată una din principalele direcții de inovare a procesului de învățământ datorită faptului că ele reprezintă cele mai directe și mai operaționale modalități de antrenare conștientă și de exersare a creativității.

În prefigurarea tendințelor actuale și de perspectivă ale instruirii, un loc important îl deține valorificarea valențelor creative și stimulative ale metodologiilor:

comunicativ- explicative;

interogativ- conversative;

cele destinate activităților independente.

Condiția de bază este ca aceste metode să antreneze integral personalitatea elevilor.

2.2. Conceptul de strategie didactică

Învățământul contemporan oferă cadrelor didactice posibilitatea selectării strategiilor de instruire , programelor, sistemelor și tehnologiilor. În prim-plan menționăm obiectivele de dezvoltare intelectuală care urmăresc capacitatea individului de căutare independentă a noi informații și însușirea de noi cunoștințe. În teoria și practica pedagogică, acest proces este corelat cu strategii active/ interactive de învățare. Unele strategii necesită participarea elevului (exerciții, lectura independentă), altele necesită participarea dominantă a profesorului (expunerea orală, lecția, povestirea) iar strategiile binare presupun acțiunile intercorelate ale profesorului și elevului (metode euristice, problematizate). Prin cercetările actuale s-a demonstrat că prioritatea în actul educațional sunt strategiile active de învățare, care îl pun pe elev în situația de a fi participant activ la procesul de instruire-învățare. În opinia lui J.Piajet, strategiile interactive formează autodisciplina, dezvolta voința, interesul și independența de aceea pentru o lecția eficientă întotdeauna ne vom axa pe strategii interactive, care realizează spontan nevoile copilului în activitate. Cele două idei fundamentale care stau la baza dezvoltării strategiilor de învățare sunt: acțiunea și gândirea au un carater operațional; la temelia cunoașterii și gândirii este acțiunea.

Despre cunoaștere, putem spune că este interpretată ca acțiune intelectuală, care anticipează acțiunea concretă obiectuală, în baza căreia se formează operațiile de gândire, drept consecință a transferului în planul gândirii și a interiorizării lor. Acțiunile externe devin elemente constructive ale gândirii și conținutului ei (cunoștințele ca gândirea sunt produse ale anumitor activități)asfel învățarea eficientă este posibilă în condițiile activității independente de gândire. Elementele de bază ale gândirii sunt acțiunea și operația, cu ajutorul cărora, cunoștințele și priceperile achiziționale mediatizate de atare acțiuni duc la o învățare activă.

Altfel spus, școala poate și trebuie să creeze condiții educaționale, prin intermediul strategiilor interactive de instruire, pentru activitatea independentă de gândire. Majoritatea savanților consideră ca aceste strategii didactice au la bază ideea acțiunilor constructive (ideea se referă la pedagogia cognitivă) și se realizează prin metode active /interactive. Includerea elevului în activitatea cognitivă dinamică și constructivă are un efect deosebit iar rezultatul procesului instruirii este corelat întotdeauna cu nivelul activismului elevului. „Importantă este anume participarea activă a subiectului la actul învățării. În funcție de aceasta, pe cât strategiile contribuie la mobilizarea eforturilor personale în corespundere cu resursele cognitive și energetice ale elevului (curiozitate, interese, inițiativa), pe atât ele pot fi numite strategii active de instruire (sau viceversa). Uneori aceste strategii sunt numite si euristice. La strategiile active de instruire se referă și acelea care sunt orientate concomitent spre gândire, acțiune, imaginație si creativitate”.

Prin strategii interactive se înțelege deseori activitatea colectivă sau în grup prin individualizarea procesului de învățământ. Psihologia și pedagogia contemporană, spre deosebire de această abordare, pornesc de la premisele că aceste acțiunile intelectuale constituie un proces unitar și sunt socializate la nivelurile intra- și interindividuale, îndrumând pedagogia activă la căutarea diferitelor forme (variante) de individualizare a instruirii. Pentru elaborarea complexului de strategii active trebuie să se aibe în vedere nivelul posibilităților sale potențiale care presupune intercorelarea instruirii independente cu cea în echipa, în grup. Crearea conștientă a situației tensionate, adeseori conflictuale stau la baza strategiile activ- participative deoarece aceasta impun elevilor decizii imediate pentru atingerea scopului în condițiile în care dispun de informației insuficiente, resurse materiale și de timp limitate. Elaborarea deciziilor în aceste condiții este însoțită de emoții, ceea ce duce la stimularea activitatății cognitive, asigură mobilizarea rezervelor intelectuale, permite menținerea îndelungată a atenției. Aceste strategiilor active de învățare, conform datelor din psihologie, duce la însușirea la un nivel înalt nu numai de competențe, priceperi, ci și de cunoștințe. Comparând strategiile tradiționale cu strategiile activ- participative putem concluziona că orientarea procesului de învățământ spre elev, spre nevoile lui interne, reflectă noile tendințele educaționale.

Există mai multe clasificări ale strategiilor didactice activ- participative:

I. Albulescu și M. Albulescu la strategiile active includ: metodele problematizate; metodele euristice; metodele deductive; discuția; lucurul în grupuri mici; brainstorming–ul; exercițiul; metodele de cercetarare; lectura independentă.

I.Cerghit examinează strategiile active într-un plan mai amplu, generalizat, relevând: strategiile euristice; strategiile de cercetare; strategiile practice.

D.Cavtaraze la strategiile active plasează jocurile didactice, în parte, jocurile cu roluri și imitaționale.

I.Nicola, în sistemul didactic, numit de el expozitiv-euristic, include, printre altele, și strategiile active de învățare: problematizate; de cercetare; experimentale; practice; de grup. În structura instruirii algoritmizate autorul integrează: instruirea programată, exercițiul.

Ioan Bontaș la strategiile active de instruire include: experimentul; exercițiul; lucrările practice; conversațiile; instruirea programată.

Menționez că la definirea strategiilor active de instruire și numirea distincțiilor caracteristice, au existat mai multe opinii. Astfel, V.Hristenko afirmă că „toate strategiile de instruire care necesită gândire reproductivă nu vor fi referite la cele active, dar toate strategiile care implică activitate creativă, examinare independentă și contrapunerea diferitelor întrebări trebuie raportate la strategiile active de învățare”.

Trebuie avut în vedere alegrea strategiei optime deoarece dacă strategia nu corelează cu logica disciplinei studiate sau nu rezultă din conținutul lecției se transformă într-un instrument artificial și ineficient. Strategia didactică trebuie să fie leantul dintre obiectivele învățării și conținut; de la conținut la rezultat.

Datorită complexității situațiilor de instruire se impune folosirea diferitelor metode și mijloace de învățământ, care conduce la necesitatea combinării acestora, prin folosirea lor ca resurse interdependente, astfel încât să se valorifice total avantajele unora și să diminueze cât se poate limitele sau dezavantajele altora. Strategia didactică sau strategia instruirii reprezintă modalitatea prin care cadrul didactic alege, combină și organizează cronologic ansamblul metodelor și mijloacelor în vederea înfăptuirii obiectivelor educaționale.

„Strategia didactică reprezintă o ipoteză de lucru, un anumit mod de a concepe o situație de instruire, de organizare și planificare a resurselor învățării, în ideea valorificării depline a valențelor pe care acestea le reprezintă pentru a atinge în condiții de maximă eficiență obiectivele prestabilite”. „Desemnează un ansamblu de procedee prin care se realizează conlucrarea dintre profesor și elevi, relații optime între activitatea de predare și cea de învățare, în vederea realizării obiectivelor educaționale. Ea nu se reduce la o simplă tehnică de lucru, ci este în același timp o manifestare a personalității cadrului didactic, este deopotrivă tehnică și artă educațională”.

2.3 Rolul strategiilor activ participative în activitatea instructiv-educativă

Interacțiunea optimă dintre atitudinile creative și aptitudinile individuale este considerată ca ostructură de personalitate și este generatoare de produse creatoare. Prin didactica modernă se pune accent pe latura formativă a învățării prin cultivarea creativității. Elevul devine subiect al educației având ca posibilitatea cunoașterii cucerită prin propriul efort. O sarcină prioritară a școliui de azi fiind cultivarea gândirii inovatoare. Cadrul didactic trebuie să aratew un comportament deschis, promovând o învățare interactivă stimulând potențiualul creator al elevilor săi. Învățarea activ-creativă implică alegerea unei strategii bazată pe receptivitate fașă de experiențe noi, deducție, realizarea de conexiuni cerând o implicare intelectuală , volițională și afectivă.

Prin strategii didactice activ-participative, înțelegem modalități eficiente de stimulare a potențialului creativ, la nivel colectiv, individual, accesând o metodologie menită să stimuleze capacitățile elevilor, dezvoltând inteligențe multiple. Ca mod de utilizare, unele strategii implică participarea dominantă a profesorului (povestirea, expunerea,), altele presupun participarea elevului (exericții , fisă de lucru) și strategii ce presupun intercorelarea acțiunilor profesorului cu elevul. În modul de lucru actual prioritare sunt strategiile care îl pun pe elev în poziția de participant la procesul instructiv educativ care facilitează dezvoltarea intelectuală prin intermediul activității. În opinia lui J.Piajet, „strategiile interactive formează autodisciplina, dezvolta voința, interesul și independența. Lecția eficientă întotdeauna reperează pe strategii interactive, care realizează spontan nevoile copilului în activitate. Strategiile interactive constituie temelia pedagogiei creative.” În literatura de specialitate se arată că există două idei fundamentale care stau la baza dezvoltării strategiilor de învățare: la baza cunoașterii și gândirii stă acțiunea iar gândirea are un caracter operațional

Astfel cunoașterea este percepută ca o acțiune intelectuală după care urmează o acțiune concretă.

În baza acțiunilor obiectuale existente se formează operațiile de gândire, drept consecință a interiorizării ce duc la formarea de noi noțiuni. Învățarea eficientă poate și trebuie să creeze prin învățarea activă condiții educaționale care au ca finalitate însușirea de cunoștințe, priceperi și deprinderi. În concluzie putem spune că școala, prin intermediul strategiilor interactive de instruire crează condiții pentru activitatea independentă de gândire.

În elaborarea unuui complex de strategii active trebuie avut în vedere capacitatea elevului de a acționa la nivelul potențialului său prin intercorelarea instruirii de echipă, grup cu cea independentă. O definiție pertinentă este dată de către D. Cavtaraze: „Strategiile interactive constau din totalitatea modalităților manageriale și de organizare a activității instructiv-cognitive, o particularitate a căreia este caracterul impunător”.

O ipoteză de lucru prin care se concepe o situație de instruire se referă la o strategie didactică care nu se stabilește la întâmplare. Pentru elaborarea unei strategii didactice care să aibă eficiență trebuie să se aibă în vedere următoarele criterii fundamentale:

Concepția pedagogică dominantă (exprimă etapa urmărită în vederea promovării unui îînvățământ activ-formativ, care oferă elevului posibilitatea de a participa efectiv la actul învățării, având ca scop dezvoltarea întreguli potențial bio-psihic de care dispune).

Obiectivele instructiv-educative urmărite (prezintă criteriul de bază care solicită la obiective diferite strategii diferite). Numai în funcție de obiective se stabilesc resursele materiale și procedurale adecvate urmărind astfel realizarea finalităților dorite. Strategiile vor fi diferite atunci când obiectivele vizează asimilarea de informații față de atunci când se urmărește formarea de deprinderi practice sau intelectuale. Reținem că pentru a fi eficientă, o strategie trebuie aibă un parcurs natural prin obiective;

Natura conținutului (determină alegerea unei strategii deoarece la conținuturi diferite alegem strategii diferite). Cunoștințe ale naturii, literatura, matematica, impun metode și mijloace diferite;

Tipul de învățare (se pot alege tipuri diferit pentru predarea aceluiași conținut) cum ar fi: învățare dirijată sau independentă, învățare prin receptare sau prin descoperire creativă, învățare algoritmică sau euristică, prin repetare sau transfer. În timp ce învățarea prin descoperire va solicita strategii inductive care se bazează pe observație, studiu de caz, experiment, modelare, învățarea prin receptare va alege un traseu deductiv, folosind cu precădere metodele expozitive bazate pe comunicare sau lectură;

Caracteristicile subiecților implicați în actul educațional de predare-învățare (determină alegerea strategiilor în funcție de paticularitățile de vârstă și individuale ale elevilor, capacitatea de efort, nivelul de pregătire, nivelul dezvoltării intelectuale, motivația învățării, gradul de stăpânire a unor metode și tehnici). O importanță deosebită o are însă și cadrul didactic referitor la capacitatea sa de reflecție, deschiderea sa pentru nou, experiență, creativitate,;

Principiile didactice, o strategie este considerată eficientă atunci când ea asigură participarea activă și conștientă a elevilor în procesul de învățare. Alegerea strategiilor mai poate fi influențată de unele concepții sau teorii ale instruirii care sunt cerințe obligatorii de care trebuie să se țină seama;

Caracteristicile spațiului școlar, dotarea didactico-materială a școlii. Acest criteriul are relevnță atunci când se folosesc strategii care presupun condiții de spațiu adecvat. Pentru strategii ce folosesc ca metode: observarea, experimentul. Atunci trebuie avut în vedere dacă școala dispune de mijloace de învățare adecvate;

Timpul școlar este un alt criteriu ce trebuie luat în considerare deoarece există strategii care necesită un timp mai mare de lucru pentru realizarea obiectivelor. Asfel de strategii de învățare întâlnim la strategiile de descoperire independentă, experimentale.

În urma acestor informații putem concluziona că elaborarea unei strategii depinde de nenumărate aspecte. Acestea impune cadrului didactic o analiză pertinentă a alternativelor originalitate și creativitate. Voi aminti în cele ce urmează clasificarea strategiilor după câteva criterii:

logica gândirii, felul în care evoluează gândire pe parcursul cunoașterii:

strategii inductive;

strategii deductive;

strategii analogice;

strategii transductive.

gradul de dirijare modul în care intervine profesorul în dirijarea învățării:

strategii algoritmice;

strategii semialgoritmice;

strategii nealgoritmice (neprescrise);

strategii euristice;

strategii creative;

Folosind strategiile activ-participative lecțiile devin mai interesante, elevii sunt ajutați să ajungă la judecăți fundamentale și de substanță. Există strategii care activizează predarea-învățarea și aduc satisfacții elevului pentru că elevii lucrează productiv unii cu alții, se ajută reciproc și își dezvoltă abilități de colaborare. Aceste strategii au un impact extraordinar deoarece oferă alternative de învățare cu „priză” la copii. În ceea ce privește dezvoltarea vocabularului elevilor, vor fi folosite ca strategiile participative care utilizează comunicarea și le îmbogățește exprimarea. Este necesar totuși ca în cadrul procesului de învățământ să apară unele schimbări privitoare la procesul creației și la modul în care pot fi utilizați factorii care favorizează dezvoltarea creativității.

În cadrul actului educațional trebuie să fie o relație democratică, destinsă în care comunicarea liberă între profesor și elev să fie favorabilă. Profesorul trebuie să acționeze pentru stimularea inițiativei în formularea și rezolvarea problemelor folosind metode și procedee de învățare care permit deschiderea către noi alternative.

„Creativitatea este un complex de aptitudini psihice care, în context favorabil, generează produse noi, valoroase pentru societate”., Creativitatea se dezvoltă și se exprimă înrelație de dependența cu mediul socio-cultural. Ea nu este o trăsătură psihică autonomă, deoarece reprezintă este rezultatul unei organizări optime a unor diferiți factori de personalitate, și înseamnă un complex de aptitudini psihice si însușiri care, în anumite condiții, duce la generarea unor produse noi și de valoare, utile societate.

În societatea noastră se simte nevoie, de persoane creative, pentru progres. Ca instituție a societății și școala, are nevoie de persoane creative. „A fi creativ înseamnă să elaborezi un lucru, în același timp absolut inovator și valabil”.

2.4. Valențe formativ-educative ale metodelor activ-participative

Schimbarea tumultuoasă prin care trece societatea noastră, ne arată că elevii au nevoie de capacitatea de a selecta informațiile și de a alege ce este și ce nu este esențial pentru interesele lor. Ei trebuie să facă diferența dintre informațiile utile, să le descopere sensul și să le respingă pe cele nesemnifictive. Dezvoltarea gândirii critice este un important obiectiv de tip formativ urmărit în evoluția copiilor care se realizează prin folosirea în mod special a unor strategii de învățare activ-participative. Esența strategiei educaționale întreprinse în acest sens constă în centrarea ei pe dezvoltarea personalității creatoare a elevilor. Aceste strategii care reprezintă un nivel superior în ierarhia strategiilor didactice, nu trebuie separate de cele tradiționale. Pentru dezvoltarea gândirii critice a elevilor, învățătorul trebuie să asigure un demers didactic adecvat învățării active și interactive folosind metode, procedee și tehnici de învățare eficiente.

Prin strategiile activ – participative înțelegem acele situații sau metode active propriu-zise în care elevii sunt transpuși din ipostaza de obiect al formării în subiecți activi, co-participanți la propria formare. Metodele și tehnicile pentru stimularea creativității de grup pot fi imaginative și analitice. În urma nenumăratelor cercetări pe tema creativității s-a evidențiat teza potrivit căreia orice individ normal este posesorul unui potențial creativ mai mic sau mai mare, care poate fi dezvoltat în condiții favorabile de: mediu social, educație, autoeducație. Pentru a dezvolta creativitatea, specialiștii au pus la punct diverse metode și tehnici ce pot fi utilizate la toate disciplinele de învățământ.

