Modalitati de Reamenajare Turistica a Statiunii Balneoclimaterice Baile Herculane
CUPRINS
Capitolul I – Turismul balnear
Considerații generale privind turismul balnear
Particularitățile turismului balnear
Factorii naturali terapeutici
Strategia privind dezvoltarea turismului balnear a Asociației Române de Balneologie 2014
Capitolul II – Amenajarea turistică a stațiunilor balneare
2.1. Aspecte generale
2.2. Geneza amenajărilor turistice de tip stațiune
2.3. Planificarea și amenajarea turistică a stațiunilor
2.4. Stațiunile balneoclimaterice din România
2.4.1. Călimănești-Căciulata
2.4.2. Vatra Dornei
Capitolul III – Modalități de reamenajare turistică a stațiunii balneoclimaterice Băile Herculane
3.1. Prezentare generală a stațiunii
3.2. Analiza potențialului turistic al stațiunii
3.3. Aspecte esențiale ale dezvoltării stațiunii
3.4. Strategia de dezvoltare – viziune și obiective strategice
3.5. Programe sectoriale și proiecte de reamenajare și dezvoltare turistică
INTRODUCERE
Necesitățile legate de refacere și tratament au condus oamenii să caute efectele tămăduitoare ale izvoarelor termale și minerale și ale nămolurilor terapeutice încă din cele mai vechi timpuri, cunoașterea timpurie a efectelor tămăduitoare ale acestora făcând ca stațiunile termale să se numere printre cele mai vechi destinații turistice. De altfel, stațiunile balneare sunt cele mai vechi forme de amenajare turistică din istoria dezvoltării turismului.
Turismul balnear reprezintă deplasarea unor persoane de diferite vârste, sexe și profesii în stațiuni balneoclimaterice sau climatice, ori în localități cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătății, odihnă, cură cu substanțe naturale (ape minerale sau termominerale, nămoluri terapeutice, mofet), cu extracte sau medicamnete pe bază de plante, pentru profilaxie, întinerire, înfrumusețare sau numai pentru turism.
Primul capitol prezintă turismul balnear ca și formă specifică de odihnă, care a cunoscut o mare amploare în ultimele decenii, odată cu creșterea stresului cotidian și a bolilor provocate de ritmul vieții din marile aglomerații urbane. Particularitățile turismului balnear sun numeroase printre care se numără: o cerere cu un volum destul de ridicat în toate lunile anului; o cotă importantă de creștere în piața turistică; oferta pune accentul tot mai mult pe calitatea serviciilor, fapt ce poate avea ca rezultat creșterea numărului de clineți fideli, stațiunile balneare sunt amenajate în zone geografice cât mai diverse, unde, pe baza unor cercetări au fost identificați facori naturali de cură (ape minerale sau termale, lacuri și nămoluri terapeutice, saline, mofete, aeroionizarea naturală).
Al doilea capitol scoate în evidență amenajarea turistică a stațiunilor balneoclimaterice, facându-se referire la geneza amenajărilor de tip stațiune și la câteva stațiuni balneoclimaterice din România cu profil curativ (Călimănești-Căciulata, Vatra Dornei)). Sporirea treptată a interesului pentru cura balneară, coroborată cu trecerea la faza turismului de masă, a condus la extinderea amenajărilor inițiale localizate în proximitatea resurselor hidrominerale și transformarea lor în adevărate centre turistice, organizate și echipate cu dotările adecvate primirii turiștilor și curei balneare. Mai mult, durata lungă a sejurului și posibilitatea efectuării curei balneare pe întreg parcursul anului, au stimulat dezvoltarea unor diferite activități de producție, comerciale și de servicii specifice așezărilor umane care au atras, la rândul lor, apariția și dezvoltarea altor funcții urbane, pe baza cărora majoritatea stațiunilor balneare au fost promovate la rangul de oraș.
Al treilea capitol prezintă stațiunea Băile Herculane din punct de vedere al modalităților de reamenajare și dezvoltare turistică, făcându-se referire la diferite programe sectoriale și proiecte implementate, în cur de implementare sau chiar definitivate.
CAPITOLUL I – TURISMUL BALNEAR
Considerații generale privind turismul balnear
Turismul balnear nu se adresează numai persoanelor care suferă de diferite afecțiuni, ci și acelora care vor să se relaxeze și să-și îmbunătățească condiția fizică, mentală și spirituală.
Referitor la acest aspect, în ultimele decenii, turismul balnear, prin importantele sale efecte economice și sociale, a devenit o parte esențială a pieței internaționale. Astfel, s-a încercat să se pună în evidență tot mai mult mijloacele materiale și umane, dar și implicarea profundă a științei și tehnicii, prestarea unor servicii turistice și medicale cât mai complexe și de un nivel calitativ destul de ridicat, capabile să satisfacă nevoile vitale ale omului modern, dar și cele mai sofisticate pretenții.
Însă toate acestea, sunt urmate, pe lângă beneficiile cunoscute (modernizare, confort, posibilități diverse de alimentație, de relaxare etc.) și de unele aspecte negative printre care se numără: poluarea, intensificarea muncii și a stresului cotidian, dezechilibre alimentare calitative și cantitative etc. , ce au în timp consecințe neplăcute/ puternice asupra sănătății organismului uman. Dar, toți acești factori îi determină pe oamenii, în calitatea lor de turiști, să aleagă ca și destinație de vacanță stațiunile balneare, cu scopul de menține sau reface starea fizică și psihică.
Astfel, turismul balnear îndeplinește și două funcții:
– socială, contribuind la satisfacerea necesităților și preferințelor de relaxare și odihnă ale diferitelor segmente de consumatori, la redobândirea sănătății, la profilaxia unor boli, dar și la creșterea randamnetului muncii, la reducerea zilelor de concediu medical, cu efecte generale în beneficiul întregii societăți;
– economică, ce duce la creșterea gradului de ocupare a capacității de cazare, concomitant cu reducerea indicelui de sezonalitate din stațiuni, consecință a elasticității reduse a cererii pentru turismul balnear în raport cu sezonul.
Factorii naturali de cură, în special apele minerale, au fost, încă din cele mai vechi timpuri, în atenția omului, fapt dovedit de numeroase descoperiri arheologice, ce au scos la iveală părți ale vechilor băi romane utilizate în scop balnear la Băile Herculane, Gioagiu Băi, Călimănești –Căciulata, Moneasa, Ocna Sibiului etc. Totodată, la Tomis (Constanța) și Callatis (Mangalia), romanii foloseau ca sursă de tratament apa mării și izvoarele sulfuroase mezotermale.
Datorită calităților și efectelor miraculoase ale apelor termale, romanii au construit mai multe așezări cu scop curative, care există și astăzi (Băile Herculane – una dintre cele mai vechi stațiuni balneoclimaterice din Europa, fiind primul loc din România în care romanii, conduși de Împăratul Traian, au construit numeroase vestigii în semn de mulțumire zeilor pentru vindecare – Călimăști-Căciulata, Giogiu Băi, Buziaș etc.)
Ceea ce au clădit cu atât de multă măiestrie romanii în perioada antică, avea să se piardă în Evul Mediu când biserica interzicea tratamentele balneare, considerând stațiunile un loc în care se puteau răspândi epidemii. Această perioadă a fost denumită de istorici „perioada de o mie de ani fără nicio baie”.Însă, cu timpul, unele stațiuni reînvie și astfel turismul balnear se bucură de o mare dezvoltare în secolul al XV- lea.
Datorită influențelor Imperiului Austro-Ungar, la începutul secolului al XVIII – lea, stațiunile balneoclimaterice din România prezentau o mare perioadă de dezvoltare, prin descoperirea unor noi izvoare minerale. În acea perioadă s-au făcut cercetări și testări ale apelor care îi certificau efectul terapeutic și s-au realizat diferite stabilimente rudimentare care urmau să constituie baza viitoarelor stațiuni balneare ale secolului al XIX – lea.
Perioada comunistă a adus efecte benefice turimului balnear din România: s-a realizat naționalizarea stațiunilor cu trecut curative balnear interbelic, s-au efectuat noi cercetări geologice, s-au construit baze incipiente de tratament, s-au inițiat noi analize chimice apelor termale și s-au restabilit indicații și contraindicații terapeutice.
Din nefericire, revenirea României începând cu 1989 în rândul democrațiilor europene, a însemnat, pentru turismul balnear, intrarea într-o criză profundă prin care baza tehnico-materială a avut parte de o degradare continuă, în ciuda multitudinii și valorii factorilor naturali de cură.
Turismul balnear este singura formă de turism din România care se bazează pe o rezervă permanentă și inepuizabilă, complexă ca și structură fizico-chimică, aici găsindu-se practic toate categoriile de ape cunoscute pe plan mondial. Astfel, România se înscrie printre țările cu un fond balnear remarcabil, a treia parte din apele termo-minerale de pe continent aflându-se aici. Această valoare capătă o importanță și mai mare prin complexitatea factorilor naturali, respectiv întâlnirea în aceeași stațiune a principalilor factori de mediu, alături de o varietate de ape minerale și termale cu efecte benefice, care se concentrează mai ales la munte (zona vulcanică Oaș – Gutâi – Călimani – Harghita), dar și în zonele subcarpatice și de câmpie. Oferta de facori este completată și de factori terapeutici: lacuri terapeutice (Techirghiol, Amara, Mangalia etc.), nămoluri (Lacul Sărat, Sovata etc.) gaze terapeutice (Tușnad, Covasna, Borsec etc.), saline ( Praid, Slănic, Târgu-Ocna).
Turismul balnear are tradiție în România, primele stațiuni balneare – Băile Herculane, Geoagiu-Băi, Băile Govora, Ocna Sibiului, Călimănești-Căciulata – fiind cunoscute de pe vremea romanilor. Mai târziu, începând cu secolul al XVIII- lea, exploatarea facorilor naturali de cură a căpătat dimensiuni tot mai mari, iar în secolul al XX-lea au fost dezvoltate și promovate pe plan internațional stațiuni balneare precum Băile Herculane, Băile Govora, Sovata, Vatra Dornei, Băile Tușnad, Covasna, Băile Olănești, Călimănești-Căciulata, Băile Felix, Eforie Nord, Neptun, Slănic Moldova și altele (Tabelul 1.1). Toți acești factori naturali de tratament și cură, împreună cu cadrul natural de ansamblu, reușesc să sporească cât mai mult eficiența curei balneare și atractivitatea stațiunilor balneare.
În prezent, în România există circa 160 de stațiuni și localități balneare, de importanță locală, națională și internațională, care însumează circa 16-17% din totalul capacității de cazare a țării. Multe dintre stațiunile balneare trec astăzi printr-un proces de reconstruire, modernizare, de adaptare a ofertei de produse și servicii la tendințele pieței turistice.
