Modalitati de Realizare a Educatiei Civice cu Ajutorul Textului Literar
MODALITĂȚI DE REALIZARE A EDUCAȚIEI CIVICE CU AJUTORUL TEXTULUI LITERAR
Cuprins
Argument
Partea I : Fundamentare teoretică
Capitolul 1 : Considerații generale despre educație
Noțiunea de conținut al educației
Rolul educației moral-civice în pregătirea copiilor pentru viața socială
Modalități de realizare a educației pentru societate în grădiniță
Capitolul 2 : Literatura pentru copii – mijloc de educație a copilului preșcolar
2.1. Conceptul de basm: definiție
2.2.Valoarea instructiv-educativă a basmelor și poveștilor
Partea a II-a: Metodologia cercetării
Capitolul 3: Desfășurarea experimentului
3.1. Ipoteza și obiectivele cercetării
3.2. Stabilirea cadrului organizatoric și metodologic
3.3. Eșantionarea
Capitolul 4: Dimensiuni ale educării conduitei pozitive la copilul preșcolar
4.1. Testarea inițială
4.2. Etapa formativă
4.3. Testarea finală
Capitolul 5: Prezentarea, evaluarea și interpretarea datelor
Partea a IV-a: Concluzii și recomandări
Bibliografie
Anexe
ARGUMENT
Pentru că trăim într-o societate care este într-o continuă schimbare și toată lumea este într-o permanentă mișcare se impune necesitatea îndrumării și pregătirii tinerei generații pentru viață. De îndrumare au nevoie în primul rând copiii. Din fragedă copilărie ei trebuie învățați să se joace, să învețe și mai apoi să muncească, să aibă un comportament moral adecvat cerințelor societății din care fac parte.
Tema lucrării mi-a fost sugerată chiar de vremurile în care trăim. Deși am evoluat din multe puncte de vedere, s-a constatat că lectura nu mai este o prioritate pentru generația tânără. De aceea, m-am gândit că printr-un studiu aprofundat se poate demonstra caracterul benefic al literaturii asupra comportamentului preșcolarilor.
Studiile au arătat că vârsta preșcolară este cea mai favorabilă pentru formarea deprinderilor de comportament. În perioada preșcolarității apar și se dezvoltă trăsăturile de voință și caracter, prin care se schițează personalitatea adultului de mâine. De aceea , nu putem lăsa copilul să se orienteze singur și să culeagă informații aleatoriu din mediul înconjurător, ci se impune crearea unei ambianțe potrivite din care să se alimenteze cu impresii pozitive. Și aici intervin poveștile, basmele, povestirile care au o deosebită valoare etică. Ele contribuie la formarea conștiinței morale a unor trăsături pozitive de voință și caracter.
Charles Perrault, vorbind despre rolul educativ al basmelor pe care le-a creat cu atâta măiestrie, arăta că haina plină de vrajă, de mistere și de farmec a basmului îi ajută pe cei mici să-și însușească treptat noțiunea de bine și de rău. Ion Stanciu afirma în „Cartea și copilul” că ”oricât de simple și de ușoare ar părea aceste povești, ele nasc, fără îndoială între copii dorința de a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiți, și în același timp se naște în sufletul lor teama față de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi…. Este de necrezut cu câtă sete primesc aceste inimi pure și încă necoapte morala ascunsă în haina basmului… îi vezi triști și desperați atâta vreme cât eroul sau eroina povestirii sunt în impas și îndură suferințe, apoi strigă de bucurie când vine întorsătura fericită și personajele iubite sunt salvate; la fel, după ce suportă cu nerăbdare tot timpul cât le merge bine personajelor hâde, se simt fericiți când le văd pedepsite după cum merită.”
Povestirile educatoarei au un rol important în dezvoltarea vorbirii copiilor. Ei trăiesc cu mare intensitate povestirile și îi îndrăgesc pe cei care îi poartă prin magia cuvintelor, în lumea feerică a basmelor și a poveștilor. Micii ascultători sunt atenți la faptele și conduita morală a personajului principal și încearcă să îl imite. Mai târziu sunt capabili să aprobe sau să dezaprobe un anumit comportament.
Întotdeauna important este mesajul artistic al unei opere literare care dacă este expus pe înțelesul copiilor contribuie la educarea acestora în spiritul unor virtuți morale alese.
Lectura a fost, este și va fi singura metodă adevărată de cunoaștere,de învățare și formare. De aceea este important să impunem lectura ca metodă primordială încă din fragedă pruncie.
”Numai ea îți va da ție și ucenicului tău satisfacție deplină.”
PARTEA I : FUNDAMENTARE TEORETICĂ
CAPITOLUL 1
CONSIDERAȚII GENERALE DESPRE EDUCAȚIE
Dacă privim educația în ansamblul ei, încă din cele mai vechi timpuri și pentru toate națiunile reprezintă cel mai important fenomen al vieții culturale și spirituale al unei societăți. Fără educație nu putem vorbi de o viață socială a unei societăți umane. Prin educație se transmit toate cunoștințele și experiențele de viață acumulate de la o generație la alta. Educația a apărut odată cu societatea umană fiind într-o continuă dezvoltare și modificare.
În literatura de specialitate există diferite definiții ale educației. Din perspectiva lui Kant, educația este” o activitate de disciplinare, cultivare ,civilizare și moralizare a omului,iar scopul educației este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil.”
V.Brezinka afirma despre educație că sunt ”acțiuni încercate de oameni pentru a favoriza personalitatea altor oameni.”
Educația este ”o voință de iubire generoasă față de sufletul altuia pentru a i se dezvolta întreaga receptivitate pentru valori și capacitatea de a realiza valori.”(Eduard Spranger)
Emil Durkheim dă de o altă interpretare definiției de educație și anume :”educația constituie acțiunea generațiilor adulte asupra celor tinere cu scopul de a forma acestora din urmă anumite stări fizice, intelectuale și mintale necesare vieții sociale și mediului special pentru care sunt destinate.”
Din definițiile prezentate educația poate fi privită din mai multe puncte de vedere: al scopului, al conținutului educației sau al funcțiilor actului educativ.
Succesul educației depinde în mare măsură de participarea activă și implicată a educatului în formarea personalității sale, dar și de abordarea, implicarea și dăruirea cu care educatorul influențează educatul. Deci, putem concluziona că esența educației constă întru-un sistem de acțiuni prin care educatorul în mod voit influențează educatul.
Educația trebuie privită ca o formă de activitate menită să schimbe omul. Această activitate transformatoare poate schimba conștiințe, stări psihice, concepții despre viață și lume ale celor educați.
Educația orientată spre personalitate se bazează pe un respect profund față de personalitatea copilului, având ca mijloace principale de educație bunătatea și valorizarea celui educat. Educația orientată spre personalitate nu se realizează prin constrângere, din contră copilul are libertate, educatorul creând doar mediul propice pentru ca educatul să accepte și să dorească să îndeplinească dorința. Educatorul este chemat și vine în sprijinul celui educat facilitându-i învățarea, îl va observa atent și nu va interveni decât atunci când atunci când dezvoltarea copilului are un caracter descendent. În acest caz educatorul devine mediator. Foarte importantă este atitudinea adultului față de copil, care trebuie să fie respectoasă, deschisă, binevoitoare, gata oricând să vină în sprijinul celui educat.
Plecând de la principiul educației în conformitate cu natura care are la bază acceptarea educatului ca pe o individualitate aparte, unică se impune perceperea în ansamblu a copilului fără a analiza separat trăsăturile individuale ale acestuia.
Interesul față de copii va stimula întotdeauna dorința de a-i înțelege.
Tu ești special să știi
Ca și tine altul nu-i
Ai un zâmbet minunat
Ochii tăi sunt luminați
Haideți să vedem cu toți
Cât de speciali sunteți.
Versurile enunțate vin ca să întărească ideea că se poate face educație, cu dragoste, blândețe și dăruire. Stabilind o punte de legătură între educat și educator se va facilita învățarea mult mai ușor și pe termen lung.
Valorizând copilul acesta va prinde încredere în forțele proprii,va deveni în timp conștient de puterea lăuntrică de care dispune, într-un cuvânt va fi capabil ”să-și ia zborul” atunci când va fi adult, fără teamă.
Educația orientată spre personalitate respectă copilul și implicit copilăria și presupune „credința în noblețea motivelor și faptelor celor educați.”
Atitudine pozitivă față de copil înseamnă acceptarea lui cu toate neajunsurile. Numai cu multă iubire se poate realiza acest lucru. Un cadru didactic care iubește copiii întotdeauna îi va educa mai bine deoarece el va acționa cu sufletul și cu mintea ca un tot unitar. În acest caz, copiii vor fi mult mai echilibrați psihic și vor ști că există cineva pe care se pot baza, cineva care este tot timpul dispus să –i ajute, să le ofere anumite răspunsuri.
”Oferă iubire și ți se va întoarce înzecit”.
1.1.Noțiunea de conținut al educației
Conform Dicționarului explicativ al limbii române noțiunea de conținut se definește ca fiind”totalitatea elementelor din care se compune un obiect sau un proces”,în cazul nostru educațional. Conținutul educației cuprinde totalitatea cunoștințelor ,principiilor, normelor, regulilor, valorilor morale și spirituale ale societății care sunt transmise și asimilate de către indivizi în scopul formării unei personalități complexe.
Scopul educației nu este numai acela de al instrui și învăța oferindu-i o bază științifică solidă, ci de ai forma calități de personalitate, bună creștere, respect pentru valorile naționale, etc.
Dacă am realiza o clasificare a formelor educației am constata că ea poate fi privită din mai multe perspective. Ca și conținuturi ale educației amintim : educația intelectuală, morală, patriotico-civică pentru cultura sexualității, estetică, psiho – fizică, tehnologică. Dintre noile educații amintim : educația ecologică, pentru pace și cooperare, pentru democrație și drepturile omului,pentru comunicare și mass-media.
În continuare ne vom opri asupra tipurilor de educație care vizează învățământul preșcolar:
Putem vorbi de educație intelectuală strict legată de noțiunea de cunoaștere. Cunoștințele astfel dobândite se fixează sub formă de senzații, percepții și reprezentări. Prin educație intelectuală se formează și se dezvoltă personalitatea umană prin știință.
Educația morală reprezintă acea latură a educației care are în vedere formarea reprezentărilor, sentimentelor, deprinderilor și însușirilor caracteristice ființei umane de care are nevoie societatea la un moment dat. Morala reprezintă totalitatea principiilor, normelor, regulilor care determină comportamentul uman față de semeni și față de sine însuși. Educația morală este acea latură a educației care are ca scop formarea individului în concordanță cu principiile, normele, valorile și regulile sociale ale vremii.
Educația patriotico-civică
Termenul „patrie” provine din latinescul „terra patria”, care înseamnă moștenire – pământ de la strămoși. Patriotismul este o trăsătură a personalității care este specifică fiecărui individ. Dezvoltarea conștiinței patriotice și civice se formează treptat. În perioada preșcolarității copilul intră în contact cu mediul înconjurător, iar pe baza sentimentelor, impresiilor, a cunoștințelor acumulate ia naștere conștiința moral-civică și moral-patriotică.
Pentru a realiza educație patriotică trebuie să pornim de la cultivarea educației morale și anume a dragostei pentru semeni, pentru frumusețile și bogățiile patriei, pentru arta populară, pentru strămoșii noștri care sau jertfit pentru noi.
Spiritul civic (cetățenesc) este o componentă a educației patriotice și are ca scop formarea omului responsabil să trăiască și să acționeze în societate. Conștiința civică ia naștere odată cu adoptarea normelor, ideilor, idealurilor, principiilor și regulilor impuse de societate la un moment dat.
ță cu principiile, normele, valorile și regulile sociale ale vremii.
Educația patriotico-civică
Termenul „patrie” provine din latinescul „terra patria”, care înseamnă moștenire – pământ de la strămoși. Patriotismul este o trăsătură a personalității care este specifică fiecărui individ. Dezvoltarea conștiinței patriotice și civice se formează treptat. În perioada preșcolarității copilul intră în contact cu mediul înconjurător, iar pe baza sentimentelor, impresiilor, a cunoștințelor acumulate ia naștere conștiința moral-civică și moral-patriotică.
Pentru a realiza educație patriotică trebuie să pornim de la cultivarea educației morale și anume a dragostei pentru semeni, pentru frumusețile și bogățiile patriei, pentru arta populară, pentru strămoșii noștri care sau jertfit pentru noi.
Spiritul civic (cetățenesc) este o componentă a educației patriotice și are ca scop formarea omului responsabil să trăiască și să acționeze în societate. Conștiința civică ia naștere odată cu adoptarea normelor, ideilor, idealurilor, principiilor și regulilor impuse de societate la un moment dat.
Într-un stat democratic, educația civică are rolul de a forma oameni cu o conștiință moral-civică sănătoasă, având o gândire independentă bazată pe principii și legi acceptate de toți membrii societății.
Educația estetică
În dicționarul limbii române termenul de „estetic” se definește ca fiind, „știința care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului”.
Într-o accepțiune mai largă putem vorbi de frumosul:
– din natură;
– artei;
– din viața socială.
Frumosul din natură se conturează în peisaje, tablouri, culori, susuri de izvoare, cântec de păsărele, etc.
Frumosul din artă ia naștere din mâinile măiestre ale creatorului cu referire la pictură, desen, muzică, dans, literatură, teatru, etc.
Dacă ne gândim la cea dea treia formă a frumosului aceasta se referă la om și viața lui socială, la relațiile interumane și la valorizarea omului pentru produsele muncii pe care le oferă societății.
Aici intervine educația estetică care învață educatul cum să perceapă și să înțeleagă aceste tipuri ale „frumosului”.
Educația estetică poate fi privită din două perspective:
– educație pentru frumos;
– educație prin frumos.
Ca și o concluzie putem afirma că educația estetică are scopul de a forma educatului o cultură estetică.
Conținuturi ale noilor educații ce vizează învățământul preșcolar:
Din poeziile eminesciene, și nu numai, răzbate puternic sentimentul dragostei pentru natură, al comuniunii omului cu natura. Tocmai la acest lucru se referă educația ecologică și anume, la relațiile, legăturile care se stabilesc între om și natură. Esențial este ca omul indiferent de vârsta și puterea lui să combată poluarea, să conserve mediul, să aibă o atitudine pozitivă față de tot ceea ce îl înconjoară.
Educația ecologică se poate realiza atât în școală cât și în afara ei. Omul trebuie să fie conștient că numai având o atitudine responsabilă și grijulie față de mediu îl poate păstra nealterat. Exemplul pozitiv de ecologizare a mediului în care trăim are un impact puternic asupra preșcolarilor mobilizându-i să facă fapte bune și în același timp la îndemâna oricui. (exemplu: adunăm gunoaiele de pe strada grădiniței, diferite activități de voluntariat ca „Ziua verde”, zi in care plantăm, in fiecare an, un pomișor, plantăm flori in curtea grădiniței, etc.). Toate aceste exemple de bună practică îi pregătesc pe copii pentru viața viitoare și le formează un comportament ecologic sănătos.
Educația pentru pace militează pentru libertatea omului, pentru cultivarea liniștii, a ordinii, a dreptății, a înțelegerii și combate manifestările agresive. Ideea de bază a educației pentru pace se referă la dreptul fundamental al omului la viață. Educația pentru pace privește omul ca pe o ființă inteligentă capabilă să discearnă, să analizeze, să negocieze, să dialogheze, să argumenteze unele acțiuni, venind în sprijinul stabilirii liniștii, al echilibrului.
Educația pentru democrație și drepturile omului
Încă de la vârsta preșcolară putem impregna copilului o atitudine specifică fără să-i predăm niște reguli rigide și să impunem valori. Acest tip de educație trebuie privit și realizat ca un fel de exercițiu de democrație care îl face pe copil mai responsabil, îi dezvoltă spiritul critic. La nivel preșcolar acest tip de educație se realizează practic oferind copiilor modele. Esențial este ca preșcolarii, după aceste tipuri de activități să-și cunoască drepturile și îndatoririle pe care le au atât la grădiniță cât și acasă, stabilind anumite limite, bariere pe care să nu le depășească.
Educația pentru democrație și drepturile omului militează pentru non-discriminare, considerând oamenii ca fiind egali indiferent de naționalitate, religie, sex, limbă având cu toții dreptul la educație.
1.2. Rolul educației moral-civice în pregătirea copiilor pentru viața socială
Încă dinainte de a frecventa grădinița copilul ar trebui să cunoască anumite reguli și norme pe care să le respecte, iar cu acest bagaj de cunoștințe să intre în colectivitate.
Grădinița este mediul instituționalizat cu care copilul intră in contact pentru prima dată în jurul vârstei de trei ani și care are menirea de a-l dezvolta din punct de vedere fizic, moral, social, intelectual, emoțional.
Vârsta preșcolară constituie etapa în care copilul începe să înțeleagă realitatea înconjurătoare, își însușește automatismele care stau la baza deprinderilor de comportare.
Proverbul românesc „îi lipsesc cei șapte ani de acasă” se referă tocmai la aceste deprinderi de comportare civilizată care nu sunt utilizate în viața de zi cu zi și care trebuie însușite de timpuriu.
Educația morală trebuie realizată ca o activitate sistematică în scopul formării și perfecționării deprinderilor elementare de comportare ca ulterior acestea să fie transformate în obișnuințe. Deprinderea de a saluta, de a mulțumi de a asculta când vorbește cineva, de fi ascultător când ți se cere să îndeplinești o sarcină denotă faptul că sau format unele deprinderi de comportare civilizată. Odată cu formarea trăsăturilor morale pozitive trebuie combătute cele negative de aceea, educația trebuie începută încă din primii ani de viață și continuă în preșcolaritate, deoarece această perioadă este esențială în dezvoltarea din punct de vedere moral a copilului.
În grădiniță copilul învață să socializeze cu colegii și adulții, învață ce are voie și ce nu are voie să facă, cum trebuie să vorbească în diferite împrejurări. Încă de la grupa mică educatoarea introduce treptat reguli de comportare care trebuie respectate de toți preșcolarii grupei și este ideal să fie adoptate și acasă de adulți ca o continuare a muncii din grădiniță.
Cea mai eficientă cale de însușire a normelor morale o reprezintă activitatea concretă, practică și care se poate realiza foarte ușor la această vârstă prin joc.