Metodele activ-participative sunt centrate pe elev. În locul metodelor nivelatoare, uniformizatoare sunt promovate metode pe măsura fiecarui individ, dupa trebuințele proprii și ritmul de învățare propriu. Adică avem de-a face cu o metodologie diferențiatoare, de individualizare sau personalizarea procesului de instruire, dar egală, prin șanse, cu a celorlalți. Însușirea unor concepte rămâne o sarcină prioritară dar, elevul trebuie înzestrat cu capacități intelectuale și acționale pentru a se adapta și a-și lărgi câmpul de cunoaștere

Dezvoltarea unor capacități precum acelea de a pune probleme, a construi ipoteze, a explora lucruri și fenomene ale lumii înconjurătoare, de a investiga independent, de a inventa și testa, de a observa și explica, de a manipula obiecte sunt considerate aspecte ale formării mai utile decât a asimila cunoștințe ori a ajunge la soluții de-a gata oferite. Capacitățile sunt mai larg aplicabile decât cunoștințele; procesele și operațiile mintale implicate în studierea diferitelor materii au o valoare de transfer mai mare decât cunoștintele. Capacitățile intelectuale și procesele mintale sunt date permanente care nu se uită. În schimb, păstrarea în memorie a unor cunoștințe de tip verbal și livresc au o durată destul de efemeră. Dezvoltarea proceselor mintale implicate în actul învățării conferă elevului puterea de a rezolva problemele cărora trebuie să le facă față de-a lungul întregii sale vieți, aceste procese devenind un sprijin al învățării ulterioare și al dezvoltării proiectelor personale de autoinstruire.

Privind elevul ca subiect al învățării, metodologia activ-participativă apreciază că efectele instructive și formative ale învățământului sunt în raport direct cu nivelul de angajare și participare al acestuia în activitatea de învățare, că în situația de învățare el se implică făcând apel la aptitudini intelectuale diferite, care au la bază capacități diferite de învățare și de abordare a realității. Cade în sarcina profesorului să stimuleze multiplele operații ale proceselor mintale ale elevului. În actul învățării unii apelează mai mult la memorie, alții la gândirea productivă, la gândirea convergentă sau divergentă, la gândirea evaluatoare, la aptitudini creatoare (capacitatea de a elabora idei originale), la gândirea critică, la capacitatea de reflecție, anticipare, prevedere. Noile metode creează condițiile care să favorizeze dezvoltarea  și implicarea acestor capacități, procese , operații. Atunci când situațiile de învățare sunt bine organizate, copiii se implică cu capacități diferite și au șansa să-și dezvolte capacități diferite.

CAPITOLUL III CERCETARE PRACTIC APLICATIVĂ PRIVIND MODALITATILE DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII PRIN METODE ACTIV-PARTICIPATIVE. PROGRAMUL EDUCAȚIONAL „COPII, CREATIVITATEA ȘI VIITORUL”

3.1. Organizarea cercetării : ipoteză, obiectivele, eșantion, metode și instrumente de investigație

Dezvoltarea creativității este influențată de particularitățile psihice ale elevilor. Dezvoltarea flexibilității gândirii elevilor este un proces complex și de durată, care se realizează prin îmbogățirea și sistematizarea cunoștințelor. Ținând cont de aceasta am desfășurat o activitate de cercetare care s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2011– 2012. În cercetare am folosit colectivul clase I de la Școala cu clasele I VIII „Nicolae Iorga” , localitatea Grindu, județul Tulcea. Cercetarea a fost precedată de o atentă verificare a structurii colectivului de elevi și a nivelului general de pregătire a lor. În urma diverselor activități realizate la clasă, în special la limba română, am constatat că majoritatea elevilor au un vocabular sărac, marea majoritate a elevilor nu-și pun în valoare imaginația, gândirea creatoare, sunt reținuți în exprimarea propriilor opinii în situații diverse chiar dacă, uneori, unii dispun de resurse pentru a rezolva unele probleme prin forțe proprii.

Aceste aspecte mi-au motivat dorința de a realiza o cercetare, căutând modalități diverse și atractive pentru elevii mei, de a înțelege mai repede și ușor noțiuni ce păreau a fi grele, apelând la potențialul intelectual reprezentat de inteligență și creativitate al fiecărui elev, care pusă în valoare, asigură succesul școlar.

Prin aplicarea strategiilor activ-participative în desfășurarea activităților la disciplinele Limba și literatura română, Matematică, Cunoașterea mediului și alte disciplina, mi-am propus crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor copiilor, obținerea de satisfacții și performanțe, prin dezvoltarea inteligenței dominante și îmbunătățirea celorlalte tipuri de inteligență la un nivel care să-i permită dezvoltarea armonioasă a personalității.

De-a lungul timpului, în literatura de specialitate s-a susținut promovarea noului în didactică, urmărindu-se utilizarea ideilor novatoare, în diferite forme de activitate. Cercetarea psihopedagogică este definită ca “o strategie întreprinsă în vederea surprinderii unor relații inedite între componentele acțiunii educaționale și a desprinderii unor soluții și variante optime în desfășurarea sa ulterioară”. Astfel fiind considerată, cercetarea psihopedagogică, ne dirijează la descoperirea unor conduite și interacțiuni proprii educației, arătând o serie de recomandări care au ca scop creșterii randamentului său. Cercetarea pedagogică pe care am desfășurat-o este experimentală după metodologia folosită și aplicativ-ameliorativă după esență și finalitate. Prin această cercetare experimentală, pe care am organizat-o, am avut ocazia de a cunoaște talentele specifice ale elevilor, dar în special am avut prilejuit de a cunoaște și folosi celor mai adecvate sarcini de stimulare a creativității pentru a optimiza rezultatele școlare ale elevilor

Ipoteza cercetării

Pornind de la considerentele enunțate mai sus am încercat prin lucrarea aceasta să contribui la găsirea unor căi de stimulare a creativității plecând astfel de la următoarea ipoteză: dacă se va implementa programul educațional special conceput „Copiii, creativitatea și viitorul”, cuprinzând strategii didactice adecvate atunci se va determina creșterea potențialului creativ al elevilor din clasele primare.

Obiectivele cercetării:

Analiza particularităților creativității și a specificului acesteaia la elevii din învățământul primar.

Identificarea metodologiei de stimulare a creativității eleviilor din clasele primare

Elaborarea și implementarea programului educațional „Copiii, creativitatea și viitorul” cuprinzând demersurilor didactice axate pe aplicarea metodelor activ-participative în vederea stimularii creativitatii.

Realizarea corelației dintre implementarea programului și rezultatele obținute

Pentru operaționalizarea acestor obiective am realizat o cercetare practic-aplicativă cu rolul de a demonstra că strategiile activ-participative, stimulează creativitatea elevilor.

Eșantionul Am pornit această cercetare pe un eșantion de 13 elevi din mediu rural care au frecventat grădinița în proporție de 100%. Acești elevi erau la începutul drumului de școlar, adică în clasa I. Ca structură în funcție de sex sunt majoritari băieții, adică 9 băieți și 4 fete.

Tabel nr.1 Componența eșantionului de elevi

Metode și tehnici de investigare

Pentru o cercetare pedagogică adecvată se impune ”adoptarea unui complex de metode care să permită strângerea unei cantități suficiente de date sau informații concrete, obiective și complete, a căror analiză și interpretare ulterioară să poată conduce la răspunsuri și soluții științifice”.

De aceea în realizarea cercetării am folosit diferite metode și tehnici de cercetare, ceea ce se poate constata pe parcursul lucrării. Enumăr următoarele metode care m-au ajutat la elucidarea ipotezei:

Experimentul „Experimentul este considerat ca fiind metoda fundamentală de investigație în toate domeniile. Ceea ce diferențiază această metodă este caracterul intențional clar, de a schimba realitatea educațională prin crearea unor situații noi, prin introducerea unor modificări în desfășurarea procesului instructiv-educativ și constatarea efectelor acestora.” Cu această metodă se poate măsurarea efectul produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali cum ar fi exemplu: modalități de optimizare a comunicării didactice.

Experimentul se bazeză pe introducerea unei situații noi, a unor modificări în desfășurarea procesului educațional pentru ca pe baza rezultatelor obținute să se aprecieze relevanța intervențiilor ce s-au produs. Am ales această metodă de cercetare deoarece are un caracter de intervenție asupra relevanței investigate și se bazează pe presupunerea (ipoteza) conform căreia modificarea introdusă prin utilizarea metodelor interactive va avea efecte optimizatoare în activitatea instructiv-educativă.

Au intervenit în desfășurarea evenimentului cele trei categorii de variabilecunoscute:

Variabilele independente, fiind reprezentate de acele strategii activ-participative care au fost folosite pe parcursul anului școlar 2011-2012, la clasa I de la Școala cu clasele I-VIII „Nicolae Iorga”, loc. Grindu, jud. Tulcea, în cadrul activităților circumscrise disciplinelor din ariile curriculare amintite mai sus, în cadrul programului de stimulare a creativității, denumit „Copiii, creativitatea și viitorul”.

Variabila dependentă, este reprezentată de modificările ce s-au produs referitor la performanțele școlare ale elevilor, privind creșterea randamentului școlar în urma derulării programului de stimulare a creativității elevilor (sunt rezultatele ce urmează a fi măsurate și apoi interpretate).

Variabilele intermediare care au avut rolul de a mijloci legăturile relaționale dintre variabilele independente și variabilele dependente, acestea reprezentând natura socială și psihică (trăsăturile cadrului didactic, ambientul clasei).

Pentru a desfășura cercetărea practic-aplicativă am procedat astfel:

a. am verificat nivelul general al clasei, prin aplicarea unui test predictiv (inițial) ;

b. am desfășurat activități de predare-învățare folosind metode tradiționale și moderne pentru însușirea și dezvoltarea noțiunilor de vocabular,a conceptelor matematice,precum si a notiunilor specifice disciplinei de stiinte ale naturii pe întreg anul școlar.

c. am aplicat o probă de evaluare sumativă în luna mai, pentru confirmarea ipotezei.

• Etapa inițială (pretest):

S-a realizat în prima parte a cercetării care s-a desfășurat la începutul anului școlar 2011-2012 și a constat în operații de conturare a problemei, de documentare, de formulare a ipotezei și a obiectivelor, de precizare a metodologiei și de elaborare a proiectului cercetării. Tot in această etapă s-a efectuat o evaluare inițială a lotului de subiecți stabilit.

• Etapa formativă (practic-aplicativă):

S-a desfășurat pe parcursul celor două semestre școlare și a constat în aplicarea programului educațional „Copiii, creativitatea și viitorul” elaborat deja. Concret s-au realizat următoarele operații: mai întâi s-a urmărit antrenarea tuturor factorilor vizați în cercetare, s-au introdus schimbările ameliorative stabilite (modalități de stimulare a creativității folosind metodelor interactive). În tot acest timp s-au consemnat date semnificative despre variabile, comportamente, dificultăți etc.

• Etapa finală (post-test):

În ultima etapă acțiunile de cercetare au fost orientate către analiza, sinteza și prelucrarea datelor obținute. Interpretarea rezultatelor și elaborarea concluziilor prin argumentare s-au făcut prin raportatea riguroasă la obiectivele cercetării.

Observația

O metodă de investigație directă este metoda observației, care se desfășoară ca un act sistematic de urmărire atentă a procesului instrutiv–educativ, sub diversele lui aspecte, situații, laturi și în asamblul său, fără să se aducă vreo modificare acestora din partea cercetătorului.) Observația sistematică, este metoda care a fost folosită în toate etapele cercetării, aceasta mi-a oferit posibilitatea să aflu date suplimentare în legătură cu aspectele fenomenelor investigate. Am urmărit prin această metodă: reușita pentru fiecare moment al lecției, eficiența strategiilor activ-participative folosite, modul de reacție a elevilor în situații noi de învățare, aprecierea și calitatea prestațiilor colegilor precum și autoaprecierea.

Acestea au fost consemnate imediat, fără ca cei observați să-și dea seama de acest lucru. În acest sens s-a folosit fișa de observație. Observațiile au fost făcute în condiții și împrejurări variate pentru a putea avea posibilitatea confruntării datelor obținute.

Această metodă de cercetare mi-a oferit date concrete ce au fost ulterior supuse unei analize, interpretări și prelucrări statistice riguroase. Observația făcută a avut la bază următorii indicatori observaționali inserați în fișele de observație:

I1: concentrarea și activarea elevilor la lecții;

I2: multitudinea răspunsurilor și calitatea acestora;

I3: îmbunătățirea exprimării;

I4: atitudinea pozitivă față de efortul de învățare și interesul pentru propria formare;

I5: acceptarea gandirii colective și interrelaționarea cu colegii.

Constatarea progreselor fiecărui elev, sunt urmărite în permanență prin observarea sistematică și curentă a comportamentului manifestat pe parcursul lecțiilor. Am ținut cont de modul cum receptează copiii mesajul, cât de bine înțeleg conținutul metodelor interactive, cum participa, ce reacție are elevul la mesajul cadrului didactic și cât de mult îi mobilizează în realizarea sarcinilor învățării, cât de corecte sunt răspunsurile (cum se realizează feed-back-urile), ce dificultăți se întâlnesc în comunicare și în elaborarea întrebărilor și răspunsurilor , care sunt factori de blocaj, ce le sporeste interesul pentru o temă o sarcină dată.

Am constatat prin observări repetate, privind participarea și implicarea elevilor, că există un ritm și un grad de angajare diferențiată a elevilor în actul comunicării din cadrul metodelor interactive. Unii elevi au preluat din experiența pozitivă a colegilor și au căpătat încredere, siguranță, dovedind că pot da răspunsuri corecte, bine gândite și originale.

Analiza diferitelor produse ale activității elevilor

Este neceseră o analiză a diferitelor produse obținute de elevi în activitatea la clasă cât și la temele de acasă, pentru a determina eficiența metodelor interactive și pentru a scoate în evidență modificările care s-au produs în rezultatele școlare a elevilor. Această metodă a analizei produselor activității de cercetare mi-a oferit o cale de cunoaștere , de pătrundere în esența individualității elevilor pentru observarea randamentului școlar, a comportamentului, a preocupărilor și înclinațiilor acestora. Urmărind pregătirea temelor pentru acasă, am cules date privitoare la modul de lucru al elevilor, la calitatea muncii independente în condițiile mediului familial, de asemenea cunoscut, observat. Răspunsurile originale ,,stabilirea de relații între cauze și efecte ,aprecierea critica a produselor create, observațiile directe asupra naturii, vietii, lucrurilor și a știintei au contribuit în mod direct mărirea interesului pentru învățare, ducând aszfel la creșterea randamentului școlar.

Produsele activității lor au arătat aspecte (trăsături particulare ale gândirii și imaginației, interese, aptitudini și aspirații) mai greu de evidențiat prin alte metode. Datele înregistrate mi-au dat posibilitatea să stabilesc cât au evoluat elevii în activitățile de comunicare, depistând elevi care întâmpină greutăți (în cazul cărora am intervenit ameliorativ), dar și pe cei cu aptitudini deosebite, care sunt talentați, creativi în vederea descoperirii acestor aptitudini, cât și pentru dezvolarea acestui potențial creativ .

În concluzie, pot confirma că prin analiza atentă a produselor activității elevilor am obțiut o serie de indicii referitoare la: capacitatea de concentrare, înțelegere și elaborare mintală (dacă au înțeles explicațiile, indicațiile primite și au acționat în consecință cu acestea), volumul de cunoștințe, capacitatea de aplicare în practică a acestora .

Metode de prelucarare statistică a datelor cercetării:

Această cercetare este de tip constatativ-formativă. O identific ca fiind constatativă deoarece în etapa pretest am urmărit nivelul de creativitate al elevilor, aspecte pozitive/negative, după care am initțiat demersul investigativ în ideea creșterii potențialului creativ al elevilor.

Este o cercetarea formativă deoarece pe lângă nivelul de creativitate constatat, și prin intermediul activității instructiv-educative, am contribuit la îmbogătirea potentialului creativ al elevilor. Astfel, am reușit să găsesc modalități practice de desfășurare a orelor unde copiii au fost antrenați să rezolve unele sarcini care să le solicite nu numai reproducerea și aplicarea unor cunoștinte, priceperi și deprinderi însușite anterior, ci și găsirea unor soluții inedite, originale, stimulându-li-se pe această cale potențialul creativ. Rezultatele obținute au fost adunate și prelucrate astfel:

S-a întocmit tabelul cu primele rezultate obținute de la evaluarea inițială pe care le-am

înregistrat, ordonate și prelucrare. Datele cuprinse în tabel, în funcție de indicatorii folosiți, mi-au permis să fac o estimare de ansamblu asupra rezultatelor cercetării și să desprind unele concluzii remediind greutățile întâmpinate de elevi în procesul didactic.

Reprezentările grafice prezintă datele cuprinse în tabele. Formele de prezentare grafică

folosite oferă o imagine vizuală și distribuția clară a rezultatelor cercetării.

Calcularea unor indici statistici: prelucrarea statistică prin calcularea indicilor centrali

mi-a permis sintetizarea rezultatelor brute ale măsurării și exprimarea lor printr-un număr.

Etapa inițială a cercetării

Pentru a mă edifica în privința cunoașterii nivelul creativității elevilor, cunoștințelor și aptitudinilor lor, am aplicat un test care, mi-a dat posibilitatea, în urma rezultatelor obținute, să le consider un punct de plecare în cercetarea experimentală.

Cercetarea a cuprins trei etape. Etapa inițială s-a realizat în prima parte a cercetării care a fost la începutul anului școlar 2011-2012, având ca scop cunoașterea nivelului creativității elevilor din clasa I. La evaluare inițială a lotului de subiecți stabilit, s-a aplicat o probă (în care trei itemi au avut o cerință cu caracter creativ) după perioada preabecedară a anului școlar 2011-2012.

Testul inițial aplicat înainte de a derula programul educațional „Copiii, creativitatea și viitorul” a cuprins ca obiecte matematica, limba romănă, cunoașterea mediului și altele având ca țintă aflarea nivelului creativității elevilor. Trei itemi (respectiv itemul 3,4,5) au avut rolul de a ne arăta nivelului creativității elevilor din clasa I în acel moment, constituind astfel un punct de plecare în cercetarea practic-aplicativă.