Particularitățile turismului balnear
Turismul de tratament balneo-medical este o formă specifică a turismului de odihnă, care a cunoscut o mare amploare în ultimele decenii, odată cu creșterea stresului cotidian și a bolilor provocate de ritmul vieții din marile aglomerații urbane.
Turismul balnear reprezintă de fapt „deplasarea unor curative de diferite vârste, sexe și profesii în satțiuni balneoclimaterice sau climatice, ori în localități cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătății, odihnă, cură cu substanțe natural (ape minerale sau termominerale, nămoluri terapeutice, mofet etc.), cu extracte sau medicamnete pe bază de plante, pentru profilaxie, întinerire, înfrumusețare sau numai pentru turism.”
O altă definiție prezintă turismul balnear ca fiind „un ansamblu de mijloace și dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali balneari (apele minerale, nămolurile, gazelle terapeutice, litoralul cu complexul său de factori terapeutici și altele).”
Oferta balneară îmbină curele balneare tradiționale (terapeutice și de recuperare) cu cele profilactice, utilizând atât factori naturali terapeutici (apa minerală, nămolul și gazeke terapeutice, microclimatul de salină), cât și fizioterapia. Procedurile balneare se completează cu hidrokinetoterapia, gimnastică, piscină, sauna, fitness, cură de teren, cure pentru punerea în formă, cure antistres etc. Oferta balneară se completează și cu servicii și dotări pentru agreement și divertisment cultural care-I interesează pe cei sosiți la odihnă, iar unele stațiuni dispun de echipamente și săliofilaxie, întinerire, înfrumusețare sau numai pentru turism.”
O altă definiție prezintă turismul balnear ca fiind „un ansamblu de mijloace și dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali balneari (apele minerale, nămolurile, gazelle terapeutice, litoralul cu complexul său de factori terapeutici și altele).”
Oferta balneară îmbină curele balneare tradiționale (terapeutice și de recuperare) cu cele profilactice, utilizând atât factori naturali terapeutici (apa minerală, nămolul și gazeke terapeutice, microclimatul de salină), cât și fizioterapia. Procedurile balneare se completează cu hidrokinetoterapia, gimnastică, piscină, sauna, fitness, cură de teren, cure pentru punerea în formă, cure antistres etc. Oferta balneară se completează și cu servicii și dotări pentru agreement și divertisment cultural care-I interesează pe cei sosiți la odihnă, iar unele stațiuni dispun de echipamente și săli pentru organizarea de reuniuni, expoziții etc.
Astfel, pot fi evidențiate câteva trăsături curative turismului balnear:
– din perspectiva sezonalității, prezintă o curbă cu un singur vărf sezonier,asemănător turismul de litoral, însă mult mai aplatizat și cu o cerere cu un volum destul de ridicat în toate lunile anului;
– deține o cotă importantă de creștere în piața turistică;
– oferta pune accentual tot mai mult pe calitatea serviciilor, fapt ce poate avea ca rezultat creșterea numărului de clineți fideli;
– stațiunile balneare sunt amenajate în zone geografice cât mai diverse, unde, pe baza unor cercetări au fost identificați facori naturali de cură; se poate duce la o combinare a turismului balnear cu diferite activități specific turismului de litoral, montan, rural, urban.
Turismul balnear acoperă și o gamă de concepte:
– termalism, utilizare terapeutică a apelor minerale calde de turiștii aflați într-o stațiune termală
– balneoterapie, metodă de tratament aplicată ca stimulare – adaptare sub formă de cure de îmbăiere, de băut și de inhalare cu factori naturali
– balneoclimatoterapie, care îmbină utilizarea factorilor balneari (ape minerale și termale, lacuri, nămoluri, gaze terapeutice) cu cea a acțiunii diverselor tipuri de climat, în scop profilactic și curative
– talasoterapie, care se referă la utilizarea elementelor din mediul marin (apa mării, alge, nămol etc.)
Toate aceste concepte ajută la menținerea turismului balnear, însă gradul de conștientizare a potențialului de dezvoltare al acestui tip de turism în legătură cu utilizarea avantajelor strategice oferite de cercetare și documentare științifică a factorilor naturali de cură este foarte redus.
Orice strategie viitoare de dezvoltare a segmentului balnear, trebuie să pornească de la factorii naturali de cură. Prin urmare, ar fi inutile toate strategiile de dezvolatare a valorificării potanțialului balnear al României fără investiții în capacitățile de cercetare a acestor resurse natural. În anul 2010, Asociația Română de Balneologie, avea ca și scop dezvoltarea și modernizarea sectorului de tursm balnear și dezvoltarea balneologiei prin următoarele obiective: promovarea cercetării științifice în domeniul balneologiei; înlăturarea poluării mediului, florei și faunei; promovarea turismului și balneologiei; cunoașterea facorilor terapeutici; cunoașterea și valorificarea calităților și proprietăților apei.
Factori naturali de cură
Numeroase cercetări hidrologeologice au arătat că subsolul României deține o varietate impresionantă de resurse balneare aflate în interiorul sau la suprafața scoarței terestre, reprezentate în primul rând de substanțe minerale terapeutice (care pot să răspundă, datorită proprietăților fizico-chimice, necesităților profilactico-medicale de menținere, consolidare sau refacere a sănătății și de reconfortare fizică și psihică individuală) și în al doilea rând de factorii climatici existenți (care pot face, datorită poziției geografice, din climatoterapie un mijloc eficient, ce în orice stațiune balneară, poate contribui la completarea ofertei de tratament).
Existența acestor resurse naturale terapeutice a constituit factorul principal al amenajării stațiunilor balneare într-un anumit sit, decenii de-a rândul; însă, mai recent au început să-și facă apariția și numeroase centre balneare în situri fără resurse balneare, care au fost înlocuite cu alte tehnici de cură. Așadar, pot fi menționate două mari categorii de stațiuni sau centre balneare:
– localizate lângă sursa de izvoare minerale, termale, mofete, lacuri terapeutice, apa mării etc.
– create artificial, fără factori naturali de cură in-situ, bazate mai ales pe tratamente profilactice sau de întreținere, pe bază de plante, nămoluri (aduse din alte situri) etc.
Multitudinea factorilor naturali de cură face necesară clasificarea lor în urmatoarele categorii:
1) Apele minerale și termominerale – sunt principalul factor natural de cură valorificat în stațiunile balneare; sunt răspândite, la diferite adâncimi, pe mai mult de 20% din suprafața României, având o gamă largă de proprietăți fizico-chimice.
În funcție de temperatura lor, apele minerale pot fi: reci ( sub 20ºC), izoterme (34º – 37ºC) și hiperterme (peste 37ºC).
Un interes major îl prezintă apele termale (ape calde, prezente în România în Dealurile de Vest și în Câmpia de Vest, care ies la suprafață la Oradea, Arad, Timișoara sau în Munții Apuseni, la Moneasa, Giogiu-Băi) sau termoninerale (ape calde mineralizate, ce își fac apariția pe Valea Cernii sau Valea Oltului, la Călimănești-Căciulata). Acest tip de ape sunt folosite în cură internă sau externă, pentru tratarea diverselor afecțiuni, dar și în scop recreativ (piscine, ștranduri).
România dispune de un potențial imens de peste 3000 de izvoare de apă minerală și termominerală de toate tipurile existente pe Glob, acest lucru clasâd-o pe locul întâi în Europa. Datorită calităților pe care le îndeplinesc, aceste ape pot clasifica astfel:
– în funcție de caracteristicile termice: ape hipotermale (20º-36ºC), mezotermale (42ºC) și hipertermale (peste 42ºC);
– în funcție de caracteristicile osmolare: ape hipotone, izotone și hipertone, clasificarea având ca reper presiunea osmotică a sângelui;
– în funcție de caracteristice chimice: ape oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalino-feroase, feruginoase, arsenicale, cloruro-sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate și radioactive.
a. Apele oligominerale – conțin sub 1g/l mineralizare totală și sub 1g/l CO2 (dioxid de carbon); pot fi termale, folosite în cura externă (Băile Felix, Moneasa, Gioagiu-Băi etc.) sau reci, folosite în cura internă (Călimănești, Băile Olănești, Slănic Moldova);
b.Apele minerale carbogazoase – conțin peste 1g/l CO2 (dioxid de carbon) , de regulă mixte și folosite, atât ca ape de masă sau medicinale, cât și în cura internă în România la Borsec, Lipova, Bodoc, Buziaș, Biborțeni, Sângeorz-Băi, Vatra Dornei, Băile Tușnad, etc.
c. Apele minerale alcaline – conțin peste 1g/l NaHCO3 (bicarbonat de sodiu), pot avea mineralizații cu caracter mixt-carbogazos (magnezice, calcice, feruginoase), folosite în cura internă la Borsec, Poiana Negri. Zizin etc. sau folosite în combinație cu NaCl (clorura de sodiu) la Covasna, Sângeorz-Băi, Slănic Moldova;
d. Apele minerale alcalino-feroase – conțin peste 10g/l substanțe dizolvate, în care predomină CO (monoxicul de carbon) , alături de Ca (calciu) și Mg (magneziu) și sunt folosite în cura internă la Borsec, Lipova, Biborțeni etc.
e. Apele minerale feruginoase – conțin peste 10g/l Fe (fier) și sunt folosite ăn cura internă la Tușnad, Vatra dornei, Buziaș etc.
f. Apele minerale arsenicale – conțin cel puțin 0,7mg ion As (arsen)/litru și, de obicei și Fe (fier); se folosec numai în cura internă la Covasna și Șaru Dornei;
g. Apele minerale clorurate-sodice – conțin peste 1g/l NaCl (clorură de sodiu); se foloesc în cura internă (Băile Herculane, Someșeni, Ocna Sibiului) și externă (Techirghiol, Govora, Slănic Prahova etc.);
h. Apele minerale iodurate – conțin peste 1g/l I (iod); se foloesc în cura internă, dar și externă (Călimănești, Olănești, Cozia); numai pentru cură externă sunt folosite la Govora, Bazna, Sărata Monteoru etc.
i. Apele minerale sulfatate – conțin S (sulf) în forma sa oxidată, dar și Na (sodiu), calciu (Ca) sau magneziu (Mg); sunt indicate în curele interne la Călimănești, Govora, Amara etc.
j. Apele minerale radioactive – conțin minimum de 10-7mg/l sare de uraniu (U); se găsec la Băile Herculane, Borsec și Sângeorz-Băi.
Aceste ape minerale au o complexă valorificare balneară, finn folosite în cura internă ca și inhalații sau aerosoli, iar în cura externă prin băi (căzi, piscine, bazine pentru balneație, kinetoterapie, solarie etc.) sau prin extragere de săruri etc.