Cele mai eficiente metode folosite în educația moral-civică a copiilor preșcolari sunt:
metoda exemplului;
exercițiul;
C. convingerea;
D. aprobarea și dezaprobarea.
A. Metoda cea mai directă prin care copilului i se poate demonstra concret cum trebuie să se poarte în diferite situații este metoda exemplului. Dacă îi sunt prezentate sistematic preșcolarului acțiuni și fapte cu caracter moral acestea vor acționa treptat asupra conștiinței copilului influențându-i comportamentul. După cum știm, copiii imită gesturile, atitudinea, modul de a vorbi, de a gesticula, de a se îmbrăca ca și adulții motiv pentru care puterea exemplului personal joacă un rol hotărâtor. Exemplul se poate folosi și pe cale indirectă și anume prin intermediul artei și în special a literaturii pentru copii care are un puternic efect moralizator.
B. O altă metodă a educației morale este exercițiul care constă în repetarea sistematică a unor acțiuni în vederea formării unor deprinderi și obișnuințe. Metoda exercițiului are rolul de a consolida comportamentul copiilor contribuind la dobândirea unei anumite independențe a copilului față de adult, a încrederii în forțele proprii. Pentru a eficientiza această metodă este importantă dozarea numărului de repetări în funcție de particularitățile de vârstă ale preșcolarilor și organizarea acestor repetări în mediul real dacă este posibil.(joc de rol „La piață”- se amenajează o tarabă de fructe și legume unde copiii se pot deplasa pentru a cumpăra cele necesare pentru gospodărie.) Prin aceste tipuri de joc se verifică formele de salut, modalitatea prin care se cere și se oferă un produs,„vă rog frumos”, „cu ce pot să vă servesc”, „mulțumesc”, etc.
C. Metoda convingerii este o metodă mai complexă care face apel la activitatea psihică a copilului. Cuvântul este arma pe care cadrul didactic o poate utiliza pentru a evidenția importanța fiecărei cerințe. Cuvintele educatoarei trebuie să fie clare, concise , pe înțelesul copiilor fără ezitări și pe un ton hotărât, dar în același timp trebuie să fie sincere și să vină din suflet.
D. Aprobarea și dezaprobarea se referă la aprecierile verbale făcute de adulți cu privire la conduita preșcolarului. Aprobarea constă în recunoașterea și aprecierea pozitivă a conduitei copilului, iar dezaprobarea se referă la aprecierea negativă a unor comportamente ale copilului. Atât aprobarea cât și dezaprobarea au rolul de a întări anumite manifestări comportamentale.
Educația moral-civică joacă un rol esențial în formarea personalității. Copilul preșcolar întâi imită adulții, după care învață să acționeze, să discearnă binele de rău, să înțeleagă un anumit comportament. La vârsta preșcolarității mici, copiii sunt foarte labili din punct de vedere emoțional devenind sensibili la unele acțiuni morale. În acest caz putem interveni cu ajutorul lecturilor fie ele istorice, religioase, moralizatoare.
Educația moral-civică în învățământul preșcolar se realizează prin intermediul activităților de educație pentru societate.
Educația pentru societate este un proces complex, care trebuie privit cu seriozitate nu numai ca știință, ci și ca artă și măiestrie pedagogică, în scopul însușirii principiilor și normelor morale ale societății de către copiii preșcolari. Ea cuprinde următoarele categorii de activități:
educație moral-civică;
educație religioasă;
educație rutieră;
educație ecologică;
educație pentru sănătate;
educație practică și elemente de activitate casnică.
Educația morală privită din perspectivă teoretică vizează:
cunoașterea unor principii, norme, reguli morale;
formarea sentimentelor morale;
formarea de judecăți și raționamente morale;
cunoașterea unor elemente de istorie, geografie și religie care definesc portretul spiritual al poporului român.
Dacă ne referim la latura practică a educației morale aceasta presupune:
formarea de priceperi și deprinderi morale;
formarea trăsăturilor pozitive de caracter;
formarea unor atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți.
Vârsta preșcolară este vârsta acumulărilor spectaculoase. Copilul explorează, recepționează și acumulează informații din mediul înconjurător. La această vârstă trăirile lui interioare sunt intense, fiind impresionat de participarea la diferite evenimente cum ar fi: serbările, aranjarea sălii de clasă cu ocazia zilei de 8 Martie, 1 Decembrie, diferite evenimente sportive, competiții, concursuri, etc.
Educația moral-civică și moral-patriotică se întrepătrund în această etapă a preșcolarității. Dacă la vârsta preșcolară mică am format unele deprinderi de comportare civilizată, în jurul vârstei de 5-6 ani putem discuta despre țara noastră și simbolurile ei. În cadrul activităților de cunoaștere a mediului copiii sunt familiarizați cu semnificația culorilor drapelului tricolor și ceea ce simbolizează fiecare. În cadrul activităților de educare a limbajului sau a celor de educație pentru societate se poate povesti sau lectura o legendă în care sunt prezentate faptele de vitejie ale strămoșilor noștri.
Educatoarea trebuie să imprime copiilor dragostea pentru natură, pentru frumusețile patriei, pentru zestrea națională. O vizită la muzeul satului, realizarea unui dans popular, realizarea de icoane pe sticlă, pictură pe vase de lut le va trezi copiilor interesul pentru folclorul românesc. Dezvoltându-le de mici dragostea pentru arta populară, pentru folclor vor ști să respecte ulterior valorile morale și spirituale ale poporului român.
Educația moral-civică se referă la educarea tineretului în spiritul moralei sociale și are în vedere impregnarea acelor valori care să îi pregătească pentru integrarea în societate.
Educația moral-civică poate fi privită din trei perspective:
Prima se referă la descoperirea pe care o face preșcolarul legată de propria persoană și anume cunoașterea de sine; perioadă in care el se identifică fie cu mama, cu tata și se descoperă pe el.
A doua vizează raporturile interumane și aici ne referim la comportamentul în familie, în grădiniță și în grupul de joacă.
Cea de-a treia este strict legată de raporturile dintre copil și mediul său de viață, fie că vorbim de viața privată sau de cea socială care la această vârstă este destul de redusă.
Introducerea educației pentru societate în „Programa activităților instructiv – educative din grădiniță” este un plus pentru învățământul românesc deoarece activitățile care se desfășoară la acest nivel conduc la însușirea principiilor și normelor morale ale societății.
Educația morală se bazează pe cunoaștere, dar câți nu cunosc regulile dar nu le respectă! Aici intervine latura afectivă, copilul este sensibil și receptiv, trăiește intens fiecare clipă la această vârstă astfel încât acționând corespunzător și cu consecventă reușim să conturăm trăsături morale care consolidate în timp vor da societății un om puternic și echilibrat. Educația pentru societate trebuie să se realizeze permanent și în fiecare zi. Activitățile trebuie bine alese pentru a nu plictisi preșcolarul, trebuie să venim tot timpul în sprijinul lui cu lucruri noi și incitante pentru a-i trezi interesul.
Educația pentru societate în grădiniță se poate realiza prin povestiri și lecturi ale educatoarei, convorbiri, lecturi după imagini, jocuri didactice, memorizări, vizionări de CD/DVD-uri, cântece și jocuri muzicale, audiții muzicale, pictură, modelaj.
Poveștile, povestirile și basmele cu caracter etic au o mare valoare educativă asupra copilului preșcolar. Dacă la început va imita acțiuni, atitudini ale unor personaje ulterior va putea să facă judecăți legate de acțiunile și faptele petrecute, va fi capabil să discearnă binele de rău, va fi impresionat de comportamentul pozitiv al eroilor din povești.
Proverbele și zicătorile sunt cele care exprimă adevăruri general valabile. Utilizarea lor eficientă va stimula atenția și imaginația copiilor, îmbogățind vocabularul și înfrumusețând exprimarea acestora.
1.3.Modalități de realizare a educației pentru societate în grădiniță
Categoriile de activități de învățare care vin în sprijinul copilului pentru a-i forma o conduită morală în grădiniță sunt : activități pe domenii experiențiale, activități de dezvoltare personală și jocuri și activități liber alese.
Prin toate aceste tipuri de activități copilul acumulează cunoștințe, priceperi și deprinderi pe care ulterior le va utiliza în viață. Toate activitățile desfășurate în grădiniță au un caracter sistematic, organizat și sunt în concordanță cu obiectivele cadru de referință și exemplele de comportament prevăzute în Curriculum-ul pentru învățământul preșcolar.
Pentru a valorifica la maxim potențialul de care dispun preșcolarii s-a stabilit un număr maxim de activități de învățare care se desfășoară pe parcursul unei săptămâni și care trebuie privite ca un ansamblu unitar fiind centrate pe o anumită temă. (exemplu: în săptămâna x se vorbește despre „Animale sălbatice”, deci toate activitățile desfășurate au ca temă centrală animalele sălbatice).
Curriculum-ul pentru învățământul preșcolar cuprinde șase teme anuale de studiu, iar întreaga activitate din grădiniță se desfășoară în jurul acestor teme.
Activitățile de educare a limbajului îi conferă copilului preșcolar autonomie, posibilitatea de a se mișca cu ușurință în mediul apropiat sau mai îndepărtat prin exprimarea independentă a unor opinii și stări sufletești. Astfel preșcolarul trebuie inițiat în regulile de bază ale dialogului (să nu întrerupă partenerul de discuție, să lase timp pentru intervenția celorlalți.), să-l deprindem să-și exprime nemulțumirea cu voce tare, să comunice cu colegii, să-și expună părerea și să aibă o atitudine deschisă față de cei din jur.
Multe dintre activitățile de cunoașterea mediului se pot desfășura în natură. Acestea dezvăluie copiilor o lume plină de taine și de farmec, trezindu-le interesul și sensibilitatea pentru ceea ce e frumos și gingaș. Copiii nu distrug plante și nici viețuitoare dacă sunt învățați să prețuiască frumusețea și utilitatea acestora.
În activitățile matematice accentul cade pe utilizarea cunoștințelor în contexte variate, pe dezvoltarea perspicacității, pe deprinderea ordinii în gândire, care pot influența copilul în plan atitudinal și social. În cadrul jocurilor concurs cu teme ca : „ Cine știe câștigă”, „Cel mai bun matematician”, cadrul didactic poate urmări dacă sunt respectate regulile de concurs, colaborarea în rezolvarea sarcinilor, competiția loială.
Activitățile artistico-plastice îl introduc pe copil în lumea esteticului, a culturii plastice, ținând cont de particularitățile individuale și de interesele copiilor legate de acest domeniu. Prin activitățile de desen, pictură, modelaj, educatoarea poate să pună în valoare talentul și creativitatea copiilor.
Activitățile de educație muzicală sunt unele din cele mai atractive și accesibile activități. Muzica le produce impresii puternice, îi sensibilizează și îi influențează pe copii în mod pozitiv. Textul cântecelor este ușor de receptat, melodiile sunt antrenante iar versurile devin de multe ori îndemnuri de comportare civilizată.
În cadrul activităților de educație fizică copilul își însușește reguli de igienă a efortului fizic, iar în cadrul concursurilor manifestă atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiție.
Activitățile practice urmăresc dezvoltarea simțului practic și estetic folosind materiale diferite, pe care combinându-le pot să realizeze diferite lucrări: jucării, colaje, mobilier din deșeuri de lemn, etc. Totodată prin aceste activități copiii își formează deprinderi practic – gospodărești, dobândind comportamente și aptitudini igienice corecte față de propria persoană și față de cei din jur. Astfel ei pot să participe cu interes într-o atmosferă destinsă, plăcută, stimulativă la activitățile gospodărești ca: aranjarea și servirea mesei, prepararea unor salate și produse de patiserie, activități de curățenie.
Activitățile din domeniul „Educației pentru societate” au efecte benefice asupra dezvoltării personalității copilului preșcolar deoarece vin să valorifice cunoștințele dobândite prin celelalte activități, privind aspectele de morală și de comportament civic, de cunoaștere a spațiului și timpului, a mediului social, cultural și spiritual al țării noastre.
Prin îmbinarea activităților de dezvoltare personală cu jocuri distractive, acestea asigură condiții excelente pentru destinderea copiilor, satisfacerea nevoilor spirituale de cunoaștere, de mișcare, pentru afirmarea multiplelor laturi ale personalității.
În sala de grupă este necesar să se organizeze spațiul educațional. Mediul educațional din grădiniță trebuie să stimuleze copiii, să-i invite să exploreze, să descopere lucruri motiv pentru care se impune amenajarea spațiului educațional pe centre de interes ca: Bibliotecă, Știință, Artă, Joc de rol, Construcții, Joc de masă, Nisip și apă. Desfășurarea activităților pe centre de interes îi permite copilului să-și aleagă dintr-o multitudine de materiale didactice exact pe acelea cu care dorește să se joace, învață să ia decizii, colaborează cu partenerii de joacă, își asumă responsabilități și devine mai sigur pe el și încrezător în forțele proprii. Activitățile pe sectoare aduc laolaltă grupuri de copii cu interese comune, fapt care îi apropie.
Jocurile și activitățile didactice alese desfășurate pe grupuri mici și individual sunt un mijloc de manifestare a personalității copiilor, ele corespund intereselor, posibilităților personale, ritmului propriu, facilitând copiilor condiții nelimitate de dezvoltare a independenței, inițiativei și creativității.
În zona „Bibliotecă” vor veni copiii interesați de cărți care pot răsfoi, pot discuta și pot schimba păreri legate de o anumită carte. Zona „Bibliotecă” este o zonă liniștită situată într-un colț mai intim al clasei unde preșcolarii își îmbogățesc vocabularul și cunoștințele despre lume, își dezvoltă creativitatea, își pot exersa capacitatea de a se exprima cursiv, coerent, pot realiza mici dramatizări. Deci, în această zonă copiii iau contact cu lumea minunată a cărților.
Centru de activitate „Căsuța păpușii” (joc de rol) este centrul preferat de fetițe dar este bine să cooptăm și băieți sugerându-le roluri pe care le vor îndeplini când vor fi adulți. În cadrul „Jocurilor de rol” copiii învață anumite lucruri despre ei și familia din care provin, despre societate, construindu-și o conduită socială, jocurile de rol sunt binevenite pentru că îi pregătesc pe copiii pentru viața de adult. (exemplu: „De-a familia”, „De-a gospodina”).
În zona „Artă” copiii vor găsi toate materialele necesare pentru desen, pictură, modelaj și activitate practică. Spațiul va fi amenajat într-un loc luminos, unde copiii pot crea și își pot dezvolta dragostea pentru artă pentru frumos. Educatoarea va fi cea care va sugera tema dar fără să impună anumite modele. Copilul este încurajat să fie creativ și să aleagă materialele cu care dorește să lucreze. La acest sector copiii trebuie deprinși să-și facă ordine la locul de muncă, puterea exemplului personal fiind hotărâtoare.
La centrul „Știință” copiii experimentează, descoperă, explorează și comunică pe baza celor observate. Scopul acestora este dezvoltarea capacităților de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător și de rezolvare a situațiilor problematice cu care se confruntă în viața de zi cu zi.
În zona „Construcții” copilul învață să manipuleze diferite obiecte, să socializeze, să colaboreze cu colegii pentru realizarea construcției.
Centrul de activitate „Joc de masă” este preferat atât de băieți cât și de fetițe prin diversitatea materialelor folosite.
Educația permite și îndeamnă copilul să înțeleagă faptul că valoarea umană a fiecăruia dintre noi este legată de calitatea gândurilor și faptelor noastre, de dorința de a oferi celorlalți ce avem mai bun în noi. Toate acestea vor duce cu siguranță la clădirea bazei unui edificiu, care nu se va ruina și care va răsplăti prin frumusețea lui toate eforturile depuse.
„ARTA EDUCAȚIEI, nu este altceva decât cunoașterea mijloacelor potrivite pentru a forma corpuri mai robuste și mai puternice, spirite mai luminate și suflete mai virtuoase”(Helvetius)
CAPITOLUL 2
LITERATURA PENTRU COPII- MIJLOC DE EDUCAȚIE A COPILULUI PREȘCOLAR
Componentă a literaturii naționale, literatura pentru copii prin varietatea ei tematică, pune copilul în contact cu medii și relații sociale, satisfăcând setea de cunoaștere și contribuind la dezvoltarea personalității și la formarea trăsăturilor pozitive de caracter.
Prin literatură, copilul își lărgește experiența de viață, își sistematizează și precizează cunoștințele însușite în alte activități ca: observări, jocuri etc. Ascultând povești copii fac comparații, asemănări, deosebiri, își formează o atitudine personală, critică față de situația din povestiri.
Operele literare adresate copiilor sunt un valoros mijloc de trezire a unor stări afective și emoții puternice dacă cadrul didactic abordează opera punând accent pe calitățile morale și sufletești ale personajului principal și nu pe acțiune.
Grădinița asigură copilului, pe lângă o educație intelectuală, fizică și estetică corespunzătoare vârstei, și o orientare morală în sistemul relațiilor sale cu lumea înconjurătoare, care să ducă la închegarea unor calități morale și la acumularea celor mai elementare deprinderi de comportare civilizată.
Educația morală dispune de un teren propice pentru realizarea ei încă de la vârsta preșcolară. Educatoarele trebuie să-l educe pe copil din punct de vedere moral, fiindcă ”Profilul moral – nu este numai … factor de concentrare a tuturor influențelor educative care se exercită asupra elevilor, ci și forța motrică a acestei pregătiri și mai ales a valorificării ei.”
Prin intermediul operelor istorice copii află lucruri noi, interesante și incitante despre trecutul istoric al poporului român și despre eroi care au dat dovadă de cinste, curaj, omenie, constituind pentru copii modele demne de urmat.
Literatura română conține nenumărate exemple de oameni harnici, cinstiți, drepți, curajoși. Ea ne arată o bogată galerie de tipuri complexe de oameni înzestrați cu cele mai alese trăsături. Operele literare ca „Moș Ion Roată si Unirea” ,„ Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, poeziile „ Hora unirii” de V Alecsandri, „Copii din lumea întreagă” de R. Mureșanu etc. conțin exemple minunate care contribuie la educația morală a copiilor.
Copilul este o personalitate în formare și, de aceea are nevoie să se întâlnească în operele literare, cu copilul adevărat, cu lumea lui și cu aspirațiile lui firești.
Literatura pentru copii contribuie la sistematizarea și lărgirea cunoașterii vieții iar prin abordarea acelor opere specifice nivelului de vârstă al preșcolarilor le influențează conștiința, sentimentele, gândurile, interesele.
Prezentând copiilor, eroi dârzi și neînfricați, lângă care nu trebuie să-ți fie teamă de nimic, se educă curajul, încrederea în sine, puritatea sufletească, sociabilitatea, generozitatea, calități pe fondul cărora va avea loc cultivarea trăsăturilor pozitive de caracter. Prin intermediul poveștilor și a eroilor din povești, copiii vin în contact cu o lume nouă, alta decât aceea cunoscută prin experiența personală.