Testul inițial a fost conceput astfel încât să respecte principiul accesibilității, ordonate pentru a crește nivelul de dificultate dar și pentru a stimula imaginația, originalitatea.

itemul.1- urmărește realizarea corectă a corespondenței dintre propoziția dată și reprezentarea grafică a acesteia.

itemul2 – cere să se despartă în silabe, fără nicio greșeală, cuvintele ce denumesc obiectele date, prin încercuirea numărului de silabe.

itemul 3 – cuprinde cerința de a scrie fără nicio greșeală semnele grafice dictate (împodobind rochia Cenușeresei cu o regulă creată de elev)

itemul 4 – vizează elemente de artă plastică care urmăresc să surprindă originalitatea elevilor în redarea drumului parcurs de veveriță care trebuie să ajungă la nuci. Copiii colorează drumul și imaginile a căror denumire începe cu sunetul n.

itemul 5 – urmărește să surprindă gradul de imaginație prin realizarea unui portret folosind cifrele de la 1 la 9 prezentate mai sus.

Acești itemi au fost explicați elevilor, s-au dat exemple asemănătoare pentru a fi bine înțelese și rezolvate în timpul acordat.

Timpul afectat pentru această probă a fost de 45 de minute, iar fiecare cerință a fost notată de la 1 la 10 (convertind apoi punctele în calificative).

Testul inițial

Clasa: I A

Obiective de referință:

1.1. să inteleaga semnificația globala a mesajului oral;

1.3. să distingă cuvintele dintr-o propoziție dată, silabele dintr-un cuvânt și sunetele dintr-o silabă;

3.2. să sesizeze legatura dintre enunțuri și imaginile care le insoțesc;

4.1. să scrie corect litere, silabe, cuvinte (semnele grafice invatate);

Obiective operaționale:

O1 – să realizeze reprezentarea grafica a propozitie;

O2 – să despartă in silabe cuvintele ce denumesc obiectele date reprezentând prin linii numărul de silabe corespunzator;

O3 – să scrie după dictare semnele grafice

O4 – să găsească drumul pe care poate să ajungă veverița la nuci ;

O5 – să folosească cifrele realizând un desen;

CONTINUTUL TESTULUI

1. Scrie tot atâtea liniuțe, câte cuvinte are fiecare propoziție formulată de tine, folosind imaginile de mai jos.

2. Scrie tot atâtea liniuțe, câte silabe are fiecare cuvânt reprezentat în imaginile de mai jos.

3.Scrie semnele grafice după dictare pe liniatură

apoi împodobiți rochia Cenușeresei.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4. Ajută veverița să ajungă la nuci! Colorează drumul și imaginile a căror denumire începe cu sunetul n.

5. Realizează un portret folosind cifrele : 1 2 3 4 5 6 7 8 9.

Procedura de evaluare

Acordarea calificativelor s-a realizat pe baza descriptorilor de performanță stabiliți pentru fiecare item:

Rezultatele obținute la această probă sunt prezentate in tabelul de mai jos:

REZULTATUL EVALUĂRII INIȚIALE

PENTRU ITEMII CE DETERMINA CREATIVITATEA

Convertirea mediilor în calificative : Tabel de rezultate

9-10 – F.B

7-8.99 – B

5-6.99 – S

0-4.99 – I.

În procente, rezultatele obținute de subiecți se prezintă astfel :

După rezolvarea sarcinilor nr. 1 și nr.2, se observă că majoritatea elevilor realizează corect cerința adică, reprezentarea grafică a propoziția, dar întâmpină greutăți la despărțirea în silabe a cuvintelor ce denumesc obiectele date, prin scrierea numărului de linii conforme cu silabe.

La sarcina nr.3 se observă că în procent mare de elevi scriu fără nicio greșeală semnele grafice dictate dar la împodobirea rochiei Cenuseresei puțini elevi reușesc să „creeze” o regula pe care să o respecte.

Analizând rezultatele itemului nr. 4, s-a observat că elevii au surprins cu o frecvență mărită elementele din drumul veveriței. Ceea ce trebuie remarcat este absența spiritului de orientare din desene, elevii fiind concentrați doar pe redarea drumului nu mai colorează celelalte desene.

Itemul nr. 5 ne-a edificat asupra capacității elevilor de a realizează un portret folosind cifrele de la 1 la 9. În urma aprecierii rezultatelor obținute am remarcat un grad de imaginație scăzut în realizarea acelui portret.

În urma analizei primelor cerințe din text putem afirma că unii elevi au un vocabular sărac, folosesc dezacorduri însușite din familie, folosesc uneori confuz și neadecvat limba literară iar în ceea ce privește rezultatele itemii 3,4,5 se poate observa că elevilor le lipsește imaginația creatoare, dar se preciază faptul că elevii au încercat să fie unici în realizarea lor .

În urma diverselor activități desfășuate la clasa, în perioada preabecedară și a rezultatelor evaluării inițiale, am constatat că elevii nu-și pun în valoare imaginația, sunt reținuți în exprimarea opiniilor în situații diverse și au un vocabular sărac. Pentru remedierea acestora și pentru stimularea creativității am elaborat un program educațional pe care îl prezint în cele ce urmează.

3.3 Programul educațional „Copiii, creativitatea și viitorul”

Acest program l-am conceput în vederea descoperirii unor modalitățile eficiente de activizare, cu accent pe stimularea creativității, a cât mai multor elevi din clasă (dacă nu a tuturor). Metodele de stimulare a creativității, pot fi definite ca un sistem de procedee specifice, orientate spre dezvoltarea mentală a elevului, prin oferirea de oportunități pentru a încerca idei noi, modalități noi de gândire și de rezolvare a problemelor.

Așadar, în școala primară atenția trebuie să fie direcționată pe necesitatea de a aduce creativitatea în procesul de învățare prin promovarea unor strategii corespunzătoare. Am gândit însă și am aplicat în cadrul acestei cercetări practic-aplicative o modalitate de creștere a eficienței învățării prin utilizarea unor strategii activ-participative. Strategia pentru o predare creativă în școală reprezintă organizarea și proiectarea unei înlănțuiri de situații educaționale prin folosirea cărora elevul dobândește cunoștințe noi, priceperi, deprinderi și competențe. Trebuie să încurajăm elevii, să învețe dincolo de a memora și a utiliza niveluri mai profunde de gândire. Prin sprijinirea cadrelor didactice în aplicarea strategiilor de predare creativă elevii devin parte integrantă în procesul educațional beneficiind de avantajele metodelor activ-participative

Trecerea copilului de la mediul preșcolar, cu caracteristici diferite de cel școlar, la acesta din urmă, reprezintă pentru el adaptarea școlară. Stadiul operațiilor concrete (7-12 ani) se caracterizează prin apariția grupărilor operaționale care permit conceptualizări și coordonări de concepte. Mobilitatea structurilor mintale permite copilului să ia în considerare diversitatea punctelor de vedere. Acest lucru se datorează  cristalizării operațiilor mintale, care au la bază achiziția reversibilității. Adică de acum, copilul poate concepe că fiecărei acțiuni îi corespunde o acțiune inversă, care permite revenirea la starea anterioară.

Prin urmare, școala primară se constituie, astfel, ca un laborator de cercetare în care sunt aplicate noile cunostințe deținute pe baza conținuturilor curriculare prin folosirea unor instrumente de lucru specifice unui mediu creativ. Voi prezenta în continuare programul de introducere treptată în procesul educațional a metodelor activ participative în vederea stimulării și dezvoltării creativității.

PROGRAMUL EDUCAȚIONAL

„COPIII, CREATIVITATEA ȘI VIITORUL”

PLANIFICARE – AN ȘCOLAR. 2011/20012

3.2.1 Dezvoltarea creativității prin metode activ-participative în cadrul activităților școlare

Pentru cunoașterea capacității creative a elevilor din clasele I-IV sunt necesare instrumente specifice de natură psihologică și pedagogică. Ceea ce trebuie să menționăm este faptul că direcționarea actului didactic în funcție de cunoașterea psihologică a capacităților, intereselor, aptitudinilor elevilor, ne ajută să avem o acțiune educativă eficientă. Urmărind caracteristicile generale de personalitate ale elevilor putem să cunoaștem capacitatea creativă a acestora. Acest aspect ne determină să considerăm capacitatea creativă ca fiind rezultatul unui cerc larg de influențe determinate de calitatea gândirii creative a elevilor. Prin urmare procesul mental ce stă la baza creativității este într-adevăr o abilitate puternică care aduce cu ea o gamă largă de oportunități si aptitudini de ordin caracterial menite să sporească mai bine gândirea elevilor. De aceea, abilitatea de creație a elevilor este foarte dificil de evaluat deoarece se poate manifesta în moduri diferite. Urmărind ca fiecare elev să aibă propria experiență, descoperim că metodele utilizate în dezvoltarea gândirii creative care funcționează bine pentru un elev pot duce la o mare frustrare pentru un alt elev.

Deci este necesar să dezvoltăm stilul propriu de gândire al elevilor care îi ajută să-și exprime gândurile și ideile creative în moduri unice. Astfel, potențialul creativ al fiecărui elev îl punem în valoare prin utilizarea unor metode si tehnici care oferă posibilitatea unei exprimari cu valoare individuală si socială. În realizarea acestui proces complex, observațiile zilnice asupra elevilor ne ajută să descoperim punctele forte, temerile si fanteziile lor, eliberându-i de teama de a nu greși sau de a fi greșit înțelesi. În acest context putem asigura elevilor o învățare creativă, care să ofere inițiativă proprie, muncă independentă, încredere în forțele proprii și reacție pozitivă la solicitările mediului.

Prezint în continuare demersul metodologic al însușirii creatoare pe care l-am folosit în decursul anului școlar 2011 – 2012. Căutările mele legate de modalitățile eficiente de activizare, cu accent pe stimularea creativității, a cât mai multor elevi din clasă (dacă nu a tuturor) au devenit o prioritate o dată cu trecerea anilor la catedră. Nu am găsit un model „minume” care să-i facă pe elevii mei să participe activ și creativ și să-și dorească să învețe cât mai multe. Însă am gândit și am aplicat în cadrul acestei cercetări practic-aplicative o modalitate de creștere a eficienței învățării prin utilizarea treptată a unor strategii activ-participative. Astfel a luat naștere programul „Copiii, creativitatea și viitorul”, care are ca scop să determine creșterea performanțelor școlare ale elevilor prin utilizarea frecventă a metodelor, procedeelor și tehnicilor active-participative.

Acest program s-a desfășurat în perioada anului școlar 2011-2012 în care am aplicat la clasă, în timpul orelor de limba și literatura română, de educație plastică, de matematică și cunoașterea mediului unele strategii activ-participative, care au rezultat din îmbinarea mai multor metode, tehnici și procedee, cu scopul de a atinge obiectivele cercetării. Copiii de vârsta școlară mică sunt extrem de curioși și atrași de lucrurile interzise sau necunoscute. Este cea mai dificilă perioadă din primul an de studiu, deoarece ridică probleme legate de adaptarea școlară. Pentru a realiza cu scucces această adaptare și pentru a asigura realizarea obiectivelor specifice la clasa I, curriculumul prevede continuarea unor activități din grădiniță, numite ativități transdisciplinare. Ținând cont de aceste particularități am conceput programul educațional „Copiii, creativitatea și viitorul” care a fost planificat pe mai multe teme de comunicare. Am introdus treptat seturi de metodele activ – participative, care au fost folosite la toate obiectele menționate mai sus. Voi prezenta în continuare câteva secvențe elocvente din parcursul programului educațional „Copiii, creativitatea și viitorul”

Brainstormingul, este printre primele metode folosite de mine la începutul clasei I, deoarece provoacă o discuției în grup are rolul de a înlesni căutarea unei soluții adecvate la o problemă prin mobilizarea ideilor tuturor participanților, amânându-se judecarea ideilor enunțate. Se poate cultiva creativitatea de grup și stimulează gândirea divergentă. În folosirea acestei metode se respectă următoarele reguli esențiale:

După prezentarea problemei se dă frâu liber dezlănțuirii gândirii și imaginației creative a elevilor. Ei trebuie să exprime spontan și deschis ideile care le vin pentru prima oară în minte.

Elevii trebuie să nu fie expuși influenței factorilor de inhibiție, de timiditate, de frica de a nu greși. Răspunsul elevilor nu va fi judecat, iar evaluarea ideilor nu se va face imediat. Indiferent de valoarea ideilor emise elevii vor fi încurajați.

La final se sortează ideile în funcție de originalitate, aplicabilitate și se creează diversitate prin schimbarea gamei, eliminarea unor părți, a dominantei, organizarea diferită a componentelor, modificarea construcției formei.

Aplicatie pentru metoda Brainstorming

Prima temă din program „Sunt elev în clasa I” am abordat-o folosind mai întâi metoda Brainstorming care dezvoltă atenția, gândirea și ajută la corectarea vorbirii copiilor, sau descoperirea unor disfuncții ale vorbirii, prin exerciții de pronunție, cunoașterea copilului și mediului familial;

Exemplu: Limba și literatura română

Ce răspuns îmi dați la întrebarea „Care sunt rechizitele școlarului”?

Elevii vor răspunde oral numind rechizitele iar eu le voi cere să găsescă imaginea obiectelor și să o lipească pe planșă.

Deoarece eu lucrez cu elevii clasei I folosesc metodele activ participative mai întâi oral și apoi cu ajutorul imaginilor, identifică și arată ceea ce ar trebui să exemplifice prin cuvinte. Elevii trebuie să organizeze înșiși ceea ce au văzut și auzit într-un tot ordonat având ocazia discuției, a investigației, a acțiunii și eventual a predării, fără de care învățarea nu are loc. Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susținut este cea mai eficientă metodă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conștiente și active.

Exemplu: Limba romana am folosit aceasta metoda pentru alcatuirea unui text despre iarna:

zăpadă

om de zăpadă gheață

fulg flori de gheață

IARNA

bulgăr Crăciun

ger sanie

sărbători nori

cristal schi

frig alb

Anul Nou castel de gheață

Exemplu: Matematică am folosit această metodă la recapitulare numere naturale în concentrul (0-100):

cifră descăzut

diferență NUMERE adunare

zeci scădere

unități scăzător

sumă

Diagrama Venn. Presupune compararea de către elevi a două elemente: idei, concepte, simboluri, obiecte și altele. Sunt evidențiate atât trăsăturile comune cât și cele diferite ale celor două elemente. O asemenea pespectivă sprijină învățarea prin focalizarea pe atributele rezultate din compararea elementelor de similaritate și a diferențelor. Presupune un efort mare de gândire din partea elevilor care identifică asemănări și deosebiri între doi termeni dați.

Aplicație pentru metoda Diagrama Venn – am folosit această metodă atunci când am comparat semnele grafice din care este alcătuită o literă la predarea ei, când am comparat o mulțime sau un număr cât și la orele de cunoașterea mediului în orice moment al lecției.

Exemplu: Limba și literatura română am făcut o adaptare pentru compararea semnelor grafice din care este alcătuită litera. Prezint compararea dintre litera a de mână și g de mână.

Jocul didactic își poate căpăta o finalitate pedagogică. Personal am apelat la joc atunci când am vrut să schimb aspectul arid și inhibator al unei lecții. Jocurile pot antrena acuitatea vizuală, receptivitatea, cunoașterea unor tehnici de lucru și cultivarea creativității elevilor de clasa I. Vârsta școlară mică este deosebit de sensibilă la cultivarea potențialului creativ.

În clasele I – IV gândirea elevilor se antrenează treptat, prin rezolvări de exerciții și probleme sistematic, prin folosirea unor activități intense și distractive, prin jocuri. În acest sens este necesar să se solicite calitățile intelectuale ale copilului, să se stimuleze spiritul de observație, creativitatea în găsirea de soluții. Școala nu este singurul loc unde copilul învață. Când vine la școală, micul școlar are deja o anumită experiență pe care contiunuă să și-o îmbogățească. De aceea am considerat că educarea creativității elevilor la clasa I se poate realiza și prin folosirea jocului didactic.

Prin jocul didactic, elevul se concentrează un timp mai îndelungat asupra activității se relaxează, își relaxează creierul, se adaptează mai ușor la viața de școlar. Jocul dă naștere la trăiri afective, stimulând interesul, dorința de a realiza ceva concret, de a ajunge la un anumit scop. Desfășurându-se pe baza unor reguli, jocul conribuie la integrarea firească a elevului în colectivitate, constituie un exercițiu de voință și caracter, duce la colaborare, întrajutorare, formează spiritul de investigație, deprinderea de a aplica spontan cunoștințele. Elevii timizi capătă încredere în eforturile lor și mai multă siguranță.

Un principu de bază în proiectarea și desfășurarea activităților de predare-învățare-evaluarea la clasa I, și nu numai, este principiul alternării tipurilor de activități, alături de cel al individualizării și principiul cooperării. Acesta permite asigurarea unui echilibru între activitățile de concentrare pe sarcini instructive, cu cele de relaxare , mișcare și joc. Copii învață să interacționeze cu colegii, să comunice, să respecte unele reguli, învață să joace un rol, să facă față unor situații problematice sau conflictuale. Jocul furnizează multiple situații de învățare care au o eficiență extraordinară în termeni de achiziție a elevului.

Ținând cont de particularitățile de vârstă, dar și intelectuale ale elevilor cuprinși în cercetare, am introdus în momentul de captare a atenției sau verificare a cunoștințelor și jocuri didactice. Cu mult succes am folosit poeziile – ghicitoare, ghicitorile problemă sau falsele probleme. Am creeat, astfel, o atmosferă de libertate psihologică în care elevii și-au manifestat spontaneitatea, ambiția, satisfacția.

Exemplu: Cunoașterea mediului

Ghicitoare : Mese și cu scăunele

Școlarii se folosesc de ele.