2) Lacurile terapeutice – sunt importante surse în tratamentul balnear; atrag numeroși turiști atât datorită apei cu efect terapeutic, cât și peisajului și topoclimatelor caracteristice. Apele lor sunt clorurate-sodice, uneori iodurate sau sulfatate și de aceea prezintă un interes terapeutic în afecțiunile reumatismale și ale siatemului circulator periferic.
În România se găsesc aproximativ 3500 de lacuri cu caracter permanent, dintre care 63% sunt naturale, iar restul de 27% sunt antropice.
Datorită genezei, lacurile terapeutice se împart în trei mari categorii distincte: lacuri de liman, lacuri de câmpie și lacuri din masivele de sare.
În turismul balnear din România, cele mai folosite lacuri sunt cele de pe litoral (Techirghiol, cu apă sărată și Mangalia, cu apă sulfuroasă) sau Câmpia Română (Balta Albă, Lacul Sărat, Lacul Anara), precum și lacurile din masivele de sare din zonele de dea și de podiș (lacurile de la Sovata, Slănic Prahova, Ocna Mureș, Someșeni, Cojocna, Ocnele Mari, Telega, Ocna Șugatag etc.). Toate aceste lacuri conțin nămoluri sapropelice, de mare importanță în cura balneară.
3) Nămplurile terapeutice – sunt utilizate în tratamentul balnear peste tot în lume, provenind fie din apa lacurilor sau mărilor, fie din alte surse; sunt de mai multe tipuri și anume: nămoluri sapropelice, negre, sulfuroase – specifice atât lacurilor terapeutice ( Techirghiol, Amara, Ocnele Mari etc.) , cât și mărilor (Marea Neagră) – nămoluri minerale de izvor ( Băile Felix și Sângeorz-Băi).
4) Gazele terapeutice – sunt asociate regiunilor vulcanice și sunt folosite cu succes în curele externe; sunt împărțite în: emanații de dioxid de carbon (CO2) – utilizate sub forma mofetelor naturale (prin captare sau extragere a gazului din apele minerale) sau artificiale (cu gaz îmbutaliat) – dar și emanațiile de hidrogen sulfurat (H2S).
În România, în curele balneare, mofetele se foloesc la Băile Tușnad, Borsec, Buziaș, iar solftarele la Turia, Sântimbru-Băi.
5) Salinele – daorită atât temperaturii și umidității constante, cât și cantității mari de aerosoli, sunt foarte benefice în tratarea unor afecțiuni respiratorii.
În România, s-au construit sanatorii atât în apropierea salinelor (Slănic Moldova, lângă salina de la Târgu Ocna), cât și în interiorul lor (la Praid, Slănic Prahova).
6) Factorii climatici de cură (temperatura aerului, volumul de aerosoli, altitudinea, curenții de aer etc.) – sunt utilizați în tratamentul balnear prin climatoterapie; datorită asocierii apei minerale și a nămolurilor cu bioclimate cu calități terapeutice, bioclimatul poate fi: excitant de câmpie și de litoral, sedativ-indiferent (zone de deal și de podiș) și tonico-stimulent (specific altitudinilor de 800-2000 m).
7) Aeroionizarea naturală, predominant negativă – sporește valoarea balneomedicală a unei stațiuni; de obicei, sporește odată cu altitudinea, dar datorită unor condiții geologice, atinge valori negative și la altitidini mici (exemplu: stațiunea Băile Herculane, la altitudinea de 160 m deține 1750-1925 ioni/cm3, concentrație ce se întâlnește la o altitudine de peste 1500 m.
Datorită acestor factori naturali de cură, potențialul turistic balnear este recunoscut cu precădere, acest lucru făcând posibil faptul că locațiile sau așezările unde sunt prezenți aceștia să devină nuclee ale viitoarelor stațiuni turistice balneare, montane sau de litoral.
Fig.1.1. – Localizarea stațiunilor balneare din România
Sursa: http://www.spas.ro/statiuni/, (Site oficial al Oraganizației Patronale a Turismului Balnear)
Strategia Asociației Române de Balneologie (ARB) pentru dezvolatrea turismului balnear 2014
În România, turismul balnear are o tradiție milenară, datorită resurselor naturale terapeutice extraordinare. Potențialul mare nu are cum să fie promovat eficient fără cercetare științifică pe o piață turistică cu competitori foarte puternici. Și de acest lucru trebuie să țină seama fiecare stațiune balneară, a cărei factori naturali cu valoare terapeutică deosebită, i-au adus, de altfel, renumele și prestigiul încă din cele mai vechi timpuri.
Pentru multe probleme de ordin medical pe care oamenii le pot avea (probleme pulmonare, dermatologice, reumatismale și multe altele, dar mai ales pentru prevenirea lor, reducerea strasului, reconfortare și profilaxie), utilizarea turismului balnear reprezintă o soluție urmărită de comunitatea științifică internațională, prin diverși experți, programe medicale, sociale și de mediu.
În turismul balnear, importanța cercetării resurselor este crucială pentru elaborarea planului de promovare a unei stațiuni balneare. Datorită acesturi fapt, se pot oferi informații atât despre proprietățile curative ale factorilor naturali, cât și mecanismele bilogice prin care acționează asupra organismului.
Astfel, Asociația Română de Balneologie a implementat stategia de dezvoltare a turismului balnear 2014, strategie ce are ca și obiectiv principal promovarea cercetării științifice din domeniul balnear. Însă, pentru acest obiectiv este esențială participarea comunităților și autorităților publice locale și centrale, a deținătorilor de baze de tratament și a tour-operatorilor. Strategia urmărește deschiderea sistemului balnear către o economie bazată pe cunoaștere, promovând astfel cercetarea științifică a factorilor terapeutici naturali și oferind o cale de dezvoltare turismului balnear. Cercetarea științifică a factorilor terapeutici creează un avantaj strategic pentru dezvoltarea stațiunilor balneare, oferind celor care vor dori să investească argumente necesare pentru a-și putea iniția și dezvolta afaceri în acest domeniu.
Obiectivele strategiei se axează pe trei sectoare de acțiune:
– socio-economic, prin care se dorește conștientizarea rolului turismului balnear în dezvoltarea economică și socială a societății
– educațional, prin care se propune limitarea lipsei de resurse calificate din sectorul balnear, prin organizare de programe specifice de formare profesională și construcție instituțională
– științific, prin desfășurarea unor proiecte de cercetare, ceea ce reprezintă de fapt obiectivul strategic pe care Asociația Română de Balneologie îl are în vedere.
Rezultatele pe care strategia le așteaptă se referă la creșterea gradului de atractivitate a României, măsurat prin numărul tot mai mare de turiști și astfel creștere economică, realizarea de lucrări și prezentări științifice, brevete și chiar cărți cu privire la potențialul balnear al României (Anexa 1 – Plan de implementare a strategiei).
CAPITOLUL II – AMENAJAREA TURISTICĂ A STAȚIUNILOR BALNEARE
2.1. Aspecte generale
Necesitățile legate de refacere și tratament au condus oamenii să caute efectele tămăduitoare ale izvoarelor termale și minerale și ale nămolurilor terapeutice încă din cele mai vechi timpuri, cunoașterea timpurie a efectelor tămăduitoare ale acestora făcând ca stațiunile termale să se numere printre cele mai vechi destinații turistice.
De altfel, stațiunile balneare sunt cele mai vechi forme de amenajare turistică din istoria dezvoltării turismului. A existat o succesiune de modalități de amenajare corespunzând cu spiritul epocii respective, cu posibilitățile tehnice și cu interpretarea conceptului de SPA (Saluti Per Aqua).
Până în secolul XIX, stațiunile balneoclimaterice au fost amenajări turistice predominant elitiste și, în unele cazuri, pentru clasa socială medie. Acest fapt s-a manifestat cu deosebire în antichitatea romană și în secolele XVII și XVIII.
În cazul existenței apelor termale au rezultat modalități de captare și transport a apei termale (tuburi cu olane) și complexul sistem al termelor preluând apa termală, având componente de precură externă și de postcură, adică atrium-pregătirea, therma propriu-zisă și apoi dotările pentru postcură (masaj, împachetări) și desigur, componenta agrementală. De asemenea, existau pe lângă terme, care constituiau elementul principal, vilele pentru cazare, ședere și sejur. Mai existau templele, închinate zeităților sănătății sau simboluri ale forței și sănătății (Hercules).
În secolul XVIII, reținem stațiunile renăscute din Franța și Germania (Vichy, Baden Baden) sau cele din Boemia (Cehia) – Karlovy Vary, stațiunile balneare din Belgia, noua stațiune Bath (fosta Aqua Sulis, cea mai bine conservată stațiune romană modernizată, din lume, localizată în Marea Britanie), la acestea adăugându-se Băile Herculane.
Aceste tipuri de stațiuni cu ape termale și cu ape minerale erau stațiuni ale elitelor. Ele erau construite după modelul celor romane, având ca și componente principale: băile, spații de cazare (palate și nu vile, reședințe de vară pentru elitele Europei), componente de agrement și cultură-cluburi, teatre, operă, spații verzi amenajate, parcuri imenseunde se practica jardineria.
În România, diferențele au fost date de tipul și calitatea apelor termale sau minerale, de componentele de amenajare neturistică anterioară, de poziționarea resurselor minerale și termale și de implicarea întreprinzătorilor. Implicarea autorității tutelare a avut și ea un rol important în crearea de stațiuni: armata în cazul Băilor Herculane, Episcopia de la Oradea în cazul Băilor Episcopiei, respectiv autoritățile locale și diferite societăți pe acțiuni (Borsec, Vâlcele, Tușnad).
Sporirea treptată a interesului pentru cura balneară, coroborată cu trecerea la faza turismului de masă, a condus la extinderea amenajărilor inițiale localizate în proximitatea resurselor hidrominerale și transformarea lor în adevărate centre turistice, organizate și echipate cu dotările adecvate primirii turiștilor și curei balneare.
Mai mult, durata lungă a sejurului și posibilitatea efectuării curei balneare pe întreg parcursul anului, au stimulat dezvoltarea unor diferite activități de producție, comerciale și de servicii specifice așezărilor umane care au atras, la rândul lor, apariția și dezvoltarea altor funcții urbane, pe baza cărora majoritatea stațiunilor balneare au fost promovate la rangul de oraș.
În aceste conduții, asigurarea echilibrului între funcțiile turistice și cele urbane ale stațiunilor balneare reclamă un atent proces de organizare, amenajare și valorificare turistică a spațiului, cu atât mai mult cu cât, în prezent, tot mai multe, habitate de acest tip îndeplinesc o funcție turistică tot mai complexă, constituindu-se nu doar ca și centre de cură și recreere, ci și ca puncte de acces pentru spațiile montane de proximitate, ca destinație pentru turismul itinerant cu valențe culturale (vizitare a muzeelor, obiectivelor culturale etc) sau pentru cele de faceri și congrese (organizare și găzduire de simpozioane, conferințe, team-building-uri etc.).
