Modalitati de Socializare la Prescolari
Argument
Lucrarea de față are ca punct de plecare socializarea ca factor in dezvoltare per1sonală a individului pe tot parcursul vieții, deoarece suntem prin excelență ființe sociale, interacționam cu persoanele din jurul nostru dezvoltandu-ne personalitatea și capacitatea de adaptare la mediul socio-cultural din care facem parte.
Astfel, copilul de când se naște și până când se integrează într-un cadru instituțional – grădinița, este familiarizat cu persoanele din jurul lui prin intermediul părinților.
Familia este prima instituție care creează premisele dezvoltării unui individ armonios, echilibrul și afecțiunea pe care copilul le primește se reflectă mai târziu în capacitatea acestuia de a se integra cu succes în grădiniță. Separerea de familie duce la refuzul preșcolarului de a frecventa grădinița, de a se adapta programului, de a interacționa cu ceilalți copii. De aceea el va fi confuz situându -se între dorința părinților de a-l integra într-un spațiu nou pentru el, cu persoane necunoscute și sentimentul de abandon ce-l resimte în momentul în care aceștia pleacă. Acest impact poate fi diminuat prin vizitarea din timp a grădiniței, familiarizarea cu spațiul și personalul de acolo.
În momentul integrării în grădinița, sociabilitatea capătă alt contur. Preșcolaritatea este etapa formării personalității inițiale, perioada în care apar primele relații și atitudini. Dependența față de familie este înlocuită de detașare, organizare și stabilizare a comportamentului .
Educatoarea are un rol foarte important în integrarea copilului în grădiniță, prin tact, înțelegere și afecțiune poate diminua această angoasă a preșcolarului de schimbare a mediului.
Socializarea în grădiniță se învață din interacțiunea cu ceilalți copii, este mijlocul prin care preșcolarul își “ajustează” comportamentul, atitudinea în raport cu cei din jurul lui și dezvoltă abilități, dar și spirit de competiție, își dezvoltă gândirea, cât și anumite norme morale (generozitate, altruism etc.)
În fapt, socializarea este mijlocul prin care copilul progresează atât intelectual cât și comportamental, cei doi factori creând un echilibru în formarea de mai târziu a unui tânăr adaptat unor norme morale și sociale. În acest context grădinița are rolul de formator, de modelator al personalității, căci “omul nu se naște uman, ci devine în procesul de educație” R.E.Park
Cuprins
Argument
Introducere
Capitolul I – Conceptul de socializare
I.1 Definiție. Tipuri de scoializare
I.2 Dezvoltarea copilului în teoria învățării sociale
I.3 Agenții socializării
Capitolul II– Socialiarea în familie și importanța acestui proces în integrarea viitoare a copilului
II.1 Rolul părinților în dezvoltarea psihică a copilului
II.2 Aspecte educative în cadrul familiei și efectele lor asupra dezvoltării copilului
II.3 Importanța procesului de socializare în familie
Capitolul III – Grădinița ca factor de socializare
III.1 Cadrul didactic și rolul lui
III.2 Formele de activități cu preșcolarii
III.3 Implicarea grădiniței în socializarea copilului
Capitolul IV – Cercetare
IV.1 Formularea obiectivelor cercetării
IV.2 Formularea ipotezelor cercetării
IV.3 Prelucrarea datelor
Capitolul V – Concluzii
Bibliiografie
INTRODUCERE
Întreaga noastră dezvoltare se realizează într-un cadru organizat pornind din mediul familial, până la integrarea în grădiniță și mai apoi în școală și are ca finalitate stimularea proceselor de socializare. Influențele ce se exercită asupra copilului prin familie , prin intermediul instituțiilor de învățământ, prin viața socială, în ansamblu, urmăresc să-i ofere modele de conduită, apreciere și reacții, opinii și informații despre tot ceea ce îl înconjoară.
Copilul, posedă însușiri specifice vârstei , însușiri ce se vor transforma în comportamente adaptate sau inadaptate, în funcție de influențele exercitate asupra lui. Deprinderile copilului sunt influențate de anumite experiențe, pe măsură ce acesta interacționează cu mediul înconjurător. Un mediu cu un puternic rol facilitator este acela unde copilul este înconjurat de dragoste părintească și beneficieaza de experiențe bogate și stimulatoare astfel încât consecințele favorabile vor apărea în mod evident, în timp ce copilul crescut într-un mediu lipsit de afecțiune, nesatisfăcător va porni în viață cu un dezavantaj enorm. Mediul familial este important în dezvoltarea armonioasă a copilului, având rol decisiv în devenirea lui, iar prin suportul afectiv și protectiv oferă premisele structurării modelelelor psihologice și sociale reușind valorificarea în totalitate a potențialulului biologic al copilului. Astfel, copilul are experiențe, observă modele sau activități diferite, interacțiuni între obiecte, persoane, dezvoltându-se în cadrul raporturilor dintre membrii familiei. Părinții au un rol important în plan afectiv și comunicativ,copilul însușindu-și modele de comportament care se vor regăsi în conduitele lui ulterioare fiind dependente de valorile, trebuințele și normele pe care le manifestă părinții , în devenirea lui ca ființa socială . Părinții intervin în realitatea obiectivă,selectează informațiile pe care le transmit,că ele să fie la nivelul înțelegerii copilului,asigurându-i astfel o adaptare socială mai facilă.
Copilul preșcolar manifestă o intensă sociabilitate, prin învățare ajungând la un comportament adaptativ și expresiv. Se poate afirma că evoluția psiho-sociala a copilului este marcată de interacțiunile dintre el și ceilalți, de interesul pe care începe să-l arate față de alții, descoperind că pot acționa împreună. În acest sens, grădinița are rolul de a asigura lărgirea experienței personale , activități sociale bogate, variate, în care și prin care copilul va reuși să preia inițiativa contactului social și va elabora relații de încredere în ceilalți, constietizandu-și locul și rolul său în cadrul colectivității.
Prin prezenta lucrare am dorit să evidențiez rolul pe care îl au activitățile desfășurate în cadrul grădiniței , cum influențează acestea sociabilitatea , determinându-l pe copil să fie capabil să trăiască în asociere permanentă cu ceilalți, să fie capabil de relații prietenoase și, în special, să dorească să întrețină legături cu persoanele din jurul său, implicându-se cu plăcere în această antrenare și căutare de contacte și relații sociale.
În elaborarea acestei teme am avut în vedere experiența proprie cu preșcolarii, precum și lucrări de specialitate care au aprofundat tematica complexă a socializării copilului, avansând ideea socializării progresive a acestuia sub influența mai multor factori cum ar fi: mediul înconjurător, influența familiei și a grădiniței.
Prima parte a lucrării are în vedere prezentarea aspectelor teoretice ale temei și a interesului manifestat față de efectele interacțiunii părinți-copil și copil-copil asupra dezvoltării copilului ,rolul instituției școlare în formarea sociabilității. Partea a doua a prezenței lucrări este reprezentată de cercetarea practică prin care am încercat să surprind gradul și formele de manifestare a sociabilității, că trăsătură de personalitate care se învață inițial în cadrul familiei, fiind apoi dezvoltată prin activitățile proiectate de către învățământul preșcolar.
*** În partea ce include cercetarea propriu-zisă am investigat efectele stimulatoare ale mediului grădiniței asupra comportamentului sociabil al preșcolarului. În acest scop am utilizat mijloace și tehnici de investigare a efectelor activităților desfășurate în cadrul unor grupuri de preșcolari, la care am participat în calitate de observator. Acest demers investigativ are o natură preponderent cantitativă, mijloacele de investigare utilizate fiind: un protocol de observație a formelor de manifestare a sociabilității la începutul și la sfârșitul procesului de observare, fișa de apreciere a sociabilității oferită spre completare educatoarelor. Menționăm că toate acestea au fost aplicate atât la începutul cercetării cât și înainte de încheierea acesteia. Cercetarea s-a focalizat cu precădere pe dinamica schimbării la nivel de grup, în acest sens observând comportamentele manifestate la nivelul grupei mici ( 3-4 ani), grupei mijlocii ( 4-5 ani, comparativ cu alți copii de aceeași vârstă care nu frecventează grădinița) și grupei mari (5-6 ani).
Motivația temei este determinată de faptul că dezvoltarea armonioasă a copiilor, integrarea într-o societate cu valori morale înalte conduce la progres, la evoluția umanității. În acest sens,prin relevarea semnificațiilor pentru această etapă de vârstă, a modificărilor ce se produc sub influența condițiilor de mediu, a educației, a culturii și a rolurilor sociale exercitate asupra copilului se evidențiază importanta creării unui echilibru în adaptarea conduitei umane în relațiile cu mediul social.
Capitolul I – Conceptul de socializare
I.1 Definiție. Tipuri de socializare
Procesul de socializare este un proces social prin care individul uman, prin transformări succesive, printr-un proces continuu de interacțiune, inegal ca intensitate, care dă unei ființe potențial sociale posibilitatea de aș dezvolta o identitate, un ansamblu de idei, o gamă de deprinderi. Acest proces consta în faptul că societatea încearcă, prin agenții de socializare, să transforme individul în concordanță cu normele și valorile ei. Prin socializare copilul își însușește reguli de viață, obișnuințe, mod de gândire, credințele și idealurile conforme mediului social în care a crescut.
În aserțiune generală , socializarea consta în asimilarea experienței sociale (cunoștințe, norme, idealuri, roluri), în formarea capacității de a acționa, a concepțiilor, a trăsăturilor de personalitate, a inteligenței sociale, dezvoltarea trebuințelor, motivelor și a aspirațiilor personale și colective.
În psihologie, procesul de socializare a copilului reprezintă un aspect esențial al dezvoltării personalității, cercetările în această direcție bazându-se pe teoriile lui L.S. Vîgotski, J. Piaget. H. Wallon,Erikson fiecare axându-se pe anumite aspecte ale socializării copilului. L.S. Vîgotski subliniază că socializarea este o permanentă confruntare a copilului cu mediul său social în care el învață limba, ducând astfel la socializarea gândurilor și ideilor sale. J. Piaget pune accent pe importanta cunoașterii patrimoniului psiho-ereditar în evaluarea rezultatelor obținute și a celor urmărite în procesul de socializare, deoarece datorită caracteristicilor ereditare ale copilului. În concepția lui Piaget socializarea se realizează prin interacțiuni, spontane sau dirijate, dintre persoana- persoana și persoana-obiect, un rol important avându-l conexiunile cu mediul. O socializare constructivă se realizează prin condiționarea la respectarea de reguli și norme ,de asimilare a mediului, fiind construită pe etape. Deoarece fiecare etapă are ca suport achizițiile celei anterioare, dacă o etapă nu este parcursă următoarea nu poate fi bine formată și se ajunge la comportamente deviante create chiar de cei care acționează direct asupra formarii personalității copilului.
Socializarea în dinamica celor doi factori reprezentați de mediu social și individ, astfel încât învățarea socială are loc sub influența ambianței sociale din care face parte și individul ce devine atât socializat cât și agent socializant.Deci, societatea prin sistemul de valori și cultura influențează persoana mai mult prin intermediul grupurilor mici ca familia, grădinița, grupul de covârstnici, școala, subliniind importanta raporturilor interpersonale ca și factori de influențare a dezvoltării psihice a copilului.
În orice societate, familia este factorul primordial în formarea și socializarea copilului, ca și cadru fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale psihologice și sociale și împlinite etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare. În copilărie se realizează socializarea primară, ce reprezintă un proces de transformare a copiilor în adevărate ființe sociale, prin învățarea valorilor de bază, prin pregătire și limbaj, proces cu caracter profund afectiv, spre deosebire de celelalte forme de socializare, secundară și continuă, orientate spre neutralitate afectivă.. Socializarea primară (sau de bază) permite deprinderea regulilor de comportare, a normelor și valorilor ce pot fi asimilate la vârste mici și care constituie bagajul informațional și afectiv al oricărui individ.( P.Mureșan,’’ Ce este imitația ?’’, editura Științifică și Enciclopedică,1980,pagina 105-107)
În copilărie socializarea are un puternic caracter matern, asociat, într-o anumită măsură, cu influența intensă a tatălui. Inițierea copilului , deprinderea unui comportament autonom, învățarea limbii, însușirea valorilor se realizează în relația cu mama, primul model de la care preia cunoștințe și își însușește deprinderi. Comportamentele sociale elementare sunt achiziționate de către copil prin simpla observare și imitare a modelelor externe de conduită, imitația fiind la copil unul dintre cele mai importante mijloace de acumulare a experienței sociale, de învățare a modurilor de comportare și adaptare la diferite acțiuni și împrejurări ale vieții. Însușirea comportamentelor sociale complexe- atitudinile, convingerile, mentalitățile, scopurile și motivele este asigurată de alte forme de învățare socială, forme care se situează în continuarea imitației. Identificarea este una din aceste forme, ca și proces de cunoaștere și învățare ce oferă o explicație a modului în care copilul învață un nou comportament, rolurile sociale și cum își dezvoltă controlul intern și conștiința. Identificarea reprezintă un proces fundamental în socializarea copilului, care încorporează reguli, stiluri de comportament pe care le transformă în mod de a fi corespunzător, încât să nu fie supus izolării sau chiar excluderii sociale.(P.Mureșan ‚’’Ce este imitația?’’,Editura Științifică și Enciclopedică,1980 ,pag.105-107)
În copilărie prin debutul conștiinței de sine copilul dobândește certitudinea identității sale. Identitatea se dobândește prin fuziunea dintre subiect și modelul său, prin intermediul relațiilor întreținute în familie, al comunicării și experienței, copilul va dobândi sentimentul apartenenței sale, va fi capabil să întrețină relații adecvate cu ceilalți și să se integreze cu succes în societate. Achizițiile acestui stadiu oferă o orientare în și către lume, conturând limitele receptivității ulterioare a individului.
Familia fiind un important agent de socializare, locul în care copiii învață să devină umani și în care se formează conduitele sociale de bază și de început, funcția sa de socializare fiind realizată în patru situații specifice:
– situația de educație morală- ce are la bază relațiile de autoritate cu ajutorul cărora copilului i se transmit regulile morale, familia fiind cadrul principal în interiorul căruia acesta își însușește primele noțiuni cu privire la datorie, responsabilitate și interdicție, marcând dezvoltarea unei structuri generalizate a conștiinței morale ;
– situația de “învățare cognitivă” prin care copilul învață sistemul de cunoștințe, atitudini și deprinderi necesare conviețuirii în societate;
– situația ce angajează imaginația, dezvoltând gândirea participativă și capacitățile creatoare;
– situația de “comunicare psihologică“ prin care se dezvoltă afectivitatea specific umană, atât de necesară dobândirii unui echilibru moral și psihologic.(M.Voinea, Psihologia familiei, Universitatea Bucuresti,pag 68-69)
Urmărind formarea personalității copilului se poate afirma despre procesul de socializare că are un caracter intențional, în urma căruia copilul capătă comportamente dezirabile în vederea integrării în viața socială.
Instrumentul privilegiat al socializării este limbajul, cel prin care poate acționa asupra altora și cu ajutorul căruia își va însuși numeroase cunoștințe și priceperi, cel ce îi va înlesni acomodarea și cucerirea mediului ambiant.
Progresul învățării limbajului se realizează concomitent cu progresul gândirii și, învățând să comunice, copilul merge spre o organizare din ce în ce mai complexă a gândirii, care îl va ajuta să-și explice aspectele importante ale realității și să rezolve situațiile-problemă, inerente în viața sa . De la o gândire implicată în mișcare și percepție copilul va ajunge, dar numai în prezența limbajului, la capacitatea de a realiza raționamente, ajutat bineînțeles de adult, pe măsura dezvoltării sale psihice.
Aceste cunoștințe dobândite sunt valorificate prin căpătarea unor deprinderi adecvate. Prin experiență și formare copilul dezvoltă aptitudini și deprinderi preluate de la părinți, ilustrându-i și implicându-l în formele fundamentale de activitate ale omului: joc, învățare și muncă .
Familia trebuie să aibă în permanență perfecționarea înclinațiilor personale ale copiilor astfel încât potențialul ereditar să fie exploatat cum trebuie.
Socializarea primară implică, pe lângă dimensiunea cognitivă și o importantă dimensiune afectivă. Copilul se identifică emoțional cu persoanele semnificative din viața lui, preluând rolurile și atitudinile acestora și transformându-le în roluri și atitudini proprii și face din lumea trăită a acestora, ca unica lume posibilă, propria lume, realitatea însăși.
Avantajul socializării în familie constă în faptul că ea facilitează transmiterea și însușirea valorilor și normelor sociale într-un climat de afectivitate. Climatul socio-afectiv, generează și întrețin trăiri emoționale de o anumită calitate, formează atitudini și reglaje corespunzătoare.
Se poate astfel afirma că importanța familiei în primii ani de viață este covârșitoare , facilitând trecerea de la un comportament normativ,reglat din exterior, la un comportament normal reprezentat de faptul că ființă tânăra va fi caracterizată de autoreglare și autonomie morală .(M.Voinea, Psihologia familiei, Universitatea Bucuresti,1993,pag63-65)
Prin raportare la normele societății, familia creează temelia adaptării copilului în vederea integrării corespunzătoare în câmpul psiho-social prin formarea unei unități și totalități psihice care îl definește ca individualitate, la un comportament tipic și unic, echilibrat.
Deși rolul familiei se schimbă pe măsură ce copilul se dezvoltă, responsabilitatea socială al acesteia nu scade în intensitate pentru că ceilalți agenți de socializare îi subliniază permanent importanța.
***“Socializarea este procesul psihologic de transmitere, asimilare a atitudinilor, a valorilor, conceptelor sau modelelor de comportament specific unui grup sau unei comunități în vederea formării, adaptării și integrării sociale a unei persoane (Lazăr Vlășceanu, Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993).
***O altă definiție a socializării este cea dată de A. Giddens: “Un proces prin care copilul neajutorat devine treptat o persoană conștientă de sine, inteligentă, integrate în tipul de cultură în care s-a născut. Socializarea nu este un fel de programare culturală în care copilul absoarbe în mod pasiv influențele cu care intră în contact” (Anthony Giddens, Sociologie, Editura All, București, 2000, pagina 33).
Prin urmare socializarea are rolul de a pregăti integrarea individului într-un grup și de interacționa cu acesta în vederea asimilării, promovării și participării la valorile morale ale societății.
Socializarea se manifestă la copilul mic prin lărgirea spectrului de cunoaștere, a diversității relației cu cei din jur, adulții sau cu cei de aceeași vârstă, prin joc.
Socializarea unei persoane parcurge mai multe etape și anume:
socializarea primară – este reprezentată de familie, profund afectivă are loc în copilărie și are rolul de a transforma personalitatea copiilor prin învățarea valorilor de bază, prin pregătire și limbaj.
socializarea secundară – are rolul de învățare a normelor și valorilor transmise prin intermediul școlii, prietenilor.
Ea poate fi adaptativă și anticipatoare.
-Socializarea adaptativă faciliteză integrarea, participarea într-un cadru organizat
-Socializarea anticipativă se referă la asimilarea unor norme, valori și poate duce la situații de conflict valoric și normativ.
c. socializarea continuă – se realizează pe tot parcursul vieții prin dobândire de experiențe noi.
****I.2 Dezvoltarea copilului în teoria învățării sociale
Despre rolul educației și funcțiile sale sociale, Durkheim afirma că: “Educația constă în socializarea metodică a generației tiner” (Durkheim, Educație și sociologie, 1980, pagina 39). De aici rezultă nu numai legătura de continuitate între cele două educație-societate, dar și de integralitate în desăvârșirea ființei umane.
Perioada preșcolară este una de intensă dezvoltare. Personalitatea copilului se dezvoltă ca urmare a interacțiunii sociale prin imitare, conformare sau însușirea de modele de rol datorită unor factori ce țin de:
Ereditate care se manifestă pe două planuri, și anume: unul ce ține de trăsăturile generale ale speciei și celălalt ce ține de particularitățile individuale.
Ereditatea este considerată ca o premisă a dezvoltării psihice intrând în categoria predispozițiilor naturale și care cunosc o dinamică variabilă prin interferența cu factorii de mediu
Mediul este format din totalitatea elementelor cu care individul interacționează, direct sau indirect pe tot parcursul dezvoltării sale, oferind posibilități nelimitate în vederea valorificării predispozițiilor cu care ne naștem. Relația de influență a mediului asupra omului și reciproca, a omului asupra mediului se exprimă și se materializează în procesul practicii sociale.
Educația este o acțiune conștientă și planificată îndreptată spre scopuri bine determinate de fiecare societate în funcție de cerințele și perioada istorică dată.
Educația nu acționează izolat, ci în corelație cu ceilalți factori, dezvoltarea fiind urmărea acțiunii și interacțiunii dintre ei.
TEORII BEHAVIORISTE Învățarea socială dezvolta la copil un anumit număr de reflexe sociale, pornind de la idea reflexului condiționat a lui Pavlov , învățarea se realizează prin condiționare și prin învățare asociativă. Astfel, indivizii învața din experiențele trecute ,reținând consecințele comportamentului său, și le va evita pe cele neplăcute în viitor. Învățarea prin intarire-asimilare se realizează prin condiționare ,ca răspuns pozitiv în fața unor stimuli sau prin propria experiență.Analogic,copilul este stimulat să aibă comportamentele dorite. Învățarea observațională se realizează progresiv constând în observarea altor persoane, situații,fără că individual să aibă aceste răspunsuri decât preluând acele comportamente prin imitație. În concepția socio –constructivista, învățarea este un proces activ și constructiv fiind rezultatul participării individului la interacțiuni sociale complexe,realizându-se reglări reciproce de acțiuni precum și identificarea unor soluții, în probemele apărute,pe cale independenta.
CONSTRUCTIVISMUL
În teoria dezvoltării cognitive, după Piaget,dezvoltarea mentală este un process evolutiv,prin asimilare și acomodare se dezvolta structurile cognitive ce-l determină pe individ să coopereze,să rezolve probleme și să se adapteze mai bine schimbărilor de mediu. El identifică patru stadia de dezvoltare:
-stadiul senzorio-motor(0 -2 ani) copilul se familiarizează cu mediul înconjurător prin intermediul activităților pe care le face;
-stadiul preoperator(2 – 7 ani) caracterizată de inteligenta intuitivă în perioada preșcolară ;
-stadiul operator(7 – 12 ani) este caracterizată de gândire logică,reversibila în limitele realității;
-stadiul formal(12 – 15 ani) se operează mental asupra unor probleme abstracte,ipotetice.