Joc de rol: imaginațivă că unul din voi este învățătorul clasei. Ce le-ar spune copiilor despre modul în care trebuie să păstreze clasa curată?

Ghicitorile , sunt procedee didactice de stimulare a creativitatii, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect ,o ființă, un fenomen, cerându-se identificarea acestuia prin asocieri logice. Tipuri de ghicitori:

ghicitori de descriere;

ghicitori analiza;

ghicitori de comparatie;

ghicitori de generalizare;

ghicitori literare;

ghicitori muzicale.

O secvență din momentul de captarea atenției la ora de matematică în care prezint elevilor câteva ghicitori. Ghicitorile, sunt procedee didactice prin care elevii sunt stimulați să identifice răspunsul prin asocieri logice.

8 buburuze mici

Se aleargă-n zbor.

Câte rămân aici,

Dacă 5 fug de-un cocor?

În acvariul lui Ionel

Sunt 5 pești gălbiori

Si-ncă 5 roșiori.

Câți peștișori are el?

Pe un gard sunt 7 porumbei.

Un vânător ochește unul din ei.

Pușca-i țintă : Poc ! Tintește.

Porumbelu-l nimerește.

Spune tu acum de ști

Pe gard mai sunt porumbei?

O dată cu abordarea altei teme din cadrul programului educational am introdus și combinat alte metode sau strategii în funcție de evoluția pe care o are clasa de elevi.. Voi selecta în continuare unele secvențe grăitoare, unele metode care au avut un impact pozitiv asupra elevilor și a rezultatelor obținute de ei.

Expozia stelară este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de noi probleme și noi descoperiri.

Această metode se desfășoară astfel: copiii așezați în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau desenează ideea centrală sau numele textului, pe 5 steluțe se scrie câte o întrebare de tipul CE, CINE, UNDE, DE CE, CÂND, iar un copil din fiecare grupă extrage câte o întrebare. La expirarea timpului, copiii revin în cerc în jurul steluței mari și spun întrebările elaborate fie individual, fie un reprezentant al grupului. Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.

Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora corect întrebari, precum și modul de cooperare, interacțiune.

Aplicație pentru metoda Explozia stelară: Tema „Bucuriile iernii” oferă posibilitatea de a formularea întrebări pentru noi descoperiri și rezolvarea de noi probleme .

Cine?

Unde? Cum?

Când ? De ce?

Folosesc această metodă mai ales la orele de limbă română și cunoașterea mediului când textul sau noțiunile sunt bine însușite. După ce elevii alcătuiesc întrebări și dau răspuns colegilor, provoc mai departe elevii în a da un nou sfârșit textului sau schimbă trăsăturile personajelor cerându-le să se gândească și să răspundă cum ar schimba acțiunea din text.

Aplicație pentru metoda R.A.I

O altă metodă în care se folosește capacitatea elevilor de a alcătui întrebări și răspunsuri este metoda R.A.I.. Această metodă asigură un mijloc alternativ, atractiv de evaluarea a înțelegerii elevilor și stimulează și dezvoltă comunicarea, verifică și adaugă noi noțiuni și implică atât învățarea cât și evaluarea. Metoda R.A.I poate fi folosită la sfârșitul lecției ,pe parcursul ei sau la începutul activității când se verifică lecția anterioară înaintea începerii noului demers didactic , în scopul descoperirii a eventualelor lacune în cunoștințele elevilor.

Exemplu: Cunoașterea mediului

Metoda R.A.I. folosită la ora de cunoșterea mediului cu tema „Animalele domestice”. Pentru momentul de verificare a cunoștințelor propun elevilor să pună colegilor întrebări legate de animalele domestice și apoi să arunce mingea către cel care are mâinile pregătite pentru a le prinde .

Exemplu de întrebări:

Numește animalul care face ouă?

Cine este puiul vacii?

Ce animal behăie?

Numește prietenul credincios al omului?

Cine cară căruța?

Cine este puiul caprei.?

Apoi trec la captarea atenției pentru următoarea lecție „Animalele sălbatice” folosind metoda ciorchinelui

Metoda circhinelui ajută la realizarea unor asocieri noi de idei și permite cunoașterea propriului mod de a înțelege o anumită temă. În folosirea acestei metode se respectă următoarele etape:

Se scrie un cuvant sau se deseneaza un obiect în mijlocul sau în partea de sus a tablei / pe foaia de hârtie ;

Copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei prin cuvinte sau desene legate de tema dată;

Se fac conecxiuni, de la titlu la lucrarile copiilor, acestea se pot face cu linii trasate de la nucleu la contribuțiile copiilor sau a grupurilor;

Este bine ca tema propusă să fie cunoscută copiilor, mai ales când se realizează individual.

Aplicație pentru metoda Ciorchinelui Această tehnică este antrenantă și dă posibilitatea fiecărui elev să participe activ, individual, în pereche sau în grup. Elevii colaborează, negociază, organizeză cunoștințele. Folosesc această metodă atât la captarea atenției cât și la etapa de dirijare a învățării.

Exemplu: Limba și literatura română

Lecția – La circ, captarea atenției, folosesc metoda ciorchinelui.

După citirea textului în lanț și selectiv elevii sunt antrenați să răspundă la întrebări. Închei lecția cu o activitate transdisciplinară în care propun elevilor un joc de rol pe această temă. „Sunt dresor”, „Cumpăr bilete la circ”, „Sunt prezentator de știri”.

Aplicatie pentru metoda Cubului

Folosită în explorarea unui subiect (teme), a unei situații, din mai multe perspective ofere posibilitatea dezvoltării competențelor necesare unei abordări complexe și integratoare (analiza, sinteza, generalizarea….).

Etapele metodei:

1. Pe cele șase fețe ale cubului se menționează sarcinile:

– descrie: culorile, formele, mărimile/dimensiunile.

– compară: asemănările și diferențele specifice față de alte realități.

– analizează : spune din ce se compune, din ce este făcut etc.?

– asociază : tema la ce te îndeamnă să te gândești?

– aplică: cum poate fi folosită? Ce poți face cu ea?

– argumntează: pro sau contra ei, enumerând suficiente motive care să susțină afirmațiile tale

2. Anunțarea temei/situației puse în discuție.

3. Împărțirea clasei în șase grupuri, care examinează tema conform cerinței înscrise pe fața cubului alocată fiecărui grup:

Elevii, prin brainstorming, sunt puși în situația de a emite idei, de a le identifica pe cele inedite (novatoare), pe care le includ în tema respectivă, în paragrafe distincte.

4. Fiecare grup prezintă oral în fața celorlalte grupuri concluziile la care a ajuns (materialul elaborat).

5. Pe tablă, în formă finală, vor fi desfășurate concluziile celor șase grupuri, se comentează și, în final, se dă un format integrat final lucrării respective.

Se poate combina cu metoda comunicării rotative (se schimbă sarcinile).

Exemplu:La disciplina “Stiinte ale naturii”,subiectul “Iarna” am folosit aceasta metoda ,avand ca sarcini urmatoarele aspecte:

1. Descrie!

Iarna – al patrulea anotimp al anului: decembrie, ianuarie, februarie;

– temperaturi scăzute sub 0 grade;

– precipitații sub formă de lapoviță și ninsoare;

– lipsa vegetației;

– animalele și-au încetinit activitatea;

– anotimpul marilor sărbători: „Crăciunul”, „Sf. Nicolae”, „Anul Nou ”, „Boboteaza”;

– jocuri

Exemplu:La disciplina “Stiinte ale naturii”,subiectul “Iarna” am folosit aceasta metoda ,avand ca sarcini urmatoarele aspecte:

2. Compară!

– ca durată are cea mai mare întindere putând începe toamna târziu și sfârșindu-se în mijlocul primăverii (calendaristic);

– este diferit de celelalte anotimpuri prin caracteristicile sale cât și prin specificul vieții și activităților oamenilor.

3. Asociază!

– un bătrân împovărat de ani;

– un brad împodobit;

– o scenă din poveste

– o crăiasă a zăpezii.

4. Analizează!

– zăpadă, gheață, ger, viscol;

– fulgi, țurțuri la streașină, flori de gheață la ferestre, nori cenușii ca de zgură, pârtii, oameni de zăpadă, săniuțe.

5. Aplică!

– iarna văzută de meteorologi;

– iarna văzută de copii;

– iarna văzută de bătrâni

Exemplu – matematică, pentru o oră de consolidare a operațiilor de adunare și scădere cu numere formate din zeci și unități. Elevii vor fi solicitați să rostogolească cubul, pe fețele căruia sunt prinse bilețele cu sarcini.

Sarcini:

Descrie….

Compară….

Analizează…..

Asociază….

Argumentează….

Aplică….

Sarcina 1- Descrie

Completați cu bile, descriind locul pe care îl ocupă fiecare cifră.

Z U Z U Z U Z U

2 4 4 8 5 6 7 9

Sarcina 2-Compară

Completați cu semnele potrivite (< , = , >):

67 □ 25 30 □ 80

34 □ 58 36 □ 19

54 □ 97 41 □ 24

Sarcina 3-Asociază

Taie cu o linie rezultatele greșite:

34+60 95 94 97

87- 50 34 35 37

50+40 70 80 90

24+20 44 46 47

68- 10 52 58 54

92-40 50 51 52

Sarcina 4-Analizează

Rezolvă problema următoare:

I. În parc au înflorit 42 lalele și 27 narcise.

Câte flori au înflorit în parc?

II. În grădină au înflorit 26 lalele , însă 12 din ele s-au ofilit. Câte lalele mai sunt înflorite în grădină?

Sarcina 5- Argumentează

Calculați, apoi scrieți dacă este adevărat (A) sau fals (F) :

23 + 54 = 20 (….) 89 – 36 = 53 (….)

32 + 16 = 48 (….) 14 + 60 = 30 (….)

Sarcina 6- Aplică

Unește numerele în ordine crescătoare și colorează imaginea:

Turul galeriei presupune parcurgerea unor anumiți pași: brainstorming individual, interviu de grup, producerea planșelor, susținerea produselor de către un raportor, afișare de produse, efectuarea turului galeriei, dezbatere. Elevii lucrează în grupe de câte 3-4. Fiecare grup își alege o temă sau toate grupurile pot avea aceeași temă. Un secretar ales de elevii grupei notează rezultatele brainstorming-ului pe o coală de hârtie cât mai mare, folosind markere de diferite culori sau utilizând alte materiale. Se pot face mai multe scheme, din care se alege una. Timpul de lucru se stabilește la început, proporțional cu obiectivele de atins. Șeful grupei susține produsul realizat în fața celorlalte grupe. Posterele sunt apoi expuse în diferite locuri din clasă. După expunere fiecare grup examinează produsele celorlalte grupe, rotindu-se de la un produs la altul, se notează comentarii, idei, critici, soluții care vor fi adresate celorlalte grupe.

După turul galeriei fiecare grup răspunde la întrebările celorlalți și clarifică unele aspecte solicitate de colegi, apoi își examinează propriile produse prin compararea cu celelalte. În acest mod, prin feed-back-ul oferit de colegi, are loc învățarea și consolidarea unor cunoștințe, se valorizează produsul activității în grup și se descoperă soluții alternative la aceeași problemă sau la același tip de sarcină.

Aplicație pentru metoda turul galeriei in momentul didactic de feedback și evaluare.

Exemplu:La disciplina “Stiinte ale naturii”,subiectul “Animale domestice, animale sălbatice” am folosit aceasta metoda la o oră de consolidare a cunoștințelor. Fiecare echipă a primit o planșă de carton, jetoane cu animale și un desen de colorat ce reprezintă o vacă.

Sarcinile vor fi următoarele:

elevii vor realiza clasificarea animalelor sălbatice și ale celor domestice prin lipirea pe

o planșă jetoanelor pe carton;

vor colora vaca și vor identifica, în scris, părțile componentele ale corpului acestuia.

II. Fiecare echipă va repartiza jetoanele și desenul cum dorește pe planșă, își va împărți sarcinile între componenții săi.

III. Elevii vor expune afișele pe pereți alegând locurile care li se par favorabile.

IV. Turul galeriei când solicit grupurilor de elevi să se oprească în fața fiecărui afiș și să acorde un punctaj de la 1 la 3 puncte fără a evalua produsul propriu.

V. În final, elevii revin la produsele lor, le compară cu celelalte și află care este echipa câștigătoare.

Metoda palăriilor vorbitoare este o tehnică interactivă de stimulare a creativității elevilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă.. Membrii grupului își aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul celor șase pălării ,culoarea pălăriei este cea care definește rolul, fiecare culoare este tipărită separat și în ultima etapă toate culorile sunt combinate.

Aplicație pentru metoda palăriilor vorbitoare, obiectul: Limba și literatura romană, subiectul: „Degețica”, de Hans Christian Andersen

1. Pălăriile albastre (moderatorii):

Sunteți responsabili de modul în care se desfășoară activitățile celorlalte grupe: dați cuvântul membrilor grupelor pentru a-și prezenta rezolvarea sarcinilor de lucru; faceți aprecieri și observații; adresați întrebări suplimentare; cereți părerea celorlalte grupe.

2. pălăriile albe (povestitorii):

Povestiți, în lanț, conținutul textului.

3. Pălăriile roșii (psihologii):

Prezentați-le colegilor voștri sentimentele pe care credeți că le-a trăit fetița. Argumentați alegerile făcute.

4. Pălăriile negre (criticii):

Ce anume v-a nemulțumit după ce ați citit această poveste?

5. Pălăriile verzi (gânditorii):

Imaginați-vă că, după ce și-a dat toate lucrușoarele și a ajuns în pădure, nu a început ploaia de stele, ci fetița s-a întâlnit cu o zână bună care i-a promis că-i va îndeplini trei dorințe. Ce credeți că și-a dorit?

6 Pălăriile galbene (creatorii):

Povestiți despre ceea ce credeți că a făcut fetița după ce a plecat din pădure.

Schimbă perechea, metodă de predare învațare interactivă pe grupe ce constă în rezolvarea sarcinii de lucru în pereche prin stimularea comunicării. În folosirea acestei metode se respectă următoarele etape:

Comunicarea sarcinii didactice – problemei – cazului;

Activitatea în perechi iar la un semnal schimbă perechea copiii din cercul exterior;

Prezentarea rezultatelor-copiii revin in cerc și se analizează ideile perechilor.

Cvintetul este o tehnică ce constă în crearea unei poezii de cinci versuri după reguli precise în scopul de a sintetiza conținutul unei teme abordate în exprimări concise. Regulile de elaborare sunt: -primul vers constă dintr-un singur cuvânt semnificativ, care denumește subiectul (un substantiv); Al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul (adjective); Al treilea vers este format din trei cuvinte care arată acțiuni (verbe la gerunziu); Al patrulea vers este o propoziție din patru cuvinte care să exprime ce simt ei despre subiect; Ultimul vers este format dintr-un cuvânt cu rol de constatare sau concluzie care să exprime esența subiectului (substantiv). Cuvântul nu trebuie repetat în celelalte versuri.

Metoda mozaicului sau metoda grupurilor independente folosește predarea reciprocă și schimbul statutului elevului  cu cel temporar de profesor, experiență extrem de formativă. Se stabilește tema sau unitatea de învățare cu precizarea elementelor principale de atins în cadrul fiecarei subteme (subteme de la 1 la 5). Se formează experți în fiecare subtemă  (1-5 experți).Se formează 5 echipe, fiecare primind tema sau subtemele, materiale didactice aferente. Experții au responsabilitatea propriei învățări și a predării colegilor din echipă. Grupurile de experți prezintă rezultatele în fața întregii clase, care își asumă asimilarea cunoștințelor care alcătuiesc ansamblul temei, în unitatea ei logică. Fiecare elev aduce propria  contribuție, este eliminată lenea socială dezvoltând capacitățile elevilor de ascultare, vorbire, reflectare, gândire creativă, rezolvare de probleme și cooperare, elevii trebuind să găsească modalitatea cea mai potrivită pentru a-i învăța și pe colegii lor ceeea ce au studiat.

Metoda profesorului constă în aceea că, explicând altora o idee, o teorie, o problemă înțelegem mai bine problema respectivă. Experiența arată că ideile noi vin de multe ori tocmai în procesul de căutare a unei forme noi de exprimare a unei chestiuni sau alteia. Explicând altuia (un elev mai bun unuia mai slab), elevul își clarifică sieși, conștientizează etapele parcurse, este pus în situația să execute un veritabil exercițiu de flexibilitate intelectuală, să se transpună în modul de raționare a celuilalt. Unii cercetatori, printre care si J. Piaget, au observat fenomenul paradoxal ca elevii slabi înteleg uneori mai mult din explicatia naiva si stângace a colegului, decât din argumentatia clara si logica a adultului. În aceeasi ordine se remarca, pe buna dreptate, ca nu o dată elevii cu adevarat talentați joacă un rol mai important decât profesorul în instruirea propriilor colegi. Aceasta și datorită faptului că întrajutorarea dintre elevi are loc fără vreo tensiune a relațiilor.

În concluzie, în cadrul programului „Copii creativitatea și viitorul” s-au folosit frecvent următoarele exerciții de stimulare a creativității:

1. Schimbarea finalului textului citit sau a unei secvențe din text.

2. Alcătuirea de ghicitori a căror soluție să fie personajele din textele citite sau obiectele care îi ajută etc.

3. Crearea unor cvintete despre personajele învățate/despre autorii textelor.

4. Ilustrarea prin desen a textului citit (sau a unui moment din text).

5. Realizarea de colaje (personajul/eroul meu preferat).

7. Diagrama Venn – compararea personajelor.

8. Explozia stelară – s-a folosit de fiecare dată pentru reliefarea elementelor semnificative dintr-un text citit.

3.3.2 Dezvoltarea creativității prin metode activ-participative în cadrul activităților extrașcolare

Activitatea în afara clasei, extrașcolară, oferă numeroase prilejuri pentru cultivarea imaginației, creativității. În anul acesta școlar, pe lângă activitățile extrașcolare obișnuite s-a adăugat printr-o hotărîre guvernalentală încă o săptămână (prima din luna aprilie), în care să se desfășoare activități extracurriculare. Am prezentat elevilor o paletă largă de activități, pentru a avea posibilitatea să aleagă activitățile la care dorește să participe. Scopul acivităților din cadrul programului „ȘCOALA ALTFEL” a vizat îmbunătățirea competențelor sociale, nivelul cooperării, nivelul comunicării verbale și nonverbale, nivelul creativității folosind:

Procesul de învățare prin joc;

Participarea copilului la alegerea activităților și a jocurilor;

Organizarea adecvată a ambientului educativ;

Flexibilitatea strategiilor de predare-învățare;

Stimularea și dezvoltarea stimei de sine, a comunicării interpersonale și a relaționării.