2.2. Geneza amenajărilor turistice de tip stațiune
Băile Herculane își datorează existența funcției legate de apele termale. A renăscut ca stațiune devenind ulterior oraș. La fel ca în cazul Băilor Herculane, Băile Tușnad a pornit de la un han ,,La Făgădău”, asemenea și Slănic Moldova. Toate aceste trei au pornit de la zero. Înainte de descoperirea apelor minerale sau termale pe locul lor nu exista nimic.
Tipuri de legătură între localitatea-mamă și amenajarea turistică relevă existența a patru ipostaze:
– Dezvoltare periferică, cu impunere a zonelor balneare (Vatra Dornei, Sângeorz Băi, Borsec, Sovata);
– Localități orașe-stațiuni cu funcții balneoturistice exclusive (Băile Tușnad, Slănic Moldova, Băile Herculane);
– Orașe-stațiuni cu nuclee multiple cu funcții balneoclimaterice, amplasate în intravilan, legate de zăcămintele de ape (Covasna);
– Stațiuni balneoclimaterice aparținând administrativ de comune amplasate în zone periurbane (Băile Felix, 1Mai).
Cele mai multe dintre stațiunile balneoclimaterice sunt legate și au fost stimulate în dezvoltare de existența unor așezări vechi, cu funcții predominant agricole sau meșteșugărești. Astfel de zone s-au dezvoltat strict legate de existența unui zăcământ cu ape în sau în afara vetrei: Sovata, Borsec, Vatra Dornei, Sângeorzi-Băi, localități în care componenta turistică este predominantă.
O situație asemănătoare o are și complexul Felix-1 Mai, legat de 2 componente: Oradea și localitatea Sânmartin. Aceste două stațiuni sunt un caz unic în țară, fiind singurul complex de stațiuni care aparține administrativ de o comună: Sânmărtin, și nu de un oraș. Amenajările din cadrul acestui complex sunt de origine suburbană.
2.3. Planificarea și amenajarea turistică a stațiunilor
Teritoriul unei stațiuni servește atât ca motivație esențială a declanșării actului turistic, cât și ca suport pentru inserarea bazei tehnico-materiale generale, dar și specifice turismului, menite ca să asigure valorificarea superioară a resurselor, pe măsura integrării lor în circuitele turistice, ducând astfel la obținerea unor efecte economice importante.
Așadar, valorificarea economică a unui teritoriu cu vocație turistică trebuie concepută ca un proces complex de amenajare turistică, ale cărui obiective majore trebuie să vizeze armonizarea intereselor turismului cu ale celorlalte forme sociale și economice de valorificare a spațiului geografic, urmând ca turismul să-și modeleze activitățile specifice în funcție de evoluția factorilor economici, sociali și spirituali ce îl definesc.
Fig. 1.1. Corelație grafică pornind de la rădăcină sau bază, descompusă pe nivele
Sursa: Nicolae Ciangă, Dezsi Ștefan, Amenajare turisică, Editura Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, 2007, pag.161
Planificarea presupune realizarea unui proces teoretic de anticipare a schimbării, care urmărește căutarea unor soluții opționale, orientate către viitor și urmate de inițierea și punerea în practică a celei mai bune dintre acestea. Astfel, se încearcă formularea și punerea în practică a unor obiective, precum și crearea unei strategii optime de dezvoltare
Politica de amenajare necesită adoptarea unor strategii cât mai elaborate, care să stimuleze circulația turistică, strategii ce pot fi:
– pe termen scurt (1-2 ani), ca o direcție de moment la tendințele cererii turistice sau ale unor segmente ale cererii cu efecte economice scontate;
– pe termen mediu (3-5 ani), cu dezvoltări și modernizări ale spațiului deja amenajat;
– pe termen lung (6-10 ani), ce vizează modernizări ale unor noi puncte, centre, subzone sau zone turistice moderne, menite să răspundă unor necesități și motivații ale cererii pe o perioadă îndelungată.
2.4. Stațiunile balneoclimaterice din România
Stațiunile balneare sunt localități sau o parte din acestea, care dispun de resurse de substanțe minerale balneare (ape minerale, nămoluri și gaze terapeutice, saline), științific dovedite și tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalații specifice pentru cură (baze de tratament) și care au o organizare ce permite acordarea asistenșei medicale balneare în condiții corespunzătoare; beneficiază, de asemenea, de organizare, construcții, dotări și amenajări urban-edilitare și forță de muncă adevate, iar activitățile turistice sunt preponderente.
Stațiunile balneare și de odihnă asigură servicii complexe. Acestea pot fi considerate ca prime tentative de a avea un turism organizat și sunt dotate corespunzător pentru primirea turiștilor. Este învechită concepția că stațiunile balneoclimaterice sunt destinate doar persoanelor de vârsta a treia venite aici să iși trateze diverse afecțiuni. Unele stațiuni în plină dezvoltare sunt destinate tuturor categoriilor de vârstă, avînd nu doar zone de tratament, ci și de relaxare.
2.4.1. Călimănești – Căciulata
Așezare geografică – Stațiunea Călimănești-Căciulata este situată în județul Vâlcea, la poalele Carpaților Meridionali (270 m – 300m), pe malul drept al râului Olt. Orașul Călimănești, împreună cu localitatea componentă Căciulata, formează stațiunea balneoclimaterică cu același nume, Călimănești-Căciulata, aflată la 81 km de orașul Sibiu și la 187 km de capitala Românei, București.
Căi de acces:
– rutiere: București – Pitești – Sibiu (DN 7); Craiova – Râmnicu-Vâlcea (DN 65 C)-Călimănești-Căciulata (DN 7); Târgu-Jiu – Râmnicu-Vâlcea – Căciulata (DN 7);
– feorviare: București – Piatra-Olt – Râmnicu-Vâlcea – Călimănești-Căciulata.
Scurt istoric – Stațiunea Călimănești-Căciulata are o existență destul de îndelungată, făcută cunoscută prin tezaurul de monede dacice și de castele de la Arutela și Jiblea. În timpul Împăratului Hadrian, apele de la Bivolari, au fost folosite atât de romani la termele Arutela, cât și de populația dacică.
Conform unor istorici, Călimănești-Căciulata, ca și așezare umană, s-ar fi format între secolele al XV- VIII-lea, atunci când vechea obște sătească, având o suprafață mare de întindere, s-ar fi împărțit între câtiva oameni ai locului, printre care și Căliman, de la care se spune că s-ar fi denumit stațiunea.
Prima atestare documentară, apare la 20 mai 1388, într-un hrisov al Mânăstirii Cozia, emis de Mircea cel Bătrân, iar prima descriere a zonei aparține lui Gavril Preotul și datează din anul 1520, menționând că zona „este plină de toate bunătățile” și o numește „pământul făgăduit”.
Construirea Bolniței, lângă mânăstirea monument istoric, Cozia, între 1542-1543, de către Radu Paisie în scopul îngrijirii bolnavilor cu apele de aici marchează și începuturile primelor așezăminte. Datorită acestui lucru, au început să se facă cercetări pentru a putea descoperi izvoare de „sănătate”, de al căror efect terapeutic se puteau folosi oamenii pentru a se vindeca de difeite afecțiuni.
Primele studii și cercetări, asupra efectelor terapeutice miraculoase ale acestor ape, au fost făcute de dr. Mayer în anul 1829, din ordinul domnitorului Grigorie Ghica, continuate mai apoi, în anul următor de către C. Fr. Siller.
În anul 1830, au fost făcute primele amenajări ale zonei de către egumenul Cozian Ghenadie, iar dr. Episcopeanu recomanda utilizarea pe scară largă a apelor de la Căciulata pentru cura balneară.
Lucrări de captare a apei vor fi făcute în anul 1848 de către Constantin Golescu, care în urma constatării efectelor miraculoase ale acelor ape, a construit un stabiliment balnear rudimentar, primul de acel gen din zonă.
La 2 mai 1855, Carol Davila râmâne impresionat de calitățile curative ale apelor din zonă și îi recomandă lui Napoleon al III – lea, împăratul Franței, să încerce tratamentul balnear. De efextele aceleiași ape s-au bucurat ulterior: împăratul Austro-Ungariei (Franz Joseph), președintele Franței (Emil Loubet) și arhiducele austro-ungar (Leopold Salvatore).
În anul 1873, apele minerale de la Călimănești sunt prezentate și medaliate la expoziția de la Viena, iar în 1893 primesc medalia de aur și „Diploma de Grand Prix”.
Din anul 1883, localitatea întră în rândul stațiunilor balneare, iar din 1927 este declarată oraș.
Clima – Situarea geografică imprimă caracterul unui „climat continental de dealuri și coline, lipsit de contraste termice, caracteristic depresiunilor subcarpatice adăpostite. Temperatura medie anuală este de 9,8ºC, în iulie media fiind ceva mai mică de 20ºC, iar în ianuarie de -1,5ºC și până la -2ºC. Precipitațiile ating 750-800 mm anual. Umiditatea relaivă a aerului atinge valori medii cuprinse între 60-80%..”
Factori naturali terapeutici:
– izvoarele minerale: sunt foarte numeroase, cu concentrații foarte variate, asemănătoare chimic, îndeosebi sulfuroase, clorurate-sodice, reci sau termale, răspândite pe mari întinderi pe malul Oltului;
– bioclimatul: este blând, de cruțare, stațiunea fiind înconjurată de dealuri și păduri și ferită de curenți și vânturi mari.
Posibilități de tratament: buvete de apă minerală pentru cură internă, instalații pentru hidroterapie (dușuri terapeutice, duș-masaj, băi cu plante etc.), instalații pentru electroterapie, kinetoterapie, hidrotermoterapie, pneumoterapie și alte instalații (ultrasunete, săli de gimnastică medicală etc).
Indicații tarapeutice: tratamentul bolilor digestive (gastrită cronică cu hipoaciditate, constipație cronică, colită cronică), al bolilor hepatobiliare (dischinezie biliară, colicistită cronică care prezintă sau nu calculi, hepatită cronică, pancreatită cronică, stării postoperatorii în bolile ficatului), boli ale sistemului renal și urinar (litiază la rinichi, pielonefrită cronică infecții urinare), tulburări metabolice și nutriționale (stări hiperuremice, obezitate), în afecțiuni respiratorii (bronșită, traheobronșită cronică), în boli ale sistemului nervos periferic (pareză, sechele ale poliomielitei), stări reumatismale (spondiloză, artroză, poliartroză, tendinită), stări posttraumatismale (după entorse, luxații și fracturi), boli ginecologice, boli boli dermatologice, cardiovasculare și de altă natură.