Prin urmare,în viziunea lui Piaget dezvoltarea cognitivă a individului se realizează în funcție de mai mulți factori ce țin de :1 perceperea diferită a realității de către copil ,în funcție de stadiul de dezvoltare cognitivă 2 materialele de învățare să fie în concordanță cu nivelul de vârstă ;3 cunoașterea să fie facilitata prin oferta de activități și situații care angajează și presupun adaptare (asimilare și acomodare).
JEROME BRUNER
La Bruner,învățarea pe lângă latura intelectuală pe care o are(care se regăsește și în teoria piagetiană) i se adauga și contextual socio-cultural,ce-i oferă copilului în dezvoltare mijloace de acțiune,de reprezentare și de simbolizare, ca modalități de cunoaștere.Educatorul are un rol important în ghidarea copilului de a descoperi el însuși principii ,prin folosirea unui dialog activ, de a-i transmite informații adecvate nivelului de înțelegere a lui și ținând cont și de predispoziția de învățare a fiecărui individ în parte.
JOHN DEWEY
În concepția lui Dewey experiența este esențială în dezvoltarea individului,educația fiind ‘’ acea reconstrucție sau reorganizare a experienței care se adauga la înțelesul experienței precedente și care mărește capacitatea de a dirija evoluția experienței care urmează. ( R.Vincent, Cunoasterea copilului,1972,pagina 76)
Pentru Dewey,grădinița/scoală are un rol important în formarea unei’’ societăți în miniatura’’ care să ofere copiilor oportunitatea de a-și forma o gândire critică,de implicare,de participare în luarea deciziilor la nivel personal sau la nivelul grupei din grădiniță.
TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALE A LUI ERIKSON
După Erikson,stadiile de dezvoltare ale unei persoane,se identifică cu 8 etape psihosociale,interpretate din perspectiva psihanalitică,fiecare stadiu fiind corelat și înțeles împreună cu un context cultural și situația de viață unică a fiecărui individ.
Acestea sunt:
1)încredere vs. neîncredere(până la 1 an)
2)autonomie,independent vs.îndoiala,rușine(1 -3 ani)
3)inițiativa vs. culpabilitate(3-6 ani)
4)încredere în sine vs.inferioritate(6-12 ani)
5)identitate vs.confuzie identitară(12-18 ani)
6)intimidate vs.izolare(19 -40 ani)
7)deschiderea eului,capacitatea de a trăi vs.stagnare(40 -65 ani)
8)integritate vs. disperare(de la 65 de ani până la moarte)
Conform teoriei lui Erikson omul traversează 8 stadii sau crize de dezvoltare, în urma cărora acumulează noi achiziții , cu impact psihologic pozitiv sau negativ care marchează dezvoltarea ulterioară a personalității.Fiecare stadiu se identifică cu o criză ce trebuie rezolvată pentru a trece în următoarea etapă și pentru a întruni condițiile unei personalități sănătoase.
TEORIA DEZVOLTĂRII MORALE
Piaget considera că există un paralelism în constituirea conștiinței logice și a celei morale,după cum în dezvoltarea gândirii exista o perioadă de egocentrism și apoi de realism,ar rezulta că avem o fază a comportamentului moral egocentric și o fază a realismului moral.
Astfel,Piaget distinge două faze în ceea ce privește formarea judecaților morale:
a)faza eteronomă(copilul preia norme, reguli,interdicții ,în mod selectiv, din anturajul lui)
b)faza autonomiei morale corespunzătoare vârstei 7 – 12 ani
Este o etapă a cooperării în care regulile și normele sunt interiorizate și transformate într-un sistem de valori proprii în actul de judecare a faptelor, a situațiilor.
Acest model al dezvoltării inteligenței a stat la baza teoriilor educaționale constructiviste, care au inclus conceptul de ‘’conflict socio- cognitiv’’ sintetizat astfel:
*cunoașterea se constituie din interacțiunea socială dintre persone;
*sursa învățării este conflictul socio-cognitiv;
*un process intrapersonal este urmărea unui proces interpersonal.
(Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar,M.E.C.T,Centrul de educație,2000,pag.10)
Un alt teoretician, a fost L.Kohlberg ce a identificat 3 niveluri de dezvoltare morală cu 6 stadii de raționament moral :
Nivelul I -premoral (4 -10 ani)
*stadiul moralității ascultării;
*stadiul hedonismului instrumental naiv;
Nivelul II al moralității convenționale (10 -13 ani)
*stadiul moralității bunelor relații;
*stadiul legii și ordinei.
Nivelul III al autonomiei morale și acceptării personale a principiilor morale.
Prin urmare, conform concepției lui Kohlberg, respectarea normelor este rezultatul mai mult al ascultării decât al cunoașterii și înțelegerii lor. Conformarea la normă se întemeiază pe afecțiune și pe teama, deoarece acțiunea educaționala se îndreaptă dinspre conduit spre conștiința, fiind necesară o formulare clară a cerințelor și respectarea lor în activitățile zilnice pentru a duce la formarea unor deprinderi elementare de comportament.
I.3 AGENȚII SOCIALIZĂRII
Socializarea se realizează prin interacțiunea dintre oameni , grupuri,instituții. Agenții socializării sunt:
Familia-este primordial în adaptarea de mai târziu a copilului.Un mediu echilibrat,armonios,care-i conferă copilului securitate,încredere,îi va facilita mai târziu adaptarea,integrarea într-un mediu instuționalizat.(A.Berge Profesiunea de parinte,Editura Didactica siPedagogica,,1970,pag281)
Modul general de viață al familiei își va pune amprenta în dezvoltarea personalității și adaptarea
individului social de mai târziu,prin formarea unor insusiri de caracter pozitive,autonomie, incredere ,optimism.
Grupul de prieteni- se referă la un grup social ai cărui membri au aceleași preocupări(specifice vârstei) reprezentând un puternic agent de socializare.În cadrul grupului,copilul se manifestă spontan,necenzurat,împărtășindu-și liber părerile,opiniile,formarea anumitor trăsături de caracter ca: spirit de competitive,altruism.
Grădinița/ scoala- oferă un climat valoric și normativ ,informațional, având un rol complex ca agent de socializare. Reprezentând un mediu nou pentru copil,o dată cu desprinderea de mediul familial, va avea un impact major asupra dezvoltării lui în relația cu ceilalți ,a comunicabilității lui, a spiritului de colaborare.
Mijloacele de comunicare în masa- devin tot mai importante prin prin rolul pe care îl au în modelarea personalității copiilor în funcție de conținutul mesajului pe care acestea le transmit:pozitive sau negative.Astfel,desenul animat este un mijloc eficient de transmitere a cunoștințelor ,de informare într-un mod plăcut și accesibil, de preluare a unor comportamente pozitive ca :altruismul ,prietenia,cooperarea,dar exista și reversul, ca din vizionarea unor emisiuni să se preia comportamente agresive, să-și însușească un limbaj neadecvat.
CAPITOLUL II.
SOCIALIZAREA ÎN FAMILIE ȘI IMPORTANȚA ACESTUI PROCES PENTRU INTEGRAREA VIITOARE A COPILULUI
II.1 Rolul părinților în dezvoltarea psihică a copilului
Întreaga dezvoltare psihică și morală a copilului se află sub influența mediului familial în care acesta evoluează, mediu care este primul intermediar în relațiile cu societatea și, în același timp, “creuzetul” în care se conturează personalitatea.
Claude Levi-Strauss a definit familia prin prisma obligațiilor și aspirațiilor comune soților ce au datoria de a-și crește familia nu doar asigurându-le existența materială ci și un climat favorabil afectiv și moral. Familia reprezintă cea mai veche și mai stabilă formă de comunitate umană, care își aduce aportul nu numai prin perpetuarea speciei ci are rol esențial în evoluția și continuitatea vieții sociale.
Individualizarea familiei că grup social, în raport cu alte grupuri, rezidă din faptul că în interiorul acesteia se practică un anume stil de viață, modele proprii de conduită, norme și valori care sunt transmise din generație în generație, din aceasta rezultând rolul social al familiei în formarea personalității indivizilor.
Față de societate, în ansamblul ei, având în vedere că membrii familiei sunt și membri ai societății, familia îndeplinește funcții pe care alte grupuri nu le pot îndeplini(M.Voinea ,Psihologia familiei,Universitatea Bucuresti ,pag64)
prin procreare, îngrijire, formare și educare a copiilor, familia contribuie la păstrarea continuității biologice a societății;
transmițând moștenirea culturală în procesul socializării prezintă funcția de menținere a continuității culturale;
satisface nevoile emoționale ale membrilor săi astfel încât asigură sentimente de siguranța și de menținere a personalității;
exercită control social asupra întregului mod de comportare a membrilor săi, mai ales a copiilor;
“Familia este un mediu afectiv prin excelență, o școală a sentimentelor”( P.Osterrieth, Copilul și familia,Editura Didactică și Pedagogică, București ,1973,pagina 134) un mediu care modelează personalitatea în dinamica sa permițându-i copilului să se dezvolte ca individualitate echilibrată, cu o afectivitate bogată și bine adaptată cerințelor vieții. Conform aceluiași autor “atitudinile părinților au adesea o consecință mai îndepărtată decât se crede: se pare că acceptarea socială a individului este pe măsura acceptării familiale pe care a cunoscut-o.”
Familia este prima care dezvoltă relațiile sociale, mai ales prin intermediul mamei . Erick Erickson subliniază faptul că tipul de relație maternă este mai important decât cantitatea de hrana ce se oferă copilului, această relație fiind considerată ca prototip al relațiilor de mai târziu. .
Rolurile parentale se prezintă sub trei aspecte : aspectul reglării directe a comportamentelor copilului, în sensul încurajării și supravegherii acestora ; aspectul comunicării- schimb de informații, dialog și sub aspectul cooperării, al participării la activități comune. Rolul tatălui se prezintă ca având un caracter instrumental, resursele pe care le oferă el fiind cooperarea, fermitatea și informația, care se completează, reciproc, cu resursele expresive, de protecție și înțelegere ale mamei, fiind după Freud “un ingredient necesar al forțelor complexe care contribuie la formarea caracterului său”. (Osterrieth,‘’Copilul și familia’’Editura Didactică și Pedagogică,București,1973,pagina168)
** Familia este prima formă de comunitate umană la nivel microsocial,ce asigură continuitatea bio-psiho-cultural a societății. Rolul familiei nu se rezumă doar la asigurarea condițiilor de viață pentru copil, și este primul factor în educația lui și în formarea personalității primește informații despre lumea înconjurătoare, cunoaște primele reguli de conduită, i se oferă climatul socio-afectiv necesar dezvoltării sale aromnioase.
Familia are câteva funcții importante, și anume:
să asigure condițiile favorabile dezvoltării psihofizice ale copilului;
să creeze un mediu relațional care să ducă la socializare;
să ofere modele comportamentale;
De aceea este important ca în familie să fie un climat echilibrat, o atmosferă caldă, care să îi confere copilului încredere, afecțiune, protecție. Astfel, copilului îi sunt transmise primele cuvinte, noțiuni, îi sunt formate deprinderi în cadrul restrâns al familiei, apoi acest câmp relațional se lărgește în contact cu alți copii din mediul apropiat lui, din parc. Aceasta relaționare la nivel restrâns îl pregătește de fapt, pe copil să se integreze în grădiniță mai târziu.
Această perioadă este numită și socializare primară și are rolul de a-l integra pe copil în viața socială.
II.2 Aspecte educative în cadrul familiei și efectele lor asupra dezvoltării copilului
G. Allport definea atitudinea educativă ca “stare mentală constituită în experientă, ce exercită o influență dinamică asupra individului, pregătindu-l să reacționeze într-un mod particular la un anumit număr de obiecte și situații”.(apud.E.Stănciulescu,Sociologia educației familiale,Editura Polirom,Iași 1997,pagina91)
Stilul educativ se referă la natura și caracteristicile raporturilor familiale în cadrul cărora se realizează procesul educativ.Relațiile dintre părinți și copii constituie nucleul socializării construindu-se modele pentru toate relațiile umane fundamentale.
Stilul educativ oferă condiții optime pentru dezvoltarea cognitivă și pentru cea afectivă a copilului, evaluând în termenii înțelegerii și sprijinului parental oferit de climatul familial.
Stilul educativ depinde de mai multe variabile, și anume: familiile slab structurate prezintă copilului mai puține regulamente, normele fiind aproape absente, familii cu structura rigidă ce adopta un stil educativ bazat pe control parental și supunerea copilului, punându-l în fața unor reguli a căror aplicare nu admite excepție și familiile cu structura suplă, ce furnizează norme flexibile, lăsând copilului posibilitatea de a-și manifesta inițiativa și de a se exprima.
Corespondența influențelor educative cu potențialul ereditar existent în copilărie edeosebit de favorabilă dezvoltării globale mai ales dacă educația este realizată corespunzător- părinții să aibă în vedere posibilitățile prezente dar și viitoare ale copilului. Sarcinile educative presupun, din partea părinților, o acțiune conștienta și stăruitoare, dar orientată spre specificul personalității copilului. Stilul educativ al familiei dezvoltă personalitatea copilului în măsura în care acesta îndeplinește o serie de condiții, care să ducă la o dezvoltare armonioasă și echilibrată. Astfel, M. Voinea apreciază că părinții trebuie:
– să fie conștienți în ceea ce privește necesitatea educației pe care ei o exercită asupra copilului;
– să aibă clar conturată în minte finalitatea acțiunilor educative;
– să aibă capacitatea de a desfășura aceste activități, să-și rezerve timp și să dispună de mijloace adecvate pentru a le realiza;
– să se pună de acord asupra acțiunilor căci coeziunea dintre ei fundamentează etica educativă; părinții să se înțeleagă, mai întâi, asupra unor cerințe (sau sancțiuni) apoi să le impună în mod unitar pentru că altfel copilul va nesocoti cerința unui părinte, prevalându-se de sprijinul celuilalt.
Modelul parental este cel care îndruma copilul în activități cu rol formativ, îi trasează sarcini care să favorizeze participarea lui și puterea de înțelegere și, mai ales, să comunice mult cu acest.Insuficientă antrenare în activități cu potențial formativ conduce la o dezvoltare limitată pentru că subsolicitarea face ca părți importante din potențialul ereditar să se piardă și să nu mai poată fi niciodată recuperate. Părinții din dorința de a a-și împlini aspirațiile pe care ei nu și le-au realizat, suprasolicită cu așteptările lor legate de carieră și prestigiu astfel încât copilul va face până la pubertate ceea ce i se cere, tot ceea ce se așteaptă de la el, de teama de a nu-și dezamăgi părinții.
Părinții trebuie să aibă în vedere faptul că tot ceea ce îi oferă spre asimilare îi este accesibil copilului doar în raport cu nivelul de dezvoltare psihică atins astfel încât fiecare nouă achiziție a acestuia se obține în anumite momente ale dezvoltării lui , existând o concordanță între nivelul evoluției și vârsta copilului. Devenirea ca ființă conștientă de sine se realizează, inițial, prin identificarea primară cu părinții, prin copierea de către copil a stilurilor generale de comportament, în urma căreia rezultă, ca finalitate a procesului de socializare, conștiința morală. Aceasta este asociată experiențelor relaționale de la cea mai fragedă vârstă și se formează prin interiorizarea a sancțiunilor, judecaților și valorilor ce vin din partea părinților, ce acționează ca modele pentru o conduită acceptabilă. .
Permisivitatea sau restrictivitatea părinților este reprezentată de :
– controlul parental, ce reflectă limitele și constrângerile impuse de părinți copilului, responsabilitățile atribuite acestora și rigoarea cu care sunt aplicate și controlate regulile.
– suportul parental reprezentat de gradul de angajare a părinților în viața copilului, ajutorul pe care îl oferă, timpul pe care i-l consacră, receptivitatea față de stările lui emoționale și față de nevoile sale.
În funcție de acești indicatori, cercetările au pus în evidență trei modele de acțiune parentală:
*****
– modelul permisiv
– modelul autoritar
-modelul autorizat îmbină controlul sistematic cu un nivel înalt al suportului parental.
Plecând de la observația că unii din părinți acționează asupra mediului de viață al copilului iar alții asupra personalității acestuia, Kellerhals și Montadon (1991) au elaborat patru tehnici de influență folosite de către părinți: de control- părinții formulează o serie de interdicții și obligații, practică un sistem de sancțiuni pentru a obține comportamentul dorit, relaționale- se bazează pe credința părinților că manifestările copilului nu sunt decât răspunsuri la conduitelor persoanelor cu care acesta vine în contact astfel încât acțiunea se realizează asupra contextului relațional (cu membrii familiei, cu alți copii), de motivare- urmăresc să-l facă pe copil să conștientizeze raportul dintre costurile și beneficiile unei acțiuni și să renunțe/accepte o altă acțiune și de moralizare care constau în stimularea sau inhibarea unei conduite a copilului prin apelul la valori deja interiorizate.
Cercetarea întreprinsă de Kellerhals și Montadon a condus la diferențierea acestor tehnici de influență de principiile educative reprezentate de:
securizare afectivă- înțelegere familială, mediu familial cald și protector, absența conflictelor.
dragoste- tandrețe, manifestarea afecțiunii, înțelegere.
valorizare- încredere în copil, aprecierea realizărilor sale, evidențierea particularităților sale în raport cu alte persoane.
pe stabilitate normativă- constanță în ritmurile familiei, existența unei discipline de viață, existența normelor.
Importanța relațiilor interfamiliale rezulta din faptul că ele sunt sursa de constituire și de cristalizare a însușirilor de personalitate, într-un cadru familial organizat, valorizat pozitiv, cu influențe educative. Un climat afectiv ce nu conferă siguranța din punct de vedere relațional, imoral, va forma o personalitate cu trăsături instabile, cu dificultăți de adaptare și tendințe spre devianță.
Relațiile dintre părinți și copil se manifestă, de multe ori într-o manieră exagerată datorată, în primul rând, părinților, care uită să dozeze atent afectivitatea, că trăsătură specifică a educației în familie și prin dragoste exagerată sau înstrăinare, vor transmite copilului neîncredere în forțele proprii și necomunicare.
Din această manifestare a iubirii părinților rezulta : perfecționismul acestora care accentuează toate defectele copilului și îl descurajează și nervozitatea, defect major al părinților, care îl face pe copil să fie instabil, contrariant, neascultător, în fapt imitându-și părinți. (A.Berge,Profesiunea de părinte,Editura Didactică și Pedagogică, 1977,pagina 31)
Dacă părinții nu dozează atent, afectiv, relația dintre ei și copil, integrarea acestuia în colectivitate se va face cu dificultate, și chiar în propria familie se va simți inadaptat. De aceea este nevoie de constanța atitudinilor, frecvența și calitatea lor contribuind la la cristalizarea sentimentelor, eveniment generat de relațiile de durată și de generalizarea emoțiilor.
Integrarea în societate începe în familie în perioada copilăriei mici când au loc primele contacte sociale și experiențe de viață (socializarea primară sau de bază) și continuă, de-a lungul vieții (socializarea continua).
Primele deprinderi de viață sănătoase ale copilului sunt dezvoltate în familie, constituind suportul dezvoltării ulterioare a întregii personalități. Tot în familie copilul își însușește limbajul, părinții oferindu-i modele de exprimare, diversificându-i vocabularul și punându-l în situații concrete de viață prin exemple de comportamente diferite. Cei mici vor învăța ce este bine și ce este rău, ce este permis și ce nu, aceste noțiuni având rolul de a-i modela comportamentul în raport cu sine și cu cei din jurul său. Totodată, familia este cea care îl îndruma pe copil să fie sociabil, prietenos, tolerant, să-și exerseze astfel comportamentele sociale și morale.
Copilul este un “candidat la maturizare” (H. Peirot) de aceea trebuie modelat, socializat, fundamentarea personalității realizându-se în mare măsură în interiorul familiei care concentrează primul său univers afectiv, social, cultural. Personalitatea copilului se dezvolta în relație cu mediul social, cu experiențele pe care le trăiește în familie, atitudinea părinților având o influență definitorie în devenirea sa ca adult.
Familia are o funcție de socializare și una educativă (N. Mitrofan):
formativa (imitarea modelelor apropiate)
psihomorală (conduita părinților)
socio-integrativa (climat familial, interacțiunea cu ceilalți)
culturală (implicarea copiilor în viața culturală)
În relația părinte-copil trebuie avut în vedere tipul de atașament ce se dezvolta deoarece pe măsură ce copilul va crește, va obține o autonomie mai mare, astfel încât abilitatea de a încuraja independenta copilului în luarea deciziilor devine importanta.
Atașamentul securizant al copilului față de părinți duce în prima copilărie la forme adaptative de coportament cum ar fi: capacitatea de a explora cu încredere în mediul înconjurător și nevoia protecției parentale atunci când se simte amenințat. Copii cu atașament securizant manifesta încrederea în abordarea unor probleme cognitive indiferent de situație: că lucrează singuri sau cu o persoană nefamiliară. Copiii cu atașament anxios sunt lipsiți de încredere în forțele propii, pentru că ei știu din experiențele anterioare că acțiunile lor vor fi ignorate sau respinse, nefiind dispuși să ia inițiativa.
****Stilurile parentale reflectă modul în care părinții își cresc copii. Există mai multe moduri în care dragostea parentala se reflecta în relația cu copii lor:
părinții permisiv: pun pe primul plan atașamentul, afecțiunea, având ca și caracteristica comunicarea, negocierea, explicația, consecință imediată fiind creșterea încrederii copilului în forțele proprii și consolidarea stimei de sine, prezintă dificultăți în stabilirea fermă a unor cuvinte;
părinții autoritariști: disciplina primează în educația pentru copil prin însușirea respectului rezultând rapiditatea în reacții a acestora, iar negocierea cu părinții are loc rar;
părinții autoritari: copiii învață despre lumea înconjurătoare în mod independent fiind ei înșiși;
stilul democratic permisiv: părinții și copiii sunt egali în termenii nevoii de demnitate și valorizare, dar nu în ceea ce privește responsabilitatea și luarea deciziei;
Familia este deci, prima școală a vieții, care îl îndruma pe copil, îl educa și îl pregătește pentru a fi integrat într-un context social organizat și anume grădiniță.