Din faza de uimire de la început, copilul trece la o a doua fază, aceea de meditație; aici pe plan mental se stabilesc legături generale, găsirea unor soluții, asocierea unor întâmplări vechi cu cele noi etc.. De la faza de meditație trece la ultima fază – luarea atitudinii. Copilul poate să fie în acord sau dezacord cu acțiunea, cu faptele și situațiile în care se află eroii pozitivi sau negativi.
Perceperea conținutului operei literare este strâns legată de dezvoltarea limbajului și a gândirii copilului. De aceea, una din sarcinile creației literare în dezvoltarea personalității preșcolarului este influențarea directă a limbajului copilului. Ascultarea și repovestirea basmelor, poveștilor, îi dezvoltă copilului capacitatea de verbalizare și îi îmbogățește vocabularul.
Atunci când ne referim la influența directă a limbajului avem în vedere nu numai aspectul îmbogățirii vocabularului ca număr de cuvinte ci și aspectul stilistic al vorbirii copilului și a modului lui de folosire.
La vârsta preșcolară, efectele educative realizate prin operele literare se opresc mai mult la însușirea noțiunilor morale și sensibilizarea vieții afective a copilului. Literatura pentru copii oferă acestora un întreg univers de stări afective, aspirații și trăiri interioare care la această vârstă sunt mult mai intense.
Prin valorificarea creatoare a mesajului artistic, etic și estetic al fiecărei creații în parte se stimulează interesul, pasiunea copilului pentru literatură, setea de cunoaștere, se formează premisele concepției științifice despre lume și viață.
Opera literară, prin specificul ei, contribuie la formarea și modelarea caracterelor, cultivarea sentimentelor moral-civice și moral-patriotice, însușirea normelor de comportare civilizată.
Prin intermediul literaturii, copilul „ poate realiza o binevenită dedublare a sa atunci când se recunoaște în altul, înainte de a putea înțelege că « eul » său se află necesarmente în contact cu alte « euri », el își află un alter-ego multiplicat în fiecare personaj cu care simpatizează: copil, zână, prinț, iepure, gândăcel etc.”
2.1. Conceptul de basm: definiție
Conform dicționarului explicativ al limbii române , basmul este o ”narațiune populară cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului”. Basmul își are rădăcinile în cele mai vechi timpuri.
“ Al basmului tărâm, fără hotare,
La gura sobei început își are,
Când dulce a butucilor văpaie,
Ciudate umbre mișcă prin odaie.
Acolo Făt – Frumos viteaz se – arată,
Cutreierând împărăția toată.”
Basmul are un puternic substrat real, deoarece a izvorât din năzuințele poporului pentru o viață mai bună, din dorința de a birui.
G. Călinescu afirma că “basmul e un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, știință, observație morală etc.”
Basmul încă din cele mai vechi timpuri a fost un mijloc de a înfățișa, prin imagini, sinteza realității pe care o trăiau oamenii, concepțiile lor despre viață, rezultatele experienței lor de o viață.
Deși datează de mult s-a afirmat despre basm că a luat naștere atunci când mitul antic a dispărut și a rămas din el doar o poveste.
Fiecare popor și-a exprimat și își exprimă vasta experiență și înțelepciune de viață prin această creație epică – basmul.
Originile basmului se pierd în istorie. Timpul și spațiul sunt necunoscute. Analizat din punct de vedere al circulației universale, pot spune că basmul împreună cu folclorul, legendele, snoavele, ghicitorile au încântat generații după generații, fiind transmise pe cale orală până în secolul al XIX – lea.
În secolul al XVIII-lea, frații Grimm prelucrează basmele populare în volumul intitulat Glasul popoarelor în basm . În secolul al XIX – lea apare H. Christian Anderson care, spre deosebire de ceilalți autori este și creator de basme.
Folclorul românesc este bogat în basme variate ca motiv, de aceea s-a simțit nevoia unei clasificări. Studiind peste cinci sute de basme românești, Lazăr Șăineanu le-a clasificat în trei secțiuni:
A. Povești etico-mitice
B. Povești religioase
C. Povești mitico-fantastice.
Mesajul fundamental al basmelor este același la toate popoarele lumii. Indiferent de lupta care se dă între bine și rău , binele învinge întotdeauna răul.
2.2.Valoarea instructiv-educativă a basmelor și poveștilor
La vârsta copilăriei basmele, poveștile, desenul reprezintă principalul mijloc de exprimare a vieții afective trăită intens la această vârstă.
Copiii iubesc și ascultă cu foarte mare plăcere basmele și poveștile pentru că ele răspund dorinței lor de a evada din realitate, satisfac curiozitatea și nestăpânita lor poftă de năzbâtii și aventură.
Între povești și basme există o deosebire pregnantă. Povestea este o redare aproape fidelă a realității, fantasticul ocupând un loc secundar și uneori fiind chiar înlocuit cu elemente care-și au originea în superstițiile popoarelor.
Basmul, datorită aspectului preponderent imaginar, stimulează afectivitatea, care este fundamentală în formarea caracterului moral al conștiinței și al comportamentului la vârsta preșcolară.
Deși deosebirea dintre povești și basme este vizibilă, adesea scriitorii creatori de basme denumesc basmele „povești”. Astfel, I. Creangă denumește cunoscutul său basm Povestea lui Harap-Alb, deși cadrul, acțiunea și personajele aparțin cu totul fantasticului. Marii creatori de basme ai literaturii universale își denumesc operele „povești”: Poveștile Fraților Grimm, Poveștile lui H. Christian Anderson sau Poveștile lui Charles Perrault.
Din acest motiv, literatura pentru copii nu le tratează separat, ci sunt numai reprezentate caracterele specifice și distincte ale basmelor de cele ale poveștilor.
Prin basm copilul trăiește „o primă inițiere în lumea umanului”. Probele inițiatice din basme reprezintă de fapt probele pe care trebuie să le treacă tinerii pentru a deveni adulți și pentru a se integra în societate. Toate întâmplările eroice la care este supus personajul principal, care în toate cazurile este un tânăr chipeș și curajos, îl pregătesc pentru viața de adult având ca finalitate căsătoria cu o fată de împărat și dobândirea unei împărății pe care a demonstrat că este capabil să o conducă. Finalitatea basmelor vin să întărească ideea că orice faptă bună, mai devreme sau mai târziu, va fi răsplătită, iar faptele rele vor fi pedepsite.
O cerință a basmelor este acea grupare a personajelor pentru a ilustra tema basmului – lupta dintre bine și rău. Un personaj va reprezenta forțele binelui, iar altul forțele răului. In jurul lor se vor grupa personajele secundare care vor ajuta la desfășurarea acțiunii și în final la victoria binelui. Personajele basmelor au trăsături excepționale, unele simbolizând dreptatea, bunătatea, cinstea, vitejia, frumusețea, înțelepciunea, iar altele fățărnicia, lașitatea, urâțenia, răutatea.
Prin intermediul basmelor copilul își formează reprezentări și noțiuni despre calități morale ca dreptatea, cinstea, adevărul, hărnicia, etc. Copilul, ascultând basmul, se identifică pe plan imaginar cu eroul basmului, trece de partea dreptății, al binelui detestând răutatea și astfel își impune anumite „legi minore” ce vor trebui respectate pentru „a fi ” asemeni eroului îndrăgit.
In basm se confruntă: lăudăroșenia și modestia, adevărul și minciuna, adică se ciocnesc virtuți și defecte. Esteticul și eticul se suprapun. Cel ce este frumos este întotdeauna și bun, urâtul este întotdeauna rău. Basmele prezintă unele contraste: fata săracă frumoasă și oropsită cu toate calitățile morale și fata bogată urâtă, răsfățată și leneșă plină de defecte. Basmele au un puternic substrat real.
Oamenii trecutului voiau să-și ușureze munca, să stăpânească natura, să ducă o viață mai fericită. Despre visul de a accelera deplasarea pe pământ ne mărturisesc basmele cu „cizme năzdrăvane “ și cele cu „calul năzdrăvan. “
Ceea ce pentru oamenii din trecut era un vis, astăzi a devenit realitate. „Covorul fermecat ” s-a transformat în avioane, rachete, nave cosmice.
Basmul are rolul de a stimula „descentrarea” copilului, creându-i jocul de perspectivă. Prin reliefarea calităților eroilor, basmul este un important mijloc de educare morală a celor mici. Nu o dată, după expunerea unui basm, am observat că, în jocurile libere, copiii se manifestă precum eroul din poveste. Rolul fanteziei care predomină în basm este de neînchipuit. Ea influențează și dezvoltă imaginația creatoare a copilului care atunci când va fi adult va avea nevoie de multă fantezie în rezolvarea problemelor care îi vor sta în cale.
Latura estetică a personalității omului este influențată în basm prin îmbinarea armonioasă a cuvintelor, prin folosirea diferitelor figuri de stil, prin plasticitatea expresiilor și prin puterea de convingere a acestora. în acest sens basmul are o influență importantă în dezvoltarea limbajului și îmbogățirea vocabularului.
Însușindu-și expresiile poetice din basm, preșcolarul își îmbogățește vocabularul cu frumoasele expresii populare și încet, încet se dezvoltă și dragostea pentru frumusețea limbii românești.
Deși basmul are un caracter dominant fantastic motivele de inspirație au fost întotdeauna de natură reală. Ele au luat naștere din năzuința poporului român pentru o viață mai bună, din dorința de a învinge greutățile provocate de mama – natură.
În mai toate basmele, personajul principal ,eroul, este prezentat ca fiind un tânăr chipeș și curajos cu calități morale deosebite. Ceea ce îl situează deasupra tuturor este faptul că tot ceea ce face, nu face din ambiție, ci pentru a-i apăra pe cei slabi. Poporul român, prin acele basme populare, a știut să scoată în evidență calitățile morale ale omului care luptă pentru binele colectivității. De aceea, în basmele populare, când personajul principal, Făt – Frumos, este fiu de împărat, el întruchipează calitățile prețuite de poporul român.
Dar sunt și basme în care eroul apare lipsit de strălucire, este o figură neînsemnată pe care ceilalți frați mai mari îl consideră inferior. În realitate el este doar lipsit de experiența vieții. Pe parcursul desfășurării acțiunii basmului, el capătă experiență și își pune în evidență calitățile deosebite. “Scoaterea în relief a fratelui mai mic, care deși la început nevoiaș și prost, se arată însă la fapte, de o rară istețime și bărbăție, în opoziție cu frații săi cei mari. (…) Mult timp cumințenia lui Prâslea rămâne ascunsă și chiar disimulată sub o aparență respingătoare; dar când vine momentul critic, el se leapădă și de pretinsa-i imbecilitate și de exteriorul său antipatic, spre a se transforma într-un mândru Făt – Frumos.”
Alteori eroul este fiu de împărat, mezinul familiei, fiind desconsiderat de frații mai mari și de tată. Odată cu desfășurarea acțiunii ne dăm seama că în realitate el este înzestrat cu cele mai alese însușiri morale fapt care îl deosebește de frații săi. Prin acțiunile întreprinse mezinul dă dovadă de omenie ajutând toate ființele și viețuitoarele care îi apar în cale, iar acestea la rândul lor îi vin în ajutor atunci când are de trecut anumite obstacole care i se par imposibil de înfăptuit. Prietenul și sfătuitorul personajului pozitiv este întotdeauna calul năzdrăvan care-l sfătuiește în clipele cele mai grele, îl poartă „ca vântul și ca gândul” și-l ajută să iasă din încurcăturile cele mai grele. Calul, în majoritatea basmelor, este prezentat la început „olog” și plin de „bube” și prin îngrijiri speciale devine un cal înaripat cu puteri supranaturale. Numărul picioarelor, inimilor și al aripilor la cai este variabil. Atunci calul se scutură și „rămase un cal gras, trupeș cu patru aripi”.
Caii vorbesc cu Făt – Frumos în limba oamenilor, dar vorbesc și între ei. în unele basme caii au în urechi diferite obiecte care, aruncate, se prefac în diferite obstacole greu de trecut pentru dușmanii lui Făt – Frumos. Fără cal Făt – Frumos nu ar realiza mare lucru și deci narațiunea basmului ar fi searbădă, calul este „inteligența călăuzitoare a voinicului, care nu face nimic fără sfatul lui.“
Eroul principal este ajutat în lupta lui de diferite personaje cu însușiri supranaturale sau de ființe fantastice. De exemplu: fata împăratului Roș îl supune pe Harap-Alb la diverse încercări. El este ajutat de: Ochilă, Setilă, Flămânzilă, Gerilă și Păsări – Lăți – Lungilă. Uneori Făt – Frumos este ajutat de ființe fantastice – Zâna Zorilor, Zâna Apelor sau Zâna cea bună. Ele apar fie în vis, fie în calea voinicului sub chipul unei bătrâne.
În basme, eroul principal, încă de la naștere este o precocitate excepțională. El poate crește cu o viteză excepțională, când “era d-un an, parcă era de cinci; iară când fii de cinci parcă era de cincisprezece, și de ce creștea, d-aia se făcea mai frumos și mai drăgălaș.” El este înzestrat cu o inteligență deosebită și de foarte multe ori într-o perioadă scurtă de timp dascălii nu mai au ce să-l învețe: „îl deteră pe la școli și filosofii, și toate învățăturile pe care alți copii le învățau într-un an el le învăța într-o lună.” În unele basme Făt – Frumos este năzdrăvan, ridică „talpa casei cu degetul mic”, este foarte iscusit în tot ceea ce întreprinde: „unde alții nu puteau face unele lucrări de fierărie nici în trei ani, el într-o jumătate de an lucra ca o calfă veche. Barosul cel mare pe carele nici trei oameni nu-1 puteau ridica, el se juca cu dânsul.”
La această vârstă băieții se identifică cu Făt – Frumos, iar fetele cu Ileana Cosânzeana sau cu alte personaje feminine încercând să le imite. După cum am precizat, eroina basmelor este în majoritatea cazurilor Ileana Cosânzeana, uneori poate apărea sub un alt nume sau nu are nume deloc. De exemplu, ea poate fi „fata cea mică a împăratului”. Alteori eroina basmului este modestă și frumoasă, având mult de suferit din partea mamei vitrege, dar, în cele din urmă, prin bunătate, hărnicie, modestie, istețime, curaj, ea învinge greutățile. „Biata fata unchiașului torcea, țesea, făcea pâine, mătura și scutura fără să zică nici pâs; dară baba punea parte fetei sale, și pâra la unchiaș pe fiica lui și o tot ocăra.”
Fiind foarte frumoasă, mama vitregă dorește s-o omoare din invidie. (Albă ca Zăpada). Însă, prin modestie, curaj, bunătate, perseverență reușește să înfrunte toate greutățile, devenind alături de Făt – Frumos fericită. (Fata babei si fata moșneagului, Cenușăreasa, Sarea în bucate)
Basmele și poveștile sunt un mijloc instructiv-educativ foarte eficient în grădiniță, cu rol în dezvoltarea tuturor proceselor psihice (atenție, gândire, imaginație, memorie), a limbajului sub toate aspectele sale. Ascultând sau citind basme, copiii sunt de partea dreptății, adevărului, a binelui și detestă răutatea, minciuna, nedreptatea și lăcomia.
Prin reliefarea calităților eroilor, basmele îi educă pe copii, aceștia urmând exemplul eroilor pozitivi. Valoarea educativă a basmelor poate fi privită din două perspective: cea artistică și cea formativă care are rolul de a îmbogăți limbajul preșcolarilor cu cuvinte și expresii specifice basmelor, cum ar fi formulele de început și de sfârșit.
Ascultând basme, povești și confruntându-se cu diferite situații copiii din faza de uimire, de la început, vor trece în faza de meditație, când în plan mintal se stabilesc conexiuni și găsesc anumite soluții, iar în cea de-a treia fază vor lua atitudine exprimându-și acordul sau dezacordul legat de acțiune sau de un anumit comportament.
Valoarea instructiv-educativă a basmelor și poveștilor constă în calitatea de a stimula și dezvolta personalitatea copilului în mod complex: în plan intelectual, afectiv, moral și comportamental. Exprimând înțelepciunea și năzuințele poporului, lupta cu forțele naturii, relațiile dintre oameni, basmele îi ajută pe copii să înțeleagă complexitatea aspectelor vieții. Ele contribuie la formarea trăsăturilor de voință și de caracter, la dezvoltarea imaginației, a proceselor afective. Educatoarea deține rolul de formator. Chiar dacă în viața de zi cu zi nu întotdeauna adevărul sau binele înving, educatoarea trebuie să-i învețe pe copii că proverbul „dacă faci bine găsești bine” este valabil și în zilele noastre. Cu răbdare, profesionalism și perseverență acest lucru este posibil.
PARTEA A II-A : METODOLOGIA CERCETĂRII
CAPITOLUL 3
DESFĂȘURAREA EXPERIMENTULUI
„Cercetarea pedagogică reprezintă o strategie desfășurată în vederea surprinderii unor relații noi între componentele acțiunii educaționale și elaborării pe această bază a unor soluții optime ale problemelor pe care le ridică procesul educațional în conformitate cu exigențele sociale și cu logica internă a desfășurării lui.”
Dacă abordăm cercetarea pedagogică din perspectivă teoretică putem afirma că are rolul de a deschide noi orizonturi asupra fenomenului educațional. Abordarea practică se referă la aplicabilitatea practică a ideilor teoretice.
Mijloacele de realizare utilizate în cadrul activităților de educație pentru societate și în activitățile de educare a limbajului sunt: povestirea și lectura educatoarei, repovestirea, povestirea cu început dat, povestirea creată de copii, memorizarea, jocul didactic, convorbirea.
În cadrul activităților de educație pentru societate dispunem de o paletă variată de teme pe care le putem aborda pentru a forma și modela comportamentul preșcolarilor.
3.1. Ipoteza și obiectivele cercetării
A. Ipoteza generală
Cu ajutorul mijloacelor amintite mai sus vom încerca să demonstrăm că realizarea activităților de educație pentru societate cu tematică diversă împreună cu activitatea opțională de educație pentru societate, introdusă de la grupa mare, poate contribui eficient la dezvoltarea limbajului preșcolarilor și la însușirea normelor de comportare civilizată.
B. Ipotezele secundare
i.1. Dacă în cadrul activităților opționale se vor folosi mijloacele necesare atunci este facilitată stimularea și asimilarea de cunoștințe, priceperi și deprinderi civice de către copiii preșcolari.
i.2. În urma intervenției cadrului didactic preșcolarii din grupul experimental vor obține rezultate mai bune decât preșcolarii din grupul de control observându-se un progres în ceea ce privește asimilarea de cunoștințe, priceperi și deprinderi civice.