Atracții turistice: Mânăstirea Cozia (monument istoric și de arhitectură sub ctitoria lui Mircea cel Bătrân); Hotelul Central; ruinele castrului Arutela (Poiana Bivolari); Peștera Muierii, Lacul de acumulare Vidra; Casa memorială Anton Pann, Podgoria Drăgășani; Mânăstirea Turcu; Shitul Ostrov; Mânăstirea Stănișoara; Parcul Național Cozia.
Cazarea: Hotel Oltul – 2*, 500 locuri; Hotel Cozia – 2*, 402 locuri; Hotel Traian – 2*, 662 locuri; Hotel Căciulata – 2*, 410 locuri; Hotel Orizont Cozia – 3*, 68 locuri; Hotel Central – 2*, 177 locuri; Hotel Casa Românească – 3*, 21 locuri; case de odihnă, hanul turistic „Cozia” – 80 locuri, toate oferind circa 6000 locuri de cazare.
Fig. 2.1. – Hotel Cental (Călimănești-Căciulata)
Sursa:http://www.valceaturistica.ro/destinatii/statiunea-calimanesti-caciulata,accesat la 15.04.2014
2.4.2. Vatra Dornei
Așezare – stațiunea este situată în partea de sud-vest a județului Suceava, la confluența răurilor Dorna și Bistrița, în una dintre cele mai frumoase depresiuni din Carpații Orientali, numită și ,,Țara Dornelor”, la o distanță de 40 km de Câmpulung Moldovenesc, 110 km de suceava și 83 km de Bistrița.
Căi de acces:
– rutiere: București-Focșani pe E2, Focșani-Bacău-Piatra Neamș-Poiana Teiului pe DN 15 și Poiana Teiului-Broșteni-Vatra Dornei pe DN 17; București-Focșani-Fălticeni-Suceava pe E20 și Suceava-Câmpulung Moldovenesc-Vatra Dornei pe DN 17;
– feroviare: Gara Vatra Dornei pe linia București-Suceava-Vatra Dornei sau pe linia Cluj Napoca-Beclean-Vatra Dornei.
Istoric – există documente din care rezultă că Vatra Dornei este o așezare comercială și de meșteșuguri încă din secolul al XVI-lea. Palatul Comunal, o clădire foarte frumoasă este construit începând din anul 1895. În anul 1902 s-a construi Gara CFR, cunoscută sub numele de Gara Mare. Muzeul orășenesc s-a înființat în anul 1954. Se păstrează și o legendă conform căreia Dorna era de pe vremea întemeierii Statului Moldova, iar numele locului a fost dat de o dragoste tragică a Întemeietorului Moldovei-Dragoș Vodă. Se pare că acesta s-a îndrăgostit de o păstoriță localnică pe nume Dorina pe care a ucis-o din greșeală. În amintirea ei, domnitorul a decis că apa lângă care s-a petrecut evenimentul atât de grav, să poarte numele ei.
Clima – Vatra Dornei are un climat continental de depresiune intramontană, cu veri răcoroase și ierni friguroase. Temperatura medie anuală este de 10,2ºC, fiind mai scăzută decât în alete regiuni ale țării situate la aceeași altitudine.
Factori naturali terapeutici: ape minerale carbogazoase, feruginoase, slab bicarbonatate, sodice, calcice, magnezice; nămol de turbă transportat de la Poiana Stampei și folosit la tratament atât sun formă de băi de nămol, cât și la împachetări; biloclimat montan cu caracter tonic stimulent.
Indicații terapeutice: afecțiuni cardiovasculare, reumatismale degenerative și abarticulare, posttraumatice, neuroloogice periferice și centrale, asociate.
Atracții turistice: Cazinoul, expoziția de artă populară (cu secția de științele naturii și de etnografie, are și exponate ale creației polpulare), Mânăstirile Bucovinei (Voroneț, Putna, Arbore, Dragomirna), excursii la Lacul Roșu și Cheile Bicazului, Planetariu, Observatorul astronomic de la Suceava, iaz pentru pescuit sportiv, sporturi de iarnă, Parcul orașului (50 ha), Muntele Runcu, Ciocănești (renumit pentru casele cu fațade meșteșugărești lucrate, bogat ornamentate cu motive geometrice și florale în culori maro deschis, negru și verde, covoare lucrate din lână), Cheile Zugreni (rezervației geologică și floristică cuprinzând îngrășământ la sere sau pentru extragerea nămolului terapeutic; aici este și cea mai mare rezervație de turbă din țară).
Cazarea: Hotelul Bradul – 3*, 300 locuri; Hotelul Carol – 3*, 350 locuri; Bucovina – 2*, 61 locuri; Hotelul Intus – 2*, 290 locuri; Hotelul Silva – 2*, 107 locuri; Complexul balnear Dorna – 2*, 300 locuri; pe lângă acestea se mai întâlnesc case de odihnă, cabane, pensiuni, poasuri turistice.
Fig. 2.2. – Hotel Carol (Vatra Dornei)
Sursa: http://www.bookingexpert.ro/hoteluri/hotel-carol-vatra-dornei-588.htm
CAPITOLUL III – MODALITĂȚI DE REAMENAJARE A STAȚIUNII BALNEOCLIMATERICE BĂILE HERCULANE
3.1. Prezentare generală
Stațiunea Băile Herculane este situată în sud-vestul țării, mai exact în județul Caraș-Severin, fiind străjuită la vest de Munții Mehedinți și la est de Munții Cernei. Este așezată la o altitudide de aproximativ 170 m, pe aceiași paralela cu Nisa și Veneția, fapt ce îi conferă un climat agreabil, cu influențe medeteranene.
Căi de acces:
– rutiere: București-Pitești pe E 70 și Pitești-Craiova-Drobeta Turnu Severin-Gara Băile Herculane pe E 70 și DN 6 până în stațiune (total 376 km); Arad-Timișoara pe DN 69 și Timișoara-Gara Băile Herculane pe DN 6 (total 232 km);
– feroviare: Gara Băile Herculane pe ruta București-Timișoara (364 km de la București și 169 km de la Timișoara).
Scurt istoric – Un renume ca și cel al Băilor Herculane, nu poate fi dobândit decât în timp, printr-o incontestabilă moștenire istorică, naturală și culturală. Astfel, istoria bimilenară a acestei stațiuni începe odată cu prima sa atestare documentară, consemnată pe o tabulă votivă ce datează din anul 153 d.Hr, găsită în siturile arheologice deschise în zona localității la mijlocul secolului al XIX-lea.
Cunoscută la început numai de legiunile romane stabilite atunci în zona Severinului și de administrația romană a acelei regiuni, stațiunea devine în scurt timp un punct de atracție foarte important pentru aristrocrația Romei Antice. Descoperite și mai apoi îngrijite de romanii de rând stabiliți în Dacia, izvoarele termale miraculoase ajung un obiect de venerație în întreaga lume romană, avandu-l ca și protector al cultului închinat lor, pe numeni altul decât legandarul erou Hercules.
Odată cu încheierea perioadei de dominare romană, teritoriul stațiunii ramâne în grija celor ce urmează să influențeze atât viitorul ei, cât și istoria unei noi nații. Cultul balnear stăpânit odinioară de zeitățile romane este substituit de cunoașterea spre care locuitorii așezării încep să se deschidă odată cu creștinizarea. Și astfel, începe, mai degrabă, să fie pusă în prim plan valoare terapeutică tămăduitoare a izvoarelor, decât sacralitatea ce le-o acordau romanii.
Odată cu Pacea de la Passarovitz din anul 1718, istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane descoperea stațiunea în reconstrucție, sub o nouă dominare care să-i înțeleagă potențialul incontestabil. Reconstucția și modernizarea „băilor” și a infrastructurii, începută în anul 1736 și este făcută cu ajutorul granicerilor bănățeni. Marea majoritate a edificiilor din stațiune aflate sub amprenta unui impresionant baroc austriac, sunt construite în această perioadă înfloritoare.
Astfel, stațiunea începe să atragă, încă o dată, înalta societate. Printre marile personalități, de care a fost vizitătă de-a lungul timpului, se regăsesc: Împăratul Iosif al II- lea, Împăratul Francisc I și Împărăteasa Charlotte, Împăratul Franz Joseph și Împărăteasa Elisabeta (Sisi). Împăratul Austriei, în anul 1852, denumește Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”. La fel ca și acesta, și Împărăteasa Elisabeta menționează în jurnalul său intim despre minunățiile naturale întâlnite acolo, marcând astfel importanța și frumusețea Băilor Herculane pe care le considera drept o prezență încântătoare și aparte. Este cunoscut faptul că Împărătesei Elisabeta îi plăceau foarte mult aceste locuri, fiind oaspetele stațiunii, alături de soțul ei, Împăratul Franz Joseph, ultima dată, chiar de cinci ori, în anul 1896. Pasionată de frumusețile naturii, așa cum a menționat și în jurnalul intim, împărătesei îi plăcea să se plimbe, însoțită doar de una din doamnele ei de onoare și o călăuză locală, pe traseele din jurul stațiunii.
În timpul sejurului din anul 1887, petrecut la vila care-i poartă numele, Împărăteasa Elisabeta, se întâlnește, la Băile Herculane, cu regele Carol I al României și regina Elisabeta, soția acestuia (cunoscută sub numele de Carmen Sylva), familia regală fiind găzduită la Hotelul Franz Iosif (actualul Hotel Decebal).
Gradul de dezvoltare în care se găsea stațiunea în acele vremuri, precum și renumele dobândit, demonstrează interesul pe care-l manifestau suveranii de atunci, nu doar prin vizita la Băile Herculane, ci și pentru a beneficia de efectul curativ al apelor termale. Așadar, în anul 1896, și-au dat acordul, să se întălnească la Băile Herculane, trei mari personalități politice ale vremii, Împăratul Franz Joseph al Austro-Ungariei, Regele Carol I al României și Regele Alexandru I al Serbiei. Întâlnirea a avut ca și locație Salonul de cură din cadrul Complexului Casino, unde marile personalități au servit prânzul oficial, de gală, cu ocazia festivității de deschidere a canalului navigabil Porțile de Fier.
Cadrul natural – Stațiunea Băile Herculane, datorită amplasării sale într-un cadru natural de excepție, este parte integrantă a Parcului Național Domogled-Valea Cernei. Acest parc este al doilea din România ca și mărime și singurul care cuprinde un bazin hidrografic, deoarece celelalte parcuri sunt suprapuse peste masive muntoase.