II.3 Importanța procesului de socializare în familie
Procesul de integrare în societate a copilului începe în familie, când apar primele contacte sociale și experiențe de viață și continuă de-a lungul vieții prin dobândirea unor statusuri și roluri succesive (socializare continua sau secundară)
Primele deprinderi de viață sănătoasă ale copilului sunt dezvoltate în familie, costituind suportul dezvoltării ulterioare în evoluția personalității.
În familie copilul își însușește limbajul, volumul, corectitudinea exprimării, depinzând de modelul oferit de părinți, de felul în care aceștia interacționează și îi solicită pe copii.
În familie se formează principalele deprinderi de comportament moral: respectul, sinceritatea, cinstea, politețea, modelul parental oferind copilului exemple de comportamente în diferite contexte și ajutându-l pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său în raport cu ceilalți.
Mediul familial este determinant în evoluția copilului deoarece concetreaza primul său univers afectiv, social și cultural. Educația în familie va fi continuată cu cea din grădiniță și cei doi factori (familie și grădiniță) vor trebui să armonizeze modelele educaționale promovate în vederea unei adaptări cu succes a copilului în mediul educațional.
Capitolul III
Grădinița ca factor de socializare
III.1 Cadrul didactic și rolul lui în educația copilului
Motto: “Educatori, învățați să vă cunoașteți copiii !” J.J. Rousseau
Adaptarea, inclusiv de grup, se realizează că acomodare și asimilare a ceea ce este important în caracteristicile grupului, ale solicitărilor pe care le impune și ale ofertelor de acceptare(R.Vincent, Cunoasterea copilului, Editura Didactica si Pedagogica,1972,pagina77)
Ursula Șchiopu identifică șase tipuri de adaptare a copilului la ansamblul cerințelor care se exprimă față de el:
– adaptare foarte bună (la nivel maxim de adaptare) ce se caracterizează prin: despărțire fără ezitare de persoana care l-a însoțit, prin manifestarea curiozității active și a conduitei relaxate și prin stabilirea rapidă de relații cu ceilalți copii și cu educatoarea.
– adaptare bună: copilul se desparte fără ezitări, stabilește relativ repede relații cu educatoarea dar cu copiii mai selective și mai restrânse (se întâlnesc atitudini de espectativă mai mult decât de investigare, active).
– adaptare intermitent tensionată, caracterizată de nervozitate, reținere tacită a persoanei ce îl însoțește, dispoziție alternantă, nesiguranță dar și curiozitate față de ambianță.
– adaptare continuu tensionată cu nervozitate de fond, insistențe verbale, stabilirea unor relații foarte reduse cu educatoarea și cu ceilalți copii, conduite de abandon evidente.
– adaptare dificilă: refuzul copilului de a se despărți de persoana însoțitoare, refuz cvasi-total de a stabili relații verbale (mutism, inhibiție), blocarea curiozității și a investigației, dispoziție tensionată și reținută.
– atitudine de neadaptare radicală cu refuz activ al copilului de a se despărți de persoana însoțitoare, negativism, uneori violent, conduită refractară și chiar agresivă uneori.
( U.Schiopu, Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica, 1995,pagina 127-128)
Competențele pe care trebuie să le aibă cea care va continua activitatea de modelare a personalității preșcolarului sunt sintetizate de către Magdalena Dumitrana și anume :
– în primul rând cadrul didactic trebuie să fie o persoană căreia să-i placă copiii. Evident, nu în declarații sau efuziuni sentimentale față de copil atunci când părinții sunt de față, ci trebuie să-i placă acești copii de zi cu zi- nu copiii ideali, ci copiii așa cum sunt ei, cu felul lor de a se purta și de a înțelege lucrurile. Educatoarea are un important rol în formarea etică a copilului astfel încât nu trebuie să privească în termenii de “copil bun” sau “copil rău” ci, coordonându-și eforturile cu părinții, să lupte împotriva atitudinilor greșite, dacă acestea există.
– cadrul didactic trebuie să constituie un model de adult atât pentru copil (care caută, instinctiv, un model pentru a-l imita), cât și pentru părinții acestuia. Copiii îi urmăresc pe adulți, îi observă și ascultă ce spun ei. Deși familia continua să aibă cea mai puternică influență asupra copilului, în perioada frecventării grădiniței părinții trebuie să accepte faptul că și alți adulți devin importanți pentru el și că acest lucru nu înseamnă că dragostea copilului pentru ei s-a diminuat. Copilul și-a extins aria de socializare, a înțeles și a acceptat și existența altor reguli decât cele ale familiei și încearcă să se adapteze lor. Ar fi o greșeală ca părinții, simțindu-și autoritatea “știrbită”, să insiste, impunându-și părerea în dauna cerințelor educatoarei căci nu ar reuși decât să diminueze autoritatea acesteia în fața copilului, creând confuzie și tensiune. Și părinții, și educatoarea constituie modele pentru copil iar aceste modele nu trebuie să fie conflictuale.
– cadrul didactic trebuie să aibă o profundă cunoaștere teoretică și practică a copilului și copilăriei, folosind această știință pentru a promova dezvoltarea sănătoasa a copilului, pentru a îndruma eforturile acestuia în direcția propriei sale maturizări, pentru a crea o ambianța favorabilă susținerii acestor eforturi.
– o altă calitate a educatoarei este atitudinea sa pozitivă față de familie: trebuie să vadă întotdeauna copilul în contextul familiei, să cunoască situația familiei și influențele ei asupra copilului. Acest lucru nu semnifică o intruziune în viața familiei sau emitere de critici la adresă unuia din membrii familiei copilului ci exprimarea, prin cuvinte și acțiuni, a sprijinului său pentru nevoile acestuia și pentru depășirea diferitelor greutăți ce pot apărea datorită schimbărilor fizice și psihice inerente unei dezvoltări normale.
(M.Dumitrana .Copilul,familia si gradinita,Editura Compania ,Bucuresti,2000)
Limitată la cercul familiei în primii trei ani de viață, lumea copilului se lărgește treptat,
imaginea de sine este încă neclar conturată, formându-se treptat printr-un proces de interacțiune eu-celalalt în urma căruia copilul ajunge să cunoască ceea ce se așteaptă de la el.La început, copilul se proiectează pe sine drept etalon implicit,neavând un reper comparativ, face o apreciere centrată pe sine. Pe parcurs, grădinița oferă spațiul social de comparație prin intermediul grupului și a activităților comune ajungându-se astfel la cunoașterea de sine și a celuilalt. Integrarea în grup completează imaginea de sine și modul în care se raportează la cei din jur.
Preșcolarul integrat în acest grup formează o mică societate, un climat în care se formează atitudini și experiențe emoționale, cu legături afective foarte puternice. Prin apartenența la grup se realizează maturizarea afectivă și caracterială, se cristalizează configurații comunicative.Colectivitatea asigură copilului individualizare prin socializare, adică afirmarea proprie în întrecerea cu ceilalți ca el, realizeazandu-se o transmitere de deprinderi, sentimente, convingeri care reprezintă chintesența experienței colective a fiecăruia și a tuturor.
Relația educator copil are multiple implicații deoarece educatoarea interacționează cu copii proveniți din medii familiale diferite și de aceea este nevoie de dezvoltarea unei relații pozitive de atașament securizant, care să-i ajute pe copii să se integreze social și să-și dezvolte abilitățile sociale pentru a putea face față cerințelor instituriei școlare. Este ceea ce M.Debesse numește “Istoria conduitelor de creștere” (Psihologia copilului de la naștere la adolescență, Editura Didactica si Pedagogica, 1970, pagina 10), adică cunoașterea comportamentului copilului din toate punctele de vedere pentru a acționa în consecință deoarece educatoarea nu numai planifica, proiectează o activitate, ci realizează observații importante asupra participării copilului la joc a felului cum acesta interacționează cu ceilalți.
Astfel, că, în raport cu preșcolarul trebuie dezvoltată:
căldura, afecțiune;
încredere;
disponibilitate în a-l asculta;
limite clare și bine precizate;
sancționare educativă;
nediscriminare;
sistem de recompensă;
Rolul cadrului didactic este să promoveze, să dirijeze și coordoneze întreg procesul educativ. Educatoarea trebuie să fie un model pentru copii, creionând profilul unei persoane calde și sensibile.
Strategii de dezvoltare a compotentelor emoționale și sociale în relația educator copil.
Strategii de relaționare cu copiii
Pentru a dezvolta o relație cu o persoană trebuie să fim interesați de lucrurile care îi plac și să reținem aceste detalii. Tot așa se întâmplă și în relația cu preșcolarii din grupa. Trebuie observate activitățile și jucăriile care îi plac și dezvoltarea unei relații pozitive cu aceștia.
De asemenea este importantă familia din care provine copilul, situația familială, mediul în care trăiește, cât și atitudinea părinților față de educație și disciplină, așteptările pe care le au.
Dați ascultare la ceea ce vă spun copii!
Timpul este adesea limitat, dar este de preferat ca în timpul alocat activităților libere, copii să fie încurajați să vorbească, să se exprime, acest lucru permițând nu numai dezvoltarea vocabularului, dar permite totodată copiilor să se cunoască mai bine, să stabilească relații de prietenie.
Discuțiile cu copii și mesajele nonverbale
Mesajele transmise nonverbal sunt la fel de importante ca și cele verbale, astfel că o îmbrățișare, un zâmbet sau chiar o glumă, sunt surse importante de construire a relației educator copil, transmițându-i interesul pe care-l ai față de el.
Implicare în joc
Învățarea la copii preșcolari ca și dezvoltarea multor abilități se realizează prin joc, activitate ce le oferă posibilitatea de a explora mediul înconjurător, de a găsi soluții la o problemă, de a-și exprima emoțiile.
Prin implicarea în joc, educatoarea se afla în acelas context cu preșcolarul, realizându-se un parteneriat, un echilibru în relațiile educator copil, ducând implicit la câștigarea încrederii acestuia.
De asemenea, situația creată este propice pentru modelarea multor comportamente ale copiilor prin colaborare în joc, reciprocitate, împărțirea jucăriilor. Acest lucru, nu este în detrimentul educației și nici al educatorului, deoarece învățarea la această vârstă presupune și amuzament și “o altfel” de învățare.
Creativitatea
Educatoarea nu este numai un formator, un modelator al unei personalități în devenire, ci este partener în demersul educațional. O atitudine rigidă, nu face decât să îndepărteze copilul de scopul propus, pe când o manifestare liberă, creativă în care copilul să te simtă “în universul lui” este mult mai constructiva în asimilarea de informații.
“Dirijarea” jocului
În activitățile libere alese, copiii se manifestă liber fără a li se impune perspectiva adultului asupra jocului, astfel încât copii sunt puși în situația de a gândi și a decide singuri.
Descrierea activităților pe care le face copilul
În dorința de a consolida unele cunoștințe, educatoarea pune întrebări atunci când copilul se joacă, referitor la unele aspecte observate în timpul jocului (culoare, formă), dar nu se obține decât o reacție de respingere. De aceea este necesar ca educatoarea să ofere, nu numai atenție și încurajară, ci să discute și despre emoțiile pe care le simte copilul.
Încurajarea jocului copilului
Prin crearea sectoarelor/spațiilor de joc, copii vor avea posibilitatea să socializeze între ei prin schimbarea sectorului de joacă, se vor schimba și partenerii de joc, ceea ce va presupune o interacțiune între copii, dar că acest lucru să se realizeze este nevoie de o organizare a acestora:
să fie spațioase
diversificate
familiarizarea cu alte teme prin punerea la dispoziție a materialelor necesare (“De-a doctorul”)
sectoarele trebuie organizate înainte de venirea copiilor
reorganizarea și modificarea periodică a sectoarelor de joc, pentru evitarea lipsei de interes și a plictiselii.
III.2 Formele de activități cu preșcolarii
Modalitățile de organizare a activităților în spațiul grădiniței trebuie să țină cont de crearea unui mediu educațional adecvat, pentru o stimulare continuă a învățării, de satisfacere a curiozității, de experimentare și explorare a mediului.
Activitățile au o structură specifică ce include sarcina didactică- problema pe care trebuie să o rezolve copilul în cadrul jocului, însușindu-și în acest mod anumite cunoștințe sau deprinderi, regulile și elementele de joc, toate în concordanță cu nevoia de creație și de exprimare personală, de o mare profunzime în acest moment.(M.Debesse, Psihologia copilului de la naștere la adolescență,Editura Didactică și Pedagogică,București,1981,pagina41-42) Educația preșcolarului are în vedere trei aspecte esențiale: dezvoltarea fizică, intelectuală și socială, realizate în special prin educarea simțurilor, a imaginației și a caracterului.
Prin educație senzorială copilului trebuie să-i fie exersate toate simțurile, având în vedere că gândirea copilului are un caracter global, nefiind capabilă să diferențieze foarte mult căci reprezentarea asupra lumii începe să se contureze. Astfel, copilul este plasat în situații reale prin utilizarea jocurilor de priceperi se folosesc exerciții senzoriale (care implica memoria, judecata și fantezia), exerciții de explorare a tot ceea ce îl înconjoară iar rezultatul acestora se concretizându-se pe parcurs, în stăpânirea, consolidarea și dezvoltarea deprinderilor corecte de mers, de aruncare și prindere, coordonarea mișcărilor și chiar antrenarea pentru activitatea creatoare.(M.Debesse,op.cit.,pagina 49 -53)
Trebuie avut în vedere că fiecare copil are ritmul său de dezvoltare și propriile sale aptitudini, care se vor manifesta mai târziu, într-un domeniu sau altul,de aceea ,încurajarea este foarte importantă pentru creșterea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii.
Motricitatea copilului va fi dezvoltata prin mișcare și prin activități variate- jocuri în aer liber, activități specifice de educație fizică și sport sau dans. Jocul de mișcare este strâns legat de dinamismul copilăriei și este practicat cu plăcere la toate vârstele. La vârsta preșcolară se urmărește în jocurile de mișcare încadrarea mișcărilor într-un anumit context care reflectă, de obicei, fragmente din viața reală.
Dezvoltarea fizică implică și asigurarea oportunităților pentru dezvoltarea musculaturii fine, în vederea deprinderii de mai târziu a scrisului, desenul și grafismul fiind moduri de exprimare preferate pentru copil .
Relația de reciprocitate dintre joc și dezvoltarea cognitivă se sprijină pe activitățile și jocurile ce satisfac trebuința copilului de a-și exprima ideile în cuvinte. Însușirea limbajului se face numai în societate .(E.Verza, Omul,jocul si distractia, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1978,pagina39 )
Incursiunea copilului în lumea înconjurătoare are un scop bine definit: achizițiile pe care acesta le face în planul limbajului au rolul de a-i dezvolta abilități de predicție și de a-i forma capacități de a-și exprima liber și de a-și argumenta părerile despre aspectele abordate. Limbajul și exersarea operațiilor intelectuale îi conferă preșcolarului autonomie , activitățile matematice, ca și activitățile de cunoaștere a mediului, realizate prin jocuri didactice sau dirijate, prin jocuri intelectuale îl inițiază în cunoașterea lumii înconjurătoare.
Educația pentru societate vizează aspecte de morală și de comportament civic, de cunoaștere a mediului social, urmărind abordarea echilibrată a dezvoltării personalității preșcolarului. . Pe măsură ce copilul se dezvoltă devine din ce în ce mai independent, are propriul bagaj de cunoștințe, atitudini, valori și credințe .
Jocul colectiv are un rol determinant la conturarea formelor incipiente ale trăsăturilor de caracter: prin stabilirea relațiilor de joc se dezvoltă sociabilitatea, sinceritatea, curajul, spiritul de organizare și disciplina. Un rol important în educarea acestor trăsături îl joacă exercițiul, în special când se desfășoară pe fondul unei motivații pozitive: dorința preșcolarului de a deveni mai harnic, mai disciplinat. Prin exersarea în activități unor interacțiuni intre copii ce necesită colaborarea, disciplină, curajul vor conduce la formarea obișnuințelor, ca și premise ale dezvoltării ulterioare a trăsăturilor pozitive de caracter.
În cadrul jocului educatoarea poate cunoaște atitudinile caracteriale ale copilului după felul în care acesta alege un anumit personaj sau altul, după atitudinile și sentimentele pe care i le atribuie,prin felul în care se raportează la el și, totodată, să intervină atunci când observă dificultăți susceptibile să tulbure comportamentul.
Educația desfășurată în grădiniță reprezintă un ansamblu de demersuri, o abordare complexă din punct de vedere socio-emoțional, cognitiv, estetic, psiho-motor, cu accent pe elementele formative astfel încât copilulului să i se ofere șansa unei integrări optime în societate prin formarea unei atitudini pozitive fata de muncă și prin educarea sentimentelor morale și estetice.
Jocul este o activitate fundamentală, ca de altfel, învățarea, muncă sau creația. În urma cercetărilor, s-a constatat că efortul depus de copil în joc este la fel ca cel depus de un adult în muncă. Scopul jocului reprezintă capacitatea de a acționa pentru satisfacerea unor dorințe, aspirații restabilind astfel echilibrul vieții psihice și stimulând funcționalitatea de ansamblu a acesteia.
Prin joc se formează, dezvolta și restructurează întreaga viață psihică a copilului, modelându-se trăsăturile de personalitate, respectul față de ceilalți, responsabilitatea, curajul etc.
Vorbim despre joc Ursula Șchiopul sublinia că: “Jocul stimulează creșterea capacității de a trăi din plin, cu pasiune fiecare moment.”(Ursula Șchiopul coordonator “Probleme psihologice ale jocurilor și distracțiilor”, Editura Didactica si Pedagogica, București 1970)
Despre importanța jocului în viața copilului Claparede afirma că: “Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții, este singura atmosfera în care ființa să psihologică poate să respire și în consecință poată să acționeze.”.
Jocul este, deci, un mijloc eficient de modelare a socio-afectivitatii copilului prin încredințarea unor sarcini și responsabilități sociale, prin antrenarea copiilor în jocuri și activități colective având drept obiectiv facilitarea schimbării și comunicării cu alții, “Jocul împărtășit fiind prima etapă a socializării” (Vincent R., Cunoastera copilului,Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972 pagina 264)
Jocul,având o funcție de socializare, se reflecta mai ales în jocul cu reguli,ce are rolul de a facilita procesul de asimilare,fixare și consolidare a cunoștințelor influențând dezvoltarea personalității copiilor. Participarea la joc,respectarea unor reguli, spiritul de echipă,cultivarea fair-play-ului,dezvoltă armonios copilul din punct de vedere socio-emotional.
Un joc bine organizat, constituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare cu mediul înconjurător,deoarece în desfășurarea lui,cuprinde sarcini didactice ce contribuie la exersarea deprinderilor, consolidarea cunoștințelor. Prin accptare și participare la joc,copilul integrează efortul propriu și-și subordonează interesele colectivității.
În contextual jocului,se vor forma primele trăsături caracterial ce se vor regăsi în conduita copilului, unde relațiile interpersonale și cele de grup sunt principalele modalități de relaționare.Astfel,prin jocuri didactice echilibrate în care cerințele educaționale sunt în conformitate cu nivelul la care copilul poate satisface aceste cerințe, și țin cont de particularitățile individuale ale copiilor,se poate preveni criza negativismului infantile asociată cu egoism, lipsa de sensibilitate față de ceilalți , disfuncționalitate în relațiile cu cei din jur, prin încurajarea dezvoltării inițiativei , implicarea personală în activități .
Socializarea conduitei preșcolarului, are ca finalitate adaptarea socială a acestuia , și are în vedere perspectivă copillului de a face față dificultăților și cerințelor imediate, dar și dobândirea capacităților sociale , concretizarea în autonomie,inițiativa și formarea unor conduit corespunzătoare normelor și valorilor societății. În toată perioada preșcolară socializarea se înfățișează ca un process continuu de restructurări, interiorizări ale relațiilor adult- copil și copil – adult.
Prin urmare, preșcolarul trăiește experiențe noi în relațiile cu cei din jurul lui, experiențe care necesită adaptarea la ele, învățând astfel să coopereze ,să-și armonizeze cerințele sale cu cele ale grupului și să acționeze în conformitate cu acestea. Aceste conduite de interrelaționare au rolul de a socializa copilul și de a valorifica potențialul său, în planul dezvoltării personalității.
III.3 IMPLICAREA GRĂDINIȚEI ÎN SOCIALIZAREA COPILULUI
Influența grădiniței este deosebit de importantă pentru că în preșcolaritate toate evenimentele țin de : relații mai complexe cu mediul, contacte directe (și nu mediate de părinți ca până acum) cu semenii, dorința de a ști cât mai multe, diversificarea repertoriului comportamental sunt trăite de copil cu seninătatea, exuberanța și bucuria specifice acestei vârste, pe bună dreptate, acest stadiu fiind numit “vârsta de aur a copilăriei” în care “o personalitate umană se conturează și reușește să se exprime, un suflet se deschide spre lume’’(M.Debesse, Psihologia copilului de la naștere la adolescență, Editura Didactică și Pedagogică, București, pagina 58)
Mediul social acționează în sensul modelării personalității sale prin componentele educaționale: inițial familia apoi grădinița, care continuă și îmbogățește conținutul educativ.
Procesul care este exercitat acum asupra preșcolarului este cel de socializare secundară, producându-se ca învățare a normelor și valorilor altei instanțe decât familia, dar nu urmărind obținerea unei capacități de supunere obedientă la “postulatele”acestui mediu nou ci având ca scop tocmai ca preșcolarul să nu fie privat de creativitatea proprie. În urma socializării din grădiniță copilul va putea să exercite o adevărată activitate creativă , mijlocită atât de simbolurile normative generale cât și de propriile modele și aspirații.
Socializarea din grădiniță este o socializare de tip adaptativ sau integrativ, conducând la formarea acelor capacități personale care facilitează integrarea, participarea și realizarea socială a unor activități în cadrul grădiniței.