Am găsit un prilej excelent de antrenare a creativității căutând un slogan pentru activitățile ce urma să le desfășurăm. Elevilor le plac mult proverbele. Am profitat de ocazie pentru a exersa creativitatea lor, plecând de la proverbul ,,Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.”

Am folosit metoda brainstorming și le-am propus elevilor să facă noi asociații. Nu a fost ușor. Totuși, lucrând în grup, roadele au fost următoarele:

,,Cine se scoală de dimineață, înseamnă că e sănătos.”

,,Dacă te scoli de dimineață prinzi știrile la televizor.”

,,Dacă te trezești de dimineață ai mai mult timp toată ziua.”

,,Dacă te trezești de dimineață poți să fii somnoros toată ziua.”

Jocul din cadrul activităților oferă copilului nenumărate prilejuri de a combina și recombina reprezentările pe care le dispune propriile sale imagini; ascultând povești, basme, poezii reconstruiește mental principalele momente ale narațiunii, le inversează, le omite, le amplifică și inventează altele noi. Prin tot ceea ce are specific manifestarea liberă a opțiunilor, ideea libertății depline în acțiune, spiritul de independență generat și întreținut de ideea realei competențe etc., jocul permite copilului să întrețină legătura permanentă cu realitatea cotidiană, să-i înțeleagă exigențele și să acționeze în modul să propriu și creator, în lumea în care trăiește.

Jocurile pot fi create chiar de copii, acționând astfel asupra funcțiilor psihice, dar și asupra funcțiilor fizice pentru că el trebuie să exerseze și mușchii, dar și inteligența. În colectiv, elevii clasei I au creat diverse jocuri cum ar fi: ,,Ciobanul și mielul”, ,,Câinele și pisica”, ,,Portretul”, ,,Vă e frică de rechin?”, ,,Pisica”ș.a.

Exemplificarea jocului ,,clovnul”: Elevii stau în bănci. Unul dintre ei este clovnul. El merge la un coleg pe care trebuie să-l facă să râdă datorită gesturilor sale sau sunetelor pe care le pronunță. Dacă reușește să-l determine să râdă, cei doi copii își schimbă locurile, dacă nu clovnul merge la alt coleg, până când va reuși să facă un copil să râdă.

O activitate deosebit de plăcută este excursia. Parcă și văd ochii copiilor licărind a bucurie la auzul acestui cuvânt magic. Ea ajută la dezvoltarea intelectuală și fizică a copilului, la educarea lui cetățenească și patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuiește însușirea unei experiențe sociale importante, dar și îmbogățirea orizontului cultural științific. Prin excursii ei își suplimentează și consolidează învățarea școlară prin însușirea de noi cunoștințe. Anul acesta în cadrul activităților din „Săptămâna altfel” am organizat o excursie la acvariu din Tulcea.

Am desfășurat numeroase activități în aer liber, ocazie cu care am putut admira nemijlocit apa, florile, păsările și alte viețuitoare. Am constatat că aceste activități au îmbogățit cunoștințele elevilor despre viața plantelor și a animalelor, dar au încurajat și exprimarea liberă a copiilor în afara clasei. S-a mai observat că ei pot reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci când desenează, modelează sau au de alcătuit scurte texte . Am observat că în recreații s-au diminuat momentele neplăcute de ceartă sau lovire. La sugestia mea elevii de clasa I au creat mai multe jocuri de rol :,,În parc ″, ,,La zoo ″ , ,,De vorbă cu rândunica″ etc. Inevitabil, se face simțită senzația de împlinire, atunci când îi admiri pe elevii tăi în jocul lor, uitând comportamentul nedorit. Imitau totul : cântecul și zborul păsărelelor, adierea frunzelor, zborul fluturilor, șuieratul vântului etc. Aceste elemente și-au găsit loc peste timp și în crearea unor texte literare adecvate imaginilor întipărite în excursie : au realizat desene care au reprezentat natura, adăugând și elemente create de ei.

Prezint acum o parte dintre activitățile extracurriculare pe care le desfășor pe parcursul anului școlar, cu ocazia evenimentelor planificate cu clasa sau cu școala.

Serbările sunt manifestări festive, cu programe complexe, prilejuite de sărbătorirea diferitelor evenimente de însemnătate națională sau internațională, de tradițiile și obiceiurile statornicite în școală.

Serbările școlare sunt o activități extracurriculare tradiționale, care au mari valențe educative. Aceste activități permit exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentați într-un domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reușita comună. Toate aceste activități au un rol formativ, dar ele își ating scopul numai în măsura antrenării elevilor la realizarea lor, punând în valoare capacitățile intelectuale, afective, estetice și fizice ale copiilor. Micii artiști trebuie încurajați, stimulați pentru a realiza buna dispoziție și participarea cu interes de-a lungul pregătirii și desfășurării spectacolului. Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți.Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.

Prezint imagini din serbarea de iarnă.

Prezint imagini din serbarea de 8 martie.

Imagini de la serbarea de 8 Martie

În măsura posibilităților, în cadrul serbărilor școlare, insist să fie prezentate și creații artistice originale, adaptate evenimentelor și condițiilor locale. Redau în continuare câteva versuri dintr-o poezie-ghicitoare care a fost completată cu ultimile patru versuri de către noi și care a fost recitată de un elev în cadrul ,,serbării abecedarului″ :

I-a ascultați o ghicitoare!

Numerele când se-adună.

Spunem că aflăm o…( sumă ).

Când vedeți minus în test

Gândul vă duce la…( „Rest!”)

Bravo văd că ați muncit

Numere ați socotit

Și probleme ați rezolvat

Eu zic că ați promovat

Am realizat astfel de acțiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a zilei de 8 Martie, a Zilei Europei sau la sfârșit de an școlar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral , în scris sau prin muzică. Imaginația în domeniul muzical a îmbrăcat forma unor îmbinări de fragmente muzicale cunoscute, inversarea elementelor muzicale conținute într-un fragment, omisiunea unor elemente sau fragmente muzicale.

Prin activitățile amintite mai sus nu am urmărit formarea de creatori propriu-ziși, ale căror produse creative să fie originale și să contribuie la progresul vieții sociale, prin schimbarea unor semnificații existente, ci mi-am dorit formarea unor capacități cognitive sau noncognitive, care, la rândul lor, sunt fundamente ale procesului creator real, atunci când adolescentul sau tânărul intră în fluxul vieții productive ca făuritor de bunuri materiale sau spirituale.

Participarea la proiecte educaționale oferă o altă posibilitate de a-și exprima creativitatea prin lucrări executate manual. În anul școlar 2011-2012 elevii din clasa i au participat la două proiecte:

Proiectul Proeuropa la care copii au participat cu ornamente de iarnă pe care le-am

timis prin poștă. Aceste ornamente au ajuns la o casă de copii și la un azil de bătrâni cu care au încheiat acord de parteneriat Școala.. Tot în cadrul acestui proiect, la secțiunea „fii dar voluntar” copii au colectat cadouri confecționate de ei și cumpărate care au avut aceeași destinație.

Proiectul internațional de creativitate Competition „Sprig flowers via ICT, origami and

crafts” unde elevii au obținut premii deosebite.

3.2.3 Dezvoltarea creativității prin metode activ-participative în cadrul activităților din cadrul parteneriatului cu familia

Manifestările creative existente înaintea intrării copilului în ciclul primar, sunt (sau ar trebui) dirijate și valorificate într-o anumită măsură în familie și în grădinițe, urmând ca în școală să se accentueze procesul de depistare, stimulare și formare a aptitudinilor creatoare la elevi.

Potențialul emoțional și social al copiilor poate fi dezvoltat, învățându-i să-și recunoască sentimentele personale și să le diferențieze, să-și pună de acord sentimentele cu ale celorlalți, să învețe să asculte, să fie constructivi. Dezvoltarea inteligenței emoționale este deosebit de importantă pentru o persoană creativă.

Copiii care trăiesc emoții pozitive atât acasă, cât și la școală, sunt mai relaxați din punct de vedere psihologic, sunt mai stăpâni pe sentimentele lor, dovedesc o concentrare mai mare a atenției și o capacitate de învățare mai mare. De asemenea, își dezvoltă mai mult talentele, aptitudinile, capacitatea de a crea. Pornind de la această concluzie am hotărât să închei un parteneriat cu părinții casei I.

Scopul parteneriatului pe care l-am încheiat cu parinții din clasa I a fost:

dezvoltarea capacitătilor de comunicare, dezvoltarea creativității, și interrelaționare între învățător și părinti, întărirea spiritului de toleranță, acceptare și cooperare, optimizarea relației familie-școală.

Am desfășuat în cadrul acestui parteneriat o serie de activități care urmăresc implicarea familiei în prevenirea / înlăturarea factorilor de blocaj ai creativității ținând cont de la blocajele provocate de factorii educativi, profesori, părinți prin:

orientarea excesivă a elevilor asupra succesului, în sensul atingerii performanțelor școlare cât mai înalte;

orientarea elevilor, după colegii de aceeași vârstă;

accentul exagerat pe competiție sau pe cooperare;

critica prematură a ideilor;

conduita noncreativă a părinților etc.

Prezint în continuare programul activităților derulate cu părinții în cadrul acestui parteneriar care s-a desfășurat pe perioada anului școlar 2011-2012.

LISTA DE ACTIVITĂȚI

1. Școala- a doua familie

2. Obligațiile părinților, obligațiile școlii

3. Cunoaște-ți copilul pentru a-l sprijini

4. Ziua fraților, surorilor, rudelor

5. 10… pentru părinți

6. Iubește-ți și acceptă-ți copilul așa cum este

7. Respectă-ți copilul

8 .Vara se numara bobocii – analiza rezultatelor

tata fratele

sora

Voi prezenta în cele ce urmează câteva activități desfășurate în cadrul parteneriatului.

3. CUNOAȘTE-ȚI COPILUL PENTRU A-L SPRIJINI LA NEVOIE

Obiective :

să-i determinăm pe părinți să petreacă mai mult timp cu copilul lor și să acorde mai multă atenție și importanță cunoașterii lui;

să-i învățăm pe părinți cum își pot îmbunătăți comunicarea cu copilul;

să-i informăm pe părinți care comportamente ale copilului trebuie apreciate și care trebuie descurajate.

Desfășurare :

completarea de către părinți a unui chestionar referitor la temă;

prezentarea unor aspecte pozitive și negative din comportamentul copiilor;

indicații de îmbunătățire a comunicarii cu copilul;

Realizări :

părinții au înțeles că în familiile în care nu participă ambii părinți la educarea copilului posibilitatea de eșec este mai mare;

au recunoscut că nu își cunosc suficient copilul, au receptat metode de eliminare a acestei deficiențe;

am găsit împreună soluții prin care să-și îmbunătățească comunicarea cu copilul.

Un elev care are părinții alături Elev în prima zi de școală fără părinții alături

6. IUBESTE-TI SI ACCEPTA-TI COPILUL ASA CUM ESTE

Obiective:

să-i facă pe părinți să înțeleagă că ei pot influența și conduce comportamentul creativ al copilului;

părinții să-și însușească abilitățile de bază de care au nevoie pentru a influența efectiv comportamentul copilului.

părinții trebuie să știe să ofere dragostea de care copilul are atata nevoie și aprecierea lor pozitivă.

Desfășurare:

chestionar adresat elevilor;

chestionar adresat părintilor;

discuții în sensul soluționării conflictelor între părinți și copii;

scrisori ale copiilor către părinți.

Realizări:

părinții și-au împărtășit unii altora experiențele personale, au comunicat între ei;

au descoperit metode eficiente de influențarea comportamentului copilului, de îmbunătățire a comunicării părinte-copil;

părinții să înțeleagă că a-i împlini doar nevoile fizice nu este suficient;

au fost sfătuiți cum să ofere dragostea necesară micului școlar.

7. RESPECTA-TI COPILUL

Exista un „NU” și pentru tine !

Nu îți deprecia copilul !

Nu folosi amenințări și nu-ți pedepsi fizic copilul!

Nu-i cere să fie cuminte tot timpul, este un copil la urma urmei !

Nu îți mitui copilul !

Nu obliga un copil mic să promită !

Nu lăsa televizorul să-ți educe copilul !

Nu face exces de cuvinte când îi vorbești !

Nu insista să obții o supunere imediată și oarbă din partea lui !

Nu îl răsfăța exagerat !

Nu-l minți niciodată !

Nu cere respectarea unor reguli inadecvate vârstei copilului !

Nu utiliza metode moralizatoare care induc vinovăția !

Nu da copilului ordine !

Obiectiv:

încurajarea părinților în exprimarea opiniilor despre propriul copil, cunoașterea unor metode și reguli simple pe care le pot aplica atunci când discută cu copilul despre activitatea școlară,dar și cea din afara școlii

Desfășurare:

chestionar legat de comportamentul copiilor în diverse ocazii;

atitudinea adulților legată de aceste comportamente;

așteptările lor;

lucru efectiv cu părinții.

Realizări:

colaborarea între părinți,cu împărtășirea experiențelor personale, certitudinea că pot învăța unul de la celălalt;

deprinderea unor tehnici de lucru cu copilul care să le stimuleze creativitatea.

Stimularea creativitatii se realizeaza prin dezvoltarea curiozitatii la elevi, a sensibilitatii la probleme cu caracter euristic, încurajarea demersurilor imaginative, cultivarea bunei imagini de sine, stimularea încrederii în sine, dezvoltarea interesului pentru situatiile problematice.

Toate acestea presupun un învatamânt creativ prin care elevii sunt încurajati sa-si manifeste spontaneitatea, curiozitatea initiativa, primind sprijin în situatii de frustrare, esec, nesiguranta si ambiguitate atât în școală cât și în familie.

3.4 Prelucrarea și interpretarea rezultatelor

Aplicarea în cadrul orelor de limba română, matematică și cunoașterea mediului a programului educațional „Copiii, creativitatea și viitorul” bazat pe strategii activ-participative a fost urmată și de o prelucrare și interpretare a datelor pentru a evidenția creșterea performanțelor obținute în formarea intelectuală a elevilor. Verificarea ipotezei cercetării a presupus consemnarea datelor în grile de observație, aplicarea unor probe de evaluare, culegerea unor date care au fost măsurate și supuse unei prelucrări matematico-statistice. Pentru ca măsurarea și aprecierea să fie reală și elocventă, am folosit ca instrumente următoarele:

Grila de observație – au fost consemnate date privind evoluția fiecărui elev pe parcursul aplicării programului;

Centralizarea datelor – brut și procentual;

Reprezentarea grafică a datelor centralizate.

Grila de observație – a fost concepută pe baza indicatorilor observaționali. În grilă au fost consemnați elevii cu inițialele fiecăruia și momentul în care s-a făcut observația. Grilele au fost completate în urma observației atente a manifestărilor comportamentale pe parcursul lecțiilor și a aplicării unor teste de evaluare sumativă, la sfârșitul fiecărei teme din programul „Copiii, creativitatea și viitorul”.

Conform notei 1691 privind evaluarea inițială din anul școlar 2011-2012 în cazul elevilor clasei I s-a realizat doar prin observația sistematică a tuturor elevilor. Analiza observației sistematice și a chestionarelor folosite m-au ajutat încă de la începutul lucrării de cercetare. Deoarece cunoașterea personalității elevului nu se realizează ușor și nici într-o perioada de timp scurt am realizat observarea în situații diferite, observarea continuă a creșterii și dezvoltării copilului, observarea atitudinilor sale în urma unor evenimente apărute sau provocate. Observațiile înregistrate au valoare diagnostică la început și prognostică pe parcursul derulării programului „Copiii, creativitatea și viitorul”. Proiectarea didactică precum și întreaga organizare și desfășurarea a programului „Copiii, creativitatea și viitorul” a ținut cont de aceste observații, la care s-au adăugat continuu altele, înregistrate pe parcursul observației sistematice. În urma observației sistematizate s-a avut în vedere: dezvoltarea fizică privind comportamentul motor, comportamentul socio-afectiv, comportamentul verbal, comportamentul cognitiv și armonia personalității.

La intrarea în școală copilul dispune de anumite posibilități intelectuale, afectiv voluționale și o anumită receptivitate intelectuală, pe a cărei dezvoltare se bazează întreaga activitate școlară. Am aplicat mai întâi, mai multe chestionare părinților (anexe), pentru a cunoaște trăsăturile de caracter (în procesul de formare), în urma cărora am constatat următoarele:

REZULTATUL CHESTIONARULULUI CARACTEROLOGIC

Este important să se stabilească dacă un copil este emotiv sau nu, dacă este activ sau nu. Astfel despre copilul activ știm că el poate fi harnic, energic, indiferent de gradul de emotivitate, iar copilul inactiv poate fi lent, leneș, fără inițiativă. Despre copilul emotiv știm că are reacții emoționale puternice și este implicat afectiv în tot ceea ce face, iar despre cel neemotiv știm că astfel de manifestări vor fi minime. Cunoscând aceste caracteristici se pot lua următoarele măsuri: copii activi sunt orientați către activități utile valorizate social, și li se va tempera tendința de a lua hotărâri în pripă pe când copii inactivi trebuie să fie stimulați constant și atent supravegheați. Punând în practică aceste informații, după derularea programului „Copiii, creativitatea și viitorul”, și notând trăsăturile observate pe parcursul activităților, am constatat următoarele:

REZULTATUL CHESTIONARULULUI CARACTEROLOGIC DUPĂ DERULAREA

PROGRAMULUI „Copiii, creativitatea și viitorul”

Analiza comparată a rezultatelor obținute în urma evoluției elevilor, observate pe parcursul anului școlar 2011- 2012.