Parcul Național Domogled-Valea Cernei prezintă o multitudine de ecosisteme cuprinse între 150 – 2000 m, altitudine care oferă o structură diversă și plină de fascinație. Parcul se întinde pe o suprafață de 60.000 ha, din care 24.000 ha reprezintă rezervațiile naturale. De asemenea, cuprinde o gamă destul de variată de făgete carpatine și europene, plecând de la cele mai joase și până la limita golurilor alpine. Astfel, când toamna se instalează, aduce cu sine o simfonie a culorilor ce străjuiesc calcarul și oferă un peisaj minumat, mirific acelor locuri.
Tipologia specifică prin falia Cernei asociată cu o conformație geografică originală, extinderea mare a calcarelor, care prin natura lor oferă condiții staționale dificile cu ecosisteme variate și atât de necesar a fi conservate și protejate, existența Pinului negru de Banat care împodobește stâncile cu fălnicia sa într-o adaptare ecologică de excepție, zona de vegetație a fagului ”arborând” cele mai frumoase exemplare din Europa, bogăția floristică și faunistică (1600 de specii de fluturi și zona Domigled-Țesna), vegetație bogată, roca și limpezimea apei și mai puțină intervenția omului, au fost câteva din elemntele de bază care au condus la definirea unui parc natural cu valențe deosebite.
Clima – Băile Herculane beneficiază de o climă de depresiune intramontană, cu influențe submediteranene, munții care străjuiesc stațiunea atenuând influențele climatului continental-temperat și ferind-o de vânturi puternice. Temperatura medie anuală este de 10ºC (media lunii iulie, circa 22ºC, iar a lunii ianuarie, mai mică de -1ºC). Nebulozitatea maximă apare în anotimpul rece, mai ales în luna noiembrie, cerul fiind vara senin, în medie 20-30 zile pe lună. Precipitațiile sunt reduse, media anuală înregistrând 700-800 mm, majoritatea sub formă de ploi. Stratul de zăpadă are o grosime mică datorită topirilor repetate din timpul iernii. Zilele cu calm atmosferic sunt frecvente, atingând valoarea maximă în luna iulie.
3.2. Analiza potențialului turistic al stațiunii
Datorită amplasării sale, staținunea balneoclimaterică Băile Herculane dispune de un avantaj comparativ, fiind din punct de vedere cultural, localizată într-un areal de confluență bănățeană, oltenească și transilvăneană.
Astfel, orașul-stațiune Băile Herculane reprezintă, la nivel național, un reper major, atât din punct de vedere al localizării, al mediului și al climatului temperat-montan, cât și din privința caracteristicilor și resurselor balneo-climaterice valoroase, dar și experiența deosebită în tratarea cu succes a unei game variate de afecțiuni și boli prin procedee naturale.
La Băile Herculane, factorul terapeutic cel mai important îl constituie apele termominerale, indicate atât pentru cură internă, cât și pentru cură externă. Aceste ape se remarcă atât prin abundență, cât și prin varietatea compoziției chimice. Apele minerale se manifestă sub formă de izvoare naturale, în număr de 19, din care 9 sunt captate și folosite. O parte din debitul total se folosește în funcție de necesități, restul revărsându-se liber în Cerna.
Apele termale de la Băile Herculane sunt încărcate cu un număr destul de mare de elemente chimice într-un echilibru unic: magneziu, clorură de sodiu, sulfați de calciu și magneziu, potasiu, iod, hidrogen sulfat. Dintre gaze, libere sau dizolvate, se remarcă oxigenul, dioxinul de carbon și metanul, care în unele izvoare se găsește în combinație cu heliu.
Compoziția resurselor balneare din stațiune:
– ape minerale termale clorosodice, bicarbonatate, ușor sulfuroase, cu o mineralizare între 0,5-2,6g/l și o temperatură între 38,5-53,5ºC (Șapte Izvoare Calde de pe malul stâng și drept al râului Cerna și Izvorul Scorillo);
– ape minerale termale clorosodice, bicarbonatate, calcice cu o mineralizare între 0,6-3,5g/l și o temperatură între 46-56ºC (izvoarele Hercule și Hygeea);
– ape minerale termale clorosodice, bromurate, iodate și sulfuroase cu o temperatură ce atinge 62ºC și o mineralizare între 3,87-7,93g/l (izvoarele Apollo I, Apollo II și Hebe, Diana I-V, Neptun I-IV, Traian, Decebal, forjele 4578 și 4579).
Proprietățile acestor ape se completează minunat. Termalitatea este una dintre ele și se caracterizează prin temperaturi cuprinse între 17º-60ºC. Mineralizarea reprezintă cea a doua calitate cuprinsă între 694-1690mg/l. Cea de-a treia proprietate se referă la conținutul bogat în săruri minerale care sunt de 6 tipuri, ceea ce le aduce multiple calități terapeutice. Ultima este reprezentată de radioacticitate, cuprinsă între 4,2 – 407 Rn (pCu/l).
Datorită acestor ape termale cu proprietăți curative și a situării pe una dintre cele mai frumoase văi ale Carpaților, Băile Herculane se încadrează printre cele mai valorase stațiuni de acest gen din România și din lume.
Bioclimatul zonei – Stațiunea Băile Herculane se bucură de o aeroionizare intensă, bogată în implicații terapeutice remarcabile. Mai exact, își face simțită prezența aeroionizarea negativă, ce are o influență favorabilă asupra organismului omenesc, ea fiind totodată și un factor biometeorologic foarte important în caracterizarea microclimatului unei stațiuni balneare.
Aeroionii pot să acționeze asupra organismului în două moduri: fie pot pătrunde în plămâni odată cu aerul expirat, fie prin acțiune directă asupra pielii.
Rezultatele obținute de unii oameni de știință, în urma experimentelor făcute, au arătat că aeroionii negativi pot diminua viteza de sedimentare a sângelui. Ceilalți, cei pozitivi au rol opus celor negativi, deci pot duce la creșterea vitezei de sedimentare a sângelui. De asemenea, aeroionii negativi cresc stabilitatea coloidală a sângelui și a țesuturilor, în timp ce cei pozitivi au o acțiune contrară.
Ionizarea negativă este o sursă importantă de bioenergizare a orgasnismului, ea acționând ca un redresor de încărcare a bateriilor umane. Totodată, este și un biotrofizant, care se adresează tuturor persoanelor, indiferent de vârstă, având rol de funcționalitate și vitalitate. Acest tip de ionizare naturală stimulează procesul de creștere al copiilor, fiind de asemenea și un antidot împotriva stresului, recomandându-se sportivilor după antrenamente, studenților după examene, populației din zonele supraaglomerate etc.
Posibilități de tratament: aerohelioterapie, băi termale în bazin descoperit, băi termale sulfuroase și sărate, în vane și bazine acoperite, buvete pentru cură internă cu ape termale, instalații de hidrotermoterapie (și saună), electroterapie, kinetoterapie, hidrokinetoterapie în bazine, inhaloterapie, cură de teren.
Indicații terapeutice: Boli ale aparatului locomotor, afecțiuni reumatismale articulare degenerative, inflamatorii, articulare, sechele după traumatisme ale aparatului locomotor, afecțiuni ale sistemului nervos periferic, pareze, paralizii, afecțiuni cronice ale aparatului respirator, bronșite, rinite, sinuzite, astm, afecțiuni ginecologice cronice, diabet zaharat, intoxicații cu metale grele, boli digestive, afecțiuni ale ochilor, sindrom supraponderal.
Atracții turistice – Stațiunea Băile Herculane se remarcă prin prezența mai multor vestigii istorice descoperite, ce fac dovada unei atestări documentare încă din cele mai vechi timpuri, încă de pe vremea romanilor (băi, apeducte, statui, monede, tabule votive). Băile Herculane este unica localitate turistică din România care dispune de cinci tipuri de patrimoniu: natural, istoric, turistic, cultural și balnear.
Dintre cele mai reprezentative obiectivele turistice întâlnite la Băile Herculane, se remarcă:
Obiective religioase:
– Biserica Ortodoxă (secolul al XIX-lea)
– Biserica Catolică (1838)
b. obiective turistice cultural-istorice:
– Băile Romane și Basorelieful lui Hercules
– Muzeul de Istorie „Nicolae Cena”
– Gara feroviară (1886)
– Podul de piatră (1864)
– Podul de fontă (secolul al XIX-lea)
– Clădirea Cazinoului (1913)
– Izvorul Hygeea (secolul al XVIII-lea)
– Băile Neptun (1886) și Venera (1838)
– Statuia lui Hercules (1874)
Ansambul de arhitectură balneară de epocă din Centrul Istoric (secolele al XVIII-lea și al XIX-lea): Hotel Carol (1871), Hotel Ferdinand (1861), Hotel Cerna (1936), Hotel Decebal (1862), Pavilion hidroterapie cu bazin termal deschis (1869), Vila Elisabeta (1875), Vila Pavilion 12 și Hotel Traian (1869).
Pe lângă aceste obiective turistice, în stațiunea Băile Herculane, de-a lungul unui an se desfășoară diverse maniferstări culturale și turistice, cu caracter permanent:
– Târgul Internațional de Turism Balnear
– Zilele orașului Băile Herculane
– Festivalul Internațional de folclor Hercules
– Festivalul Pinului Negru de Banat
– Congresul Spiritualității Românești
Unitățile de cazare și agrement: Stațiunea Băile Herculane oferă o gamă destul de variată de unități de cazare, tratament și agrement: case de vacanță, pensiuni și vile, hoteluri: Pensiunea Select – 5*; Pensiunea La Johnny Cuibul Viselor – 4* 45 locuri; 32 locuri; Pensiunea Paradis – 3*, 50 locuri; Casa Mario – 3*, 16 locuri; Vila Bellevue – 3*, 14 locuri; Hotel Ferdinand – 3*, 110 locuri; Hotel Sara’s Sons – 3*, 44 locuri; Hotel Afrodita 3*, 480 locuri; Hotel Diana – 3*, 430 locuri; Hotel Domogled – 2*, 320 locuri; Hotel Roman – 2*, 300 locuri. Hotel Trandafirul Galben – 3*, 62 locuri.
3.3. Aspecte esențiale ale dezvoltării și strategia de dezvoltare
În stațiunea Băile Herculane, cadrul fundamantal pentru atragerea a cât mai multor turiști îl reprezintă utilizarea resurselor naturale, dar și un climat sănătos, combinate cu îngrijiri medicale și o abordare complexă a sejururilor terapeutice.
Astfel, pentru a putea realiza o reamanajare turistică a stațiunii Băile Herculane, este necesară mai întâi o analiză a ceea ce are de oferit stațiunea și ceea ce trebuie îmbunătățit pentru a o face din nou ceea ce a fost odinioară „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”(Împăratul Franz Joseph al Austriei).