Integrarea, care se realizează prin interacțiunile dintre copil și mediul grădiniței, se desfășoară în mai multe faze:
– acomodare: schemele de acțiune și modul de gândire dobândit până acum se modifică la contactul cu mediul grădiniței;
– adaptare: relațiile complexe care se stabilesc ajută copilul să capete cunoștinte și deprinderi necesare pentru a rezolva situațiile impuse de acest mediu, astfel încât să poată răspunde pozitiv cerințelor acestuia;
– participarea este echivalentă cu asumarea rolurilor și promovarea inițiativelor personale. Intrarea în grădiniță conduce la investirea copilului cu un nou statut, pe care nu l-a mai avut până acum și care aduce după sine un ansamblu de drepturi dar și îndatoriri pe care trebuie să le respecte. .(M.Zlate, Psihologia sociala a grupului scolar, Editura Politica, Bucuresti ,1972,pagina 95- 98)
Învățarea socială are un rol esential în preșcolaritate, in maturizarea și dezvoltarea psihosocială, reprezentată de modalități optime de relaționare interpersonală a copilului, de capacitatea de integrare în activități de grup, de strategiile de raportare la normele și valorile acceptate de grup, de motivația pentru activitățile desfășurate în comun și de dorința de a coopera cu ceilalți.
Învățarea socială este o alta forma de activitate, alături de învățarea didactică, contribuind la dezvoltarea psihică a copilului, oferind prilejul de asimilare a noi experiențe, moduri de comportament, modalități de acomodare, adaptare și armonizare interpersonală. Cercetarile din domeniu au atras atenția asupra priorității raporturilor interpersonale printre modalitățile de influențare a dezvoltării psihice a copilului. P.Osterrieth afirma, de exemplu, că “lipsind puiul de om de mediul uman,, el devine un fel de animal” iar H.Pieron subliniază aceeași idee subliniind :,, copilul nu este decât un candidat la umanitate,, iar omul se naște polivalent, principala sa caracteristică fiind adaptabilitatea la condițiile de mediu asfel încât, datorită acestor calități, copilul este un ,,animal educandum,,.(Osterrieth, Copilul si familia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1976,pagina22-24)
Grădinița trebuie să exploateze aceasta ,,deschidere a întregii ființe către societate,, și dorințele copilului de a stabili relații cu cei din jur pentru căci, afirmă H.Wallon, ” cu întreaga sa sensibilitate copilul se modelează după persoanele din anturajul său, pe care le imită “, evidențiindu-se astfel importanța foarte mare a relațiilor interpersonale din perioada 3-6 ani pentru evoluția ulterioară a personalității.(H.Wallon, Evolutia psihologica a copilului,Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1975,pagina144-177)
Lărgirea cadrului relațional : cu obiectele, cu alții, cu sine conduce la disciplinarea conduitelor preșcolarului, la înmulțirea numărului de conduite dezirabile din punct de vedere social. În condițiile în care copilul realizează trecerea de la atitudinea ”fiecare pentru sine“ la atitudinea “fiecare și pentru alții”, treptat se va ajunge la raporturi de căutare a celuilalt, de contact cu altul mai frecvent și pentru perioade mai lungi.
La începutul preșcolaritatii copilul este incapabil de a participa corelat și concomitent cu toți ceilalți la toate etapele jocului deoarece realitatea lui subiectiva este mult dilatată predominand încă egocentrismul, asfel încât jocul practicat este sărac, copilul nu prezintă dorința de joc în grup pentru că înțelege greu jocurile care comportă un schimb reciproc, conflictul apare din dorința copiilor de a se juca cu acela iar altul este perceput ca o amenintare.(U.Schiopu, Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica,1995, pagina141-146)
În preșcolaritatea mijlocie copilul cunoaște și aplică regulile dar nu putem lua in discutie încă de o integrare socială în joc deoarece socializarea regulilor jocului este în curs de desfășurare : deși jocurile încep să capete un caracter colectiv și se trece de la rivalitate , însingurare la competiție, existand totusi o tendință de cvasi-colaborare în activități și în joc, motivația conflictului fiind reprezentată de dorința de a juca un rol preferat și de dorința de a-l întrece pe celălalt.
În preșcolaritatea mare respectarea regulilor reprezinta un indicator de maturizare intelectuală și afectivă a copiilor : preșcolarul mare se caracterizează prin conduite mai adaptate, se asigură că și ceilalți respectă normele de grup și regulile jocului, apare acordul și proiectul de joc iar conflictul apare în urma încălcării regulilor jocului.
Această evoluție a sociabilității obiective, concretizată prin interesul copilului pentru alții, se datorează formelor de activitate ce caracterizează preșcolaritatea : jocul și activitățile de învățare care, mânuite cu tact psihologic de către educatori, sunt mijloace eficiente de modelare practică a socio-afectivității preșcolarului. Educarea sociabilității se face prin încredințarea unor sarcini și responsabilități sociale, prin antrenarea copiilor în jocuri și activități colective care au ca obiective generale facilitarea schimburilor și comunicării cu alții, jocul împărtășit fiind prima etapă a socializării. (R.Vincent, Cunoasterea
copilului,Editura Didactica si Pedagogica,1972,pagina64)
Copilul interiorizează regulile transmise în acest cadru, afectivitatea sa devine mult mai controlată acest lucru va conducand la apariția și dezvoltarea sentimentelor estetice și intelectuale, care se supun unor reguli legate de cerințele cunoașterii și observării mediului înconjurător, de satisfacere a curiozității, a nevoii de a aprecia și de a adopta atitudini față de activitate și față de cei din jur.
În grădiniță, socializarea se realizează la un nivel complex:pe lângă relația dezvoltată cu părinții și cei apropiați, cu parteneri de joacă de aceeași vârstă, apar relații și cu persoane din afara familiei , personalul grădiniței. Socializând, copilul începe să înțeleagă ce înseamnă prietenia, altruismul.Confruntarea cu emoții negative îl determină pe copil să găsească soluții la diverse situații problematice.
Deci ,prin intermediul grădiniței copilul învața cum trebuie să se poarte într-un mediu nou: la doctor, pe strada etc. , cum să se raporteze la ceilalți, față de copiii de aceeași vârstă manifestând prietenie, ajutor ,empatie iar față de persoanele adulte respect ,bună cuviință .
În fapt,socializarea conduitei copilului este determinate de o multitudine de influențe:
*concepțiile filosofice, religioase ale părinților;
*personalitatea părinților;
*influențele mediului.
M.Zlate considera că evoluția sociabilității poate fi determinate din perspectiva preșcolarilor .Astfel, în jurul vârstei de 3 ani , Altul este perceput ca o amenințare;în jurul vârstei de 4 ani , Altul este perceput ca rival,și abia la 5 ani,Altul este perceput ca partener egal.
Cooperarea este slab prefigurata,experiența educațională scoțând în evidență faptul că integrarea preșcolarilor în activitățile obligatorii și liber alese, încredințarea unor responsabilități, utilizarea echilibrată a aprobării și dezaprobării ,reprezintă un stimulent în dezvoltarea socializării conduitei copilului, dezvoltându-i autonomia.În acest sens, este necesară organizarea unor jocuri-exercitiu , de imitație, a unor gesturi, a mimicii, care să contribuie la dezvoltarea lui generală.
Alfred Adler afirma că: ‘’inteligenta nu s-a dezvoltat decât în mijlocul înțelegerii celorlalți, ceea ce înseamnă să te apropii de semenii tăi, să te identifici cu ei , să auzi cu urechile celorlalți, să simți cu inima celorlalti’’,(R.Vincent,Cunoașterea copilului,edit,Didactică și Pedagogică,București,1972,pag.265)
Prin integrarea în grădiniță,copilul depășește orizontul restrâns al familiei , își lărgește relațiile cu cei din jurul său , contribuind la conturarea unui caracter unitar , coherent, având drept finalitate formarea personalității lui. Afectivitatea se dezvolta pe două planuri contradictorii: pe de o parte, satisfacerea trebuințelor,dorințelor copilului sunt asociate ca stări afective pozitive, iar pe de altă parte, interdicțiile manifestate de adult determina stări emoționale de insatisfacție, nemulțumire.
‘’Afectivitatea centrata mai întâi pe complexele familiale, își lărgește registrul pe măsură ce se înmulțesc raporturile sociale,iar sentimentele morale legate la început de o autoritate sacră, evoluează în sensul unui respect mutual și al unei reciprocitati’’(J.Piaget,B.Inhelder, Psihologia copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1970,pagina108)
Prin urmare, impactul relațiilor sociale ale celor mici cu cei de-o vârstă cu ei,este esențial, deoarece sunt bazate pe abilități similare : au același limbaj,cooperează și se completează reciproc , această legătură de egalitate asigurând avantajele dezvoltării psihosociale a copilului.
Beneficiile relațiilor de grup, consta în posibilitatea copilului de a adopta orice rol social,de lider , clovn ,simplu membru, și de a învăța să-și negocieze locul și rolul în grup, dar și necesitatea de a se conforma la normele lui. Grădinița are în acest sens, o responsabilitate majoră în realizarea procesului de socializare.
-reprezinta o punte de trecere de la dependența față de familie, de la un sistem de valori ce i-au permis copilului să-și însușească anumite norme morale și sociale , în vederea unei integrări mai ușoare în sistemul de învățământ.
-gradinita reprezintă un spațiu al învățării și experimentării,oferindu-le copiilor posibilități multiple de dezvoltare și adaptare la mediul social.Totodată,în grădiniță copilul întâlnește personae de aceeași vârstă cu el,ceea ce-i dezvolta anumite calități adaptative și integratoare în societate.
-gradinita oferă copilului oportunități noi de dezvoltare prin diverse activități extrașcolare, competiții, pregătindu-l pentru noi ‘’roluri’’ în societate.
În vederea urmăririi obiectivelor si a verificării ipotezei formulate, am cercetat un număr de 16 copii cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani care au frecventat în anul școlar 2014-2015 grădinița. Cei 16 copii supuși investigării noastre provin din grupa mare.
Din cei 16 copiii ai grupei, 3 copii au părinții plecați în străinătate și locuiesc cu bunicii, 11
copii provin din familii bine organizate, 5 copii provin din familii organizate dar cu relații
tensionate și 1 copil provine dintr-o familie dezorganizată, copilul fiind încredințat mamei care nu
s-a recăsătorit. Din cei 5 copii care sunt crescuți în familii organizate 3 au frați cu vârste mai mari decât ei și 1 are un frate mai mic. Din numărul total de 16 copii, 4 sunt în primul an de frecventare a grădiniței, iar ceilalți 12 au frecventat în mod regulat grădinița, lipsind doar în cazuri excepționale.
Din prezentarea de mai sus, reiese faptul că există diferențe între mediile socio-culturale din
care provin copiii acestei grupe care au repercusiuni asupra dezvoltării comunicării si a limbajului
acestora.
Un număr de 4 copii din grupă sunt în primul an de frecventare a grădiniței. Dar, cu toate
acestea s-au adaptat cu ușurință în cadrul grădiniței, fiind înconjurați de dragostea și prietenia celor din jur.
Analiza efectuată a permis evidențierea faptului că influențele mediului educativ oferit de
activitățile instructiv-educative din gradiniță, care respectă particularitățile de vârstă și individuale, dar și implicarea părinților în activitatea grădiniței sunt favorabile dezvoltării psihice a copilului.
Scopul cercetării
Îmbunătățirea cunoștințelor copiilor prin implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță- familie
Ipoteza cercetării.
În cercetarea de față am pornit de la ipoteza conform căreia: dacă părinții se implică în parteneriatul educațional grădiniță-familie, rezultatele copiilor la trei domenii de activitate diferite: cunoașterea mediului, educarea limbajului și abilități practice vor crește semnificativ.
Obiectivele cercetării
:
Constatarea nivelul de cunoștințe ale copiilor în primul semestru;
Cultivarea interesului din partea familiei pentru implicarea lor în activitățile didactice;
Constatarea nivelul de cunoștințe ale copiilor în al doilea semestru;
Observarea și monitorizarea performanțelor școlare ale copiilor pe tot parcursul studiului și compararea acestora;
Aplicarea unui chestionar părinților privind implicarea acestora în parteneriatul educațional grădiniță-familie.
Metode utilizate
În cadrul cercetării propriu-zise am insistat pe folosirea următoarelor metode: observația, experimentul, studiul documentelor personale, anamneza, metoda testelor, analiza produselor activității.
În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât și metode de prelucrare a datelor
pe care le voi prezenta succint în continuare:
Observația a avut drept scop surprinderea unor comportamente atât în activitățile deschise cu părinții, în care copilul se manifestă spontan și liber, cât și în cadrul activităților comune desfășurate cu întreaga grupă de copii sub îndrumarea directă a educatoarei. S-au obținut date referitoare la nivelul de cunoștințe al fiecărui copil, rezultate favorabile folosite în cazul implicării părinților în cadrul activităților deschise.
Anamneza a vizat culegerea de informații despre părinți, mai ales despre părinții preșcolarilor care se aflau la muncă în străinătate, starea de sănătate a tuturor membrilor familiei, despre condițiile materiale și socio-culturale ale familiei, despre calitatea influențelor asupra copilului, despre nivelul său intelectual..
Studiul documentelor personale a fost menit să ofere o imagine mai completă asupra subiecților investigați. Pe baza studiului documentelor personale ale copiilor s-au obținut date despre proveniența socială ale acestora, starea lor de sănătate, despre relațiile care există în familie și despre nivelul cultural al părinților.
Experimentul a constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unui factor experimental – implicarea părinților în cadrul parteneriatului educațional grădiniță-familie. Experimentul se desfășoară folosind o singura tehnică: tehnica cu un singur grup pe care se experimentează un număr de subiecți egal cu 16 preșcolari.
Testul. Aceasta metodă am folosit-o atât în etapa inițială cât și în etapa finală a experimentului, rezultatele testelor oferindu-mi posibilitatea de a obține informații obiective asupra cunoștințelor copiilor dobândite atât în cadrul activităților simple cât și activitățile desfășurate cu părinții.
Chestionarul. L-am utilizat pentru a culege date referitoare la implicarea părinților în educația copiilor preșcolari. Am putut constata punctul lor de vedere referitor la parteneriatul educațional grădiniță-familie.
Instrumente de cercetare utilizate:
Test de evaluare inițială
Test de evaluare sumativă
Test de evaluare finală
Metoda analizei produselor activității: În cadrul activităților propriu zise am analizat modul în care copiii au participat la activitate, le-am notat lucrările pe care le-au realizat, am analizat modul de lucru al fiecărui copil în parte, am apreciat calitatea efortului depus de fiecare copil etc.
Aceste metode ne-au ajutat să cunoaștem mai bine grupa de copii, să le ,,descoperim” anumite capacități intelectuale, să le dezvoltăm capacitatea de a relaționa atât cu părinții cât și cu ceilalți copii etc.
Variabilele cercetarii
Variabile independente
Aplicarea unui program de achiziții în care să se îmbine armonios activitățile simple și activitățile desfășurate împreună cu părinții la diferite domenii de activitate: cunoașterea mediului, activitate practică, educarea limbajului.
Variabile dependente
Îmbunătățirea nivelului de cunoștințe ale copiilor
Îmbunătățirea relației părinte-copil;
Etapele cercetării
Etapa constatativă
Primul pas în desfășurarea propriu zisă a experimentului a reprezentat evaluarea inițială a nivelului de cunoștințe ale copiilor din grupa mijlocie în cadrul unor domenii de activitate diferite: educarea limbajului, cunoașterea mediului și abilități practice în primul semsestru al anului școlar 2013-2014. (Anexa 1)
La educarea limbajului copiii au ascultat o poveste cu început dat ,,Puiul de elefant”. Am citit copiilor începutul poveștii iar fiecare dintre ei a trebuit să continue povestea dupa imaginația sa; să creeze propriul său final de poveste în fața întregii grupe. Copiii au ascultat cu atenție fragmentul citit urmând să inventeze un final de poveste ,,reușit”. S-a urmărit în primul rând exprimarea lor, expresivitatea, creativitatea fiecărui preșcolar în parte. Unii dintre copii au avut
nevoie de ajutor însă alții s-au descurcat de minune în crearea povești. Un exemplu de final de poveste creat de un copil este acesta: ,,Când puiul a rămas în urmă, de după un copac apare o panteră care vroia să îl mănânce pe puiul de elefant. Puiul se sperie foarte tare și începe să alerge și să își strige mama. Deodată de după un copac mare se arata mama elefantului cu o trompă imensă gata, gata să atace pantera și să-și salveze puiul! Pantera văzându-se atât de mică în fața mamei elefant, se urcă repede într-un copac și de acolo nu se mai da jos de frica. Mama își ia puiul de mână și își continuă drumul prin pădure!”. În consecință, toți copiii au fost încântați de farmecul acestei povești, drept pentru care au reușit să ne surprindă cu finaluri de poveste minunate.
Evaluarea la cunoașterea mediului a constrat printr-o fișă de lucru în care copiii au avut ca sarcină să denumească și să încercuiască fructul și leguma reprezentate pe fișă, să denumească animalele sălbatice și domestice din țara noastră și să le încercuiască corespunzător. La începutul activității de evaluare a avut loc o convorbire liberă despre fructele și legumele din țara noastră: fiecare copil a avut sarcina de a denumi un fruct sau o legumă după bunul său plac. Unii copii au știut să denumească fructele și legumele, le-au recunoscut, dar alți copii au răspuns greșit la întrebările educatoarei și nu au rezolvat corect fișa de lucru.
La abilități practice copiii au avut de lipit o vază cu flori de primăvară., o vază cu lalele și narcise. Educatoarea le-a pregătit materialele pe măsuță iar aceștia au avut sarcina de a denumi ustensilele de pe masa de lucru, de a le recunoaște, de a le lipi în locul corespunzător: vaza la mijlocul foii, două lalele de o parte și de alta iar o narcisă la mijlocul foii, în mod îngrijit, curat, având grijă să nu murdărească lucrarea. Unii copii au știut să denumească florile de primăvară și le- au lipit în locul corespunzător. Alți copii nu știau să lipească lipici pe spatele foii, au murdărit foaia cu lipici, au lipit necorespunzător elementele pe care le-au primit. Am fost surprinși de reacția copiilor, de dorința lor de a realiza o vază frumoasă de flori.
În urma acestor evaluări s-au obținut următoarele rezultate:
REZULTATELE TESTELOR INIȚIALE DLC – DȘ – DOS
ANUL ȘCOLAR 2013-2014
Total medie la educarea limbajului, cunoașterea mediului, abilități practice: 11
La educarea limbajului 40 % dintre copiii din grupa mijlocie au solicitat ajutor din partea educatoarei în ceea ce privește crearea finalului de poveste. Este de menționat faptul că acești copii s-au străduit să creeze povestea, au utilizat un limbaj simplu, au folosit cuvinte frumoase, s-au regăsit în postura personajului ,,micul elefant”. Însă la un moment dat s-au ,,încurcat”, au inversat personajele astfel încât a fost nevoie de intervenția noastră. Nouă copii din grupă au obținut punctajul maxim la această probă deoarece au dat dovadă de creativitate, originalitate, povestind foarte frumos propriul final de poveste, nefiind nevoie să intervenim deloc. Iar 2 copiii, care au anumite probleme sociale, au obținut punctajul minim, de un punct deoarece am intervenit pe tot parcursul povestirii lor, ceea ce a lăsat de dorit așteptărilor noastre.
La cunoașterea mediului rezultatele obținute sunt mai mici decât la educarea limbajului datorită faptului că preșcolarii nu au acumulat suficiente cunoștințe referitoare la fructele și legumele din țara noastră drept pentru care 6 dintre ei au avut rezultate foarte bune, s-au descurcat foarte bine și au obținut punctajul maxim, 11 dintre ei au avut nevoie de ajutor din partea celorlalți colegi în cadrul convorbirii iar 3 copiii au avut cele mai mici punctaje datorită neatenției lor în rezolvarea fișei de lucru dar mai ales faptului că nu au răspuns corect la întrebările adresate.
Rezultatele obținute la abilități practice reflectă nivelul cunoștințelor fiecăruia dintre ei. Astfel 8 copiii au obținut cele mai bune rezultate, au realizat lucrările într-un mod îngrijit, curat; 7 copii au obținut punctaje minime datorită faptului că nu au respectat sarcina dată și au încercat să
,,copieze” unul de la altul, fără să își creeze lucrarea într-un mod original iar 1 copil a avut
rezultate slabe datorită implicării reduse în cadrul realizării lucrării, fapt pentru care a avut mare nevoie de ajutor în elaborarea sa.
Diferența dintre punctajul total evaluare inițială și media clasei, 11:
În tabelul de mai sus se poate observa o diferență semnificativă între punctajul fiecărui preșcolar la evaluarea inițială și media totală a clasei: 5 copii au obținut un punctaj mai mare decât media clasei, 6 copiii au obținut același punctaj ca media clasei iar 5 copiii au obținut un punctaj mai mic decât media clasei. Toți copiii au dat dovadă de ambiție în cadrul acestor evaluări însă este nevoie de mai multă muncă și mai multă implicare în ceea ce își propun să realizeze preșcolarii.
În concluzie mai mult de 60 % din preșcolari au obținut rezultate bune și foarte bune în cadrul evaluării inițiale, cei care au obținut rezultate slabe au fost încurajați să muncească mai mult în realizarea temei date de educatoare.
Al doilea pas în desfășurarea propriu zisă a experimentului a reprezentat evaluarea sumativă a nivelului de cunoștințe ale copiilor din grupa mijlocie acumulate pe parcursul primului semestru în cadrul unor domenii de activitate diferite: educarea limbajului, cunoașterea mediului și abilități practice (Anexa 2).
La educarea limbajului copiii au avut de rezolvat o fișă de lucru care vizează
recunoașterea poveștilor cunoscute de copii dar și povestirea lor în câteva fraze.
Copiiii au avut ca sarcină să aleagă din poveștile prezentate pe foaie doar imaginile care aparțin poveștii ,,Albă ca zăpada și cei șapte pitici” și să le coloreze. După ce au colorat imaginile din povestea ,,Albă ca zăpada și cei șapte pitici” aceștia au avut sarcina de a tăia imaginile care nu fac parte din această poveste. Ultima sarcină a acestei evaluări este aceea ca fiecare copil să povestească o poveste prezentă pe fișa de lucru: Capra cu trei iezi, Scufița Roșie, Ursul păcălit de vulpe, Albă ca zăpada și cei șapte pitici.
Un exemplu de poveste este aceasta: ,,A fost odată ca niciodată un urs și o vulpe vicleană. Într-o zi vulpea s-a prefăcut moartă în mijlocul drumului și un boier a băgat-o în căruța lui plină de pești. Șireata a aruncat toți pești din căruță și boierul a rămas fără nici un pește. În timp ce mânca pește, a venit un urs și i-a cerut să-i dea măcar un pește. Vulpea a îndrumat ursul să meargă la baltă, să își bage coada și așa va prinde mulți pești. Ursul a mers la baltă, a bagat coada dar dimineața nu a mai putut-o scoate deoarece balta era înghețată. A tras ursul până ce și-a rupt coada. Și așa a mers după vulpe să o bată. Dar nu a prins-o că a fugit.