Dacă ținem cont de ipotezele formulate precum și de tematica diversă pe care am abordat-o la activitățile de educație pentru societate și la activitatea opțională de educare a limbajului am propus următoarele obiective care trebuie atinse:
– să cunoască și să respecte normele de comportare în societate;
– să cunoască și să respecte regulile de securitate personală;
– să cunoască și să respecte reguli de protecție a mediului;
– să negocieze și să ia parte la luarea unor decizii comune;
– să trăiască în bune relații cu cei din jur;
– să identifice și să descrie unele elemente specifice zonei în care trăiesc;
– să dobândească comportamente și atitudini igienice fașă de sine și față de alții;
– să-și formeze deprinderi practice și gospodărești;
– să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței acumulate;
– să recepteze un text și să înțeleagă mesajul transmis de acesta;
– să creeze mici povestiri, dramatizări utilizând expresiile și cuvintele învățate anterior.
3.2. Stabilirea cadrului organizatoric și metodologic
Locul de desfășurare : Grădinița cu Program Prelungit Recaș
Perioada de desfășurare: 1 an
Grupul țintă:
– eșantionul de control -15 copii din grupa mare A;
– eșantionul experimental – 15 copii din grupa mare B.
Resurse umane:
– educatoarele;
– părinții, copiii.
Etapele desfășurării experimentului:
Pretestarea are rolul de a stabili nivelul existent în momentul începerii experimentului.
Etapa formativă s-a desfășurat de-a lungul anului școlar când am derulat activitățile de povestire, repovestire, convorbire, memorizare și joc didactic.
Posttestarea sau etapa finală are rolul de a stabili nivelul la care s-a ajuns după etapa formativă.
Metode și instrumente utilizate:
Educatoarele trebuie să cunoască cât mai multe lucruri despre preșcolarii grupei pentru a putea realiza un profil psihopedagogic al acestora. Pentru acest lucru voi utiliza următoarele metode:
A. Metoda observației se referă la urmărirea atentă și sistematică a comportamentului copilului în vederea obținerii unor informații referitoare la modul de a acționa și relaționa cu cei din jur. Contactul zilnic cu preșcolarii îi oferă educatoarei posibilitatea de a obține informații prețioase legate de nivelul de cunoștințe, priceperi, deprinderi, aptitudini, trăsături de caracter, creativitate, afectivitate, despre personalitatea în formare a copilului preșcolar.
Pentru ca metoda observației să corespundă scopului pe care ni l-am propus este necesar să urmărim doar acele aspecte care ne interesează și care vizează comportamentul civilizat în societate, respectarea regulilor pe care le-am stabilit de comun acord ca fiind regulile grupei, îmbogățirea vocabularului și exprimarea logică, corectă, fluentă. Am realizat observații sistematice și spontane în timpul diferitelor activități ce se desfășoară în grădiniță.
Educatoarea va consemna periodic în caietul de observații al grupei date despre problemele de comportament și nivelul de cunoștințe al preșcolarilor, mai ales dacă sesizează un progres/regres în activitatea acestora.
Utilizând această metodă se impun unele condiții care trebuie respectate:
– stabilirea cu precizie a obiectivului pe care ni l-am propus;
– realizarea a numeroase observații în diferite situații;
– notarea exactă a datelor.
După consemnarea faptică este necesară interpretarea datelor și stabilirea unor măsuri ameliorative, după caz.
B. Analiza portofoliilor
Portofoliile conțin rezultatul muncii preșcolarilor. Analizarea produselor activității ne oferă date despre deprinderile, priceperile formate și despre gradul de implicare și motivare al copilului.
La nivel preșcolar produsele activității pot fi evidențiate și în cadrul serbărilor, al concursurilor prin activități de repovestire, povestiri create, unde copiii se pot exprima liber și se pot remarca. Această metodă este foarte eficientă când se încearcă punerea în valoare a calităților copilului și motivarea acestuia spre competiție.
C. Metoda anchetei/ chestionarului
Metoda anchetei constă în achiziționarea sistematică de informații sub formă de întrebări și răspunsuri, ținând cont de obiectivele stabilite,.
Chestionarele sunt instrumente care verifică opiniile și atitudinile celor intervievați și constau într-o suită de întrebări care trebuie să fie clare, precise, simple și puține ca și număr. Am aplicat două tipuri de chestionare. Unul s-a adresat părinților, iar prin acesta am dorit să culeg informații legate de familie, păreri în ceea ce privește oferta educațională, nivelul de pregătire al acestora și interesul pentru activitățile desfășurate în grădiniță de copii lor, iar cel de-al doilea s-a adresat celor mici și a vizat strict comportamentul acestora.
Chestionarul pentru părinți l-am conceput astfel:
Date personale despre copil:
Numele și prenumele copilului
Locul și data nașterii
Domiciliul
Date personale ale părinților:
TATA- Numele și prenumele
Studii
Profesia
Locul de muncă
MAMA- Numele și prenumele
Studii
Profesia
Locul de muncă
Domiciliul părinților
Tipul familiei ( normală, monoparentală, copii în grija bunicilor)
Condiții materiale (precare, acceptabile, bune, foarte bune)
Care sunt jocurile preferate ale copilului dumneavoastră ?
Cu cine își petrece cel mai mult timp copilul?
De la ce vârstă frecventează grădinița ?
Cum s-a adaptat la regimul din grădiniță ?
Care este programul zilnic al copilului ?
Cât timp estimați că petreceți cu copilul dumneavoastră într-o zi ?
Ce fel de pedepse folosiți atunci când copilul face o „năzbâtie” ?
Aveți cunoștință că i-ar fi teamă de ceva ?
Caracterizați-vă copilul în două cuvinte.
Ce ați dori să învețe în acest an școlar ?
Chestionarul pentru preșcolari a cuprins următoarele întrebări:
Cu cine îți place să te joci cel mai mult?
Cine te ceartă și te pedepsește mai mult și de ce?
Cum ești de ajutor în gospodărie?
Ce faci când rămâi singur acasă?
5.Care este cel mai frumos dar pe care l-ai primit vreodată?
1.La prima întrebare am tras următoarea concluzie: copiii se joacă cel mai mult cu frații dacă îi au sau cu bunicii deoarece părinții sunt foarte ocupați. N. R. a spus: – „Eu mă joc cu bunica sau cu Ralu, mătușa mea.”
2.Răspunsul general la această întrebare a fost mama.( „Mama este cea care ne pedepsește pentru că nu ascultăm și facem prostii.) Ea este cea care mai apostrofează copilul pentru năzbâtiile pe care le face,dar au existat și cinci cazuri în care intervenția tatălui a fost necesară deoarece copilul nu o ascultă pe mama. Bunicii sunt mai toleranți, plini de răbdare și iubire ,ei nu își pedepsesc nepoții.
3.Copiii sunt dornici să fie de ajutor la această vârstă astfel încât răspunsurile au fost diverse: mătur, car lemne, dau mâncare la iepuri, la găini, șterg praful cu mama, spăl rufe, am udat florile, am pus cartofii în grădină,etc.
4.Majoritatea au răspuns că se uită la televizor, la desene animate sau se joacă pe calculator, doar nouă copii din cei intervievați nu au calculator și se joacă cu jucării.
5. Toți copii au strigat în cor că „jucăriile” îi bucură cel mai mult, iar după aceea am primit informații despre jucăria preferată, ce este, cum arată, ce face. Doar două fetițe au fost interesate și de hainele pe care le-au primit cu diferite ocazii.
D. Metoda convorbirii este o metodă la îndemâna cadrelor didactice și care constă într-un dialog realizat pe baza unui plan stabilit anterior, în cazul nostru între educatoare și preșcolari. În cazul în care apar situații neașteptate, educatoarea are obligația de a formula întrebări suplimentare. Este bine ca răspunsurile preșcolarilor să fie notate fără ca preșcolarii să aibă cunoștință de acest lucru.
E. Metoda testelor
Cu ajutorul acestei metode am verificat nivelul de cunoștințe al preșcolarilor atât în faza inițială, de formare cât ăi în cea finală.
Testele sunt probe scurte, precise cu ajutorul cărora se poate examina nivelul de cunoștințe, aptitudini al preșcolarilor. Am elaborat teste identice pentru ambele grupuri de preșcolari. Rezultatele testelor mi-au oferit posibilitatea stabilirii unor direcții în ceea ce privește dezvoltarea capacităților măsurate ale preșcolarilor.
F. Metodele de colectare, prelucrare și interpretare conțin datele centralizate sub formă de tabele și reprezentate grafic sau sub formă de histograme.
3.3. Eșantionarea
Pentru validarea ipotezelor am ales două grupe de preșcolari de 5-6 ani de la Grădinița P.P. Recaș:
grupul experimental alcătuit din 15 copii, dintre care 7 băieți și 8 fete;
Dacă ne raportăm la vârsta preșcolarilor situația stă astfel:
Tabel nr.1: Repartiția după vârstă a preșcolarilor
Diagrama nr. 1 – Repartizarea după vârstă a preșcolarilor care formează eșantionul experimental
Din punct de vedere al nivelului de pregătire intelectuală a părinților copiiilor din grupul experimental avem:
Tabel nr.2: Repartiția după nivelul de pregătire al părinților
Diagrama nr. 2 – Repartizarea după nivelul de pregătire al părinților preșcolarilor care formează eșantionul experimental
grupul de control alcătuit tot din 15 preșcolari. Am păstrat echivalența între fete și băieți și nivelul educațional al părinților pentru a diminua pe cât posibil efectele variabilelor externe. Pe vârste situația arată astfel:
Tabel nr.3: Repartiția după vârstă a preșcolarilor
Diagrama nr. 3 – Repartizarea după vârstă a preșcolarilor care formează eșantionul de control
Din punct de vedere al nivelului de pregătire intelectuală a părinților copiilor din grupul de control avem:
Tabel nr.4: Repartiția după nivelul de pregătire al părinților
Diagrama nr. 4 – Repartizarea după nivelul de pregătire al părinților preșcolarilor care formează eșantionul de control
Repartiția pe nivel de vârstă al copiilor arată astfel:
– lotul experimental conține patru copii de 4 ani și unsprezece copii de 5 ani;
– lotul de control conține trei copii de 4 ani și doisprezece copii de 5 ani;
Repartizarea din punct de vedere al nivelului de pregătire intelectuală a părinților arată astfel: majoritatea părinților au liceul sau studii superioare ceea ce denotă o preocupare intensă pentru educație.
În concluzie, se poate observa că eșantioanele sunt destul de omogene și echilibrate atât din punct de vedere al vârstei, al sexului cât și al pregătirii intelectuale a părinților.
CAPITOLUL 4
DIMENSIUNI ALE EDUCĂRII CONDUITEI POZITIVE LA COPILUL PREȘCOLAR
4.1. Testarea inițială a constat în aplicarea unui test de cunoștințe preșcolarilor, test materializat printr-o convorbire cu tema „Ce e bine , ce e rău”, în cadrul unei activități de educație pentru societate. (Anexa nr.1)
Obiectivele pe care le-am urmărit au fost:
– să cunoască regulile de igienă personală;
– să recunoască poveștile și personajele din imaginile prezentate;
– să povestească pe scurt povestea;
– să așeze în ordine cronologică imaginile;
– să identifice trăsăturile morale ale personajelor;
– să înțeleagă mesajul povestirilor;
– să cunoască consecințele neascultării.
Itemi : 1. Cunoaște regulile de igienă personală;
2. Recunoaște poveștile și personajele din imaginile prezentate;
3. Povestește pe scurt povestea;
4. Așează în ordine cronologică imaginile;
5. Identifică trăsăturile morale ale personajelor;
6. Înțelege mesajul povestirilor;
7. Cunoaște consecințele neascultării;
Pentru fiecare item am acordat un punctaj după cum urmează:
1. 1 punct
2. 1 punct
3. 1 punct
4. 1 punct
5. 2 puncte
6. 2 puncte
7. 2 puncte
Descriptori de performanță:
– comportament însușit – F.B.(9-10 puncte)
– comportament în dezvoltare – B.(6-8 puncte)
– S(4-5 puncte)
– comportament absent -I(0-3 puncte)
În urma aplicării testului inițial, s-au obținut următoarele rezultate:
Eșantionul de control:
Tabel nr. 5: Rezultatele evaluării inițiale la eșantionul de control
Eșantionul experimental:
Tabel nr. 6: Rezultatele evaluării inițiale la eșantionul experimental
Tabel nr. 7: Rezultatele comparative ale celor două eșantioane
Concluzie:
În urma aplicării testului de evaluare inițială la domeniul om și societate la cele două grupe de copii, am constatat că nivelul de pregătire al acestora este aproximativ la fel.
Etapa formativă
Opționalul de educație pentru societate prezentat la anexa nr. 2 poate fi de un real folos părinților,deoarece le oferă direcțiile de acțiune pe care trebuie să le întreprindă pentru rezolvarea eventualelor probleme. Astfel părinții au o perspectivă a modului de selectare a textelor literare, iar preșcolarii au posibilitatea de a învăța cum să se comporte în societate , să distingă binele de rău,să-și manifeste dezacordul față de atitudinile negative.
Activitățile opționale de educație pentru societate se pot realiza sub formă de: povestiri și lecturi ale educatoarei, repovestiri, povestiri cu început dat, povestiri create de copii, povestiri după modelul educatoarei, memorizări, lecturi după imagini, jocuri didactice și convorbiri.
În continuare vom lua pe rând fiecare dintre aceste mijloace prin care putem realiza aceste activități și vom demonstra eficiența acestora.
Povestirile educatoarei sunt activități de expunere orală a unor povestiri realiste, povești, basme. Ele se organizează în cadrul activităților pe domenii experiențiale, cu toți copiii sau în afara acestora, în timpul alocat jocurilor și activităților didactice alese sau a activităților opționale.
Rolul și importanța povestirilor adultului în instruirea și educarea copiilor sunt de mult cunoscute. Încă din antichitate Aristotel le recomandă ca mijloace însemnate și potrivite primei copilării, pentru că ele plac și nu obosesc copii. Frobel, întemeietorul grădiniței de copii, folosește povestirile pe scară largă în sistemul său de educație preșcolară.
Prin conținuturile lor, povestirile educatoarei furnizează copiilor cunoștințe din cele mai variate aspecte de viață și domenii de activitate, îi familiarizează cu natura înconjurătoare.
Prin varietatea, bogăția și noutatea ideilor pe care le cuprind, prin felul în care scriitorul și apoi povestitorul le prezintă, reușesc să-i emoționeze pe copii, contribuie la cunoașterea mai adâncă a vieții, a adevărului.
Povestirile educatoarei au un rol important și în învățarea conștientă a limbii. Pe această cale pătrund în limbajul copiilor forme de exprimare atât ale limbii literare cât și ale celei populare. Copilul își însușește expresii poetice, epitete artistice, formule stereotipice specifice stilului poveștilor și o dată cu aceste diverse forme, scheme gramaticale. în măsura în care ele sunt corecte în limbajul adultului, dezvoltă vorbirea copilului sub toate aspectele sale, acesta primind totodată un conținut de gândire gata organizat.
Activitățile de povestire constituie și un mijloc de educație estetică. Ele contribuie la înfrumusețarea expunerii orale a copiilor și influențează puternic estetica comportării copiilor.
Rolul și importanța poveștilor constă în valoarea lor cognitivă, etică și estetică, în influența multilaterală pe care o exercită asupra întregii personalități a copilului.
Încă de la vârsta de trei ani, copiilor le sunt accesibile atât poveștile realiste cât și cele fantastice, respectiv poveștile și basmele – firește ele trebuie alese în funcție de nivelul de înțelegere a copilului.
Povestirile scrise anume pentru copii le satisfac acestora dorința de cunoaștere, îi introduc în sfera relațiilor sociale și le influențează sentimentele și comportarea. Prin intermediul multor povești cu animale, copiii învață să disprețuiască lăcomia, zgârcenia, răutatea, lașitatea și multe alte trăsături urâte de caracter, întâlnite la personajele negative. în același timp, ei admiră demnitatea, bunătatea, cinstea, curajul, perseverența personajului principal pe care îl îndrăgesc și alături de care se bucură, se întristează.
Din basme copiii cunosc multe aspecte ale vieții. Educatoarea trebuie să verifice în ce măsură copiii și-au însușit, în mod conștient, basmul, povestea, și să le ofere posibilitatea de a reproduce integral sau parțial. în acest scop se organizează activități de repovestire sau se inițiază sub formă de joc dramatizarea povestirii.
Pentru grupele mici, basmele alese trebuie să fie scurte și cu o intrigă din cele mai simple. Pentru grupa mijlocie și mare, basmele sunt de o întindere mai mare, cu un conținut mai bogat, corespunzător nivelului de dezvoltare al copiilor respectivi.
Înainte de a expune basmul copiilor, educatoarea trebuie să-l studieze cu atenție, să-l prelucreze, să-l adapteze posibilităților de înțelegere și asimilare ale copiilor. De orice natură ar fi prelucrarea textului, ea nu trebuie să știrbească însă integritatea conținutului, unitatea lui logică, sau să ducă la diluarea povestirii.
Cu ajutorul textului literar, am stimulat la copii cele mai nobile trăsături umane: curajul, modestia, bunătatea, hărnicia, încrederea în forțele proprii.
Încă de la grupa mică am început să le expun copiilor povești cu caracter moralizator, deoarece am constatat că sunt mult mai receptivi la suferințele și nevoile copiilor-personaje în povești.(Scufița Roșie,Hansel și Grettel )
La grupa mare am ales basmul Fata babei si fata moșneagului de Ion Creangă. Introducerea în activitate am făcut-o printr-o conversație despre bunătate și hărnicie. Apoi am dat exemple de alte povești scrise de același autor și care au fost receptate de copii până în momentul de față. Copiii și-au amintit poveștile Capra cu trei iezi. Punguța cu doi bani. Ursul păcălit de vulpe,învățate în anul precedent. Am anunțat tema și am trecut la expunerea povestirii. Pe tot parcursul povestirii am folosit un ton adecvat, mimica și gesturile. Modificarea timbrului vocii m-a ajutat să redau cu multă expresivitate anumite momente ale povestirii, să scot în evidență trăsăturile definitorii al fiecărui personaj. Copiii au devenit coparticipanți la peripețiile și suferințele fetei moșneagului, și-au manifestat atașamentul fața de fata moșului cea cuminte, harnică, cinstită și curajoasă.
Am scos în evidență răutatea babei și a fiicei sale. Ea este leneșă, îngâmfată, lacomă și nu îndeplinește nici una din muncile pe care le-a dus la bun sfârșit sora sa vitregă.
În inimile copiilor încolțește sentimentul de admirație pentru calitățile morale ale fetei moșneagului, fiecare dintre ei încercând a se confunda cu ea într-o oarecare situație.