Ca și puncte tari ale stațiunii Băile Herculane se remarcă în primul rând, localizarea și poziționarea într-o zonă regională favorabilă, atât din punct de vedere al bioclimatului, cât și al resurselor naturale – inepuizabilele și miraculoasele ape termo-minerale. Acest aspect face ca stațiunea să pună la dispoziție diversitatea de tratamente naturale capabile să trateze cu succes o multitidine de afecțiuni. Pe lângă acestea, își face simțită prezența patrimoniul cultural european, cuprinzând numeroase monumente istorice valoroase și reprezentative, ce marchează perioade istorice (romană, habsburgică) care au influențaț stațiunea Băile Herculane de-a lungul timpului. Ceea ce oferă identitate/definește cel mai bine stațiunea Băile Herculane, este brand-ul „Hercule”, care, datorită legendelor sale își face simțită prezența. Totodată, stațiunea dispune de infrastructură și produse turistice specifice pentru turism: structuri pentru turism termal, balnear, spa, sporturi în natură, timp liber.
În ceea ce privește punctele slabe, orașul-stațiune Băile Herculane trebuie să facă eforturi mari pentru a le depăși. Deși dispune de izvoare minerale inepuizabile, amenajările specifice acestora ar trebui refăcute și în același timp modernizate. La fel se întâmplă și cu clădirile din centrul istoric al orașului, de altfel monumente istorice, ce ar trebui reabilitate. Aici intervin și probleme nerezolvate privind proprietatea clădirilor, dar și lipsa parcărilor aferente. O altă problemă cu care se confruntă stațiunea este echipamentul de tratament și cură destul de învechit. De asemenea, lipsa unei strategii de marketing turistic care să atragă cât mai mulți turiști și lipsa colaborării cu Ocolul Silvic pentru a putea reamenaja traseele turistice existente.
Referitor la oportunițăți, stațiunea Băile Herculane, prin revitalizarea spațiilor publice și a obiectivelor culturale, își poate diversifica astfel, dar și crește atractivitatea turistică, atât intern, cât și extern. De asemenea, orasul-stațiune își poate promova produsele și serviciile turistice pe parcursul întregului an și de ce nu chiar să fie inclusă în rețele de localități turistice europene cu ape termale și spa.
Aceste aspecte, pot fi urmate de câteva riscuri și anume: atragerea de fonduri insuficiente pentru finanțarea reabilitării și modernizării; apariția unor noi destinații mai competitive și mai accesibile; un management defectuos prin dificultăți în corelarea și coordonarea responsabilităților; investiții minime în marketing; instabilitate economică.
Așadar, pe lângă analiza SWOT, abordarea strategică a dezvoltării ca și integrare regională și efortul de planificare, au generat proiecte, dar și acțiuni concrete, unele sub forma unor studii finalizate, care au ca și obiectiv contracararea tendințelor negative, depășirea unor obstacole sau probleme, precum și devoltarea durabilă a localității Băile Herculane.
3.4. Strategia de dezvoltare – viziune și obiective strategice
Datorită faptului că în ultimi 15 de ani, stațiunea Băile Herculane a trecut printr-un proces continuu de degradare, nu numai din cauze naturale, ci și din cauza problemelor legate de proprietate (transferuri, blocaje), astăzi se încearcă punerea în aplicare a cât mai multor strategii de dezvoltare, prin care aceasta să-și regăsescă strălucirea, grandoarea și atractivitatea turistică de odinioară și care să o readucă în rândul marilor centre balneare și de tratament europene.
Viziunea dezvoltării pune în prim plan turismul balnear ca și principal factor de contribuție la dezvoltarea durabilă economică, culturală, socială și de mediu a stațiunii Băile Herculane. Un alt aspect deosebit de important în ceea ce privește dezvoltarea gradului de atractivitate a stațiunii, îl reprezintă activități complementare de protejare a patrimoniului și de dezvoltare a resursei umane, care să asigure servicii turistice de calitate.
Obiectivele strategice de amenajare și dezvoltare turistică sunt legate atât de creșterea gradului de atractivitate a orașului, precum și de creșterea gradului de satisfacție a celor care vin să-l viziteze. Referitor la aceste două aspecte, trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte:
1.Activități legate de infrastructura generală: modernizarea corespunzătoare și echiparea rețelei stradale din stațiune; reamenajarea rețelei pietonale; construirea și amenajarea mai multor locuri de parcare pentru a ușura traficul în stațiune; îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apă termală.
2.Dotările de agrement, sport și cultură: construirea și amenajrea unui centru multifuncțional, dotat cu săli de conferințe, spectacole, expoziții reabilitarea cinematografului și reamenajarea teatrului în aer liber; reamenajarea locurilor unde se practică băi curative în aer liber; în ceea ce privește excursiile și drumețiile montane ar trebui să se realizeze reamenajarea și remarcarea potecilor și traseelor turistice; amenajarea unor terenuri de sport lângă complexele balneare; amenajarea mai multor spații de joacă pentru copii.
3.Unitățile de primire turistică: realizarea unor lucrări de consolidare, refuncționare și modernizare a clădirilor care dispun de o capacitate mare de cazare.
Aceste obiective, au ca și scop final dezvoltarea și creșterea atractivității stațiunii Băile Herculane, dar și promovarea ei la nivel internațional, atât prin oferta variată de facilități de tratament și cură, cât și printr-un cadru natural și un patrimoniu cultural unic.
3.5. Programe, proiecte și planuri de reamenajare și dezvoltare turistică
1.Proiectul „Crearea și promovarea de traseu turistic cu specific roman Via Danubii în zona trasfrontalieră Băile Hercualane (România) – Veliko Gradiște (Serbia), inclusiv reabilitare a infrastructurii fizice a Străzii Romane (proiect definitivat) – Strada Romană are o lungime de 1 km, de la Biserica Catolică din Centru istoric al stațiunii Băile Herculane și până la intersecția cu DN 67D. Reabilitarea Străzii Romane a constat în refacerea infrastrucurii prin asfaltarea drumului, pavarea trotuarului, amenajarea în stil roman a balustradei și a zidului de sprijin spre râul Cerna, precum și instalarea de mobilier cu tentă romană (statuete cu zeități și arcade).
2.Proiectul „Băile Herculane – Emblema turistică a Banatului Montan” – Băile Herculane este stațiunea cu cea mai mare densitate de hoteluri, pensiuni, vile și restaurante pe kilometru pătrat. Totodată este și cea mai veche stațiune din țară și una dintre cele mai vechi stațiuni din lume, fiind atestată documentar încă de acum 1860 de ani. Situat în sud-vestul României, în ținutul superb al Banatului Montan, pe pitoreasca Vale a Cernei din Carpații Meridionali, orașul Băile Herculane și împrejurimile sale oferă atracții naturale deosebite. Resursele antropice sunt reprezentate de monumentele de artă și arhitectură: statuia lui Hercules din bronz, muzeul stațiunii, băile imperiale romane, băile imperiale austriece, cabinele în care au fost tratați împăratul Franz Iosif și împărăteasa Elisabeta, Basorelieful lui Hercule.
Autoritatea de management responsabilă de acest proiect este Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAD), iar sursele de finanțare au provenit din Programul Operațional Regional 2007-2013 (Axa Prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului, Domeniul Major de Intervenție 5.3. Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică, Operațiunea „Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării specifice și a activității de marketing specifice”). Data începerii implementării a fost 30.12.2011, iar durata 24 luni. Valoarea totală a proiectului a fost de 949.984,33 lei, cuprinzând contribuții de la Uniunea Europeană, Guvernului României și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
3.Proiectul „Aqua Park” – A fost inițiat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și este inclus în strategia de dezvoltare a turismului balnear. Ca și locație s-a ales Platoul Coronini, unde se desfășoară anual spiralele adepților MISA. Complexul va funcționa pe tot parcursul anului și va beneficia de bazine cu apă termală pentru adulți și copii (atât în aer liber, cât și acoperite), saună, vestiare, topogane, cabine de masaj și relaxare, unități de alimentație publică și parcare. Aqua Park-ul va dispune de aproximativ 1500 de locuri (atât interior, cât și exterior), iar investiția se ridică la aproximativ 10 milioane de euro. Faza de execuție a proiectului poate crea aproximativ 120 de locuri de muncă, iar faza de operare va pune la dispoziție 34 de posturi. Acest proiect este amânat, datorită faptului că Ministerul Turismului a retras sumele alocate, potrivit rectificării bugetare pentru septembrie 2013.
Alte proiecte în curs de implementare
Planul Integrat de Dezvoltare Urbană din iulie 2012 privind stațiunea Băile Herculane prezintă o listă destul de complexă de programe sectoriale și proiecte menite să ajute la reamenajare turistică și la dezvoltarea atractivității orașului.. Printre cele mai importante programe sectoriale de dezvoltare se remarcă:
1.Programul de informare și marketing pentru turism și antreprenoriat local aplicat are ca și pricipale proiecte următoarele:
– întemeierea unor strategii de marketing și promovare prin valorificarea resurselor balneare, naturale și culturale; strategia va beneficia de o aplicație IT specială, dezvoltată pentru obținerea celor mai bune distribuții a informațiilor;
– amenajarea și dotarea unui centru de informare pentru turiști care să aibă legătură cu centrul de informare a Parcului Național Domogled – Valea Cernei; va oferi turiștilor în detaliu și actualitate informații atât despre stațiune, cât și despre parcul național;
Acest proiect are ca și solicitant Consiliul Local Băile Herculane, iar perioada de implementare este 2014-2015. Sursele de finanțare vor proveni din fonduri de la Uniunea Europeană/Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, fiind în valoare de 100.000 €;
2.Programul de dezvoltare a produselor turistice și a serviciilor conexe are ca și pricipale proiecte următoarele:
– constituirea unui teren de minigolf cu 18 piste pentru diversificarea agrementului în zona Hotelului Diana;
– realizarea traseului turistic „Promenada cu trăsura”, fiind propus următorul traseu: „Gară-Centru istoric” și „Centru istoric – Valea Cernei (7 Izvoare)”;
– amenajarea de trasee montane pentru biciclete și reamenajarea traseelor existente pentru drumeții în natură, aceste două obiective se vor pune în practică împreună cu administrația Parcului Național Domogled – Valea Cernei.
Acest proiect are ca și solicitanți atât Consiliul Local Băile Herculane, cât și sectorul privat, iar perioada de implementare este 2014-2018. Sursele de finanțare vor proveni din bugetul local și surse private.