Rezultatele acestui test sunt favorabile datorită implicării copiilor în povestea creată, a felului lor de exprimare, copiii au recunoscut poveștile de pe fișa de lucru și au rezolvat corect sarcinile de lucru.
La cunoașterea mediului evaluarea a constat într-o fișă de lucru ce presupunea să încercuiască aspectele specifice anotimpului toamna și să coloreze obiceiurile și tradițiile de iarnă . Copiii au încercuit cu atenție aspectele specifice anotimpului toamna și au colorat legumele. În cadrul acestei evaluări copiii au fost siguri pe sine, au știut care sunt imaginile de toamnă și de iarnă, au colorat corespunzător imaginile.
Iar la abilități practice copiii au avut de realizat Cizmulița lui Moș Crăciun. Au avut la dispoziție materiele iar fiecare a lipit cizmulița după bunul său plac. În cadrul acestei evaluări copiii au realizat niște lucrări frumoase, au lipit în mod îngrijit și curat
În urma acestor evaluări sumative s-au obținut următoarele rezultate:
REZULTATELE TESTELOR SUMATIVE DLC – DȘ – DOS
ANUL ȘCOLAR 2013-2014
Total medie la educarea limbajului, cunoașterea mediului, abilități practice: 12
La educarea limbajului 30 % dintre copiii din grupa mijlocie au solicitat ajutor din partea educatoarei în ceea ce privește recunoașterea poveștilor și povestirea lor. Cei patru copii care au frecventat doar anul acesta grădinița au avut probleme în ceea ce privește povestirea detaliată a poveștii ,,Albă ca zăpada și cei șapte pitici”. Din toți copii, 10 au obținut punctaj foarte bun iar ceilalți 6 punctaj bun.
La cunoașterea mediului copiii au fost atenți la explicațiile educatoarei în legătură cu sarcinile de pe foaia de lucru. Așadar rezultatele copiilor la acest test sunt următoarele: 8 dintre copii au obținut rezultate foarte bune iar 8 dintre ei au obținut rezultate bune. Ceea ce înseamnă că preșcolarii au fost atenți la activitățile desfășurate pe parcursul semestrului I și au încercat să rezolve cât mai corect fișa de evaluare.
Rezultatele testului sumativ la abilități practice sunt aproximativ identice cu cele de la cunoașterea mediului. În sensul că 8 copii au obținut punctaj foarte bun iar 8 copii punctaj bun. Fiecare copil s-a străduit să lipească în locul corespunzător animalele, îngrijit, fără a murdări foaia
de lucru.
Diferența dintre punctajul total evaluare sumativă și media clasei, 12 :
În tabelul de mai sus se poate observa o diferență semnificativă între punctajul fiecărui preșcolar la evaluarea sumativă și media totală a clasei: 10 copii au obținut un punctaj mai mare decât media clasei, iar 6 copiii au obținut un punctaj mai mic decât media clasei. Toți copiii s-au implicat în rezolvarea acestot teste sumative, au dat dovadă că și-au însuțit cunoștințele dobândite pe semestrul I.
Din evaluarea inițială a copiilor și evaluarea finală reiese faptul că preșcolarii au acumulat cunoștințe în cadrul activităților didactice, necesare pentru viața școlară și socială. Rezultatele testelor sumative sunt mai bune decât rezultatele inițiale datorită acelor activități didactice desfășurate la clasă.
Etapa experimentală
În semestrul al doilea al anului școlar 2013-2014 am desfășurat activități în parteneriat cu părinții pentru a constata dacă implicarea părinților în activitatea la grupă poate influența în mod pozitiv rezultatele școlare ale copiilor. (Anexa 3)
Așadar în etapa experimentală am desfășurat 5 activități demostrative la grupa mijlocie,
activități la care au participat și părinții copiilor. Toate aceste activități sunt incluse în parteneriatul educațional grădiniță-familie și au ca scop implicarea părinților în educația copiilor de vârstă preșcolară.
În urma acestor activități am elaborat teste de evaluare finală (Anexa 4) pentru a constata cunoștințele dobândite de copii în cadrul acestor activități.
Prima activitate în parteneriat cu părinții
În data de 12.02.2014 am desfășurat o activitate de educare a limbajului, mai precis o dramatizare în care am implicat atât copiii cât și părinții acestora. Povestea dramatizată s-a numit ,, Albă ca zăpada și cei șapte pitici’’. Părinții și copiii au primit rolurile din timp pentru a pregăti un moment artistic de calitate. Copiii au fost costumați în personajele poveștii iar părinții au primit roluri bine definite.
Rolurile copiilor: bunica, Albă ca zăpada, oglinda fermecată, regina cea bună, împărăteasa, vânătorul, piticul 1, piticul 2, piticul 3, piticul 4, piticul 5, piticul 6, piticul 7, prințul, domnița 1,
domnița 2, domnița 3, domnița 4.
Rolurile părinților: povestitor 1, povestitor 2, povestitor 3, povestitor 4, povestitor 5,
povestitor 6, povestitor 7, povestitor 8, prezentator 1, prezentator 2, prezentator 3, prezentator 4,
prezentator 5, prezentator 6, prezentator 7, prezentator 8.
După replica fiecărui personaj din poveste, povestitorii dar și prezentatorii intervin în relatarea poveștii. Sala de grupă este decorată ca în poveste: căsuța piticilor, palatul fermecat, pădurea, scăunelele și pătuțurile piticilor etc.
Activitatea propriu zisă: Copiii sunt așezați în semicerc și ascultă cu atenție indicațiile primite înainte de a începe activitatea de dramatizare.
Primul cadru al poveștii: Un copil ce reprezintă personajul bunica vine în fața tuturor și își prezintă replica ,,E o poveste veche, veche, de demult\Și cea mai frumoasă dintre care-ascult,\Cînd bunica iarnă își începe spuza\De povești să-și cearnă.\Cum? Oare ea, regina fie, care-n ora cea târzie \Mai întârzie la geam?\Ascultând poate, cum vântul poleiește ram cu ram?”.
Vine în față primul povestitor, care este chiar părintele copilului ,,A fost o dată ca niciodată \ Într-o tară-ndepărtată \Un palat ca în povești\ Cu steaguri împărătești\ Și domnițe la ferești.
Al doilea cadru al poveștii: Apoi urmează o fetiță, regina cea bună, care se întinde pe un pat și se înțeapă cu acul de cusut și în urma acestui fapt își dorește să aibă o fetiță cu pielea albă ca zăpada, cu obrajii roșii ca sângele și cu părul negru ca abanosul ,,- Cosea, și-n zare când privea,\Ea găndurile-și depăna;\Și tot visa să aibă o fată\ Cu fața albă, luminată,\Cum e zăpada cea curată. Povestitorul 2, mama acestei fetițe spuse și ea replica: ,, Și visul ei se-adeveri\Când anul fu de se- mplini\ Și-așa cum din povești se știe\ E scurtă orice bucurie\ Și jalea vine, nu se lasă\Chiar în palat, la-mpărăteasă..
Al treilea cadru al poveștii: Apare împărăteasa cea rea care spune „Oglindă, oglinjoară, Cine-i cea mai frumoasă din țară?”. Oglinda îi răspunde împărătesei că mai frumoasă decât ea e Albă ca zăpada „Regina mea, frumoasă ești\Ca soarele din zori,\Dar Albă ca Zăpada \Te-ntrece de mii de ori!”.
Apar ambii povestitori: povestitorul 3 și povestitorul 4, care ne povestesc scena în care împărăteasa ce rea se supără pe Albă ca Zăpada și își propune să o omoare.
Al patrulea cadru al poveștii: Împărăteasa cheamă vânătorul la ea și îi porunci să o ducă pe Albă ca zăpada în pădure ca să o omoare”.
Povestitorul 5 si 6 povesti această scenă din poveste.
Al cincilea cadru al poveștii: Albă ca zăpada este dusă în pădure de către vânător dar la insistențele acesteia vînătorul își făcu milă de ea și o lăsă singură în pădure fiind convins că o va mînca fiarele sălbatice. Apoi omorâ un mistreț și îi duse inima împărătesei păcălind-o că e inima lui Albă ca zăpada.
Povestitorul 7 si 8 povesti întreaga scenă.
Al șaselea cadru al poveștii: Albă ca zăpada ajunge la casa piticilor. Acolo se minună de toate lucrurile mici pe care le vede, se pune în pat să se odihnească. Ajung piticii de la lucru speriați de faptul că cineva a intrat în căsuța lor și a făcut dezordine. O lasă pe Albă ca Zăpada să doarmă și vorbesc cu ea dimineață. Prezentatorul 1, 2 povesti întreaga scenă.
Al șaptelea cadru al poveștii: Albă ca zăpada rămâne acasă iar piticii pleacă la lucru. Împărăteasa întreabă oglinda care îi spuse locul exact unde se află Albă ca zăpada. Atunci împărăteasa se deghiză în vânzătoare și pornește spre căsuța piticilor. Aici are loc o convorbire între
Albă ca zăpada și vânzătoare, care îi leagă cureaua de brâu lăsând-o pe Albă ca zăpada leșinată. Piticii vin acasă și o salveză pe Albă ca zăpada, sfătuind-o să nu mai deschidă ușa nimănui.
Prezentatorul 3, 4 povesti întreaga scenă.
Al optâlea cadru al poveștii: Albă ca zăpada rămâne acasă iar piticii pleacă la lucru. Împărăteasa întreabă oglinda care îi spuse că Albă ca zăpada trăiește. Așadar împărăteasa se deghiză într-o vânzătoare cu pieptene. Ajunsă la căsuța piticilor aceasta o păcăli pe Albă ca zăpada și îi puse în păr un piaptăn Atunci Albă ca Zăpada căzu jos ca și moartă. Și de data aceasta piticii o salvă și o sfătui să nu mai deschidă ușa nimănui.
Prezentatorul 5 si 6 povesti întreaga scenă.
Al nouălea cadru al poveștii: Împărăteasa întreabă oglinda care îi spuse că Albă ca zăpada trăiește. Împărăteasa cea rea se deghiză într-o babă, luă în coșuleț câteva mere, otrăvi jumătatea unui singur măr și porni spre casa piticilor. Pentru a o convinge pe Albă ca zăpada să guste din mărul otrăvit, aceasta îl tăie în două, partea bună o mâncă ea și partea otrăvită i-a dat-o Albei ca zapada. Atunci Albă ca zăpada căzu jos ca și moartă. Piticii vin de la lucru dar nu au putut-o să o salveze pe Albă ca zapada. I-au pregătit un sicriu. Prezentatorul 7 povesti întreaga scenă.
Al zecelea cadru al poveștii: În timp ce piticii plângeau a trecut pe acolo un prinț care s-a îndrăgostit de Albă ca zăpada și le-a cerut piticilor să i-o dea lui. Albă ca zăpada și-a scăpat bucata de măr din gură și s-a trezit. S-a îndrăgostit și ea de prinț și s-au căsătorit.
Prezentatorul 8 povesti întreaga scenă.
La sfârșitul dramatizării toți actorii se prind de mână în fața grupei și fac o plecăciune. Toți
,,actorii” sunt recompensați cu medalioane ce reprezintă imagini din povestea Albă ca Zăpada.
În cadrul acestei activități am urmărit capacitatea de a comunica, de a își spune replica fără rețineri, mai ales atunci când sunt sprijiniți de părinții. Copiii au fost foarte cuminți, au jucat foarte bine rolul actorilor, părinții au fost de asemenea foarte implicați în piesa noastră de teatru. Am observat că fiecare copil a spus poezia cu voce tare atunci când părintele era lângă el. Am observat că preșcolarii, atunci câns sunt sprijiniți de părinți, își ies din tipare, adică fiecare încearcă să fie cel mai bun. Un copil nu a vrut să recite poezia dacă părintele lui nu a fost lângă el.
În consecință, această activitate a fost benefică atât pentru școlari cât și pentru părinți
deoarece:
copilul și-a dezvoltat capacitatea de a comunica , de a recita cu intonație, și-a însușit mult mai bine povestea, și-a exprimat trăirile interioare în fața celorlalți copii.
părintele a avut ocazia de a-și susține copilul în cadrul unei activități didactice, părintele a comunicat cu copilul pe tot parcursul activității, părintele a putut vedea mai de aproape progresele copilului.
Implicarea părintelui în această activitate a avut un real succes.
A doua activitate în parteneriat cu părinții
În data de 19.03.2014 am desfășurat o activitate de cunoașterea mediului, la care au participat și părinții copiilor din grupa mijlocie. Părinții au fost anunțați că vom avea o activitate deschisă despre fructele și legumele din țara noastră și că, cu acest prilej vom merge împreună în vizită la aprozar să cunoaștem mult mai multe lucruri despre fructe și legume.
Activitatea propriu zisă:
Înainte de a începe activitatea am așezat scăunelele în formă de semicerc pentru a le prezenta în power point un material despre fructele și legumele din țara noastră.
Copiii au fost anunțați că astăzi vor viziona un material despre fructele și legumele de toamnă, primăvară, se vor juca un joc didactic și vor vizita aprozarul cu fructe și legume.
Eduicatoarea prezintă copiilor materialul în power point urmând să le adreseze întrebări pe marginea acestora: ,,Ce este acesta? Cum se numește fructul acesta? Ce culoare are?etc Astăzi ne vom juca un joc care se numește ,,Ce a cumpărat mama?”. Copiii trebuie să recunoască și să denumească, după pipăit, miros și degustat: fructele, legumele și zarzavaturile din coșul mamei, trebuie să recunoască fructele și legumele de pe jetoane, să precizeze locul unde sunt cultivate. Jocul se va desfășura în mai multe variante.
Prima variantă a jocului: Educatoarea ridică un jeton cu imaginea unui fruct (o legumă, un zarzavat ). Copilul chemat va trebui: să aleagă din coșul pe care ăl ține mămica lui fructul (leguma, zarzavatul) respectiv, să-l denumească și să-l încadreze în anotimp:,,- Ce este? – Ce știi despre ….?- Ce fel de…?” De exemplu:,,- Este un măr. Acest măr este: roșu, rotund, mare și are gustul dulce- acrișor.” )
A doua variantă a jocului: Educatoarea face perechi de câte doi: mamă și copil. În fața grupei se află două coșuri de culori diferite: roșu și albastru. O fetiță alături de mama sa vin în fața grupei și aleg din coșulețul roșu un jeton. Îl denumește și spune cum poate fi această legumă-acest fruct consumat (dacă trebuie fiert, prăjit, copt etc). Apoi chemăm un băiețel cu mămica lui care alege din coșulețul albastru un jeton, îl denumește și spune cum poate fi această legumă-acest fruct consumat (dacă trebuie fiert, prăjit, copt etc). Jocul se termină atunci cînd fiecare copil a extras câte un jeton din coșuleț.
După ce se termină activitatea ne îmbrăcăm și pornim cu toții la aprozarul cu fructe și legume.
Vizita la aprozar: Atunci când copiii au intrat în aprozar au început să îi adreseze vânzătoarei multe întrebări legate de fructe și legume. Dar nu numai vânzătoarei, ci și părinților le- au adresat foarte multe întrebări. Erau curioși să afle cât mai multe lucruri despre viața plantelor, a legumelor și a fructelor, cum trebuie păstrate ca să fie sănătoase. Apoi au început să recite poezii despre fructe și legume dar și foarte multe cântecele. De exemplu poezia ,,Supă de zarzavat”, sau
,,Cântecul fructelor” etc. Copiii au fost foarte încântați de vizita lor împreună cu părinții la aprozar. Înainte de a pleca, copiii au primit multe fructe proaspete, recompensă pentru că au fost foarte cuminți, au adresat multe întrebări și au învățat multe lucruri despre legume și fructe.
Această activitate în parteneriat cu părinții a adus beneficii atât copiilor cât și părinților deoarece:
copiii au învățat multe lucruri noi despre fructe și legume, au putut adresa întrebări fără rețineri, au colaborat cu părinții lor în vederea realizării unei sarcini, au exeperimentat o altă cale de a învăța ân afară de activitatea intructiv-educativă realizată la grupă, s-au jucat, au colaborat, au învățat, au experimentat, au fost încurajați de părinți pe tot parcursul activității.
părinții au putut sprijini copiii atât verbal cât și moral, au participat la jocul didactic alături de copii ceea ce le-a dezvoltat încrederea în sine, au însoțit copiii la aprozar și le-a vorbit deschis despre fructele și legumele din aprozar etc.
Putem spune că implicarea părintelui în cadrul acestei activități de cunoașterea mediului a reprezentat un beneficiu pentru copilul preșcolar, copilul a acumulat cunoștințe despre fructe și
legume, a interacționat cu părintele, ceea ce duce la îndeplinirea obiectivele propuse.
A treia activitate în parteneriat cu părinții
În data de 17.04.2014 am desfășurat o activitate de abilități practice la tema ,,Mijloace de transport aeriene și navale” la care au participat și părinții copiilor. Părinții au fost anunțați că vom desfășura o activitate deschisă în care ei va trebui să participe la o activitate de lipire. Cadrul didactic nu le-a spus exact părinților ceea ce trebuie să facă pentru a-i surprinde atât pe copii cât și pe părinți. Așadar nu trebuie să își aducă materiale de acasă, toate materialele vor fi pregătite de educatoare.
Activitatea propriu zisă:
Educatoarea pregătește materialele necesare desfășurării activității dar și sala de grupă: aerisește sala de grupă, aranjează măsuțele și scăunelele special pentru această activitate. Copiii sunt așezați la măsuțe, față în față cu părinții lor. Ei sunt întrebați ce materiale au pe măsuță iar ei răspund la întrebarea educatoarei. Educatoarea anunță tema zilei ,,Mergem la plimbare” apoi prezintă copiilor dar și părinților lucrarea model. Le explică modul de lucru al lucrării dar lasă loc și creativității copiilor și a părinților. După ce le explică ce au de făcut, copiii și părinții încep să realizeze planșa cu mijloace de transport.
Părintele copilului decupează alături de copil mijloacele de transport, copilul pictează pe planșă apă, cer, pămînt. Copilul desenează pe o altă foaie un soare iar părintele decupează. Părintele pregătește mijloacele de transport iar copilul le lipește pe foaie. Copiii au la dispoziție diverse materiale pentru a le stimula creativitatea: creioane, carioci, acuarele, hârtie colorată, hârtie creponată, hârtie albă, vată, etc. În cadrul acestei activități copilul a lucrat planșa cu mijloacele de transport în pereche cu părintele său. Am urmărit comportamentul fiecărui copil, implicarea în realizarea lucrării, dacă lucrează îngrijit, dacă știe să utilizeze corect uneltele de lucru, dacă comunică cu părintele său, etc.
După ce copiii au terminat de realizat lucrările, le-am pus pe toate la expoziție și am folosit metoda turul galeriei: fiecare copil a trecut pe la panou să vadă toate lucrările și a ales lucrarea preferată. Încheierea actzivității: toți copiii au primit recompense deoarece au lucrat îngrijit, au realizat lucrări frumoase și curate. Părinții au fost mulțumiți de ceea ce au realizat împreună cu
copiii lor.
Activitatea de abilități practice desfășurată în cadrul parteneriatului cu părinții a fost benefică atât pentru copii cât și pentru părinții.
copiii au lucrat împreună cu părinții, și-au dezvoltat anumite deprinderi motrice de bază, au lucrat îngrijit pentru a le demonstra părințiilor că sunt mari și pot face foarte multe lucruri, au colaborat cu părinții în scopul realizării unuei lucrări reușite.
Părinții au putut comunica cu copiii, i-au ajutat în vederea realizării lucrării, i-au sfătuit cu ce culoare să coloreze cerul , ce să deseneze pe pământ, unde să lipească barca etc.
În cadrul acestei activități cel mai important lucru a fost comunicarea dintre părinte- copil și implicarea acestora în vederea realizării unei lucrări frumoase și îngrijite. Considerăm că această activitate a ajutat preșcolarul să acumuleze anumite cunoștințe legate de abilități practice, dar mai ales că o lucrare îngrijită este o lucrare frumoasă.
A patra activitate în parteneriat cu părinții
În data de 07.05.2014 am desfășurat o activitate de educarea limbajului la care au participat și părinții. Fiecare copil a avut de pregătit câte o poezie sau o poveste de primăvară pe care să o recite\ povestească în fața întregii grupe. La sfârșitul acestei activități copiii primesc medalioane cu cel mai bun recitator\povestitor..
Activitatea propriu zisă:
Copiii sunt așezați în formă de semicerc. Prima dată începem cu copiii care recită poeziile. Copilul denumit de educatoare vine în fața părinților și recită poezia cu voce tare. El poate fi ajutat de părinte în cazul în care acesta greșește sau se încurcă. Dacă a recitat frumos și cu intonație acesta este aplaudat de către părinți și copii. Dacă acesta greșește, el este încurajat să o recite din nou și este ajutat de mama lui. Urmează un alt copil care vine în fața grupei și recită o poezie. Acesta recită poezia cu voce tare , clar, cu intonație, și este aplaudat atât de copii cât și de părinți. Concursul se termină atunci când toți copiii au recitat poezii.
Complicarea concursului: În complicarea concursului fiecare copil a avut ca sarcină să creeze o poveste de primăvară. Vine în fața grupei și ne povestește o poveste de primăvară. După
el vine următorul copil care ne povestește o altă poveste de primăvară etc.
La sfârșitul activității copiii au primit diploma cu cel mai bun recitator\povestitor. Această activitate este benefică deoarece toți copiii și-au exprimat propriile trăiri în fața celorlalți, dar mai ales pentru că au fost sprijiniți de părinți. Această activitate a avut ca obiectiv exprimarea corectă a copiilor, felul acestora de a se exterioriza, capacitatea de a recita o poezie și de a povesti o poveste.
Copiii au fost foarte încântați de această activitate, au fost pregătiți de către părinți, ceea ce a condus la succesul acestei activități.