Reprezentările grafice au fost realizate conform datelor din grilele de observație completate pe parcursul aplicării programului. În realizarea lor am avut în vedere evidențierea performanțelor obținute, prin studierea comparativă a rezultatelor înregistrate în diferite momente ale cercetării. Pentru a asigura claritatea și rigurozitatea prelucrării datelor am analizat și reprezentat grafic procentele înregistrate în cazul fiecărui indicator observațional în parte.

La sfârșitul perioadei de cercetare, pentru cunoașterea nivelului la care am reușit să stimulăm creativitatea elevilor, s-a aplicat un test similare cu cel de la pre-test.

Post-testul a avut probele concepute astfel încât să respecte principiul accesibilității, ordonate pentru a crește nivelul de dificultate.

Itemul nr.1 a urmărit mai multe aspecte, printre care: formarea unor cuvinte folosind unele litere, respectiv silabe date, alcătuirea unor propoziții cu cuvinte date, alcătuirea unor enunțuri despre vară. Această cerință a fost apreciată cu câte 10 puncte. S-a punctat în mod deosebit originalitatea și numărul de propoziții formulate corect.

Itemul nr.2 a avut ca cerință să completează propozițiile cu cuvinte scrise în partea dreaptă a liniei. Sarcina de lucru era să citească fiecare propoziție, fiecare cuvânt și apoi să completeze propoziția cu cuvântul potrivit. Prin acest exercițiu elevul demonstrează dacă înțelege mesajul citit și dacă are atenție distributivă. Această cerință a fost apreciată cu câte 10 puncte. S-a punctat în mod deosebit corectitudinea cuvântului scris ca înțeles și a literelor folosite.

Itemul nr.3 a cuprins cerința să descopere cuvintele prezentate în tabelul alăturat. Sarcina de lucru a urmărit să surprindă capacitatea de analiză și sinteză a elevilor care trebuie că găsească și să coloreze în tabel cuvintele cerute. Această cerință a fost apreciată cu câte 10 puncte. S-a punctat în mod deosebit capacitatea de a descoperii literele , silabele pentru a găsi în tabel cuvintele date.

Itemul nr.4 a constat în găsirea unor cuvinte cu înțeles opus sau asemănător. În cadrul acestei probe am urmărit capacitatea de a analiza cuvintele.Această cerință a fost apreciată cu câte 10 puncte. S-a punctat în mod deosebit capacitatea de a opera cu noțiuni opuse sau asemănătoare pentru cuvintele date.

Itemul nr.5 a vrut să folosească latura imaginară a elevului dându-i posibilitatea să creeze ceva unic din viziunea lui. Aceasta a urmărit capacitatea de a crea din figurile geometrice învățate diferite construcții, imagini, obiecte. Itemul nr. 5 ne-a edificat și asupra capacității elevilor de a folosi originar figurile geometrice realizănd desene ingenioase .

Această cerință a fost apreciată cu câte 10 puncte. S-a punctat în mod deosebit imaginația elevului

TESTARE FINALĂ

Clasa: I A

Obiective de referință:

1.1. să inteleaga semnificatia globala a mesajului oral;

1.3. să distinga cuvintele dintr-o propozitie data ,silabele dintr-un cuvânt și sunetele dintr-o silaba;

3.2. să sesizeze legatura dintre enunturi si imaginile care le insotesc;

4.1. să scrie corect litere,silabe,cuvinte (semnele grafice invatate);

Obiective operaționale:

O1 – să alcătuiască propoziții după imaginile date;

O2 – să completează propozițiile lacunare

O3 – să găsească cuvintele în tabloul de mai jos;

O4 – să scrie cuvintele după cerință;

O5 – să deseneze folosind figurile geometrice învățate;

CONTINUTUL TESTULUI

Alcătuiește câte o propoziție după imaginile:

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Completează propozițiile cu cuvinte potrivite:

Bogdan a coborât de pe ______________________ . întâi

Geta _______________ o poezie. scară

Elvis este școlar în clasa _______________ . citește

Găsiți în tabloul de mai jos următoarele cuvinte și colorați-le, fiecare în altă culoare:

Scrie cuvinte cu:

înțeles asemănător

vesel – __________________ pădure – _____________ școlar – _____________

înțeles opus

trist – __________________ bun – _____________ cuminte – _____________________

5. Realizeaza un desen folosind figurile geometrice:

Procedura de evaluare

Acordarea calificativelor s-a realizat pe baza descriptorilor de performanță stabiliți pentru fiecare item:

REZULTATUL EVALUĂRII FINALE

PENTRU ITEMII CE DETERMINA CREATIVITATEA

Convertirea mediilor în calificative : Tabel de rezultate

9-10 – F.B 7-8.99 – B.

5-6.99 – S

0-4.99 – I.

Rezultatele obținute la postest, exprimate grafic.

În procente rezultatele obținute la postest arată astfel:

Apreciind fluiditatea, flexibilitatea și originalitatea în exprimare s-a tras concluzia că fondul de cunoștințe pe care copilul l-a asimilat anterior are un rol important, deoarece în orice împrejurare poate face apel la informațiile dobândite și implicit la fluența verbală și flexibilitate. S-a mai constatat că elevii au rezultate diferite însă, sunt copii care și-au însușit necesarul de cunoștințe astfel încât, respectă toate cerințele – exprimare literară corectă, folosesc expresii proprii și asimilate din alte texte studiate și sunt puțini elevii care formulează enunțuri simple, unele formate numai din subiect și predicat.

Analiza comparată a rezultatelor obținute în urma aplicării testului inițial și testului final a dus la următoarea reprezentare grafică:

În procente rezultatele rezulttele obținute la postest arată astfel:

pre-test post-test

FB 38% 67%

B 38% 25%

S 24% 8%

I 0% 0%

O prezentare grafică în care se evidențiază diferența dintre rezultatele obținute de elevi la începutul anului școlar și rezultatele obținute la sfărțitul anului școlar 2011-2012 . Acest grafic este dovada faptului că ipoteza conform căreia am început această cercetare practic-aplicativă este relevantă

În urma rezultatelor comparate pot să formulez următoarele precizări:

elevii care au obținut rezultate foarte bune la testarea inițială își mențin rezultatele și la testarea finală;

numărul elevilor care au obținut calificativul bine este în scădere , ceea ce se explică prin trecerea unora dintre elevi în categoria calificativului foarte bine;

calificativul suficient a fost obținut de un singur elev;

s-a constatat că rezultatele obținute sunt mai bune decât cele obținute la testarea inițială;

nu s-au înregistrat elevi care să obțină calificativul insuficient.

Rezultatele comparative obținute la probele inițiale și finale demonstrează saltul pe care l-au înregistrat elevii în urma utilizării unor strategii activ-participative diferite de stimulare a creativității, acestea dovedindu-și eficiența.

Astfel, dacă la testările inițiale rezultatele au fost mai slabe, în urma aplicării programului educațional propus, la testările finale rezultatele s-au îmbunătățit.

În concluzie, cercetarea pedagogică desfășurată a confirmat ipoteza, rezultatele obținute demonstrând că utilizând strategii activ- participative printr-un programe de stimulare a creativității pe întreg procesul instructiv- educativ, se vor însușite cunoștintele într-un mod util, atractiv și plăcut care va avea ca rezultat obținerea unor produse cu un grad ridicat de creativitate, prin dezvoltarea interesului și a motivației pentru învățatură, îmbinând dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter cu formarea personalității copilului..

FIȘĂ DE OBSERVARE SISTEMATICĂ A ELEVULUI IN MOMENTUL PRETESTULUI ȘI POSTTESTULUI

Perioada școlară mică prezintă caracteristici importante privind progresul în dezvoltarea fizică și psihică. Înregistrarea progresului în ceea ce privește indicii urmăriți, ce asigură stimularea și dezvoltarea creativității, pe parcursul anului școlar 2011-2012, în urma derulării programului „Copiii, creativitatea și viitorul” vor fi astfel prezentate grafic. În urma analizei observației sistematice, a chestionarelor folosite și a rezultatelor obținute la testarea finală evidențiez faptul că, folosind strategii didactice adecvate, a crescut potențialul intelectual și creativ al elevilor din clasa I, cu care am realizat această cercetare practic-aplicativă, am contribuit la optimizarea învățării, la eficientizarea acesteia, la obținerea performanțelor fiecăruia în funcție de particularitățile de vârstă și individuale.

CENTRALIZAREA DATELOR DIN GRILA DE OBSERVAȚIE

Reprezentările grafice obținute în urma prelucrării datelor pun în evidență creșterea semnificativă a numărului de elevi care și-au îmbunătățit deprinderile intelectuale, ceea ce demonstrează că programul educațional „Copiii, creativitatea și viitorul” a avut succes. Pot spune că am atins obiectivele pe care mi le-am propus în activitatea de cercetare. Prezint acum ultimul grafic comparativ al rezultatelor obținute de elevii mei.

CAPITOLUL IV

Concluzii și sugestii

Deoarece trăim într-o lume care este în continuă schimbare, se cere cu insistență idei și metode noi în abordarea actului educațional. Putem spune că în avangarda transformărilor este școala, profesorul, elevul, și odată cu ei întraga noastră societate.

În ceea ce privește integrarea socio-profesional, și în condițiile epocii contemporane, pregătirea tinerilor, trebuie concepută și realizată astfel încât ei să aibă capacitatea de a se adapta cu ușurință realității în care își va desfășura activitatea și care este extrem de complexă. Condițiile actuale cer tineretului să dispună de o mare mobilitate intelecuală și profesională, cu capacități cum ar fi: flexibilitatea, fluiditatea și independența spiritului de investigație și gândire creativă.

Noile obiective ale pedagogiei moderne cer cu insistență practici educative de predare activizantă (de stimulare a practicării active) și care să dezvolte potențialul creativ al elevului. Stilului de predare al profesorului determină atitudinea creativă a elevului și este rezultatul modului cum este obișnuit elevul de a se raporta la sarcină.

Stimularea creativității în școală presupune crearea unui mediu favorabil, interactiv, incitator și dinamic. Învățarea prin cooperare asigură acest cadru prin întreținerea motivației interne, favorizând implicarea activă în sarcină și contribuția creativă a participanților. Stimularea și activarea potențialuui creativ nu se realizează de la sine, ci este nevoie de activități continue, planificate și organizate astfel încât sa aibe finalitatea urmărită. Pentru aceasta se impune cunoașterea specificului și nivelului său de dezvoltare, a particularităților de vârstă și individuale ale copilului precum și relațiile determinative în care este implicată creativitatea. Utilizarea eficientă a metodelor cunoscute, îmbinarea acestora, duce la optimizarea demersului pedagogic de stimulare a creativității și devin instrumente cu care putem contura bazele teoretice și operaționale ale creativității.

Factorii esențiali în stimularea creativității elevilor sunt: relația dintre elev și profesor, precum și găsirea unor căi accesibile dezvoltării acestuia. Este important ca prfesorul să creeze cadrul și ambientul necesar scopului urmărit. Cultivarea spiritului creatival elevului este influențat de capacitatea dascălului de a crea o atmosferă propice procesului de învățare. El mijlocește pătrunderea copilului în lumea înconjurătoare, oferă posibilități de dobândire experiențelor proprii, oferindu-le ajutor în sistematizarea și ordonarea cunoștințelor. Activitatea independentă reprezintă produsul de bază în edeucarea creativității deoarece ea se poate pune în practică la orice obiect de studiu iar angajarea sistematică a elevilor în operații de analiză, sinteză, generalizare asigură o gândire creativă, flexibilă.

Eficiența educării creativității la elevi este dependentă de pregătirea științifică și pedagogică a educatorului, de priceperea lui de a organiza în mod judicios activitatea elevilor, de a subordona totalitatea mijloacelor sale didactice obiectivelor propuse.

Dezvoltarea creativității – ca orice fenomen educațional – este mediată de particularitățile psihice ale subiecților. Or, în acest caz, asistăm la o coincidență a trăsăturilor psihice caracteristice vârstei și celor ce condiționează activitatea creatoare. Dezvoltarea flexibilității gândirii elevilor este un proces complex și de durată, care se realizează și prin îmbogățirea și sistematizarea cunoștințelor. Dar cunoștințele nu duc obligatoriu la dezvoltarea creativității, numai practica rațională favorizează acest proces.

Învățătorul, în acțiunile sale de dezvoltare a creativității la elevi trebuie să promoveze  asimilarea unor tehnici și metode euristice la toate nivelurile procesului de învățământ care să fundamenteze teoretic și metodologic activitatea de asimilare a cunoștințelor de către elevi prin înțelegere, asociere și combinare, astfel încât din cunoștințele date să rezulte altele noi, originale și valoroase.

Cultivarea creativității la elevi impune anumite premise ce pot fi considerate drept cerințe specifice:

–         învățătorul să insufle elevilor, prin stilul său de gândire, prin solicitările adresate

elevilor, o atitudine și un stil de gândire creator, liber, independent;

–         orientarea și incitarea elevilor spre nou, spre neexplorat;

–         asigurarea unui climat optim pentru manifestarea spontană a elevilor, fără frica de a

greși, de a primi sancțiune, crearea unei atmosfere permisive de explorare independentă;

–         asigurarea încrederii în sine, încurajarea efortului creativ al elevilor încă de la primele

lor manifestări.

În urma rezultatelor deosebite obținute ca urmare a aplicării probelor post-test, s-a evidențiat, eficiența întregii mele activități didactice, pe parcursul anului școlar 2011-2012, în care s-a desfășurat activitatea de cercetare. Colectivul de elevi pe care-l conduc a obținut rezultate școlare deosebite. Acest lucru denotă faptul că utilizarea pe scară largă a metodelor activ-participative, în procesul de predare-învățare-evaluare și a instruirii diferențiate, duce la rezultatele scontate. Pot spune că transpunerea în practică a metodelor amintite a ajutat elevii să capete încredere în forțele proprii, care au dovedit mai multă toleranță, inițiativă, autocontrol, spirit de cooperare și ca urmare s-a observat dezvoltarea capacităților creatoare.

Amintesc că aceste metode își ating scopul doar dacă s-a avut în vedere organizarea, selectarea și esențializarea atentă a conținuturilor pe secvențe de instruire și sisteme de lecții axate pe obiective operaționale bine stabilite, strategii atractive și variate, pe evaluarea curentă permanentă și pe randamentul școlar.

Am observat că metodele activ-participative sunt foarte provocatoare pentru elevi asfet încât niciun elev nu s-ar putea abține să nu intervină în desfâșurarea lecției. Teama că va fi ridicularizat dispare, deoarece ei știu că pot comunica cu învățătorul sau cu colegii de clasă, atunci când nu este sigur de ceva, pot cere lămuriri sau sfaturi, argumente. Atmosfera de familie creată, duce la comunicare lejeră, ceea ce devine un factor comun, unde nu ți-e frică să vorbești. Atmosfera deschisă ă posibilitate elevilor să se exprime natural, însă fără a depăși limitele bunului simț.

În scopul evaluării muncii, atât a elevilor mei cât și a mea, am aplicat elevilor la sfârșitul clasei I, un test care a avut ca principală menire să verifice ipoteza că „ dacă se va implementa programul educațional special conceput „Copiii, creativitatea și viitorul”, cuprinzând strategii didactice adecvate atunci se va determina creșterea potențialului creativ al elevilor din clasele primare”. La test au participat 12 elevi ai clasei I, iar rezultatul obținut a arătat că folosind metode activ participative elevii și-au însușit cunoștințele necesare și s-a înregistrat o evolutie a potențialului creator al elevilor la itemii din teste care necesitau o rezolvare ce soluicita capacitatea creativă.

Pot afirma că ipoteza cercetării a fost confirmată, dând locul cuvenit metodelor activ-participative, care în concordanță cu conținuturile instruirii, cu obiectivele propuse și cu profilul psihopedagogic de vârstă al elevilor, contribuie la dezvoltarea intelectuală a acestora, la integrarea socială, și implicit la creșterea randamentului școlar, iar rezultatele obținute de elevii mei la probele finale confirmă progresul elevilor pe linia creativității.

În concluzie pot afirma cu tărie că îmbinând cu pricepere și tact metodele și procedeele moderne cu cele clasice randamentul școlar al elevilor va crește pregătind elevii pentru integrarea lor în activitatea socială, percepând perioada școlarității o aventură a cunoașterii, în care copilul participă activ, după propriile puteri, întâlnind probleme și situații dificile și descoperind soluții adecvate.

Am observat că atitudinea creativă a elevului este rezultatul stilului de predare al profesorului dar și al modului cum este obișnuit elevul de a se raporta la sarcină. Aceasta este conformă cu noilor obiective ale pedagogiei moderne, care au ca deziderat practici educative de predare activizantă și de dezvoltare a potențialului creativ al elevului.

Subliniez de asemenea că stimularea creativității în școală presupune crearea unui mediu favorabil, interactiv, incitator, și dinamic. Învățarea prin cooperare asigură acest cadru prin în treținerea motivației interne , favorizând împlicarea activă în sarcina dată și rezolvarea creativă împreună cu ceilalți participanți. Procesul de învățământ în general urmărește transformarea elevului dintr-un receptor al unei pegătiri într-un om capabil de autoformare, apt să-și producă independemt informația necesară, să utilizeze știința spre dezvoltarea și validarea propriului potențial intelectual sau creator. Potențialul creator pe care îl au toți copiii nu trebuie lăsat să evolueze la întâmplare, el trebuie educat prin instruire și muncă.