3.Programul complex pentru reabilitare și management pentru infrastructură urbană și locuințe, are ca și pricipale proiecte următoarele:
– trecerea în subteran a tuturor rețelelor de tensiune pe străzile din zona centrului istoric
– implementarea unui Sistem de Management Integrat al Deșeurilor, prin care atât locuitorii orașului, cât și turiștii să conștientizeze protecția zonei; să se amenajeze puncte de colectare a deșeurilor;
– reabilitarea termică a blocurilor de locuințe, prin izolarea termică a pereților exteriori clădirilor, termo-hidroizolarea acoperișurilor, înlocuirea ferestrelor și ușilor exterioare;
– reabilitarea și conservarea diversității țesutului urban specific, prin creșterea atractivității turistice a localității Băile Herculane reunind cele trei tipuri de țesut (stațiune, cartier, rural) cu funcțiunile principale existente: stațiune balneo-climaterică, zonă de oraș și zonă rurală.
Acest proiect are ca și solicitanți atât Consiliul Local Băile Herculane, cât și Consiliul Județean Caraș-Severin, iar perioada de implementare este 2013-2016. Sursele de finanțare vor proveni dintr-un parteneriat public privat (ENEL, buget local, alte surse private), Programul Operațional Sectorial de Mediu (POS Mediu), fonduri de la Uniunea Europeană/Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
4.Programul complex de amenajare și reabilitare a spațiului public are ca și pricipale proiecte următoarele:
– amenajarea unor parcări ecologice în aproprierea centrului istoric
– amenajarea unor piste pentru bicicliști
– finalizarea proiectelor de reamenajare a Parcului Vicol din centrul stațiunii
– refacerea spațiului public din Centrul istoric
– amenajarea spațiului public „7 Izvoare”
– amanajarea spațiuli public cu mobilier urban pentru localnici și turiști
– amenajarea unor noi locuri de joacă pentru copii
– reamenajarea parcurilor din stațiune
– amenajarea unor terenuri de sport
Acest proiect are ca și solicitanți atât Consiliul Local Băile Herculane, cât și sectorul privat, iar perioada de implementare este 2013-2020. Sursele de finanțare vor proveni de la bugetul local și de stat, surse private, fonduri de la Uniunea Europeană/Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
5.Programul de reabilitare a patrimoniului cultural pentru recuperarea atractivității și recunoașterii istorice are ca și pricipale proiecte următoarele:
– amenjarea Muzeului de istorie „General Nicolae Cena”, cu locația în Vila Elisabeta, (aflată în curs de realizare), prin modalități moderne de prezentare, expunere și iluminare;
– panouri explicative, de marcare a tuturor obiective turistice sau clădirilor-monument, care să ofere stațiunii o identitate specifică;
– restaurarea și refuncționalizarea clădirii Cazinoului, spațiu cu o imagine de marcă ce devine prioritate în politica de dezvoltare a stațiunii Băile Herculane;
– restaurarea Hotelurilor Traian și Decebal, în mai multe faze: punerea în siguranță a clădirilor, refacerea acoperișurilor și a fațadelor, restaurarea interioarelor;
– retaurarea Băilor Imperiale Austriece, necesară pentru refacerea capacității de tratament și cură a stațiunii, dar și pentru susținerea imaginii de stațiune balneară istorică
– amplasarea unor statui cu personalități care au marcat istoria stațiunii (Împărăteasa Elisabeta, Regele Carol I)
Acest proiect are ca și solicitanți atât Consiliul Local Băile Herculane, cât și sectorul privat, iar perioada de implementare este 2012-2016. Sursele de finanțare vor proveni de la bugetul local și de stat, surse private, fonduri de la Uniunea Europeană.
6.Programul de reabilitare și recuperare a spațiilor publice care au valoare de patrimoniu, are ca și pricipale proiecte următoarele:
– construirea unei alei de promenadă dotată cu iluminare pe malurile râului Cerna de la Podul Roșu până la Podul de Piatră
– reabilitarea spațiului public al Pieței Hercules, prin amenajarea pavimentelor pieței, a elementelor de artă monumentală, a vegetației de talie înaltă u panouri explicative, a spațiilor verzi.
– restaurarea podurilor de piatră și fontă de peste râul Cerna, inclusiv elementele de decorație inițială a podului (iluminat)
Acest proiect are ca și solicitanți atât Consiliul Local Băile Herculane, cât și sectorul privat, iar perioada de implementare este 2013-2018. Sursele de finanțare vor proveni de la bugetul local și de stat, surse private, fonduri de la Uniunea Europeană/Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
7.Programul de atragere a unor surse de finanțare pentru dezvoltare teritorială locală, are ca și obiectiv elaborarea și adoptarea unei strategii de atragere a finanțărilor c din Fondurile Cadrului Strategic Comunitar al Uniunii Europene 2014-2020.
Acest proiect are ca și solicitanți atât Consiliul Local Băile Herculane, cât și Consiliul Județean Caraș-Severin, iar perioada de implementare este 2014-2020. Sursele de finanțare vor proveni de la bugetul local, de la Uniunea Europeană/Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, iar evaluarea proiectului se ridică la suma de 50.000 €.
Aceste programe sectoriale și proiecte au sprijin în decizia administrației publice locale, fiind susținute de Planul Integrat de Dezvoltare Urbană, Planul de Amenajare Teritorială Caraș-Severin, Strategia de Dezvoltare Durabilă a orașului Băile Herculane 2009-2015, precum și de alte strategii și studii elaborate la nivel local și regional.
CONCLUZII
Datorită creșterii economice și evoluției condițiilor de viață ale omului modern, turismul a devenit unul din sectoarele cele mai dimamice ale economiei. Volumul mare și complex de oferte turistice, cu adânci implicații sociale, culturale, economice și politice, a generat dezvoltarea unei adevărate industrii a turismului, ceea ce justifică importanța deosebită acordată acestui sector.
Însă toate acestea, sunt urmate, pe lângă beneficiile cunoscute (modernizare, confort, posibilități diverse de alimentație, de relaxare etc.) și de unele aspecte negative printre care se numără: poluarea, intensificarea muncii și a stresului cotidian, dezechilibre alimentare calitative și cantitative etc., ce au în timp consecințe neplăcute/ puternice asupra sănătății organismului uman. Dar, toți acești factori îi determină pe oamenii, în calitatea lor de turiști, să aleagă ca și destinație de vacanță stațiunile balneare, cu scopul de a menține sau reface starea fizică și psihică.
În aceste condiții, asigurarea echilibrului între funcțiile turistice și cele urbane ale stațiunilor balneare reclamă un atent proces de organizare, amenajare și valorificare turistică a spațiului, cu atât mai mult cu cât, în prezent, tot mai multe, habitate de acest tip îndeplinesc o funcție turistică tot mai complexă, constituindu-se nu doar ca și centre de cură și recreere, ci și ca destinație pentru turismul itinerant cu valențe culturale (vizitare a muzeelor, obiectivelor culturale etc.) sau pentru cele de afaceri și congrese (organizare și găzduire de simpozioane, conferințe, team-building-uri etc.).
Sporirea treptată a interesului pentru cura balneară, coroborată cu trecerea la faza turismului de masă, a condus la extinderea amenajărilor inițiale localizate în proximitatea resurselor hidrominerale și transformarea lor în adevărate centre turistice, organizate și echipate cu dotările adecvate primirii turiștilor și curei balneare.
Stațiunile balneare sunt astăzi foarte căutate, atât din dorința oamenilor de a se relaxa și de a scăpa de stresul fizic și psihic, cât și datorită numărului mare de afecțiuni cu care aceștia se confruntă. În România, se găsesc la ora actuală aproximativ 160 de stațiuni și localități balneare, capabile să atragă destul de mulți turiști, însă majoritatea dintre ele trec printr-un proces de reamenajare, modernizare și adaptare a ofertei de servicii la tendințele pieței. Într-un asemenea proces se află și stațiunea balneoclimaterică Băile Herculane. Aceasta în trecut era considerată „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, însă pentru a redeveni ce a fost odată, este cale lungă. De aceea, se încearcă adoptarea mai multor strategii de reamenajare turistică pentru a-și recâștiga prestigiul pe care l-a avut în trecut.
PROPUNERI
Băile Herculane este una dintre cele mai renumite stațiuni balneoclimaterice din România, iar acest titlu se datorează atât atestării sale din cele mai vechi timpuri, cât și multitudini de izvoare termale care se regăsesc acolo. Însă cu toate acestea, stațiunea nu mai are faima de altădată. Dovada acestui fapt este patrimoniul arhitectural, reprezentat prin clădirile-monument care de foarte mult timp sunt în stare de degradare și nici infrastrucura nu e tocmai într-o stare foarte bună.
Așadar, ca și propuneri pentru creșterea atractivității stațiunii Băile Herculane, pe lângă reabilitarea clădirilor, refacerea drumurilor și reamenajarea locurilor unde se practică băi curative, ar fi, în primul rând, crearea unui brand turistic Băile Herculane care să promoveze stațiunea atât național, cât și internațional, prin care aceasta să-și recâștige notorietatea avută cândva. Desigur că acest fapt implică investiții destul de mari, însă dacă s-ar aplica, cu siguranță ar atrage tot mai mulți turisti. De asemenea, s-ar putea diversifica serviciile turistice oferite, prin combinarea unor elemente de atractivitate cu grade diferite de sezonalitate, care să aducă turiști pe tot parcursul anului.
O altă propunere, în scopul îmbunătățirii imaginii stațiunii Băile Herculane ar fi, pe lângă promovarea balneoturismului, și promovarea unor alte forme de turism tradiționale practicate în stațiune:
a. turismul de afaceri, reuniuni și congrese, această formă poate fi practicată datorită poziției într-o zonă pitorească cu un mediu reconfortant și cu posibilități de recreere, fiind de asemenea destul de apropiată de centrele economice și culturale ale regiunii sud-vest a țării;
b. turismul ecologic (ecoturismul), practicat în Parcul Național Domogled – Valea Cernei, poate constitui bază pentru practicarea unui turism dirijat, nepoluat, prin amenajări specifice, care să includă centre de informare, trasee și echipamente specifice acestora;
c. turismul de vânătoare și pescuit sportiv, în cadrul Parcului Național Domogled – Valea Cernei;
d. turismul pentru alpinism, stațiunea dispune de un relief calcaros spectaculos;
e. speoturismul – stațiunea dispune de numeroase peșteri și grote.
Toate acestea pot face ca stațiunea Băile Herculane să-și regăsescă strălucirea, grandoarea și atractivitatea turistică de odinioară și care să o readucă în rândul marilor centre balneare și de tratament europene.
ANEXE
Anexa 1 – Plan de implementare a strategiei de dezvoltare a turismului balnear 2014
(Asociația Română de Balneologie)
Sursa: http://bioclima.ro/ (Site oficial al Asociației Române de Balneologie)
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Anexa 1 – Plan de implementare a strategiei de dezvoltare a turismului balnear 2014
(Asociația Română de Balneologie)
Sursa: http://bioclima.ro/ (Site oficial al Asociației Române de Balneologie)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modalitati de Reamenajare Turistica a Statiunii Balneoclimaterice Baile Herculane (ID: 143184)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.