A cincea activitate în parteneriat cu părinții
În data de 03.06.2014 am desfășurat o activitate de abilități practice la tema ,,Ariciul” la care au participat și părinții copiilor. Părinții au fost anunțați că vom desfășura o activitate deschisă în care ei va trebui să participe la o activitate practică. Educatoarea nu le-a spus exact părinților ceea ce trebuie să facă pentru a-i surprinde atât pe copii cât și pe părinți. Le-a mai spus că trebuie să își aducă materiale de acasă, fiecare copil trebuie să își aducă de acasă câte un cartof de mărime medie.
Activitatea propriu zisă:
Educatoarea pregătește condițiile necesare realizării unei activități de abilități practice: aerisește sala de grupă, pregătește materialele pe măsuță etc. Copiii sunt așezați pe scăunele, față în față cu părinții lor pentru a putea colabora mai bine. Fiecare copil are pe măsuță un cartof, scobitori, carioci, hârtie colorată și albă, bureței, creioane. Am anunțat mai întâi tema activității și le explică atât copiilor cât și părinților ce au de făcut.: au de realizat un arici din cartof. Se prezintă lucrarea model apoi îndrumă copiii și părinții să realizeze și ei ariciul. Așadar aceștia încep să lucreze iar în timpul acesta educatoarea se plimbă pe lângă măsuțe pentru a verifica dacă au înțeles sarcina dată și dacă au nevoie de ajutor sau de materiale. Un copil îi confecționează ariciului nasul din scobitoare și strugure iar mama lui îi face codița din coajă de kiwi. Un alt copil îi face ochii ariciului iar tatăl lui îi împlântă țepii. Copiii și părinții se ajută reciproc pentru realizarea ariciului din cartof. La sfârșitul activității educatoarea expune lucrările la expoziție și folosește metoda turul galeriei pentru a putea fi observate toate lucrările.
Activitatea aceasta a fost benefică deoarece a insistat pe comunicarea dintre părinte-copil, pe
învățarea reciprocă, pe creativitatea fiecăruia dintre participanți, copiii au învățat multe lucruri din această activitate: să coopereze, să lipească, să realizeze lucrarea utilizând corespunzător instrumentele de lucru, să lipească îngrijit pentru a nu murdări lucrarea etc.
Putem spune că activitatea de abilități practice a fost foarte îndrăgită de copii, aceștia s-au străduit să realizeze un arici frumos, la fel ca și modelul prezentat de educatoare. La sfârșitul activității toți copiii au fost recompensați.
Etapa finală
În etapa finală copiii au avut sarcina de a rezolva teste finale pentru a constata cunoștințele dobândite de ei în urma activităților desfășurate în parteneriat cu părinții. (Anexa 4)
La educarea limbajului copiii au avut sarcina de a rezolva o fișă de lucru. Mai întâi de toate, fiecare dintre copii și-a ales povestea preferată, apoi au alcătuit o propoziție cu personajul preferat din poveste și au colorat imaginea din povestea respectivă. Am urmărit în primul rând exprimarea lor, expresivitatea, creativitatea fiecărui preșcolar în parte. Am observat dorința fiecăruia de a-și expune punctul de vedere, de a alcătui propoziții frumoase.
Testul de evaluare finală la cunoașterea mediului a constat într-o fișă de lucru, care vizează recunoașterea fructelor și legumelor. Au avut ca sarcină să denumească fructele, să încercuiască legumele și să deseneze legume în grupa legumelor și fructe în grupa fructelor. La acest test copiii s-au descurcat datorită cunoștințelor pe care le-au acumulat copiii în cadrul parteneriatului educațional grădiniță-familie.
Testul de evaluare finală la abilități practice a constat în realizarea unei lucrări cu titlul
,,Casa bunicii” și ,,Pădurea din satul meu”. Au avut la dispoziție atât animale domestice cât și sălbatice pe care mai întâi le-au separat, le-au colorat apoi le-au lipit acolo unde au vrut ei; în funcție de mediul de viață specific fiecărui animal. În cadrul acestei evaluări copiii au realizat niște lucrări frumoase, au lipit în mod îngrijit și curat.
În urma acestor evaluări s-au obținut următoarele rezultate:
REZULTATELE TESTELOR FINALE DLC – DȘ – DOS
ANUL ȘCOLAR 2013-2014
Total medie la educarea limbajului, cunoașterea mediului, abilități practice: 14
La educarea limbajului 10 % dintre copiii din grupa mijlocie au solicitat ajutor din partea educatoarei în ceea ce privește recunoașterea poveștilor și alcătuirea de propoziții. Din toți copii, 14 au obținut punctaj foarte bun iar ceilalți 2 punctaj bun.
La cunoașterea mediului copiii au fost atenți la explicațiile educatoarei în legătură cu sarcinile de pe foaia de lucru. Așadar rezultatele copiilor la acest test sunt următoarele: 13 copii au obținut rezultate foarte bune iar 3 dintre ei au obținut rezultate bune. Aceaste rezultate pun în valoare faptul că preșcolarii au fost atenți la activitățile desfășurate în cadrul parteneriatului cu familia și au încercat să rezolve cât mai corect fișa de evaluare.
Rezultatele testului final la abilități practice sunt aproximativ identice cu cele de la educarea limbajului. În sensul că 14 copii au obținut punctaj foarte bun iar 2 copii punctaj bun. Fiecare copil s-a străduit să lipească în locul corespunzător animalele, îngrijit, fără a murdări foaia de lucru.
Diferența dintre punctajul total evaluare finală și media clasei, 14 :
În tabelul de mai sus se poate observa o diferență semnificativă între punctajul fiecărui preșcolar la evaluarea finală și media totală a clasei: 8 copii au obținut un punctaj mai mare decât media clasei, iar 8 copiii au obținut un punctaj mai mic decât media clasei.
Evaluarea finală a pus în evidență cunoștințele copiilor dobândite în cadrul activităților cu părinții, dar mai ales dorința lor de a lucra, de a realiza ceea ce își propun fiind încurajați atât de părinți cât și de cadrele didactice.
Analiza și interpretarea datelor
La sfârșitul cercetării am aplicat un chestionar părinților privind gradul acestora de implicare în parteneriatul grădiniță-familie. (Anexa 5). Ținem să subliniem faptul că acest chestionar este completat de 13 părinți. Rezultatele chestionarului sunt următoarele:
La întrebarea 1. Copilul dumneavoastră merge cu plăcere la grădiniță?, răspunsurile părinților au fost . La această întrebare 11 părinți au răspuns da iar 2 părinți au răspuns nu (fig.1).
Fig.1. Raportul răspunsurilor la întrebarea 1
La întrebarea 2. Cum se manifestă această atitudine de plăcere sau neplăcere față de grădiniță?
După cum se poate observa în diagrama din fig.2, 2 părinții au răspuns că preșcolarul merge cu plăcere la grădiniță, 3 părinți au răspuns că preșcolarii merg la grădiniță cu entuziasm și dorință, 5 părinți au răspuns că preșcolarii nu vor să lipsească de la grădiniță, iar un părinte a răspuns că preșcolarul se trezește și duminica cu gândul să meargă la grădiniță.
Fig.2. Raportul răspunsurilor la întrebarea 2
La întrebarea 3: Cît de mult vă ocupați de educația copilului?
După cum se observă în diagrama 9 dintre părinți susțin că se ocupă de copiii lor tot timpul iar 4 părinți au spus că se ocupă doar cât le permite timpul (fig.3).
Fig.3. Raportul răspunsurilor la întrebarea 3
La întrebarea 4. Credeți că este important să mergeți la grădiniță și să vă interesați de copilul dumneavoastră?
La această întrebare 10 părinți au răspuns că este important să meargă la grădiniță pentru a se informa de copil iar 3 părinți au răspuns că nu știu cât de important e să se intereseze de copil la grădiniță (fig.4).
Fig.4. Raportul raspunsurilor la întrebarea 4
La întrebarea 5. Educatoarea acordă timp discuțiilor cu dumneavoastră?
La această întrebare 8 părinți au răspuns că educatoarea acordă suficient timp discuțiilor cu părinți iar 5 părinți au răspuns că educatoarea acordă prea mult timp discuțiilor cu părinții (fig.5).
1
0
La întrebarea 6. Țineți cont de părerea educatoarei?
După cum se poate observa 11 părinți au răspuns că țin cont întotdeauna de părerea educatoarei, 1 părinte a răspuns că de cele mai multe ori ține cont de părerea educatoarei iar 1 alt părinte a răspuns că rar ține cont de părerea educatoarei (fig.6).
Fig.6. Raportul raspunsurilor la întrebarea 6
La întrebarea 7. Care credeți că este cea mai bună metodă prin intermediul căreia educatoarea să țină legătura cu dumneavoastră?
După cum se poate observa 1 părinte a răspuns că cea mai bună metodă de a comunica cu educatoarea reprezintă biletele, iar tot 1 părinte lectoratele, 3 dintre părinți însă susțin că telefoanele sunt mai importante, 4 părinți susțin că ședințele reprezintă obună metodă de a comunica cu educatoarea și tot 4 susțin că ântîlnirile individuale reprezintă o bună metodă de a ține legătura cu educatoarea (fig.7).
La întrebarea 8. La ce fel de activități desfășurate în cadrul grădiniței ați participat și dumneavoastră?
La acestă întrebare 13 părinți au răspuns că au participat la serbări, 12 părinți la ședințe, 13 atât la activități practice și consiliere cu părinții, 10 părinți la săptămâna porților deschise, 13 atât la relatarea unei povești dar și la vizite (fig.8).
Fig.8. Raportul răspunsurilor la întrebarea 8
La întrebarea 9. În ce fel a evoluat relația dumneavoastră cu grădinița în urma întâlnirilor cu educatoarea?
La această întrebare 13 părinți au răspuns că în urma întâlnirilor cu educatoarea înțeleg mai bine problemele copilului și și-au îmbunătățit relația cu educatoarea iar 12 dintre părinți au păstrat legătura cu grădinița (fig.9).
La întrebarea 10. Implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie vizează:
La această întrebare 13 dintre părinți au răspuns că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie vizează dezvoltarea intelectuală a copilului, stimularea stimei de sine și reușita școlară iar 12 dintre aceștia au răspuns că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie vizează și integrarea copilului în societate (fig.10).
Fig.10. Raportul raspunsurilor la întrebarea 10
La întrebarea 11. Parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita copilului?
În cadrul acestei întrebări 12 părinți au răspuns că da, parteneriatul educațional grădiniță- familie contribuie la reușita copilului, iar 1 a răspuns că nu știe dacă parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita copilului.(fig. 11).
La întrebarea 12. Considerați că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie este benefică pentru copil?
În diagrama de mai jos se observă cum cei 13 părinți au răspuns că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie este benefică pentru copil (fig.12).
Fig.12. Raportul răspunsurilor la întrebarea 12
În concluzie, putem aprecia faptul că răspunsurile la acest chestionar pun în evidență implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie. După cum se poate observa majoritatea părinților au răspuns că preșcolarul vine cu plăcere la grădiniță, dornic să învețe lucruri noi și să se întâlnească cu colegii. În ciuda faptului că majoritatea părinților lucrează, aceștia își fac timp să vină la grădiniță să întrebe educatoarea de progresele copilului. Cele mai bune metode de a comunica cu educatoarea sunt, după părerea părinților: telefoanele, ședințele și întâlnirile individuale. Acestea vizează o comunicare directă între părinte-educatoare, părintele se poate interesa de copil mult mai bine utilizând aceste metode. Majoritatea părinților au răspuns că au participat în acest an la ședințe, serbări, consultații cu părinții, activități practice, relatarea unei povești, cât le-a permis timpul. În urma întâlnirilor cu educatoarea părinții au susținut că înțeleg mai bine problemele copilului și se implică în rezolvarea lor, dar pe lângă aceasta s-a format o relație de colaborare între educatoare-părinte. Majoritatea părinților au susținut că parteneriatul educațional contribuie la reușita școlară a copilului, și implicarea acestora în cadrul acestui parteneriat este benefică pentru copil. În urma aplicării acestui chestionar am constatat faptul că fiecare părinte își dorește cât mai mult să se implice în educația copilului, să comunice cu educatoarea, să se intereseze de progresele copilu
CONCLUZII
Toate activitățile desfășurate în cadrul parteneriatului educațional grădiniță-familie sunt deosebit de importante în educarea și dezvoltarea preșcolarilor. Implicarea părinților în parteneriatul educațional este benefică atât pentru copil cât și pentru părinte.
Este benefică pentru copil deoarece acesta își dezvoltă anumite abilități, priceperi, deprinderi fiind susținut în totalitate de părinte, pe de altă parte este benefică pentru părinte deoarece prin antrenarea lor aceștia se simt puși în valoare, talentele și cunoștințele lor fiind fructificate, iar munca educatorului/educatoarei este diminuată.
Părintele își poate urmări copilul în variate situații de interacțiune zilnică, dar mai ales au posibilitatea să cunoască mai bine dificultățile de integrare a acestuia în colectivul grupei sau în programul grădiniței.
Astfel, putem aprecia faptul că răspunsurile la acest chestionar pun în evidență implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie.
După cum s-a observat, majoritatea părinților au răspuns că preșcolarul vine cu plăcere la grădiniță, dornic să învețe lucruri noi și să se întâlnească cu colegii. În ciuda faptului că majoritatea părinților lucrează, aceștia își fac timp să vină la grădiniță să întrebe educatoarea de progresele copilului.
Cele mai bune metode de a comunica cu educatoarea sunt, după părerea părinților, telefoanele, ședințele și întâlnirile individuale. Acestea vizează o comunicare directă între părinte- educatoare, părintele se poate interesa de copil mult mai bine utilizând aceste metode.
Majoritatea părinților au răspuns că au participat în acest an la ședințe, serbări, consultații cu părinții, activități practice, relatarea unei povești, cât le-a permis timpul.
În urma întâlnirilor cu educatoarea părinții au susținut că înțeleg mai bine problemele copilului și se implică în rezolvarea lor, dar pe lângă aceasta s-a format o relație de colaborare între educatoare-părinte.
Cea mai mare parte a părinților au susținut că parteneriatul educațional contribuie la reușita
școlară a copilului, și implicarea acestora în cadrul acestui parteneriat este benefică pentru copil.
În urma realizării anchetei prin chestionar am constatat faptul că fiecare părinte își dorește cât mai mult să se implice în educația copilului, să comunice cu educatoarea, să se intereseze de progresele copilului.
Cercetarea de față a avut ca scop îmbogățirea cunoștințelor copiilor prin implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie. În urma celor cinci intervenții educative desfășurate în cadrul parteneriatului copiii au obținut rezultate bune și foarte bune ceea ce a condus la atingerea obiectivelor propuse.
Corelând datele cercetării realizate în cadrul acestei lucrări am constatat că:
Prin utilizarea unor teste inițiale se poate constata nivelul de cunoștințe al fiecărui copil la început de an școlar;
Prin utilizarea unor teste de evaluare sumativă se poate observa nivelul de cunoștințe acumulate de copil pe parcursul unui semestru;
Participarea părinților în cadrul parteneriatului educațional grădiniță familie îl ajută pe copil să se afirme; respectă cerințele cadrului didactic însă răspunde conform propriilor idei;
Implicarea părinților în cadrul unor domenii de activitate diferite: educarea limbajului, cunoașterea mediului, abilități practice asigură creșterea eficienței învățării prin participarea activă a preșcolarului în activitățile didactice;
Evaluarea finală a pus în valoare o îmbunătățire considerabilă a nivelului de cunoștințe al fiecărui copil;
Parteneriatul educațional grădiniță – familie a îmbunătățit rezultatele copiilor la cele trei domenii de activitate: educarea limbajului, cunoașterea mediului, abilități practice
Cercetarea de față pune în evidență anumite diferențe între rezultatele inițiale, sumative și finale obținute de preșcolari în urma intervenției educative la educarea limbajului, cunoașterea mediului, abilități practice și acestea sunt:
Test de evaluare inițială: 63 p, 54 p, 62 p.
Test de evaluare sumativă:68 p, 64 p, 64 p
Test de evaluare finală: 74 p, 76 p, 74 p.
Aceste rezultate obținute demonstrează că parteneriatul educațional grădiniță-familie are un rol bine definit în activitățile instructiv-educative și anume îmbunătățește semnificativ rezultatele copiilor.
Toate aceste constatări la care am ajuns și pe care le-am menționat ne fac să concluzionăm că obiectivele cercetării au fost realizate și că astfel ipoteza de la care am pornit cercetarea, conform căreia, implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie, contribuie la rezultatele obținute de copii în cadrul acivităților educative, la cele trei domenii de activitate la care s-a aplicat cercetarea s-au îmbunătățit semnificativ, s-a adeverit.
În același timp, scopul urmărit, de a găsi modalități eficiente pentru îmbunătățirea cunoștințelor copiilor preșcolare a fost atis, ceea ce ne face să continuăm organizarea și desfășurarea de parteneriate educaționale nu numai cu părinții copiilor ci și cu ceilalți factori educativi din comunitate.
Spiritul de observație, gândirea, exprimarea se formează și se dezvoltă în cadrul unui proces instructiv-educativ de durată, din care fac parte, în mod implicit, și activitățile privind îmbogățirea și activizarea vocabularului. Procesul dezvoltării limbajului prin îmbogățirea vocabularului se identifică cu însuși procesul cunoașterii, cu însuși procesul instructiv-educativ desfășurat de-a lungul preșcolarității. Aceasta este motivația implicării dezvoltării vocabularului în practica însușirii tuturor disciplinelor prevăzute în planul de învățământ.
Am reușit să-i deprind pe copii să observe, să gândească, să argumenteze și să se exprime corect, logic, deci să cunoască activ lumea și viața.
În lucrarea de față am căutat să demonstrez cu exemple din activitatea pedagogică rolul pe care îl are educația limbajului la dezvoltarea personalității copiilor preșcolari, cât și principalele metode de lucru ce pot stimula îmbogățirea vocabularului copiilor prin toate activitățile de tip preșcolar si implicit dezvoltarea limbajului.
Pentru a realiza cercetarea de tip constatativ-ameliorativ cu privire la tema enunțată am procedat la aplicarea unui sistem coerent de măsuri:
Studiul privind programa și metodicile din învățământul preșcolar;
Documentarea științifică cu privire la contribuția activităților din grădiniță, îmbogățirea vocabularului preșcolarilor;
Receptarea creatoare a bibliografiei parcurse;
Motivarea problematicii lucrării;
Alegerea unui set de metode și procedee eficiente pentru verificarea ipotezei;
Consemnarea sistematică și obiectivă a observațiilor efectuate;
Stabilirea unor concluzii parțiale;
Abordarea unui stil de lucru permisiv, receptiv la dorințele și solicitările copiilor;
Selectarea celor mai concludente date;
Găsirea unui plan optim de sistematizare și prezentare a observațiilor, constatărilor efectuate.
Problemele de principiu și soluțiile din această lucrare reprezintă poziția mea personală față de tema propusă.
Important de subliniat este faptul că, la reușita activităților ce vizează dezvoltarea limbajului concură următorii factori:
Nivelul dezvoltării fizice;
Nivelul dezvoltării intelectuale;
Dezvoltarea socio-afectivă (relația copil-grup, copil-colectivitate și indică măsura în care se realizează integrarea);
Nivelul dezvoltării psihologice (interesul copiilor pentru tot ceea ce înconjoară);
Nivelul dezvoltării limbajului (achizițiile de limbaj la un moment dat înțelegerea semanticii cuvintelor, exprimarea propriilor gânduri);
Disponibilitatea ludică, plăcerea jocului (achizițiile se pot face numai cu plăcere, în joc, creativ, personalizând cunoașterea a tot ceea ce îi înconjoară pe copii).
Datele și concluziile inserate pe parcursul lucrării, validează ipoteza cercetării exprimând eficiența metodelor activ-participative în dezvoltarea limbajului prin îmbogățirea vocabularului și contribuția acestora la realizarea unei comunicări verbale optime între copii și cei din jurul lor.
METODOLOGIA CERCETĂRII PSIHOPEDAGOGICE
Designul cercetării
Participarea copiilor dar și a părinților la această cercetare a fost făcută în urma consimțământului liber exprimat, asigurându-i atât de confidențialitatea datelor personale cât și de faptul că rezultatele vor fi utilizate doar în cadrul cercetării.
Eșantionul de subiecți:
În vederea urmăririi obiectivelor si a verificării ipotezei specifice au participat un număr de 16 copii cu vârste cuprinse între 4 și 5 ani care au frecventat în anul școlar 2014-2015 grădinița.
Din cei 16 copiii ai grupei, 3 copii au părinții plecați în străinătate și locuiesc cu bunicii, 11 copii provin din familii bine organizate, 5 copii provin din familii organizate dar cu relații tensionate și 1 copil provine dintr-o familie dezorganizată, copilul fiind încredințat mamei care nu s-a recăsătorit. Din numărul total de 16 copii, 4 sunt în primul an de frecventare a grădiniței, iar ceilalți 12 au frecventat în mod regulat grădinița, lipsind doar în cazuri deosebite.
Din prezentarea de mai sus, reiese faptul că există diferențe între mediile socio-culturale din care provin copiii acestei grupe si care au urmari asupra dezvoltării comunicării și a limbajului acestora.
Cei 4 copii ,nou veniti in colectivitate s-au adaptat cu ușurință în cadrul grădiniței, fiind înconjurați de dragostea și prietenia celor din jur, de cooptarea in jocurile lor.
Analiza efectuată au scos in evidenta faptul că influențele mediului educativ oferit de
activitățile instructiv-educative din gradiniță, care au in vedere particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, dar și implicarea părinților în activitatea grădiniței sunt favorabile dezvoltării psiho-sociale a copilului.
Scopul cercetării
Îmbunătățirea cunoștințelor copiilor prin implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță- familie
Ipoteza cercetării.
În cercetarea de față am pornit de la ipoteza conform căreia: dacă părinții se implică în parteneriatul educațional grădiniță-familie, rezultatele copiilor se vor reflecta in relationarea dintre ei,dar si in trei domenii de activitate diferite: cunoașterea mediului, educarea limbajului și abilități practice vor crește semnificativ.
Obiectivele cercetării
:
Constatarea nivelulului de cunoștințe ale copiilor în primul semestru;
Cultivarea interesului din partea familiei prin implicarea lor în activitățile didactice;
Constatarea nivelulului de cunoștințe ale copiilor în al doilea semestru;
Observarea și monitorizarea performanțelor școlare ale copiilor pe tot parcursul studiului și compararea acestora;
Aplicarea unui chestionar părinților privind implicarea acestora în parteneriatul educațional grădiniță-familie.