În lucrarea de față am vrut să arăt cum s-au oglindit preocupările mele în direcția cultivării capacităților creatoare ale elevilor din ciclul primar prin activități diverse în cadrul ariilor curriculare. Aceste activități, desfășurate în mod sistematic și variat sub forma programului de stimulare a creativității elevilor au contribuit la dezvoltarea operațiilor gândirii, a judecăților și raționamentelor. Apreciez, deasemenea, că metodele și procedeele active ca: modelarea obiectuală, învățarea prin descoperire, dialogul euristic, problematizarea, munca independentă diferențiată, exercițiul creator obligă elevul să gândească, să întreprindă o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe și de aplicare a lor la situații noi. Este binecunoscut faptul că orice rezultat pozitiv se obține în urma efectuării unui număr mare de exerciții. Am observat că aceste activități i-au antrenat pe elevi, le-a creat o stare psihică reconfortantă, ei chiar așteptând cu nerăbdare lecțiile de limba și literatura română, opțional, muzică sau desen, precum și activitățile extracuriculare. Însă, mie mi-a revenit rolul de a-i călăuzi pe elevi în desfășurarea activităților. În acest sens am încercat să-mi valorific cunoștințele și întreaga mea pricepere și pasiune pentru a imprima un autentic caracter activ, util și creator. De asemenea, am căutat să mă perfecționez, să aflu noutăți legate de creativitate pe care, ulterior să le aplic la clasa pe care o îndrum.

Constatările făcute până acum la clasele pe care le-am condus mă determină să afirm că operațiile gândirii se formează în activitate în funcție de cantitatea și calitatea de informații transmisă copiilor. Prin întreaga activitate desfășurată am căutat să dezvolt abilități de gândire la elevii mei, să-i formez pentru viață, să le pot oferi acel minim necesar de cunoștințe și deprinderi care să-i ajute să se integreze activ în viața socială. Copii mici manifestă o aprigă dorință de cunoaștere. Ei tatonează, cercetează și apoi descoperă ceea ce le era necunoscut învățând dar și inventând.

Propria experiență nu a fost suficientă pentru a trata tema de cercetare. De aceea, am apelat la o documentare amplă în problematica abordată. Am studiat lucrări de specialitate – mai vechi și mai noi – care au tratat teme legate de creativitatea elevilor. O privire retrospectivă asupra cercetării efectuate îmi oferă posibilitatea de a adăuga câteva concluzii generale privind stimularea și cultivarea creativității elevilor:

Cu cât mai de timpuriu solicităm un mai mare efort intelectual de la copii, în procesul de învățământ, prin depășirea dominației caracterului reproductiv al cunoștințelor și creșterea treptată a operativității mintale, cu atât avem o șansă mai mare în reușita dezvoltării personalității creatoare. Elevul nu va opune, astfel rezistență la învățarea prin cercetare – descoperire. Explorarea, reelaborarea, regruparwea în afara schemei rigide, comportament specific creator, poate deveni un stil obișnuit și natural de lucru, chiar și la vârsta școlară mică.

A-i învăța pe elevi cum să învețe este problema majoră a școlii. Iată de ce, un loc important în formarea și dezvoltarea capacităților de creație a elevilor,îl ocupă învățarea prin descoperire. În cadrul unei astfel de lecție elevul este pus în situația omului de știință care creează. Am constatat, astfel, o dezvoltare mai accentuată a spontaneității și libertîâii de acțiune a elevilor, o înlăturare totală a „fricii” de a nu contrazice învățătorul. Învățarea prin descoperire formează elevilor spiritul de investigație, de cercetare, de angajare totală și participare activă și conștientă a lor, având prin aceasta un efect formativ bogat.

Consider că „secretul” menținerii unei motivații înalte în procesul de instruire ține de stabilirea de către învățător a unui raport optim între sarcinile didactice formulate și posibilitatea realizării lor de către elevi. punerea elevilor în situații diferite de învățare întreține curiozitatea cognitivă, asigurând un suport afectiv al învățării, atât de necesar pentru elevii ciclului primar. Capacitățile intelectuale necesare în procesul de învățare (creatoare în cazul nostru) se transformă trptat în instrumente de lucru concretizate în posibilitatea de a integra cunoștințele în sisteme operatorii, de a formula definiții, de a descoperii soluții la probleme noi, de a se folosi de cunoștințele dobândite.

Munca învățătorului are o mare influență și răspundere. El trebuie să înțeleagă și să accepte că ideea gândită de el, ca răspuns la o întrebare, poate să capete alte modalități de formulare în conștiința elevilor. Profesorul trebuie să aprobe răspunsurile care exprimă adevărul, să încurajeze pe cele care se apropie de adevăr, să-i stimuleze pe cei timizi și reținuți dar să atragă atenția asupra superficialității, fără însă a jigni sau admonesta, ci prin ai îndemna la mai mult efort, concentrare, să încurajeze spontaneitatea creând o atmosferă caldă, calmă, afectivă care să descătușeze spiritele. Colaborarea, comunicarea, dialogarea deschisă se desfășoară sub semnul unor motivații serioase susținute de dorința cunoașterii.

Reacția elevilor este de fiecare dată etalonul de control pentru calitatea și cantitatea învățării, pentru interesul față de problemele abordate și prin demersurile de cunoaștere propuse. În urma cercetării desfășurate am constatat că încercările de ordin metodic pe care le-am prezentat în lucrare au scos în evidență faptul că educarea creativității la școlarul mic este posibilă la majoritatea elevilor.

Prin tehnicile de lucru propuse teoretic și realizate practic în lucrarea de față am arătat că activizarea elevilor în cadrul lecțiilor și activităților extracurriculare nu s-a putut realiza numai prin metode, mijloace și tehnici selecționate. A fost nevoie să organizez toate componentele procesului de învățământ, în primul rând conținutul rațional, incitant, astfel ca ele toate să provoace și să susțină o anumită „efervescență” intelectuală. Aceasta presupune un permanent exercițiu la care sunt supuși elevii, o integrare voită în activitatea de învățare, de activizare și stimulare, a elevilor în procesul de instruire care au urmărit depistarea potențialului creativ al elevilor și stimularea creativității;

În încheiere, subliniez că pentru a avea un învățământ creativ, învățătorul trebuie să fie primul novator în procesul de învățare. Creativitatea poate fi molipsitoare și transmisibilă la elevi. se spune că numai un învățător creator poate deștepta și dezvolta creativitatea elevilor săi. Putem afirma cu certitudine că formarea prin creativitate duce la modelarea personalității a aptitudinilor creative și manifestarea lor la potențialul maxim, astfel încât subiectul să poată rezolva creativ orice situație apărută. Școala fiind cea care trebuie să-i ofere elevului situații în care să folosească mijloace proprii de însușire a cunoștințelor, de prelucrare și de integrare în sisteme și structuri diferite pe care să le poată aplica în practică, în mod creator, obținând astfel performanțe superioare.

Bibliografie:

Alecu, S., Metodologia cercetării educaționale, Ed. Fundației Univ. „Dunărea de Jos” Galați, 2005

Barna A., Antohe, G., Cercetarea pedagogică în „Curs de Pedagogie. Teoria instruirii și evaluării.” Editura Istru, Galați, 2003

Bocoș, M., Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca, 2003

Bontaș I., Pedagogie, Editura All, București, 1994

Cerghit, I., Etapele unei cercetări științifico-pedagogice, în Revista de pedagogie, nr. 2/1989, București.

Chelcea, S., Un secol de cercetări psihosociologice, Ed. Polirom, Iași, 2002

Cojocariu, V.– M, Educație pentru schimbare și creativitate, E.D.P., București, 2003

Crețu, E.– Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar, Editura Aramis, București, 1999

Domițeanu, P.,- Didactica matematicii în învățământul primar, Editura Geneza, Galați 2002

Dumitru S., Psihopedagogie școlară, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982

Dulamă, M.-E., Modele, strategii și tehnici didactice activizante, Editura Clusium, 2002,

Gârboveanu, M., Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, E.D.P., București, 1981

Gliga, L., coord. (2000) – Standarde profesionale pentru profesia didactică, M.E.C.&C.N.P.P.

Matei, N., Educarea capacităților creatoare în procesul de învățământ (clasele I-IV), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983

Macavei, E.– Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997

Măncescu, M., ș.a., Metode activ-participative aplicate în învățământul primar, Editura Didactica Publishing House, 2010

Moise, C-tin.– Concepte didactice fundamentale, Editura Ankarom, Iași, 1996

Miron I., Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 2000

Nicola Ioan,Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București,1994

Oprea, C.- L., Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universității din București, 2003

Paul Popescu-Neveanu, Dicționarul de psihologie, Editura Albatros, București, 1978

Radu, I., ș.a., Metodologia psihologică și analiza datelor, Ed. Sincron, 1993

Roco, M., Psihologia cretivității, Editura Victor;. București, 2001

Stoica, A.– Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, M.E.C. & S.N.E.E., Editura Humanitas Educational, București, 1998

ANEXE

CHESTIONAR DE NOMINALIZARE

Numele elevului……………………………………………………………….vârsta…………………………………..

Adresa………………………………………………………………………………………………………………………….

Școala…………………………………………………………………………………………………clasa…………………Numele părintelui…………………………………………………………………………………………………………..

Vă rog să încercuiți un număr din dreptul fiecîrei afirmații, care comparativ cu majoritatea copiilor pe care îi cunoașteți, caracterizează cel mai bine copilul dumneavoastră.

Evaluarea potențialului se face de cître învățător, pe parcursul deruării activităților, urmărindu-se în special:

Fluența – bogăția de idei, soluții găsite la solicitarea dată;

Flexibilitatea – varietatea soluțiilor, deosebirile existente între soluțiile date;

Originalitatea – cît de deosebite sunt soluțiile găsite față de ce ar putea gândi cei mai mulți.

CHESTIONAR CARACTERIOLOGIC

Interpretare – „5 sau mai multe răspunsuri de „Da” la fiecare din cele trei seturi de(A,B,C) afirmă calitatea de emotiv, activ și primar (reacționează imediat și nu păstrează mult timp vibrația afectivă). Mai puțin de 5 răspunsuri la unul din cele trei seturi, neagă acea calitate (nonemotiv, nonactiv sau secundaritatea – adică reacționează cu întărziere vibrația afectivă este de mai lungă durată )”

CHESTIONAR PENTRU CULEGEREA DATELOR ÎN VEDEREA APRECIERII ACTIVITĂȚII ȘI CONDUITEI ÎN COLECTIV

SCARA DE CLASIFICARE

Prezintă un set de caracteristici (comportamente) care necesită evaluate, însoțite de un anumit tip de scară

În evaluarea pot fi folosite atitudinile elevului față de o activitate de învățare sau față de o sarcină de lucru, individual sau în grup, folosind următorii indici de clasificare:

1. Participarea elevului la experiment/sarcina de lucru:

deloc puțin ocazional frecvent

permanent

2. Gradul de adaptabilitate al elevului în grupul de lucru:

puternic dezacord dezacord neutru acord

acord puternic

Lista de control/ verificare:

Reprezintă o modalitate rapidă de înregistrare și control/autocontrol a participării elevului la activitatea didactică de investigare a unui eveniment istoric:

Exemplu:

Elevul:

a urmat recomandările date de către învățător/institutor.

a solicitat ajutor când a fost necesar.

a colaborat cu ceilalți.

finalizat sarcina de lucru.

a elaborat soluții originale pentru rezolvarea sarcinilor de lucru

TESTE CARE AU FOST FOLOSITE PE PARCURSUL ANULUI ȘCOLAR

2011 – 2012

1. TEST PRIVIND ANALIZA ȘI SINTEZA

Eliminați prin tăiere cu o linie cuvântul nepotrivit din seriile:

muscă, albină, pescăruș crocodil, tunet;

cartof, castravete, ceapă, varză, cretă, fasole;

curmale, scaun, pepene, vișine, smochine;

ninge, tună, elefant, plouă.

2. TEST PRIVIND OPERAREA CU NOȚIUNI OPUSE

mare, ___________

leneș, _____________

fricos,_____________

( lista poate continua)

3. TEST PRIVIND STABILIREA ASEMĂNĂRILOR

Prin ce se aseamănă:

avionul cu mașina?

mingea cu soarele?

rața cu ciocârlia?

4. TEST PRIVIND STABILIREA DEOSEBIRILOR

Prin ce se deosebesc:

vrabia și porumbelul?

dulapul și ușa?

creionul și pensula?

pruna și mărul?

televizorul și telefonul?

TEST SOCIOMETRIC

Scop:

măsoară atracțiile și respingerile care au loc între indivizii unui grup;

se pot identifica structura grupului, subgrupurile,centrele de influență( liderii), sistemul de comunicare socială, indivizii cu o largă popularitate, su cei respinși (izolați).

Numele și prenumele_______________________________________________

Data:___________________________________________________________

Instrucțiune:

Citește cu atenție întrebările și indică apoi unul sau două nume de colegi de clasă, care corespund cel mai bine dorințelor tale legate de întrebarea respectivă. Dacă nu ai nici un coleg care să corespundă cerințelor întrebării, nu completa nimic.

1) Cu cine din clasă ai dori să lucrezi în situația în careo muncă independentă ar necesita doi indivizi?

_______________________________________________________________

Cu cine din clasă nu ai vrea?

________________________________________________________________

2) Cu care dintre colegi ai prefera să-ți petreci timpul liber?

________________________________________________________________

Cu cine nu ai vrea?

________________________________________________________________

3) După care coleg ai regreta, dacă s-ar muta cu familia în alt oraș?

________________________________________________________________

După care coleg nu ai regreta?

________________________________________________________________

4) Într-o drumeție, pe cine ai dori să-l ai partener?

________________________________________________________________

Pe cine nu l-ai dori ca partener?

________________________________________________________________

5) La echipa de dansuri populare cu cine ai vrea să dansezi?

________________________________________________________________

Cu cine nu ai vrea să dansezi?

________________________________________________________________

6) Care este cel mai bun al tău prieten din clasă?

________________________________________________________________

– Dar cel pe care nu ți l-ai dori ca prieten

TEST „FAMILIA MEA”

Este un desen realizat de elevi, test ce pune în evidență:

relațiile copilului cu părinții;

relațile copilului cu frații;

relațiile copilului cu alți membrii ai familiei;

preocupările importante ale copilului;

atmosfera familială;

locul copilului în familie;

raportarea copilului la mediul familial;

speranțe, năzuințe neexprimate

TEST PROIECTIV

DESENUL LIBER:

ASPECTUL LINIILOR:( gradul de apăsare al liniilor) care pot fi:

-apăsate puternic-efort excesiv pentru a crea o imagine, îndrăzneală;

-foarte slabe, imprecise-timiditate;

-mâzgălituri fără continuitate-dezechilibru motor.

STRUCTURA GENERALĂ A DESENULUI:claritatea, repartiția culorii, a figurii în spațiu.

-urmează exclusiv imaginația proprie, nu țin seama de ordine;

-folosirea culorii vii-fericire;

-culori neutre-complexe si timiditate;

-culori variate-instabilitate (afectivă, motorie)

DISPROPORȚII: desenarea mult mai mare a unui personaj față de restul desenului: un semnal pentru diferite probleme afective. Emotivitate mare față de persoana sau obiectul din desen. În general deseneaza mai mare persoanele de care se tem sau pe care le iubesc (bogația detaliilor și repartiția obiectelor în spațiu)

-detalii numeroase-preferință;

-lipsa detaliilor-respingere;

-lipsa de raționalitate în repartizarea obiectelor, desenul fără punct de sprijin-un semnal în legatură cu dezvoltarea mintală a copiilor.

MODUL ȘI ORDINEA ÎN CARE ESTE EFECTUAT DESENUL:

-copilul desenează un obiect înaintea altuia conform cu valoarea afectivă pe care i-o atribuie.

-acționează cu ceea ce desenează ( pedepsește sau recompensează personajele)

CATEGORII DE DESENE:

-SINTETICE: efectuate dintr-o singură trasătura entuziasm, comunicativitate, imaginatie,reacții pornite, puțină insistentă în creativitate;

-ANALITICE: cu detalii care apare ca un ansamblu dispus geometric-lipsa de încredere în propria persoană sau dorința de a reuș

EXERCIȚII DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII

Încercați să desenați personaje cu ajutorul literelor.

b) Încercați să desenați chipuri de personaje cu ajutorul cifrelor.

Închipuiți-vă că ați putea lua autobuzul visului.

Unde ați merge? De ce?

Cât timp ați vrea să stați acolo?

Cine ați vrea să vă însoțească?

Lucrați în grupe de câte 4 elevi. Inventați un joc în care copiii să fie fructele de mai jos. Scrieți, în caiete, cel mult 4 reguli ale jocului. Prezentați jocul în fața clasei.

Împărțiți-vă în grupe câte 6 elevi. Imaginați și apoi jucați în fața colegilor o întâmplare , folosind cel puțin două obiecte dintre cele de mai jos:

Demonstrați în enunțuri sensurile cuvântului broască, toc.

a) Inventați o poveste în care Cenușăreasa să aibă puteri magice.

b)Inventați o poveste în care Scufița Roșie să fie rea și lupul bun.

Bine și rău

Găsește câte 5 răspunsuri la întrebările: Ce este bine? Ce este rău?

Unul și mai mulți

Găsește câte 3 răspunsuri la întrebările : Cine este doar unul ( una ) ? Cine sunt întotdeauna mai mulți ( mai multe ) ?

Scrie cât mai multe cuvinte care:

să se termine în silaba: -că

să se termine în silabele: -cu-ță

să cuprindă în interior silaba: -co-

Formulați cât mai multe întrebări cu privire la:

a) piatră b) foc c) aer d) stele e) frunze

Ne jucăm? Povești noi aflăm

Primul copil pornește jocul alcătuind o propoziție. Următorii copii, pe rând vor alcătui câte o propoziție care va începe cu cuvântul „apoi”. Propozițiile pot avea conținut hazliu sau fantastic iar ultimul copil va avea obligația să alcătuiască o propoziție care va reprezenta sfârșitul poveștii.