Ascultând acest basm, copiii au înțeles că vor fi răsplătiți după munca depusă, după modestia, bunătatea și hărnicia fiecăruia.
Cu ajutorul textului literar am stimulat la copii cele mai nobile trăsături – cinstea, hărnicia, curajul, bunătatea – și cu ajutorul conversației am reușit să subliniez faptul că personajul pozitiv reprezintă un model demn de urmat.
În altă zi am ales basmul Rățușca cea urâtă de H. Christian Andersen, știind că copiilor le plac poveștile cu animale.
Introducerea în activitatea de povestire a educatoarei am realizat-o prin scurte conversații în legătură cu animalele domestice care își îngrijesc puii. Am vorbit despre pisică, găină și apoi despre rațe. Am anunțat tema și am trecut la expunerea povestirii. Am folosit tonul adecvat și mimica. Modificarea timbrului vocii m-a ajutat să redau cu multă expresivitate momentele grele prin care a trecut rățușca. Copiii au fost foarte emoționați de ceea ce i s-a întâmplat rățuștei și au participat cu tot sufletul la suferințele raței.
Rățușca cea urâtă îndură ciupiturile și ghionturile surorilor ei, înghețul, scapă cu greu din calea vânătorilor și până la urmă pleacă la baltă, unde în compania unor lebede descoperă că ea nu mai e rățușca cea urâtă, ci o lebădă frumoasă.
Basmul are un puternic caracter educativ, pe lângă aspectul instructiv. Copiii învață că niciodată nu trebuie să apreciezi un om după înfățișare ci contează sufletul, bunătatea și nu frumusețea care răzbat din interiorul acestuia.
Copiii învață că pentru a putea trăi, fiecare vietate trebuie să se integreze în grupul speciei din care face parte. Lebăda printre rațe nu-și găsește un rost până nu-și descoperă suratele. Descrierile prezentate în basm dezvoltă copiilor simțul estetic.
Tot la copiii de grupă mare am ales basmul Lebedele de H. Christian Andersen. Datorită frumoaselor imagini vizuale și a personajelor existente în acest basm, copiii au fost entuziasmați și captați de tot ceea ce se petrece cu Eliza și frații săi.
Valoarea educativă a basmului este multiplă. Eliza este un model de hărnicie, perseverență și bunătate pentru cei mici. Basmul acesta este și un mijloc admirabil de a cultiva copiilor sentimentul de dragoste pentru țară și pentru pământul natal. Cele unsprezece lebede, pentru a-și vedea țara, vin de peste mări și țări. în acest sens, cuvintele spuse Elizei de fratele ei mai mare sunt relevante: „Numai odată pe an ne este îngăduit să ne întoarcem în țară, și nu putem sta decât unsprezece zile, în care timp zburăm pe deasupra pădurii și unde putem să zărim palatul în care ne-am născut și unde stă tata, și să vedem turla bisericii în care-i înmormântată mama. Aici parcă toți copacii și toate tufișurile sunt rude cu noi, aici aleargă pe câmpii caii sălbatici pe care i-am văzut în copilăria noastră, aici lemnarii cântă vechi cântece după care jucam când eram copii, aici e patria noastră, încoace ne trage mereu inima să venim și aici, în sfârșit, te-am găsit, surioară dragă. Numai două zile putem să mai rămânem și după aceea trebuie să plecăm iar pe deasupra mării, într-o țară minunată, dar care nu-i țara noastră.”
Imaginile sunt construite prin comparații cu elemente concrete pe care copiii le rețin: “Erau așa de sus încât o corabie dedesubtul lor parcă era un pescăruș alb.”
Prin acest basm am ridicat sau coborât tonul pentru o mai mare expresivitate a povestirii, am introdus scurte pauze pentru a stârni curiozitatea, iar în încheierea activității am purtat o discuție liberă în legătură cu basmul ascultat și anume ce le-a plăcut cel mai mult din poveste și de ce le-a plăcut. Toți copiii au îndrăgit-o pe Eliza și au admirat-o.
Povestirea copiilor (repovestirea)
Povestirea copiilor sau repovestirea este cel mai folosit gen de activitate, după povestirea educatoarei, de către majoritatea educatoarelor. Acest gen de activitate este folosit atât în activitățile pe domenii experiențiale, cu întreaga grupă de copii, cât și în activitățile liber alese.
Prin intermediul povestirilor, copilul trebuie să ajungă să poată transmite ceea ce simte. De aceea, activităților de povestire a copiilor trebuie să li se acorde o atenție deosebită.
Povestirile pot fi cu suport intuitiv la grupa mică și mijlocie și, fără suport intuitiv la grupa mare. Folosirea suportului intuitiv este determinată de nivelul de dezvoltare intelectuală al fiecărei grupe. Dacă la grupa mare nivelul intelectual este scăzut se poate folosi suportul intuitiv.
Povestirile copiilor de la grupa mică se desfășoară doar cu suport intuitiv și cu ajutorul educatoarei. Acestea se organizează doar în semestrul al II-lea al anului școlar.
La grupa mare am ales basmul Albă ca Zăpada de Frații Grimm, acest basm fiind predat și cunoscut de către toți copiii.
Am prezentat copiilor pe un suport imaginile. Ei au expus povestea frumos, au folosit cuvintele personajelor și un ton adecvat situației.
Voi reda mai jos povestirea unei fetițe de cinci ani O. H.
Educatoarea: – Ce povești îți plac ție cel mai mult?
O. H. : – Toate. Dar cel mai mult îmi place Cenușăreasa, Inima mamei și Albă ca Zăpada.
Educatoarea: – Te rog să ne povestești basmul Albă ca Zăpada de Frații Grimm.
O. H. : – A fost odată o fată frumoasă, cu părul negru ca abanosul și albă ca zăpada. Era foarte frumoasă, iar împărăteasa, mama ei vitregă, avea o oglindă fermecată care îi spunea cine este cea mai frumoasă din țară. Într-o zi a întrebat oglinda:
– Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din țară?
– Măria ta ești cea mai frumoasă din întreaga țară însă Albă ca Zăpada este mult, mult mai frumoasă.
Fetița a redat povestea cursiv, clar, prezentând episoadele în ordine cronologică.
Încă de la vârsta preșcolară, copiii trebuie să dobândească deprinderea de a reda în mod logic și cursiv un basm, o poveste. Primele narațiuni libere sunt repovestirile. în aceste activități contribuția personală a copilului este restrânsă, el străduindu-se să reproducă un text literar respectând succesiunea logică a evenimentelor.
Povestirile copiilor sunt acele activități prin care preșcolarii expun în mod relativ personal întâmplări, aspecte din viață, fapte legate de preocupările lor. Prin intermediul acestor activități educatoarea poate observa cu ușurință nivelul de dezvoltare intelectuală al grupei de copii. Prin aceste activități se poate aprecia capacitatea copiilor de a închega o narațiune, de a-și exprima și expune faptele într-o succesiune logică.
Aceste povestiri pot fi realizate sub diferite forme în funcție de gradul de participare creatoare a copiilor și în funcție de materialul folosit, astfel:
– povestiri cu început dat;
– povestiri după modelul educatoarei;
– povestiri după un plan;
– povestiri după o jucărie.
Povestirile cu început dat
Acest tip de povestire solicită din partea copiilor eforturi speciale. în timpul acestei activități, copii trec de la rolul de ascultător la cel de povestitor și au obligația de a continua povestea începută de către educatoare. Ei trebuie să fie foarte atenți la începutul povestirii expus de către educatoare, să sesizeze și să rețină toate elementele date pentru a-și imagina apoi modul cum poate evolua situația și finalul ei. Pentru a fi eficientă această activitate, educatoarea trebuie să stârnească curiozitatea și interesul celor mici prin începutul dat.
Am organizat o povestire cu început dat pe care am intitulat-o „O întâmplare fericită”. Personajele principale erau un cățeluș și o pisică deoarece copiilor la plac foarte mult animalele. I-am anunțat pe copiii grupei mari că vom face împreună o poveste. Eu le voi spune începutul și ei vor trebui să continue povestea.
Educatoarea : – A fost odată o pisicuță tare iubită și răsfățată. Cât era ziua de lungă ea stătea tolănită, fără a avea nici o grijă, până într-o zi când băiețelul familiei a adus acasă un cățeluș. Era mic, ud și necăjit. Se pierduse de frații și de mama lui și noroc cu acest băiat inimos care l-a luat acasă. Dar, ajungând acasă……….
În acest moment am întrerupt povestea. Le-am cerut copiilor să povestească mai departe. Am numit doi copii: unul care făcea parte din eșantionul de control și unul din eșantionul experimental. A început copilul , P. K. care făcea parte din eșantionul de control.
Educatoarea: – Ce crezi că a făcut cățelușul?
P.K.: – A început să latre la pisicuță.
Educatoarea: – De ce?
P.K.: – Pentru că îi era foame și vroia să-i mănânce laptele.
Educatoarea: – Ce s-a întâmplat mai departe?
P.K.: – Pisicuța a luat-o la fugă.
Educatoarea: De ce crezi că a fugit pisicuța?
P.K.: – Pentru că s-a speriat.
Educatoarea: – Crezi că până la urmă s-au împrietenit?
P.K.: – Da.
Educatoarea: – Cum?
P.K.: – Au mâncat lapte amândoi.
Educatoarea: – Foarte bine. Poftește la locul tău.
În continuare l-am numit pe P. G., care făcea parte din eșantionul experimental, pentru a continua povestea.
Educatoarea: – Ce crezi că a făcut cățelușul?
P. G. : – A alergat bucuros spre pisicuță ca să se împrietenească. Dar pisicuța s-a speriat și a luat-o la fugă. De frică nu a mai îndrăznit să intre în casă. Atunci băiețelul a luat-o în brațe și a așezat-o lângă cățeluș. Acest a încercat să o mângâie cu limba, însă pisica l-a lovit cu lăbuța. Cățelușul nu s-a speriat pentru că voia să se joace cu ea.
Educatoarea: – Ce s-a întâmplat după aceea?
P. G. : – Băiețelul s-a jucat cu ei până aceștia s-au împrietenit.
Educatoarea: – Crezi că pisicuța și cățelul mai sunt prieteni și acum?
P. G. : – Da. Se joacă și acum împreună.
Povestiri după modelul educatoarei
Pentru a-și atinge scopul, povestirea model trebuie expusă clar, expresiv, să mobilizeze atenția preșcolarilor și să le creeze o atmosferă afectivă pozitivă.
Și aceste povestiri se pot organiza astfel încât conținutul lor să aibă legătură cu conținutul unor basme, povești cunoscute de copii.
Voi prezenta în continuare modelul utilizat de mine:
A fost odată un împărat care avea două fete. Una era frumoasă însă cea mică era foarte urâtă. Sora cea mare râdea de ea și nu o ajuta cu nimic. într-o zi sora cea mică a plecat de la palat. A ajuns într-o pădure unde a găsit o casă părăsită. A aranjat-o frumos și a rămas acolo mult timp. Culegând niște ciuperci a găsit un pui de pasăre. Acesta avea o aripă ruptă. Fata l-a îngrijit și apoi când s-a vindecat i-a dat drumul să zboare. Puiul de pasăre i-a spus că-i poate îndeplini o dorință, oricare ar fi ea. Fata de împărat i-a cerut un cuptor pentru că cel vechi se rupsese. Puiul i-a dăruit un cuptor nou dar i-a dat și frumusețe. Din ziua aceea fata s-a făcut frumoasă și într-o bună zi s-a căsătorit cu un prinț foarte bogat și frumos.
Am observat la început că majoritatea copiilor au imitat modelul meu. Pe parcurs însă, copiii au reușit să se desprindă de modelul meu și să alcătuiască povestiri destul de frumoase. Ei au folosit expresii din poveștile și basmele cunoscute.
Din aceste tipuri de activități se observă foarte clar cât de importantă este influența basmului, a poveștii asupra personalității copilului preșcolar.
Lectura educatoarei este un tip de activitate asemănătoare cu povestirea doar că educatoarea în acest caz va citi în întregime povestea copiilor. Ca și în cazul povestiri se explică cuvintele și expresiile necunoscute și pe baza întrebărilor ajutătoare se încearcă o scurtă povestire.
Important este ca textul selectat să fie accesibil preșcolarilor. Educatoarea are un rol important în reușita acestor activități. Prin intonația, gestica, mimica, modularea vocii poate capta atenția copiilor. Pentru grupa mare am ales lectura Iubește munca. Copiii au fost receptivi la cuvintele „vrăjite” ale învățătorului și le-au reținut: „Muncește repede și bine!” Fiind o lectură relativ ușoară copiii au reprodus-o cu ușurință și au reținut mesajul transmis de aceasta. În încheiere le-am recitat poezia Hărnicia:
„O furnică mititică
Cară-n spate bob cu bob,
Iar albina harnică
Scoate mierea câte-un strop.
Fie gâză, animal, fie pasăre cerească
Toți muncesc ca să trăiască.”
Convorbirile sunt cele mai complexe activități în cadrul procesului instructiv-educativ desfășurate în grădiniță.
Ele contribuie în mod direct la sporirea calității exprimării copiilor. Aceste convorbiri îi obligă pe cei mici să folosească cuvinte adecvate și să-și controleze mereu vocabularul. Tot prin aceste activități, educatoarea poate să intervină mai mult în formarea reprezentărilor și sentimentelor morale ale copiilor. Tot prin convorbiri le putem dezvolta preșcolarilor curajul opiniei, adică capacitatea de a-și exprima în fața colegilor părerile proprii.
Referindu-ne la convorbirile realizate pe baza conținutului unor basme, putem să le clasificăm astfel:
– convorbiri pentru fixarea cunoștințelor: „Care sunt personajele din poveste?”
– convorbiri pentru verificarea cunoștințelor: „Ce ști despre … erou?”
– convorbiri pentru sistematizarea cunoștințelor: „Eroi buni-eroi răi.”
În planificarea convorbirilor educatoarea trebuie să țină seama de:
– reprezentările ce le au copiii;
– cunoștințele acumulate;
– cerințele stabilite de programă;
– nivelul de dezvoltare intelectuală a grupei.
Convorbirile sunt organizate începând cu grupa mijlocie, la începutul semestrului al II-lea și cu grupa mare în semestrul I.
Când am realizat convorbirea „Cu ce erou din poveste aș vrea să semăn?”, majoritatea copiilor și-au ales ca model eroii pozitivi din basmele cunoscute. Le-am cerut să motiveze alegerea făcută.
Educatoarea: – De ce ai vrea să fii prințesă?
S.A. : – Pentru că sunt frumoase.
Educatoarea: – Dar tu, cu cine ai vrea să semeni?
R.R. : – Cu Făt – Frumos că se bate cu zmei.
Din acest răspuns reiese că preșcolarii știu să-și motiveze alegerea făcută, dar cred încă în viața veșnică a eroilor din basme și povești.
Lectura după imagini constă în expunerea pe bază de imagini, ilustrații, tablouri a unui aspect de viață. Acest tip de activitate solicită intens reprezentările copiilor, recurgând la experiența de viață pe care au dobândit – o. Preșcolarii sunt rugați să relateze verbal ceea ce înfățișează tabloul.
Lecturile după imagini contribuie la dezvoltarea limbajului și nu numai. După ce sunt discutate imaginile, sunt interpretate astfel încât efortul de gândire și atenție solicită intens preșcolarii contribuind la dezvoltarea tuturor proceselor psihice.
Imaginile sunt cele care transmit un mesaj copilului așa cum textele scrise transmit mesaje adulților.
La grupa mică, copilul percepe fragmentat și sumar imaginea, nu poate sesiza relațiile existente între diferitele elemente reprezentate în tablou.
Datorită experienței limitate de care dispun preșcolarii, aceștia nu pot realiza legături, conexiuni între obiectele din imagine.
Educatoarea prin demersul instructiv-educativ pe care îl organizează poate ajuta preșcolarii să depășească pragul perceperii nediferențiate și sumare spre perceperea diferențiată.
La grupa mare am ales tema „Aniversare în familie” și am prezentat tabloul sub formă de surpriză pentru a stârni interesul preșcolarilor. După ce i-am familiarizat cu conținutul tabloului am trecut la analizarea acestuia, ghidându-i cu întrebări ajutătoare. (Spune-mi te rog, ce vezi în imagine?; Unde se petrece acțiunea?; Poate cineva să-mi spună în ce anotimp se petrece acțiunea?; Cum trebuie să te comporți cu invitații?; Ce atitudine ai față de invitați? ) La final am sintetizat cunoștințele însușite.
Memorizarea
Poeziile sunt opere de artă care aparțin literaturii pentru copii și au rolul de a lărgi orizontul de cunoaștere al preșcolarilor. Ele prezintă lumea înconjurătoare sub o altă formă decât operele în proză. Forma artistică pe care o îmbracă îi permit copilului să-și formeze deprinderea de a recita frumos, corect, expresiv, integral fără a omite versuri sau a „mânca” silabele finale, dozându-și respirația.
Valorificând eficient potențialul preșcolarilor, poezia poate avea un caracter formativ dacă educatoarea prin modul de expunere le oferă copiilor o percepție corectă asupra conținutului. O poezie nu trebuie numai memorată, ci trebuie să înțelegem mesajul transmis de aceasta. La grupa mare, am ales poezia „Bombonica”, de Virgil Carianopol.
Am ales această poezie ca să vin în completarea cunoștințelor de la grupa mijlocie unde preșcolarii au ascultat povestea „Maricica”. Am încercat să consolidez anumite deprinderi care au fost învățate anterior. (Anexa nr.3)
Jocul ca formă de activitate instructiv-educativă trebuie înțeles ca un cadru organizatoric inedit de desfășurare a activității didactice și ca o modalitate modernă de desfășurare a procesului de educație în grădiniță. Antrenat la joc, în calitatea sa de coparticipant la propria formare, copilul este sprijinit să dobândească metodele și căile accesibile lui de cunoaștere, pentru ca, pe temeiul acestei condiții importante, el să poată cuceri „orice cunoștințe de care are nevoie.”
Jocul este o activitate bine gândită, necesară și indispensabilă procesului educației. Este o activitate care, prin conținutul, forma și funcționalitatea sa specifică, nu se confundă cu nici o altă formă de activitate instructiv-educativă, motiv pentru care nici nu poate fi suplinită și nici nu este în măsură să se suplinească pe vreuna din ele.
Jocului i se atribuie sensuri, cum ar fi: activitate specific umană, activitate dominantă în viața copilului preșcolar, factor hotărâtor în educația acestuia etc. Când se spune că “jocul este un studiu și studiul trebuie să fie un joc” , aceasta este luat de fapt în sensul lui cel mai larg.