Metode utilizate
În cadrul cercetării propriu-zise am folosit următoarele metode: observația, experimentul, studiul documentelor personale, anamneza, metoda testelor, analiza produselor activității.
În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât și metode de prelucrare a datelor
Observația a urmarit surprinderea unor comportamente atât în activitățile deschise cu părinții, în care copilul se manifestă spontan și liber, cât și în cadrul activităților comune desfășurate cu întreaga grupă de copii sub îndrumarea directă a educatoarei. S-au obținut date referitoare la nivelul de cunoștințe al fiecărui copil, rezultate favorabile folosite în cazul implicării părinților în cadrul activităților deschise.
Anamneza a vizat culegerea de informații despre părinți, mai ales despre părinții preșcolarilor care se aflau la muncă în străinătate, starea de sănătate a tuturor membrilor familiei, despre condițiile materiale și socio-culturale ale familiei, despre calitatea influențelor asupra copilului, despre nivelul său intelectual..
Studiul documentelor personale a oferit o imagine completă asupra subiecților investigați. Pe baza studiului documentelor personale ale copiilor au rezultat date despre proveniența socială ale acestora, starea lor de sănătate, despre relațiile existente în familie și despre nivelul cultural al părinților.
Experimentul a constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unui factor experimental – implicarea părinților în cadrul parteneriatului educațional grădiniță-familie. Experimentul se desfășoară folosind ca tehnică: tehnica unui singur grup pe care se experimentează un număr de subiecți egal cu 16 preșcolari.
Testul. Aceasta metodă am folosit-o atât în etapa inițială cât și în etapa finală a experimentului, rezultatele testelor oferindu-mi posibilitatea de a obține informații obiective asupra cunoștințelor copiilor dobândite atât în cadrul activităților simple cât și activitățile desfășurate cu părinții.
Chestionarul. L-am utilizat pentru a avea date relevante cu privire la implicarea părinților în educația copiilor preșcolari.Astfel, am putut constata punctul lor de vedere referitor la parteneriatul educațional grădiniță-familie.
Instrumente de cercetare utilizate:
Test de evaluare inițială
Test de evaluare sumativă
Test de evaluare finală
Metoda analizei produselor activității: În cadrul activităților propriu zise, am analizat modul în care copiii au participat la activitate, le-am notat lucrările pe care le-au realizat, am analizat modul de lucru al fiecărui copil în parte, am apreciat calitatea efortului depus de fiecare copil etc.
Aceste metode au avut rolul de a cunoaște mai bine grupa de copii, de a le descoperi anumite capacități intelectuale, de a le dezvolta capacitatea de a relaționa atât cu părinții cât și cu ceilalți copii etc.
Variabilele cercetarii
Variabile independente
Aplicarea unui program de achiziții în care să se îmbine armonios activitățile simple și activitățile desfășurate împreună cu părinții la diferite domenii de activitate: cunoașterea mediului, activitate practică, educarea limbajului.
Variabile dependente
Îmbunătățirea nivelului de cunoștințe ale copiilor
Îmbunătățirea relației părinte-copil;
Etapele cercetării
Etapa constatativă
Primul etapa în desfășurarea propriu zisă a experimentului a constat in evaluarea inițială a nivelului de cunoștințe ale copiilor din grupa mijlocie în cadrul unor domenii de activitate diferite: educarea limbajului, cunoașterea mediului și abilități practice în primul semsestru al anului școlar 2014-2015. (Anexa 1)
La educarea limbajului, copiii au ascultat o poveste cu început dat ,,Puiul de ursulet”. Am citit copiilor începutul poveștii iar fiecare dintre ei a trebuit să contribuie folosindu-si imaginatia si să creeze propriul său final de poveste în fața întregii grupe. Copiii au ascultat cu atenție fragmentul citit, straduindu-se fiecare sa ofere o alta finalitate povestirii.
S-a urmarit în primul rând exprimarea lor, expresivitatea, creativitatea fiecărui preșcolar.
Unii dintre copii au avut nevoie de ajutor însă alții s-au descurcat bine în crearea poveștii. Un exemplu de final de poveste creat de un copil este acesta: ,,Când puiul neascultator a rămas în urmă,pierdut de mama lui, a vazut ca o pantera se apropia amenintator spre el. Puiul se sperie foarte tare și începe să alerge și să își strige mama. Deodată de după un copac mare se arata mama ursuletului gata, gata să atace pantera și să-și salveze puiul! Pantera văzându-se atât de mică în fața mamei urs, se urcă repede într-un copac și de acolo nu se mai da jos de frica. Mama își ia puiul de mână și își continuă drumul prin pădure!”. În consecință, toți copiii au fost încântați de farmecul acestei povești, drept pentru care au reușit să ne surprindă cu finaluri de poveste minunate.
Evaluarea la cunoașterea mediului a constat intr-o fișă de lucru, copiii avand sarcina să denumească și să încercuiască fructul și leguma reprezentate , să denumească animalele sălbatice și domestice din țara noastră și să le încercuiască corespunzător. La începutul activității de evaluare printr-o convorbire liberă despre fructele și legumele din țara noastră: fiecare copil a denumit un fruct sau o legumă după cum a dorit. Unii copii au știut să denumească fructele și legumele, recunoscandu-le, dar alți copii au răspuns greșit la întrebările educatoarei nerezolvand corect fișa de lucru.
La abilități practice ,prescolarii au avut de lipit o vază cu flori de primavara, lalele și narcise. Educatoarea a pregătit materialele , iar aceștia au avut sarcina de a denumi ustensilele de pe masa de lucru, de a le recunoaște si de a le lipi în locul corespunzător: vaza la mijlocul foii, doua lalele de o parte și de alta iar o narcisă la mijlocul foii, în mod îngrijit, curat, având grijă să nu murdărească lucrarea. Unii copii au denumit florile de primăvară și le- au lipit în locul corespunzător, alții au murdărit foaia cu lipici, au lipit necorespunzător elementele pe care le-au primit. Totusi, toti copii si-au manifestat dorința lor de a realiza o vază frumoasă si chiar s –au straduit in realizarea acestui obiectiv.
În urma acestor evaluări s-au obținut următoarele rezultate:
REZULTATELE TESTELOR INIȚIALE DLC – DȘ – DOS
ANUL ȘCOLAR 2014-2015
Total medie la educarea limbajului, cunoașterea mediului, abilități practice: 11
La educarea limbajului 40 % dintre copii au solicitat ajutor din partea educatoarei în ceea ce privește finalizarea povestii. Trebuie mentionat ca prescolarii au utilizat un limbaj simplu, au folosit cuvinte frumoase, s-au regăsit în postura personajului ,,ursuletul”. Nouă copii din grupă au obținut punctajul maxim la această probă ,pentru creativitate, originalitate, nefiind nevoie de interventie deloc. Iar doi copiii, cu probleme sociale, au obținut punctajul minim, deoarece s-a intervenit pe tot parcursul povestirii lor.
La cunoașterea mediului rezultatele obținute sunt mai mici decât la educarea limbajului datorită faptului că preșcolarii nu au acumulat suficiente cunoștințe referitoare la fructele și legumele din țara noastră drept pentru urmare,sase dintre ei au avut rezultate foarte bune, obținand punctajul maxim, sapte dintre ei au avut nevoie de ajutor din partea celorlalți colegi în cadrul convorbirii, iar trei copiii au avut punctajul minim din cauza neatenției lor în rezolvarea fișei de lucru dar mai ales faptului că nu au răspuns corect la întrebările adresate.
La abilitățile practice, rezultatul reflectă nivelul cunoștințelor copiilor, opt copii obtinand cele mai bune rezultate, prin lucrări realizate intr-un mod ingrijit; sapte prescolari au obținut punctaje medii datorită faptului că nu au respectat sarcina dată , iar un copil a avut
rezultate slabe, din cauza lipsei de implicari, în cadrul realizării lucrării, fapt pentru care a avut nevoie de ajutor în elaborarea sa.
Diferența dintre punctajul total evaluare inițială și media clasei, 11:
În tabelul de mai sus, se observa o diferență semnificativă între punctajul fiecărui preșcolar la evaluarea inițială și media totală a clasei: 5 copii au obținut un punctaj mai mare decât media clasei, 8 dintre copii au obținut același punctaj ca media clasei iar 3 copii au avut un punctaj mai mic decât media clasei. Toți copiii au dat dovadă de ambiție în cadrul acestor evaluări însă este nevoie de mai multă muncă și mai multă implicare în ceea ce își propun să realizeze preșcolarii.
În concluzie mai mult de 60 % din preșcolari au obținut rezultate bune și foarte bune în cadrul evaluării inițiale, cei care au obținut rezultate slabe au fost încurajați să muncească mai mult în realizarea temei date de educatoare.
A doua etapa a experimentului a reprezentat evaluarea sumativă a nivelului de cunoștințe ale copiilor acumulate pe parcursul primului semestru în cadrul a trei domenii de activitate diferite: educarea limbajului, cunoașterea mediului și abilități practice (Anexa 2).
La educarea limbajului copiii au avut de rezolvat o fișă de lucru care vizează
recunoașterea poveștilor cunoscute de copii dar și povestirea lor în câteva fraze.
Copiiii au avut ca sarcină să aleagă din poveștile prezentate pe foaie doar imaginile care aparțin poveștii ,,Albă ca zăpada și cei șapte pitici” și să le coloreze. Urmatoarea sarcină a acestei evaluări a avut in vedere ca fiecare copil să povestească o poveste prezentă pe fișa de lucru: Capra cu trei iezi, Scufița Roșie, Ursul păcălit de vulpe, Albă ca zăpada și cei șapte pitici.
Rezultatele acestui test sunt favorabile prin implicarea copiilor în povestea creată, a exprimarii lor, copiii recunoscand poveștile de pe fișa de lucru și au rezolvand corect sarcinile de lucru.
La cunoașterea mediului evaluarea a constat în încercuirea aspectelor specifice anotimpului toamna și in colorarea obiceiurilor și tradițiilor de iarnă . Copiii au respectat cerintele si au colorat corespunzător imaginile.
Iar la abilități practice copiii au avut de realizat Cizmulița lui Moș Crăciun ,avand la dispoziție materiele necesare realizarii lucrarii.
În urma acestor evaluări sumative s-au obținut următoarele rezultate:
REZULTATELE TESTELOR SUMATIVE DLC – DȘ – DOS
ANUL ȘCOLAR 2014-2015
Total medie la educarea limbajului, cunoașterea mediului, abilități practice: 12
La educarea limbajului 30 % dintre copiii din grupa mijlocie au solicitat ajutor din partea educatoarei în ceea ce privește recunoașterea poveștilor și povestirea lor. Cei patru copii care au frecventat doar anul acesta grădinița au avut probleme în ceea ce privește povestirea detaliată a poveștii ,,Albă ca zăpada și cei șapte pitici”. Din toți copii, 10 au obținut punctaj foarte bun iar ceilalți 6 punctaj bun.
La cunoașterea mediului copiii au fost atenți la explicațiile educatoarei în legătură cu sarcinile de pe foaia de lucru, rezultatele copiilor la acest test fiind următoarele: 8 dintre copii au obținut rezultate foarte bune iar 8 dintre ei au obținut rezultate bune. Ceea ce înseamnă că preșcolarii au fost progresat și au încercat să rezolve cât mai corect fișa de evaluare.
Rezultatele testului sumativ la abilități practice sunt aproximativ identice cu cele de la cunoașterea mediului. În sensul că 8 copii au obținut punctaj foarte bun iar 8 copii punctaj bun. Fiecare copil s-a străduit să lipească în locul corespunzător animalele, îngrijit, fără a murdări foaia
de lucru.
Diferența dintre punctajul total evaluare sumativă și media clasei, 12 :
În tabelul de mai sus se poate observa o diferență semnificativă între punctajul fiecărui preșcolar la evaluarea sumativă și media totală a clasei: 10 copii obtinand un punctaj mai mare decât media clasei, iar 6 copiii au obținut un punctaj mai mic decât media clasei. Toți copiii s-au implicat în rezolvarea acestot teste sumative, au dat dovadă că și-au însuțit cunoștințele dobândite pe semestrul I.
Din evaluarea initiala si finală rezulta faptul că preșcolarii au acumulat cunoștințe în cadrul activităților didactice, necesare pentru viața școlară și socială. Rezultatele testelor sumative sunt mai bune decât rezultatele inițiale datorită informatiilor accumulate prin activitățile didactice desfășurate
Etapa experimentală
În semestrul al doilea al anului școlar 2014-2015 am desfășurat activități în parteneriat cu părinții pentru a constata cum pot influența în mod pozitiv rezultatele școlare ale copiilor. (Anexa 3)
Așadar în etapa experimentală am desfășurat 5 activități demostrative la grupa mijlocie,
activități la care au participat și părinții copiilor. Toate aceste activități sunt incluse în parteneriatul educațional grădiniță-familie avand ca scop implicarea părinților în educația copiilor de vârstă preșcolară.
În urma acestor activități am elaborat teste de evaluare finală (Anexa 4) pentru a constata cunoștințele dobândite de copii în cadrul acestor activități.
Prima activitate în parteneriat cu părinții
În data de 12.02.2015 am desfășurat o activitate de educare a limbajului, mai precis o dramatizare în care am implicat atât copiii cât și părinții acestora. Povestea dramatizată s-a numit ,, Albă ca zăpada și cei șapte pitici’’. Părinții și copiii au primit rolurile din timp pentru a pregăti un moment artistic de calitate. Copiii au fost costumați în personajele poveștii iar părinții au primit roluri bine definite.
Rolurile copiilor: bunica, Albă ca zăpada, oglinda fermecată, regina cea bună, împărăteasa, vânătorul, piticul 1, piticul 2, piticul 3, piticul 4, piticul 5, piticul 6, piticul 7, prințul, domnița 1,
domnița 2, domnița 3, domnița 4.
Rolurile părinților: povestitor 1, povestitor 2, povestitor 3, povestitor 4, povestitor 5,
povestitor 6, povestitor 7, povestitor 8, prezentator 1, prezentator 2, prezentator 3, prezentator 4,
prezentator 5, prezentator 6, prezentator 7, prezentator 8.
După replica fiecărui personaj din poveste, povestitorii dar și prezentatorii intervin în relatarea poveștii. Sala de grupă este decorată ca în poveste: căsuța piticilor, palatul fermecat, pădurea, scăunelele și pătuțurile piticilor etc.
Activitatea propriu zisă: Copiii sunt așezați în semicerc și ascultă cu atenție indicațiile primite înainte de a începe activitatea de dramatizare.
Primul cadru al poveștii: Un copil ce reprezintă personajul bunica vine în fața tuturor și își prezintă replica ,,E o poveste veche, veche, de demult\Și cea mai frumoasă dintre care-ascult,\Cînd bunica iarnă își începe spuza\De povești să-și cearnă.\Cum? Oare ea, regina fie, care-n ora cea târzie \Mai întârzie la geam?\Ascultând poate, cum vântul poleiește ram cu ram?”.
Vine în față primul povestitor, care este chiar părintele copilului ,,A fost o dată ca niciodată \ Într-o tară-ndepărtată \Un palat ca în povești\ Cu steaguri împărătești\ Și domnițe la ferești.
Al doilea cadru al poveștii: Apoi urmează o fetiță, regina cea bună, care se întinde pe un pat și se înțeapă cu acul de cusut și în urma acestui fapt își dorește să aibă o fetiță cu pielea albă ca zăpada, cu obrajii roșii ca sângele și cu părul negru ca abanosul ,,- Cosea, și-n zare când privea,\Ea găndurile-și depăna;\Și tot visa să aibă o fată\ Cu fața albă, luminată,\Cum e zăpada cea curată. Povestitorul 2, mama acestei fetițe spuse și ea replica: ,, Și visul ei se-adeveri\Când anul fu de se- mplini\ Și-așa cum din povești se știe\ E scurtă orice bucurie\ Și jalea vine, nu se lasă\Chiar în palat, la-mpărăteasă..
Al treilea cadru al poveștii: Apare împărăteasa cea rea care spune „Oglindă, oglinjoară, Cine-i cea mai frumoasă din țară?”. Oglinda îi răspunde împărătesei că mai frumoasă decât ea e Albă ca zăpada „Regina mea, frumoasă ești\Ca soarele din zori,\Dar Albă ca Zăpada \Te-ntrece de mii de ori!”.
Apar ambii povestitori: povestitorul 3 și povestitorul 4, care ne povestesc scena în care împărăteasa ce rea se supără pe Albă ca Zăpada și își propune să o omoare.
Al patrulea cadru al poveștii: Împărăteasa cheamă vânătorul la ea și îi porunci să o ducă pe Albă ca zăpada în pădure ca să o omoare”.
Povestitorul 5 si 6 povesti această scenă din poveste.
Al cincilea cadru al poveștii: Albă ca zăpada este dusă în pădure de către vânător dar la insistențele acesteia vînătorul își făcu milă de ea și o lăsă singură în pădure fiind convins că o va mînca fiarele sălbatice. Apoi omorâ un mistreț și îi duse inima împărătesei păcălind-o că e inima lui Albă ca zăpada.
Povestitorul 7 si 8 povesti întreaga scenă.
Al șaselea cadru al poveștii: Albă ca zăpada ajunge la casa piticilor. Acolo se minună de toate lucrurile mici pe care le vede, se pune în pat să se odihnească. Ajung piticii de la lucru speriați de faptul că cineva a intrat în căsuța lor și a făcut dezordine. O lasă pe Albă ca Zăpada să doarmă și vorbesc cu ea dimineață. Prezentatorul 1, 2 povesti întreaga scenă.
Al șaptelea cadru al poveștii: Albă ca zăpada rămâne acasă iar piticii pleacă la lucru. Împărăteasa întreabă oglinda care îi spuse locul exact unde se află Albă ca zăpada. Atunci împărăteasa se deghiză în vânzătoare și pornește spre căsuța piticilor. Aici are loc o convorbire între
Albă ca zăpada și vânzătoare, care îi leagă cureaua de brâu lăsând-o pe Albă ca zăpada leșinată. Piticii vin acasă și o salveză pe Albă ca zăpada, sfătuind-o să nu mai deschidă ușa nimănui.
Prezentatorul 3, 4 povesti întreaga scenă.
Al optâlea cadru al poveștii: Albă ca zăpada rămâne acasă iar piticii pleacă la lucru. Împărăteasa întreabă oglinda care îi spuse că Albă ca zăpada trăiește. Așadar împărăteasa se deghiză într-o vânzătoare cu pieptene. Ajunsă la căsuța piticilor aceasta o păcăli pe Albă ca zăpada și îi puse în păr un piaptăn Atunci Albă ca Zăpada căzu jos ca și moartă. Și de data aceasta piticii o salvă și o sfătui să nu mai deschidă ușa nimănui.
Prezentatorul 5 si 6 povesti întreaga scenă.
Al nouălea cadru al poveștii: Împărăteasa întreabă oglinda care îi spuse că Albă ca zăpada trăiește. Împărăteasa cea rea se deghiză într-o babă, luă în coșuleț câteva mere, otrăvi jumătatea unui singur măr și porni spre casa piticilor. Pentru a o convinge pe Albă ca zăpada să guste din mărul otrăvit, aceasta îl tăie în două, partea bună o mâncă ea și partea otrăvită i-a dat-o Albei ca zapada. Atunci Albă ca zăpada căzu jos ca și moartă. Piticii vin de la lucru dar nu au putut-o să o salveze pe Albă ca zapada. I-au pregătit un sicriu. Prezentatorul 7 povesti întreaga scenă.
Al zecelea cadru al poveștii: În timp ce piticii plângeau a trecut pe acolo un prinț care s-a îndrăgostit de Albă ca zăpada și le-a cerut piticilor să i-o dea lui. Albă ca zăpada și-a scăpat bucata de măr din gură și s-a trezit. S-a îndrăgostit și ea de prinț și s-au căsătorit.
Prezentatorul 8 povesti întreaga scenă.
La sfârșitul dramatizării toți actorii se prind de mână în fața grupei și fac o plecăciune. Toți
,,actorii” sunt recompensați cu medalioane ce reprezintă imagini din povestea Albă ca Zăpada.
În cadrul acestei activități am urmărit capacitatea de a comunica, de a își spune replica fără rețineri, mai ales atunci când sunt sprijiniți de părinții. Copiii au fost foarte cuminți, au jucat foarte bine rolul actorilor, părinții au fost de asemenea foarte implicați în piesa noastră de teatru. Am observat că fiecare copil a spus poezia cu voce tare atunci când părintele era lângă el. Am observat că preșcolarii, atunci câns sunt sprijiniți de părinți, își ies din tipare, adică fiecare încearcă să fie cel mai bun. Un copil nu a vrut să recite poezia dacă părintele lui nu a fost lângă el.
În consecință, această activitate a fost benefică atât pentru școlari cât și pentru părinți
deoarece:
copilul și-a dezvoltat capacitatea de a comunica , de a recita cu intonație, și-a însușit mult mai bine povestea, și-a exprimat trăirile interioare în fața celorlalți copii.
părintele a avut ocazia de a-și susține copilul în cadrul unei activități didactice, părintele a comunicat cu copilul pe tot parcursul activității, părintele a putut vedea mai de aproape progresele copilului.
Implicarea părintelui în această activitate a avut un real succes.
A doua activitate în parteneriat cu părinții*****
În semestrul al doilea, am desfășurat o activitate de cunoașterea mediului, la care au participat și părinții copiilor din grupa. Părinții au fost anunțați că vom avea o activitate deschisă despre fructele și legumele din țara noastră și că, cu acest prilej vom merge împreună în vizită la aprozar să cunoaștem mult mai multe lucruri despre fructe și legume.
Activitatea propriu zisă:
Pentru activitate, am pregatit în power point un material despre fructele și legumele din țara noastră.
Copiii au fost anunțați că vor viziona un material despre fructele și legumele de toamnă, primăvară, se vor juca un joc didactic și vor vizita aprozarul cu fructe și legume.