Dă mai multe răspunsuri la următoarele întrebări:

Cine este ca marea de albastră?

Cine este ca marea de nesfârșită?

Cine este ca marea de neliniștită?

Cine este ca marea de adâncă?

Aha, am fost și eu acolo!

Activitatea se bazează pe o poveste pe care o creează participanții, unul câte unul. Astfel, este nevoie de un voluntar care să înceapă povestea, în care el este personaj principal,care chiar joacă, iar ceilalți din grup trebuie să imite toate mișcările, gesturile, mimica celui care povestește. În orice moment al poveștii, oricare dintre participanți poate interveni prin exclamarea: „ Aha, am fost și eu acolo! ” și să continue povestea. Atunci când există o intervenție cu exclamarea amintită , tot grupul trebuie să dea replica: „ Și ce-ai văzut,prietene? ”, abia apoi cel care a intervenit putând să continue povestea.

Ce s-ar întâmpla dacă…?

Jocul deschide câmpul unei ipoteze înăuntrul căreia posibilul devine realitate, virtualul, actualitate. Întrebările trebuie astfel formulate încât să stimuleze gândirea divergentă. Exemplu:Ce s-ar întâmpla dacă mâine ai fi colegul tău? Ce s-ar întâmpla dacă furnicile s-ar preface în copii?

Realizați un desen pornind de la un oval. Dați un titlu desenului.

Exemple

EXERCIȚII DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII

1. a) Ce este alb și ușor?

b) Ce este închis la culoare și greu?

c) Ce este roșu și fierbinte?

2. Inventați un răspuns neobișnuit la întrebarea: De ce se aprind stelele noaptea?

3. Combinați cuvintele de mai jos în toate felurile, astfel încât să obțineți comunicări neașteptate, ca în exemplul dat:

Pasărea de pe lună se joacă în praful norilor.

pasăre nori

praf lună

4. Alfabetul viețuitoarelor

Scrieți câte un nume de animal care să înceapă cu a, b, c, d, e, f, g și dați-i o definiție proprie, ca în modelul de mai jos:

arici= ghem de ace

5. Realizați un desen folosind doar figuri geometrice. Colorați-l. Dați-i un titlu.

6. Realizați un desen pornind de la un triunghi.

7. Imaginează-ți că zbori deasupra casei tale…Cum se vede totul de acolo? Desenează.

8. Formulează câte două propoziții în care toate cuvintele să înceapă cu aceeași vocală sau cu aceeași consoană.

9. Alegeți un personaj dintr-o povestea și unul din altă poveste. Imaginați-vă o discuție între acestea. Joc de rol.

10. Interviu cu un personaj: Un elev este reporterul, iar altul este un personaj dintr-o poveste. Se poartă o discuție imaginară, în care se îmbină elementele cunoscute din poveste cu elemente din realitate.

19. Imaginează-ți că te întâlnești cu peștișorul fermecat. Spune trei dorințe pe care a-i vrea să ți le îndeplinească.

20. Imaginează-ți că zăpada ar fi avut altă culoare. Desenează un peisaj de iarnă folosind altă culoare.

21. Ești în lumea animalelor. Propune câte un animal care să fie:

regele hoțul

pompierul judecătorul

mâncăciosul

22. Scrie cuvintele care îți vin în minte când auzi cuvântul dulce.

Bibliografie:

Alecu, S., Metodologia cercetării educaționale, Ed. Fundației Univ. „Dunărea de Jos” Galați, 2005

Barna A., Antohe, G., Cercetarea pedagogică în „Curs de Pedagogie. Teoria instruirii și evaluării.” Editura Istru, Galați, 2003

Bocoș, M., Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca, 2003

Bontaș I., Pedagogie, Editura All, București, 1994

Cerghit, I., Etapele unei cercetări științifico-pedagogice, în Revista de pedagogie, nr. 2/1989, București.

Chelcea, S., Un secol de cercetări psihosociologice, Ed. Polirom, Iași, 2002

Cojocariu, V.– M, Educație pentru schimbare și creativitate, E.D.P., București, 2003

Crețu, E.– Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar, Editura Aramis, București, 1999

Domițeanu, P.,- Didactica matematicii în învățământul primar, Editura Geneza, Galați 2002

Dumitru S., Psihopedagogie școlară, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982

Dulamă, M.-E., Modele, strategii și tehnici didactice activizante, Editura Clusium, 2002,

Gârboveanu, M., Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, E.D.P., București, 1981

Gliga, L., coord. (2000) – Standarde profesionale pentru profesia didactică, M.E.C.&C.N.P.P.

Matei, N., Educarea capacităților creatoare în procesul de învățământ (clasele I-IV), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983

Macavei, E.– Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997

Măncescu, M., ș.a., Metode activ-participative aplicate în învățământul primar, Editura Didactica Publishing House, 2010

Moise, C-tin.– Concepte didactice fundamentale, Editura Ankarom, Iași, 1996

Miron I., Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 2000

Nicola Ioan,Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București,1994

Oprea, C.- L., Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universității din București, 2003

Paul Popescu-Neveanu, Dicționarul de psihologie, Editura Albatros, București, 1978

Radu, I., ș.a., Metodologia psihologică și analiza datelor, Ed. Sincron, 1993

Roco, M., Psihologia cretivității, Editura Victor;. București, 2001

Stoica, A.– Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, M.E.C. & S.N.E.E., Editura Humanitas Educational, București, 1998

ANEXE

CHESTIONAR DE NOMINALIZARE

Numele elevului……………………………………………………………….vârsta…………………………………..

Adresa………………………………………………………………………………………………………………………….

Școala…………………………………………………………………………………………………clasa…………………Numele părintelui…………………………………………………………………………………………………………..

Vă rog să încercuiți un număr din dreptul fiecîrei afirmații, care comparativ cu majoritatea copiilor pe care îi cunoașteți, caracterizează cel mai bine copilul dumneavoastră.

Evaluarea potențialului se face de cître învățător, pe parcursul deruării activităților, urmărindu-se în special:

Fluența – bogăția de idei, soluții găsite la solicitarea dată;

Flexibilitatea – varietatea soluțiilor, deosebirile existente între soluțiile date;

Originalitatea – cît de deosebite sunt soluțiile găsite față de ce ar putea gândi cei mai mulți.

CHESTIONAR CARACTERIOLOGIC

Interpretare – „5 sau mai multe răspunsuri de „Da” la fiecare din cele trei seturi de(A,B,C) afirmă calitatea de emotiv, activ și primar (reacționează imediat și nu păstrează mult timp vibrația afectivă). Mai puțin de 5 răspunsuri la unul din cele trei seturi, neagă acea calitate (nonemotiv, nonactiv sau secundaritatea – adică reacționează cu întărziere vibrația afectivă este de mai lungă durată )”

CHESTIONAR PENTRU CULEGEREA DATELOR ÎN VEDEREA APRECIERII ACTIVITĂȚII ȘI CONDUITEI ÎN COLECTIV

SCARA DE CLASIFICARE

Prezintă un set de caracteristici (comportamente) care necesită evaluate, însoțite de un anumit tip de scară

În evaluarea pot fi folosite atitudinile elevului față de o activitate de învățare sau față de o sarcină de lucru, individual sau în grup, folosind următorii indici de clasificare:

1. Participarea elevului la experiment/sarcina de lucru:

deloc puțin ocazional frecvent

permanent

2. Gradul de adaptabilitate al elevului în grupul de lucru:

puternic dezacord dezacord neutru acord

acord puternic

Lista de control/ verificare:

Reprezintă o modalitate rapidă de înregistrare și control/autocontrol a participării elevului la activitatea didactică de investigare a unui eveniment istoric:

Exemplu:

Elevul:

a urmat recomandările date de către învățător/institutor.

a solicitat ajutor când a fost necesar.

a colaborat cu ceilalți.

finalizat sarcina de lucru.

a elaborat soluții originale pentru rezolvarea sarcinilor de lucru

TESTE CARE AU FOST FOLOSITE PE PARCURSUL ANULUI ȘCOLAR

2011 – 2012

1. TEST PRIVIND ANALIZA ȘI SINTEZA

Eliminați prin tăiere cu o linie cuvântul nepotrivit din seriile:

muscă, albină, pescăruș crocodil, tunet;

cartof, castravete, ceapă, varză, cretă, fasole;

curmale, scaun, pepene, vișine, smochine;

ninge, tună, elefant, plouă.

2. TEST PRIVIND OPERAREA CU NOȚIUNI OPUSE

mare, ___________

leneș, _____________

fricos,_____________

( lista poate continua)

3. TEST PRIVIND STABILIREA ASEMĂNĂRILOR

Prin ce se aseamănă:

avionul cu mașina?

mingea cu soarele?

rața cu ciocârlia?

4. TEST PRIVIND STABILIREA DEOSEBIRILOR

Prin ce se deosebesc:

vrabia și porumbelul?

dulapul și ușa?

creionul și pensula?

pruna și mărul?

televizorul și telefonul?

TEST SOCIOMETRIC

Scop:

măsoară atracțiile și respingerile care au loc între indivizii unui grup;

se pot identifica structura grupului, subgrupurile,centrele de influență( liderii), sistemul de comunicare socială, indivizii cu o largă popularitate, su cei respinși (izolați).

Numele și prenumele_______________________________________________

Data:___________________________________________________________

Instrucțiune:

Citește cu atenție întrebările și indică apoi unul sau două nume de colegi de clasă, care corespund cel mai bine dorințelor tale legate de întrebarea respectivă. Dacă nu ai nici un coleg care să corespundă cerințelor întrebării, nu completa nimic.

1) Cu cine din clasă ai dori să lucrezi în situația în careo muncă independentă ar necesita doi indivizi?

_______________________________________________________________

Cu cine din clasă nu ai vrea?

________________________________________________________________

2) Cu care dintre colegi ai prefera să-ți petreci timpul liber?

________________________________________________________________

Cu cine nu ai vrea?

________________________________________________________________

3) După care coleg ai regreta, dacă s-ar muta cu familia în alt oraș?

________________________________________________________________

După care coleg nu ai regreta?

________________________________________________________________

4) Într-o drumeție, pe cine ai dori să-l ai partener?

________________________________________________________________

Pe cine nu l-ai dori ca partener?

________________________________________________________________

5) La echipa de dansuri populare cu cine ai vrea să dansezi?

________________________________________________________________

Cu cine nu ai vrea să dansezi?

________________________________________________________________

6) Care este cel mai bun al tău prieten din clasă?

________________________________________________________________

– Dar cel pe care nu ți l-ai dori ca prieten

TEST „FAMILIA MEA”

Este un desen realizat de elevi, test ce pune în evidență:

relațiile copilului cu părinții;

relațile copilului cu frații;

relațiile copilului cu alți membrii ai familiei;

preocupările importante ale copilului;

atmosfera familială;

locul copilului în familie;

raportarea copilului la mediul familial;

speranțe, năzuințe neexprimate

TEST PROIECTIV

DESENUL LIBER:

ASPECTUL LINIILOR:( gradul de apăsare al liniilor) care pot fi:

-apăsate puternic-efort excesiv pentru a crea o imagine, îndrăzneală;

-foarte slabe, imprecise-timiditate;

-mâzgălituri fără continuitate-dezechilibru motor.

STRUCTURA GENERALĂ A DESENULUI:claritatea, repartiția culorii, a figurii în spațiu.

-urmează exclusiv imaginația proprie, nu țin seama de ordine;

-folosirea culorii vii-fericire;

-culori neutre-complexe si timiditate;

-culori variate-instabilitate (afectivă, motorie)

DISPROPORȚII: desenarea mult mai mare a unui personaj față de restul desenului: un semnal pentru diferite probleme afective. Emotivitate mare față de persoana sau obiectul din desen. În general deseneaza mai mare persoanele de care se tem sau pe care le iubesc (bogația detaliilor și repartiția obiectelor în spațiu)

-detalii numeroase-preferință;

-lipsa detaliilor-respingere;

-lipsa de raționalitate în repartizarea obiectelor, desenul fără punct de sprijin-un semnal în legatură cu dezvoltarea mintală a copiilor.

MODUL ȘI ORDINEA ÎN CARE ESTE EFECTUAT DESENUL:

-copilul desenează un obiect înaintea altuia conform cu valoarea afectivă pe care i-o atribuie.

-acționează cu ceea ce desenează ( pedepsește sau recompensează personajele)

CATEGORII DE DESENE:

-SINTETICE: efectuate dintr-o singură trasătura entuziasm, comunicativitate, imaginatie,reacții pornite, puțină insistentă în creativitate;

-ANALITICE: cu detalii care apare ca un ansamblu dispus geometric-lipsa de încredere în propria persoană sau dorința de a reuș

EXERCIȚII DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII

Încercați să desenați personaje cu ajutorul literelor.

b) Încercați să desenați chipuri de personaje cu ajutorul cifrelor.

Închipuiți-vă că ați putea lua autobuzul visului.

Unde ați merge? De ce?

Cât timp ați vrea să stați acolo?

Cine ați vrea să vă însoțească?

Lucrați în grupe de câte 4 elevi. Inventați un joc în care copiii să fie fructele de mai jos. Scrieți, în caiete, cel mult 4 reguli ale jocului. Prezentați jocul în fața clasei.

Împărțiți-vă în grupe câte 6 elevi. Imaginați și apoi jucați în fața colegilor o întâmplare , folosind cel puțin două obiecte dintre cele de mai jos:

Demonstrați în enunțuri sensurile cuvântului broască, toc.

a) Inventați o poveste în care Cenușăreasa să aibă puteri magice.

b)Inventați o poveste în care Scufița Roșie să fie rea și lupul bun.

Bine și rău

Găsește câte 5 răspunsuri la întrebările: Ce este bine? Ce este rău?

Unul și mai mulți

Găsește câte 3 răspunsuri la întrebările : Cine este doar unul ( una ) ? Cine sunt întotdeauna mai mulți ( mai multe ) ?

Scrie cât mai multe cuvinte care:

să se termine în silaba: -că

să se termine în silabele: -cu-ță

să cuprindă în interior silaba: -co-

Formulați cât mai multe întrebări cu privire la:

a) piatră b) foc c) aer d) stele e) frunze

Ne jucăm? Povești noi aflăm

Primul copil pornește jocul alcătuind o propoziție. Următorii copii, pe rând vor alcătui câte o propoziție care va începe cu cuvântul „apoi”. Propozițiile pot avea conținut hazliu sau fantastic iar ultimul copil va avea obligația să alcătuiască o propoziție care va reprezenta sfârșitul poveștii.

Dă mai multe răspunsuri la următoarele întrebări:

Cine este ca marea de albastră?

Cine este ca marea de nesfârșită?

Cine este ca marea de neliniștită?

Cine este ca marea de adâncă?

Aha, am fost și eu acolo!

Activitatea se bazează pe o poveste pe care o creează participanții, unul câte unul. Astfel, este nevoie de un voluntar care să înceapă povestea, în care el este personaj principal,care chiar joacă, iar ceilalți din grup trebuie să imite toate mișcările, gesturile, mimica celui care povestește. În orice moment al poveștii, oricare dintre participanți poate interveni prin exclamarea: „ Aha, am fost și eu acolo! ” și să continue povestea. Atunci când există o intervenție cu exclamarea amintită , tot grupul trebuie să dea replica: „ Și ce-ai văzut,prietene? ”, abia apoi cel care a intervenit putând să continue povestea.

Ce s-ar întâmpla dacă…?

Jocul deschide câmpul unei ipoteze înăuntrul căreia posibilul devine realitate, virtualul, actualitate. Întrebările trebuie astfel formulate încât să stimuleze gândirea divergentă. Exemplu:Ce s-ar întâmpla dacă mâine ai fi colegul tău? Ce s-ar întâmpla dacă furnicile s-ar preface în copii?

Realizați un desen pornind de la un oval. Dați un titlu desenului.

Exemple

EXERCIȚII DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII

1. a) Ce este alb și ușor?

b) Ce este închis la culoare și greu?

c) Ce este roșu și fierbinte?

2. Inventați un răspuns neobișnuit la întrebarea: De ce se aprind stelele noaptea?

3. Combinați cuvintele de mai jos în toate felurile, astfel încât să obțineți comunicări neașteptate, ca în exemplul dat:

Pasărea de pe lună se joacă în praful norilor.

pasăre nori

praf lună

4. Alfabetul viețuitoarelor

Scrieți câte un nume de animal care să înceapă cu a, b, c, d, e, f, g și dați-i o definiție proprie, ca în modelul de mai jos:

arici= ghem de ace

5. Realizați un desen folosind doar figuri geometrice. Colorați-l. Dați-i un titlu.

6. Realizați un desen pornind de la un triunghi.

7. Imaginează-ți că zbori deasupra casei tale…Cum se vede totul de acolo? Desenează.

8. Formulează câte două propoziții în care toate cuvintele să înceapă cu aceeași vocală sau cu aceeași consoană.

9. Alegeți un personaj dintr-o povestea și unul din altă poveste. Imaginați-vă o discuție între acestea. Joc de rol.

10. Interviu cu un personaj: Un elev este reporterul, iar altul este un personaj dintr-o poveste. Se poartă o discuție imaginară, în care se îmbină elementele cunoscute din poveste cu elemente din realitate.

19. Imaginează-ți că te întâlnești cu peștișorul fermecat. Spune trei dorințe pe care a-i vrea să ți le îndeplinească.

20. Imaginează-ți că zăpada ar fi avut altă culoare. Desenează un peisaj de iarnă folosind altă culoare.

21. Ești în lumea animalelor. Propune câte un animal care să fie:

regele hoțul

pompierul judecătorul

mâncăciosul

22. Scrie cuvintele care îți vin în minte când auzi cuvântul dulce.