Jocurile cu reguli sunt anume create pentru a le folosi în procesul de învățământ în vederea realizării unei anumite sarcini didactice, cum ar fi: dezvoltarea vorbirii, a gândirii, a atenției, a memoriei etc. Particularitățile jocului ca formă de activitate instructiv-educativă trebuiesc cunoscute pentru că numai așa se poate asigura corelația dialectică între toate formele de activitate și, cu deosebire, corelația dintre activitate de învățare și joc. Cunoscându-i particularitățile, vom putea înțelege de ce poate fi acceptat jocul în totalitate ca modalitatea inedită de educație a copilului preșcolar în grădiniță; vom înțelege când trebuie și când nu trebuie să imprimăm activitățile cu prioritate nuanță ludică, pentru a dezvolta sau evalua, între anumite limite posibile, numeroase capacități intelectuale, fizice, morale și estetice.
Jocul este un bun prilej de pregătire psihologică a copiilor, necesară integrării lor în viața socială complexă. Prin joc copilul își dezvoltă capacitatea potențială de a acționa ludic, de a depăși stadiul simplei manifestări a obiectelor și de a prefera jocul propriu-zis, acela cu rol și subiect. Adaptarea copilului la viața reală, la activitatea de învățare sistematică, este mult favorizată de o particularitate a activității sub forma jocului, aceea de a înlesni libera manifestare a acțiunilor. Copilul poate să-și aleagă tema de joc sau ocupația ludică dorită, să se asocieze cu partenerii pe care îi preferă, să recurgă la soluții pe care le apreciază ca necesare spre a duce la îndeplinire activitatea întreprinsă. Jocul ca formă de activitate instructiv-educativă dă posibilitate copiilor de a avea preocupări variate sub aspectul conținutului. Având libertatea să se miște în voie și să gândească nestingherit, așa cum îi dictează împrejurările, copilul este tot timpul fericit și bine dispus.
În joc copiii aplică o serie de cunoștințe dobândite în activitățile comune, înfățișează activitățile adulților, relațiile ce se stabilesc între oameni în activitatea socială. Copiii se comportă în joc conform intereselor lor, își manifestă și exersează aptitudinile, se orientează în mediul înconjurător conform vârstei și posibilităților, se adaptează la diferite situații, acționând independent, învingând diferite greutăți; ei dau dovadă de inițiativă și creativitate, manifestând dorința de a acționa în colectiv. Ei învață să urmărească și să execute ce li se spune, să utilizeze cuvintele potrivite, prilej cu care își îmbogățesc și activizează vocabularul. Li se dezvoltă perseverența, li se întăresc percepțiile, reprezentările, spiritul de observație, atenția, memoria, gândirea combinatorie etc.
Jocul didactic este cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea vorbirii și a gândirii copilului preșcolar. Eficiența jocurilor didactice față de celelalte activități constă în faptul că la desfășurarea lor participă toți copiii, depun același efort de gândire și de exprimare. Pentru educatoare, de multe ori este o problemă desfășurarea unui joc didactic, deoarece ea trebuie să-l desfășoare în așa fel încât să îmbine într-un tot unitar cele patru componente ale lui:
– conținutul jocului;
– sarcina didactică;
– regulile jocului;
– elementele de joc.
Jocurile didactice, pentru cei mici, sunt un prilej de bună dispoziție, de voie bună și de satisfacție. Jucându-se dea eroii din basme și povești, ei își educă curajul, își dezvoltă simțul dreptății.
Sarcina educatoarei este de a menține esența jocului prin îmbinarea corectă a caracterului de joc și specificul său de activitate didactică.
Cheia reușitei oricărui joc trebuie căutată în utilizarea unor elemente de joc atractive și adecvate pentru menținerea atenție și interesului copiilor în rezolvarea sarcinii didactice.
Jocul didactic are o contribuție esențială în:
precizarea cunoștințelor predate;
consolidarea cunoștințelor predate;
adâncirea cunoștințelor predate;
sistematizarea cunoștințelor predate;
verificarea cunoștințelor predate.
La grupa mare este necesar să fie antrenați în joc și copiii mai retrași, timizi dându-le sarcini atractive de joc. În funcție de nivelul grupei educatoarea trebuie să complice aceste jocuri.
La grupa mare am organizat jocul „Hai să facem o poveste”. Am așezat în fața copiilor un panou cu o fereastră iar în deschizătura ferestrei am pus o draperie. Copiii au fost așezați în semicerc, pe scăunele, cu fața la televizor. De după draperie le-am arătat copiilor diferite personaje din poveștile cunoscute.
Educatoarea: – Cine sunt eu?
O.A. : – Tu ești fata cea mică a împăratului din povestea Sarea în bucate.
Educatoarea : – Ce știi despre mine?
O.A. : – Eu știu că ai fost alungată de acasă de către tatăl tău pentru că i-ai spus că-1 iubești ca sarea în bucate.
Educatoarea: – Cine poate să povestească fragmentul când la nuntă este invitat și tatăl fetei.
Este numit să povestească unul dintre copiii care se anunță, în continuare am cerut copiilor să observe jetoanele de pe măsuța mea pentru a vedea dacă nu mai au personaje din povestea Sarea în bucate. Cei care vor găsi jetoane cu personajele poveștii le vor aduce la educatoare și ea le va cere să povestească anumite fragmente din poveste legate de aceste personaje.
Prin aceste activități se poate verifica dacă copiii și-au însușit unele caracteristici ale personajelor din basmele, poveștile cunoscute și dacă știu să povestească fragmente în care apar aceste personaje.
Am introdus și alte activități în care le-am cerut să creeze povestiri, care nu au nici o legătură cu personajele din povești. Tema activității am denumit-o „Ascultă povestea mea”.
Redau mai jos povestea unei fetițe inteligente și cu o imaginație extrem de bogată.
M.I. : – A fost odată ca niciodată un om sărac. într-o zi se ducea la câmp și s-a întâlnit cu o oaie care plângea. Omul a luat-o acasă. îi era tare dragă și o îngrijea. Oaia îi dădea lapte. După câteva luni omul nu mai avut ce să-i dea de mâncare și i-a zis:
– Du-te unde vrei că nu mai am ce să-ți dau de mâncare.
Dar oaia era năzdrăvană și a înțeles ce i-a spus omul și a plecat. Omului îi părea rău după ea și în fiecare zi se ruga: Tare mi-e urât fără tine, oaia mea dragă, te rog vino înapoi.
Oaia a mers, a mers și a ajuns la casa unui om bogat. S-a dat de trei ori peste cap și s-a prefăcut într-o fată frumoasă. Omul bogat a primit-o ca slujitoare. Fata era harnică și cuminte, dar omul bogat nu era niciodată mulțumit de cât lucra.. Atunci fata a plecat la omul sărac cu banii ce i-a strâns. Când a ajuns la omul sărac, i-a spus:
– Eu sunt oaia pe care ai găsit-o și i-ai dat de mâncare. Am fost vrăjită de o zână rea. Pentru că tu ai plâns după mine, vraja s – a rupt.
Omul s-a căsătorit cu fata și trăiesc și astăzi…. Am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa.
Din cele expuse de fetița M.I. se observă că imaginația ei a fost influențată de basm. Cu toate că nu au învățat nici un basm care să conțină un personaj „oaie”, fetița a introdus în povestirea ei formule specifice basmului: „A fost odată ca niciodată”, „Am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa”, „s-a dat peste cap de trei ori și s-a transformat”.
Și alți copiii au mai povestit, dar la toți se simte mai mult sau mai puțin influența basmelor.
4.3. Testarea finală
La sfârșitul semestrului al II – lea, după ce s-a încheiat un an în care am desfășurat cu grupa mare B opționalul de „Educație pentru societate”, am pregătit testul final materializat printr-un joc didactic pentru a verifica nivelul de cunoștințe și deprinderi moral-civice ale preșcolarilor. Pentru a vedea în ce măsură lumea poveștilor le oferă copiilor exemple de comportament am desfășurat jocul didactic „ În lumea poveștilor”. (Anexa nr.4).
Obiectivele pe care le-am urmărit au fost:
să recunoască povestea și personajele;
să așeze în ordine cronologică imaginile din poveste;
să redea pe scurt un moment din poveste;
să înțeleagă mesajul povestirilor;
să identifice trăsăturile morale ale personajelor;
să clasifice personajele în funcție de calitățile lor morale;
să continue povestea începută de educatoare;
să stabilească legătura „cauză-efect” (comportament – consecințe);
să-și analizeze corect propria conduita;
să încercuiască cu culoarea verde personajul cu care dorește să semene.
Itemi: 1. Recunoaște povestea și personajele;
2. Așează în ordine cronologică imaginile din poveste;
3. Povestește pe scurt un moment din poveste;
4. Înțelege mesajul povestirilor;
5. Identifică trăsăturile morale ale personajelor;
6. Clasifică personajele în funcție de calitățile lor morale;
7. Continuă povestea începută de educatoare;
8. Stabilește legătura „cauză-efect” (comportament – consecințe);
9. Analizează corect propria conduita;
10. Încercuiește cu culoarea verde personajul cu care dorește să semene;
Pentru fiecare item am acordat un punctaj după cum urmează:
1. 1punct
2. 1 punct
3. 2 puncte
4. 3 puncte
5. 3 puncte
6. 2 puncte
7. 1 punct
8. 3 puncte
9. 3 puncte
10. 1 punct
Descriptori de performanță:
– comportament însușit – F.B. (18 – 20 puncte)
– comportament în dezvoltare – B. (15 – 17 puncte)
– S. (12 – 14 puncte)
– comportament absent –I. ( sub 12 puncte)
În urma aplicării testului final, s-au obținut următoarele rezultate:
Eșantionul de control:
Tabel nr. 8: Rezultatele evaluării finale la eșantionul de control
Eșantionul experimental:
Tabel nr. 9: Rezultatele evaluării finale la eșantionul experimental
Tabel nr. 10: Rezultatele comparative ale celor două eșantioane
Tabel nr.11: Rezultatele comparative obținute în urma evaluării inițiale și finale Comportamente însușite
Dacă privim tabelul nr.11 și comparăm rezultatele copiilor din cele două eșantioane, se observă o creștere considerabilă a rezultatelor în etapa finală la eșantionul experimental.
Diagrama nr. 5 – Rezultatele comparative obținute în urma evaluării inițiale și finale la cele două eșantioane privind comportamentul însușit
Concluzie:
Introducerea activităților opționale de educație pentru societate în cadrul activităților din grădiniță, a dus la o îmbunătățire considerabilă a rezultatelor după cum se poate vedea și în diagrama de mai sus.
CAPITOLUL 5
PREZENTAREA, EVALUAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
În realizarea experimentului am avut ca punct de plecare obiectivele pe care mi le – am stabilit și ipoteza formulată.
Pe parcursul cercetării experimental comparative am utilizat cele trei forme de evaluare pe care le întâlnim în activitatea instructiv – educativă din grădiniță.
Evaluarea inițială m-a ajutat să stabilesc nivelul de pregătire, de instruire al preșcolarilor, aceasta fiind o condiție în reușita activității cu preșcolarii.
Evaluările formative mi–au permis să controlez permanent progresul copiilor, prevenind sau ameliorând unele distorsiuni în învățare.
Evaluarea sumativă mi-a oferit ocazia să constat nivelul de perfecționare atins de preșcolari în raport cu obiectivele stabilite. La sfârșitul experimentului s – a putut verifica dacă obiectivele stabilite au fost atinse.
Evaluare inițială
Diagrama nr. 6 – Rezultatele evaluării inițiale la eșantionul de control
În diagrama de mai sus se poate observa că in urma evaluării inițiale la eșantionul de control 33% dintre preșcolari au obținut calificativul „Foarte bine” ceea ce denotă un comportament însușit, 47% au calificativul „ Bine”, 13% au obținut calificativul „Suficient” ceea ce denotă un comportament în dezvoltare, iar 7% au primit „Insuficient” ceea ce înseamnă că nu și-au însușit nimic, adică vorbim de un comportament absent.
Diagrama nr. 7 – Rezultatele evaluării inițiale la eșantionul experimental
În urma evaluării inițiale la eșantionul experimental , în diagrama nr. 7 se pot observa următoarele rezultate exprimate în procente: 20% dintre preșcolari au obținut calificativul „Foarte bine” ceea ce denotă un comportament însușit, 54% au calificativul „ Bine”, 13% au obținut calificativul „Suficient” ceea ce denotă un comportament în dezvoltare, iar 13% au primit „Insuficient” ceea ce înseamnă comportament absent.
Diagrama nr. 8 – Rezultatele comparative ale evaluării inițiale pentru cele două eșantioane
În diagrama nr.8 se poate observa că în urma evaluării inițiale rezultatele celor două grupe de preșcolari sunt asemănătoare.
Evaluare finală
Diagrama nr. 9 – Rezultatele evaluării finale la eșantionul de control
În diagrama de mai sus se poate observa că în urma evaluării finale la eșantionul de control 46% dintre preșcolari au obținut calificativul „Foarte bine” ceea ce denotă un comportament însușit, 47% au calificativul „ Bine” iar 7% au obținut calificativul „Suficient” ceea ce denotă un comportament în dezvoltare. Nici un copil nu a obținut „Insuficient”.
Diagrama nr. 10 – Rezultatele evaluării finale la eșantionul experimental
În urma evaluării finale la eșantionul experimental , în diagrama nr. 10 se pot observa următoarele rezultate exprimate în procente: 73% dintre preșcolari au obținut calificativul „Foarte bine” ceea ce denotă un comportament însușit și 27% au calificativul „ Bine”, ceea ce denotă un comportament în dezvoltare. Nici un preșcolar nu a obținut calificativul „Suficient” și „Insuficient”ceea ce este un lucru remarcabil.
Diagrama nr. 11 – Rezultatele comparative ale evaluării finale pentru cele două eșantioane
Diagrama cuprinde datele colectate de la cele 2 grupe, transpuse grafic, pentru a sesiza nivelul potențialului intelectual și civic al preșcolarilor la finalul experimentului.
Diagrama nr. 12 – Rezultatele comparative ale celor două eșantioane privind comportamentul însușit
Din diagrama de mai sus se poate observa o creștere semnificativă a rezultatelor copiilor din eșantionul experimental privind comportamentul însușit. Procentul a crescut de la începutul anului școlar cu 53,33%. Dacă la începutul experimentului comportamentul însușit era de 20%, în urma evaluării finale arată 73,33%. La eșantionul de control s–a înregistrat un progres mai scăzut. Procentul a crescut doar cu 13,33%. Dacă la începutul anului școlar comportamentul însușit arăta un procent de 33,33% în urma evaluării finale arată 46,66%,
Concluzie:
Dacă ne referim la grupul de control nu se observă o îmbunătățire semnificativă a potențialului intelectual și civic, se înregistrează doar un mic progres. În cazul grupului experimental, preșcolarii își aduc aminte mai multe povești, poezii, cântece, pot face asocieri, identifică personaje, prezintă însușiri ale acestora, motivează de ce le place sau nu un anumit personaj, sunt deschiși și dornici de a-și exprima opinia, se exprimă corect, fluent ceea ce demonstrează clar o îmbunătățire a potențialului intelectual și civic.
Rezultatele comparative obținute de preșcolarii celor două grupe în urma evaluării inițiale și finale reliefează valabilitatea ipotezei care spune că: „Introducerea opționalului de educație pentru societate intitulat „Basmele și poveștile ne învață cum să ne purtăm în viață” poate contribui eficient la dezvoltarea limbajului preșcolarilor și la însușirea normelor de comportare civilizată.
PARTEA A IV – A
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Prin acest experiment am vrut să demonstrez eficiența activităților opționale în formarea unui comportament moral–civic.
În cercetarea mea am pornit de la ipoteza că dacă se introduce în programa activităților instructiv–educative din grădiniță opționalul de educație pentru societate, acesta poate contribui în mod cert atât la dezvoltarea limbajului preșcolarilor cât și la însușirea normelor de comportare civilizată. Datele cercetării, prezentate în partea a
II –a a lucrării, converg spre introducerea opționalului de educație pentru societate.
Analiza acestor date mi–a dat posibilitatea să organizez și să desfășor acțiuni concrete de formare și consolidare a deprinderilor mai sus menționate.
În timpul experimentului am observat că toate fetițele s-au identificat cu personajele feminine, (exemplu: toate fetițele au vrut să semene cu fata moșneagului din povestea „Fata babei și fata moșneagului” sau cu Eliza din povestea „Lebedele”), pentru că erau harnice cuminți și frumoase. O fetiță a vrut să fie Scufița Roșie și a motivat că dorește să semene cu Scufița Roșie de la sfârșitul poveștii. Fetița a învățat că trebuie să asculte sfatul mamei și să nu vorbească cu străinii. La băieți a primat ca și calitate morală, curajul. Toți au vrut să semene cu Făt – Frumos pentru că era viteaz și mânuia bine sabia.
De remarcat este faptul că la testarea finală preșcolarii din grupul experimental au dovedit că au reprezentări corecte ale noțiunilor morale, că asociază corect termenii ce denumesc noțiuni morale cu personaje simbol și că se identifică cu personajele pozitive. De asemenea, testele aplicate au evidențiat prezența unei gândiri morale, a capacității de a evalua comportamente și de a emite judecăți morale.
La vârsta preșcolară, educația moral – civică nu vine de la sine fiind rezultatul unei munci stăruitoare și migăloase desfășurate cu pasiune și responsabilitate atât de educatoare cât și de părinți. Activitățile desfășurate sunt unice pentru că prin realizarea scenariului zilei fiecare dintre noi dă o notă de personalitate activităților pe care le realizează. Educatoarea este cea care trebuie să-l învețe pe copil cum „să observe„ , „să analizeze” , „să decodifice” anumite mesaje , „să interpreteze” și „să utilizeze” informațiile primite, cu alte cuvinte copilul este învățat cum „să învețe”.
Impregnarea unui caracter afectiv activităților de educație pentru societate, elaborarea unui conținut adecvat situației date ținând cont de particularitățile de vârstă ale preșcolarilor va crea terenul propice pentru formarea comportamentului cerut de societate. Situațiile care apar în viața copilului trebuie percepute de acesta ca fiind necesare în formarea lui ca „om”.
„Regulile morale pe care copilul învață să le respecte, le primește, în cea mai mare parte, de la adulți, ceea ce înseamnă că le capătă complet elaborate și adesea elaborate nu pe măsura trebuințelor sale și pentru uzul lui, ci o dată pentru totdeauna și prin succesiunea neîntreruptă a generațiilor adulte anterioare.”
Pentru a forma o atitudine morală preșcolarilor trebuie să le formăm în primul rând o conștiință și o conduită morală.