Educatoarea prezintă copiilor materialul în power point adresandu-le întrebări despre acestea: ,,Ce este acesta? Cum se numește fructul acesta? Ce culoare are?etc Astăzi ne vom juca un joc care se numește ,,Ce a cumpărat mama?”. Copiii trebuie să recunoască și să denumească, după pipăit, miros și degustat: fructele, legumele și zarzavaturile din coșul mamei, trebuie să recunoască fructele și legumele de pe jetoane, să precizeze locul unde sunt cultivate. Jocul se va desfășura în mai multe variante.
Prima variantă a jocului: Educatoarea ridică un jeton cu imaginea unui fruct (o legumă, un zarzavat ). Copilul chemat va trebui: să aleagă din coșul pe care il ține mămica lui, fructul (leguma, zarzavatul) respectiv, să-l denumească și să-l încadreze în anotimp:,,- Ce este? – Ce știi despre ….?- Ce fel de…?” De exemplu:,,- Este un măr. Acest măr este: roșu, rotund, mare și are gustul dulce- acrișor.” )
A doua variantă a jocului: Educatoarea face perechi de câte doi: mamă și copil. În fața grupei se află două coșuri de culori diferite: roșu și albastru. O fetiță alături de mama sa vin în fața grupei și aleg din coșulețul roșu un jeton. Îl denumește și spune cum poate fi această legumă-acest fruct consumat (dacă trebuie fiert, prăjit, copt etc). Apoi va fi chemat un băiețel cu mămica lui care alege din coșulețul albastru un jeton, îl denumește și spune cum poate fi această legumă-acest fruct consumat (dacă trebuie fiert, prăjit, copt etc). Jocul se termină atunci cînd fiecare copil a extras câte un jeton din coșuleț.
După ce se termină activitatea se va merge la aprozarul cu fructe și legume.
Vizita la aprozar: Atunci când copiii au intrat în aprozar au început să îi adreseze vânzătoarei multe întrebări legate de fructe și legume. Dar nu numai vânzătoarei, ci și părinților le- au adresat foarte multe întrebări. Erau curioși să afle cât mai multe lucruri despre viața plantelor, a legumelor și a fructelor, cum trebuie păstrate ca să fie sănătoase. Copiii au fost foarte încântați de vizita lor împreună cu părinții la aprozar. Înainte de a pleca, copiii au primit multe fructe proaspete recompensă pentru că au fost foarte cuminți.
Această activitate în parteneriat cu părinții a adus beneficii atât copiilor cât și părinților deoarece:
copiii au învățat multe lucruri noi despre fructe și legume, au putut adresa întrebări fără rețineri, au colaborat cu părinții lor în vederea realizării unei sarcini, au exeperimentat o altă cale de a învăța in afară de activitatea intructiv-educativă realizată la grupă, s-au jucat, au colaborat, au învățat, au experimentat, au fost încurajați de părinți pe tot parcursul activității.
părinții au putut sprijini copiii atât verbal cât și moral, au participat la jocul didactic alături de copii ceea ce le-a dezvoltat încrederea în sine, au însoțit copiii la aprozar și le-a vorbit deschis despre fructele și legumele din aprozar etc.
Putem spune că implicarea părintelui în cadrul acestei activități de cunoașterea mediului a reprezentat un beneficiu pentru copilul preșcolar, copilul acumuland cunoștințe despre fructe și
legume, a interacționat cu părintele, ceea ce duce la îndeplinirea obiectivele propuse.
A treia activitate în parteneriat cu părinții
În data de 17.04.2014 am desfășurat o activitate de abilități practice la tema ,,Mijloace de transport aeriene și navale” la care au participat și părinții copiilor. Părinții au fost anunțați că vom desfășura o activitate deschisă în care ei va trebui să participe la o activitate de lipire. Cadrul didactic nu le-a spus exact părinților ceea ce trebuie să facă pentru a-i surprinde atât pe copii cât și pe părinți. Așadar nu trebuie să își aducă materiale de acasă, toate materialele vor fi pregătite de educatoare.
Activitatea propriu zisă:
Educatoarea pregătește materialele necesare desfășurării activității dar și sala de grupă: aerisește sala de grupă, aranjează măsuțele și scăunelele special pentru această activitate. Copiii sunt așezați la măsuțe, față în față cu părinții lor. Ei sunt întrebați ce materiale au pe măsuță iar ei răspund la întrebarea educatoarei. Educatoarea anunță tema zilei ,,Mergem la plimbare” apoi prezintă copiilor dar și părinților lucrarea model. Le explică modul de lucru al lucrării dar lasă loc și creativității copiilor și a părinților. După ce le explică ce au de făcut, copiii și părinții încep să realizeze planșa cu mijloace de transport.
Părintele copilului decupează alături de copil mijloacele de transport, copilul pictează pe planșă apă, cer, pămînt. Copilul desenează pe o altă foaie un soare iar părintele decupează. Părintele pregătește mijloacele de transport iar copilul le lipește pe foaie. Copiii au la dispoziție diverse materiale pentru a le stimula creativitatea: creioane, carioci, acuarele, hârtie colorată, hârtie creponată, hârtie albă, vată, etc. În cadrul acestei activități copilul a lucrat planșa cu mijloacele de transport în pereche cu părintele său. Am urmărit comportamentul fiecărui copil, implicarea în realizarea lucrării, dacă lucrează îngrijit, dacă știe să utilizeze corect uneltele de lucru, dacă comunică cu părintele său, etc.
După ce copiii au terminat de realizat lucrările, le-am pus pe toate la expoziție și am folosit metoda turul galeriei: fiecare copil a trecut pe la panou să vadă toate lucrările și a ales lucrarea preferată. Încheierea actzivității: toți copiii au primit recompense deoarece au lucrat îngrijit, au realizat lucrări frumoase și curate. Părinții au fost mulțumiți de ceea ce au realizat împreună cu
copiii lor.
Activitatea de abilități practice desfășurată în cadrul parteneriatului cu părinții a fost benefică atât pentru copii cât și pentru părinții.
copiii au lucrat împreună cu părinții, și-au dezvoltat anumite deprinderi motrice de bază, au lucrat îngrijit pentru a le demonstra părințiilor că sunt mari și pot face foarte multe lucruri, au colaborat cu părinții în scopul realizării unuei lucrări reușite.
Părinții au putut comunica cu copiii, i-au ajutat în vederea realizării lucrării, i-au sfătuit cu ce culoare să coloreze cerul , ce să deseneze pe pământ, unde să lipească barca etc.
În cadrul acestei activități cel mai important lucru a fost comunicarea dintre părinte- copil și implicarea acestora în vederea realizării unei lucrări frumoase și îngrijite. Considerăm că această activitate a ajutat preșcolarul să acumuleze anumite cunoștințe legate de abilități practice, dar mai ales că o lucrare îngrijită este o lucrare frumoasă.
A doua activitate în parteneriat cu părinții
La activitatea de educarea limbajului la care au participat și părinții ,fiecare copil a avut de pregătit câte o poezie sau o poveste de primăvară pe care să o recite\ povestească în fața întregii grupe. La sfârșitul acestei activități copiii au primit medalioane cu cel mai bun recitator\povestitor..
Activitatea propriu zisă:
Copiii așezați în formă de semicerc recită poeziile. Copilul denumit de educatoare vine în fața părinților și recită poezia cu voce tare. El poate fi ajutat de părinte în cazul în care acesta greșește sau se încurcă. Dacă a recitat frumos și cu intonație acesta este aplaudat de către părinți și copii. Dacă acesta greșește, el este încurajat să o recite din nou și este ajutat de mama lui. Urmează un alt copil care vine în fața grupei și recită o poezie. Acesta recită poezia cu voce tare , clar, cu intonație, și este aplaudat atât de copii cât și de părinți. Concursul se termină atunci când toți copiii au recitat poezii.
Complicarea concursului: În complicarea concursului fiecare copil a avut ca sarcină să creeze o poveste de primăvară. Vine în fața grupei și ne povestește o poveste de primăvară. După
el vine următorul copil care ne povestește o altă poveste de primăvară etc.
La sfârșitul activității copiii au primit diploma cu cel mai bun recitator\povestitor. Această activitate este benefică deoarece toți copiii și-au exprimat propriile trăiri în fața celorlalți, dar mai ales pentru că au fost sprijiniți de părinți. Această activitate a avut ca obiectiv exprimarea corectă a copiilor, felul acestora de a se exterioriza, capacitatea de a recita o poezie și de a povesti o poveste.
Copiii au fost foarte încântați de această activitate, au fost pregătiți de către părinți, ceea ce a condus la succesul acestei activități.
A treia activitate în parteneriat cu părinții
La activitatea de abilități practice cu tema,,Ariciul” la care au participat și părinții copiilor. Părinții au fost anunțați că vom desfășura o activitate deschisă în care ei va trebui să participe la o activitate practică. Educatoarea nu le-a spus exact părinților ceea ce trebuie să facă pentru a-i surprinde atât pe copii cât și pe părinți. Le-a mai spus că trebuie să își aducă materiale de acasă, fiecare copil trebuie să își aducă de acasă câte un cartof de mărime medie.
Activitatea propriu zisă:
Educatoarea pregătește condițiile necesare realizării unei activități de abilități practice: aerisește sala de grupă, pregătește materialele pe măsuță etc. Copiii sunt așezați pe scăunele, față în față cu părinții lor pentru a putea colabora mai bine. Fiecare copil are pe măsuță un cartof, scobitori, carioci, hârtie colorată și albă, bureței, creioane. Am anunțat mai întâi tema activității și le explică atât copiilor cât și părinților ce au de făcut.: au de realizat un arici din cartof. Se prezintă lucrarea model apoi îndrumă copiii și părinții să realizeze și ei ariciul. Așadar aceștia încep să lucreze iar în timpul acesta educatoarea se plimbă pe lângă măsuțe pentru a verifica dacă au înțeles sarcina dată și dacă au nevoie de ajutor sau de materiale. Un copil îi confecționează ariciului nasul din scobitoare și strugure iar mama lui îi face codița din coajă de kiwi. Un alt copil îi face ochii ariciului iar tatăl lui îi împlântă țepii. Copiii și părinții se ajută reciproc pentru realizarea ariciului din cartof. La sfârșitul activității educatoarea expune lucrările la expoziție și folosește metoda turul galeriei pentru a putea fi observate toate lucrările.
Activitatea aceasta a fost benefică deoarece a insistat pe comunicarea dintre părinte-copil, pe
învățarea reciprocă, pe creativitatea fiecăruia dintre participanți, copiii au învățat multe lucruri din această activitate: să coopereze, să lipească, să realizeze lucrarea utilizând corespunzător instrumentele de lucru, să lipească îngrijit pentru a nu murdări lucrarea etc.
Putem spune că activitatea de abilități practice a fost foarte îndrăgită de copii, aceștia s-au străduit să realizeze un arici frumos, la fel ca și modelul prezentat de educatoare. La sfârșitul activității toți copiii au fost recompensați.
Etapa finală
În etapa finală copiii au avut sarcina de a rezolva teste finale pentru a constata cunoștințele dobândite de ei în urma activităților desfășurate în parteneriat cu părinții. (Anexa 4)
La educarea limbajului copiii au avut sarcina de a rezolva o fișă de lucru. Mai întâi de toate, fiecare dintre copii și-a ales povestea preferată, apoi au alcătuit o propoziție cu personajul preferat din poveste și au colorat imaginea din povestea respectivă. Am urmărit în primul rând exprimarea lor, expresivitatea, creativitatea fiecărui preșcolar în parte. Am observat dorința fiecăruia de a-și expune punctul de vedere, de a alcătui propoziții frumoase.
Testul de evaluare finală la cunoașterea mediului a constat într-o fișă de lucru, care vizează recunoașterea fructelor și legumelor. Au avut ca sarcină să denumească fructele, să încercuiască legumele și să deseneze legume în grupa legumelor și fructe în grupa fructelor. La acest test copiii s-au descurcat datorită cunoștințelor pe care le-au acumulat copiii în cadrul parteneriatului educațional grădiniță-familie.
Testul de evaluare finală la abilități practice a constat în realizarea unei lucrări cu titlul
,,Casa bunicii” și ,,Pădurea din satul meu”. Au avut la dispoziție atât animale domestice cât și sălbatice pe care mai întâi le-au separat, le-au colorat apoi le-au lipit acolo unde au vrut ei; în funcție de mediul de viață specific fiecărui animal. În cadrul acestei evaluări copiii au realizat niște lucrări frumoase, au lipit în mod îngrijit și curat.
În urma acestor evaluări s-au obținut următoarele rezultate:
REZULTATELE TESTELOR FINALE DLC – DȘ – DOS
ANUL ȘCOLAR 2014-2015
Total medie la educarea limbajului, cunoașterea mediului, abilități practice: 14
La educarea limbajului 10 % dintre copiii din grupa mijlocie au solicitat ajutor din partea educatoarei în ceea ce privește recunoașterea poveștilor și alcătuirea de propoziții. Din toți copii, 14 au obținut punctaj foarte bun iar ceilalți 2 punctaj bun.
La cunoașterea mediului copiii au fost atenți la explicațiile educatoarei în legătură cu sarcinile de pe foaia de lucru. Așadar rezultatele copiilor la acest test sunt următoarele: 13 copii au obținut rezultate foarte bune iar 3 dintre ei au obținut rezultate bune. Aceaste rezultate pun în valoare faptul că preșcolarii au fost atenți la activitățile desfășurate în cadrul parteneriatului cu familia și au încercat să rezolve cât mai corect fișa de evaluare.
Rezultatele testului final la abilități practice sunt aproximativ identice cu cele de la educarea limbajului. În sensul că 14 copii au obținut punctaj foarte bun iar 2 copii punctaj bun. Fiecare copil s-a străduit să lipească în locul corespunzător animalele, îngrijit, fără a murdări foaia de lucru.
Diferența dintre punctajul total evaluare finală și media clasei, 14 :
În tabelul de mai sus se poate observa o diferență semnificativă între punctajul fiecărui preșcolar la evaluarea finală și media totală a clasei: 8 copii au obținut un punctaj mai mare decât media clasei, iar 8 copiii au obținut un punctaj mai mic decât media clasei.
Evaluarea finală a pus în evidență cunoștințele copiilor dobândite în cadrul activităților cu părinții, dar mai ales dorința lor de a lucra, de a realiza ceea ce își propun fiind încurajați atât de părinți cât și de cadrele didactice.
Analiza și interpretarea datelor
La sfârșitul cercetării am aplicat un chestionar părinților privind gradul acestora de implicare în parteneriatul grădiniță-familie. (Anexa 5). Ținem să subliniem faptul că acest chestionar este completat de 13 părinți. Rezultatele chestionarului sunt următoarele:
La întrebarea 1. Copilul dumneavoastră merge cu plăcere la grădiniță?, răspunsurile părinților au fost . La această întrebare 11 părinți au răspuns da iar 2 părinți au răspuns nu (fig.1).
Fig.1. Raportul răspunsurilor la întrebarea 1
La întrebarea 2. Cum se manifestă această atitudine de plăcere sau neplăcere față de grădiniță?
După cum se poate observa în diagrama din fig.2, 2 părinții au răspuns că preșcolarul merge cu plăcere la grădiniță, 3 părinți au răspuns că preșcolarii merg la grădiniță cu entuziasm și dorință, 5 părinți au răspuns că preșcolarii nu vor să lipsească de la grădiniță, iar un părinte a răspuns că preșcolarul se trezește și duminica cu gândul să meargă la grădiniță.
Fig.2. Raportul răspunsurilor la întrebarea 2
La întrebarea 3: Cît de mult vă ocupați de educația copilului?
După cum se observă în diagrama 9 dintre părinți susțin că se ocupă de copiii lor tot timpul iar 4 părinți au spus că se ocupă doar cât le permite timpul (fig.3).
Fig.3. Raportul răspunsurilor la întrebarea 3
La întrebarea 4. Credeți că este important să mergeți la grădiniță și să vă interesați de copilul dumneavoastră?
La această întrebare 10 părinți au răspuns că este important să meargă la grădiniță pentru a se informa de copil iar 3 părinți au răspuns că nu știu cât de important e să se intereseze de copil la grădiniță (fig.4).
Fig.4. Raportul raspunsurilor la întrebarea 4
La întrebarea 5. Educatoarea acordă timp discuțiilor cu dumneavoastră?
La această întrebare 8 părinți au răspuns că educatoarea acordă suficient timp discuțiilor cu părinți iar 5 părinți au răspuns că educatoarea acordă prea mult timp discuțiilor cu părinții (fig.5).
1
0
La întrebarea 6. Țineți cont de părerea educatoarei?
După cum se poate observa 11 părinți au răspuns că țin cont întotdeauna de părerea educatoarei, 1 părinte a răspuns că de cele mai multe ori ține cont de părerea educatoarei iar 1 alt părinte a răspuns că rar ține cont de părerea educatoarei (fig.6).
Fig.6. Raportul raspunsurilor la întrebarea 6
La întrebarea 7. Care credeți că este cea mai bună metodă prin intermediul căreia educatoarea să țină legătura cu dumneavoastră?
După cum se poate observa 1 părinte a răspuns că cea mai bună metodă de a comunica cu educatoarea reprezintă biletele, iar tot 1 părinte lectoratele, 3 dintre părinți însă susțin că telefoanele sunt mai importante, 4 părinți susțin că ședințele reprezintă obună metodă de a comunica cu educatoarea și tot 4 susțin că ântîlnirile individuale reprezintă o bună metodă de a ține legătura cu educatoarea (fig.7).
La întrebarea 8. La ce fel de activități desfășurate în cadrul grădiniței ați participat și dumneavoastră?
La acestă întrebare 13 părinți au răspuns că au participat la serbări, 12 părinți la ședințe, 13 atât la activități practice și consiliere cu părinții, 10 părinți la săptămâna porților deschise, 13 atât la relatarea unei povești dar și la vizite (fig.8).
Fig.8. Raportul răspunsurilor la întrebarea 8
La întrebarea 9. În ce fel a evoluat relația dumneavoastră cu grădinița în urma întâlnirilor cu educatoarea?
La această întrebare 13 părinți au răspuns că în urma întâlnirilor cu educatoarea înțeleg mai bine problemele copilului și și-au îmbunătățit relația cu educatoarea iar 12 dintre părinți au păstrat legătura cu grădinița (fig.9).
La întrebarea 10. Implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie vizează:
La această întrebare 13 dintre părinți au răspuns că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie vizează dezvoltarea intelectuală a copilului, stimularea stimei de sine și reușita școlară iar 12 dintre aceștia au răspuns că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie vizează și integrarea copilului în societate (fig.10).
Fig.10. Raportul raspunsurilor la întrebarea 10
La întrebarea 11. Parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita copilului?
În cadrul acestei întrebări 12 părinți au răspuns că da, parteneriatul educațional grădiniță- familie contribuie la reușita copilului, iar 1 a răspuns că nu știe dacă parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita copilului.(fig. 11).
La întrebarea 12. Considerați că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie este benefică pentru copil?
În diagrama de mai jos se observă cum cei 13 părinți au răspuns că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie este benefică pentru copil (fig.12).
Fig.12. Raportul răspunsurilor la întrebarea 12
În concluzie, putem aprecia faptul că răspunsurile la acest chestionar pun în evidență implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie. După cum se poate observa majoritatea părinților au răspuns că preșcolarul vine cu plăcere la grădiniță, dornic să învețe lucruri noi și să se întâlnească cu colegii. În ciuda faptului că majoritatea părinților lucrează, aceștia își fac timp să vină la grădiniță să întrebe educatoarea de progresele copilului. Cele mai bune metode de a comunica cu educatoarea sunt, după părerea părinților: telefoanele, ședințele și întâlnirile individuale. Acestea vizează o comunicare directă între părinte-educatoare, părintele se poate interesa de copil mult mai bine utilizând aceste metode. Majoritatea părinților au răspuns că au participat în acest an la ședințe, serbări, consultații cu părinții, activități practice, relatarea unei povești, cât le-a permis timpul. În urma întâlnirilor cu educatoarea părinții au susținut că înțeleg mai bine problemele copilului și se implică în rezolvarea lor, dar pe lângă aceasta s-a format o relație de colaborare între educatoare-părinte. Majoritatea părinților au susținut că parteneriatul educațional contribuie la reușita școlară a copilului, și implicarea acestora în cadrul acestui parteneriat este benefică pentru copil. În urma aplicării acestui chestionar am constatat faptul că fiecare părinte își dorește cât mai mult să se implice în educația copilului, să comunice cu educatoarea, să se intereseze de progresele copilului.
BIBLIOGRAFIE
Adler.A- Cunoasterea omului, Editura Stiintifica, Bucuresti ,1991
Allport.G –Structura si dezvoltarea personalitatii ,Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti , 1993
Berge A. –Profesiunea de parinte,Editura Didactica si Pedagogica ,Bucuresti, 1977
Bruner J.-Procesul educatiei intelectuale, Editura Stiintifica, Bucuresti ,1970
Cosmovici. A –Psihologie generala, Editura Polirom ,Bucuresti,2001
Cretu T.- Psihologia varstelor,Editura Credis ,2001
Debesse M.- Psihologia copilului de la nastere la adolescenta ,Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti ,1981
Dumitrana M.- Copilul ,familia si gradinita, Editura Compania,Bucuresti, 2000
Erikson E. H – Identity and crisis ,New York, Norton, 1950
Educatie timpurie si specificul dezvoltarii copilului prescolar, M.E.C.T., Centrul de educatie, 2000
Giddens A. – Sociologie ,Editura All, Bucuresti ,2000
Muresan P. – Ce este imitatia?,Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti ,1980
Osrerrieth P.- Copilul si familia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976
Piaget J. – Judecata morala la copil ,Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1980
Piaget J. ,Inhelder B. –Psihologia copilului,Editura Didactica si Pedagogica ,Bucuresti,1970
Stanciulescu .E – Sociologia educatiei familiei,Editura Polirom,Iasi ,1997
Schiopu U. – Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1995
Verza E.- Omul,jocul si distractia, Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti,1978
Vincent R. –Cunoasterea copilului,Editura Didactica si Pedagogica ,Bucuresti, 1973
Vlasceanu L. – Dictionar de sociologie, Editura Babel ,Bucuresti ,1993
Voinea M. –Psihologia familiei,Universitatea Bucuresti ,1993
Zlate M . –Psihologia sociala a grupului scolar ,Editura Politica,Bucuresti ,1972
Wallon H. – Evolutia psihologica a copilului, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti, 1975
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modalitati de Socializare la Prescolari (ID: 160068)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.