Eficientizarea educației morale constă în antrenarea copiilor în „exercițiul moral” prin confruntarea cu diferite situații morale. Dacă explicațiile primite de copil, legate de noțiunile de bine și rău nu sunt întărite de propria sa activitate morală va lăsa urme adânci în comportamentul moral al acestuia.
În timp copilul dobândește o gândire și o experiență morală. Experiența morală îi va permite să analizeze comportamentul eroilor din basme și povești și să emită judecăți de valoare.
Lumea poveștilor îi este nespus de dragă copilului, în măsura în care apelează la afectivitatea acestuia generând intense și variate trăiri emoționale, în măsura în care, prin semnificațiile sale, îi satisface trăirile din planul imaginației, îi îmbogățește universul propriu de cunoaștere contribuind la educarea sa în spiritul unor virtuți morale alese, integrându-l în aria valorilor consacrate de lumea adulților. Este lumea prin intermediul căreia copilul acumulează posibilități noi de percepere a existenței, prin varietatea modelelor cu care ia contact, prin soluțiile pe care le oferă în rezolvarea unor situații problematice, antrenând întreaga activitate psihică a copilului. În ce privește valoarea lor etică, creațiile literare oferă surse inepuizabile de formare a conștiinței morale, de educare a unor trăsături pozitive de voință și caracter. Optimizarea conduitei verbale a copilului, cultivarea deprinderilor de comunicare în termeni specifici, reprezintă un alt câștig al întâlnirii copilului cu literatura.
Măiestria pe care trebuie să o dovedească educatoarea constă în crearea unor situații și cerințe care prin importanța și necesitatea lor să declanșeze la copil comportamentul cerut de societate.
În capitolul IV am exemplificat modalitățile de realizare a opționalului „Basmele și poveștile ne învață cum să ne purtăm în viață”.
Consider că înaintea oricăror alte forme de activitate, povestirile, repovestirile, povestirile create, dramatizările, tot ceea ce este legat de universul vast al literaturii pentru copii contribuie în cea mai mare măsură la educarea morală a preșcolarului, la influențarea personalității în formare a acestora.
Din diagrama care cuprinde rezultatele comparative ale celor două eșantioane privind comportamentul însușit reiese că preșcolarii din grupul experimental și–au însușit mult mai repede și bine normele de comportare civilizată reușind să compare și să analizeze anumite comportamente și să stabilească legătura „cauză – efect”.
Rezultatele obținute în urma testărilor pledează pentru introducerea în învățământul preșcolar a opționalului de educație pentru societate pentru a le forma copiilor un comportament și o conduită morală.
Sugestii și recomandări
Recomand părinților să se ocupe mai intens de creșterea și educația preșcolarilor, pentru că de fapt esența vieții sunt copiii. Ori noile generații trebuie crescute în spiritul moralei, al bunului simț.
Oricât de instruit este un adult și oricâte școli a terminat, cinstea, dreptatea, curajul de a spune lucrurilor pe nume îl definesc ca om.
Dacă vor ține cont de „zestrea de educație” și bună creștere pe care au acumulat-o în primii ani de grădiniță, în viața de adult vor beneficia de aprecierea celor din jur, de dragoste și succes în tot ceea ce întreprind.
.
BIBLIOGRAFIE
Albu Gabriel., În căutarea educației autentice, Editura Polirom, Iași, 2002;
Andersen H. Christian, Crăiasa Zăpezii, Editura Ion Creangă, București, 1978;
Antonesei Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Editura Polirom, Iași, 1996;
Bîrzea C., Arta și știința educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995;
Boca Miron Elena, Elvira Chichișan, Documentar metodic pentru activitățile de educare a limbajului la preșcolari-ediția a II-a, Editura V&I Integral, București, 2002;
Bocoș M, Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2005;
Bratu B., Preșcolarii și literatura, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977;
Bunescu V., Direcții de modernizare a metodelor de învățământ în limbă și literatură, Editura Coresi, București, 1994;
Bunescu V., Ghid practic pentru aplicarea programei de educație moral – civică în învățământul primar, Vol. IV, București, 1973;
Călinescu G., Estetica basmului, Editura pentru literatură, București, 1965;
Creangă I., Povești, povestiri, amintiri, Editura Flamingo, București;
Creangă I., Povești, povestiri, amintiri, Editura Regis, București;
Cristea S, Dicționar de pedagogie, Editura Litera Educațional, Chișinău, 2006;
Cucoș Constantin , Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2006;
Cucoș Constantin și colaboratori, Psihopedagogia pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași,1998;
Culea L.,Grama F., Anghel S., Culegere de texte literare pentru copii, vol. I, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994;
Culea Laurenția și colaboratori, Aplicarea noului Curriculum pentru educație timpurie – o provocare?, Editura Diana, Pitești;
Dehelean Constantin și Maria , Lecturi literare – povești, povestiri, poezii vol. I, Editura Emia, Deva, 2000;
Dragomir Cornelia, Manolache Adriana, Petre Mariana, Soare Liliana, Stanciu Marilena, Învață de la toate, Editura Aramis, București, 2000;
Drăgan I., Nicola I., Cercetare psihopedagogică , Editura Tipmar, București, 2006;
Ezechil Liliana, Păiși Lăzărescu Mihaela, Laborator preșcolar – ghid metodologic – ediția a II-a revizuită, Editura V&I Integral, București, 2002;
Ferriere A. D. , Școala activă, Vol. II, Principii și aplicații, traducere de I. G. Marinescu și Al. Marinescu,1926;
Hanganu Ileana, Raclaru Cireșica, Educație pentru societate, Editura Aramis , București, 2005;
Ionescu M, Instrucție și educație, Vasile Goldiș University Press, Arad, 2005;
Ispirescu P., Basmele românilor, Editura Regis, București;
Ivănuș A., Activități opționale pentru învățământul preșcolar și primar, Editura Astra, Deva, 2005;
Joița E., Vlad M., Frăsineanu F., Formarea pedagogică a profesorului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008;
Lespezanu Monica, Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Editura Omfal esențial, București,2007;
Moise Constantin, Cozma Teodor, Reconstrucție pedagogică, Editura Ankarom, Iași, 1996;
Momanu Mariana, Introducere în teoria educației, Editura Polirom, Iași, 2002;
Nicola Ioan, Pedagogie preșcolară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006;
Nicola Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2003;
Oprescu N., Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996;
Stanciu I., Cartea și copilul, Editura Didactică și Pedagogică, 1958;
Stoica Cornelia, Vasilescu Eugenia, Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982;
Stoica Marin, Pedagogie și psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2001;
Șafran A., Instruirea morală, Editura Didactică și Pedagogică, București,1971;
Șăineanu L.,Basmele românilor, Editura Minerva, București, 1978;
Șchiopu V. ,Verza E., Psihologia vârstelor-ciclurile vieții, ediția a III – a, Editura Didactică și Pedagogică, București,1997;
Toma – Damșa Maria, Antologia literaturii pentru copii, Editura Emia, Deva,1999;
Tomșa Gheorghe, Oprescu Nicolae, Bazele teoretice ale psihopedagogiei preșcolare, Editura V&I Integral, București, 2007;
Văideanu George, Educația intelectuală. Studii și perspective, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971;
Voiculescu Elisabeta, Pedagogie preșcolară, Editura Aramis,București, 2001;
***Ghid de bune practici, pentru educația timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, București, 2008;
***Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Academiei Republicii Socialiste România , București, 1984;
***Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura Didactica Publishing House, București, 2009;
***Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul preșcolar, volumele I, II, III, Editura Didactica Publishing House, București, 2009;
Cerghit I, Strategia didactică – un instrument practic de ridicare a calitații procesului de învățământ, Revista de pedagogie nr. 9, 1983 pagina 76-89;
Ciornei Elena, Educația moral-civică în grădiniță, Revista învățământului preșcolar nr.3-4/2003, pagina 87-91;
Georgescu Dorina, Ghiorghioni Eleonora, Huțan Emilia, Formare trăsăturilor morale pozitive la copiii preșcolari prin intermediul poveștilor, povestirilor, poveștilor create, Revista învățământului preșcolar nr.3-4/2003, pagina 87-91;
Șerban Veneția, Povestirea creată de copii – mijloc de stimulare a comunicării orale, Revista învățământului preșcolar nr. 1 – 2/2009, pagina 88-108;
Tipa Cornelia, Ilie Maria, Opțional de educație Moral-civică: „Și noi copiii avem drepturi”, Revista învățământului preșcolar nr. 3 – 4/2005, pagina 146-157;
Zolotariov Elena, Mihailov Maria, Educația : teorie și metodă, 2007, disponibil on – line pe tinread.usb.md:8888/tinread/fulltext/zolotariov/educ_teor.pdf
www.asociatia-profesorilor.ro/modalitati-de-realizare-a-educatiei-morale-la-varsta-prescolara.html
www.didactic.ro/materiale-didactice/71310_educatia-moral-civica-la-prescolari
ro.scribd.com/doc/38553048/Educația-moral-civică-în-beneficiul-copilului-preșcolar
Poeziisiversuri.blogspot.ro/2014/03/basmul-victor-tulbure.html
ANEXA NR.1
PROIECT DIDACTIC
EDUCATOARE : TRUFIN CARMEN
UNITATEA : GRĂDINIȚA P.P. RECAȘ
ACTIVITATEA: Educație pentru societate
TEMA: „Ce e bine, ce e rău”
TIPUL DE ACTIVITATE:Verificare de cunoștințe
FORMA DE REALIZARE: Convorbire
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Verificarea noțiunilor legate de comportamentul moral-civic al copilului
OBIECTIVE OPERAȚIONALE : – să cunoască regulile de igienă personală;
– să recunoască poveștile și personajele din imaginile prezentate;
– să povestească pe scurt povestea;
– să așeze în ordine cronologică imaginile;
– să identifice trăsăturile morale ale personajelor;
– să înțeleagă mesajul povestirilor;
– să cunoască consecințele neascultării;
METODE ȘI PROCEDEE: expunerea ,explicația, conversația, observația, dialogul dirijat, problematizarea, metoda cubului, diagrama Venn
MATERIAL DIDACTIC: planșe cu imagini din povești, videoproiector, DVD – player, DVD, panoul cu cele două cercuri unul roșu și unul verde, cubul cu imagini din poveste, carte cu proverbe și zicători.
MATERIAL BIBLIOGRAFIC: 1. ***Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura Didactica Publishing House,București, 2009.
2. *** Aplicarea noului Curriculum pentru educație timpurie, Editura Diana, Pitești, 2009.
3. Povești, povestiri și basme, Editura Tehno – Art , Petroșani, 2003.
4. Silvia Brebeu, Mihaela Fulga, Elena Goncea, Georgeta Ruiu, „Metode interactive de grup” Ed. Arves, 2009.
DURATA: 40-45min
ANEXA NR.2
ACTIVITATE OPȚIONALĂ
EDUCAȚIE PENTRU SOCIETATE
Educatoare: Trufin Carmen
Grupa Mare
Grădinița cu Program Prelungit Recaș
2012-2013
ARGUMENT
Cărțile sunt cele care ne îmbogățesc mintea și ne înfrumusețează sufletul. Adevăratele comori ale sufletului,lecturile literare, mențin o adeziune afectivă față de tot ce e mai frumos,mai curat si mai inedit în această fermecătoare lume a copilăriei.
Fantezia cunoașterii resimțită încă de la fragede vârste se conturează treptat,copilul pe măsură ce dobândește noi și noi experiențe de învățare,le transfigurează în comportamente de înaltă ținută,morală și estetică.
Literatura și creația literară,prin conținutul lor participă la dezvoltarea unor procese și capacități intelectuale,imaginative si motivaționale,latura afectivă menținându-se constant pe tot parcursul lecturii.
Noi,educatoarele,prin efortul pe care îl depunem, trebuie să urmarim cultivarea gustului pentru frumos,pentru estetic,care nu poate avea loc decât printr-un amplu proces de inserție în lumea cărților.
OBIECTIVE CADRU:
1.Cunoaștere și respectare normelor de comportate în societate și educarea abilităților de a intra în relație cu ceilalți;
2.Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;
3.Dezvoltarea comportamentelor de cooperare,prosociale,proactive:
4.Stimularea interesului și dragostei pentru literatura română și universală pentru copii;
5.Dezvoltarea capacităților intelectuale (imaginația,gândirea creatoare,memoria);
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
Să manifeste interes pentru citit;
Exemple de comportament :
Să urmarească linia unei povești spusă sau citită de educatoare cu imagini sau fără imagini;
Să asculte și să reacționeze adecvat la povești;
Să demonstreze înțelegerea textului apelând la diferite modalități de redare sau rememorare a acestora;
Să transpună în viața de zi cu zi ideile din textele povestite sau citite de educatoare;
Exemple de comportament :
Să argumenteze dacă i-a plăcut povestea;
Să raporteze comportamentul unor personaje din poveste la comportamentul lor;
Să motiveze de ce le plac carțile de povești.
Să înțeleagă conținutul și mesajul operei literare;
Exemple de comportament :
Să identifice trăsăturile morale ale personajelor;
Să înțeleagă mesajul povestirilor;
Să desprindă unele norme și reguli de comportare;
Să-și manifeste dezacordul față de atitudinile negative;
Să cunoască consecințele neascultării.
Să înțeleagă în mod intuitiv caracteristicile expresive si estetice ale textului spus sau citit;
Exemple de comportament :
Să rețină expresii ritmate,rimate,cuvinte noi din text;
Să utilizeze vorbirea dialogată,nuanțarea vocii si intonația;
Să își exprime emoțiile,sentimentele si trăirile proprii folosind gestica si mimica.
RESURSE UMANE:
-preșcolarii;
-educatoarea;
RESURSE MATERIALE:
-cărți cu povești:
-planșe cu imagini din povești;
– videoproiector;
-DVD-uri; diafilme;
-puzzle;
-DVD-player;
MODALITĂȚI DE EVALUARE:
-Informarea și afișarea optionalului în locuri accesibile părinților;
-Realizarea de mici dramatizări;
-Reconstituirea scenelor din poveste cu ajutorul pieselor de puzzle;
-Atragerea părinților în activitățile desfășurate;
-Popularizarea opționalului în cadrul Comisiei Metodice.
BIBLIOGRAFIE:
1.Bratu B., Preșcolarii și literatura, E.D.P.,București, 1977.
2.Culea l.,Grama F., Anghel S., Culegere de texte literare pentru copii, vol I, E.D.P., București, 1994.
3. Dehelean Constantin și Maria, Lecturi literare-Povești, povestiri, poezii, vol I, Ed. Emia, Deva, 2000.
4.Ivănuș A, Activități opționale pentru învățământul preșcolar și primar, Ed. Astra, Deva,2005.
5.Toma-Damșa Maria, Antologia literaturii pentru copii, Ed.Emia, Deva,1999.
SEMESTRUL I
SEMESTRUL AL II–LEA
ANEXA NR. 3
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: mare
ACTIVITATEA: Educație pentru societate
FORMA DE REALIZARE: Memorizare
TEMA: „Bombonica” de Virgil Carianopol
TIPUL ACTIVITĂȚII: Predare – Învățare
SCOPUL ACTIVITĂȚII: – Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE: – să-și exprime dezacordul față de atitudinile negative de distrugere, de dezordine, de
neglijență;
– să distingă consecințele pozitive și negative ale actelor sale de comportament asupra
sa și asupra altora;
– să-și aprecieze propriul comportament în raport cu persoane, personaje și situații cunoscute.
METODE ȘI PROCEDEE: Explicația, conversația, expunerea, exercițiul
MATERIAL DIDACTIC: păpuși, carte cu poezii
BIBLIOGRAFIE: 1. ***Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura Didactica Publishing House,București, 2009.
2. Documentar metodic pentru activitățile de educare a limbajului la preșcolari , Editura V&I. Integral, București, 2002.
3. Ezechil Liliana, Lăzărescu Mihaela, Laborator preșcolar – ghid metodic, Editura V&I. Integral, București, 2002.
ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII: Pentru buna desfășurare a activității, voi lua următoarele măsuri:
aerisirea sălii de clasă
aranjarea scaunelor în semicerc
pregătirea materialului didactic
intrarea ordonată a copiilor în sala de grupă
controlul ținutei, a disciplinei.
ANEXA NR. 4
PROIECT DIDACTIC
EDUCATOARE : TRUFIN CARMEN
UNITATEA : GRĂDINIȚA P.P. RECAȘ
ACTIVITATEA: Educație pentru societate
TEMA: „În lumea poveștilor”
TIPUL DE ACTIVITATE: Verificare de cunoștințe
FORMA DE REALIZARE: Joc didactic
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate;
Verificarea capacității de a aprecia situațiile concrete din punct de vedere moral și civic.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să recunoască povestea și personajele;
– să așeze în ordine cronologică imaginile din poveste;
– să redea pe scurt un moment din poveste;
– să înțeleagă mesajul povestirilor;
– să identifice trăsăturile morale ale personajelor;
– să clasifice personajele în funcție de calitățile lor morale;
– să continue povestea începută de educatoare;
– să stabilească legătura „cauză-efect” ;
– să-și analizeze corect propria conduita;
– să încercuiască cu culoarea verde personajul cu care dorește să semene.
SARCINA DIDACTICĂ: Identificarea trăsăturilor morale ale personajelor și aprecierea comportamentelor sănătoase, corecte , analizând propriul comportament în raport cu cel al personajelor și stabilirea legăturii comportament – consecință.
REGULILE JOCULUI: Copilul chemat de Zâna Poveștilor o însoțește pe aceasta pe cărare. În petalele fiecărei flori se află câte o sarcină pe care copilul ales va trebui să o rezolve. Dacă o rezolvă corect, primește din coșul acesteia o recompensă . În caz contrar Zâna va chema în ajutor un alt copil.
COMPLICAREA JOCULUI :Jocul se complică în momentul în care Zâna Poveștilor ajunge la o căsuță și nu poate intra deoarece la intrare se află o altă sarcină care trebuie realizată de copiii grupei.
ELEMENTE DE JOC: surpriza-fetița care este Zâna Poveștilor, flori pe suporturi, recompense, aplauze.
STRATEGII DIDACTICE:
METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, expunerea, problematizarea .
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: suporturi pentru flori, flori și frunze din carton colorat, iarbă artificială, elementul surpriză – Zâna Poveștilor, recompense (buline cu personaje din povești), fișe de muncă independentă cu personaje din povești , creioane colorate, panou.
FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe
DURATA : 45 min
LOC DE DESFĂȘURARE: sala de grupă
BIBLIOGRAFIE:
Andersen H. Christian, Crăiasa Zăpezii, Editura Ion Creangă, București, 1978;
Beldianu Cristina, Sotir Florentina Carmen, Pârtac Daniela, Spineanu Elena , Sugestii pentru planificarea activităților din grădiniță, Ed. Diana , 2011;
Brebu Silvia, Fulga Mihaela, Goncea Elena, Ruiu Georgeta, Metode interactive de grup, Ed. Arves, 2009;
Creangă I., Povești, povestiri, amintiri, Editura Regis, București;
Dehelean Constantin și Maria , Lecturi literare – povești, povestiri, poezii vol. I, Editura Emia, Deva, 2000;
Hanganu Ileana, Raclaru Cireșica, Educație pentru societate, Editura Aramis , București, 2005;
Stoica Cornelia, Vasilescu Eugenia, Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982;
Toma – Damșa Maria, Antologia literaturii pentru copii, Editura Emia, Deva,1999;
***Aplicarea noului Curriculum pentru educație timpurie, Ed. Diana, Pitești, 2009 ;
Diagrama Venn
A fost aplicată la testarea inițială când s-au analizat comparativ două povești și anume „Povestea puișorului îngâmfat”și „Pățania ursului cafeniu”.
Copiii au avut ca sarcină să descopere personajele pozitive din cele două povești.
Pictură „Puișorul îngâmfat”
ANEXA NR. 6
Lectura educatoarei „Povestea unui om leneș”
La plimbare pe Aleea Poveștilor
Jocul didactic „În lumea poveștilor”
CALITĂȚI MORALE
Recunoaște personajele și poveștile din care fac parte personajele
Încercuiește cu culoarea verde personajul cu care dorești să semeni
Desenează o bulină roșie lângă personajele negative
BIBLIOGRAFIE
Albu Gabriel., În căutarea educației autentice, Editura Polirom, Iași, 2002;
Andersen H. Christian, Crăiasa Zăpezii, Editura Ion Creangă, București, 1978;
Antonesei Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Editura Polirom, Iași, 1996;
Bîrzea C., Arta și știința educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995;
Boca Miron Elena, Elvira Chichișan, Documentar metodic pentru activitățile de educare a limbajului la preșcolari-ediția a II-a, Editura V&I Integral, București, 2002;
Bocoș M, Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2005;
Bratu B., Preșcolarii și literatura, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977;
Bunescu V., Direcții de modernizare a metodelor de învățământ în limbă și literatură, Editura Coresi, București, 1994;
Bunescu V., Ghid practic pentru aplicarea programei de educație moral – civică în învățământul primar, Vol. IV, București, 1973;
Călinescu G., Estetica basmului, Editura pentru literatură, București, 1965;
Creangă I., Povești, povestiri, amintiri, Editura Flamingo, București;
Creangă I., Povești, povestiri, amintiri, Editura Regis, București;
Cristea S, Dicționar de pedagogie, Editura Litera Educațional, Chișinău, 2006;
Cucoș Constantin , Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2006;
Cucoș Constantin și colaboratori, Psihopedagogia pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași,1998;
Culea L.,Grama F., Anghel S., Culegere de texte literare pentru copii, vol. I, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994;
Culea Laurenția și colaboratori, Aplicarea noului Curriculum pentru educație timpurie – o provocare?, Editura Diana, Pitești;
Dehelean Constantin și Maria , Lecturi literare – povești, povestiri, poezii vol. I, Editura Emia, Deva, 2000;
Dragomir Cornelia, Manolache Adriana, Petre Mariana, Soare Liliana, Stanciu Marilena, Învață de la toate, Editura Aramis, București, 2000;
Drăgan I., Nicola I., Cercetare psihopedagogică , Editura Tipmar, București, 2006;
Ezechil Liliana, Păiși Lăzărescu Mihaela, Laborator preșcolar – ghid metodologic – ediția a II-a revizuită, Editura V&I Integral, București, 2002;
Ferriere A. D. , Școala activă, Vol. II, Principii și aplicații, traducere de I. G. Marinescu și Al. Marinescu,1926;
Hanganu Ileana, Raclaru Cireșica, Educație pentru societate, Editura Aramis , București, 2005;
Ionescu M, Instrucție și educație, Vasile Goldiș University Press, Arad, 2005;
Ispirescu P., Basmele românilor, Editura Regis, București;
Ivănuș A., Activități opționale pentru învățământul preșcolar și primar, Editura Astra, Deva, 2005;
Joița E., Vlad M., Frăsineanu F., Formarea pedagogică a profesorului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008;
Lespezanu Monica, Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Editura Omfal esențial, București,2007;
Moise Constantin, Cozma Teodor, Reconstrucție pedagogică, Editura Ankarom, Iași, 1996;
Momanu Mariana, Introducere în teoria educației, Editura Polirom, Iași, 2002;
Nicola Ioan, Pedagogie preșcolară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006;
Nicola Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2003;
Oprescu N., Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996;
Stanciu I., Cartea și copilul, Editura Didactică și Pedagogică, 1958;
Stoica Cornelia, Vasilescu Eugenia, Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982;
Stoica Marin, Pedagogie și psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2001;
Șafran A., Instruirea morală, Editura Didactică și Pedagogică, București,1971;
Șăineanu L.,Basmele românilor, Editura Minerva, București, 1978;
Șchiopu V. ,Verza E., Psihologia vârstelor-ciclurile vieții, ediția a III – a, Editura Didactică și Pedagogică, București,1997;
Toma – Damșa Maria, Antologia literaturii pentru copii, Editura Emia, Deva,1999;
Tomșa Gheorghe, Oprescu Nicolae, Bazele teoretice ale psihopedagogiei preșcolare, Editura V&I Integral, București, 2007;
Văideanu George, Educația intelectuală. Studii și perspective, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971;
Voiculescu Elisabeta, Pedagogie preșcolară, Editura Aramis,București, 2001;
***Ghid de bune practici, pentru educația timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, București, 2008;
***Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Academiei Republicii Socialiste România , București, 1984;
***Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura Didactica Publishing House, București, 2009;
***Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul preșcolar, volumele I, II, III, Editura Didactica Publishing House, București, 2009;
Cerghit I, Strategia didactică – un instrument practic de ridicare a calitații procesului de învățământ, Revista de pedagogie nr. 9, 1983 pagina 76-89;
Ciornei Elena, Educația moral-civică în grădiniță, Revista învățământului preșcolar nr.3-4/2003, pagina 87-91;
Georgescu Dorina, Ghiorghioni Eleonora, Huțan Emilia, Formare trăsăturilor morale pozitive la copiii preșcolari prin intermediul poveștilor, povestirilor, poveștilor create, Revista învățământului preșcolar nr.3-4/2003, pagina 87-91;
Șerban Veneția, Povestirea creată de copii – mijloc de stimulare a comunicării orale, Revista învățământului preșcolar nr. 1 – 2/2009, pagina 88-108;
Tipa Cornelia, Ilie Maria, Opțional de educație Moral-civică: „Și noi copiii avem drepturi”, Revista învățământului preșcolar nr. 3 – 4/2005, pagina 146-157;
Zolotariov Elena, Mihailov Maria, Educația : teorie și metodă, 2007, disponibil on – line pe tinread.usb.md:8888/tinread/fulltext/zolotariov/educ_teor.pdf
www.asociatia-profesorilor.ro/modalitati-de-realizare-a-educatiei-morale-la-varsta-prescolara.html
www.didactic.ro/materiale-didactice/71310_educatia-moral-civica-la-prescolari
ro.scribd.com/doc/38553048/Educația-moral-civică-în-beneficiul-copilului-preșcolar
Poeziisiversuri.blogspot.ro/2014/03/basmul-victor-tulbure.html
ANEXA NR.1
PROIECT DIDACTIC
EDUCATOARE : TRUFIN CARMEN
UNITATEA : GRĂDINIȚA P.P. RECAȘ
ACTIVITATEA: Educație pentru societate
TEMA: „Ce e bine, ce e rău”
TIPUL DE ACTIVITATE:Verificare de cunoștințe
FORMA DE REALIZARE: Convorbire
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Verificarea noțiunilor legate de comportamentul moral-civic al copilului
OBIECTIVE OPERAȚIONALE : – să cunoască regulile de igienă personală;
– să recunoască poveștile și personajele din imaginile prezentate;
– să povestească pe scurt povestea;
– să așeze în ordine cronologică imaginile;
– să identifice trăsăturile morale ale personajelor;
– să înțeleagă mesajul povestirilor;
– să cunoască consecințele neascultării;
METODE ȘI PROCEDEE: expunerea ,explicația, conversația, observația, dialogul dirijat, problematizarea, metoda cubului, diagrama Venn
MATERIAL DIDACTIC: planșe cu imagini din povești, videoproiector, DVD – player, DVD, panoul cu cele două cercuri unul roșu și unul verde, cubul cu imagini din poveste, carte cu proverbe și zicători.
MATERIAL BIBLIOGRAFIC: 1. ***Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura Didactica Publishing House,București, 2009.
2. *** Aplicarea noului Curriculum pentru educație timpurie, Editura Diana, Pitești, 2009.
3. Povești, povestiri și basme, Editura Tehno – Art , Petroșani, 2003.
4. Silvia Brebeu, Mihaela Fulga, Elena Goncea, Georgeta Ruiu, „Metode interactive de grup” Ed. Arves, 2009.
DURATA: 40-45min
ANEXA NR.2
ACTIVITATE OPȚIONALĂ
EDUCAȚIE PENTRU SOCIETATE
Educatoare: Trufin Carmen
Grupa Mare
Grădinița cu Program Prelungit Recaș
2012-2013
ARGUMENT
Cărțile sunt cele care ne îmbogățesc mintea și ne înfrumusețează sufletul. Adevăratele comori ale sufletului,lecturile literare, mențin o adeziune afectivă față de tot ce e mai frumos,mai curat si mai inedit în această fermecătoare lume a copilăriei.
Fantezia cunoașterii resimțită încă de la fragede vârste se conturează treptat,copilul pe măsură ce dobândește noi și noi experiențe de învățare,le transfigurează în comportamente de înaltă ținută,morală și estetică.
Literatura și creația literară,prin conținutul lor participă la dezvoltarea unor procese și capacități intelectuale,imaginative si motivaționale,latura afectivă menținându-se constant pe tot parcursul lecturii.
Noi,educatoarele,prin efortul pe care îl depunem, trebuie să urmarim cultivarea gustului pentru frumos,pentru estetic,care nu poate avea loc decât printr-un amplu proces de inserție în lumea cărților.
OBIECTIVE CADRU:
1.Cunoaștere și respectare normelor de comportate în societate și educarea abilităților de a intra în relație cu ceilalți;
2.Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;
3.Dezvoltarea comportamentelor de cooperare,prosociale,proactive:
4.Stimularea interesului și dragostei pentru literatura română și universală pentru copii;
5.Dezvoltarea capacităților intelectuale (imaginația,gândirea creatoare,memoria);
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
Să manifeste interes pentru citit;
Exemple de comportament :
Să urmarească linia unei povești spusă sau citită de educatoare cu imagini sau fără imagini;
Să asculte și să reacționeze adecvat la povești;
Să demonstreze înțelegerea textului apelând la diferite modalități de redare sau rememorare a acestora;
Să transpună în viața de zi cu zi ideile din textele povestite sau citite de educatoare;
Exemple de comportament :
Să argumenteze dacă i-a plăcut povestea;
Să raporteze comportamentul unor personaje din poveste la comportamentul lor;
Să motiveze de ce le plac carțile de povești.
Să înțeleagă conținutul și mesajul operei literare;
Exemple de comportament :
Să identifice trăsăturile morale ale personajelor;
Să înțeleagă mesajul povestirilor;
Să desprindă unele norme și reguli de comportare;
Să-și manifeste dezacordul față de atitudinile negative;
Să cunoască consecințele neascultării.
Să înțeleagă în mod intuitiv caracteristicile expresive si estetice ale textului spus sau citit;
Exemple de comportament :
Să rețină expresii ritmate,rimate,cuvinte noi din text;
Să utilizeze vorbirea dialogată,nuanțarea vocii si intonația;
Să își exprime emoțiile,sentimentele si trăirile proprii folosind gestica si mimica.
RESURSE UMANE:
-preșcolarii;
-educatoarea;
RESURSE MATERIALE:
-cărți cu povești:
-planșe cu imagini din povești;
– videoproiector;
-DVD-uri; diafilme;
-puzzle;
-DVD-player;
MODALITĂȚI DE EVALUARE:
-Informarea și afișarea optionalului în locuri accesibile părinților;
-Realizarea de mici dramatizări;
-Reconstituirea scenelor din poveste cu ajutorul pieselor de puzzle;
-Atragerea părinților în activitățile desfășurate;
-Popularizarea opționalului în cadrul Comisiei Metodice.
BIBLIOGRAFIE:
1.Bratu B., Preșcolarii și literatura, E.D.P.,București, 1977.
2.Culea l.,Grama F., Anghel S., Culegere de texte literare pentru copii, vol I, E.D.P., București, 1994.
3. Dehelean Constantin și Maria, Lecturi literare-Povești, povestiri, poezii, vol I, Ed. Emia, Deva, 2000.
4.Ivănuș A, Activități opționale pentru învățământul preșcolar și primar, Ed. Astra, Deva,2005.
5.Toma-Damșa Maria, Antologia literaturii pentru copii, Ed.Emia, Deva,1999.
SEMESTRUL I
SEMESTRUL AL II–LEA
ANEXA NR. 3
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: mare
ACTIVITATEA: Educație pentru societate
FORMA DE REALIZARE: Memorizare
TEMA: „Bombonica” de Virgil Carianopol
TIPUL ACTIVITĂȚII: Predare – Învățare
SCOPUL ACTIVITĂȚII: – Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE: – să-și exprime dezacordul față de atitudinile negative de distrugere, de dezordine, de
neglijență;
– să distingă consecințele pozitive și negative ale actelor sale de comportament asupra
sa și asupra altora;
– să-și aprecieze propriul comportament în raport cu persoane, personaje și situații cunoscute.
METODE ȘI PROCEDEE: Explicația, conversația, expunerea, exercițiul
MATERIAL DIDACTIC: păpuși, carte cu poezii
BIBLIOGRAFIE: 1. ***Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura Didactica Publishing House,București, 2009.
2. Documentar metodic pentru activitățile de educare a limbajului la preșcolari , Editura V&I. Integral, București, 2002.
3. Ezechil Liliana, Lăzărescu Mihaela, Laborator preșcolar – ghid metodic, Editura V&I. Integral, București, 2002.
ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII: Pentru buna desfășurare a activității, voi lua următoarele măsuri:
aerisirea sălii de clasă
aranjarea scaunelor în semicerc
pregătirea materialului didactic
intrarea ordonată a copiilor în sala de grupă
controlul ținutei, a disciplinei.
ANEXA NR. 4
PROIECT DIDACTIC
EDUCATOARE : TRUFIN CARMEN
UNITATEA : GRĂDINIȚA P.P. RECAȘ
ACTIVITATEA: Educație pentru societate
TEMA: „În lumea poveștilor”
TIPUL DE ACTIVITATE: Verificare de cunoștințe
FORMA DE REALIZARE: Joc didactic
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate;
Verificarea capacității de a aprecia situațiile concrete din punct de vedere moral și civic.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să recunoască povestea și personajele;
– să așeze în ordine cronologică imaginile din poveste;
– să redea pe scurt un moment din poveste;
– să înțeleagă mesajul povestirilor;
– să identifice trăsăturile morale ale personajelor;
– să clasifice personajele în funcție de calitățile lor morale;
– să continue povestea începută de educatoare;
– să stabilească legătura „cauză-efect” ;
– să-și analizeze corect propria conduita;
– să încercuiască cu culoarea verde personajul cu care dorește să semene.
SARCINA DIDACTICĂ: Identificarea trăsăturilor morale ale personajelor și aprecierea comportamentelor sănătoase, corecte , analizând propriul comportament în raport cu cel al personajelor și stabilirea legăturii comportament – consecință.
REGULILE JOCULUI: Copilul chemat de Zâna Poveștilor o însoțește pe aceasta pe cărare. În petalele fiecărei flori se află câte o sarcină pe care copilul ales va trebui să o rezolve. Dacă o rezolvă corect, primește din coșul acesteia o recompensă . În caz contrar Zâna va chema în ajutor un alt copil.
COMPLICAREA JOCULUI :Jocul se complică în momentul în care Zâna Poveștilor ajunge la o căsuță și nu poate intra deoarece la intrare se află o altă sarcină care trebuie realizată de copiii grupei.
ELEMENTE DE JOC: surpriza-fetița care este Zâna Poveștilor, flori pe suporturi, recompense, aplauze.
STRATEGII DIDACTICE:
METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, expunerea, problematizarea .
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: suporturi pentru flori, flori și frunze din carton colorat, iarbă artificială, elementul surpriză – Zâna Poveștilor, recompense (buline cu personaje din povești), fișe de muncă independentă cu personaje din povești , creioane colorate, panou.
FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe
DURATA : 45 min
LOC DE DESFĂȘURARE: sala de grupă
BIBLIOGRAFIE:
Andersen H. Christian, Crăiasa Zăpezii, Editura Ion Creangă, București, 1978;
Beldianu Cristina, Sotir Florentina Carmen, Pârtac Daniela, Spineanu Elena , Sugestii pentru planificarea activităților din grădiniță, Ed. Diana , 2011;
Brebu Silvia, Fulga Mihaela, Goncea Elena, Ruiu Georgeta, Metode interactive de grup, Ed. Arves, 2009;
Creangă I., Povești, povestiri, amintiri, Editura Regis, București;
Dehelean Constantin și Maria , Lecturi literare – povești, povestiri, poezii vol. I, Editura Emia, Deva, 2000;
Hanganu Ileana, Raclaru Cireșica, Educație pentru societate, Editura Aramis , București, 2005;
Stoica Cornelia, Vasilescu Eugenia, Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982;
Toma – Damșa Maria, Antologia literaturii pentru copii, Editura Emia, Deva,1999;
***Aplicarea noului Curriculum pentru educație timpurie, Ed. Diana, Pitești, 2009 ;
Diagrama Venn
A fost aplicată la testarea inițială când s-au analizat comparativ două povești și anume „Povestea puișorului îngâmfat”și „Pățania ursului cafeniu”.
Copiii au avut ca sarcină să descopere personajele pozitive din cele două povești.
Pictură „Puișorul îngâmfat”
ANEXA NR. 6
Lectura educatoarei „Povestea unui om leneș”
La plimbare pe Aleea Poveștilor
Jocul didactic „În lumea poveștilor”
CALITĂȚI MORALE
Recunoaște personajele și poveștile din care fac parte personajele
Încercuiește cu culoarea verde personajul cu care dorești să semeni
Desenează o bulină roșie lângă personajele negative
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modalitati de Realizare a Educatiei Civice cu Ajutorul Textului Literar (ID: 160063)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.